Referat cerc

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 8

-Școala Constantin Negreanu, Drobeta Turnu Severin,

Județul Mehedinți-

Feed back și evaluare- tipologia


itemilor, de la teorie la practică

Prof. Învățământ Primar:Botea Mureș


Prof. Învățământ Primar:Botea Lucreția
Feed back și evaluare- tipologia itemilor, de la teorie la practică

Evaluarea reprezintă, alături de predare şi învăţare, o componentă operaţională fundamentală a


procesului de învăţământ. Ea constituie elementul reglator şi autoreglator, de conexiune inversă,
prin sistemul de învăţământ privit ca sistem cibernetic.
În perspectiva corelaţiilor sistemice dintre predare-învăţare-evaluare, evaluarea ne informează
despre eficienţa strategiilor şi metodelor, de predare-învăţare dar în acelaşi timp asupra
corectitudinii stabilirii obiectivelor operaţionale şi a măsurii în care acestea se regăsesc in
rezultatele şcolare.
Funcţiile evaluării cuprind:
A. Funcţii sociale (evaluarea în învăţământ confirmă sau infirmă acumularea de
către cei instruiţi a cunoştinţelor şi abilităţilor necesare unei activităţi social utile):
B. Funcţii pedagogice privesc participanţii la procesul educativ și care cuprind și funcţia de
feedback continuu care asigură îmbunătăţirea permanentă a instruirii, a predării (realizată de
profesor) şi a învăţării (realizată de elev, ca efect alpredării).
C. Funcţii manageriale:
- funcţia de informare a cadrelor didactice şi a elevilor de stadiul de evoluţie a activităţii pe care
o desfăşoară;
- funcţia de estimare a activităţii (diagnoza pedagogică);
- funcţia de ameliorare a activităţii.
Modalităţile de evaluare îndeplinesc rolul de feedback, determinând astfel procesele de
autoreglare şi autoperfecţionare a celor angajaţi în procesul de instruire.
Cadrul didactic, în raport cu datele conexiunii inverse este obligat să stabilească
legături între rezultate şi metode de învăţământ utilizate, promovând acele tehnici care
asigură un randament superior. Elevul trebuie să aibă posibilitatea de a cunoaşte
rezultatele activităţii sale. Aceasta îi este necesară în primul rând pentru a şti dacă se
află pe un drum bun sau dacă trebuie să caute alte căi de acţiune.
În demersul de proiectare a oricărei probe de evaluare, etapa imediat următoare definitivării
matricei de specificaţii o constituie construirea itemilor, elemente componente de evaluare, pe
baza obiectivelor de evaluare clar formulate.
Din perspectiva evaluării şcolare prin teste docimologice, itemul poate fi definit ca unitate de
măsurare care include un stimul şi o formă prescriptivă de răspuns. Itemii trebuie să respecte
aceleaşi exigenţe de proiectare, administrare şi scorare, indiferent de natura testului în care sunt
incluşi.
Pentru proiectarea itemilor şi utilizarea lor concretă, fiecare dintre aceste elemente este
important şi strict necesar. De asemenea, aceste elemente se află în legătură de interdependenţă.
Succesul actului evaluativ poate fi asigurat doar prin utilizarea acelor tipuri de itemi care, prin
calităţile lor, satisfac cel mai bine contextul concret.
Criteriile de clasificare a itemilor sunt multiple, clasificări ce derivă din aplicarea acestor criterii.
Unul dintre cele mai larg utilizate este criteriul obiectivităţii în corectare şi notare.
Tipuri de itemi:
• Itemi cu alegere duală
• Itemi cu alegere multiplă
• Itemi de tip pereche (de asociere)
• Itemi cu răspuns scurt și de completare
• Itemi de tip întrebări structurate
• Itemi de tip rezolvare de probleme
• Itemi de tip eseu
În continuare, vom analiza fiecare tip de itemi:
1. ITEMII OBIECTIVI solicită selectarea răspunsului / răspunsurilor corecte dintr-o serie de
variante existente oferite.
1.1. Itemii cu alegere duală solicită selectarea unui răspuns corect din două răspunsuri posibile
oferite.
Caracteristici generale:
• se pot utiliza pentru evaluarea unei game largi de obiective;
• pot avea formate diferite, dar care funcţionează după acelaşi
principiu: adevărat / fals, corect / greşit, da / nu, acord / dezacord etc.;
• pot fi testate mai multe întrebări într-un interval scurt de timp;
• necesită puţin timp pentru răspuns;
• ocupă puţin spaţiu pe textul testului;
• asigură fi delitate mare;
• micşorează riscul subiectivismului în evaluare;
• există şanse ca elevul să ofere răspuns corect prin ghicirea
acestuia.
Exemplu:
Citeşte afirmaţiile de mai jos şi pune A (adevărat) sau F (fals) la începutul lor după cum tu le
consideri adevărate sau false:
Autorul poeziei „Iarna pe uliţă” este Tudor Arghezi.
Lizuca şi Patrocle sunt personaje din „Dumbrava minunată” de Mihail Sadoveanu.
Mihai Eminescu este autorul poeziei „Somnoroase păsărele”.
1.2. Itemii cu alegere multiplă solicită alegerea răspunsului corect
dintr-un număr de variante construite deja. Sunt construiţi din 2 elemente: premisa – partea
introductivă, în care este formulată sarcina; distractorii – o serie de alternative dintre care un
răspuns este corect.
Caracteristici generale:
• permit obţinerea răspunsurilor într-un interval mic de timp;
• acoperă o arie largă de conţinuturi;
• sunt uşor de corectat;
• asigură o fidelitate ridicată;
• sunt flexibili;
• pot fi însoţiţi de material narativ, grafic, cartografic etc.;
• permit înregistrarea electronică a rezultatelor;
• rezultatele pot fi influenţate de ghicirea răspunsurilor;
• necesită un timp lung de proiectare;
• utilizarea sarcinilor cu mai mult de un răspuns corect face corectura mai dificilă şi reduce
obiectivitatea în notare.
• distractorii să fie independenţi, plauzibili, să nu conţină indicii pentru alegerea răspunsului
corect;
• să fie construiţi în baza unor greşeli tipice ale subiecţilor;
• se recomandă evitarea sintagmelor „toate cele de mai sus”, „niciuna dintre cele de mai sus” în
scrierea variantelor de răspuns;
• ordinea plasării răspunsurilor corecte trebuie să fi e aleatoare.
Exemplu:
Încercuieşte litera din dreptul răspunsului corect:
În grădină omul cultivă:
a. plante ornamentale;
b. pomi fructiferi;
c. legume şi zarzavaturi.
Condiţiile din grădină asigură mediul de viaţă pentru:
a. urşi, lupi, vulpi;
b. fluturi, albine, furnici;
c. cârtiţe, arici.
1.3. Itemii de tip pereche (de asociere) solicită elevului să stabilească corespondenţa între două
seturi de concepte, date, informaţii etc., plasate de regulă în două coloane diferite: o primă
coloană este destinată premiselor sau stimulilor, iar în a doua coloană sunt incluse răspunsurile.
Caracteristici generale:
• premisele şi răspunsurile pot fi perechi de evenimente şi date,
termeni şi definiţii, reguli şi exemple, simboluri şi concepte, autori şi titluri de cărţi, plante,
animale şi clasifi cări, principii şi aplicaţii, cauze şi efecte, afi rmaţii teoretice şi experimente
etc.;
• permit măsurarea relaţiilor dintre diferite tipuri de informaţii;
• este difi cil de evaluat abilităţi de nivel înalt şi obiective complexe.
Uneşte fi ecare cuvânt din coloana A cu unul cu sens opus din coloana B:
A B
Mare Mic
Lent Scund
Bun Frumos
Urât Rău
2. ITEMII SEMIOBIECTIVI solicită din partea elevului „producerea” unui răspuns, de regulă
scurt, care va permite din partea evaluatorului formularea unei judecăţi de valoare privind
corectitudinea răspunsului oferit de subiect.
2.1. Itemii tip răspuns scurt şi de completare solicită producerea unui răspuns limitat ca spaţiu,
formă şi conţinut.
Caracteristici generale:
• libertatea persoanei evaluate de a organiza informaţia primită şi de a oferi răspunsul în forma
dorită este foarte redusă;
• este necesară demonstrarea abilităţii de a elabora şi structura cel mai potrivit şi mai scurt
răspuns;
• oferă posibilitatea de a evalua mai mult decât simpla recunoaştere şi rememorare;
• solicită un anumit grad de coerenţă în elaborarea răspunsului;
• permit evaluarea unei game largi de cunoştinţe, capacităţi şi abilităţi;
• pot acoperi o gamă largă de conţinut;
• au un grad ridicat de obiectivitate;
• permit existenţa unor variante de răspunsuri corecte, necesitând precizări clare în schema de
corectare;
• nu există riscul ghicirii răspunsului corect.
• evitarea excesului de spaţii libere pentru evitarea pierderii sensului enunţului oferit spre analiză
şi completare;
• necesită timp pentru verificare;
• spaţiile libere de dimensiuni variate pot sugera, prin lungimealor, răspunsul aşteptat;
• formularea poate fi pe baza unui material grafic sau cartografic.
Exemple:
Scrie denumirile figurilor şi ale corpurilor geometrice de mai jos:
2.2. Itemii de tip întrebări structurate presupun sarcini formate din mai multe subîntrebări, de tip
obiectiv şi semiobiectiv, legate între ele printr-un element comun.
Caracteristici generale:
• acoperă spaţiul liber aflat între tehnicile de evaluare cu răspuns liber şi cele cu răspuns limitat
impuse de itemi obiectivi;
• oferă persoanei evaluate ghidare în elaborarea răspunsului, respectiv, un cadru în care îşi
realizează demersul;
• stimulează producerea unui răspuns care se poate înscrie în categorii vizând alte rezultate ale
învăţării decât reproducerea sau aplicarea;
• permit transformarea unui item de tip eseu într-o suită de itemi obiectivi sau semiobiectivi,
având ca principal efect creşterea fidelităţii în marcare;
• permite evaluarea unei game largi de conţinuturi;
• permite construirea progresivă a unei dificultăţi şi complexităţi dorite;
• asigură evaluarea profundă a conţinutului;
• stimulează evaluarea capacităţilor creative, inclusiv a originalităţii;
• necesită efort şi timp mai mare pentru elaborare.
3. ITEMII SUBIECTIVI (cu răspuns deschis) solicită din partea subiectului evaluat un răspuns
care este foarte puţin sau deloc orientat în elaborarea sa prin structura sarcinii. Respondentul va
decide singur care vor fi elementele pe care le va include în răspuns şi ce lungime va avea acest
răspuns.
3.1. Itemi de tip rezolvare de probleme presupun un tip de sarcină care nu dispune de o soluţie
predeterminată.
Caracteristici generale:
• stimulează gândirea creativă;
• sprijină transferul în interiorul unui domeniu sau al mai multor
domenii;
• permit utilizarea unor materiale-suport variate, cu o puternică
refl ectare în viaţa cotidiană;
• permit selectarea unei metode de rezolvare din mai multe posibile;
• se pot estima şi analiza posibile erori;
• solicită atenţie în proiectare şi un timp relativ lung pentru corectare şi notare.
3.2. Itemii de tip eseu presupun elaborarea de către elev a unor răspunsuri complexe, acesta
având suficientă libertate în jalonarea liniilor de explicare, argumentare etc., având avantajul
de a surprinde comportamente plasabile la nivele taxonomice înalte.
Itemii de tip eseu structurat includ în enunţul lor cerinţe, repere explicite care să orienteze elevul
într-o anumită manieră în organizarea, argumentarea ideilor expuse. Acest tip de itemi trebuie
întotdeauna completat cu o schemă de corectare şi de notare care să indice punctajele aferente
elementelor de reper, care să fi e aduse la cunoştinţă elevului într-o formă sau alta.
Itemii de tip eseu liber prezintă un enunţ, fără a include precizări explicite cu privire la maniera
de organizare a răspunsului şi fără a aduce precizări cu privire la evaluarea analitică a acestuia.
Caracteristici generale:
• eseurile pot acoperi o gamă largă de obiective;
• timpul necesar pentru producerea răspunsurilor este relativ mare;
• pot acoperi o arie mică de conţinuturi într-un interval de testare;
• timpul necesar pentru proiectarea acestui tip de itemi este mic, însă creşte semnificativ timpul
corectării şi notării;
• creşte subiectivismul în notare;
• scade fidelitatea.
Construirea itemilor testului docimologic este deosebit de importantă, impunând respectarea
unor criterii ştiinţifi ce riguroase. Pentru aceasta facem următoarele precizări, care vizează atât
elaborarea itemilor, cât şi construirea testului .
• fiecare item este o entitate de sine stătătoare, care presupune existenţa cel puţin a unui obiectiv
didactic vizat;
• itemii se formulează prin raportare la prevederile obiectivelor şi la conţinuturile de învăţat
astfel încât să permită aprecierea
capacităţilor de prelucrare a informaţiilor şi de aplicare în condiţii variate a deprinderilor
intelectuale formate;
• un item bine redactat utilizează cuvinte sau expresii care sunt specifice nivelului de dezvoltare
a elevului, într-o redactare/prezentare succintă şi sugestivă;
• itemul trebuie redactat în aşa fel, încât un elev bine pregătit să identifice răspunsul corect în
timp util şi prompt;
• la formularea itemilor trebuie evitate expresiile neclare sau ambigue care-l pun în dificultate
inutilă pe elev, reducându-i capacitatea de a se concentra asupra întrebării;
• nu se recomandă formularea itemilor la forma negativă/printr-o negaţie;
• în redactarea variantelor de răspuns se vor evita repetările inutile, care măresc timpul destinat
citirii lor;
• variantele de răspuns incorecte trebuie astfel concepute, încât elevii să fie nevoiţi să apeleze la
ceea ce au învăţat pentru a găsi răspunsul corect (în loc să apeleze la deducţii logice, simpliste
sau să ghicească răspunsul);
• numărul itemilor dintr-un test se stabileşte în funcţie de complexitatea obiectivelor didactice şi
a conţinuturilor de învăţat
corespunzătoare, precum şi de difi cultatea şi diversitatea itemilor;
• în practica didactică se stabilesc, pentru fi ecare obiectiv în parte, mai mulţi itemi (în funcţie de
exigenţele cadrului didactic);
• itemii, deşi au o relativă independenţă, trebuie să-şi subordoneze funcţionalitatea obiectivelor
probei;
• tipurile de itemi sunt într-o relaţie de complementaritate şi, ca atare, într-o probă de evaluare, ei
vor intra într-un relativ echilibru, în funcţie de obiectivele vizate; aceasta înseamnă că un anumit
tip de itemi nu se pot substitui celorlalţi, ci se adaugă lor, constituind alternative;
• în proba de evaluare, itemii să se distribuie raţional sub raportul gradului de dificultate;
• organizarea internă a itemilor va trebui să ţină cont şi de curba efortului, de vârsta educaţilor,
de specificul disciplinei etc.
Bibliografie:

1.http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/5071/1/Evaluarea_Suport_Sova.pdf
2. https://tanaseexpert.files.wordpress.com/2011/11/evaluarea-componenta-esentiala-a-
procesului-instructiv-educativ1.pdf

S-ar putea să vă placă și