Scoala Incluziva in Societatea Democratica 2020

CENTRUL JUDEȚEAN DE RESURSE ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ
SUCEAVA
Școala incluzivă în societatea democratică

Nr. 1/2020
Suceava, 2020
ISSN 2734 ‐ 5831 ISSN‐L 2734 ‐ 5831

Coordonator volum:
Prof. Maria Adriana NICHITEAN, CJRAE Suceava
Colectivul de redacție:
Prof. Pavelescu Maria, director CJRAE Suceava
Prof. Palaghianu Lavinia Ocsana, AESv Suceava
Prof. Catargiu Tudor, CJRAE Suceava
Prof. Popa Narcisa, CJRAE Suceava
Tehnoredactare computerizată
Prof. Nichitean Maria Adriana, CJRAE Suceava
Prof. Catargiu Tudor, CJRAE Suceava
ISSN 2734 ‐ 5831 ISSN‐L 2734 ‐ 5831
CJRAE Suceava
https://cjraesuceava.com/
Volum publicat în cadrul proiectului în cadrul proiectului,,Building Inclusive and Democratic

School Culture” nr. de referință 2018‐EY‐PMIP‐R2‐0008, finanțat prin Granturile Spațiului
Economic European (SEE) și Norvegiene Mecanismul Financiar 2014‐2021 – Programul de
Educație, Burse, Ucenicie și Antreprenoriatul Tinerilor din România, Runda 2, derulat de CJRAE
Suceava în perioada septembrie 2019 – decembrie 2020
Volum publicat în cadrul Școlii de vară pentru profesori ,,Școala incluzivă în societatea democratică”
24 – 28 august 2020, organizator CJRAE Suceava
Școala incluzivă în societatea democratică

Nr. 1/2020
Studii de specialitate
ISSN 2734 - 5831 ISSN-L 2734 – 5831
Suceava, august 2020
1
Cuvânt înainte
Școala de vară pentru profesori ,,Școala incluzivă în societatea democratică” a fost un

eveniment organizat în cadrul proiectului ,,Building Inclusive and Democratic School Culture”,
finanțat prin Granturile Spațiului Economic European (SEE) și Norvegiene – Mecanismul Financiar
2014-2021 – Programul de Educație, Burse, Ucenicie și Antreprenoriatul Tinerilor din România,
Nr. de referință 2018-EY-PMIP-R2-0008, al cărui beneficiar este CJRAE Suceava.
Proiectul se derulează în perioada septembrie 2019 – decembrie 2020, incluzând activități de
formare a profesorilor, părinților și elevilor din școlile sucevene, derulate de cei 9 profesori
consilieri școlari participanți la 2 cursuri în Islanda. În perioada 3-9 noiembrie, 2019 în Borgarnes,
Islanda 3 profesori consilieri școlari au participat la cursul structurat ,,Reaching, teaching and
keeping our learners: Methods and approaches to reach and increase retention of disadvantaged
learners”- InterCULTURAL Iceland. În perioada 2 - 6 decembrie 2019 alți 6 profesori consilieri
școlari au participat în Rejkyavik, Islanda la cursul ,,Inclusion and diversity - opportunity for a
inclusive Society” organizat de Jafnréttishús Equality Center.
Școala de vară s-a născut din nevoia de a disemina în cât mai multe școli din județ metode și
instrumente de lucru pentru profesori, care să stimuleze incluziunea și echitatea în mediul școlar. La
școala de vară organizată de CJRAE Suceava au participat 48 de profesori din învățământul
preuniversitar, din tot județul, într-o perioadă destul de critică, din cauza pandemiei cu SARS-Cov-
2. Organizați pe 3 grupe, profesorii au beneficiat de 3 zile de formare, o zi de teambuilding și o zi
de schimb de bune practici pe tema incluziunii. Experiența acumulată în cadrul școlii de vară va fi
dusă mai departe în școlile în care profesorii își desfășoară activitatea.
Materialele realizate de participanți au fost incluse în acest volum, care este pus la dispoziția
tuturor celor interesați pe site-ul CJRAE Suceava: https://cjraesuceava.com/.
Coord. proiect,
Prof. Maria Adriana NICHITEAN
2
CUPRINS:
 PARTEA I: LUCRĂRI PARTICIPANȚI ȘCOALA DE VARĂ:
Experiența LEAD în Lituania, o uimitoare provocare IT ……………………………… 7

Prof. înv. primar BABII DANIELA, Școala Gimnazială Nr. 10, Suceava
Educația incluzivă -parte integrantă a educației pentru toți ......................................... 9
Prof.înv.primar: ALEXIUC MIRELA –AUGUSTINA, Școala Gimnazială ,,Ioan Băncescu”
Adâncata
Arta de a trăi frumos împreună .......................................................................................... 12
Prof. înv. primar FĂRTĂIȘ DORINA-PARASCHIVA, Șc. Gimnazială „Ion Creangă” Suceava
„De vorbă cu mine”- proiect de consiliere ......................................................................... 16
Prof. înv. primar LEVIȚCHI ANGELICA NICOLETA, Școala Gimnazială „Dr. Simion și Metzia
Hîj” Volovăț
Forme ale educaţiei multiculturale desfaşurate în şcoală ............................................... 26
Prof. înv. primar PASĂRE DANIELA, Şcoala Gimnazială Nr. 8 Suceava
O poveste despre integrare și ....incluziune …………………………………………….. 31
Prof. CLUCERESCU, LĂCRĂMIOARA-TATIANA Școala Gimnazială „Dimitrie Păcurariu”
Șcheia
Copilul cu nevoi speciale-repere ..................................................................................... 33
Prof.: BORDEIANU MARIA ADINA, Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Suceava
„Copil ca tine sunt şi eu!” - Proiect educațional ……………………………………. 41
Prof. înv. primar MELINTE MARIA CRISTINA - Colegiul de Artă „C. Porumbescu” Suceava
Curriculum adaptat pentru activitate remedială de predare-învăţare-evaluare şi integrare a
unui elev cu cerinţe educative speciale -clasa a IV-a ………………………………… 46
Prof. înv. primar MAXIM BOGDANA, Şcoala Gimnazială „Ion Creangă” Suceava
Curriculum adaptat ...................................................................................................... 55
Prof.inv.primar VARTOLOMEI LĂCRĂMIOARA, Școala Gimnazială nr. 8 Suceava
Program de dezvoltare a încrederii în sine la adolescenţii cu CES ……………….. 63
Prof. psihopedagog COCARI DORINA, Centrul Școlar de Educatie Incluziva Suceava
Forme de manifestare a tulburărilor de limbaj ……………………………………. 107
Prof. LENȚA ELENA OLGA, G.P.P.„Prichindel” Suceava
3
Şcoala de vară „Tradiții în curtea lui Creangă” …………………………………. 115

Prof. dr. MARTINIUC ELENA-LUMINIȚA, Școala Gimnazială „Ion Creangă” Suceava
Modelul educațional American -„De la educația specială, la educația incluzivă” .. 121
Prof. DIVISEVICI ANA MARIA, Colegiul Național „Mihai Eminescu” Suceava
Proiect educativ „ ÎMPREUNĂ , PENTRU COPII!” – Parteneriat Școală-Grădiniță... 127
Ed. Prof. OBREJA DORUȚA MIHAELA, Grădiniţa cu Program Prelungit „1-2-3” Suceava
Proiect educativ „Asemănători și diferiți” .............................................................. 133
Prof. înv. primar PALAGHIANU LAVINIA OCSANA, Școala Gimnazială ”Miron Costin”
Suceava
Plan de acțiune pentru crearea unui mediu de învățare incluziv, în vederea integrării în școala
de masă a copiilor cu CES ......................................................................................... 136
Prof. CHITICARIU LAURA NICOLETA, Școala Gimnazială Nr.10 Suceava
Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități ..................................... 139
Prof. înv. primar MIRON CĂTĂLINA, Școala Gimnazială Nr. 4 Suceava
Plan de servicii individualizat pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale ...... 142
Prof. înv. primar GRĂDINARIU ADRIANA MARIA, Școala Gimnazială „Ion creangă” Suceava
Predarea Educaţiei fizice într-o perspectivă diferenţiată şi individualizată ....... 151
Profesor: SOLCAN MIRELA, Liceul Tehnologic ”Ștefan Cel Mare ” Cajvana, Suceava
„Emoțiometrul” și furia proiect de consiliere ……………………………………. 165
Prof. înv. preşc. CANCIUC GABRIELA – OTILIA, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Popadiuc”
Rădăuți
Proiect de intervenție educațională ......................................................................... 190
Prof. ABALAȘEI CRISTINA MARIA, Școala Gimnazială Nr.10 Suceava
Dificultățile de comportament și emoționale la copiii cu cerințe educaționale speciale (ces)
integrați în învățământul de masă ; stima de sine la copilul cu ces și modalități de intervenție
Prof. IANOȘ MARIANA, CSEI Suceava …………………………………………. 195
Strategii promovate de școală în vederea realizării educației inclusive ………… 220
Prof. GABRIELA PENCIUC, Școala Gimnazială Siminicea,
Prof. SIMONA PENCIUC, Școala Gimnazială Siminicea, Jud. Suceava
Plan de interventie – clasa I ....................................................................................... 227
Prof. înv. primar: VISINARI MARIA ELENA, Școala Gimnazială Nr. 4 Suceava
Aspecte privind dificultățile de învățare .................................................................. 237
Prof. dr. SASU LILIANA – IULIANA, Școala Gimnazială Burla
4
NOI împreună cu VOI - Proiect educațional pentru integrarea copiilor cu cerințe speciale în
viaţa şcolară şi combaterea abandonului şcolar prin reabilitarea socio-comportamentală a
elevilor .................................................................................................................... 245
Prof. ADRIANA COȚOVANU, Inspectoratul Școlar Județean Suceava
Modalităţi de integrare a copiilor cu cerinţe educative speciale în învăţământul de masă
Prof. FILIPIUC BEATRICE, Inspectoratul Școlar Județean Suceava .................. 249
Integrarea tinerilor cu cerințe educative speciale (C.E.S.) ............................... 253
Bibliotecar VIOLETA DUMISTRĂCEL, Școala Gimnazială Nr. 3 Suceava
Prof. IONEL DUMISTRĂCEL, Inspectoratul Școlar Județean Suceava
Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități ………………….. 255
Prof.înv.primar PASAT LILIANA, Școala Gimnazială ,, Ion Creangă” Suceava
Strategia Naţională de Acţiune Comunitară – „Bucuria de a dărui” ………. 261
Prof. COZMA ALINA-ELISAVETA, G.P.P. „PRICHINDEL ”- Suceava
Proiect educaţional de voluntariat - Strategia Naţională de Acţiune Comunitară- ,,Șanse egale
pentru fiecare” ………………………………………………………………… 274
Prof. înv. primar ȘTEFURĂ ANNA, Școala Gimnazială ,,Miron Costin” Suceava
Dacă vrei pacea, fii tu pace! ………………………………………………….. 283
Prof. consilier școlar NEAGU ANDA, CJRAE Suceava
 PARTEA a II-a: ATELIERE FORMATORI ȘCOALA DE VARĂ:
Legislația și practicile europene și internaționale pentru o societate democratică și incluzivă,

ca repere în elaborarea procesului instructiv educative ………………….. 287
Prof. consilier școlar VÎRVARA DANIELA, CJRAE Suceava
Managementul de caz pentru copiii cu CES ………………………………. 291
Prof. consilier școlar ONU MARIANA, CJRAE Suceava
Educația incluzivă: concepte, abordări, definiții, dimensiuni. Tipuri de dizabilități.. 296
Prof. consilier școlar DASCĂLU DELIA, CJRAE Suceava
Toți diferiți, toți egali ………………………………………………………... 300
Prof.consilier școlar ARDELEAN MĂRIOARA, CJRAE Suceava
Evaluarea în contextul diversităţii în clasă ………………………………… 309
5
Prof. consilier școlar POPA NARCISA- GABRIELA, CJRAE Suceava

Să construim oameni fericiţi! …………………………………………… 313
Prof. consilier școlar ZUP ANDREIA RAMONA, CJRAE Suceava
Proiectele SNAC – oportunitatea de promovare a unei culture democratice și incluzive în școli
Prof. consilier școlar NICHITEAN MARIA ADRIANA, CJRAE Suceava… 317
Reziliența emoțională a copiilor cu CES ………………………………. 322
Prof. consilier școlar PAVELESCU MARIA, CJRAE Suceava
Oglinzi interioare. Focalizare spre atitudini și aptitudini ……………. 327
Prof. consilier școlar Vlad Florentina, CJRAE Suceava
6
EXPERIENȚA LEAD ÎN LITUANIA, O UIMITOARE PROVOCARE IT
Prof. înv. primar Babii Daniela,

Școala Gimnazială Nr. 10, Suceava
In November 2016, I participated to an European Erasmus + KA1 project entitled LEAD –

Learning and Education in Adult Development 2016-1-RO01-KA104-023227, financed by
European Comission. The course, named Mobile devices in Education was organized by CREF-
Education, Resources and Training Centre, Sesimbra, Portugal in Lithuania,Vilnius.
The work below describes the powerful of using mobile devices in education, the flexibility of
human mind helped in its evolution by the newly tehnologies ,as I felt working, during a week,
together with Lithuanian and Portugal teams .It was a huge challenge for me and my coleagues to
see how easy class evaluation can be done in 3 minutes using certain IT programmes, how fast a
mind map of an intricate lesson can be shown to the students and how extremely organized anyone
can be using Armoured Penguin. It was an amazing experience!
În noiembrie 2016, am participat la proiectul european Erasmus +KA1 intitulat LEAD,

Învățare și educație în evoluția adultă, 2016-RO01-KA104-023227, finanțat de Comisia
Europeană. Cursul s-a numit Instrumente digitale folosite în educație și a fost organizat în Vilnius,
Lituania, de Asociația CREF care este un centru de resurse și antrenament didactic din localitatea
Sesimbra, Portugalia.
Lucrarea prezentă descrie forța de care dispun instrumentele digitale în educație, flexibilitatea
minții umane ajutată în evoluția ei de noile tehnologii, așa cum am simțit timp de o săptămână
lucrând și învățând alături de echipele de proiect din Lituania și Portugalia. A fost o provocare
uriașă pentru mine și colegele mele să înțelegem cât de repede și ușor se poate realiza evaluarea
folosind Kahoot, cât de elegantă este o Mindmap pe care poți să o prezinți elevilor și cât de
organizat poate fi orice profesor folosind Armoured Penguin. A fost o experiență unică.
Începutul cursului a avut o parte de prezentare a țării, localității și școlii de proveniență pentru
cele trei națiuni participante în proiect și am aflat că sunt școli pilot în Portugalia care nu mai
folosesc deloc suportul de hârtie, el fiind înlocuit în totalitate de cel digital, electronic. Elevii au
primit câte o tabletă pe care au toată materia anuală alături de temele pentru acasă pe care le
transmit electronic profesorilor zilnic, au jocuri interactive de învățare a noțiunilor curente, au
prezentări power-point sau prezi ale materiei, filmulețe explicative extrase de pe Internet.
7
Lituanienii își concentrează atenția asupra dezvoltării competențelor digitale ale tinerilor
profesori de pe băncile universității și au multiple proiecte comune cu Portugalia în ceea ce privește
extinderea utilizării în școală a tablelor interactive, digitalizate, a tabletelor și telefoanelor
inteligente.
Am avut ocazia de a urmări o lecție de arte vizuale și arte plastice în care elevii au desenat
digital casele viitorului, au proiectat spații industriale și comerciale. In cadrul unei lecții de engleză
elevii au lucrat exclusiv pe tabla inteligentă având drept subiect sporturile din întreaga lume. S-a
jucat un joc de tenis, unul de cunoștințe despre denumirile obiectelor sportive, folosind funcția drag
and drop, s-a cântat în limba engleză, elevii au vorbit despre jocurile lor favorite, despre
campionatul de basseball din școala lor. Menționez că am vizitat o școală din suburbiile orașului
Vilnius cu școlarizare de la grădiniță la liceu așezată în mijlocul unei păduri cu un peisaj feeric.
Ca și mentori am avut cadre didactice tinere din cadrul Universității Vilnius care au abordat
programele IT în moduri interactive, schimbând mereu registrul prezentărilor părții teoretice și
alternând cu pauze de exersare pe grupe. Am avut surpriza să aflu că toate aceste programe gratuite
pentru cadrele didactice cu largă aplicabilitate în mediul educațional există de mult timp în spațiul
virtual și sunt utilizate frecvent de mulți profesori din toată lumea. După o prezentare a unei
interminabile liste de astfel de programe îndrumătorii de proiect au ales pentru săptămâna de curs
doar câteva: QUIZZES, KAHOOT, MINDLAB, MINDMAP, ARMOURED PENGUIN,
CROSSWORDS, MY HERITAGE, LINO, mai multe programe VR (virtuale) de chimie, anatomie
sau astronomie, StarTracker VR. Ne-au fost prezentate în timpul cursului și filme care prezintă
evoluția roboticii mondiale, stadiul extrem de avansat la care a ajuns omenirea în folosirea
programării și a utilizării ciberneticii.
După logarea pe fiecare program în parte și după explicațiile date, se trece la realizarea de
către profesor a materialului de predat sau exersat prin joc de către elevi. Orice program necesită o
pregătire în prealabil a profesorului: că face un joc de cuvinte încrucișate, că realizează o hartă
polisemantică a lecției de limbă, că înșiră date și adaugă imagini de pe net pentru ora de istorie,
profesorul își realizează interactiv materia de evaluat sau predat și apoi își salvează în calculator
toată munca pentru a fi folosită cu elevii. Am avut marea surpriză, după ce am aplicat la clasă
câteva din aceste programe, să constat că elevii își însușesc foarte repede algoritmul de lucru pe un
program și că reușesc să prezinte singuri informațiile, să ia de fapt locul profesorului. Ce salvează în
efortul didactic aceste programe este timpul. Evaluarea durează 2 minute, programele de tipul
Kahoot înregistrând rezultatele elevilor, realizând clasamente, punctând timpul de reacție și
8
adnotând și numărul de greșeli. Profesorii pot salva datele în calculator pentru orice evaluare spre a
fi prezentată părinților.
La reîntoarcerea în țară, am participat la organizarea unui curs aprobat de CCD Suceava în
care, împreună cu colegele mele am diseminat unele din programele învățate în timpul cursului. De
asemenea s-a tipărit, ca diseminare a cursului și un material care cuprinde informații despre
accesarea acestor programe IT.
Cea mai mare mirare a mea este faptul că, la peste 30 de ani de experiență didactică în
învățământul românesc și cu multiple cursuri de dezvoltare a competențelor digitale realizate în
țară, dar fără studii de specialitate, am reușit nu numai să parcurg cu ușurință materialul predat, dar
să-l asimilez și să-l utilizez, să joc jocuri cu pasionați IT din Portugalia și Lituania, să înțeleg că
orice provocare a realității digitale, virtuale sau reale din domeniul educației nu-mi poate fi străin
decât în măsura în care nu intră în raza mea de observație.
Consider că, din toate mobilitățile din proiecte europene pe care le-am realizat în ultimii 11 ani,
experiența digitală din Lituania a fost una de excepție, irepetabilă și din punct de vedere social,
emoțional, dar și informațional.
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – PARTE INTEGRANTĂ A EDUCAȚIEI PENTRU TOȚI
Prof.înv.primar: Alexiuc Mirela-Augustina

Școala Gimnazială ,,Ioan Băncescu” Adâncata
O școală incluzivă este o școală deschisă către orice elev, o școală care primește orice elev,
îl valorizează și îl face să se simtă – acasă. Este școala ideală, unde toată lumea se duce cu plăcere și
toți sunt ajutați să-și atingă potențialul nativ maxim. Este școala care oferă sprijin accentuat pentru
acei copii care au nevoie în mod deosebit de el.
Școala are datoria de a asigura șanse egale tuturor elevilor, aceasta înseamnă a asigura
posibilități maxime de dezvoltare fiecăruia în funcție de aptitudinile și interesele sale.
Educația incluzivă a devenit parte integrantă a educației pentru toți și constituie răspunsul
școlii la nevoile ce decurg din diversitatea copiilor. Fiecare copil este unic, cu necesități diferite.
Noi, adulții – părinții și dascălii deopotrivă, încercăm să-i educăm, astfel încât să devină la rândul
9
lor, adulți fericiți, iubitori și eficienți. Însă există copii marginalizați, defavorizați sau excluși de la
educație, iar pentru aceștia educația incluzivă a devenit o șansă pentru o dezvoltare armonioasă.
Rolul esențial în educația incluzivă îl deține învățătorul clasei, care devine principalul factor
de acțiune și de coordonare a realizării programului individualizat pentru acești elevi. Învățătorul
trebuie să:
să elaboreze un plan de instruire individualizat.
să-și îmbogățească pregătirea cu elemente care să-i faciliteze includerea optimă în clasa de
elevi a acestor elevi cu nevoi speciale, pentru a le asigura șanse egale de instruire și educație.
să manifeste interes continuu pentru identificarea, evaluarea și reprogramarea periodică a
conținuturilor învățării pentru fiecare elev cu nevoi speciale.
să coopereze cu ceilalți membrii ai echipei educaționale, dar și cu familia elevului.
O categorie de copii, pentru care educația incluzivă reprezintă o șansă la învățământul de masă, în
care ei să se dezvolte alături de viitori lor semeni, colegi de muncă, vecini, prieteni, lideri de echipă,
sunt cei care manifestă tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Hiperactivitatea
specifică elevilor este cauzată de o serie de deficiențe cerebrale, de faptul că impulsurile și
informațiile nu se transmit într-o manieră normală datorită insuficienței secreției
neurotransmițătorilor. Conform cercetărilor, alte cauze ar fi: plictiseala, supradotarea, conflicte
psihice, tulburări emoționale, depresie, mediul familial conflictual, deficitul de atenție, deficitul de
învățare, auz, văz, tulburări tiroidiene, alergii alimentare.
Educația incluzivă promovează egalitatea de șanse, oferind sprijin pentru învățare și acestor copii,
care nu reușesc să se adapteze la exigențele școlii, care întâmpină dificultăți de învățare, care uneori
vor, dar........nu pot.
Incluziunea presupune nu doar acceptarea, tolerarea copiilor cu nevoi speciale într-o clasă
din învățământul de masă, ci și adaptarea cerințelor acestor copii, cuprinderea acestora în
programele educaționale, responsabilitatea de a le asigura servicii de specialitate, programe de
sprijin individualizate. Incluziunea înseamnă asumarea unor schimbări în organizarea și dezvoltarea
activităților instructiv – educative derulate în școală. Dar, în condițiile actuale, patronate de lipsuri
materiale, de numărul mare de elevi la clasă, când prezența unui profesor itinerant, care să fie
alături de copilul cu ADHD reprezintă doar o dorință a învățătorului, responsabilitatea pentru
educarea unui astfel de copil cade pe umerii profesorilor și a psihologului școlar ( dacă și acesta
există în școală).
Intervenția din mediul școlar presupune, încurajarea copilului să relaționeze cu ceilalți
colegi, activități, jocuri în care să fie implicat alături de copii, astfel încât să ne stabilim ținte
10
individuale, dar, în același timp, copilul să nu se simtă diferit față de ceilalți. În mod eronat se crede
că, persoanele din jurul unui astfel de copil au de suferit de pe urma efectelor negative ale
comportamentului său, dar de fapt, cel mai afectat în urma acestei interacțiuni este chiar copilul
hiperactiv – el întâmpină dificultăți de relaționare cu ceilalți – este respins de colegi și de societate,
încalcă regulile școlare și primește pedepse – iar consecințele comportamentului său îmbracă forme
ale tristeții, persecuției, izolării, deprimării, respingerii, revoltei, nesupunerii.
La nivel fundamental, incluziunea este de fapt, corectitudine. Depinde de noi să le
deschidem drumul pe care pornesc, pentru că nu putem să-i ignorăm și nici să-i excludem. Ei vor fi
cei de care vor trăi alături copiii noștri, ei pot fi copiii noștri, și implicit, ei vor fi adulții și cetățeni
de mâine.
Este nevoie ca profesorul să aibă în vedere faptul că ,,fiecare om în același timp seamănă cu
toți, seamănă cu unii și nu seamănă cu nimeni ” ( Vasile Pavelcu), pentru că așa cum nu sunt în aer
doi fulgi de nea care să aibă aceeași formă, două apusuri identice, tot așa și omul – copilul este unic
– o unicitate irepetabilă. Esențială este madalitatea prin care putem stârni curiozitatea și imaginația
fiecărui copil, stă în puterea învățătorului să găsească bobul de rouă și raza de lumină pe care să le
insereze în sămânța cu rod bogat a minții copilului, astfel încât acesta să rodească și mai apoi să
înflorească. Și totuși, poate cel mai important este să păstrăm mereu zâmbetul pe fețele pure ale
acestor copii. Zâmbetul este un gest tandru de prietenie, zâmbetul destinde sufletul împovărat și
redă speranța celui descumpănit. Uneori este nevoie de un singur zâmbet, chiar dacă acesta durează
doar un moment, se poate păstra în memorie –veșnic.
Bibliografie:
 Vrajmaș Traian, (2004) -,, Învăţămantul integrat şi/sau incluziv”, Editura Aramis,
Bucureşti.
 Vrășmaș Ecaterina, (2006) - ,, Introducerea în educaţia cerinţelor speciale”, Editura
Cedis, București.
 Gherguț Alois, (2006) - ,,Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale – strategii
diferențiate și incluzive în educație”, Editura Polirom, București.
11
ARTA DE A TRĂI FRUMOS ÎMPREUNĂ
Prof. înv. primar Fărtăiș Dorina-Paraschiva

Șc. Gimnazială „Ion Creangă” Suceava
Una dintre cele mai potrivite definiții pentru educația incluzivă poate fi considerată cea dată
de Kant: „calea omului către umanitate”. Omul reprezintă simbioza rațiunii cu simțirea: rațiunea
fără simțire transformă omul într-un sloi de gheață, iar simțirea fără rațiune îl izolează și îl ține pe
loc. Așadar, educația aduce beneficii societății doar atunci când toate pârghiile ei sunt puse în
scopul formării adevăratului om, atât rațional, cât și sensibil. Să vedem cum am putea îmbina
armonios aceste două paliere și atunci când intrăm pe poarta școlii, dar mai cu seamă cum să ne
păstrăm umanitatea în condițiile oferite de sistemul nostru de învățământ.
În primul rând e necesar să renunțăm la obsesiile noastre de a ne raporta mereu la alții sau de
a evalua acordând note, calificative, pentru a verifica performanțele academice ale fiecărui elev.
Urmărind doar acumulări de cunoștințe teoretice încurajăm comportamentul egocentric și
competiția acerbă dintre elevi și părinți; în acest mod vom pierde din vedere deschiderea spre
ceilalți copii de toate categoriile, semn al unui mediu în care elevii sunt apreciaţi, în care ei au o
părere pozitivă despre ei înşişi şi despre ceilalți, în care se vor putea dezvolta la un nivel optim, în
acord cu achizițiile, predispozițiile și competențele fiecăruia. Una din caracteristicile societăţii
contemporane este diversitatea, iar imaginea ei se reflectă în fiecare clasă. În zadar ne vom zbate să
uniformizăm ritmul tuturor, de exemplu, fiecare copil este unic în felul său și are nevoie de un timp
diferit. Lipsa flexibilității cadrului didactic nu este favorabilă tuturor și poate chiar să creeze bariere
în învățare, în special pentru copiii aflați în situaţii de risc sau vulnerabili la excludere şi
marginalizare (UNESCO 2000). De aceea, strategiile învăţării trebuie adaptate astfel încât să
corespundă nivelurilor de dezvoltare ale elevilor.
În al doilea rând ar trebui să avem mereu în prim plan dorința și știința de a descoperi în
fiecare copil un grăunte de aur care, alături de ceilalți, va străluci mult mai frumos. O clasă
prietenoasă presupune, înainte de orice, acceptarea faptului că orice copil poate face progrese şi se
poate dezvolta și prin faptul că interacţionează cu ceilalţi. Sursele învăţării, pentru fiecare, vin și din
relaţiile interumane, din experienţa permanentă cu semenii şi cu sine. Dacă în clasă există elevi cu
CES, este important ca învățătorul să depună eforturi pentru a-i integra, oferind cât mai multe
experiențe practice, potrivite nivelului lor de dezvoltare, în aşa fel încât ei să nu
12
fie excluşi sau marginalizaţi. Metodele interactive de grup, folosite cu tact, creează situaţii de
învăţare, centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și
activă, pe influenţa lor reciprocă din interiorul unor grupuri mici.
Să nu uităm că orice cadru didactic are capacitatea de a oferi unui copil sentimente de
inferioritate sau de superioritate, dar, pe termen lung, ambele pot fi la fel de periculoase. Măiestria
didactică apare atunci când copiii sunt îndrumați permanent și dobândesc treptat abilități de viață:
 Dorința de autocunoaștere
 Atitudine pozitivă față de sine și față de ceilalți
 Exprimarea nevoilor și emoțiilor
 Aplicarea practică a cunoștințelor învățate la școală
 Lucru în echipă
 Analiza critică a informațiilor
 Autonomie în gândire
 Implicare socială
 Acceptarea diferențelor de opinie
 Responsabilitate civică
Dar educația nu se desfășoară numai în context formal, în instituții de învățământ, ci și acasă
sau în alte contexte informale sau nonformale. Oricât de mult ne-am dori, școala nu poate suplini
totul, dar putem obține totuși rezultate pozitive prin implicarea copiilor în activități nonformale;
acest lucru oferă premise pentru dezvoltarea capacităților organizatorice, rezolvare de probleme și
gândire critică, dar și un cadru propice cultivării talentelor și intereselor. Când activitățile sunt
înglobate într-un program de educaţie nonformală bine structurat, proiectat responsabil, adaptat
nevoilor clasei, implementat constant, se poate contribui chiar la creşterea inteligenţei emoţionale a
copiilor, dar şi la stimularea comportamentului pro-social.
Împreună cu elevii clasei I am creat PROGRAMUL „Arta de a trăi frumos împreună”.
Scop: Dezvoltarea socio-emoțională prin optimizarea relațiilor intra- și interpersonale
Obiective:
 Cultivarea spiritului de echipă și a interacțiunii pozitive cu cei din jur
 Dezvoltarea comportamentelor pro-sociale prin descoperirea și acceptarea diferențelor între
membrii echipei
 Exersarea comportamentelor care facilitează stabilirea şi menţinerea relaţiilor armonioase
Perioada: un an școlar
Participanți: 28 de copii ai clasei I
13
Am conceput acest program de educație nonformală, convingerea fiind aceea că învățarea

socio-emoțională va fi un catalizator al comportamentelor prosociale, al abilităților de comunicare
asertivă, al dezvoltării empatiei, al autocontrolului. Programul s-a bazat pe 3 elemente preluate din
pedagogia cercetășească: educația prin acțiune, sprijinul adulților și sistemul patrulelor.
Pentru aceasta am împărțit clasa în 4 grupe și am creat premise pentru ca fiecare copil să își
dorească să adere la grupul respectiv. În fiecare echipă au avut loc negocieri pentru alegerea
rolurilor: lider, ajutor de lider, casier, bibliotecar, designer, mediator, detectiv. Membrii echipelor
au învățat să se asculte unii pe alții, să- și recunoască limitele și să aprecieze colegii, să asculte alte
opinii, să îți rezolve conflictele, cooperând, comunicând, reglându-și emoțiile și învățând reguli ale
„conviețuirii” în grup pe parcursul a 15 activități.
Activități
1. Formarea grupelor- un proces de selectare,comunicare, argumentare, negociere.
2. Alegerea unui șef de echipă
3. Găsirea identității grupului- stabilrea numelui (Curajoșii, Eroii, Fluturașii, Albinuțele)
4. Simbolul grupei- propuneri și desene
5. Imnul echipei
6. Jocuri de cooperare
7. Ziua României - amenajarea standurilor în echipă și prezentare de produse
8. Pregătirea momentelor din Serbarea de Crăciun- 5minute pentru fiecare echipă
9. Spectacol “De Crăciun fii mai bun” – alternare de roluri: spectatori, actori, organizatori
10. “Târgul de jucării”- acțiune caritabilă, sub forma unui concurs de strategii de marketing, pe
grupe
11. Înființarea Jurnalului de membru- un carnețel în care vor fi consemnate evenimentele
importante
12. Găsirea celui mai talentat jurnalist în cadrul fiecărei grupe- probe, negocieri, prezentări de
rezultate finale, propuneri, alegeri.
13. Experimente propuse și prezentate de fiecare echipă
14. Stabilirea casierului fiecărei echipe
15. Primele economii ale echipei- economisirea banilor de autobuz, prin deplasare pe jos
Rezultate ale implicării în program

Programul a oferit participanților posibilitatea de a exersa negocierea și rezolvarea de
probleme în cadrul grupurilor formate. Treptat, unii copii au reușit să treacă de la o atitudine
14
centrată pe propria lor persoană la o comunicare empatică, preocupări și chiar o conduită potrivită
gestionării conflictelor iscate din opinii diferite. Cei care de regulă îți susțineau vehement punctual
de vedere au învățat să mai cedeze uneori sau să comunice nonviolent, fapt ce le-a adus acceptarea
în cadrul echipei. Numărul de conflicte verbale s-a diminuat pe măsură ce s-au derulat activitățile.
Am asistat la un progres semnificativ în ceea ce priveşte dezvoltarea inteligenței emoționale
a copiilor, oferindu-se oportunități pentru valorizare, automotivare, comunicare asertivă și exersarea
comportamentelor pro-sociale.
Răspunsul la provocările societăţii actuale poate sta în alegerea unei strategii care să asigure
completarea gamei de activităţi formale, obligatorii, cu activităţi non-formale, valorizându-se astfel
întreaga personalitate a copilului, făcând posibilă maximizarea potenţialului acestuia şi astfel,
asigurarea stării de bine. A da implicit cadrului didactic ocazia de a vedea dincolo de performanţa
academică a unui copil înseamnă a evita etichetările care erodează personalitatea în formare, dându-
i-se şansa de afirmare. Să ne amintim mereu, atunci când gândim strategii de învățare, să nu livrăm
doar forme fără esență, ci să le adaptăm potențialului elevilor noștri, pentru a le stimula dezvoltarea
cognitivă, spirituală, interpersonală și socială. Doar așa vor deveni oameni adevărați, învățând și
exersând Arta de a trăi frumos împreună.
BIBLIOGRAFIE:
*** - Să înţelegem şi să răspundem la cerinţele elevilor din clasele incluzive, Ghid pentru profesori,
UNESCO, Editura RO MEDIA, Bucureşti, 2002.
Repida,Tatiana- (2013) Educația nonformală: abordare teoretică și metodologică, Chișinău
Statutul Organizației Naționale Cercetașii României, aprobat la data de 23.07.2015
http://scout.ro/despre-noi/grupe-de-varsta/
http://voceaparintilor.ro/scoala-intre-creier-si-inima/
15
„DE VORBĂ CU MINE”- Proiect de consiliere
prof. înv. primar Levițchi Angelica Nicoleta,

Școala Gimnazială „Dr. Simion și Metzia Hîj” Volovăț
„Iată care e taina mea: Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă în taina
lucrurilor.”
(Antoine de Saint-Exupery)
I. INTRODUCERE
Mulți psihologi - între care E.L.Thorndike, H.Gardner, P.Solovey, au concluzionat că IQ,
care se referea la o bandă îngustă de abilităţi lingvistice şi matematice, nu garantează în mod direct
nici măcar succesul în clasă şi cu atât mai puţin în viaţă. A fost tratată o perspectivă mai detaliată a
inteligenței în experimentarea de a reinventa, redefini noțiunea din punctul de vedere al abilităților
necesare să înlesnească succesul în viață. Așadar, inteligența emoțională include abilități ce pot fi
grupate în cinci domenii principale:
1. Cunoaşterea emoţiilor - recunoaşterea unei emoţii când se produce – este un element
esențial al inteligenţei emoţionale. Incapacitatea de a recunoaşte propriile noastre emoții, sentimente
ne aruncă pradă lor. Persoanele mai sigure pe propriile emoții, sentimente îşi pot dirija viaţa mai
bine pentru că ştiu mai bine ce simt despre anumite hotărâri.
2. Gestionarea emoţiilor - așa încât să fie cele mai adecvate (unei situaţii, persoane) această
abilitate se bazează pe autocunoaştere şi se referă la capacitatea de a se calma, de revenire la starea
de echilibru. Persoanele lipsite de această abilitate sunt într-o permanentă luptă cu sentimente de
anxietate, depresie şi sunt incapabili să se redreseze repede după un eşec.
3. Automotivarea - este imperios de important să pui emoţiile în slujba unui ţel.
Autocontrolul emoţional – amânarea recompensei, înăbuşirea impulsurilor, capacitatea de a te pune
« în priză »- duce la realizări remarcabile în orice domeniu.
4. Identificarea emoţiilor la alţii - empatia este abilitatea care se bazează pe autocunoaştere
şi este fundamentală pentru abilităţi de relaţionare. Persoanele racordate la semnalele sociale subtile
care indică de ce anume au nevoie sau vor alţii sunt buni în profesiuni care se bazează pe relaţii cu
oamenii (profesor, administraţie etc.)
5. Stabilirea relaţiilor - o corectă recunoaştere a emoţiilor la alţii facilitează interrelaţia cu
alţii.
16
Capacitățile emoționale înseamnă și conștientizarea de sine, identificarea, exprimarea și

stăpânirea sentimentelor, controlul asupra impulsurilor, și amânarea recompenselor, stăpânirea
stresului și a anxietății. O capacitate fundamentală în controlul impulsului ar fi cunoașterea
diferenței dintre sentimente și acțiuni și învățarea de a lua hotărâri emoționale mai bune, prin
controlul impulsurilor, prin identificarea și alegerea reacțiilor alternative și intuirea consecințelor
înainte de a reacționa. Multe dintre competențe sunt interpersonale: receptarea indiciilor sociale și
emoționale, ascultarea atentă, capacitatea de a face față influențelor negative, tratarea lucrurilor din
punctul altora de vedere și înțelegerea comportamentului acceptabil într-o anumită situație.
Dezvoltarea emoțională în timpul școlarității le va oferi elevilor, în viitor, o oportunitate de
adaptare la cerinţele mereu în transformare ale societǎţii. Prin exerciții şi jocuri de dezvoltare a
capacităților emoţionale copiii au şansa de îmbunǎtățire a abilitǎţilor de gândire criticǎ şi optimizare
a sentimentului de autoeficacitate,
II. PREZENTAREA PROGRAMULUI
• Tema proiectului: stimularea și activarea inteligenței emoționale
• Scopul proiectul: Dezvoltarea capacităților emoționale:conștientizarea de sine, identificarea,
exprimarea și stăpânirea sentimentelor, controlul asupra impulsurilor
• Durata: 5 săptămâni
• Resurse de timp: 50 de minute/activitate
• Grup țintă: elevii de 9 / 10 ani
• Competențe dezvoltate prin intermediul proiectului:
- creșterea capacității de conștientizare a propriilor emoţii şi sentimente
- identificarea gândurilor și credințelor care pot activa teama de respingere și efectele acestora
asupra calității vieții
- creșterea capacității de a gestiona situațiile care generează emoții negative
- dezvoltarea abilității de aplicare a acceptării necondiționate în interacțiunile cu semenii
- creșterea capacității de adaptare a comportamentului în direcția respectării normelor sociale, de
comportament, de securitate personală și colectivă
- dezvoltarea capacităților social-afective, a potenţialului psihologic şi aptitudinal pe baza
experiențelor trăite
• Resursele proiectului: povești terapeutice, jocuri, exerciții, fișe de lucru
• Activități propuse:
Ședința 1: „Universul emoțiilor”
Ședința 2: „Emoții și reacții”
17
Ședința 3: „Gândul – făuritorul realității”

Ședința 4: „Sunt unic și valoros”
Ședința 5: „ Resursele succesului”
III. ACTIVITAȚI PROPUSE:
ȘEDINȚA 1
TITLUL: „Universul emoțiilor”
SCOPUL: dezvoltarea capacității de cunoaștere și autocunoaștere
COMPETENȚE DEZVOLTATE:
- recunoaşterea unei varietăţi de emoţii trăite în raport cu sine şi cu ceilalţi
- dezvoltarea capacității de a demonstra cunoașterea însușirilor proprii
- formarea atitudinilor și comportamentului prin cunoașterea emoțiilor pe care le trăim și le
exprimăm în relațiile cu cei din jur
TIPUL ACTIVITĂȚII: activitate de grup
MATERIALE NECESARE: bomboane, foi, foarfece, culori, laptop, videoproiector, minge
DESCRIEREA ACTIVITĂȚII:
I. INTRODUCERE: Se prezintă scopul și obiectivele activității prezente a proiectului. Copiii sunt
invitați să se prezinte pe rând și în același timp să se îndulcească cu bomboane multicolore pline de
semnificații: bomboane roșii – lucruri care te entuziasmează / te energizează, bomboane verzi –
lucruri care te enervează / te înfurie, bomboane galbene– lucruri care te fac fericit, bomboane
violete – lucruri care te fac să visezi, bomboane albastre – lucruri care te destind, bomboane
portocalii – lucruri care te întristează – toate fiind pretexte de prezentare a evantaiului emoțiilor și
introducerea în descifrarea „ABC-ului emoțiilor.
II. MUNCA ÎN GRUP
1. EXPERIENȚA CONCRETĂ Se prezintă exercițiul – joc ce urmează a fi desfășurat „Tălpițele
noastre suntem noi”.Într-o atmosferă de destindere, într-un cadru provocator, favorabil de exprimare
liberă li se propune copiilor să pășească lent, în ritm muzical după indicații: pe vârfuri, pe partea
interioară/ exterioară a labei piciorului, pe călcâie, pe toată talpa piciorului și vor fi întrebați de
fiecare dată ce au simțit tălpițele lor și ce amintiri au declanșat senzațiile avute. După oprirea
mișcărilor de dans fiecare își va contura și decupa forma tălpii pe care o va colora și va desena pe ea
ceva reprezentativ pentru starea din timpul dansului. Fiecare va contribui la crearea unui drum al
tălpițelor - „Tălpițele noastre suntem noi”, așezându-și propria tălpiță în funcție de coordonatele
spațiale dorite.
2. REFLECȚIA Copiii care vor dori își vor recunoaște și arăta tălpițele lor, argumentând alegerea
18
locului pe traseul drumului (apropierea/ depărtarea / direcția față de celelalte tălpiți) și ce reprezintă
tălpița prin desenul, culorile, simbolurile create.
3. CONCEPTUALIZAREA Elevii descoperă că emoțiile sunt firești, însoțesc manifestările lor,
exprimându-se printr-o sumă de expresii emoționale ce conțin mimica și pantonimica,
comportamentele. Este normal să experimenteze o varietate de emoții, să vorbească despre ele
utilizând cuvinte, expresii ce denumesc stări emoţionale. Emoțiile ne pun în acord cu noi înșine și
cu mediul.
4. ACȚIUNEA Printr-un joc de imaginație elevii se pregătesc pentru o excursie și sunt puși în
situația de a alege și lua în rucsac emoțiile dorite din lista dată. Anunțându-se începerea călătoriei,
fiecare excursionist va alege din rucsacul său emoția cea mai potrivită situațiilor date și va nota pe
fișa de lucru alegerile făcute, comparându-le apoi cu ale colegului de bancă.
5. ÎNCHEIEREA Elevii vor urmări un scurt videoclip despre emoțiile de bază și specificul acestora
https://www.youtube.com/watch?v=Im1blfeluX4. Apare Emoționel care drept mulțumire le aduce
în dar o minge surpriză pe care fiecare o va rostogoli spunându-i cum s-a simțit la activitate. Se
subliniază importanța recunoașterii, denumirii și exprimării propriilor trăiri sufletești în
comunicarea cu ceilalți pentru a înțelege și a fi înțeleși.
- TEMA PENTRU ACASĂ: Se solicită elevilor să realizeze ,,Harta emoțiilor din viața mea”, prin
decuparea și lipirea de imagini, prin folosirea cuvintelor, simbolurilor, prin asocierea emoțiilor cu
diverse desene, culori, forme de relief.
ȘEDINȚA 2
TITLUL: „Emoții și reacții”
SCOPUL: dezvoltarea capacității de implicare empatică în emoțiile celorlalți și de reglare a
propriilor emoții in diferite situații sociale, pentru minimalizarea efectelor nesănătoase ale
emoțiilor negative și pentru împărtășirea emoțiilor pozitive cu ceilalți
- identificarea reacțiilor comportamentale asociate emoțiilor
- analizarea expresiilor emoționale în funcție de starea și comportamentul propriu
- perceperea/diferențierea emoțiilor cu impact pozitiv și negativ asupra vieții fiecăruia
MATERIALE NECESARE:
I. INTRODUCERE: Se prezintă scopul și obiectivele activității prezente a proiectului. Elevii care
doresc vor prezenta tema realizată ,, Harta emoțiilor din viața mea”.
19
II. MUNCA ÎN GRUP

1. EXPERIENȚA CONCRETĂ Li se propune elevilor vizionarea secvenței de film ,,Întors pe dos”.
2. REFLECȚIA Copiii sunt dirijați în relatarea acțiunii, în prezentarea personajelor cu care au făcut
cunoștință: fetița Riley Andersan de 11 ani și emoțiile care colaborează în cetățuia centrală din
mintea ei: Bucuria,Tristețea, Frica, Dezgustul și Furia. Prima emoție apărută în mintea lui Riley,
când s-a născut a fost Bucuria, care își dorea ca fetița să aibă o viață fericită. Nu după mult timp, pe
când Riley se afla într-o perioadă mai dificilă din viața ei, fiind nevoită să se mute în alt oraș,
Bucuria constată că trebuie să se înfrunte cu alte emoții ce doresc să o înlocuiască la panoul de
comandă și totuși își dă seama că fiecare are rolul său bine fixat, cu excepția Tristeții căreia nu-i
vede rostul. Călătoria în tovărășia celor cinci emoţii nu este numai în mintea lui Riley, ci şi a
părinţilor săi. Așadar se asistă la „certa“ dintre Furia din capul unui copil cu Furia din capul tatălui
și la haosul produs de preluarea controlului de către Bucurie atunci când, de fapt ar fi treaba
Tristeţii. Ilustrarea emoțiilor e simbolizată prin obiecte reale: Bucuria - o stea, Tristeţea - o
lacrimă, Furia - o cărămidă, Frica - un nerv, Mânia – o flacără, Dezgustul - un broccoli, fiecare
având rolul său Bucuria de a o face fericită, Frica de a o proteja, Furia de a avea grijă să i se facă
dreptate, Dezgustul de a avea grijă să nu fie otrăvită (nici fizic, nici social), iar Tristeţea însă… nu
are un rol sigur al ei fiind ignorată de celelalte emoţii. Întreaga animație este construită în jurul
Emoțiilor – ele sunt cele care conduc. Surprinzător a fost Bing Bong, prietenul imaginar al lui
Riley, în forma unui elefănţel roz. El le conduce pe Bucurie şi Tristeţe în călătoria lor către „panoul
principal”. Interesante sunt și trenul gândirii numit „Gândire abstractă” şi „fabrica de vise” și
subconștientul lui Riley, unde sunt ținute sub pază amintirile terifiante.
3. CONCEPTUALIZAREA Cu toții am trecut printr-o perioada de schimbare majoră ce ne-a
influențat destul de puternic si ne-am manifestat poate uimitor atât față de noi cât și față de cei din
jur. Dar ne-am întrebat vreodată oare cum aceste reacții pe care le avem se nasc? Din animația
„Întors pe Dos” aflăm cum cele 5 emoții în jurul cărora gravităm zi de zi stau la sfat si decid ce
simțim. Trebuie să controlăm felul în care acționăm pentru a alege cum să ne simțim. Empatizând
cu personajele și circumstanțele prin care trec, elevii vor analiza la rândul lor, situații și dispoziții,
adică ce produce această ,,întoarcere pe dos” și de ce e bine să rezervăm mai mult loc bucuriei decât
furiei, dezgustului sau fricii.
4. ACȚIUNEA I se distribuie fiecărui elev câte o pungă de hârtie și fâșii de hârtie. Pe foaia de
hârtie vor scrie un sentiment pe care l-au simțit și nu l-au spus nimănui, vor nota emoția respectivă
și vor introduce fâșia în pungă, apoi pe exteriorul pungii vor scrie exemple de emoții pe care le-au
simțit și nu le-au ascuns. Vor observa că emoțiile interiorizate sunt emoții negative, iar cele
20
împărtășite celorlalți sunt emoții pozitive și se va discuta despre reacțiile

5. ÎNCHEIEREA Se propune un exercițiu de relaxare. Copiii închid ochii și imaginându-și că sunt
împreună cu Riley mimează rostind ,,Suntem la duș, apa ne spală corpul de furie, teamă, ne spală
capul, trunchiul..., acum suntem curați, deschidem ochii și adunăm emoțiile negative și le aruncăm
la coșul de gunoi. Trecem prin poarta fericirii, ajungem în poiană unde toată lumea este veselă,
cântă, dansează”.
- TEMA PENTRU ACASĂ: Se prezintă diferite situații-problemă, elevii având sarcina de a mima
emoția corespunzătoare. Ei trebuie să identifice propriile trăiri emoționale și consecințele reacțiilor
emoționale conștientizând că două persoane pot avea reacții diferite în aceeași situație.
ȘEDINȚA 3
TITLUL: „Gândul – făuritorul realității”
SCOPUL: înțelegerea influenței gândurilor/ convingerilor asupra emoțiilor și comportamentelor în
vederea dezvoltării autocontrolului emoțional
- dezvoltarea gândirii pozitive în situația existenței unor stimuli emoționali negativi
- dezvoltarea strategiilor de coping de a face față fricilor normale
- dezvoltarea atitudinii de autoacceptare
MATERIALE NECESARE: laptop, videoproiector, fișe de lucru
doresc vor prezenta tema cu consemnările propriilor trăiri / reacții emoționale
II. MUNCA ÎN GRUP
1. EXPERIENȚA CONCRETĂ Copiii audiază povestea ,,Noua prietenă a lui Wilfrid”
https://soundcloud.com/ada-petre/noua-prietena-a-lui-wilfrid-promo
2. REFLECȚIA Copiii sunt dirijați în relatarea acțiunii, în prezentarea personajelor cu care au făcut
cunoștință: șoriceii familiilor Morley și Montgomery care mergeau la aceeași Școală Primară
Bușteanul Scobit. Sugestivă pentru descoperirea semnificațiilor textului este diferența dintre aceste
familii pe care autorul o abordează într-un mod original cu scopul de a evidenția că modul în care
gândesc personajele le influențează starea și comportamentul. Astfel, șoricelul Wilfrid, cu toate că
este un șoricel isteț, care învață bine simțea că niciodată nu va fi apreciat și niciodată nu va avea
prieteni trebuind să trăiască pentru totdeauna singur, învinovățindu-se de rușinea ce o ducea din
cauza sărăciei. Mereu era trist și plângea gândind că el nu poate fi la fel ca ceilalți șoricei ce aveau
21
ghiozdane adevărate și umbrelă. De multe ori mergea cu capul în jos, se ascundea și își dorea să fie
invizibil decât să suporte râsul și batjocora celorlalți șoricei. Când s-a întâlnit cu Zâna și-a dat
seama că poate avea și prieteni.
3. CONCEPTUALIZAREA Se citește fragmentul care redau gândurile / convingerile și emoțiile
șoricelului Wilfrid: „Wilfrid se simți rușinat că nu avea un ghiozdan adevărat și o umbrelă și trebuia
să stea adăpostit până va trece ploaia. Își lăsă capul în jos și începu să plângă. Era atât de trist, încât
ar fi vrut să devină invizibil. Se gândea că nimeni nu-l apreciază, datorită faptului că era mai
sărăcuț, că nu va avea niciodată prieteni și va fi nevoit să trăiască singur o viață întreagă.”
Elevii vor fi antrenați în discuții inițiate de întrebări precum: dacă li s-a întâmplat ca cineva
să râdă vreodată de ei / dacă atunci s-au simțit la fel de triști ca și Wilfrid / dacă șoricelul s-ar fi
gândit la calitățile sale ( învăța bine, era prietenos) tot s-ar mai fi simțit trist. – Cu toate acestea,
Zâna s-a împrietenit repede cu Wilfrid neținând cont că nu are un ghiozdan adevărat sau o umbrelă
doar a lui și împreună s-au simțit bine ca doi vechi prieteni / dacă în loc să se gândească la starea lui
materială, s-ar fi gândit la calitățile sale, nu ar mai fi fost trist, rușinat, ci ar fi avut prieteni empatici.
Pornind de la situația prezentată, elevii vor nota pe silueta șoricelului Wilfrid de pe
flipchard consecințele emotivării, a temerii de respingere: emotivitate / sfială / înroșirea feței /
încordarea / tremurături incontrolabile / nervozitate / agitație / neliniște / îngrijorare și vor întocmi
o listă de metode de a reglare a emoțiilor negative: conștientizarea problemei, acționarea asupra
emoțiilor, acționarea asupra gândurilor.
4. ACȚIUNEA Li se propune elevilor să devenim prietenii lui Wilfrid și să ne gândim să găsim
soluții pentru rezolvarea problemei cu care el se confruntă. Wilfrid – mascota șoricel este adusă
alături de copii. Apelându-se la ei să-l înveselească, vor formula motive pentru care ar trebui să
gândească pozitiv și să fie fericit. Cel mai mult contează că ai o familie care te iubește. În familia
voastră știți să vă ajutați unul pe altul și vă împărțiți între voi lucrurile Ești un șoricel deștept. …..
5. ÎNCHEIEREA Activitatea se încheie apreciind răspunsurile/ argumentele copiilor care au reușit
să-l înveselească pe șoricelul Wilfrim fiecare primind din buzunărelul mascotei câte un emoticon
vesel.
- TEMA PENTRU ACASĂ: Imaginându-vă că șoricelul Wilfrim ține seama de argumentele
sugerate de voi pentru a se înveseli, redactați în scris o scrisoare de mulțumire din partea lui, în care
istorisește despre schimbarea emoțiilor sale.
22
ȘEDINȚA 4
TITLUL: „Sunt unic și valoros”
SCOPUL: dezvoltarea unei gândiri pozitive înţelegând că, numai pentru simplul fapt că oamenii
sunt diferiţi nu înseamnă că oamenii sunt mai buni sau mai răi
- identificarea elementelor definitorii ale propriei personalităţi
- aprecierea unicităţii fiecăruia ca persoană unică şi valoroasă
- formarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi colegi prin asumarea calităţilor şi defectelor, a unei
comunicări pozitive, responsabile în cadrul grupului
MATERIALE NECESARE: laptop, videoproiector, fișe de lucru
doresc vor prezenta tema citind scrisorile redactate din partea șoricelului Wilfrim
II. MUNCA ÎN GRUP
1. EXPERIENȚA CONCRETĂ Elevii vor fi anunțați că se caută voluntari pentru inițierea unor
jocuri de rol, fiind premiate rolurile interpretate cel mai convingător. Pe scena realizată se vor afla
două scaune așezate față în față. Fiecare voluntar va primi câte două roluri opuse trebuind să
prezinte un dialog între cele două personaje, apoi întrând pe rând în pielea fiecăruia, odată cu
schimbarea rolului se va muta alternativ pe câte un scaun. Deci același actor va juca rolul a două
personaje cu opinii diferite despre o situație dată tocmai pentru evidenția însemnătatea
experimentării.
2. REFLECȚIA La sfârşitul exerciţiului voluntarii vor explica cum s-a simţit fiecare în rolul
interpretat, în care rol s-a simțit mai aproape de persoana lui şi cât de dificil i-a fost să joace rolul
personajului cu care nu prea era în acord.
3. CONCEPTUALIZAREA Elevii vor înțelege diferenţele dintre oameni, faptul că nu suntem la fel,
fiecare fiind o individualitate care se confruntă cu probleme diferite şi poate avea opinii proprii.
Însă pentru a trăi într-o societate funcţională este nevoie de toleranţă şi empatie pentru a ne înţelege
mai bine unii pe ceilalţi.
4. ACȚIUNEA Copiii sunt rugați să bifeze cuvintele care ii descriu cel mai bine, răspunzând la
enunțurile propuse în fișă, de tipul: Eu sunt………
Ceilalți (colegii / unii colegi cred) despre mine ca eu sunt……. Eu as vrea sa fiu…..
Li se sugerează copiilor să prezinte pe colegul de bancă, la persoana I (exemplu:
23
Numele meu e Alex. Eu sunt…. Mie imi place….. Aș vrea….). Fiecare dintre copii încearcă
să urmărească ce calități/ defecte de pe fișa lor au fost cunoscute de către colegul de bancă.
Se poartă discuții pe marginea fișei completate (întrebări inspirate din ,,Fereastra lui Johari”):
Ce calități / defecte am recunoscut – atât eu, cât și ceilalți?
Ce calități / defecte au recunoscut la mine colegii, iar eu nu le-am sesizat?
Ce calități / defecte am, iar ceilalți nu le știu?
Ce aș vrea să mai știu despre mine, deoarece nu știu tot și nu am aflat de la ceilalți?
5. ÎNCHEIEREA Fiecare elev va completa o fișă cu puncte tari, puncte slabe. Se vor citi câteva
fișe, în scopul stabilirii oportunităților și amenințărilor.
- TEMA PENTRU ACASĂ: Fiecare copil va crea ,,Steaua personală a valorilor” adăugând:
- un lucru pozitiv care te caracterizează/ un motiv pentru care te apreciază colegii/profesorii/ un
lucru de care ești mândru,-ă/ un lucru pe care îl aduci într-o prietenie/ un obiectiv în viitor/ un
lucru pe care ai dori să-l schimbi la tine.
ȘEDINȚA 5
TITLUL: „ Resursele succesului”
SCOPUL: dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere/ intercunoaştere şi atitudinii pozitive faţă de
sine
- cunoașterea sensului conceptelor de: imagine de sine, stimă de sine
- recunoașterea caracteristicilor copilului cu o stimă de sine pozitivă/cu o stimă de sine scăzută
- identificarea modalităţilor de dezvoltare a imaginii de sine
- dezvoltarea stimei de sine
MATERIALE NECESARE: foi de hârtie, culori, flipchard, fișe de lucru
doresc vor prezenta cum și-au conceput ,,Steaua personală a valorilor”
II. MUNCA ÎN GRUP
1. EXPERIENȚA CONCRETĂ Se citește povestioara cu tâlc. Li se propune elevilor să-și „şteargă
ochelarii” pentru a se privi pe sine şi pe colegii săi. Elevii sunt împărţiţi în grupe de 5 şi primesc
câte o foaie A4 şi creioane colorate. Fiecare elev desenează conturul propriei palme pe foaie, pe
care îşi va trece numele. Pe degetul mare îşi va trece o calitate proprie (trăsături de caracter, însuşiri
morale; de ex.: generos, inteligent, simpatic, talentat etc.) și unul sau mai multe comportamente.
24
Exerciţiul se continuă cu precizarea altor calităţi și comportamente de către colegii de grup – fiecare
membru al grupului va scrie o calitate/ comportament al colegului său pe celelalte ,,degete” ale
conturului palmei acestuia. În felul acesta, la sfârşit fiecare membru va avea un contur al palmei
inscripţionat cu calităţi și comportamente identificate atât de el, cât şi de colegii săi. În final se
afişează toate colile cu desene pe tablă. Se specifică elevilor să identifice calităţi (aspecte pozitive),
nu defecte (aspecte negative) ale propriei personalităţi, apoi vor completa „păianjenul” - Căi de
autocunoaştere
2. REFLECȚIA Se va face o analiză comparativă între ceea ce au scris elevii despre ei înşişi şi ceea
ce au aflat despre ei de la ceilalţi concluzionând cu citatele filosofului chinez Lao Tse „Cel care
cunoaşte pe alţii – e învăţat. Cel care se cunoaşte pe sine e înţelept.” Imaginea personală este
propria noastră părere despre ce fel de persoană suntem. Ne dăm seama că imaginea de sine poate fi
prietenul sau duşmanul nostru, în funcție de cum se hrănește: din succesele trecute pentru a ne da
curaj să trăim în prezent şi să progresăm, sau din eşecurile din trecut pentru a ne submina în prezent.
3. CONCEPTUALIZAREA Imaginea de sine este modul în care o persoană îşi percepe propriile
caracteristici fizice, cognitive, emoţionale, sociale şi spirituale. În limbaj curent, imaginea de sine
este părerea pe care o avem despre noi, despre ,,cine suntem noi" şi ,,ce putem face ". Stima de sine
reprezintă dimensiunea evaluativă a imaginii de sine şi se referă la modul în care ne considerăm ca
persoane în raport cu propriile aşteptări şi cu ceilalţi (de exemplu, mai buni sau mai puţin buni)
4. ACȚIUNEA Se solicită fiecărei grupe să-și delege liderul în faţa clasei, cărora li se vor lega
ochii (pentru a nu influenţa) şi vor da răspuns întrebărilor adresate, procedând astfel: pentru fiecare
răspuns notat cu roşu va înainta un pas, pentru un răspuns notat cu verde – o jumătate de pas,
pentru un răspuns notat cu albastru va rămâne pe loc, iar pentru un răspuns notat cu negru, va face
un pas în urmă. La finalizarea traseului, elevii vor trebui să-şi exprime opinia: cauzele înaintării,
stagnării sau rămânerii în urmă a elevilor. Elevii comunică realizările lor, luând atitudine şi faţă de
răspunsurile colegilor, concluzionează concluzionând că încrederea în sine ne stimulează, ne ajută
să avansăm.”
Elevii vor lucra în echipe pentru a realiza și prezenta conform cerințelor portretul fiecărei grupe
reprezentând.: grupul 1 - ,,Portretul stimei de sine pozitivă”/ grupul 2 - ,,Portretul stimei de sine
scăzută”/ grupul 3 - ,,Consecinţele imaginii de sine negative”/ grupul 4 – „Experienţe ce
determină o stimă de sine scăzută”/ grupul 5 - ,,Experienţe ce dezvoltă o stimă de sine pozitivă”.
5. ÎNCHEIEREA În timp ce se va afișa pe tablă posterul „Vom evita să rostim”, fiecare grup va
formula cât mai multe enunţuri ce dezvoltă stima de sine a celorlalţi.
- TEMA PENTRU ACASĂ Se propune elevilor să completeze fișa „Borcanul fericirii”, adunând
25
lucruri pentru a fi fericit și eliminând lucruri care pricinuiesc emoții negative și SCALA DE
MĂSURARE a stimei de sine a lui M. Rosenberg.
BIBLIOGRAFIE:
 Exploratori in lumea emoțiilor, Proiect Educațional Național, CJRAE- Cluj.
 Goleman Daniel, Inteligența emoțională, Ed. Curtea Veche, București, 2008.
 Roco, Mihaela, „Creativitate şi inteligenţă emoţională”, Editura POLIROM, Iaşi, 2001.
 Păduraru Camelia Cristina, Petraru Cristina, Gheorghiu Gina, Suport pentru activități de
dezvoltare socio emoțională, Un zâmbet pe chipul tău copile, Piatra Neamț, 2014.
 Vernon, A., Opre, A., David, D. O., Baltag, A., & Vaida, S. (2006). Dezvoltarea inteligenţei
emoţionale: educaţie raţional-emotivă şi comportamentală : clasele I-IV. Cluj-Napoca:
A.S.C.R.
FORME ALE EDUCAŢIEI MULTICULTURALE

DESFAŞURATE ÎN ŞCOALĂ
Prof. înv. primar Pasăre Daniela

Şcoala Gimnazială Nr. 8 Suceava
Deschiderea spre noile educaţii (ca răspunsuri adecvate la problematica lumii

contemporane) imprimă un aspect nou, complex şi variat al educaţiei multiculturale la diferite
niveluri strategice, toate, însă, fiind raportate la conţinuturile de bază ale activităţii de formare-
dezvoltare morală, intelectuală, psihofizică, tehnologică ,estetică a personalităţii elevului.
Transformarea României într-o ţară care prezintă, ca structură, un spectru larg de străini şi
imigranţi, a dus la formarea unei societăţi multiculturale, fenomen cu un impact direct asupra
modului cum se prezintă populaţia şcolară. Acest lucru obligă învăţământul să ofere cele mai bune
şi complete servicii educaţionale. Totuşi, dascălii se confruntă acum cu situaţia de a crea programe
educaţionale care să răspundă problemelor complexe ridicate de multiculturalitate şi diversitate.
Deşi este un fapt obiectiv, fireasca diferenţă dintre cei ce aparţin unor culturi diverse şi care
se află, tot mai adesea în ipostaza de a învăţa împreună, poate antrena o serie întreaga de dificultăţi
care, ignorate în procesul educativ, se pot transforma în prejudecăţi stereotipii şi rădăcini ale unor
posibile conflicte. Alteritatea de ordin cultural devine astfel, în societetea contemporană, una dintre
marile probleme pe care omenirea trebuie să le abordeze cu curaj şi să le rezolve.
26
Diversitetea de culturi, forme şi structuri în care trăim, nu este nicidecum o realitate nouă,
dar intensificarea interdependenţelor dintre state, schimbările alerte şi intense, într-un timp scurt, de
ordin politic, economic şi social, mobilitatea internaţională crescută a forţei de muncă şi modul în
care acestea influenţează existentele individuale, statale şi suprastatale scot în prim plan implicaţiile
ei şi îndeosebi, raportările atitudinale ale membrilor societăţii în raport cu acestea. Constituirea
problematicii lumii contemporane, globalizarea ca tendinţă şi ca realitate, au deschis drumul cautării
soluţiilor acestor probleme vitale.
În raport cu o multitudine de aspecte ale societăţii contemporane, şcoala nu are încă bine
structurate mecanismele de reacţie şi proacţiune. Există mai multe tipuri de contexte care determină
o abordare interculturală în educaţie, dar toate au, în esenţă, aceeaşi sursă: înmulţirea situaţiilor în
care grupe de elevi, clasele şi şcolile se caracterizează prin diversitate lingvistică, etnică şi
religioasă, culturală. În şcoala românească există elevi aparţinând unor etnii diferite (români,
maghiari, rromi, lipoveni, germani, turci, ucraineni, italieni şi altele), de religii diferite, chiar elevi
purtători ai unor cu totul altor culturi (chineza, arabă, africană, etc.) ca efect al migraţiei
internaţionale.
Analiza conceptuală se întemeiază pe următorii trei termeni: multiculturalitate,
interculturalitate şi educaţie interculturală.
a. Multiculturalitatea reflectă starea naturală a societăţii care este diversă, multilinguală,
multietnică, plurireligioasă. Acest concept accentuează dimensiunea comparativă, coexistentă
diferitelor culturi care se manifestă într-o societate. Toleranţa grupurilor unul faţă de celalalt este de
tip pasiv. Fiecare e centrat pe sine, ceilalţi putând fi consideraţi o ameninţare pentru identitatea
grupului. Culturile coexistă fără conflicte, dar şi fără relaţii consistente şi cooperare.
b. Interculturalitatea accentuează dimensiunea interactivă a grupurilor culturale, etnice,
religioase care trăiesc în acelaşi spaţiu întreţin relaţii deschise de interacţiune, schimb şi
recunoaştere mutuală. Aceasta antrenează cu sine o înţelegere superioară a culturii proprii în lumina
diferitelor sisteme de referinţă.
c. Educaţia interculturală vizează o abordare pedagogică a diferenţelor culturale, strategie prin
care se iau în coniderare specificităţile spirituale sau de gen. Educaţia interculturală urmăreşte
dezvoltarea unei educaţii pentru toţi în spiritul recunoaşterii diferenţelor ce există în interiorul
aceleiaşi societăţi, se adresează tuturor elevilor (autohtoni sau emigranţi) şi caută să-i sensibilizeze
la respectarea diversităţii, toleranţei, solidarităţii.
În România, s-au realizat paşi semnificativi în abordarea educaţiei multiculturale atât în plan
teoretic, precum şi în transpunerea acestor generoase orizonturi în practica şcolară. Deşi clasele de
27
elevi cunosc diferite aspecte ale interculturalităţii, cele mai des invocate sunt cele antrenate de
prezenţa copiilor rromi (deşi există copii aparţinând altor etnii sau copii aparţinând uneia dintre cele
18 religii recunoscute legal în ţara noastră).
Literatura de specialitate s-a îmbogăţit, mai ales după anul 2000, atât cu lucrări teoretice, cît
şi cu suporturi curriculare cu caracter aplicativ, cât şi rezultatele unor proiecte educaţionale axate pe
problematica şi practica educaţiei interculturale. Cele mai cunoscute sunt: "Dezvoltarea şcolară în
comunităţi cu rromi, şanse egale pentru copiii rromi prin educaţie"; "Şanse egale pentru copiii rromi
prin programe de dezvoltare şcolare şi implicarea părinţilor", ambele proiecte finanţate de Centrul
Educaţie 2000 + din România. Pe parcursul derulării proiectelor se pot valorifica tipuri concrete de
aplicaţii: cabinete interculturale, lecturi ale unor texte din manual realizate prin grila
interculturalităţii; exerciţii aplicative: (ex."Găseşte trei asemănări şi trei deosebiri între tine şi
colegul tău de altă religie”; "Găseşte trei asemănări şi trei deosebiri între tine şi un alt copil de
vârsta ta din altă ţară"); acţiuni de tipul "Portofoliu de educaţie multiculturală", desene tematice,
probe orale, imagini prezentate în pliante, reviste, casete, utilizarea bibliotecilor, a centrelor de
documentare audio-video pentru consultarea unor lucrări care să corespundă obiectivelor educaţiei
multiculturale, utilizarea noilor tehnologii ale învăţării (învăţământ la distanţă, internet,
programe TV educative, casete audio-video, softuri educaţionale); activităţi desfăşurate în
parteneriat cu părinţii şi cu reprezentanţii diferitelor instituţii culturale (lectorate, povestiri, cântece,
jocuri, evocări, informări despre experienţe de viaţă, participarea la evenimente culturale, expoziţii,
concursuri, activităţi muzicale, serbări, manifestări sportive, organizarea de întâlniri între persoane
aparţinând unor culturi diferite ca ocazie de cunoaştere şi stabilire a unor relaţii noi de prietenie,
mergând de la vizite, excursii, petrecere a unui timp liber împreună, până la schimburi literare,
muzicale culinare, etc.; exprimarea solidarităţii în raport cu evenimente locale sau internaţionale,
calamităţi, accidente, înfrăţirile practicate între regiuni, oraşe, comune, şcoli, instituţii social-
culturale, între clasele aceleeaşi şcoli, clase/şcoli din judeţe diferite, clase/şcoli cu dominanţă
lingvistică diferită, sau aparţinând unor ţări diferite; corespondenţa şcolară scrisă sau electronică
(casete, e-mail); vizite, cursuri, zile sau săptămâni centrate pe un anumit aspect (artizanat , datini,
religie); celebrarea “Zilei drepturilor copilului", a “Zilei drepturilor omului", prin concursuri,
expoziţii, postere, dezbateri pe teme specifice educaţiei multiculturale. Sistemul disciplinelor
opţionale la decizia şcolilor urmăreşte integrarea elevilor într-un învăţământ modern într-o
perspectivă educaţională permanentă.
Prin alegerea opţionalelor având ca temă educaţia multiculturală la clasele ciclului primar se
urmăreşte dezvoltarea unui demers educaţional pornind de la nevoia de conectare a elevilor la viaţa
28
şcolii europene, reprezintă un mijloc de lărgire a orizontului de cunoaştere, de cooperare

transnaţională între şcoli europene partenere, facilitând accesul general la educaţie. Activităţile de
învăţare sunt pliate pe obiectivele stabilite şi cuprind acţiuni axate pe stimularea motivaţiei de
participare, pe cunoaşterea partenerilor şi a modului de colaborare cu aceştia, prezentarea
obiectivelor, semnificaţia opţionalului, strategiile de derulare. Evaluarea se poate realiza prin: probe
orale, desene tematice, portofolii, panouri, mape, articole pentru revista şcolii, colecţii de fotografii
etc.
Educaţia multiculturală se poate articula pe toate disciplinele de învăţământ pentru ca toate
invită la toleranţă, la respectarea drepturilor omului, la dezvoltare. Prin disciplinele opţionale se pot
cultiva valorile interculturale-interdependenţa, empatie, negociere, nonviolenţă, egalitate,
demnitate, etc. Copiilor care provin din grupuri minoritare trebuie să li se dezvolte un sentiment
pozitiv faţă de identitatea individuală şi de grup. În acest sens se pot desfăşura diferite activităţi
didactice:
 povestiri de familie;
 povestiri referitoare la ocupaţii;
 cântece şi jocuri ale copiilor;
 viaţa unor personalităţi;
 tradiţii şi obiceiuri în comunitatea noastră.
În cadrul opţionalului “Literatura pentru copii", elevii se pot identifica cu personajele
întâlnite. Modul în care sunt prezentate acestea, îndeletnicirile şi ocupaţiile acestora,
îmbrăcămintea, sentimentele şi preocupările lor, transmite un mesaj cu privire la locul copilului în
societatea în care trăieşte.
Educaţia multiculturală la nivelul activităţilor extracurriculare presupune organizarea unor
activităţi care să implice şi comunitatea; activităţi în cadrul cărora participanţii să se cunoască mai
bine, să coopereze şi să trăiască împreună mai multe evenimente.
Exemple:
 participarea la evenimente şi sărbători locale: Târgul de Paşti , Zilele Sucevei, etc. ;
 organizarea de întâlniri între persoane de culturi diferite;
 realizarea unor parteneriate educaţionale;
 excursii tematice centrate pe un aspect anume (mediul înconjurător, artă, cultură, etc.)
 utilizarea centrelor de documentare audio-vizuale (acestea pot să dispună de lucrări
referitoare la drepturile copilului, la evenimente istorice, documente în diferite limbi,
spectacole şi jocuri specifice diferitelor culturi etnice.
29
Este important pentru educator să-şi dezvolte abilitatea de a conceptualiza şi de a integra

problemele ridicate de diversitatea culturală în curriculum şi în practica de predare. Rezultatele
obţinute arată că educatorii care sunt informaţi în legatură cu mediul cultural căruia aparţin copiii cu
care lucrează, pot aplica aceste informaţii la propria practică de predare, ceea ce constituie un real
ajutor in procesul de învăţare. Concluziile reflectă valorile şi convingerile educatorilor şi oferă mai
bună întelegere a nevoilor acestora, în cazul în care predau la clase dintr-o perspectivă
multiculturală. Aceasta se referă la sprijinul acordat copiilor pentru a-şi dezvolta cunostinţele şi
pentru a se simţi bine într-un mediu comunitar şi social marcat de diversitate. Aceasta include şi o
bună înţelegere a nevoilor umane comune, din moment ce ne asemănăm şi avem modalităţi diferite
de satisfacere a acestor nevoi. Abordarea acestui obiectiv presupune o permanentă atenţie la
similitudinile şi diferenţele care există între oameni.
Deschiderile oferite de asemenea activităţi desfăşurate deja în şcolile româneşti, se pot
constitui în adevărate elemente declanşatoare şi susţinătoare ale creativităţii didactice a acelora
interesaţi de importantul domeniu al educaţiei multiculturale.
Educaţia multiculturală nu este un simplu set de materiale şi activităţi, ci o abordare care
vine din înţelegerea propriei persoane şi din dedicaţia manifestată pentru o astfel de percepţie.
Trebuie să ne aducem propria contribuţie la dezvoltarea unei societăţi drepte, astfel încât la un
moment dat, educaţia multiculturală să devină normă firească.
Bibliografie:
 Barzea, Cezar, Interculturalitate, multiculturalitate şi educaţie interculturală în Revista de
Pedagogie, Nr.1-6/2003
 Golan, Lucian, (2000), Paşi către şcoala interculturală. Ghid de educaţie interculturală
pentru cadrele didactice, Editura Corint, Bucureşti.
 Vrasmas, Traian, (2004), Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureşti.
 Învăţământul primar, 2-3/2001, Editura Discipol, Bucureşti.
30
O POVESTE DESPRE INTEGRARE ȘI ...INCLUZIUNE
Prof. Clucerescu Lăcrămioara-Tatiana,

Școala Gimnazială „Dimitrie Păcurariu” Șcheia, Suceava
Conceptul de incluziune își are rădăcinile în Declarația Universală a Drepturilor Omului

(ONU, 1948) care recunoaște că „toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și
drepturi.” Liniile directoare UNESCO privind Incluziunea în Educație (2009) prezintă principiile
educației incluzive prin intermediul cărora se urmărește consolidarea capacității sistemelor de
învățământ pentru a ajunge la toți copiii. În viziunea UNICEF există școala prietenoasă copilului,
referindu-se la asigurarea calității educației, la un mediu sigur și sănătos și care este incluzivă,
încurajează participarea copiilor, familiilor și comunității. OCDE subliniază faptul că respectarea
cerințelor speciale ale copiilor reprezintă o parte a dezvoltării unei societăți echitabile și incluzive,
iar drepturile individuale sunt recunoscute și protejate. Există foarte multe documente aprobate la
nivel internațional care formează cadrul internațional de politici educaționale referitoare la dreptul
la educație și educație incluzivă promovând valorile incluziunii socio-educaționale și stabilind
angajamentele țărilor în realizarea educației incluzive - Convenţia privind lupta împotriva
discriminării în domeniul învățământului (1960), Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului
(1989) Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (2007) etc. și alte documente
care atestă preocuparea pentru acest tip de educație cum ar fi de exemplu Declarația Viziunea
Tinerilor în domeniul Educației Incluzive (Lisabona, 2007). Agenda 2030, adoptată de către ONU
în 2015, cuprinde în programul de acțiune în domeniul dezvoltării durabile obiectivul 4 – Educație
de calitate care se referă la “garantarea unei educații de calitate, incluzive și echitabile, și
promovarea oportunităților de învățare de-a lungul vieții pentru toți.”
Clasa incluzivă nu este un concept nou și se vorbește din ce în ce mai mult despre accesul
tuturor copiilor la educație mai ales pe fondul acestei situații excepționale de pandemie. Este
adevărat că există elevi care nu au acces la educație din diferite motive (economice, sociale,
culturale etc.) și îngrijorător este și fenomenul abandonului școlar care ar putea să explodeze.
Educația incluzivă este un proces care urmărește restabilirea echității sociale pentru a exclude
cazurile în care există riscul de izolare a unor categorii de persoane defavorizate cum ar fi cei cu
dizabilități, foarte săraci, migranți etc.
Cadrele didactice au lucrat și lucrează la clase cu elevi din toate categoriile sociale și cu
diverse tipuri de elevi cu dizabilități, iar promovarea incluziunii și predarea incluzivă a devenit o
31
necesitate a zilelor noastre. În școli se realizează de foarte mult timp inegrarea elevilor cu ADHD,
autism, tetrapareză spastică, sindrom Down etc. și chiar se se fac eforturi spre următorul pas - spre
incluziune. Faptul că fiecare persoană este unică ne oferă șansa de a înțelege incluziunea- aceasta
permite oamenilor să valorifice diferențele dintre ei.
Conform Indexului incluziunii școlare, care prezintă dimensiunile și indicatorii incluziunii,
putem deduce în ce măsură aceasta se realizează. Prima dimensiune este Crearea culturilor
incluzive care cuprinde o serie de indicatori realizabili prin: consolidarea comunității și stabilirea
valorilor incluzive. A doua dimensiune este Crearea politicilor incluzive cuprinzând o serie de
indicatori ce pot fi realizați prin dezvoltarea specifică a școlii pentru toți și organizarea ei pentru a
răspunde cerințelor diversității. O altă dimensiune este Derularea practicilor pentru incluziune
prin intermediul dirijării învățării și mobilizării resurselor. Toate aceste dimensiuni fac parte din
cultura organizațională a unei școli incluzive care depinde foarte mult de managementul educațional
sau, de ce nu, de managementul educației incluzive deoarece managementul vizează sistemul de
învățământ, instituțiile de învățământ și personalul didactic/nedidactic și auxiliar și, nu în ultimul
rând, celelalte tipuri de resurse: financiare, de timp, informaționale etc. Procesul incluziunii este
complex și se realizează respectând principiile ce rezultă din politicile educaționale naționale și
internaționale cum ar fi: drepturi egale în domeniul educației, egalizarea șanselor, interesul superior
al copilului, nondiscriminarea, toleranța și valorificarea tuturor diferențelor, individualizarea
procesului educațional și dezvoltarea la maximum a potențialului copilului, asigurarea serviciilor de
sprijin, flexibilitatea activității didactice, designul universal, managementul educațional
participativ, cooperarea și parteneriatul social.
Declarația de la Salamanca menționează că școlile incluzive sunt cele mai bune în
combaterea discriminării și construiesc o societate incluzivă oferind educație pentru toți. Principiile
care stau la baza funcționării unei școli incluzive sunt: comunitatea școlară, per ansamblu,
împărtășește principiile și valorile incluziunii, școala acceptă și valorifică diversitatea umană,
asmându-și să sprijine toți elevii, educația incluzivă se regăsește în toate planificările realizate de
profesorii școlii, fiind promovată, iar beneficiile acesteia fiind vizibile.
Managementul clasei incluzive se axează în principal pe crearea condițiilor și oportunităților
pentru toți elevii prin intermediul activităților, spațiului de lucru și materialelor ce intermediază
accesul la curriculum. Asigurarea mediului incluziv la clasă poate fi realizat prin: mobilarea
spațiului de lucru astfel încât activitățile să se realizeze în grupuri de lucru (modele ca: Montessori,
Step by Step etc.), utilizarea echipamentelor audio-vizuale (laptop, videoproiector, tablă inteligentă
etc.) în cadrul activităților ce pun în valoare toate tipurile de învățare, existența materialelor ce pot fi
32
manipulate de către elevi și așezate la îndemâna lor (de exemplu: rafturi la înălțimea copiilor
dispuse pe lângă pereți în apropierea meselor pe care există materialele necesare derulării
activităților), existența materialului vizual cum ar fi: planșe, orare, grafice, numere, litere etc. ce
poate fi urmărit de către elevi la centre – dacă se lucrează în acest mod, crearea unui mediu axat pe
comportamente pozitive, organizarea unui spațiu dedicat cărților adecvate vârstei elevilor (tipărite
sau audio) – biblioteca clasei, căsuța cărților etc. – realizarea orarului clasei în sprijinul activităților
incluzive, realizarea unei baze de date despre elevi (fișe psihopedagogice, fișe de observații,
evaluări, portofolii etc.) cu scopul de a sprijini elevii în procesul de învățare și pentru a oferi acces
la curriculum, accesul la jocuri specifice vârstei și a unui spațiu de relaxare, identificarea strategiilor
de predare adecvate potențialului elevilor, gestionarea timpului și resurselor, feed-back imediat și
constructiv etc.
În concluzie, educația incluzivă e necesară în contextul în care schimbările societății actuale
o impun și e o adaptare necesară a sistemului de educație la nevoile și potențialul tuturor
elevilor/copiilor.
Bibliografie:
 Child Friendly Schools. Manual. UNICEF, 2006.
https://www.unicef.org/publications/files/Child_Friendly_Schools_Manual_EN_040809.pdf
 Diversity, Inclusion and Equity: Insights form Special Needs Provision. OECD, 2012
https://www.oecd.org/edu/school/26527517.pdf
 Education Equity Now. Including all Children in Quality Learning. Call for Action.
UNICEF, 2013.
 Support for children with special educational needs (SEN). European Commission.
Bruxelles, 2013.
 Orientările Uniunii Europene pentru promovarea și protecția drepturilor copilului
https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/16031.ro07.pdf
COPILUL CU NEVOI SPECIALE – REPERE
Prof. Bordeianu Maria Adina

Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel”Suceava
În mod tradiţional educaţia copiilor şi a persoanelor cu dizabilităţi a avut ca domeniu de

cunoaştere, intervenție, cercetare şi formare, psihopedagogia (educaţia) specială. Această este
33
expresie utilizată in Romania din anul 1990, adresabilă îndeosebi cadrelor didactice care erau (si
sunt in prezent) pregătite în mod țintit pentru a lucra în şcolile speciale, destinate acestor copii –
învăţământul special.
Într-o perioadă, acest termen – educația specială - a fost utilizat preponderent și avea in
vedere o educație adaptată particularităților unor copii - cu dizabilități (deficiente, handicap), cu
dificultăți și tulburări de învățare și conduită, etc - precum și o intervenție specifică (și adițională)
de asistență psihopedagogică dar și socială, uneori și medicală.
Astfel, termenii de bază, tradiționali ai psihopedagogiei și educației speciale erau deficiența
(handicapul) și dificultatea de învățare.
CES exprimă o necesitate evidentă de a se acorda anumitor copii o atenţie şi o asistenţă
educaţională suplimentară (un anumit fel de discriminare pozitivă, din nevoia de compensare a
unui/unor dezavantaje), fară de care nu se poate vorbi efectiv de egalizarea şanselor, de acces şi
participare şcolară şi socială.
CES desemnează spectrul larg problemelor speciale în educaţie, de la deficienţele grave şi
profunde la dificultăţile/tulburările uşoare de învăţare.
În mod greşit, de foarte multe ori, copiii cu performanţe scăzute la şcoală sunt etichetaţi
de părinţi şi de educatori ca fiind leneşi, răsfăţaţi, neastâmpăraţi sau, pur şi simplu, mai puţin isteţi.
Un procent foarte mare din aceştia sunt însă inteligenţi şi îşi dau toată silinţa să înveţe mai bine, dar
nu reuşesc pentru că suferă de tulburări de citire (dislexie), de scriere (disgrafie), de calcul
(discalculie) sau de tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD).
Specialiştii europeni estimează că între 7% şi 10% din copii întâmpină probleme în a
învăţa să citească, să scrie şi să calculeze. Aceste tulburări apar ca urmare a afectării sistemului
nervos al copilului, fie din cauze ereditare, fie în viaţa intrauterină, la naştere sau în primii ani de
viaţă. În funcţie de aria cerebrală afectată, copilul poate avea o capacitate redusă de a distinge
literele, probleme de memorie sau de orientare în spaţiu. Afectarea poate fi mai mult sau mai puţin
importantă, iar de aici rezultă tulburări de diferite grade. În cazul lor, problemele devin vizibile
chiar din primele săptămâni din clasa I şi se agravează pe măsură ce materiile devin mai grele.
Identificarea și evaluarea complexă a copiilor cu dizabilități și alte cerințe speciale
reprezintă o problematică foarte complexă și aflată în plina dinamică.
Pentru ca personalul didactic din şcolile obisnuite să facă faţă provocării legate de scolarizarea
copiilor cu CES, una dintre condiţiile de bază este sprijinul în activitatea la clasă. Suportul poate lua
diferite forme.
34
În trecut, sprijinul specializat era asigurat preponderent prin retragerea copilului cu

probleme din clasă, pentru a lucra cu un profesor specialist (intervenţie de remediere). În prezent
exista o tendinţă crescândă de descurajare a retragerii (excluderii) din clasă. Se caută de aceea
modalităţi de sprijin în clasa obişnuită a copiilor cu CES.
De cele mai multe ori, copiii cu deficiențe de comunicare și interacțiune ridică mari
probleme cadrelor didactice din sistemul de învățămînt care nu este special, deoarece acești elevi
par la o primă vedere fără nevoi speciale și așa cum am mai precizat, identificare și evaluarea
complexă este o problemă.
Cea mai mare problemă pe care o întâmpină copiii cu probleme de învăţare din România
este aceea că trebuie să se integreze în clasele cu copii normali, unde nu beneficiază de metode
diferite de educaţie, aşa cum ar trebui. Singura şcoală de la noi formată exclusiv din copii dislexici
este gimnaziul „Nicolae Bălcescu" din Târgu-Mureş. În condiţiile în care copiii cu tulburări de
învăţare trebuie să ţină pasul cu ceilalţi la şcoală, ajutorul unui specialist este foarte important. În
caz de dislexie, disgrafie şi de discalculie, specialiştii în logopedie sunt cei la care părinţii pot apela,
iar în caz de ADHD - specialiştii în psihiatria copilului. Dacă tulburarea de învăţare nu este severă,
câteva sfaturi din partea acestora pot fi suficiente pentru a ajuta copilul să ţină pasul cu restul clasei.
În cadrul şedinţelor de logopedie, copilul este ajutat să-şi dezvolte capacităţile deficitare prin jocuri
şi prin exerciţii. Planul de terapie este personalizat.
Copiii cu tulburări de învăţare sunt priviţi diferit de colegi şi chiar de învăţători sau de
profesori. De foarte multe ori, ei primesc etichete, sunt ignoraţi şi neglijaţi. De suferit va avea, pe de
o parte, dezvoltarea lor intelectuală, pentru că aceşti copii nu-şi vor atinge potenţialul fără a fi
înţeleşi şi sprijiniţi, iar pe de alta, dezvoltarea lor emoţională. Aceşti copii vor avea o încredere
scăzută în forţele proprii, vor dezvolta complexe de inferioritate, vor avea probleme de socializare şi
pot deveni adulţi anxioşi, depresivi şi neîmpliniţi.
Abordarea incluzivă susţine că scolile au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi să
depăşească barierele din calea învaţării şi că cei mai buni profesori sunt aceia care au abilităţile
necesare pentru a-i ajuta pe elevi să reuşeasca acest lucru. Pentru aceasta şcoala trebuie să dispună
de strategii funcţionale pentru a aborda măsuri practice care să faciliteze îndepărtarea barierelor cu
care se confruntă elevii în calea participării lor la educaţie. Putem stabili de asemenea relaţii de
colaborare cu autoritaţile locale, părinţii şi reprezentanţii comunităţii.
Poate fi dezvoltat un mediu afectiv pozitiv în care elevii să poată discuta cu lejeritate
despre dificultăţile pe care le pot întâlni şi să aiba curaj să ceară ajutor.
Într-o abordare incluzivă toţi elevii trebuie consideraţi la fel de importanţi, fiecăruia să îi fie
35
valorificate calităţile, pornind de la premisa că fiecare elev este capabil să realizeze ceva bun.
BIBLIOGRAFIE
o Albu A., Albu C. “Asistenţa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient
fizic”, Iasi, Poliron, 2000
 Cucoş, C. (1998), Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi
 Druţu, I., (1995), Psihopedagogia deficienţilor mintal, Cluj-Napoca, Universitatea Babeş-
Bolyai.
 Gherguţ, A. (2006), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale- Strategii diferenţiate
şi incluzive în educaţie, Editura Polirom, Iaşi.
 Gherguţ, A. (2007), Sinteze de psihopedagogie specială- Ghid pentru concursuri şi
examene de obţinere a gradelor didactice, Editura Polirom, Iaşi.
 Nicola I “Pedagogie”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994
PROIECT DIDACTIC
Profesor: Bordeianu Adina Maria

Unitatea de învăţământ: G.P.P.„Prichindel” Suceava
Nivelul de vârstă/ Grupa: nivelul I / grupa mijlocie A
Temă anuală de învățare: „Când, cum şi de ce se întâmplă?”
Tema Proiectului/ săptămânală: ”Primăvara și prieteniile”
Domeniul experenţial: om şi societate (D.O.S.)
Tema : „Povestea unei prietenii speciale”
Mijloc de realizare: povestire cu suport intuitiv (teatru de păpuși)
Scopul: Educarea comportamentului empatic și a sentimentelor de respect faţă de comportamentele
prosociale şi proactive, acceptarea diferențelor dintre ființele vii.
Obiective operaţionale:
- să identifice comportamentele pozitive realizând conexiuni cu situaţii din viața cotidiană
- să urmărească cu atenţie acțiunea personajelor sugestive din poveste;
- să denumească personajele din poveste exprimându-se corect din punct de vedere gramatical în
propoziţii simple;
- să deprindă sentimente de toleranță, acceptare;
-să exerseze toleranța;
36
Strategii didactice:
a) Metode şi procedee: - conversaţia, explicaţia, exerciţiul.
b) Elemente de joc: surpriza, aplauze, mişcarea, mânuirea materialelor; jocul de rol
c) Resurse materiale: - cadran și păpuși pentru realizarea teatrului de păpuși- povestea
Buburuzei;
Forme de organizare: frontal, individual, în grup, în perechi
Durata : 30 de minute
Bibliografie:
 „Educația incluzivă și pedagogia diversității” / Alois Gherguţ-Iași, Editura Polirom2016
 „Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”, ED. a II-a revizuită şi
adăugită, M.E.C., Ed V& Integral, Buc, 2005
 „Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, D.P.H., 2009
 „Elemente de Pedagogie Preşcolară aplicată”, Ed. Universităţii din Oradea, 2006
 ,,Metode interactive de grup” - Ghid Metodic .Ed.Arves Craiova 2010 -Silvia Breben
Nr. Etapele Strategii didactice Evaluare/

crt activităţii Conţinutul activităţii Metode şi Mijloace de Metode şi
. procedee învăţământ indicatori
1. Captarea Cu ajutorul elementului surpriză (cadranul Conversaţia Cadranul
atenţiei pentru teatru de păpuși) se activează atenţia Observaţia pentru
copiilor, creând o stare afectivă pozitivă teatru de
motivată de dorinţa lor de a participa la păpuși
activitate.
Enunţarea Materialele prezentate vor constitui Elementele
2. scopului şi motivația pentru tema Explicaţia de decor din
a şi obiectivele activităţii propuse, care sunt ambientul
obiectivelor anunţate în termeni accesibili copiilor. educaţional.
3. Prezentare Expunerea povestirii îi dirijează pe Probă orală:
a optima a copii în decodificarea conţinutului, Expunerea
conţinutulu descoperind comportamente şi atitudini ale narativă Teatru de Identificarea
i şi personajelor din poveste, urmărindu-se păpuși - comportamen
dirijarea totodată şi: cadran, telor pozitive
37
învăţării  exersarea deprinderii de a audia cu personaje,

atenţie un text; decor, etc.
 receptarea textului povestit şi
înţelegerea mesajului acestuia; Calculator
 desprinderea laturii educative; CD cu
 identificarea comportamentelor povestea
pozitive şi analiza acestora; imprimată
 aplicarea conţinutului povestirii în Conversaţia
contexte noi, utilizând experienţe din
4. viaţa cotidiană;
Obţinerea  implicare şi aport individual şi Expunerea
performanţ colectiv constructiv, ca elemente narativă
ei determinante în dezvoltarea unui Imagini din
comportament pozitiv. poveste
Modalitatea de expunere a povestirii îi va
transfera pe copii într-un ambient favorabil
participării interesate a acestora, astfel încât
accesibilitatea mesajului educativ să se Înţelegerea
regăsească într-un feed-back pozitiv. mesajului
Pentru fixarea povestirii, copiii vor fi transmis de
antrenați în citirea unor imagini prin care poveste
sunt fixate evenimentele importante ale „Nu este
povestirii. important ...”
Se va discuta „Nu este important modul Proba orală
cum arăți sau vorbești deoarece suntem Expunerea
diferiți dar cu toate acestea putem fi povestirii pe
prieteni” baza
Se va pune accent pe descrierea faptelor imaginilor
personajelor din povestire cu scopul prezentate.
sublinierii laturii educative.
5. Evaluare Concluzii finale din care copiii înţeleg joc de
necesitatea acceptării tuturor copiilor Conversaţia rol:”Dau
Copiii vor recunoaște comportamentele evaluativă mâna cu tine”
38
acceptate
Copii vor aplica în clasă și societate
acceptarea copiilor chiar dacă uneori par
diferiți
POVESTEA UNEI PRIETENII SPECIALE

Era o dimineaţă frumoasă, cu aer îmbătător, plin de parfumul florilor de primăvară şi răcorit
cu rouă pură. Din puful unei păpădii apăru somnoroasă o mică buburuză. Se freca uşor la ochişori și
îşi zise:
,,Ce dimineaţă frumoasă! Abia aştept să cobor din floare ca să mă joc cu gândăcelul Buzu dar cu
bondărelul Dodo nu vreau să mă întâlnesc că mereu parcă se încurcă în cuvinte; e ciudat când
vorbește și toți râd de el.”
- Bibi!... o strigă mama ei, ce bine că te-ai trezit! Ieşi afară să te mângâie razele soarelui şi să te
speli în roua dimineţii.
Mama - buburuză o dezmierdă uşor şi o luă protector lângă ea.
- Poţi să te duci să te joci, dar să nu te îndepărtezi. Poate să treacă vreo pasăre şi să te ia în cuibul ei
ca mâncare pentru puişori, spuse ea grijulie, aşa cum ştim cu toţii că sunt mămicile.
Mica buburuză coborî de pe păpădie, nu înainte de a făgădui că nu se va duce departe.
După tulpina unei lalele îl găsi pe Buzu, un gândăcel tare năzdrăvan, care umbla de colo
până colo căutând să intre în fel de fel de încurcături.
- Bună, Buzu! Spuse Bibi veselă.
- Bună, Bibi! Vrei să mergem să ne jucăm la malul râului? o întrebă gândăcelul, începând să se agite
în jurul buburuzei. Vrei? Vrei? Spune, vrei?
Bibi stătu puţin pe gânduri şi-i spuse:
- Nnnnn ... nu cred că pot. Ştii, nu am voie să mă îndepărtez de casă, zise Bibi uitându-se temător în
spate.
- Dar nu va vedea nimeni că ai plecat, pe cuvânt de gândacel dacă se întâmplă ceva, spuse Buzu,
uitându-se la buburuză cu năzdrăvănie în privire.
Tocmai când vorbeau ei, pe acolo trecu şi bondărelul Dodo.
- Bu, bu, bunnă! spuse el.
- Ha, ha! Ce haios vorbești! Ești cam ciudat și nu vrem să ne jucăm cu tine!
- Eu, eu vo-voiam să, să mă jo-joc cu, cu vo-voi! Spunând acestea, se îndepărtă de ei trist.
39
Gândăcelul o convinse pe Bibi să meargă cu el la râu şi să nu se mai gândească la Dodo cel ciudat.
Nu după mult timp, începu un vânt năprasnic, de apleca tulpinile florilor de mac din apropierea
râului. Apa începu să se agite şi să arunce stropii reci care încotro.Gândăcelul şi buburuza se
adăpostiră sub o frunză.
Trebuia să o ascult pe mămica, spuse buburuza. Cum o să ajung acum acasă? Bibi începu să
plângă şi să o strige pe mama ei.
Vântul începu să sufle puternic, până când desprinse frunza de pe pământ.
- Ajutorrrrrrrr! Strigară amândoi speriaţi, stând agăţaţi de marginile frunzei. Dodo auzind strigătele
zbură spre căsuța buburuzei unde o găsi pe mama buburuză ce dorea să plece în căutarea lui Bibi.
Află de la Dodo că se dusese la râu cu gândăcelul şi plecă în căutarea lor.
Vântul dusese frunza departe, şi mai departe, cu prietenii noştri agăţaţi de ea, ca într-un final
să o aşeze pe valurile învolburate ale râului.Printre şuvoaiele de apă, gândăcelul şi buburuza cereau
ajutor.
În cele din urmă fuseră traşi la mal de mama-buburuză, care apucă marginea frunzei şi îi
scoase afară pe năzdrăvanii noştri.
Ajunsă acasă, Bibi se aruncă în braţele protectoare ale mamei şi-i spuse:
- Nu am să-ţi mai ies din cuvânt niciodată mamă! Iartă-mă și vreau să-l văd pe Dodo pentru a-i cere
iertare că am râs de el! Cu toate acestea el a fost un prieten adevărat și ne-a ajutat când am avut
nevoie. Începu a plânge în hohote.
- Fata mamei, toate mamele îşi învaţă copiii numai de bine şi îi ajută atunci când au nevoie. Ai
greşit şi se putea întâmpla ceva rău, dar cred că ţi-a prins bine, ca să înveţi să asculţi și mai ales să
înțelegi că prietenii sunt cei care te ajută la nevoie. Nu este important modul cum arăți sau vorbești
deoarece suntem diferiți dar cu toate acestea putem fi prieteni. Vântul se potolise şi soarele ieşi din
nori, râzând de bucurie că poate să mângăie din nou petalele florilor. Şi i-am lăsat pe prietenii
noştri, buburuza și bondărelul, jucându-se ... pe lânga casă și bucurându-se de prietenia lor specială.
40
COPIL CA TINE SUNT ŞI EU! - Proiect educaţional
prof. înv. primar Melinte Maria Cristina

Colegiul de Artă „C. Porumbescu” Suceava
ARGUMENT:
"Copiii nu sunt proprietatea nimănui: ei nu sunt nici proprietatea părinţilor lor şi nici măcar a
societăţii. Ei aparţin numai libertăţii lor viitoare." (Mihail Bakunin)
Prezentul proiect a fost realizat în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului a Judeţului Suceava şi Complexul de Recuperare-Neuro-Psiho-Motorie
„Blijdorp – O Nouă Viaţă”. S-a desfăşurat în două etape, pe parcursul a doi ani şcolari, 2018 –
2019 (în cadrul săptămânii „Şcoala Altfel”), respectiv 2019 – 2020 (în preajma sărbătorilor de
iarnă).
Proiectul a pornit de la sentimentele resimţite în cadrul activităţilor pe care le-am desfăşurat
în calitate de voluntar al Organizaţiei „Salvaţi Copiii” Suceava, pe vremea când eram elevă. Sunt
cam mulţi ani de atunci, dar, cu fiecare generaţie pe care am modelat-o, am lucrat pentru a le
transmite emoţia, empatia, bucuria şi mulţumirea sufletească pe care o simţi atunci când faci o faptă
bună pentru a-l ajuta pe cel ce are nevoie.
Şansa de a fi printre primii voluntari ai Organizaţiei „Salvaţi Copiii” mi-a oferit posibilitatea
de a descoperi diferite categorii de copii, mai puţin norocoşi faţă de noi, ceilalţi: copii
instituţionalizaţi, copii cu dizabilităţi, copii orfani sau abandonaţi, copii traficaţi. Ca să poţi înţelege
măcar într-o mică măsură ce simte un copil dintr-o astfel de categorie, trebuie să îl întâlneşti, să
interacţionezi cu el, să îl înţelegi, să îl accepţi aşa cum este, să îi vezi şi calităţile, nu doar defectele
(pentru care nu este răspunzător), să ajungi la sufletul lui prin calea cea mai accesibilă lui, nu ţie, să
îl ajuţi şi să îl iubeşti aşa cum este.
Copiii ne dovedesc că printr-un zâmbet sau o îmbrăţişare fiecare zi poate fi remarcabilă.
Depinde doar de noi să îi sprijinim ca să ajungă acolo unde visează. Visurile unui copil nu ţin cont
de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală,
vârstă sau afecţiune. Aceşti copiii au nevoie de atenţie, de dragoste necondiţionată, de sprijin pentru
a descoperi universul înconjurător, pentru a se regăsi.
În spatele unei nevoi speciale se află întotdeauna un copil frumos, dornic să descopere
lumea. Copilul căruia noi, de cele mai multe ori, îi vedem doar dizabilitatea visează să fie eroul din
desene animate, astronaut, doctor sau orice altceva care să dovedească lumii că poate face lucruri
41
măreţe. Poate fi fascinat de vioară, de mişcare, de mediul înconjurător, de universul culorilor

aşternute pe hârtie sau pânză, de cosmos sau de animale şi, mai presus de orice, îşi doreşte să se
joace şi să fie iubit. Aşa sunt toţi copiii, aşa se dezvoltă şi aşa iau naştere visuri.
Integrarea copiilor cu dizabilităţi în societatea în care trăim este un proces anevoios, de
durată, care se realizează cu paşi mici pentru necunoscători, dar uriaşi pentru aceşti copii. Terapia
prin tot ceea ce înseamnă artă este o modalitate de a ajunge la sufletul lor şi de a pătrunde în mintea
lor. Terapia prin artă, orice formă a artei, fie muzică, dans, culoare, a dat rezultate spectaculoase de
multe ori. Chiar dacă sunt diferiţi, aceşti copii ascultă muzică, dansează, cântă sau îngână sunetele,
se bucură de rezultatele unei mici „picturi”, pentru că arta produce o stare de bine, de linişte.
Din acest motiv, am ales să realizez două activităţi ce îi are ca voluntari pe elevii mei de la
Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava şi beneficiari pe copiii cu dizabilităţi de la
Complexul de Recuperare – Neuro – Psiho – Motorie „Blijdorp – O Nouă Viaţă” Suceava.
Momentul desfăşurării celor două activităţi nu a fost ales întâmplător: în preajma Sărbătorii
Paştelui şi a Sărbătorii Crăciunului. Atât Paştele cât şi Crăciunul produc adevărate miracole în
sufletele noastre, ale tuturor. Sunt acele momente în care ţi-ai propus să fii mai bun, să fii mai
darnic, să împarţi zâmbete fără vreun motiv anume, nu pentru că „trebuie”, ci pentru că sufletul tău
zâmbeşte şi e pregătit să dăruiască.
SCOPUL PROIECTULUI:
Prezentul proiect are ca scop sensibilizarea elevilor la nevoile speciale ale copiilor cu
dizabilităţi prin stabilirea unor relaţii de socializare, care să formeze trăsături pozitive de caracter la
şcolarii mici: bunătatea, dărnicia, altruismul.
OBIECTIVELE PARTENERIATULUI:
 Să înţeleagă importanţa acţiunii iniţiate
 Să desfăşoare o serie de acţiuni civice
 Să îşi dezvolte spiritul de echipă
 Să dobândească sentimente de înţelegere, respect faţă de copiii cu dizabilităţi
GRUP ŢINTĂ:
 Copiii cu dizabilităţi de la Complexul de Recuperare – Neuro – Psiho – Motorie „Blijdorp – O
Nouă Viaţă” Suceava
RESURSE TEMPORALE: 22 martie - 19 aprilie 2019 (etapa I)

20 noiembrie - 19 decembrie 2019 (etapa a II-a)
42
EVENIMENTE ÎNSCRISE ÎN CALENDARUL PROIECTULUI:

Etapa I – desfăşurată la Colegiul de Artă „C. Porumbescu” Suceava,
în perioada 22 martie - 19 aprilie 2019 , în cadrul Săptămânii „Şcoala Altfel”
22.III.2019 * Prezentarea proiectului conducerii Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava
26. III. 2019 * Prezentarea proiectului în cadrul şedinţelor cu părinţii şi aprobarea acestuia
1-5 .IV.2019 * Prezentarea proiectului spre aprobare reprezentanţilor de la Complexul de Recuperare

– Neuro – Psiho – Motorie „Blijdorp – O Nouă Viaţă” Suceava
8-9. IV.2019 * Achiziţionarea materialelor necesare desfăşurării proiectului
18.IV.2019 * Desfăşurarea activităţilor din cadrul proiectului:

- „Să facem cunoştinţă!” (salutul pe fondul muzical „Clubul lui Mickey Mouse”)
- „Ce înseamnă o şcoală de artă?” (prezentarea caracteristicilor şcolii copiilor de
la Blijdorp; vizitarea unor săli de studiu ale elevilor de la Colegiul de Artă)
- „În lumea micilor artişti” (prezentarea unor scurte momente artistice la pian,
vioară şi flaut)
- „Mâinile dibace ale copiilor” (realizarea unor colaje prin mototolirea hârtiei;
activitatea se desfăşoară pe echipe mixte formate din elevi de la Colegiul de
Artă şi copii de la Blijdorp)
- „Să cântăm şi să dansăm împreună” (interpretarea cântecului „Zăpăceşti
poveştile”)
19.IV.2019 * Prezentarea concluziilor în faţa părinţilor

* Organizarea unor expoziţii cu fotografii de la această activitate
Etapa aII-a – desfăşurată la Complexul de Recuperare – Neuro – Psiho – Motorie
„Blijdorp – O Nouă Viaţă” Suceava, în perioada 20 noiembrie - 18 decembrie 2019
20.XI.2019 * Prezentarea proiectului în cadrul şedinţelor cu părinţii şi aprobarea acestuia
25. XI. 2019 * Prezentarea proiectului conducerii Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”
Suceava
43
26 .XI.2019 * Prezentarea proiectului spre aprobare reprezentanţilor de la Complexul de

Recuperare – Neuro – Psiho – Motorie „Blijdorp – O Nouă Viaţă” Suceava, respectiv
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Judeţului Suceava
27-30. XI. * Achiziţionarea materialelor necesare desfăşurării proiectului

2019
13. XII 2019 * Pregătirea programului de colinde
17. XII.2019 * Desfăşurarea activităţilor din cadrul proiectului:

- „Să ne cunoaştem mai bine!” (vizitarea Centrului de Recuperare în secţiile cu
acces posibil)
- „Primiţi cu colinda?” (prezentarea unui program de colinde pentru gazdele de
la Blijdorp)
- „Noi suntem Moş Crăciun” (împărţirea unor cadouri copiilor de la Centrul
Blijdorp; cadourile sunt felicitări realizate de elevii clasei a III-a și dulciuri)
19.XII.2019 * Prezentarea concluziilor în faţa părinţilor

* Organizarea unei expoziţii cu fotografii de la această activitate
MODALITĂŢI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR:

 Antrenarea elevilor şi părinţilor acestora
 Obţinerea de fonduri extrabugetare
MODALITĂŢI DE EVALUARE:
 realizarea unei expoziţii cu lucrările copiilor din cele două instituţii
 realizarea unui colaj cu fotografii din timpul activităţilor
 chestionare pentru elevii de la Colegiul de Artă
RESURSE MATERIALE IMPLICATE:

Etapa I:
 cartoane A4 imprimate cu ouă cu diferite modele
 hârtie creponată, aracet, pensoane
 rechizite şcolare (blocuri de desen, creioane colorate, plastilină, hârtie glacee, guaşe)
44
Etapa a II-a:
 hârtie pentru tehnica quelling
 aracet, pensoane
 fructe, dulciuri
RESURSE UMANE IMPLICATE:
 prof. Alexandra Veronica Bejinaru - directorul Colegiului de Artă Suceava
 d-na Georgeta Nadia Creţuleac - directorul executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului a Judeţului Suceava
 d-l Ionel Ivan – şef centru Complexul de Recuperare-Neuro-Psiho-Motorie „Blijdorp – O
Nouă Viaţă”
 prof. înv. primar Melinte Cristina – Colegiul de Artă „C. Porumbescu”
 prof. Arotăriţei Monica - Colegiul de Artă „C. Porumbescu”
 prof. Săveanu Mihaela - Colegiul de Artă „C. Porumbescu”
 elevii clasei a II-a A (2018 - 2019), respectiv elevii clasei a III-a A (2019 - 2020)
 familiile elevilor
ACTIVITĂŢI DE INFORMARE ŞI DOCUMENTARE:
 discuţii cu elevii clasei cu privire la nevoile copiilor cu dizabilităţi
 prezentarea şi discutarea unor studii de caz în vederea pregătirii psihice a elevilor pentru
întâlnirea cu copiii de la Complexul „Blijdorp”
REZULTATE AŞTEPTATE:
 formarea unor deprinderi civice care să modeleze elevi altruişti, modeşti, iubitori şi
înţelegători faţă de nevoile altor copii
 stimularea interesului părinţilor şi copiilor pentru ajutorarea semenilor
CONCLUZIILE PROIECTULUI:
În cadrul primei etape a proiectului, şapte copii ai Complexului „Blijdorp” au vizitat
Colegiul de Artă „C. Porumbescu” Suceava. Copiii au descoperit muzica, dansul şi culoarea,
coordonaţi de cadrele didactice din şcoala vocaţională şi de elevii implicaţi.
Cei şapte copilaşi au avut şansa să atingă instrumentele muzicale (pian, flaut, vioară, etc), să
descopere sunetele pe care le produc (prin atingere, apăsare, suflare, coordonaţi de profesorii de
specialitate), să cânte la aceste instrumente (elevii de la specialitatea muzică au şi interpretat pentru
oaspeţi scurte fragmente muzicale la diferite instrumente).
Copiii au fost împărţiţi în echipe mixte (elevi ai Colegiului de Artă şi copii de la Blijdorp) şi
împreună, lucrând în echipe, au realizat mici colaje, folosind tehnica mototolirii hârtiei.
45
În încheierea acestei prime activităţi, elevii au cântat şi au dansat împreună pe melodia

„Zăpăceşti poveştile”.
Cea de a doua activitate, desfăşurată în preajma Sărbătorii Crăciunului a avut loc la
Complexul de Recuperare – Neuro – Psiho – Motorie „Blijdorp – O Nouă Viaţă” Suceava. Aici
elevii şcolii noastre au avut posibilitatea să îi cunoască şi pe acei copii cu dizabilităţi grave, care
stau în centrul permanent.
Pentru a fi în ton cu atmosfera de Crăciun, împreună cu elevii am prezentat un scurt program
de colinde, apoi aceştia au fost oferit mici cadouri realizate de ei (felicitări şi dulciuri) copiilor de la
Centrul „Blijdorp”.
Feedback-ul primit atât din partea elevilor, părinţilor, cât şi al responsabililor Complexului
„Blijdorp” a fost unul pozitiv, ceea ce presupune că scopul şi obiectivele propuse au fost atinse.
Reacţia elevilor la întâlnirea cu aceşti copii a fost extraordinară. I-au primit zâmbitori, cu
încredere; i-au luat de mâini şi i-au purtat pe holurile şcolii, le-au purtat mânuţele pentru a cânta la
instrumente sau pentru a mototoli hârtia.
Interesantă a fost şi întâlnirea de Crăciun cu copiii din centrul permanent, cu dizabilităţi
grave. Şi în această situaţie comportamentul pozitiv, atitudinea, empatia elevilor cu aceşti copii a
oferit un feedback pozitiv şi încurajator al proiectului.
CURRICULUM ADAPTAT PENTRU ACTIVITATE REMEDIALĂ DE PREDARE-

ÎNVĂŢARE-EVALUARE
ŞI INTEGRARE A UNUI ELEV CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE -CLASA A IV-A
Prof. înv. primar Maxim Bogdana

Şcoala Gimnazială „Ion Creangă” Suceava
Elevul C.R.
Deficienţă mintală caracterizată prin:
- C.I. – 65 şi un profil ce marchează inegalităţi în dezvoltarea intelectuală;
- limitări în percepţie, gândire, memorie, limbaj şi psihomotricitate;
- dificultăţi în procesul de socializare.
46
MATEMATICĂ
COMPETENŢE GENERALE
1. Identificarea unor relaţii / regularităţi din mediul apropiat
2. Utilizarea numerelor în calcule
3. Explorarea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în mediul apropiat
4. Utilizarea unor etaloane convenţionale pentru măsurări şi estimări
5. Rezolvarea de probleme în situaţii familiare
1. Identificarea unor relații/regularități în mediul apropiat
Competențe specifice Exemple de activităţi de învăţare
recomandate
1.1. Observarea unor modele / regularităţi din -identificarea cu spijin a unei reguli simple de
cotidian, pentru valorificarea în mod construcţie a unui şir de simboluri/numere
matematic a informaţiilor din mediul ambiant - ex. de observare a obiectelor din mediul
ambiant prin modalităţile: obiectual-
acţională, imagistică, conceptuală
-găsirea unor asemănări între obiecte
observate mediul înconjurător
- exerciţii de comparare şi grupare a
obiectelor
1.2.Aplicarea unei reguli simple pentru - ex. de continuare a unui model repetitiv cu
continuarea unui model repetitiv 2-3 elemente
2. Utilizarea numerelor în calcule
2.1. Recunoaşterea (scrierea şi citirea) - ex. de citire a numerelor
numerelor naturale din concentrul 0- 1000 şi -scrierea numerelor până la 1000 după dictare
a fracţiilor subunitare sau echiunitare, cu -identificarea cifrei unităţilor/ zecilor/ sutelor/
numitori mai mici sau egali cu 10 miilor prin folosirea unui cod de culori
- exerciţii-joc de reprezentare prin obiecte sau
desene (puncte, cerculeţe, liniuţe etc.) a
oricărui număr din concentrul 0-100 şi
asocierea grupurilor de obiecte sau desene cu
numărul de elemente corespunzător
- exerciţii de numărare din 1 în 1, din 2 în 2,
din 5 în 5, descrescător şi crescător, cu şi fără
47
sprijin de obiecte cu precizarea limitelor

intervalului (de la ...până la.., mai mic decât
... dar mai mare decât ...)
-compunerea şi descompunerea unui număr
mai mic decât 1000 în sute, zeci şi unităţi
-formarea, citirea şi scrierea cu cifre romane
(I, V, X) în situaţii uzuale
- exerciţii practice de împărţire în părţi egale
- exerciţii de citire şi scriere a fracţiilor cu
numitorul 2, 3, 4,5 pe baza unui suport
concret-intuitiv (obiecte, reprezentări grafice)
-reprezentarea unei fracţii cu numitorul 2, 3,
4, 5 prin desen
2.2. Compararea numerelor naturale în - compararea a două numere mai mici decât
concentrul 0 – 1000, folosind simbolurile , 1000 folosind numărătoarea poziţională sau
,  reprezentări
- compararea unor numere mai mici sau egale
cu 1000 utilizând algoritmul de comparare
- utilizarea semnelor în compararea
numerelor sau fracţiilor cu ajutorul unor
exemple concrete şi a unor reprezentări
grafice
- compararea unor fracţii cu acelaşi numitor
pe baza materialului concret-intuitiv
2.4. Efectuarea de adunări şi scăderi de - efectuarea de adunări/scăderi de numere
numere naturale în concentrul 0 - 1000 sau cu naturale, fără trecere și cu trecere peste ordin,
fracţii cu acelaşi numitor în concentrul 0 – 1 000
- jocuri de rol care solicită compunerea/
descompunerea numerelor din concentrul 0 –
1000
- efectuarea de adunări/scăderi cu trecere și
fără trecere peste ordin, cu numere în
48
concentrul 0 – 1000, utilizând algoritmi de

calcul
- efectuarea probei operaţiei de adunare,
respectiv de scădere prin operaţia inversă
- estimarea rezultatului unui calcul din
concentrul 0 – 1000, fără efectuarea lui
- utilizarea calculatorului pentru verificarea
rezultatelor adunărilor şi/sau scăderilor
2.5. Efectuarea de înmulţiri de numere în rezolvarea de exerciţii folosind tabla

concentrul 0 - 1000 şi de împărţiri folosind înmulţirii
tabla înmulțirii, respectiv tabla împărțirii - efectuarea de înmulţiri cu 10, 100
- rezolvarea de exerciţii folosind tabla
împărţirii
- exerciţii de înmulţiri între numere formate
cu două sau trei cifre şi numere formate cu o
cifră cu verbalizarea algoritmilor de calcul
3. Explorarea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în mediul apropiat
3.1. Localizarea unor obiecte în spaţiu şi în - descrierea poziţiei obiectelor din spaţiu, în
reprezentări, în situaţii familiare raport cu alte obiecte
- participarea la diverse jocuri în care este
necesară localizarea pieselor
- completarea unor tabele respectând
instrucţiuni în care se folosesc cuvintele
„rând” şi „coloană”
- jocuri de orientare în spaţiu
- găsirea unor obiecte folosind indicii
3.2. Explorarea caracteristicilor simple ale - identificarea şi denumirea figurilor
figurilor şi corpurilor geometrice în contexte geometrice plane
familiare - recunoaşterea formelor plane - recunoaşterea şi descrierea unor obiecte
(pătrat, dreptunghi, cerc, triunghi) si spaţiale care au forma unor corpuri geometrice
(cub, sfera, cuboid, cilindru, con) cunoscute, din mediul apropiat
- conturarea figurilor geometrice plane cu
49
ajutorul şabloanelor (pătrat, triunghi,

dreptunghi, cerc)
- realizarea unor desene/ colaje folosind
figurile geometrice învăţate
- identificarea numărului de figuri geometrice
plane dintr-un desen dat/ dintr-o figură
geometrică „fragmentată”
- gruparea unor figuri sau corpuri geometrice
după criterii date
- decuparea după contur a desfăşurării unui
corp geometric dat: cub, paralelipiped,
cilindru, con
- construirea unor corpuri geometrice
folosind diverse materiale (beţişoare,
scobitori, plastilină etc.)
- jocuri de construcţii cu corpuri geometrice
- recunoaşterea şi descrierea verbală a formei
obiectelor din mediul înconjurător

4.1. Utilizarea unor instrumente şi unităţi de - exerciţii-joc de măsurare cu unităţi
măsură nonstandard şi standardizate, în nonstandard -palma, creionul, paharul, bile
situaţii concrete etc.- a lungimii, mesei sau capacităţii unor
obiecte
- comparări de lungimi de obiecte având
aceeaşi lungime sau lungimi diferite
-exerciţii de măsurarea cu unităţi standard şi
instrumente specifice a lungimii, masei,
capacităţii
-exerciţii-joc de estimare a lungimii, masei,
volumului şi verificarea estimării făcute
- compararea rezultatelor unor măsurători
efectuate cu unităţi standard, cu rezultatele
50
unor măsurători efectuate cu unităţi de

măsură non-standard
- identificarea şi compararea valorilor
monedelor şi a bancnotelor
- alegerea unităţilor de măsură adecvate
pentru a măsura durate de timp
4.2. Operarea cu unităţi de măsură - ordonarea unor date în funcţie de
standardizate, fără transformări succesiunea derulării lor în timp (de exemplu,
activităţi într-o zi/ săptămână)
- efectuarea unor calcule folosind unităţi de
măsură pentru lungime, masă, capacitate
(volum), unităţi monetare
- rezolvarea de probleme practice în care
intervin unităţi de măsură standard
- operarea cu unităţi de măsură în efectuarea
de activităţi practice/experimentale
5. Rezolvarea de probleme în situații familiare

5.1. Utilizarea terminologiei specifice şi a - rezolvarea de exerciţii de tipul: „Află
unor simboluri matematice în rezolvarea de produsul/ câtul/ jumătatea/ sfertul/ dublul
probleme cu raţionamente simple etc.”
- identificarea unor fracţii, utilizând suport
concret sau desene (pizza, tort, măr, pâine,
cutie de bomboane, tablete de ciocolată etc.) -
aflarea unui termen necunoscut, folosind
metoda balanţei
- utilizarea unor simboluri pentru numere sau
cifre necunoscute, in diverse calcule sau
pentru rezolvarea unor probleme
-formularea de probleme pornind de la situaţii
concrete, reprezentări şi/sau relaţii
51
matematice, imagini, desene, scheme,

exerciţii, grafice, tabele
5.3. Rezolvarea de probleme una două - identificarea şi analiza datelor din ipoteza
operaţii aritmetice studiate, în concentrul 0 - unei probleme
1000 - identificarea cuvintelor/sintagmelor în
enunţurile problemelor care sugerează
operaţiile aritmetice studiate (a dat, a primit,
a distribuit în mod egal, de două ori mai mult
etc.)
- rezolvarea problemelor în care numerele
sunt date obiectual sau figurate prin
simboluri: puncte, cerculeţe, figuri
geometrice etc.
- rezolvarea problemelor cu date numerice
Conţinuturile învăţării
I. Numerele naturale de la 0 la 1000
1. Citirea si scrierea numerelor naturale de la 0 la 1000;
2. Compunerea, descompunerea şi compararea (ordonarea) numerelor de la 0 la 100. 3. Compararea
numerelor 0-1000 cu ajutorul semnelor <, >, =.
II. Operaţii cu numere naturale
1. Adunarea si scăderea in concentrul 0-100 cu trecere peste ordin;
2. Adunarea si scăderea in concentrul 0-1000 fara trecere peste ordin;
3. Formarea raţionamentelor matematice implicate la operaţiile de adunare şi de scădere (punerea la
un loc, creştere, luare, micşorare şi aplicarea acestora în rezolvarea problemelor acţionare,
imagistice, grafice);
4. Înmulţirea numerelor naturale in concentrul 0-100. Tabla înmulţirii.
III. Probleme care se rezolvă printr cel mult două operaţii din cele învăţate
IV. Elemente de geometrie. Figuri geometrice: triunghi, pătrat, dreptunghi, cerc. Dreapta. Segmentul
de dreapta. Corpuri geometrice: cub, sfera, cuboid, cilindru, con.
52
V. Măsurarea timpului. Recunoaşterea orelor fixe pe ceas. Unităţi de măsura: ora, ziua, săptămâna,
luna, anul.
VI. Unităţi de măsura pentru lungime, capacitate, masă.
PLANIFICARE CALENDARISTICĂ
Aria curriculară :MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE ALE NATURII
Disciplina :MATEMATICĂ
Clasa : a IV - a
Număr de ore pe săptămână : 4
NR. UNITATEA DE CONTINUTURI NR. SAPT. OBS.
CRT INVATARE ORE
1. Numerele naturale de -Formarea, scrierea si citirea 8 I-II
la 0 la 100 numerelor
-Compararea si ordonarea
numerelor naturale de la 0 la 100
-Rotunjirea numerelor naturale
formate din sute, zeci si unitati
2. Adunarea si scaderea -Adunarea si scaderea cu trecere 16 III-VI
numerelor naturale de peste ordin
la 0 la 100 -Legatura dintre adunare si scadere
-Probleme cu una-două operaţii din
cele învăţate
3. Inmultirea numerelor -Inmultirea numerelor naturale I-VI
naturale in concentrul utilizand adunarea repetata de
0 – 100 termeni egali
-Inmultirea numerelor scrise cu o
singura cifra
-Terminologia specifica: factor, 24
produs, „de atatea ori mai mult”,
dublu, triplu
-Tabla inmultirii in concentrul 0 –

100
53
-Probleme cu una-două operaţii din

cele învăţate
4. Elemente intuitive de -Forme plane: patrat, triunghi, cerc, 8 VII-VIII
geometrie dreptunghi, poligon, punct,
segment, linie dreapta, linie franta,
linie curba
-Interiorul si exteriorul unei figuri
geometrice
-Observarea si descrierea intuitiva a
obiectelor cu forme spatiale de:
cub, sfera, cilindru, con, cuboid
5. Operatii de adunare si -Adunarea numerelor naturale de la 16 IX-XII
scadere cu numere 0 la 1000, fara trecere peste ordin
naturale de la 0 la 1000 -Scaderea numerelor naturale de la
0 la 1000, fara trecere peste ordin
6. Unitati de măsură -Unitati de masurat lungimea: 12 XIII-XV
metrul
-Unitati de masurat capacitatea:
litrul
-Unităţi de măsurat masa
corpurilor: kilogramul
-Unitati de masura pentru timp: ora,
minutul, ziua, saptamana, luna, anul
7. Recapitulare, -Numere naturale de la 0 la 1 000 8 XVI-
sistematizare, evaluare -Operatii cu numere naturale in XVII
concentrul 0 – 1000
-Elemente de geometrie si unitati de
masura
-Tabla inmultirii
54
CURRICULUM ADAPTAT - Clasa a II-a
prof.inv.primar Vartolomei Lăcrămioara

Școala Gimnazială nr. 8 Suceava
Instituția de învățământ ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.8 SUCEAVA

Nume și prenume elev: T.M
Vârsta: 11 ani
Tipul deficienței: asociată ( deficiență fizică și neuromotorie , dizartrie )
Gradul : moderat
Disciplina: Comunicare în limba română
COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Competenţe generale
1. Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
3. Receptarea unei varietăţi de mesaje scrise, în contexte de comunicare cunoscute
4. Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare
Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1.1. Identificarea semnificaţiei unui mesaj oral din texte accesibile variate
- audierea unor scurte emisiuni informative accesibile copiilor (prognoza meteo, spoturi publicitare,
anunţuri, emisiuni de tipul „Cum se fabrică” etc.)
- audierea unor poveşti, descrieri, instrucţiuni şi indicaţii şi manifestarea reacţiilor corespunzătoare la
acestea;
- ilustrarea printr-o imagine/ serii de imagini/ bandă desenată a mesajului transmis de un text audiat
1.2 Identificarea unor informaţii variate dintr-un text audiat
- identificarea personajelor dintr-un text audiat;
- precizarea locului şi timpului acţiunii prezentate într-un text audiat ;
- identificarea enunţurilor adevărate/ false referitoare la textul audiat ;
- recunoaşterea personajelor unui text după descrierea înfăţişării lor sau după prezentarea acţiunilor
acestora
- ilustrarea prin desen a unor fragmente de text, cu respectarea unor informaţii .
55
1.3. Identificarea sunetelor şi silabelor în cuvinte şi a cuvintelor în enunţuri rostite cu claritate

- analiza şi sinteza fonetică a cuvintelor ;
- identificarea vocalelor şi consoanelor în silabe şi cuvinte ;
- formarea unor cuvinte din silabe date;
- despărţirea cuvintelor în silabe ;
- stabilirea poziţiei unui sunet în silabă/ cuvânt;
- identificarea unor cuvinte date după criterii precum: număr de sunete, sunet iniţial, sunet final etc.
1.4. Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare
cunoscute
- jocuri de rol/ dramatizări ale unor lecturi cunoscute, folosind păpuşi pe deget, pe mână, marionete,
măşti etc.
-vizionarea unor scurte secvenţe din emisiuni sau a unor filme româneşti/ dublate în limba română
pentru copii şi discutarea lor ;
- vizitarea unor librării/ biblioteci şi observarea organizării spaţiului/ standurilor de carte ;
- participarea la activităţi dedicate unor scriitori, Zilei Mondiale a Cărţii etc.
2.1. Formularea unor enunţuri proprii în situaţii concrete de comunicare
- alcătuirea unor propoziţii prin care se formulează o solicitare, o întrebare, o mulţumire, o rugăminte,
un îndemn, un salut etc.
- oferirea unor informaţii despre sine, despre familie, colegi, despre activităţile preferate etc., folosind
enunţuri scurte;
- jocuri de rol .
2.2 Transmiterea unor informaţii printr-o suită de enunţuri înlănţuite logic
- dialoguri despre sine, despre familie, colegi, despre animalul preferat, activităţile preferate/
desfăşurate etc.
- completarea unor mesaje orale scurte, în cadrul unor discuţii în grup ;
- formularea unor răspunsuri la întrebări printr-o suită de enunţuri ;
- jocuri de rol: „La secretariatul şcolii”; „La casa de bilete”, „La bibliotecă” etc., cu respectarea
normelor de adresare civilizată
2.3. Participarea cu interes la dialoguri, în diferite contexte de comunicare
- formularea unor enunţuri scurte, clare, prin care să solicite sprijin în condiţiile neînţelegerii unui
mesaj oral;
- utilizarea formulelor de adresare, de solicitare, de mulţumire, corespunzătoare unui anumit context
56
2.4. Exprimarea expresivă a ideilor în contexte familiare manifestând interes şi încredere în sine
- utilizarea unor gesturi şi mişcări cu scopul de a-şi susţine afirmaţiile ;
- exprimarea prin mimare a diferitelor emoţii şi reacţii ;
- interpretarea emoţiilor şi reacţiilor celorlalţi ;
- jocuri de recunoaştere a unor personaje, a unor poveşti după indicii date ;
- participarea la serbări şcolare
3.1. Citirea unor mesaje scrise, întâlnite în mediul cunoscut
- citirea in ritm propriu a enunţurilor scurte - citirea unor mesaje din mediul cunoscut: reclame, afişe,
anunţuri, enunţuri, texte scurte etc.
- identificarea alineatelor, paragrafelor, titlului şi autorului unui text ;
- citirea unor poveşti, poezii, reviste, din iniţiativa copilului .
3.2. Identificarea mesajului unui text în care se relatează întâmplări, fenomene din universul
cunoscut
- formularea unor întrebări şi răspunsuri pe baza textului citit;
- identificarea şi analizarea ilustraţiilor care însoţesc textul citit .
3.4. Exprimarea interesului pentru lectura unor cărţi adecvate vârstei
- memorare, a unor poezii şi ghicitori;
- recomandarea unor cărţi/ poveşti/ povestiri colegilor ;
- citirea unor texte în urma recomandărilor făcute de părinţi, cadre didactice, bibliotecar, colegi ;
- vizite la muzee şi case memoriale
4. Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare
4.1. Scrierea unor mesaje, în diverse contexte de comunicare
- copieri şi transcrieri de litere, silabe, cuvinte, propoziţii ;
- copierea unor texte scurte, exersând încadrarea în spaţiul paginii, respectarea proporţiei între litere şi
a spaţiului între cuvinte ;
- transcrierea sau copierea unor mesaje în cadrul unor activităţi individuale sau comune ;
- scrierea corectă a unor propoziţii/ fraze/ a unui text scurt pe foaie tip II, respectând încadrarea în
pagina de caiet (tip II), aprecierea spaţiilor dintre litere şi cuvinte .
57
Domenii
Comunicare orală (ascultare, Cuvântul. Propoziţia/ Enunţul
vorbire, interacţiune) Introducerea cuvintelor noi în vocabularul propriu
Citirea clară a cuvintelor şi propoziţiilor
Reguli de vorbire eficientă: elemente de politeţe verbală asociate actelor
de limbaj utilizate (salutul, prezentarea, formularea unei cereri, ascultarea
şi respectarea opiniei celuilalt)
Reguli ale discursului oral
Pronunţie clară în măsura posibilităţilor
Citire/ lectură Cartea
Cuprinsul unei cărţi
Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi
Alfabetul limbii române
Citirea cuvintelor, enunţurilor, textelor scurte
Propoziţia/ enunţul (fără teoretizări)
Textul (de maxim 60 de cuvinte)
Titlu. Autor. Alineate
Aşezarea textului în pagină
Recunoaşterea personajelor. Povestirea orală Textul liric
Poezii despre universul copilăriei
Textul nonliterar/ informativ
Scriere/ redactare Alfabetul limbii române
Literele mici şi mari de mână
Grupurile de litere ce, ci, ge, gi
Organizarea textului scris
Aşezarea textului în pagina caietului: plasarea titlului, a autorului,
folosirea alineatelor, respectarea spaţiului dintre cuvinte
Scrierea funcţională
Copieri (texte de maxim 30 de cuvinte)
Transcrieri (texte de maxim 40 de cuvinte)
Dictări (texte de maxim 20 de cuvinte)
Elemente de construcţie a Vocabular
58
comunicării Cuvântul
Cuvinte cu sens asemănător
Cuvinte cu sens opus
Fonetică
Sunetele limbii române. Vocale şi consoane
Propoziţia/ enunţul (fără teoretizări)
MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA MEDIULUI

Clasa a II a
Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1. Utilizarea numerelor în calcule elementare
1.1. Scrierea, citirea şi formarea numerelor până la 100
- reprezentarea numerelor de trei cifre cu ajutorul numărătorii de poziţionare;
- citirea şi scrierea numerelor de la 0 la 100;
- transcrierea cu cifre a unor numere din intervalul 0 – 100, scrise în cuvinte;
- jocuri de asociere a numerelor mai mici decât 100 cu reprezentarea lor prin desen;
- identificarea ordinelor şi claselor;
- evidenţierea cifrei unităţilor/zecilor dintr-un număr;
1.2. Compararea numerelor în concentrul 0-100
- compararea unor grupuri de obiecte prin punerea elementelor unele sub altele, încercuirea părţilor
comune, punerea în corespondenţă;
- scrierea rezultatelor obţinute prin comparare, utilizând semnele <, >, =;
- compararea a două numere naturale mai mici decât 100, atunci când acestea au acelaşi număr de
sute/de zeci/de unităţi, cu ajutorul numărătorii de poziţionare;
- aşezarea în ordine crescătoare/descrescătoare a unor numere date;
- identificarea „vecinilor” unui număr de la 0 la 100;
1.3. Ordonarea numerelor în concentrul 0-100, folosind poziţionarea pe axa numerelor, estimări,
aproximări
- ordonarea crescătoare/descrescătoare a unor numere naturale de trei cifre prin compararea acestora
două câte două;
- identificarea unor numere mai mici decât 100 în condiţii precizate;
- estimarea ordinului de mărime a unor grupuri de obiecte/reprezentări simbolice/numere;
59
identificarea, scrierea şi citirea relaţiei de ordine între numere date;

1.4. Efectuarea de adunări şi scăderi, mental şi în scris, în concentrul 0-100, recurgând la
numărare şi/sau grupare ori de câte ori este necesar
- numărare cu pas dat (din 2 în 2, din 20 în 20, din 100 în 100 etc.) cu suport intuitiv;
- jocuri de rol care solicită compunerea/ descompunerea numerelor din concentrul 0-100 (ex.: La
cumpărături, În parcare etc.);
- efectuarea de adunări/scăderi cu numere mai mici decât 100, fără trecere peste ordin
1.5. Efectuarea de înmulţiri şi împărţiri în concentrul 0-1000 prin adunări/scăderi repetate
- adunarea cardinalelor unor mulţimi care au acelaşi număr de elemente;
- jocuri de extragere repetată a unui anumit număr de elemente dintr-o mulţime dată;
- evidenţierea mai multor modalităţi de grupare a elementelor unei mulţimi pentru determinarea
cardinalului acesteia;
- aflarea unei sume de termeni egali prin rezolvarea unor probleme practice;
2. Evidenţierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în spaţiul înconjurător
2.1. Localizarea unor obiecte prin stabilirea unor coordonate în raport cu un sistem de referinţă
dat, folosind sintagmele învăţate
- recunoaşterea poziţiei verticală, orizontală sau oblică a unor obiecte din realitatea imediată sau în
cadrul unor desene;
- stabilirea coordonatelor unui obiect intr-un plan în raport cu un sistem de referinţă dat (ex.: este
situat pe peretele cu uşa, în stânga dulapului)
- identificarea interiorului şi exteriorului unei figuri;
- jocuri de construcţii cu obiecte cu formă geometrică, din diferite materiale;
2.2. Evidenţierea unor caracteristici simple specifice formelor geometrice plane şi corpurilor
geometrice identificate în diferite contexte
- identificarea şi denumirea formelor plane: pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc
- recunoaşterea şi descrierea formei obiectelor/ feţelor unor corpuri din mediul apropiat
- recunoaşterea unor corpuri geometrice în mediul apropiat (cub, cuboid, sferă); ;
- realizarea unor desene/ colaje cu ajutorul formelor geometrice învăţate;
3. Identificarea unor fenomene/relaţii/ regularităţi/structuri din mediul apropiat
3.2. Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în relaţie cu mediul natural şi social
- efectuarea de drumeţii în scopul de a observa medii de viaţă naturale;
- identificarea consecinţelor unor acţiuni ale omului asupra mediilor de viaţă explorate;
- realizarea de proiecte tematice individuale şi în grup;
60
- participarea la programe/proiecte eco;

4. Generarea unor explicaţii simple prin folosirea unor elemente de logică
4.1. Formularea unor consecinţe rezultate în urma observării unor relaţii, fenomene, procese
simple
- realizarea unor jocuri de rol ”La doctor” pentru recunoaşterea unor simptome ale unor boli
frecvente;
- identificarea efectelor intensităţii şi tăriei sunetelor asupra vieţuitoarelor;
- stabilirea efectelor lipsei de igienă asupra propriei persoane şi a celor din jur;
- organizarea unor jocuri de tip „Ce s-ar întâmpla dacă…?”
6.1. Utilizarea unor măsuri neconvenţionale pentru determinarea şi compararea maselor,
lungimilor şi capacităţilor
- aprecierea maselor unor obiecte, „cântărite” în propriile mâini ;
- identificarea unor obiecte pe baza unor caracteristici privind lungimea/capacitatea/ masa acestora
(”mai lung”, ”mai scurt”,”plin”, ”gol”, ”mai uşor”,”mai greu” etc.);
- estimarea unor dimensiuni (Care copii sunt aproximativ la fel de înalţi?; Care copii cântăresc
aproape la fel?; În câte pahare pot vărsa sucul dintr-o sticlă de 2l?);
- echilibrarea leagănului-balansoar de către copii cu mase asemănătoare/ diferite;
6.2. Utilizarea unor unităţi de măsură pentru determinarea, compararea şi ordonarea duratelor
unor evenimente variate ;
- identificarea datei unor evenimente din viaţa personală a copilului;
- completarea calendarului personal/ calendarului clasei cu evenimente care au importanţă pentru
copii/ activităţi extraşcolare;
6.3. Realizarea unor schimburi echivalente valoric prin reprezentări convenţionale standard şi
nonstandard şi prin utilizarea banilor în probleme-joc simple de tip venituri-cheltuieli, cu numere
din concentrul 0-1000
- recunoaşterea bancnotelor de 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei, 500 lei ;
- rezolvarea unor probleme simple de cheltuieli/ buget/ cumpărături, oral şi scris, folosind adunarea şi
/sau scăderea;
- jocuri: „Schimbul de cartonaşe”, „La cumpărături”, „În excursie”;
61
Domenii
Numere Numerele naturale 0-100:
recunoaştere, formare, citire, scriere, (cu cifre şi litere) comparare, ordonare;: -
de la 0 la 100
Adunarea şi scăderea în concentrul 0 – 100, fără trecere peste ordin
Probleme care se rezolvă prin una, două sau mai multe operaţii de adunare
şi/sau scădere
Figuri şi corpuri Figuri plane / 2D
geometrice Pătrat, dreptunghi, triunghi, cerc;
Corpuri/ 3D
Cub, cuboid, sferă
Măsurări Lungime
Unităţi standard: metrul, centimetrul, milimetru
Instrumente de măsură: metrul de tâmplărie, panglica de croitorie, ruleta
Capacitate
Unităţi standard: litrul
Masă
Unităţi standard: kilogramul, gramul
Instrumente de măsură: cântarul, balanţa
Timp
Ora (1 oră = 60 de minute; 5 minute; jumătatea de oră, sfertul de oră),
Ziua (ieri, alaltăieri, mâine, poimâine), săptămâna, luna, anul (calendarul)
Anotimpurile: lunile corespunzătoare
Instrumente de măsură: ceasul
Bani
Leul: bancnote de 200 de lei, 500 de lei
Euro (1 euro = 100 de cenţi) monede şi bancnote
Schimburi echivalente valoric în concentrul 0-1000
Ştiinţele vieţii Corpul omenesc
Menţinerea stării de sănătate – dietă, igiena personală, exerciţiul fizic etc.
Plante şi animale
Caracteristici comune vieţuitoarelor (nevoi de bază: aer, hrană, apă)
62
Medii de viaţă: lacul/iazul/balta, pădurea, Delta Dunării, Marea Neagră

Ştiinţele Pământului Elemente intuitive privind:
Pământul
Alcătuire: uscat, apă şi atmosferă
Forme de relief: munţi, dealuri, câmpii
PROGRAM DE DEZVOLTARE A ÎNCREDERII ÎN SINE

LA ADOLESCENŢII CU CES
Prof. psihopedagog COCARI DORINA,

Centrul Scolar de Educatie Incluziva Suceava
STRUCTURA ŞEDINŢELOR: (12 şedinţe)

ACTIVITATEA I / 7’
ŞEDINŢA I
Joc: SALUT INTERNAŢIONAL
1oră 1/2 - 2 ore Scop: energizarea grupului
Obiective:
 să se creeze o atmosferă plăcută, de încredere;
 să-şi exprime aşteptările legate de participarea la training;
 să se contureze coeziunea de grup;
Categoria de vârstă: 14-18 ani
Număr de participanţi: 8
Materiale: coli de hârtie A4, creioane, imagini xeroxate cu forme de salut din
diferite culture, postituri;
Durata: 7 min
Locul de desfăşurare: interior/exterior
Dificultate: scazută
Conţinut/reguli şi descriere:
1. Pe o foaie de hârtie se vor schiţa diferite forme de salut: atingerea nasurilor şi
a frunţii, înclinarea capului şi împreunarea palmelor însoțită de formula
"Namaste", strângerea de mână, bătaia uşoară pe umăr, scosul limbii,
îmbrăţişarea, sărutul pe obraji, frecarea nasurilor.
63
2. Se numără din doi în doi şi se va extrage câte un bileţel de salut, care va fi

apoi asociat unei imagini corespunzătoare.
3. Participanţii se vor împrăştia prin încăpere şi vor trebui să se salute fiecare, pe
rând, cu salutul extras.
4. După salut, adolescenţii îşi vor exprima aşteptările legate de participarea la
training pe câte un postit, pe care-l vor lipi în Fagul simbolic al încrederii în
sine.
Evaluare:
Cum v-aţi simţit salutând în alt mod decât cel obişnuit?
Cât de incomod v-a fost să vă intraţi în rol?
Care formă de salut vi se pare cea mai atipică?
Ce formă de salut aţi prefera pentru şedinţele noastre? (ex. strângerea de mână)
De ce credeţi că fagul a fost ales ca arbore simbol pentru aşteptările voastre?
(Este un arbore impozant, cu trunchi drept, în formă de coloană puternică; creşte
cu mare vigoare şi este foarte rezistent; degajă o forţă impregnată de seninătate,
de încredere şi de stabilitate; fagul nu este invadat niciodată, nici de iederă, nici
de vâsc; sub el nu veţi vedea crescând buruieni sau tufişuri, în schimb, acest
arbore creşte foarte uşor alături de alte specii, care nu-l împiedică să arate ceea
ce este; fagul ne învaţă să fim la fel de puternici ca el, să ne găsim forţa
interioară care să ne ajute să înfruntăm fiecare situaţie critică din viaţă, cu
siguranţă şi calm.)
ACTIVITATEA a II-a / 8’
Joc: OCUPĂ-ŢI LOCUL!

Scop: prezentarea ritualului de început cu formula de salut
Obiective:
 să se dezvolte coeziunea de grup.
Materiale: fără
Durata: 8 min
64
Ritmul: rapid
1. Toţi jucătorii, cu excepţia unuia, formează un cerc cu faţa spre interior.
2. Jucătorul aflat în exterior începe să alerge în jurul cercului. La un moment dat,
acesta atinge pe umăr un jucător din cerc (la alegerea sa) şi continuă alergarea.
3. Jucătorul atins pe umăr iese imediat din cerc şi începe să alerge şi el în jurul
cercului, dar în sens opus faţă de primul jucător. În cerc rămâne astfel un loc
liber.
4. Când cei doi jucători se întâlnesc, îşi dau mâna, îşi spun “Hi, confident!” şi îşi
continuă alergarea fără a-şi schimba sensul de deplasare de până atunci.
5. Cei doi jucători încearcă să ocupe locul rămas liber. Cel care ajunge primul
ocupă locul din cerc, iar celălalt continuă să alerge, atingând pe umăr un alt
jucător şi aşa mai departe.
6. Pot fi atinşi pe umăr numai jucătorii care nu au mai jucat o dată. Pentru a face
mai uşoară identificarea lor, opţional se poate cere jucătorilor care au jucat deja
să îşi ţină mâinile pe cap.
7. Jocul se încheie când toţi jucătorii au alergat în jurul cercului şi s-au salutat cu
cineva.
Evaluare:
Cum v-aţi simţit când aţi fost atinşi pe umăr?
Cum v-aţi simţit când aţi atins umărul unui coleg? Cum l-aţi ales?
Cum v-aţi simţit când v-aţi dat mâna şi v-aţi salutat cu formula “Hi, confident!”
ACTIVITATEA a III-a / 30’- 60’
Titlu: SCAUNUL POLEMIC – joc de dezbatere

Scop: identificarea regulilor de grup
Obiective:
 să se consolideze coeziunea de grup;
 să-şi crească încrederea în forţele proprii;
 să participle activ la luarea de decizii şi stabilirea de reguli;
Materiale: creioane, coli de hârtie, flipchart
65
Durata: 30 min – 60 min

Ritmul: calm
1. Se amenajează spaţiul cu scaune în formă de “U”, cu un scaun în mijloc.
2. Facilitatorul stabileşte o listă cu reguli, care să provoace participanţii la
discuţii (participanţii pot să propună ei înşişi reguli).
3. Facilitatorul explică regulile activităţii:
- va citi o regulă;
- după ce ascultă regula, participanţii se vor aşeza în funcţie de opţiunea lor:
dacă sunt de acord se vor aşeza la dreapta, dacă nu sunt de acord se vor aşeza în
stânga, dacă nu sunt decişi se vor aşeza la mijloc; dacă există egalitate de
opţiuni, pe rând, reprezentanţi ai taberelor se vor aşeza pe scaunul din mijloc şi
vor aduce argumente pentru afirmarea poziţiei adoptate, încercând astfel să
convingă participanţii din celelalte tabere să îşi schimbe opinia;
- participanţii nu au voie să vorbească dacă nu se afla pe scaunul din mijloc; -
regula este adoptată ca fiind regulă de grup dacă majoritatea participanţilor sunt
pe scaune în dreapta.
4. Se trece la derularea activităţii, regulile sunt citite pe rând, după ce ele sunt
sau nu aprobate
Evaluare:
Activitatea se încheie prin punctarea pe fila de flipchart a regulilor stabilite şi
printr-un scurt debriefing:
De ce este important să stabilim împreună reguli de grup? (argumentare)
ACTIVITATEA a IV-a / 10’
Titlul activităţii: POVESTEA PRENUMELUI

Scop: cunoaşterea prenumelor participanţilor
Obiective:
 să definească propria unicitate şi unicitatea altor personae;
 să recunoască propria valoare şi valoarea altora;
 să descrie pozitiv propria persoană.
66
Materiale: 9 scaune, cronometru
Durata: 10 min
Ritmul: rapid
1. Fiecare participant este rugat să vină în faţa grupului şi timp de un minut să
vorbească liber despre prenumele său, ceea ce crede că reprezintă el, ceva
special în legătură cu el.
2. Nu se admit refuzuri!
3. Primul care începe povestea numelui timp de 1’ este moderatorul.
Evaluare:
Cum v-aţi simţit în faţa grupului vorbind?
Cum v-aţi simţit după ce aţi reuşit să duceţi cu brio sarcina la sfârşit?
Cât de bine aţi reuşit să reţineţi numele colegilor de echipă?
Aţi observat ceva specific grupului? (ex. Există trei fete pe nume Andreea şi doi
băieţi pe nume Vlad).
ACTIVITATEA a V-a /10’
Joc: MINGEA FIERBINTE

Scop: facilitarea cunoaşterii reciproce a participanţilor
Obiective:
 să-şi însuşească numele participanţilor;
 să iniţieze cunoaşterea reciprocă în cadrul grupului.
Materiale: o minge sau un jucărie de pluş
Durata: 10 min
Ritmul: rapid
1. Jocul se realizează într-un ritm alert. Mingea e foarte „fierbinte” şi „frige”.
Toţi stau în cerc. Moderatorul explică că persoana ce prinde mingea trebuie să se
67
prezinte spunând:
o numele (sau cum i-ar plăcea să i se spună),
o una-două preferinţe,
o una-două dorinţe,
o un cuvânt care să definească cel mai bine prezenţa la activitate.
2. Jocul continuă până când toate persoanele se vor prezenta.
Evaluare:
Cât de uşor v-a fost să reţineţi numele colegilor cu nume identice?
Cum vă simţiţi acum când vă ştiţi supă nume şi nu doar?
ACTIVITATEA a VI-a /20’
Titlu: VALORILE
Scop: ierarhizarea şi prioritizarea valorilor
Obiective:
 să iniţieze cunoaşterea reciprocă în cadrul grupului;
 să se valorizeze prioritizând nevoi şi valori.
Materiale: coli de hârtie şi pixuri
Durata: 20 min
Ritmul: pasiv
1. Fiecare participant va scrie pe colţurile unei coli de hârtie valorile care îl
determină să facă un anumit lucru.
2. După ce scriu, moderatorul le spune că vor trebui să renunţe la una din
valorile scrise, rupând colţul respectiv şi aruncându-l la coş.
3. Apoi, pe rând, vor trebui să mai renunţe la încă două valori.
Evaluare:
Cum v-aţi simţit renunţând la aceste valori? (se vor exemplifica şi argumenta pe
rând)
Care au fost criteriile de selecţie de care aţi ţinut cont?
Cât de uşor v-a fost să acceptaţi mai puţine valori, drept caracterizare personală?
68
V-a deranjat ştirbirea perfecţiunii pe care v-o atribuiaţi?

Cât de necesar ne este să conştientizăm că perfecţiunea este doar o noţiune
intangibilă, la care e normal să aspirăm dar, la fel de normal este să ştim când sa
ne oprim şi să admitem că uneori bun este suficient?
ACTIVITATEA a VII-a / 5’
Titlu: IARMAROCUL FERMECAT

Scop: de a da şi de a primi mesaje pozitive, cu efecte excelente pentru stima de
sine a participanţilor şi coeziunea de grup
Obiective:
 să se aprecieze pozitiv în cadrul grupului şi nu numai;
 să accepte ceea ce nu pot schimba la ei;
 să se valorizeze în cadrul grupului.
Materiale: o tablă sau un perete (amenajat), cretă sau markere.
Durata: 5 min
Locul de desfăşurare: interior
Ritmul: linistit
1. Mediatorul spune jucătorilor: "imaginaţi-vă că sunteţi la un iarmaroc imens,
unde există absolut totul. Mai mult, el este magic şi fiecare poate să schimbe o
trăsătură de caracter, de care vrea să se debaraseze, pe o alta. Însă în piaţă se
poate de intrat doar o singură dată".
2. Fiecare va scrie pe un postit trăsăturile pe care vrea să lase şi pe care la va lua,
iar în paranteză, numele. Tabla sau peretele reprezintă iarmarocul şi fiecare vine
să lipească postitul, explicând opţiunea sa.
3. Apoi, se realizează o analiză generală, comunicând despre valori şi virtuţi,
despre vicii şi slăbiciuni.
Evaluare:
Ce dificultăţi aţi întâlnit?
Cum v-aţi simţit pe parcursul jocului?
Ce concluzii s-ar putea trage?
69
ACTIVITATEA I / 35’
ŞEDINŢA
a II-a Titlu: MĂ CUNOSC BINE?
Scop: dezvoltarea încrederii în forţele proprii
2 ore Obiective:
 să conştientizeze manifestarea propriilor trăiri;
 să se accepte pe sine, cu părţile bune şi cu cele rele;
 să-şi crească încrederea în forţele proprii.
Materiale: hartie flip-chart, carioca, scotch
Durata: 35 min
Ritmul: linistit
1. Participanţii sunt rugaţi să se salute cu formula convenită la prima şedinţă:
“Hi, confident!”
2. Participanţii sunt rugaţi apoi să se deseneze în centrul unei foi de hârtie. În
partea de sus a foii, în colţul stâng, ei trebuie să scrie cuvintele: „Ca persoană”.
În colţul drept trebuie să scrie: „Ca lucrător”. Sub fiecare titlu participanţii
trebuie să scrie câte 5 cuvinte care îi determină cel mai bine ca persoane sau ca
lucrători.
3. Sub desen, ei trebuie să scrie lista lucrurilor care le plac şi pe care le pot face
bine. Desenul poate fi numit „Cele mai bune calităţi ale mele”.
4. Desenele se expun pe perete sau pe tablă. Participanţii trebuie să ia cunostinţă
cu desenele afişate fără a discuta. Ei trebuie să ghicească cui aparţine fiecare
desen.
5. Deasupra desenelor care au fost corect ghicite se va scrie numele persoanei.
6. Exerciţiul este discutat de tot grupul. Se vor crea 3 categorii, în dependenţă de
următoarele calităţi: personale, profesionale şi de comunicare. Se vor analiza
ideile de constiinţă de sine, constiinţă de sine pozitivă, autoapreciere şi
autoacceptare.
Evaluare:
70
Părerea despre sine este ceva trecător, ce se poate schimba. De ce?

Cum influenţează autoaprecierea asupra atitudinii faţă de propria persoană? Faţă
de alte persoane? Faţă de muncă?
Dacă-ar fi să discutăm desenele, ce am aduce în discuţie?
V-a fost usor să faceţi exerciţiile?
Ce noutăţi aţi aflat despre sine si despre alte persoane?
Variante:
А. Participanţii pot descrie neajunsurile lor şi să deseneze ceva ce nu le place să
facă
B. Participanţii pot face lista a cinci lucruri pe care nu pot să le facă foarte bine.
Desenul poate fi numit „Partea mea opusă”.
ACTIVITATEA a II-a / 15’
Titlu: CERUL VRĂBIUŢEI

Scop: responsabilitatea personală, încrederea în propriile forţe
Obiective:
 să-şi exprime opinia în interpretarea metaforei “cerul vrăbiuţei”;
 să-şi sporească încrederea în forţele proprii;
 să dovedească responsabilitate personală.
Materiale: text pe suport xeroxat
Durata: 15 min
Ritmul: pasiv
1. Se citeşte povestioara cu tâlc Cerul vrăbiuţei:
Era odată o vrăbiuţă care avea un obicei neobişnuit: ori de câte ori auzea
tunetele care anunţau începerea vreunei furtuni, se răsturna pe spate cu
picioruşele în sus.
Vulpea, văzând-o, a întrebat-o într-o zi:
- Vrăbiuţo, de ce te răstorni pe spate? Ţi-e frică de tunete?
- Nu, îi zice vrăbiuţa. Vezi tu, vulpeo, când se umple cerul de nori negri şi
71
tunetele anunţă furtuna, mă tem că ar putea să se prăbuşească şi să strivească

toate fiinţele. Aşa că mă răstorn pe spate ca să le salvez ţinând cerul cu
picioruşele mele!
- Ha, ha, ha! Măi vrăbiuţo, râde vulpea, tu nu vezi cât este cerul ăsta de mare?
Cum o să-l ţii tu singură cu picioruşele tale?!
- Fiecare cu cerul său! Vezi-ţi de drum, vulpe năroadă, că nu pricepi nimic!
2. Se deduce tema poveştii (ălanosrep aetatilibasnopser).
3. Se reflectă asupra imaginii artistice, căutându-se alte metafore, analogii.
Evaluare:
Cum puteţi explica atitudinea vrăbiuţei? A fost atitudinea vrăbiuţei una
încrezătoare? Justificaţi.
Ce puncte tari i-aţi atribui?
Ce aspect ar fi putut s-o facă să se simtă inferioară?
Care-ar fi succesele care i-au construit o astfel de atitudine?
Ce puteţi spune despre modul în care s-a motivat şi despre cât de bine şi-a
păstrat motivaţia?
Ce credeţi, şi-a acceptat vrăbiuţa teama de eşec ca pe ceva normal? Argumentaţi.
ACTIVITATEA a III-a / 60’
Titlu: INSULA PUSTIE – joc de rol

Scop: dezvoltarea imaginaţiei şi a încrederii în sine
Obiective:
 să identifice consecinţele acţiunilor lor asupra celorlalţi;
 să experimenteze posibilitatea de a vedea cum se pot simţi/comporta alţii
într-o situaţie data;
 să exploreze abordări alternative ale unor situaţii.
Materiale: hârtie, creioane
Durata: 60 min
Ritmul: calm
72
1. Participanţii trag bileţele. Pe fiecare bileţel este trecut numele unei meserii.
2. Participanţii îşi imaginează că au eşuat pe o insulă pustie. Pe acea insulă nu
este
mâncare suficientă pentru toţi decât pentru câteva zile, asa că, din toţi
participanţii,
trebuie să rămână în viaţă doar trei, cei consideraţi indispensabili pentru viaţa de
pe
insulă, cei care pot fi de cel mai mare ajutor.
3. Sunt trei ture de argumentări, apoi fiecare votează cele trei persoane care
rămân în viaţă.
4. În final se numără voturile şi câştigă primii trei care au acumulat cel mai mare
număr de puncte.
5. În prima tură de argumentări nu se spune meseria, fiecare se descrie pe sine
într-un mod cât mai favorabil, astfel încât să fie cel ales. În tură a doua se
dezvăluie meseriile, iar în tură a treia se trage o concluzie.
7. Fiecare aduce cât mai multe argumente în favoarea sa. Este cu atât mai
distractiv cu cât se dau meserii mai neobisnuite: fabricant de geamuri, coşar,
consilier şcolar, asistent medical, criminal, prostituată, somer, preot, casnică, etc.
Evaluare:
Participanţii sunt rugaţi să reflecteze asupra faptului că situaţii complexe şi
dificile se pot rezolva pe căi simple şi eficiente.
Ce aţi simţit în momentul schimbării de atitudine? Cum aţi depăşit situaţia de
criză?
ACTIVITATEA a IV-a / 10’
Titlu: ECHILIBRUL COLECTIV

Scop: favorizarea încrederii şi cooperării
Obiective:
 să coopereze, comunicând verbal şi nonverbal, în cadrul grupului;
 să-şi sporească încrederea în sine şi în cei din jur.
Materiale: fără
73
Durata: 10 min
Ritmul: activ
1.Tot grupul formează un cerc, apucându-se de mâini, încercând să obţină
echilibrul, lăsându-se să cadă unii în exterior, alţii în interior.
2. Participanţii trebuie să se lase să cadă foarte lent pentru ca să se obţină
echilibrul în cadrul grupului.
3. Tot grupul formează un cerc, apucându-se de mâini.
4. Se face numărătoarea de la 1-2. Persoanele care au numărul 1 se vor înclina
înainte, cele cu numărul 2 înapoi.
5. Exerciţiul dat trebuie efectuat foarte lent. După ce se obţine echilibrul cei cu
numărul 1 se vor înclina înapoi, iar cei cu numărul 2, înainte.
Evaluare:
Ce dificultăţi aţi întâmpinat?
Ce probleme există în viaţa reală care blochează încrederea în cineva?
Ce probleme există în viaţa reală care blochează încrederea în sine?
şedinţa a III-a şi şedinţa a IV-a

STRUCTURA ŞEDINŢELOR:
ŞEDINŢA ACTIVITATEA I / 45’- 60’
a III-a
Titlu: COMPLIMENTE
73’ – 100’ Scop: cooperarea și comunicarea în cadrul colectivului (grupului)
Obiective:
 verificarea diferitelor opţiuni astfel încât atunci când vor acţiona în
viaţa reală, vor dispune de mai multe modele de comportament;
 oferă oportunitate de a lua decizii proprii;
Materiale: hartie, carioca, pix
Durata: 45 min - 60 min
74

Ritmul: linistit
2. Roagă-i să discute 1-2 minute cu o persoană pe care o cunosc cel mai puţin
din acest grup.
3. După ce fac cunoştinţă mai bine, fiecare va alcătui o felicitare, un mesaj, un
compliment pentru a-l oferi partenerului.
4. După aceasta se vor duce la alte persoane şi vor îndeplini acelaşi lucru.
5. Felicitările pot fi aceleaşi sau pot fi alcătuite altele pentru o nouă persoană
Evaluare:
Este o bucurie să oferim cuiva complimente și este plăcut pentru cel care le
primește.
ACTIVITATEA II / 8’- 10’
Titlu: CE AI FĂCUT?
Scop: exerciții de stimulare și verificare a memoriei.
Obiective:
 cunoașterea deprinderilor celorlalți membri din grup;
 creșterea încrederii în forţele proprii;
 oferă posibilitatea verificării propriei memorii;
Materiale: hârtie, pix
Ritmul: linistit
1. Înainte de începerea jocului alege o dată. Alegem iulie 2015
2. Oferă posibilitate fiecărei persoane să spună unde era şi ce făcea pe data
respectivă.
Evaluare:
75
Vom asculta părerea fiecăruia, apoi ne vom bucura pentru cei care au petrecut
frumos timpul, sau îi vom încuraja pe cei ce au avut experiențe triste, dacă va
fi cazul.
ACTIVITATEA III / 20’- 30’
Titlu: CORTINA
Scop: energizare, distracție
Obiective:
 să-și verifice propriile calități privind reacția imediată la un stimul;
 să coopereze și să interacționeze cu ceilalți;
Materiale: o pătură (față de masă, foaie de cort)
Durata: 20 min - 30 minute
Ritmul: linistit
1. Pătura va fi tinută de doi voluntari verticală, ca o cortină;
2. Grupul se imparte in două grupe egale, care se aşează de o parte si de alta a
cortinei, la 2-3 metri.
3. Fiecare grupă (care n-o vede pe cealaltă) alege un reprezentant care se va
aşeza chiar lângă pătură.
4. La semnalul instrcutorului, cortina e lăsată în jos.
5. Reprezentantul care spune mai repede numele celuilalt jucător câştigă şi îl ia
pe învins în grupa sa. 6. Câştigă echipa care termină adversarii.
Evaluare:
Echipa câștigătoare va fi felicitată prin aplauze.
ŞEDINŢA ACTIVITATEA I / 50’- 60’
a IV-a
Titlu: TRANSMITE SCAUNUL
100’ - 2 ore Scop: energizare, distracție
76
Obiective:
• să se simtă parte a unui grup;
• să-și dezvolte încrederea în propria persoană și în ceilalți;
• să demonstreze respectul pentru sine și pentru ceilalți
Materiale: 10 scaune
Ritmul: liniştit
“Hi, confident!” şi aranjează scaunele în două rânduri cu lungime egală faţa în
faţă, la circa 1-2 metri.
2. Fiecare rând trebuie să aibă cu un scaun mai mult decât numărul de
participanţi.
3. Scaunul liber se va afla la un capăt al sălii, iar linia de sosire va fi fixată la
capătul opus. Roagă participanţii să formeze două grupuri egale.
4. Invită echipele să se aşeze pe scaune, în rândurile respective. La semnalul
animatorului, persoana care sta lângă scaunul liber îl va ridica şi îl va transmite
persoanei de alături, care îl va transmite următoarei şi tot aşa până când
scaunul ajunge la ultimul membru din echipă, care îl pune pe podea, se aşează
pe el şi toţi ceilalţi membri ai echipei se mută pe scaunul alăturat.
5. Apoi echipele încep să mişte următorul scaun, repetând acţiunea până când
scaunul liber al unei echipe ajunge la linia de sosire.
6. Pentru a nu instiga participanţii la concurenţă, activitatea poate fi
desfăşurată cu tot grupul.
7. De fiecare dată membrii îşi vor îmbunătăţi performanţa de timp şi
capacitatea de lucru în echipă, ajutându-se reciproc la transmiterea scaunului.
Evaluare:
Echipa câștigătoare va fi felicitată prin aplauze iar pierzătorii vor face câte 15
genuflexiuni.
77
ACTIVITATEA II / 50’- 60’
Titlu: „DETECTIVUL DE PANTOFI”

Scop: energizare, distracție
Obiective:
• să se simtă parte a unui grup;
• să demonstreze respectul pentru sine și pentru ceilalți
Materiale:
Ritmul: linistit
1. Toţi îşi lasă încălţămintea într-un colţ al sălii.
2. Participanţii formează echipe de 3 sau mai multe persoane şi se plasează la
peretele opus.
3. Scopul este să se încalţe cât mai repede.
4. O persoană din fiecare echipă va fi „detectivul”, alta îi va descrie felul în
care arată încălţămintea sa, iar celălalt va fi observator.
5 „Detectivul” va încerca s-o găsească în mulţimea de pantofi.
6. Dacă „detectivul” aduce o altă pereche de pantofi, va
mai căuta o dată după ce a acumulat mai multă informaţie.
7. „Detectivul” devine observator după ce a găsit perechea potrivită, iar
proprietarul se încalţă şi devine „detectiv”.
8. Jocul continuă până când toţi membrii grupului sunt încălţaţi.
9. Discută cu participanţii despre lucrurile observate în procesul de comunicare
dintre „detectiv” şi persoana descălţată.
Evaluare:
Echipa câștigătoare va fi felicitată prin aplauze iar pierzătorii vor face câte 5
flotări.
78
şedinţa a V-a şi şedinţa a VI-a

ŞEDINŢA ACTIVITATEA I /10’

a V-a
Titlu: Pizza
95’ – 115’ Scop: crearea unei atmosfere relaxante, apropierea interpersonală, cunoaştere
şi relaţionare între participanţi, introducerea într-o atmosferă relaxantă şi
distractivă
Obiective:
• să se simtă în largul lor în cadrul grupului;
Materiale: -
Durata: 10 minute
Ritmul: activ
2. Participanţii trebuie să se aseze în cerc, se întorc toţi cu faţa într-o singură
direcţie, stând unul înapoia celuilalt. Grupul are sarcina să gătească o pizză
italiană,
iar tava în care se pregăteste compoziţia este spatele fiecăruia dintre
participanţi.
Astfel, ei trebuie să urmeze următorii paşi:
- se frământa aluatul;
- se întinde aluatul;
- se toarnă apoi ingredientele: cascavalul, ouăle, se taie salamul;
- se introduce tava în cuptor şi se asteaptă ca să fie coaptă.
Poftă bună!
3. Facilitatorul le demonstrează participanţilor cum să urmeze paşii pentru
79
pregătirea pizzei şi le vor arăta gesturile care însoţesc fiecare pas în parte.
Ex.: se frământă aluatul = se masează muşchii spatelui…
După ce o tranşă a fost scoasă de la cuptor, se mai pregăteşte încă una, dar
de data aceasta, grupul trebuie să se întoarcă în direcţia opusă, astfel cei care
au
făcut masaj celor din faţa lor, vor fi acum masaţi chiar de aceştia.
Evaluare:
Cum v-aţi simţit pe parcursul jocului?
V-a fost greu să vă relaxaţi?
ACTIVITATEA II / 10-30’
Titlu: Dacă aş fi …
Scop: stimularea capacităţii de exprimare a caracteristicilor unor persoane,
verificarea percepţie persoanelor din jur faţă de propria persoană
Obiective:
• să exprime, fără teama de critică, caracteristicile unei persoane;
• să-şi dezvolte încrederea în sine;
• să conştientizeze percepţia celor din jur asupra propriei lor personae.
Materiale: hârtie, pixuri
Durata: 10 min -30 min
Locul de desfăşurare: interior - exterior
Ritmul: activ
1. Fiecare participant va trebui să scrie pe un bileţel continuarea la două
afirmaţii:
“dacă as fi....... as face.....”, “într-un grup îmi place.....”.
2. Biletele se adună împăturite şi se reîmpart participanţilor spre a fi citite cu
voce tare, trebuind să ghicească cine a scris bileţelul şi să facă o scurtă
caracterizare a persoanei respective în funcţie de răspunsurile date.
Evaluare:
Cât de lesne v-a fost să caracterizaţi o persoană în funcţie de răspunsurile date?
80
Detaliaţi.
ACTIVITATEA III /15’
Titlu: TELEGRAMA
Scop: exprimarea sentimentelor prin ritm
Obiective:
 să favorizeze exprimarea sentimentelor prin ritm şi alternarea acestuia
pentru a schimba sensul sau conţinutului mesajului;
 să-şi folosească imaginaţia şi memoria într-o manieră creativă.
Materiale: -
Durata: 15 minute
Ritmul: activ
1. Participanţii se aranjează în cerc, luaţi de mană şi cu ochii închişi.
2. O persoană transmite mesajul colegului său prin intermediul mâinii (de
exemplu: două strângeri de mână, pauză, o strângere de mână, pauză etc.),
exprimând un sentiment.
3. Mesajul trebuie să parcurgă întreg grupul ajungând la persoana anterioară
celei ce l-a transmis, aceasta exprimându-i verbal conţinutul. Apoi, se continuă
cu noi mesaje.
Evaluare:
Se poate atrăge atenţie la ceea ce însemna iniţial mesajul şi sensul înţeles de
ultima persoană. De aici se poate iniţia un dialog despre semnificaţia
comunicării nonverbal în grup şi în general.
NOTĂ: Pe parcursul jocului se va observa o mai mare varietate de senzaţii,
precum şi un spirit de echipă mai bine pronunţat.
ACTIVITATEA IV /40’
Titlu: DICTAREA DESENELOR

Scop: dezvoltarea încrederii în sine
81
Obiective:
 să se favorizeze comunicarea verbală;
 să faciliteze dezvoltarea încrederii în sine;
 să se analizeze limitele unei comunicări unilaterale.
Materiale: materiale pentru desen
Durata: 40 minute
Ritmul: activ
1. Până la sfârşitul exerciţiului nu se pot privi nici desenele perechii, nici ale
vecinilor. Pe parcursul evaluării se vor vedea diferenţele şi asemănările dintre
desenele executate în baza diferitor reguli.
2. Grupul se separă pe perechi, membrii stau cu spatele unul la altul, fără a se
privi sau atinge. Animatorul împarte fiecărei perechi câte un desen. Persoana
ce va dicta va încerca să "povestească" desenul, fără ca cealaltă persoană să
poată pune întrebări sau să întoarcă capul. Când cei ce dictează consideră că
exerciţiul e terminat, fiecare schimbă rolurile cu "pictorul".
3. La o nouă alternare a rolurilor, regulile se schimbă. De această dată cine
desenează poate pune tot felul de întrebări, însă tot fără a vedea desenul.
Exerciţiul poate fi repetat, schimbând rolurile în cadrul perechilor şi cu un
desen nou.
Evaluare:
Se compară desenele realizate, vorbind despre emoţiile trăite. Se poate
compara timpul cât a durat pentru a-l face, cu sau fără întrebări.
Cum vă simţeaţi doar ascultând? Dar dictând? Dar atunci când ambii puteaţi
vorbi? Cum influenţează alte canale conversative: privirea, expresia feţei etc.?
ACTIVITATEA V /20’
Titlu: FIŞA DE CĂUTARE

82
Obiective:
 să se favorizeze comunicarea verbală;
 să faciliteze dezvoltarea încrederii în sine;
Materiale: fişe pe care sunt scrise anumite indicii de căutare, pixuri.
Durata: 20 minute
Ritmul: activ
1. Se împart fişele de căutare şi se explica cum trebuie completate.
2. Fiecare participant va trebui să completeze foaia cu numele persoanelor care
corespund indiciilor.
Cuprinsul fişei de căutare: exemplu:
ꞏ caută persoanele care au şosete negre;
ꞏ caută persoanele care au ziua de naştere în aceeaşi lună cu tine;
ꞏ caută persoanele care au acelaşi număr de pantofi ca şi tine;
ꞏ caută persoanele care au aceeaşi pasiune.
Evaluare:
ꞏ Cum v-aţi simţit?
ꞏ Cum a reuşit comunicarea în grup?
ꞏ Ţi-a fost uşor să vorbeşti cu ceilalţi?
ŞEDINŢA ACTIVITATEA I / 50-70’
a VI-a
Titlu: ASEMĂNĂRI / DIFERENŢE IZBITOARE
100’ - 2 ore Scop: dezvoltarea încrederii în sine
Obiective:
 să-şi crească încrederea în forţele proprii
 să conştientizeze propriile avantaje şi neajunsuri.

Materiale: hârtie flip-chart, carioca, scotch
83
Durata: 50-70 minute

Ritmul: activ
1. După salut: “Hi, confident!”, participanţii sunt rugaţi să formeze perechi.
2. Se distribuie fiecărui participant câte o copie a fişei Asemănări/diferenţe
izbitoare.
3.Li se oferă 5 minute pentru a completa fişa.
4. Li se cere apoi să-şi împărtăşească răspunsurile, discutând despre
asemănările şi diferenţele dintre ei.
5. După ce au finisat, perechile sunt invitate să facă un schimb de experienţă în
grupul mare.
Fişa Asemănări / diferenţe izbitoare
Cum te comporţi în diferite situaţii? Completează propoziţiile de mai jos:
Când văd că anumite lucruri nu sunt făcute la timp şi aş dori să le văd
realizate, eu ....
Când lucrurile din jur par a merge bine, eu ...
Când se întamplă să nu fiu de acord cu colegii mei, eu ...
Când mi se propune să mă implic într-o activitate, eu ...
Când am de făcut ceva ce nu-mi place, eu ...
Când fac activitatea mea preferată, eu ...
Când lucrez înconjurat de colegii mei, eu ...
Când lucrez singur, eu ...
Când nu sunt de acord cu activitatea organizaţiei / grupului în care activez, eu
...
Când văd clar care este scopul meu şi calea de atingere a lui, eu ...
Eu prefer să mă comport ...
Nu-mi place să mă comport ...
Evaluare:
Cât de deranjante pot fi diferenţele dintre oameni şi când? Cum putem apropia
oameni diferiţi în proiecte sau acţiuni comune?
84
ACTIVITATEA II /40’
Titlu: INUNDAŢIA
Scop: dezvoltarea încrederii în sine, a puterii decizionale şi a stăpânirii de sine
Obiective:
 să-şi crească încrederea în forţele proprii
 să constate calitatea deciziilor luate in grup faţă de cele individuale;
 să producă idei aplicabile atât individual, cât şi în grup;
 să se implice în soluţionarea unor probleme.
Materiale: pixuri, creioane, lista obiectelor.
Durata: 40 minute
Ritmul: activ
1. Se anunţă participanţii că în această activitate vor avea de luat o decizie
serioasă referitor la lucruri importante într-o situaţie de criză.
2. Se citeşte următoarea situaţie: „Când te intorci acasă din vacanţă, afli că
acolo plouă de trei zile. Exact când ajungi în preajma casei tale te întâlneşti
cu maşini de poliţie şi urgenţă care anunţă evacuarea populaţiei din zonă,
înainte ca răul să se reverse. Discuţi cu un poliţist, pentru ca acesta să-ţi
permită să intri în casă pentru a-ţi putea lua cateva lucruri dragi ţie. Intri şi
iţi dai seama că ai la dispoziţie doar 5 minute pentru a decide ce să iei şi poţi
lua numai 4 lucruri. Ce vei lua?”
3. Fiecare participant primeşte câte o fişă Inundaţia şi li se acordă 5 minute
pentru a decide ce 4 lucruri vor fi luate. Se anunţă când a rămas ultimul minut.
Când toţi au făcut alegerile, formează grupuri de 4-5 persoane în care se aleg,
colectiv, 4 lucruri comune.
4. Pentru aceasta sunt rezervate 15 minute.
5. Nu se poate vota, se acceptă doar hotărârile luate de tot grupul. Fiecare grup
deleagă un purtător raportor care prezintă lista. Apoi, tot grupul împreună are
cel mult 20 de minute pentru a decide ce va lua. Sunt încurajate discuţiile
85
despre lucrurile ce trebuie salvate şi de ce. Când lista este gata, se întreabă
participanţii ce roluri s-au observat pe parcursul activităţii, dacă au fost
implicaţi toţi membrii grupului, cum au ajuns la consens, ce tehnici de
negociere au fost folosite.
Evaluare:
Notă: orice obiect lăsat va fi distrus de inundaţie. Ai 5 minute pentru a alege.
Motivaţi alegerea făcută.
ACTIVITATEA III / 10’
Joc: CA FRUNZELE COPACULUI

Scop: favorizarea încrederii în sine şi a cooperării
Obiective:
 să coopereze, comunicând verbal şi nonverbal, în cadrul grupului;
 să aprecieze pozitiv situaţii şi context;
 să-şi sporească încrederea în sine şi în cei din jur.
Materiale: o coală mare de hârtie, pixuri, un marker, o rolă de bandă adezivă,
„frunze” tăiate din hârtie groasă (aproximativ A5).
Durata: 10 minute
Ritmul: activ
1. Moderatorul desenează pe foaia mare de hârtie (agăţată pe un perete) un
copac, cu componentele sale: trunchi, rădăcini, ramuri, frunze, fructe etc.
2. Participanţii, aşezaţi în cerc, în jurul planşei desenate, primesc câte o
„frunză” şi un pix cu care vor scrie pe „frunză” un gând sau o învăţătură cu
care pleacă de la activitate.
3. Fiecare va prinde apoi frunza sa cu o bucată de bandă adezivă pe copacul
desenat pe planşă, într-un loc ce i se pare mai potrivit, cu gândul scris: la
rădăcină, pe trunchi, pe o ramură, ca o frunză etc.
Evaluare:
Moderatorul închide activitatea comentând atât gândurile scrise pe „frunze”,
86
cât şi locurile unde au fost ele amplasate, accentuând simbolismul şi

importanţa fiecărei părţi (rădăcină, trunchi etc.) pentru ansamblul copacului
(grupului).
şedinţa a VII-a şi şedinţa a VIII-a
ACTIVITATEA I /40’
ŞEDINŢA VII
Titlu: BAROMETRUL VALORILOR
100’ – 2 ore Scop: dezvoltarea încrederii în sine
Obiective:
 să-si formeze o idee mai clară despre ceea ce îi uneşte şi ceea ce îi face
diferiţi;
 să favorizeze flexibilitatea poziţiei şi căutarea compromisurilor;
 să-şi dezvolte încrederea în sine pentru găsirea de soluţii.
Materiale: un panou, o tablă, sau o coală mare de hartie cu rubricile "pro" si
"contra"
Durata: 40 min
Ritmul: activ
1. Nu există neutralitate, fiecare trebuie să se pronunţe. Sunt interzise
explicaţiile, doar se expune părerea (pro sau contra). Se cere linişte, seriozitate
(fără zâmbete sau comentarii). Ocuparea unei poziţii corespunde unei deplasări
la dreapta (pro) şi stanga (contra). Cei ce nu pot decide exact care este alegerea
lor, se vor plasa între cele 2 grupuri. Animatorul prezintă condiţiile jocului şi
determină spaţiul pentru fiecare opinie. Al doilea animator observă proporţia
celor ce sunt pro sau contra. Scopul lui este să caute enunţul ce desparte grupul
pe echipe, mai mult sau mai puţin echilibrate (ca număr şi motivaţie).
2. Odată ce s-au înţeles bine condiţiile jocului, animatorul propune enunţurile
ce indică diferenţele din interiorul unei teme, sau punctele ce vor fi discutate în
timpul activităţii. La fiecare propoziţie participanţii trebuie să se deplaseze în
87
spaţiul respectiv, motivându-si alegerea. Fiecare va propune o reformulare a

propoziţiei, pentru a ajunge la un consens cât mai satisfăcător pentru ambele
părţi. Când consideră că etapa s-a terminat, animatorul va ruga lumea să revină
la poziţiile comune, enunţând o altă afirmaţie.
EVALUARE:
V-a fost dificil să vă expuneţi coerent si independent părerea? Ce a condiţionat
deplasarea în spaţiu? Ce aţi însuşit despre respectarea opiniei celorlalţi? În
timp ce ascultaţi motivaţia, explicaţia altora, ce schimbări s-au produs? E uşor
să fii apropiat de o persoană ce are valori şi opinii diferite de ale tale?
ACTIVITATEA II /60-120’
Titlul: REZISTENŢA
Scop: a demonstra că nonviolenţa poate acţiona în favoarea ta
Obiective:
 să acţioneze încrezător;
 să conştientizeze avantaje atitudinii nonviolente.
Materiale: Coli de flipchart, markere, creioane colorate
Durata: 60-120 min
Ritmul: activ
1. Animatorul roagă participanţii să formeze perechi si să se pună în genunchi
unii în faţa celorlalţi. O persoană va fi A si cealaltă B. Partenerii întind mâinile
în fată si se sprijină unii în mâinile celorlalţi. Rugaţi partenerii să împingă cu
mâinile lor mâinile partenerului.
2. Spuneţi-le partenerilor A să cedeze (să, nu mai împingă), fără a-I preveni.
Schimbaţi rolurile si repetaţi exerciţiul.
Evaluare:
Cum v-aţi simţit când aţi încetat să opuneţi rezistenţă?
Cum v-aţi simţit când aţi continuat depuneţi efort?
Poate surplusul de putere să ducă uneori la un rezultat contrar?
Puteţi să daţi exemple de situaţii similare din viaţa cotidiană?
88
ACTIVITATEA I /60’
ŞEDINŢA
a VIII-a Titlul: DIALOGUL ÎNCHIS
1oră 1/2 – 115’ Obiective:
 să stabilească dificultăţile în stabilirea unui consens;
 să ia hotărâri ce ar putea facilita consensul;
 să-şi dezvolte încrederea în sine, gândind pozitiv la soluţii.
Materiale: o tablă, un panou, o coală mare de hârtie
Durata: 60 min
Ritmul: activ
1. Se aleg reprezentanţi ai grupurilor sau persoane care au poziţii şi/sau
interese diferite. Numai aceste persoane pot vorbi. Jocul decurge mai bine dacă
la dispoziţie este o tablă, un panou, sau o coală mare de hârtie. Grupul ce va
dialoga se adună în centru, iar restul persoanelor se plasează în jur. Începe
discuţia între cei din centru.
2. Cei din afară au misiunea de a remarca şi de a analiza rolurile autodistribuite
în grup, persoanele ce blochează conversaţia, consensul, precum şi dificultăţile
ce apar în comunicare. Eventual, se poate crea posibilitatea ca grupul exterior
să facă propuneri scrise sau formula sugestii, idei pentru găsirea unui consens,
ori poate propune idei ce nu au fost discutate.
3. Dacă "interiorul" nu încearcă să ia o decizie, cei din exterior doar vor nota
aceasta.
Evaluare:
Cum v-aţi simţit? Toţi sunt de acord cu decizia luată? Câtă încredere aţi avut în
decizia luată?
89
Titlul: DISCURSUL PERSUASIV ÎN CINCI PAŞI

Obiective:
 să-şi dezvolte încrederea în sine pentru depăşirea situaţiilor;
 să-şi dezvolte puterea de convingere, adaptabilitate şi control.
Materiale: scaune
Durata: 15 min
Ritmul: activ
1. Participanţii stau în cerc. Animatorul afirmă: “principala provocare pe care o
comportă un discurs de persuasiune nu rezida în primul rând în structura lui,
ori în forţa argumentelor ori în elocinţa vorbitorului - aşa cum e mai la
îndemână de bănuit - ci, cel mai adesea, într-o bună înţelegere a celor ce
trebuie persuadaţi. Putem argumenta un acelaşi subiect în multiple feluri:
raţional, afectiv, cronologic, cu umor, etc. însă alegerea variantei sau a
combinaţiei de variante depinde în primul rând de înţelegerea tipului de
auditoriu căruia ne adresăm şi de contextul în care o facem.”
2. Participanţii sunt rugaţi să iasă în mijlocul cercului, pe rând, pentru un
discurs de raliere de 2 minute, pe problematica remanierii educaţionale din
învăţământul de stat, în condiţiile unui auditoriu sceptic, neîncrezător, chiar
ostil, respectând structura în cinci paşi:
1. Începerea discursului prin captarea atenţiei publicului cu o frază
provocatoare
2. Câştigarea încrederii audienţei
3. Enunţarea datelor problemei ce trebuie rezolvate
4. Prezentarea avantajelor soluţiei propuse
5. Menţionarea motivaţiilor care i-ar determina pe oameni să acţioneze aşa
cum li se sugerează şi beneficiile pe care le vor obţine procedând aşa.
90
Evaluare:
Se concluzionează din prisma emoţiilor trăite şi a încrederii în sine de care au
dat dovadă participanţii.
Titlu: TRENUL EXPRES EXPERIMENTAL

Obiective:
 să surprindă elemente generatoare de trebuinţe şi modalităţi de
rezolvare a lor;
 să evidenţieze trebuinţele care au fost activate în joc.
Materiale: sfoară, fişe cu numere
Durata: 40 minute
Ritmul: activ
1. Se creează pe podea un tren cu 8 vagoane prin delimitarea unor pătrate de 3
x 3 metri cu ajutorul unor panglici sau a hârtiei de toaletă. Se lasă un spaţiu de
2 metri între fiecare două pătrate. Atâta timp cât există această distanţă între
vagoane, trenul poate lua orice formă (nu este neapărat să fie dreaptă) pentru a
încăpea în sală. Se numerotează fiecare vagon, plasând pe ele fişe cu numere.
Se anunţă participanţii: „Pe acoperişul vagonului 8 al trenului expres a avut loc
o goană dramatică! Echipa voastră a fugit de bandiţi; toţi membrii ei s-au
separat, aflându-se acum pe acoperişurile diferitelor vagoane ale trenului în
mişcare. Aţi convenit din timp că dacă aveaţi să vă despărţiţi, vă veţi întâlni pe
ultimul vagon al trenului. Dificultatea însă constă în existenţa spaţiului dintre
vagoanele pe care trebuie să le traversaţi pentru a ajunge acolo”.
2. Dacă numărul participanţilor este mai mare de 8, ei se vor plasa câte 2-3 pe
fiecare vagon. La fel, ar fi util pentru evaluare dacă 2-3 persoane ar fi
observatori. Sunt pregătite din timp fişe mici pe care sunt scrise cifre de la 1 la
91
8 şi se propune participanţilor să extragă câte o fişă care le va indica pe ce

vagon vor începe. Acţiunea începe cu membrii echipei de pe acoperişul
vagonului 1: ei trebuie să inventeze o tehnică pentru a trece peste prăpastia
dintre vagonul 1 şi 2. Cei 4-6 membri ai echipei din vagonul 2 trebuie acum să
inventeze o nouă tehnică creativă, astfel încât să treacă ambii peste prăpastie şi
să ajungă la vagonul 3. Acest proces continuă pe toată lungimea trenului, până
când toţi membrii echipei sunt împreună, încercand să găsească o tehnică
creativă comună pentru a trece peste prăpastie şi a ajunge în vagonul final cu
numărul 8.
3. Dacă cineva păşeşte în afara spaţiului marcat sau „cade” de pe vagon trebuie
să se întoarcă în vagonul precedent. Pe acoperişul fiecărui vagon se găseşte
câte un obiect:
vagonul 1 – o mătură;
vagonul 2 – o carte;
vagonul 3 – o franghie sau coardă de orice lungime;
vagonul 4 – o pungă din plastic;
vagonul 5 – o legătură cu chei;
vagonul 6 – o foaie A4;
vagonul 7 – două plase.
4. Participanţii pot utiliza aceste obiecte pentru a găsi o tehnică creativă prin
care să treacă peste prăpăstii. Ei le vor lua cu sine pe toată lungimea trenului.
Timpul pentru a ajunge la vagonul final este limitat. Participanţii nu au timp
pentru pregătiri. Se accentuează asupra faptului că organizaţiile de orice fel nu
pot acţiona prin ele însele, independent de oameni. Se pot identifica douã
niveluri active ale trebuinţelor: nivelul trebuinţelor organizaţiei şi acela al
trebuinţelor personale ale negociatorului. Indivizii, prin identificare, deseori
depãşesc graniţele structurii propriei lor trebuinţe şi mental devin parte a unui
grup care acţioneazã la nivel organizaţional.
Evaluare:
Ca o consecinţã, în anumite cazuri, o trebuinţã mai puţin bazalã (de exemplu
stima) va devansa o trebuinţã aflatã la un nivel inferior în piramida trebuinţelor
92
(de exemplu securitatea): marea majoritate a oamenilor nu doreşte rãzboi, dar

identificarea acestora cu naţiunea le permite sã se lase convinşi sã participe la
un conflict, şi prin aceasta sã-şi punã propria securitate în pericol.
şedinţa a IX-a şi şedinţa a X-a
ŞEDINŢA IX ACTIVITATEA I /30’
1oră 1/2 - 2 ore Titlu: GĂSIȚI PARTENERUL

Scop: dezvoltarea interacțiunii și a cunoașterii în cadrul grupului
Obiective:
 să-și sporească interacțiunea în cadrul grupului;
 să-și identifice reciproc trăsăturile personale, fizice și morale.
Materiale: hârtie și creion/pix
Durata: 30 min
Ritmul: activ
1.Participanţii sunt rugaţi să se salute cu formula convenită la prima şedinţă:
2. Fiecare participant va scrie pe trei foi de hârtie caracteristicile personale,
fizica și/sau morale care îi definesc. Participanții nu trebuie să semneze foile.
Acestea se adună într-o cutie.
3. Fiecare trebuie să extragă din cutie trei foi şi să găsească posesorul
caracteristicilor Numele persoanei găsite trebuie scris pe foaie. Când sunt
găsiți toți participanții, foile pot fi citite întregului grup.
Evaluarea:
Se realizează pe baza unei serii de întrebări:
-A fost greu să vă găsiți trei trăsături fizice/caracteriale?
-Considerați că a fost dificil să identificați colegul/colega din grup pe baza
caracteristicilor? De ce?
-Cum v-ați simțit pe parcursul jocului?
93
Titlu: SPUNE ADEVĂRUL

Scop: dezvoltarea încrederii în sine și în ceilalți; autocunoașterea
Obiective:
 să-și identifice atuurile dar și slăbiciunile;
 să conștientizeze propriile dorințe, plăceri, slăbiciuni, frustrări.
Materiale: fișe, carioci
Durata: 30 min
Ritmul: activ
1.Se pregătesc fişele cu întrebări:
- Ce poți face cel mai bine?
- Ce programe TV şi radio îți plac?
- Dacă ai fi câştigat 1000 de euro cum i-ai fi cheltuit?
- Ce te face să zâmbeşti?
- Cel mai fericit moment din viața ta?
- Ai dori să fii altcineva? Cine?
- Ce te-a bucurat astăzi cel mai mult?
- Cu ce te vei ocupa în următorii 10 ani?
- Despre ce ai mințit în ultimul timp?
- Ce te stimulează cel mai mult?
- Ce te frustrează?
- Când ai plâns ultima dată?
- Ce te-a indispus pe parcursul ultimei săptămâni?
2.Participanții trebuie să creeze un cerc. Fişele trebuie puse pe podea, în
centrul cercului, cu fața în jos. Fiecare fişă are câte o întrebare pe partea opusă.
Când va veni rândul, fiecare participant trebuie să ia fişa şi să încerce să
răspundă la întrebare cât se poate de sincer. Dacă cineva se simte că nu este în
94
stare să răspundă la întrebare spune “pas” şi transmite fişa următoarei

persoane. Unele din întrebări vor provoca discuții. În dependență de întrebare
discuțiile pot fi stimulate.
Evaluarea:
-La ce tip de întrebări v-a fost mai ușor să răspundeți? De ce?
-Ce ați schimba la joc?
Notă: Această joacă funcționează mai bine dacă animatorul grupului, de
asemenea, participă şi răspunde la întrebări sincer. De asemenea este foarte
important ca tipul întrebărilor să corespundă grupului dat. Dacă în grup sunt
persoane introvertite, ele trebuie convinse să participe.
Titlu: AUTOAFIRMARE
Scop: încurajarea respectului față de propria persoană și acceptarea de sine
Obiective:
 să-și recunoască propriile calități;
 să aprecieze calitățile celorlalți;
 să-și dezvolte încrederea în sine.
Materiale: fișe, carioci, ace de siguranță
Durata: 20 min
Ritmul:
1.Tot grupul se aşează formând un cerc. Animatorul roagă pe fiecare, fără a se
uita sau vorbi cu cineva, să scrie calități pozitive în mijlocul fişei. Trebuie să
fie cel puțin patru. Se pot exprima prin cuvinte, desene sau propoziții.
2.Animatorul participă şi stimulează grupul, spunând că fiecare are mult mai
mult de patru.
3.Apoi, în linişte, toate persoanele se plimbă cu fişa pe piept, astfel ca toți s-o
poată citi.
95
Evaluare:
Se pot forma perechi, în care să se găsească detalii sau explicații despre ceea
ce au scris.
ACTIVITATEA IV/20’
Titlu: PERETELE
Scop: stimularea încrederii în sine însuși și în grup
Obiective:
 să-și dezvolte încrederea în alte simțuri decât cel al vederii; în special,
în dimensiunea spațiu-timp;
Materiale: panglici de stofă
Durata: 20 min
Ritmul: activ
1. Participanții se plasează la vreo 2 metri de obstacol, formând un rând, la
mică distanță unul de la altul (pentru a acoperi tot spațiul peretelui, pe cât e
posibil). Voluntarul e dus la o anumită distanță de grup (cu panglică la ochi), şi
trebuie să alerge cu cea mai mare viteză posibilă (fără exagerări) înspre
obstacol. Grupul va trebui să-l prindă, fără a înainta, pentru ca persoana să nu
se lovească de perete.
Evaluarea:
Se apreciază emoțiile trăite, temerile, alte impresii etc.
Notă: E important ca înainte de a începe jocul, participanții să se antreneze în
“prinderea persoanelor” care trebuie făcută cu atenție, siguranță, fără a cauza
vreun rău. Jocul se face doar în grupuri în care deja s-a lucrat asupra
dezvoltării încrederii.
96
ŞEDINŢA ACTIVITATEA I /15’

a X-a
Titlu: CURENTUL ELECTRIC
1oră 1/2 - 2 ore Scop: crearea unei atmosfere relaxante și dezvoltarea spiritului de observație.
Obiective:
 să-și dezvolte spiritul de observație.
Materiale: nimic
Durata: 15 min
Ritmul: activ
1.Participanții respectă aceeași formulă de salut, stabilită inițial: “Hi,
confident!”
2.Participanții formează un cerc şi se apucă de mâini. Animatorul le spune că
prin ei va trece curentul electric. Curentul electric se începe prin strângerea
mâinii vecinului şi se transmite de la un participant la altul în acelaşi mod. Un
voluntar se plasează în centrul cercului, închide pentru câteva clipe ochii şi
apoi îi deschide încercând să determine unde e curentul, apucând persoana
respectivă de mână. Dacă a ghicit, trece în cerc, iar cel prins trece în locul
voluntarului.
Evaluare:
-Ce anume v-a ajutat să identificați mai ușor persoana?
Titlu: EFICIENȚĂ MAXIMĂ

Scop: creșterea capacității de a face față presiunilor sociale.
Obiective:
 să-și dezvolte abilități de creștere a încrederii în sine în pofida
97
presiunilor sociale sau ale grupului

Materiale: o cutie adâncă, o sticlă (recipient cu gât îngust) şi 75 de clame
(cuişoare etc.)
Durata: 20 min
Ritmul: activ
1.Şase voluntari părăsesc încăperea.
2.Activitatea este explicată jucătorilor care au rămas. Apoi voluntarii sunt
invitați unul câte unul şi sunt rugați să treacă un test de abilitate manuală
(capacitatea de a efectua mişcări rapide şi precise). Primilor doi li se spune că
se poate în timp de 20 de sec. de transferat aproximativ 25 de
clame.Următorilor, li se ridică baremul la 40. Ultimilor, tot 40, dar se mai
adaugă, spre exemplu, că vor primi un premiu sau dimpotrivă vor fi
pedepsiți.De fiecare dată, înainte de a începe jocul, toți voluntarii sunt întrebați
câte clame cred că pot fi transferate în cutie. După exercițiu, jucătorii sunt
rugați să facă un nou prognostic, pentru persoana următoare.
Evaluarea:
Se poate discuta modul nostru de a reacționa în fața presiunilor sociale şi
modul nostru de a construi criterii, fie acceptându-le sau negându-le, dar
rareori ignorându-le.Ce e mai important, ceea ce simți sau criteriile altora?
Titlu: VIITOAREA MEA CASĂ

Scop: conștientizarea valorilor existente
Obiective:
 să perceapă cum este fiecare în funcție de gusturile, necesitățile şi
valorile proiectate;
 să-și respecte colegul/colega indiferent de valorile după care acesta se
ghidează în viață.
98
Materiale: mese şi scaune, hârtie în pătrățele pentru fiecare participant (21 *
29 cm), creioane, vopsele, radiere, ascuțitoare, echere şi rigle.
Durata: 50 min
Ritmul: activ
1.Procedura constă în construirea planului unei case în care am vrea să trăim,
indicând dimensiunile, mobilierul, camerele...
2.Planul o dată terminat, fiecare îl prezintă grupului, răspunzând la întrebări.
Se poate încerca, într-o ambianță favorabilă de a ajunge în grup la unele
concluzii, opinii comune, acorduri şi disensiuni reflectate într-un plan unic.
Evaluarea:
-Cum v-ați simțit văzându-vă casa? Dar ceilalți?
-V-ar plăcea să invitați pe cineva înăuntru? Pe cine?
-Ce fel de valori ați descoperit văzând casa replanificată (varianta comună).
ACTIVITATEA IV/ 20’
Titlu: SUNT LIBER

Scop: dezvoltarea capacității de afirmare în plan fizic
Obiective:
 să-și dezvolte abilități de depășire a unei situații neplăcute;
Materiale: nimic
Durata: 20 min
Ritmul: activ
1. Persoanele se separă în perechi. Una dintre persoane stă în spatele celeilalte,
ambele privind în aceeaşi direcție. Îşi încrucişează la spate mâinile (mâna
stângă ține dreapta şi vice-versa).
99
2. Persoana ce stă în față (cu mâinile încrucişate) trebuie să încerce să se

elibereze, aplicând forță, iar cealaltă persoană încearcă (prin metode
acceptabile, morale) s-o mențină în aceeaşi stare. Dacă reuşeşte “evadarea”, se
schimbă rolurile.
3. Animatorul, la mijlocul jocului dă semnalul de schimbare a rolurilor pentru
perechile mai “rezistente”.
Evaluarea:
- Cum v-ați simțit în fiecare dintre roluri?
- Ce e mai convenabil pentru voi: să vă eliberați sau să țineți “deținutul”?
şedinţa a XI-a şi şedinţa a XII-a
ŞEDINŢA XI ACTIVITATEA I/ 45’
1oră 1/2 - 2 ore Titlu: DEPRINDERILE PE CARE LE AM EU ȘI DEPRINDERILE DE

CARE AM NEVOIE
Scop: Stimularea autocunoașterii participanților
Obiective:
-cunoașterea calităților proprii;
-identificarea și recunoașterea propriilor neajunsuri;
Număr de participanți: 8
Materiale: hârtie, flip-chart, carioci și scotch
Durata: 45 minute
Locul de desfășurare: interior
Ritmul: alert
Conținut, reguli și descriere: Participanții trebuie să scrie pe o coală de hârtie
flip-chart lista tuturor deprinderilor pe care le posedă și domeniile în care
doresc să se afirme. Participanții trebuie să se gândească la ceva ce pot ei să
facă cel mai bine. Apoi trebuie să-și demonstreze deprinderea fără a folosi
cuvinte. Restul grupului trebuie să ghicească despre ce deprindere este vorba.
Pe urmă listele vor fi afișate pe perete și participanții le vor putea citi.
Evaluarea: Se pot discuta următoarele probleme:
-numărul și diversitatea deprinderilor pe care le au participanții;
100
-oamenii au calități pozitive și negative;

-componența totală a deprinderilor în grup;
ACTIVITATEA II 20'
Titlu: COPĂCELUL MEU

Scop: Încurajarea autoafirmării și stimularea comunicării în interiorul grupului
Obiective:
-favorizarea cunoașterii reciproce și cunoașterea de sine;
-încurajarea autoafirmării și valorificarea pozitivă a fiecăruia;
-stimularea încrederii și comunicării în interiorul grupului;
Materiale: nimic
Durata: 20 minute
Ritmul: activ
Conținut, reguli și descriere:
Fiecare participant desenează un copac, cel care îi place cel mai mult ca specie,
cu rădăcini, trunchi, crengi, frunze și fructe. La rădăcini va scrie calitățile și
capacitățile pe care le are. În crengi, trunchi-calitățile pozitive, lucrurile
frumoase ce le face. Frunzele și fructele vor reprezenta succesele și triumfurile.
La sfârșit se face ”expoziția”, pe parcursul căreia fiecare va mai adauga
elemente ce sunt indicate de grup.
Evaluarea: Te apreciezi suficient?
Ceilalți au descoperit multe calități pe care tu nu le-ai inclus?
Cum te simți?
Pe lângă fag, ce alţi arbori aţi ales spre a vă reprezenta? Argumentaţi alegerea,
precum justificarea fagului, de la prima întâlnire. (ex. mesteacănul - Sub
fineţea de mătase a scoarţei sale, mesteacănul ascunde, însă un lemn dur şi
solid. Când te aşezi la rădăcina unui mesteacăn, pătrunzi într-o atmosferă
blândă, ocrotitoare, care îţi dă sentimentul că te eliberezi de poveri. Un îndemn
să credem că viaţa nu e făcută doar din luptă, ci că poate fi adesea placută şi
armonioasă. Blândeţea mesteacănului ne ajută, de asemenea, să ne împăcăm cu
101
noi înşine şi cu ceilalţi, lăsând să izvorască iubirea şi bunătatea.)

ACTIVITATEA III 30'
Titlu: CE ÎMI PLACE MAI MULT?

Scop: Stimularea afirmării fiecărui participant
Obiective:
-cunoașterea gusturilor și pasiunilor participanților;
-favorizarea afirmării fiecărui participant;
Materiale: fișe sau foi, stilouri su creioane
Durata: 30 minute
Ritmul: activ
Conținut, reguli și descriere: Animatorul împarte participanților o fișă cu
următoarele întrebări:
-spune-ne care este poezia/nuvela ta preferată
-...........cântecul
-............discul/caseta/albumul
-............jocul/ocupația
-...........filmul/serialul
-............mâncarea preferată
-............tipul de peisaj
-.............ora din zi
-.............proverb sau expresie auzită sau care ți-a fost spusă
Fiecare răspunde completând fișa. Când au terminat toți, se încearcă realizarea
unei medii a „gusturilor”, implicând participarea întregului grup. Apoi, se
poate întocmi acea listă unică.
Evaluarea: Ce dificultăți ați avut în determinarea răspunsurilor?
Cum v-ați simțit la expunerea preferințelor?
Cum reacționează grupul?
La ce concluzii ați ajuns?
102
ACTIVITATEA IV 15'
Titlu: GHEMUL
Scop: Unificarea grupului și sporirea încrederii în sine a participanților
Obiective:
-favorizarea afirmării tuturor membrilor grupului;
-stimularea dezvoltării în sine a membrilor grupului;
-unificarea grupului;
Materiale: un ghem de ață groasă sau de lână
Durata: 15 minute
Ritmul: activ
Conținut, reguli și descriere: Grupul se așează în cerc. Animatorul începe,
aruncând ghemul fără a face vreun pas. În același timp spune un compliment
persoanei căreia îi aruncă ghemul. Cine prinde ghemul, apucă firul și-l aruncă
altcuiva, cu aceeași procedură și așa până se termină ghemul fără a rupe ața,
doar țesem o pânză...
Evaluarea: Cum v-ați simțit?
Cum apreciați și valorificați unitatea pânzei?
Se recunoaște grupul în pânză?
ACTIVITATEA V 10'
Titlu: SPĂLĂTORUL DE AUTOMOBILE

Scop: Favorizarea afirmării fiecăruia, pentru a fi iubit și apreciat de grup
Obiective:
-stimularea afirmării fiecărui membru a grupului;
-crearea unei atmosfere de acceptare și iubire;
Materiale: nimic
Durata: 10 minute
103
Locul de desfășurare: interior/exterior

Ritmul: alert
Conținut, reguli și descriere: Grupul formează două șiruri care se situeză
unul în fața celuilalt. Fiecare pereche se transformă într-o porțiune a unui
aparat de spălat automobile, făcând mișcările corespunzătoare. Mâinile
mângâie, freacă și lovesc ușurel ”automobilul”- o persoană ce trece prin tunel.
După ce a fost spălată reintră în sistem, și altă persoană intră în tunel. Jocul se
termină când toate ”automobilele au fost spălate”.
Evaluarea: Ce sentimente, emoții a produs contactul fizic?
Ce a simțit grupul?
ACTIVITATEA I/ 25'
ŞEDINŢA
a XII-a Titlu: GRĂDINARUL
Scop: Dezvoltarea încrederii în sine a participanților
1oră 1/2 - 2 ore Obiective:
-dezvoltarea încrederii în sine a participanților;
-favorizarea orientării în spațiu;
Materiale: o găleată sau un alt obiect de grădinărit, panglici de stofă
Durata: 25 minute
Ritmul: activ
Conținut, reguli și descriere: Jucătorii formează două rânduri la distanță de
aproximativ 2 metri unul de altul. Ei reprezintă copacii dintr-o alee. Unul din
membrii grupului este grădinarul, care cu ochii închiși trebuie să traverseze tot
drumul (dintr-un capăt al aleii în celălalt) pentru a-și lua găleata. Drumul
trebuie astfel trecut încât să nu fie atinși copacii. Dacă condiția este încălcată,
jucătorul iese din joc, acesta fiind continuat de o altă persoană. Același lucru se
întâmplă și atunci când jucătorul ajunge la finiș. Jocul ia sfârșit când se
epuizează numărul participanților.
Evaluarea: Cum s-au simțit participanții?
104
Au avut dificultăți în orientare?

Cum au simțit spațiul?
ACTIVITATEA II /25'
Titlu: CORUL SERII

Scop: Favorizarea și incurajarea respectului de sine și a încrederii în sine
Obiective:
-să învețe să gândească pozitiv;
-să se respecte pe sine;
-să iși dezvolte încrederea în sine;
Materiale: nimic
Durata: 25 minute
Ritmul: activ
Conținut, reguli și descriere: Grupul se așează, formând un cerc. Animatorul
explică ceea ce fiecare persoană trebuie să spună. Exemplu:
-numește floarea, animalul sau copacul de care iți amintește persoana de
alături;
-numește o calitate a persoanei de lângă tine și prezintă-i una din calitățile tale
pozitive;
- spune un cuvânt sau mai multe care exprimă sentimentele tale de mulțumire
și satisfacție referitor la aflarea ta în grup.
Evaluarea: Ți-a fost ușor să găsești calitățile pozitive?
Dar să le auzi de la ceilalți?
ACTIVITATEA III /45'
Titlu: AI ÎNȚELES DESENUL?

Scop: Stimularea conștientizării de către participanți a propriei persoane si a
partenerilor
Obiective:
- să își consolideze încrederea în sine;
105
- să se accepte pe sine, să accepte atât valorile pozitive cât și pe cele

negative;
Materiale: cariocă, foarfecă, clei, ziare, reviste
Durata: 45 minute
Ritmul: activ
Conținut, reguli și descriere: Fiecare participant va avea o foaie de hârtie și o
cariocă. Ei trebuie să separe în două foile printr-o linie perpendiculară și să
scrie în partea de sus a fiecărei jumătăți: ”Acesta sunt eu!” ”Acesta este
viitorul meu!” Participanții vor tăia fotografiile, cuvintele, desenele și frazele
despre ei și despre viitorul lor. Pentru partea cu denumirea ”Acesta sunt eu!”
exemplele pot să includă trăsături fizice, părți ale corpului, haine, hobby,
succese, trăsături ale personalității. Toate aceste lucururi trebuie să fie lipite
într-un singur loc formând un colaj. Participanții trebuie să prezinte colajele lor
grupei. Apoi va urmă o discuție ca un început pentru dezbaterile ce vor avea
loc în activitatea a IV-a care reprezintă ultima activitate a trainingului.
Evaluarea:
Coincide imaginea personală cu cea care o au despre noi colegii nostri?
Care sunt trăsăturile distinctive?
A mai folosit cineva simboluri asemănătoare?
ACTIVITATEA IV/ 25’
Titlu: CE AM ÎNVĂȚAT DIN TRAINING?

Scop: Clarificarea lucrurilor noi invatate in cadrul trainingului; stabilirea
scopurilor de viitor; analiza experienţei dobândite în cadrul grupului.
Obiective:
 să prezinte lucrurile noi învăţate sau descoperite pe durata desfăşurării
trainingului;
 să prezinte scopurile ce sunt propuse şi vor fi urmărite pe viitor;
 să-şi exprime printr-o emoţie întreaga participarea la training.
106
Durata: 25 minute
Locul de desfasurare: interior/exterior
Materiale: foi, pixuri
Conținut, reguli și descriere:
- Fiecare participant va spune ce crede despre el, va aprecia măsura în care
trainingul l-a ajutat, va puncta ce schimbări a produs trainingul în modul în
care se vede pe sine şi încrederea în sine pe care o simte.
- Adolescenţii fac schimb de păreri şi fiecare scrie pe o coală de hârtie câteva
scopuri pe care şi le propune pentru viitor, apoi le va prezenta celorlalţi
membri ai grupului şi vor discuta pe marginea acestora.
- Apoi, în încheiere, adolescenţii sunt invitaţi să exprime printr-o emoţie
întreaga participare la training şi măsura în care aşteptările iniţiale, lipite în
Fagul simbolic al încrederii în sine de-a lungul activităţilor şedinţelor de
training, şi-au găsit răspuns.
FORME DE MANIFESTARE A TULBURĂRILOR DE LIMBAJ
Prof.Lența Elena Olga

G.P.P.„Prichindel” Suceava
Tulburările limbajului reprezintă rezultatul disfuncţiilor intervenite în recepţionarea,

înţelegerea, elaborarea şi realizarea comunicării scrise şi orale din cauza unor afecţiuni de natură
organică, funcţională, psihologică sau educaţională, care acţionează asupra copilului mic în
perioada apariţiei şi dezvoltării limbajului. Datorită importanţei limbajului în structurarea şi
desfăşurarea proceselor cognitive, orice afectare a acestuia ar putea influenţa şi calitatea operaţiilor
gândirii, relaţiilor cu cei din jur şi structurării personalităţii copilului.
Pentru clasificarea tulburărilor limbajului pot fi invocate mai multe criterii. Verza face o
clasificare a tulburărilor de limbaj prin raportare simultană la criteriile anatomo-fiziologic, etiologic,
lingvistic şi psihologic. Astfel, sunt identificate următoarele categorii de tulburări:
a) tulburări de pronunţie: dislalia, rinolalia si dizartria;
b) tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii: bâlbâiala, tahilalia, bradilalia, logonevroza;
107
c) tulburări de voce: afonia, disfonia şi fonastenia;

d) tulburări ale limbajului citit-scris: dislexia-alexia şi disgrafia-agrafia;
e) tulburări polimorfe: afazia şi alalia,
f) tulburări de dezvoltare a limbajului: mutism psihogen, electiv sau voluntar şi întârzierea
în dezvoltarea generală a vorbirii.
Această clasificare cuprinde, majoritar, zona foneticii şi fonologiei (articulare, ritm,
fluenţă, voce, intonaţie).
Din perspectiva dezvoltării limbajului s-au diferenţiat următoarele tulburări:
- limbaj întârziat, cu model patologic (limbaj nedezvoltat);
- limbaj întârziat, cu model normal;
- întreruperea dezvoltării limbajului;
- limbaj calitativ diferit de limbajul normal.
Clasificarea modelelor dezvoltării poate fi utilizată în depistarea modului de instalare a
tulburărilor de limbaj, în copilăria mică şi mijlocie, prin metoda anamnezei. Astfel se obţine un
indicator pentru evaluarea rezistenţei la intervenţia de corectare logopedică şi se pot stabili
metodele de învăţare şi reeducare a vorbirii şi limbajului.
Trei cazuri sunt ilustrative.
Caz 1. Deşi avea 4 ani, elevul nu încerca să vorbească şi nu răspundea la interpelările
anturajului, chiar dacă avea un auz normal. Totuşi, comunica prin mormăieli şi ţipete, pe care
familia a învăţat să le interpreteze. (categoria: limbaj nedezvoltat)
Acest caz face referire la corelaţia dintre deficienţa mintală şi tulburarea de limbaj. La
copiii cu deficienţă mintală, limbajul este mai afectat decât alte zone ale dezvoltării (de exemplu,
psihomotricitatea). Aceştia au probleme de înţelegere a limbajului (recepţie) şi de pronunţare a
cuvintelor şi propoziţiilor (expresie). Tulburările de limbaj sunt cu atât mai accentuate cu cât este
mai severă deficienţa mintală.
Caz 2. Bunica a avut dreptate când spunea că va vorbi atunci când va fi pregatită să o facă.
La vârsta de 4 ani, limbajul ei era asemenea cu cel al vărului de 2 ani. Mama era îngrijorată, dar toţi
din casă simţeau că va deveni o bună vorbitoare, deoarece înţelegea propoziţii şi fraze complicate şi
reacţiona adecvat la ele. (categoria: limbaj întârziat pe model normal)
Aceste manifestări diferenţiază o întârziere patologică de limbaj de o întârziere pe model
normal. Copiii cu întârziere pe model normal dau semne de înţelegere a verbalizărilor din anturaj
(înţeleg înainte de a vorbi). După ce vorbesc, întârzierea se manifestă în raport cu nivelul mediu al
108
dezvoltării vorbirii pentru vârsta cronologică respectiva: vocabularul este mai sărac, redus la
cuvinte uzuale, iar posibilităţile de formulare a propoziţiilor sunt limitate.
Caz 3. Toată copilăria a vorbit. Părinţii erau mândri de el/ea, dar la grădiniţă educatoarea
nu a fost încântată de deprinderile lui/ei de limbaj. Ea spunea că, deşi participa frecvent la discuţii,
judecăţile sunt sărace, foloseşte jargonul şi leagă nepotrivit cuvintele. Colegii erau iritaţi că le repeta
întrebările în loc să răspundă la ele. (categoria; limbaj calitativ diferit de limbajul normal)
Ultimul caz este apropiat de ceea ce a fost definit drept handicap sociocultural; există un
decalaj între criteriile familiale de apreciere şi standardele impuse de grădiniţă, generând o
problemă de interpretare, respectiv dacă limbajul copilului prezintă un deficit sau o diferenţă
culturală. Pentru a reduce acest decalaj, mediul preşcolar şi şcolar trebuie să ofere un cadru de
participare activă a copilului la dezvoltarea şi perfecţionarea capacităţilor sale lingvistice.
Alături de stres şi eşecuri repetate, greşelile educative pot declanşa mutismul electiv (sau
voluntar), care se manifestă prin refuzul de a vorbi cu anumite persoane, în anumite împrejurări sau,
mai grav, cu toţi din jur şi în orice împrejurare. Dacă în activităţile desfăşurate în şcoală personalul
didactic va persista în atitudinea de încurajare activă a exprimării copiilor şi le vor oferi, în forme
neagresive, dar ferme, modele bune de vorbire, atunci ei vor părăsi formele incorecte (fonetice,
morfologice, sintactice).
Dintr-o altă perspectivă, putem clasifica tulburările de limbaj în cinci categorii:
- tulburări fonologice - persoana nu produce sunetele conform cu regulile lingvistice ale
comunicării;
- tulburări morfologice - privesc construcţia cuvintelor ca formă, număr, gen, caz, mod,
timp etc.;
- tulburări sintactice - încălcări ale regulilor de codificare a mesajelor, în ceea ce priveşte
ordinea cuvintelor în propoziţii şi fraze;
- tulburări semantice - privesc simbolistica, acordarea de semnificaţii, codificarea şi
decodificarea cuvintelor şi frazelor;
- tulburări pragmatice - combină discordant limbajul verbal cu comunicarea nonverbală.
Dificultăţile de învăţare a conţinutului limbajului se referă la aspectele semantice ale
limbii; asimilarea cuvintelor limbii (vocabularul, fondul lexical al limbii) nu se rezumă la
memorarea etichetelor lingvistice, ci implică procese subiective de cunoaştere a realităţii şi de
reprezentare simbolică şi analitică (simboluri, concepte, judecăţi şi raţionamente); acest proces
începe în copilăria mică şi continuă de-a lungul vieţii prin:
- cunoaşterea obiectelor şi proprietăţilor lor esenţiale;
109
- categorisirea obiectelor şi ierarhizarea lor;

- cunoaşterea fenomenelor (relaţii între obiecte, schimburi, apariţii, dispariţii, deplasări,
înlocuiri etc.);
- categorisirea fenomenelor;
- relaţii între fenomene şi relaţii între obiecte şi fenomene.
Astfel, se învaţă codificarea, adică acordarea de semnificaţii sistematice şi reprezentarea
lumii externe în idei verbalizate. Codificarea şi decodificarea sunt activităţi mintale complementare,
complicate şi vulnerable în învăţare. Prevenirea acestor dificultăţi, frecvent întâlnite şi greu de
ameliorat, începe în copilărie (de la 3-4 ani) şi continuă în şcoală, cu aportul părinţilor, educatorilor,
învăţătorilor, profesorilor.
Dificultăţile în învăţarea utilizării limbajului pot apărea chiar dacă elevul a interiorizat
forma şi conţinutul acestuia, însă nu le utilizează eficient în comunicare. Un bun utilizator al
limbajului sesizează intenţiile din limbajul partenerilor şi se adaptează la contextul comunicării
pentru a-şi realiza propriile intenţii. Pentru prevenirea dificultăţilor de utilizare a limbajului,
programele şcolare îşi propun exersarea comunicării, coordonată de educator şi conştientizată de
către elev. Elevii cu dificultăţi de utilizare a limbajului nu sunt capabili în suficientă măsură;
- să pună întrebări şi să exprime diverse cerinţe;
- să obţină şi să reţină informaţii utile;
- să aibă comentarii la obiect;
- să susţină un monolog coerent, consistent şi continuu;
- să beneficieze de atenţia unui partener de discuţie;
- să dea sens figurat unor exprimări;
- să asculte concentrat;
- să preia şi să dezvolte ideile altuia;
- să schimbe cursul discuţiei în direcţia dorită;
- să combată raţional ideile pe care nu le împărtăşeşte.
Cele trei aspecte ale limbajului (formă, conţinut şi utilizare) funcţionează simultan şi
corelat. Acestea sunt adesea solicitate în şcoală, iar un limbaj deficitar creează elevului un grav
prejudiciu.
C. Păunescu identifică trei categorii de sindroame răspunzătoare de tulburări ale
limbajului:
- sindromul dismalurativ - condiţionat fie de un ritm propriu de dezvoltare, fie de o
încetinire a ritmului obişnuit de dezvoltare a vorbirii, cauzată de factori somatici, afectivi sau
110
sociali, manifestat prin întârzierea simplă în apariţia şi dezvoltarea vorbirii, dislalia de evoluţie,
bâlbâiala fiziologică, dislexia-disgrafia de evoluţie ;
- sindroame extrinsece limbajului şi vorbirii - afectează rostirea prin interesarea laturii
instrumentale a limbajului (malformaţii periferice structurale, leziuni periferice motorii sau
senzoriale, leziuni subcorticale); formele de manifestare sunt dislalia, disartria, disritmia (bâlbâiala,
tahilalia, bradilalia);
- sindroame intrinseci limbajului şi vorbirii - caracterizate printr-o simptomatologie de tip
afazic, datorată unor leziuni la nivelul structurilor cortico-subcorticale ale elaborării ideaţionale a
limbajului; în aceste condiţii, limbajul şi vorbirea sunt de tip disfazic (sindromul dizintegrativ) sau de
tip afazic (sindromul dezintegrativ), şi in acest caz cunoaşterea specificului de manifestare clinică a
principalelor tulburări de limbaj este o condiţie fundamentală în stabilirea unui diagnostic diferenţial,
absolut necesar conturării programului terapeutic, precum şi în prognosticul tulburării fiecărui copil în
parte.
Etiologia tulburărilor de limbaj, la rândul ei, este de o mare diversitate şi cunoaşterea
cauzelor care determină tulburarea este o altă condiţie de bază în stabilirea programului terapeutic şi
a strategiei de lucru cu copilul deficient. Analiza cauzelor a putut stabili următoarele categorii
etiologice:
1. Cauze care acţionează în perioada prenatală:
a) boli infecţioase ale mamei în perioada sarcinii;
b) incompatibilitatea Rh între mamă şi făt;
c) intoxicaţii;
d) traume mecanice (care lezeaza fizic organismul fătului) sau psihice (stres, spaimă,
emoţii intense resimţite de mamă);
e) carenţe nutritive etc.
2. Cauze care acţionează în timpul naşterii:
a) traumatisme obstetricale;
b) naşteri prelungite care duc la asfixii şi leziuni ale sistemului nervos central.
3. Cauze care acţionează în perioada postnatală:
a) cauze organice de natură centrală sau periferică:
- leziuni ale sistemului nervos central provocate de unele traumatisme mecanice;
- afecţiuni ale aparatului auditiv şi fonoarticulator care împiedică recepţia şi emiterea
sunetelor (perforarea timpanului, anomalii ale buzelor, limbii, maxilarelor);
111
- boli infecţioase ale copilăriei (encefalita, meningita, scarlatina, tuberculoza, rujeola,

pojarul etc.);
- intoxicaţii cu substanţe chimice, medicamente, alcool care pot afecta organic sau
funcţional mecanismele neurofiziologice ale limbajului;
b) cauze funcţionale - privesc sfera senzorială (receptoare) şi motorie (efectoare):
- tulburarea proceselor de excitaţie şi inhibiţie la nivelul cortexului;
- insuficienţe funcţionale ale sistemului nervos central;
- insuficienţe motorii la nivelul aparatului fonoarticulator (spasticitate sau tonus scăzut al
musculaturii, afecţiuni pe traiectul nervului motor);
- deficienţe ale auzului fonematic (hipoacuzii, discriminare senzorială redusa);
c) cauze psihopedagogice - determină în special tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii:
- deficienţe mintale;
- tulburări ale memoriei, atenţiei, reprezentărilor vizuale şi acustice ;
- tulburări în sfera personalităţii (neîncredere în sine, timiditate, supraaprecierea imaginii
de sine etc.);
d) cauze psihosociopedagogice:
- slaba stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie;
- carenţe pedagogice (stimulare deformată a vorbirii, imitarea unor modele cu vorbire
deficitară, necorectarea la timp a tulburărilor de vorbire);
- suprasolicitare, stări conflictuale, oboseală, fenomenul de bilingvism (obligarea copilului
de a învăţa o limbă străină înainte de a-şi forma deprinderile necesare în limba maternă).
Pornind de la tipologia şi aspectele etiologice ale tulburărilor de limbaj, pot fi făcute
următoarele consideraţii psihopedagogice cu privire la persoana şi personalitatea unui subiect logopat:
- există un anumit grad de fragilitate şi instabilitate la nivelul unor trăsături ale
personalităţii din cauza intervenţiei unor factori perturbatori în relaţiile cu stimuli externi care
determină inerţie în comunicare, teama de a pronunţa cuvinte, manifestări comportamentale
anormale, rigiditate, izolare.
- în funcţie de particularităţile temperamentale, vârsta, educaţia şi dezvoltarea mintală a
logopatului, tulburările de limbaj pot provoca şi stări de excitaţie psihomotorie: manifestate prin
agitaţii permanente, în alte situaţii putem întâlni tulburări afectiv-emoţionale şi volitive care pot
culmina cu stări de depresie prelungite.
- la persoanele cu tulburări de vorbire pot fi identificate contradicţii în rezolvarea
problemelor şi în studierea modalităţilor de acţiune mintală şi practică. Atunci când aceste stări se
112
prelungesc şi devin cronice, apar stări conflictuale interne ce influenţează negativ formarea
caracterului şi dezvoltarea normală a proceselor psihice.
- tulburările de limbaj pot constitui un factor stresant atunci când deficientul nu găseşte la
cei din jur înţelegerea necesară faţă de situaţia sa sau când nu întrevede perspectiva corectării şi
recuperării acestor tulburări. Ȋn asemenea situaţii, subiectul trăieşte stări de disconfort, nesiguranţă
în vorbire sau alte activităţi, surmenaj fizic intelectual, pe fondul cărora se pot instala complexe de
inferioritate, anxietate, izolare de cei din jur.
- în cazul deficienţelor de intelect, tulburările de limbaj pot determina accentuarea
tulburărilor psihice şi de comportament ca urmare a deficitului funcţiilor de cunoaştere şi de
exprimare, a imaturităţii afective, a creşterii sugestibilităţii, impulsivităţii, rigidităţii psihomotorii,
împiedicând semnificativ aprecierea corectă şi adecvată situaţiilor de viaţă cu efecte imediate în
comportamentele adaptive la stimulii de ambianţă.
- de asemenea, la copiii cu deficienţă mintală, decalajul dintre dezvoltarea limbajul şi
celelalte funcţii psihice este foarte evident, deoarece posibilităţile de înţelegere, de ideaţie rămân
limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese interesante.
Copilul deficient mintal are totuşi posibilitatea să-şi însuşească une formule stereotipice pe
care le utilizează în conversaţii simple. Chiar dacă expresii lingvistice de argou sunt învăţate fără
eforturi şi sunt frecvent întâlnite în limbajul cotidian, comunicarea nu se desfăşoară după o anumită
logică, deoarece asociaţiile nu pot fi conştientizate pe deplin şi nu cuprind abstractizări,
generalizări. Regulile gramaticale sunt deseori utilizate defectuos, ceea ce scade claritatea
mesajului şi a comunicării în general. Principala şi cea mai stabilă caracteristică o reprezintă
imaturitatea vorbirii, care se accentuează în raport cu gravitatea deficienţei mintale.
La copilul de 2-3 ani, imaturitatea vorbirii nu este atât de evidentă, dar, cu timpul,
diferenţele dintre vorbirea copilului normal şi cea a copilului deficient se accentuează tot mai mult
şi din cauza fenomenelor de perseverare caracteristice structurilor mintale neevoluate ale acestuia
din urmă. Fenomenele de perseverare ce apar frecvent se extind de la nivelul sunetelor si silabelor
la cuvinte chiar propozitii, ceea ce da o nota dezagreabila vorbirii, iar comunicarea devine tot mai
confuză.
- conduita verbală a deficienţilor mintal este dominată de caracteristicile emoţional-
afective care nu întotdeauna întregesc conţinutul semantic, ci, dimpotrivă, estompează activitatea
cognitivă. La acestea se adaugă multe elemente neesenţiale şi redundante care îngreunează recepţia
informaţiei de către auditor şi determină ca întreaga comunicare să fie centrată pe sens, şi nu pe
semnificaţii.
113
- ca o caracteristică generală, toate categoriile de deficienţi mintal întâmpină dificultăţi

atât în înţelegerea contextului în care se desfăşoară conduita verbală, cât şi în plasarea comunicării
într-un context organizat. Dacă avem în vedere cele trei straturi contextuale, şi anume: contextul
total, care nu este identic cu contextul situaţional, contextul explicit, care este mai evident în
limbajul oral, şi contextul verbal sau discursiv, de natură strict lingvistică, observăm că ele nu sunt
organizate în comunicare la deficientul mintal şi nici nu apar bine delimitate.
- atunci când tulburările de limbaj apar pe fondul altor deficienţe, precum cele senzoriale
sau fizice, tulburările personalităţii, deja existente, în mai toate cazurile se accentuează.
La deficienţii de auz şi de vedere, tulburările de vorbire creează probleme suplimentare în
procesul de integrare socială, din cauza absenţei sau slabei înţelegeri a vorbirii (în cazul
deficienţilor de auz) sau rolului compensator al cuvântului în structurarea reprezentărilor (la
deficienţii de vedere), în ambele situaţii existând riscul reducerii relaţiilor sociale, date fiind
dificultăţile de comunicare şi înţelegere a mesajului între interlocutori.
- în situaţiile obişnuite de viaţă, fiecare persoană foloseşte un stil propriu de exprimare
orală şi scrisă, cu anumite particularităţi strâns legate de nivelul şi gradul său de cultură. La
persoanele cu tulburări de limbaj, chiar şi atunci când posedă un nivel de cultură avansat, se
observă o anumită reţinere în a-şi prezenta ideile, gândurile în raport cu posibilităţile pe care le au,
un argument în plus pentru prevenirea şi corectarea acestor tipuri de tulburări.
BIBLIOGRAFIE
 Bratu, Bianca, Preşcolarul şi literatura, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977;
 Păunescu, Constantin, Tulburări de limbaj la copil, Editura Medicală, Bucureşti, 1984;
 Schiopu, Ursula, Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;
 „Activitatea integrată în grădiniţă” - ghid pentru cadrele didactice din învăţământul
preuniversitar, Didactic Publishing House, 2008;
114
ŞCOALA DE VARĂ „TRADIȚII ÎN CURTEA LUI CREANGĂ”
Prof. dr. Martiniuc Elena-Luminița

Școala Gimnazială „Ion Creangă” Suceava
PREZENTAREA PROIECTULUI
1. Argument, justificare:
Conceptul de „copilărie” este definit ca „perioadă a vieții omenești de la naștere până la
adolescență; timpul când este cineva copil”. Această perioadă este completată și de atribute precum
creştere, dezvoltare, joacă, bucurie, curiozitate,entuziasm dar şi nevoie de îndrumare, educaţie,
ocrotire, încurajare. Pe lângă acestea se adaugă şi nevoia copiilor de a fi împreună cu alţi copii, de a
se dezvolta împreună, de a colabora. Vacanța este asociată cu copilăria, cu seninătatea, bucuria și
lipsa de griji. Vacanța de vară este o perioadă a descoperirilor, dar și al autodescoperirii, al
investigării propriilor puteri și aptitudini. Vacanța înseamnă joc și prieteni. Când vacanța este
petrecută frumos, într-un mod util, cu alți copii, ea dă naștere unor amintiri ce tezaurizează
frumusețea unui anotimp și al unei etape de viață. În acest sens, ne-am gândit la ,, Tradiții în
curtea lui Creangă”, o posibilă școală de vară, un experiment care să ofere copiilor șansa de a fi
împreună cu alți copii, de a se bucura de activitatea și jocul în grup, de a experimenta eficiența și
trăinicia învățării prin jocurile de altădată, de a descoperi valorile păstrate și promovate de satul
românesc de-a lungul timpului, de a-și dezvolta aptitudinile artistice și interesul pentru creația
populară. Nu avem experință în derularea unor asemenea proiecte, dar ne dorim să experimentăm o
asemenea alternativă educatională. În primul rând, pentru că această școală de vara s-ar inscrie în
seria de manifestări şi programe ocazionate de proclamarea anului 2019 ca An omagial al satului
românesc de Patriarhia Română, și în al doilea rând, în școala noastră există copii cu dificultăți de
învățare (CES), copii proveniți din familii monoparentale sau cu părinți plecați la muncă în
străinătate care simt nevoia de a fi valorizaţi prin oferirea unui spaţiu mai mare de afirmare a
capacităţilor şi aptitudinilor lor. Pentru aceşti copii, o asemenea școală de vară le poate oferi modele
de petrecere a timpului liber în mod plăcut și util, modele în opoziție cu ceea ce oferă media ori
,,găștile” care tind să acapareze tot mai mulți copii de la vârste tot mai mici.
2. Obiective generale/specifice:
1. Dezvoltarea imaginației și creativității, ca premisă a descoperirii unor talente latente;
2. Cultivarea bucuriei de a fi împreună cu ceilalți, manifestată prin toleranță, colaborare,
solidaritate;
3. Exersarea și dezvoltarea capacității de a relaționa cu cei din jur;
115
4. Perfecționarea unor abilități practice/artistice/sportive;

5. Creșterea încrederii în propriile capacități și a stimei de sine;
6. Îmbunătățirea relațiilor elevilor cu școala, cu colegii, cu cadrele didactice ca premisă a
sporirii atractivității unității școlare;
7. Creșterea vizibilității școlii prin intermediul activităților de diseminare a proiectului.
INFORMAŢII DESPRE APLICANT/ORGANIZATOR:
Numele instituţiei/unităţii de învăţământ ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,ION CREANGĂ”
aplicante: SUCEAVA
Adresa completă B-dul ,,1 Decembrie 1918”, F.N.
Nr. de telefon 0330102210
Site şi adresă poştă electronică [email protected]
Coordonator/i (nume şi prenume, funcţie, date de Prof. dr. Martiniuc Elena-Luminița-director
contact) (tel. 0741525301, e-mail
[email protected])
Prof. Florea Adriana- coordonator de proiecte
și programe educative (tel. 0744520547, e-mail
[email protected])
Numărul cadrelor didactice participante 6
Numărul elevilor participanţi la proiect 20
Experiență în desfășurarea activităților din cadrul -
școlilor de vară (Denumirea școlii de vară,
instituția organizatoare, numele și prenumele
coordonatorului)
INFORMAŢII DESPRE PROIECT

1. Denumirea proiectului Școala de vară: ,,Tradiții în curtea lui Creangă”
2. Domeniul în care se încadrează proiectul: cultural-artisttic și sportiv
3. Ediţia nr. 1
4. Grup țintă (număr și descriere): La activitățile proiectului vor participa 20 de elevi din
clasele primare și gimnaziale care au dificultăți de învățare, fac parte din familii
monoparentale sau cu părinți plecați la muncă în străinătate.
5. Perioada de desfășurare: 19-23 august 2019
116
6. Scopul proiectului:
Stimularea implicării voluntare a copiilor în activităţi recreativ-instructive, cu promovarea şi
valorizarea potenţialului individual şi de grup a acestora, precum şi dezvoltarea de competenţe de
comunicare, lucru în echipă, competenţe artistice.
7. Rezumatul proiectului:
Activitățile școlii de vară se desfășoară pe parcursul a cinci zile între orele 9.00-15.00 în
care elevii vor învăța să-și deprindă tehnica încondeierii ouălor folosind aplicarea succesivă a
straturilor de ceară, să-și însușească tehnici de cusături cu motive tradiționale, să-și dezvolte
simțul artistic prin pictarea icoanelor pe sticlă, să cunoască lumea satului, a tradițiilor și
obiceiurilor prin dramatizarea unor capitole din opera lui Ion Creangă, să cunoască și să exerseze
jocurile de altădată din lumea satului.
8. Bugetul proiectului:
Buget total Buget propriu Buget parteneri Cazare Masă
2000 RON 2000 RON Nu Da
9. Descrierea activităţilor, programul de activitate al școlii de vară:

Nr. Denumirea activității Mod de realizare Perioada Cine
crt. răspunde
1. Încondeierea ouălor în - Prezentarea proiectului și LUNI, Prof. dr.
Bucovina programului de activități; 19 august Martiniuc
- Jocuri de energizare; 9.00-15.00 Elena-
- Vizionare film documentar Luminița
despre încondeierea ouălor în
Bucovina; Prof. înv.
- Activitate practică de primar
încondeiere a ouălor folosind Grădinariu
aplicarea succesivă a straturilor Adriana
de ceară;
- Feedback-ul activității;
completarea jurnalului școlii de Pr. Martiniuc
vară. Ionel
Mugurel
117
2. Îndeletniciri uitate. Să - Jocuri de energizare; MARȚI, Prof. dr.

reînviem tradițiile. - Prezentarea poveștii iei 20 august Martiniuc
românești: cămașa populară de 9.00-15.00 Elena-
la origini până în prezent; Luminița
- Realizarea unor semne de
carte cu motive tradiționale-
activitate practică; Prof. înv.
- Prezentarea unor tradiții și primar
obiceiuri din lumea satului- Faliboga
vizită la biserica ,,Sfânta Elena
Cruce” Suceava;
completarea jurnalului școlii de
vară.
3. Icoana pe sticlă- - Jocuri de energizare; MIERCURI, Prof. Florea
expresie a sufletului - Prezentarea unor generalități 21 august Adriana
românesc despre icoanele pe sticlă și a 9.00-15.00
etapelor de lucru a acestora; Prof. înv.
- Realizarea unor icoane pe primar
sticla- activitate practică; Grădinariu
- Feedback-ul activității; Adriana
vară.
4. Satul lui Creangă - Jocuri de energizare; JOI, Prof. înv.
- Lecturarea unor capitole din 22 august primar
opera marelui povestitor, Ion 9.00-15.00 Cristina
Creangă, despre lumea satului; Rotaru
- Dramatizarea unei secvențe
din opera lui Ion Creangă Pr. Vasile
despre ,,țăranul” Creangă; Baltag
- Realizarea recuzitei pentru
montarea piesei de teatru;
- Vizită la Muzeul Satului
118
Bucovinean;
vară;
5. Jocuri de altădată - Discuții despre jocurile VINERI, Prof. Jijie
copilăriei de altădată; 23 august Alexandrina
- Activitate practică- jocuri pe 9.00-15.00
care le practicau copiii
odinioară;
vară;
10. Rezultate calitative și cantitative aşteptate ca urmare a implementării proiectului:
Rezultate calitative:
 Îmbunătățirea relațiilor dintre elevi;
 Realizarea unui parteneriat eficient dintre Școală-Familie;
 Implicarea părinților în activitățile extracurriculare ale școlii;
 Convingerea părinților asupra importanței utilizării corecte a timpului liber al
copiilor lor;
 Creșterea încrederii părinților în instituția școlară;
Rezultate cantitative:
 Participarea unui număr de 20 de elevi la programul Școlii de vară;
 Realizarea unor activități și produse de calitate: 20 ouă încondeiate, 20 de semne de carte,
20 de icoane pictate pe sticlă, un CD cu piesa de teatru;
 Încheierea unui parteneriat cu Parohia ,,Sfinții Apostoli” Solca.
11. Modalităţi de monitorizare:
 tabelele de participare;
 procesele verbale de la activităţi;
 regulamentele de concurs;
 materialele realizate;
 poze şi filmări;
12. Modalități de evaluare:
 Expoziție cu produsele realizate de elevi;
119
 Portofoliul activităților;
 Chestionare de feedback zilnic și de final pentru copii dar și chestionare pentru părinți;
 Fotografii ale tuturor activităților desfășurate;
 Diplome pentru participanți
13. Activităţi de promovare/mediatizare şi de diseminare:
 Prezentarea programului în cadrul primei ședințe a comisiilor metodice și în Consiliul
Profesoral;
 Realizarea unor flyere și a unui afiș de prezentare a proiectului;
 Publicarea unor articole în presa scisă și on-line;
 Realizarea unei prezentări Power Point care să fie publicată pe blogul școlii, site-ul școlii
sau pe pagina de Facebook;
 Realizarea unor materiale care să valorifice experiența dobândită și prezentarea lor la sesiuni
de referate și comunicări, simpozioane și alte activități care presupun schimbul de bune
practici.
14. Modalități de asigurare a continuității /sustenabilității proiectului:
 Acest proiect se dorește a fi un posibil deschizător de drum în cultura noastră
organizațională, un proiect care ar putea contura un adevărat brand de perspectivă a școlii;
 Pentru sustenabilitatea proiectului, ne vom axa pe sensibilizarea autorităţilor locale şi
atragerea în activităţi a acestora şi a părinţilor dispuşi să sprijine acest proiect şi în
continuare.
15. Impactul ediției precedente: -
16. Parteneri implicaţi în proiect, descrierea parteneriatului (roluri şi responsabilităţi în
proiect)
Pr. Vasile Baltag, preot al Parohiei Sfânt Cruce Suceava- acord de parneteriat- facilitează
organizarea expoziției cu produsele realizate în cadrul proiectului, sprijină organizarea de activități
extracurriculare, contribuie la promovarea activităților desfășurate.
Pr. dr. Martiniuc Ionel Mugurel, preot al Parohiei ,,Sfinții Apostoli” Solca- acord de parteneriat-
sponsorizează cu materiale activitățile proiectului, oferă diplome, cărti copiilor implicați în proiect.
120
MODELUL EDUCAȚIONAL AMERICAN

-DE LA EDUCAȚIA SPECIALĂ, LA EDUCAȚIA INCLUZIVĂ
Prof. Divisevici Ana Maria

Colegiul Național Mihai Eminescu Suceava
7
Rezumat:
În acest articol, pe baza analizei observațiilor efectuate de specialiștii americani în educație,
am încercat să realizez o radiografie a evoluției abordării relației dintre „educația specială” și
educația „incluzivă”, în contextul implicării cadrelor didactice.
Cuvinte-cheie: incluziune, nevoi speciale, practici educaționale, educația profesorilor.
Introducere:
Sistemul american de învățământ prezintă câteva particularități specifice. De la un stat la altul,
există diferențe de curriculum, de organizare a sistemului de învățământ, de desfășurare a
activităților extrașcolare. De exemplu, în unele state, școlarizarea este obligatorie până la vârsta de
16 ani, pe când în alte state, elevii nu pot să își întrerupă în mod legal perioada de studii până la
vârsta de 18 ani. Punctul comun al sistemelor educaționale din statele americane este dat de
organizarea pe trei niveluri: elementar/primar, secundar (care reunește învățământul general cu cel
liceal) și postsecundar/superior. Copiii încep să meargă la școală începând cu vârsta de 5 ani și
finalizează liceul la vârsta de 18 ani (învățământul K-12 se referă la întregul ciclu primar și
secundar de școlarizare). În funcție de stat, modelele după care învățământul este structurat sunt
urmatoarele:
 Modelul 6+3+3: școala primară (K-5), școala generală (6-8), liceul (9-12);
 Modelul 8+4: școala primară (K-8), liceul (9-12);
 Modelul 6+6: școala primară (K-6), scoala generală și liceul combinate (junior & high
school, 7)
Studiile bazate pe experiența profesorilor evidențiază faptul că educația incluzivă explorează
implicațiile utilizării conceptul de „nevoi speciale” - în raport cu tendințele de implementare a
incluziunii în practică, ducând în mod direct spre tensiunile care decurg din aceste relații.
Cercetările au evidențiat necesitatea abordării sistemice a procesului educațional prin
încercarea de a răspunde la o serie de întrebări: Cum reacționează profesorii la diferențele dintre
elevii lor? Ce cunoștințe au profesorii pentru a răspunde mai eficient la diversitatea din clasele lor?
121
Care sunt rolurile pregătirii profesorilor și ale dezvoltării profesionale continue? Cum pot fi
profesorii mai bine pregătiți să lucreze cu grupuri mixte de elevi? În căutarea răspunsurilor la aceste
întrebări, Lani Florian de la Universitatea din Aberdeen concluziona, acum mai bine de 10 ani, că
societatea ar trebui să se uite mai atent la practicile educaționale și să se întreprindă o examinare
amănunțită a modului în care profesorii lucrează în sălile de clasă cu elevii. Cercetătoarea
americană sugera că, prin examinarea „lucrurilor pe care le pot face profesorii” vom începe să dăm
sens conceptului de incluziune.
Cuprins:
Politicile educaționale de incluziune erau în general înțelese ca parte a unei agende în sensul
respectării drepturilor omului, care solicită acces la educație. Cu toate acestea, au existat și multe
interpretări despre ceea ce constituie drepturile educaționale și modul în care acestea trebuiau
evaluate. Există o diferență între un drept la educație (acces) și drepturi în educație (echitate)?
Garantează școala egalitatea socială, dreptul la un învățământ echitabil pentru un student care a fost
identificat ca având nevoi educaționale speciale? Ce metode educaționale garantează echitatea?
Educația specială este parte din problemă sau o parte a soluției în îndeplinirea drepturilor
educaționale ?
În SUA, administrația federală a încercat să creeze și să construiască un cadru optim pentru
ca persoanele cu cerinţe educaţionale speciale, să aibă acces în şcolile obişnuite. Aceste instituții au
trebuit să se adapteze unei pedagogii „centrate pe copil”, capabile să vină în întâmpinarea acestor
situații.
Acum 35 de ani, educația specială a fost văzută mai degrabă ca o „soluție” decât ca o
„problemă” din perspectiva echității sociale în educație, dar care se pare că nu a reprezentat soluția
viabilă pentru toți actorii implicați în procesul educațional.
Educația specială a suportat critici în spațiul social și educațional. Astfel, Tomlinson -1982,
arăta că, nedreptățile care pot apărea în sistemele educaționale conexe cu organizarea separată a
procesului educativ pentru elevii cu nevoi speciale reprezintă o abatere de la ceea ce este considerat
a fi norma. Sociologii și pedagogii au început să scrie despre paradoxul educației speciale, pe de-o
parte ca fiind modul de a îndeplini obiectivele umanitare și de control ale societății, dar pe de altă
parte, fără realizarea unei integrări reale a elevilor cu nevoi speciale, așa cum arătau studiile
realizate de Cole (1989) și Lazerson (1983).
Această problematică socială a educației speciale i-a determinat pe mulți să îmbrățișeze ideea
educației incluzive ca alternativă.
122
În prezent, educația incluzivă se bazează pe principiul potrivit căruia, școlile locale ar trebui
să ofere condiții optime pentru educație tuturor copiilor, indiferent de orice diferență percepută,
dizabilitate sau alta diferență socială, emoțională, culturală sau lingvistică. Dar, dacă educația
specială nu a fost răspunsul, cum au reușit școlile să asigure un sistem performant pentru toată
lumea?
Dacă educația incluzivă trebuia să fie a procedeul de rezolvare a diferențelor individuale din
cadrul sistemului educațional și forma prin care se asigură procedee de educare disponibile tuturor
cursanților, ce rol ar fi îndeplinit profesorii specialiști și care ar trebui să fie natura expertizei lor?
Atunci, ca și acum, nu au existat răspunsuri ușoare la aceste întrebări care au alimentat dezbaterile
despre educație specială versus educație incluzivă.
Specialiștii au monitorizat sistemul de învățământ american și au ajuns la concluzia că
trebuiau luate în considerare, pe lângă nevoile elevilor, și nevoile profesorului. Au fost analizate
cerințele de pregătire de specialitate, modul în care profesorii au identificat elevii care au nevoi
educaționale „speciale” sau „suplimentare” prezenți în sistemul de învățământ de masă. S-a
constatat că uneori lipsea suportul didactic și metodologic necesar pentru procesele educației
incluzive.
Au fost introduse măsuri de lucru în echipă, prin colaborarea între profesori și psihologi, au
fost aplicate metode de lucru mai productive în sprijinul cursanților cu nevoi speciale. În timp, s-a
ajuns la concluzia că este mai productivă experiența practică a cadrului didactic, a ceea ce profesorii
fac, mai degrabă decât prin ceea ce li se spune să facă, prin metodologii și norme, aceste experiențe
fundamentând conceptul de educație incluzivă.
Educație specială sau incluzivă?
În „Reimaginarea educației speciale”, profesoara Florian Lani (2007) evidenția că educația
specială prezenta anumite probleme și era o soluție simplistă, nedreaptă pentru educația elevilor cu
anumite nevoi de învățare. Educația specială oferea parțial acces la educație tinerilor cu dificultăți
în învățare, prin sisteme de învățământ care se bazau pe diferite forme de învățare, pentru diferite
tipuri de cursanți. Unii specialiști au subliniat faptul că educația cu necesități speciale era văzută pe
scară largă ca fiind un mecanism prin care elevii care întâmpinau dificultăți în învățare să fie
incluși în sistemul de învățământ, dar și excluși din formele de școlarizare în masă.
Pentru unii, scopurile au justificat mijloacele - accesul la anumite forme de predare, dedicat
elevilor cu nevoi speciale era preferabil, față de educația într-un sistem de masă, pentru cei care nu
reușeau să atingă standardele educaționale impuse de învățământul clasic. Alții au respins acest
123
punct de vedere și au căutat noi mijloace sub forma educației incluzive, ca înlocuitor pentru
educația cu nevoi speciale și problemele sale asociate precum marginalizarea și excluderea.
Cercetători precum Tony Booth (1998) au adus argumente puternice, pentru respingerea
educației speciale ce ducea la efecte grave, precum procesele de excludere și izolare, acesta
susținând un sistem educațional de incluziune pentru toți cursanții.
Cu toate acestea, în timp, cercetările privind educația incluzivă au evidențiat faptul că nu
putea fi vorba de respingerea educației cu nevoi speciale. O justificare importantă pentru
continuarea sprijinului „special” sau „suplimentar” pentru unii elevii, încadrați în sistemul
educațional special, se baza pe faptul că aceasta reprezenta o necesitate reală, pentru că, generic,
sistemul școlar avea scop utilitar și era bazat pe conceptul larg răspândit, că inteligența este fixă,
cuantificabilă și distribuită normal.
Astfel, în limbajul educațional familiar, predarea și învățarea reprezentau în mod obișnuit
satisfacerea nevoilor celor mai mulți cursanți, în timp ce doar câțiva elevi situați la capătul
clasamentelor în evaluări aveau nevoie de suport suplimentar de învățare diferențiată. Educația
acestora nu era în mod special conexă cu inteligența, învățarea activă prin joc și limbajul semnelor,
acestea fiind adesea asociate conceptului „dificultăți de învățare”, consolidând astfel dihotomia
dintre „unii” și „majoritatea” cursanților.
În consecință, se dovedește a fi deosebit de dificilă angrenarea procesului de incluziune în
mod practic. În schimb, Norwich (2007), a identificat dilemele cu care se confruntă cadrele
didactice și alți angajați ai școlii și despre feedbackul produs atunci când elevii experimentează
dificultăți. Cum pot să construiască profesorii un sistem de învățare optim pentru toți elevii, fără
perpetuarea efectelor stigmatizante, atunci când elevii sunt diferiți? Există diferențe care pot și
trebuie ignorate? Care sunt diferențele care contează și cum le vor putea profesorii să le identifice?
Diferențele individuale între cursanți au conturat o nouă întrebare- ce contează în educație?
Din perspectivă istorică, s-a considerat că diferențele importante din punct de vedere educațional
dintre elevi s-au datorat unor aspecte generate de dificultățile diferite sau de deficiențele de
învățare. Observaţiile asupra disfuncțiilor mentale la persoanele care au dobândit leziunile cerebrale
au dus la dezvoltarea teoriilor despre modul de funcționare a creierului și, pe această bază, s-au
creat intervenții educaționale. Cadrele specializate au recomandat remedierea sau compensarea
presupusei deprecierii mentale subiacente, pornind de la educația timpurie. Acest fapt a reflectat
influența acestor idei asupra dezvoltării testelor și intervențiilor bazate pe un model de „Proces de
Pregătire”, care presupunea că abilitățile de bază ar putea fi îmbunătățit prin formare (Kavale,
2007). A apărut astfel ,,Testul din Illinois al Abilităților Psiholingvistice, al lui Frostig, de educație
124
vizual- perceptuală, predarea diagnostic-prescriptivă și alte teste și intervenții publicitate sau

discutate în paginile din documentul intitulat- Educație Specială: Tendințele viitoare. Aceste studii,
ca rezultantă a cercetărilor educaționale însă, au promis mult mai mult decât au fost capabile să
furnizeze, eficacitatea acestor intervenții nu a produs rezultatul așteptat.
Ca răspuns, mulți cercetători au început să se concentreze mai precis pe modul de învățare în
sine, ceea ce duce la dezvoltarea de noi strategii menite să sprijine elevii în înțelegerea materiei
cuprinse în curriculum, mai degrabă decât să urmărească remedierea deficiențelor cognitive. După
cum s-a observat, multe dintre aceste strategii au fost asociate cu teoriile predării și învățării
teoretice și mai puțin practice, dedicate atingerii obiectivelor educaționale; din acest motiv s-a trecut
la selectarea unor strategii bazate pe ce trebuie învățat, decât pe strategii dedicate situației de
învățare personalizate a elevului.
Un rol important îl au bagajul informațional și experiența profesorului. Adesea s–a
argumentat că lipsa de pregătire metodologică din partea profesorilor, atribuite lipsei de experiență,
reprezintă una dintre principalele bariere în calea incluziunii (a se vedea, de exemplu, Forlin, 2001).
În Promovarea practicii incluzive (Florian, 1998) s-a sugerat că profesorii au nevoie de cunoștințe
despre dificultățile de învățare ale elevilor și e necesar să fie calificați în utilizarea metodelor și
tehnicilor de predare
Din experiențele educaționale, s-a observat că pregătirea în domeniul practicii pedagogice în
învățământul special are rădăcini în strategiile de predare utilizate în educația de masă, metodele de
predare clasice putând fi adaptate pentru a ajuta studenții care au fost identificați ca având nevoi
educaționale speciale.
Schirmer (2003), care a căutat să identifice ce este „special” despre educația specială, a arătat
că practicile didactice care sunt eficiente pentru elevii identificați ca având nevoile educaționale
speciale, funcționează și cu elevii care sunt încadrați în sistemul educațional de masă.
Lowis și Norwich (2005) au ajuns la o concluzie similară în studiile lor, considerând ca
necesară revizuirea pedagogiei speciale. Au sugerat că procesul de învățare se bazează pe strategii
de învățare, ce pot fi adaptate permanent în procesul didactic.
Concluzii:
În anumite situații, în SUA s-a practicat învățarea formală, metodele de învățare au fost
organizate în mod contextual, fiind adaptate la situațiile de predare uneori insolite impuse de elevii
cu nevoie speciale. Învățarea propriu-zisă și strategiile de învățare adoptate de profesori au fost în
general determinate de experiența și aptitudinile dezvoltate în timp de către dascăli, în funcție de
necesitățile și modurile de învățare ale elevilor.
125
Inițial, acum 20 de ani, se considera că, profesorii care lucrează în învățământul special utilizau
forme de predare specializate, foloseau metode de predare specifice și proceduri care nu puteau fi
utilizate sau identificate în învățământul de masă. În realitate, procesul de predare nu era foarte
diferit, educația propriu-zisă nu apela la metode sau proceduri speciale, deși contextul putea fi
destul de diferit.
Acum 20 de ani, în SUA au fost dezbătute modurile de abordare a sistemului educațional
incluziv.
Specialista Lani Florian identifica două principii de bază, necesare profesorilor pentru a putea
implementa acest model educațional:
Un prim principiu era acela că strategiile de predare sunt clasice, conforme învățământului de
masă, dar adaptate pentru elevii cu capacități diferite de învățare. Din această perspectivă, decizii
eficiente au fost analizate antrenând balanța dintre procesele de predare, strategiile aplicate,
cantitatea informației pe de-o parte, iar pe de altă parte, capacitățile individuale de învățare ale
elevilor speciali.
Cel de-al doilea principiu a fost acela că nu toți elevii sunt la fel.
Cadrele didactice erau nevoite să apeleze la ingeniozitate în procesul didactic și în mod
permanent au adoptat decizii variate, multiple, au manifestat atenție la modul în care au fost
abordate diferențele cognitive ale elevilor. Aceste diferențe au fost evaluate după intensitatea lor,
dar nu au fost considerate criterii de diferențiere a elevilor, astfel că elevul era considerat ca având
necesități speciale și abordări de predare suplimentare, atunci când problemele întâmpinate de
acesta în procesul de învățate depășeau capacitățile cadrului didactic de a gestiona situația.
S-a constatat astfel că, atunci când elevii întâmpinau dificultăți, profesorii aveau nevoie de noi
abordări pentru a găsi soluțiile optime în vederea sprijinirii lui.
Scopul profesorilor în procesul didactic specific unei educații incluzive așa cum era
conceptualizat în Proiectul de Practică Incluzivă al Universității din Aberdeen era să dezvolte o
nouă abordare în pregătirea profesorilor pentru a se asigura două obiective:
 O mai mare conștientizare și înțelegere asupra problemelor educaționale și sociale care pot
afecta capacitatea de învățarea copiilor;
 Necesitatea adoptării unor proceduri pe care profesorii să le poată folosi pentru a sprijini și
face față unor astfel de dificultăți.
O provocare majoră pentru profesorii care doresc să dezvolte în practică educația incluzivă
este modul în care gândesc problema incluziunii. Un pas important în educația americană a fost
acela de a îmbunătăți sistemul educațional nu doar prin adaptarea procesului la capacitățile diferite
126
de învățare ale elevilor, ci mai degrabă prin combaterea plafonării colective generate de lipsa de
informare.
BIBLIOGRAFIE:
Black-Hawkins, K., Florian, L. & Rouse, M. (2007) Achievement and Inclusion in Schools.
London: Routledge.
Booth, T. (1998) ‘From “special education” to “inclusion and exclusion in education” ’, in P.
Haug and J. Tøssebro (eds) Theoretical Perspectives on Special Education. Kristiansand
Høyskole Forlaget: Norwegian Academic Press
Cole, T. (1989) Apart or a Part? Integration and the growth of British special education. Milton
Keynes: Open University Press.
Cook, B. G. & Schirmer, B. R. (2003) ‘What is special about special education? Overview and
analysis’, Journal of Special Education, 37 (3), 200–204
Forlin, C. (2001) ‘Inclusion: identifying potential stressors for regular class teachers’,
Educational R Florian, L. (2007) ‘Reimagining special education’, in L. Florian (ed.) The Sage
Handbook of Special Education. London: Sage Publications.
Florian, L. (2008) ‘Towards an inclusive pedagogy’, in P. Hick, R. Kershner and P. T. Farrell
(eds) Psychology foresearch, 43 (3), 235–245
Kavale, K. (2007) ‘Quantitative research synthesis: meta-analysis of research on meeting
special educational needs’, in L. Florian (ed.) Handbook of Special Education. London: Sage.
PARTENERIAT GRĂDINIŢĂ – FAMILIE „ ÎMPREUNĂ , PENTRU COPII!”
Ed. Prof. Obreja Doruța Mihaela

Grădiniţa cu Program Prelungit „1-2-3” Suceava
„Eu sunt copilul. Tu ţii în mână destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă voi
reuşi sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-
mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume. ”
Child`s Appeal
127
ARGUMENT
Marea provocare pentru educatorul de azi o reprezintă propunerea şi derularea unor activităţi
în parteneriat, care necesită creativitate şi imaginaţie în iniţiere, dinamism în organizare şi
desfăşurare, toleranţă şi flexibilitate în luarea deciziilor şi responsabilitate în evaluare.
Pentru a desfăşura un proiect de succes în parteneriat cu actorii comunitari (familie /
comunitate), trebuie să cunoaştem arta de a şti să răspundem, în egală măsură, nevoilor
comunităţii.
În realizarea acestor tipuri de activităţi sunt antrenaţi cei mai importanţi factori în actul
educaţional: copiii, familia, grădiniţa şi comunitatea locală, iar prezenţa sistematică a părinţilor
şi a comunităţii în „viaţa grădiniţei“ sporesc interesul pentru educarea integrală a copiilor.
În toate tipurile de activităţi în parteneriat, un factor important, îl constituie climatul vieţii de
grup şi al relaţiei grădiniţă–familie–comunitate. Este absolut necesar un climat stimulativ
pentru fiecare, de încredere şi prietenie, care să facă posibilă comunicarea liberă.
Unele activităţi au efecte imediate, pe plan cognitiv, emoţional, relaţional, dar trebuie
subliniat faptul că influenţa acestor activităţi nu se exprimă în activităţi singulare, ci prin
sisteme de activităţi de diferite tipuri, într-o succesiune gradată. Această influenţă sistematică,
de durată, îşi poate găsi expresia în planurile de activităţi educative în parteneriat ale grădiniţei
urmărind dezvoltarea armonioasă a copiilor, vizând toate dimensiunile personalităţii acestora.
Se poate pune problema: „De ce unele grădiniţe au succes în activităţile cu diferiţi parteneri, iar
altele nu?“
Un argument important este cel al modului în care grădiniţa înţelege să comunice cu
partenerii educaţionali. Eficienţa tuturor formelor de comunicare depinde de folosirea adecvată
şi inventivă a canalelor existente de comunicare. O bună parte a teoriilor despre comunicare
utilizate în relaţiile publice se sprijină pe ideea lui Carl Hovland că, pentru a schimba
atitudinile, trebuie mai întâi să schimbăm opiniile, iar încercarea de a face acest lucru se
bazează pe comunicare. Pentru a obţine eficienţă în comunicare, obiectul efortului de
comunicare trebuie să acorde atenţie comunicării, să o înţeleagă, să o accepte şi să şi-o
amintească.
Astfel, împreună cu părinţii, am elaborat o planificare orientativă în care am trecut toate
problemele pentru care ei, părinţii, solicitau soluţii. Acest gen de activitate se bucură şi acum de
succes deplin, mizând, împreună cu părinţii copiilor, pe necesitatea cunoaşterii şi educării
copiilor prin influenţa pozitivă a celor doi factori educaţionali: grădiniţa şi familia.
128
Beneficiile parteneriatului familie-grădiniță:

I. Dialogul şi conlucrarea facilitează schimbul de idei între părţi!
II. Parteneriatul anticipează şi previne unele probleme!
III. Parteneriatul oferă o alternativă la anumite acţiuni pe care trebuie să le realizeze instituţiile
specializate.
IV. Parteneriatul încurajează inovaţia și educația incluzivă!
V. Parteneriatul stimulează participarea activă şi responsabilă a tuturor în viaţa comunităţii!
SCOP
• Eficientizarea relaţiei grădiniţă - familie , printr-o colaborare coresponsabilă între aceste
două părţi, în vederea implicării, cât mai active, a familiei în procesul de formare a personalităţii
preşcolarului.
OBIECTIVE
• Cunoaşterea individuală a copiilor, urmărind manifestarea lor în familie şi grădiniţă;
• Folosirea unor metode eficiente pentru dezvoltarea psiho-afectivă;
• Iniţierea unor acţiuni comune, prin contactul direct al grupului de părinţi cu persoane
abilitate
să desfăşoare un proces educaţional;
• Găsirea unor soluţii comune în educaţie;
• Studierea unor cărţi, documente, reviste de specialitate în vederea realizării unor dezbateri
pe teme date;
• Valorificarea unor experienţe personale;
• Exprimarea opiniei participanţilor cu privire la acţiunile întreprinse în cadrul acestui
parteneriat
• Încurajarea părinţilor în a face propuneri menite să aducă înbunătăţiri actului educaţional din
grădiniţă/familie.
PĂRŢI IMPLICATE: părinţi, bunici, copii, educatoare, consilier educaţional, anturajul social al
copilului.
ÎNDATORIRILE PĂRŢILOR
Educatoare şi profesor consilier:
- să participe la fiecare întâlnire pentru a direcţiona dezbaterile şi a stimula prezenţa părinţilor;
- să consilieze problemele care se ivesc în educarea copiilor, studiind cărţi şi alte materiale de
specialitate de ultimă oră;
129
- să îndemne la lectură/studiu, familiile copiilor, recomandându-le cele mai accesibile materiale

de specialitate.
Familia
- participă benevol, dar are obligaţia de a contribui la asigurarea bunului mers al parteneriatului
şi al materialului utilizat;
- părinţii sunt invitaţi să împrumute sau să cumpere cărţi de specialitate;
- familiile se sprijină reciproc, pentru închegarea grupului de copii, prin acțiuni comune care să
sprijine educația incluzivă.
ÎNDATORIRI COMUNE
- pregătirea şi asigurarea materialului de lucru (fişe, chestionare, cărţi etc.);
- implicarea directă în cadrul activităţilor desfăşurate şi găsirea unor soluţii în scopul rezolvării
situaţiilor de natură educaţională.
DURATA: un an şcolar..............................
GRUP ŢINTĂ: familiile preșcolarilor
LOCUL DE DESFĂŞURARE: .......................................
RESURSE
UMANE:
- Coordonatori : profesori diriginți/educatoare
- familiie copiilor.
MATERIALE: cărţi, reviste, pliante, calculator, CD-uri, cameră video, ecusoane, aparat
foto, creioane colorate, carioci, creioane cerate, foi albe ;i colorate, carton colorat, costume ;
FINANCIARE: bugetul minim alocat derulării parteneriatului, care provine din
sponsorizări.
MODALITĂŢI DE REALIZARE
Şedințe cu părinţii;
Lectorate pe diverse teme;
Activităţi, la grupă, desfăşurate împreună cu părinţii și copiii;
Activități extracurriculare desfășurate de copii cu dizabilități din instituții specializate;
Acțiuni caritabile și de voluntariat;
Vernisaje cu lucrări ale copiilor;
Expoziţii cu vânzare, având drept exponate lucrări realizate de către copii, împreună cu
părinţii lor, în cadrul unor activităţi organizate la grădiniţă;
130
Sărbătorirea zilei de naştere a copiilor/onomasticii acestora;

Vizite, excursii, drumeţii;
Serbări tematice.
IMPLEMENTAREA PROIECTULUI:
Cu ocazia desfăşurării şedinţei cu părinţii, am pregătit un material vizând câteva
particularităţi de vârstă ale copilului preșcolar. Suntem cu toții diferiți, de aceea am încurajat la
implicare în viața grădiniței, prin toleranță, acceptare și sprijin reciproc, pentru reușite în
educația copiilor. Părinţii au ascultat cu interes expunerile şi şi-au exprimat dorinţa de a
organiza întâlniri pe teme similare. În acest sens am realizat o planificare orientativă a temelor
desfăşurate pe parcursul parteneriatului, mizând pe cunoaşterea şi educarea copiilor prin
influenţa pozitivă a celor doi factori educaţionali: grădiniţa şi familia. Am distribuit invitaţii
pentru fiecare părinte, precizând data şi locaţia desfăşurării primei întâlniri.
MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROIECTULUI
Întâlnirile cu părinţii se desfăşoară lunar, cu o durată de aproximativ două ore, timp în care
se transmit informaţii cu specific educaţional, se dau exemple de bune practici, se împărtăşesc
experienţe proprii. La finele fiecărei întâlniri prezint tema viitoare pentru a oferi părinţilor
posibilitatea de a medita şi de a aduna informaţii din sfera cotidiană , din experienţele personale,
de a-şi aşterne pe hârtie nelămuririle şi „de ce-urile” şi a încerca să facem lumină, împreună, în
această zonă atât de neclară pentru unele familii.
Activităţile cu părinţii îmbracă, de fiecare dată, o haină interactivă. În afară de discuţiile
libere, pe tema propusă de ei, aceştia primesc, spre rezolvare, chestionare, anumite fişe de
evaluare pentru copii, precum şi fişe de autoevaluare pentru părinţi. De asemenea, „Biblioteca
pentru copii şi părinţi (cumulând Biblioteca Educatoarelor și Biblioteca Copiilor)” stă,
permanent, la dispoziţia copiilor şi a familiilor acestora. Această bibliotecă, aşa cum reiese şi
din denumirea pe care i-am dat-o, cuprinde cărţi/documente de specialitate de ultimă oră, pe
care, le aducem spre dezbatere împreună cu părinţii interesaţi. Părinţii copiilor împrumută
materiale din această bibliotecă şi, dacă este cazul, solicită sprijin în înţelegerea și soluționarea
anumitor situații cu care se confruntă
De fiecare dată, întâlnirile cu familiile copiilor, în cadrul organizat al parteneriatului se
încheie cu evaluări specifice.
DISEMINAREA REZULTATELOR
Pentru a imortaliza întâlnirile, am realizat înregistrări video şi foto. De asemenea, avem, în
derulare, realizarea unui album. Beneficiarii proiectului au propus iniţierea unui ,,Jurnal al
131
părinţilor” în care, cine doreşte, să consemneze unele dintre problemele lor, modalităţi prin care
au reuşit să depăşească anumite situaţii dificile pe care le-au întâmpinat în educaţia copiilor
lor, lucrurile care i-au impresionat, în mod deosebit, în cadrul proiectului, anumite amintiri
legate de activitatea desfăşurată împreună cu proprii lor copii, precum şi cu ceilalţi copii şi
familiile acestora.
Părinții împărtăşesc experienţa pozitivă rezultată în urma activităţii împreună de la grupă, în
cadrul parteneriatului grădiniță - familie, a întregii grădiniţe, şi, ori de câte ori avem prilejul,
într-un cadru organizat– mese rotunde, dezbateri şi comunicări etc.
FINALIZAREA PARTENERIATULUI
La sfârşitul anului şcolar, părţile implicate în parteneriat se întâlnesc pentru a evalua
activitatea derulată de-a lungul întregii perioade, reliefându-se aspectele pozitive, realizările de
care s-au bucurat beneficiarii proiectului – părinţii/copiii - şi, nu în ultimul rând, concluziile şi
propunerile pe care le fac părinţii copiilor pentru perfectarea acestei forme de activitate care să
încurajeze incluziunea: parteneriatul coresponsabil cu partenerul educaţional care se numeşte
familia.
Convingerea noastră este că, împreună cu familia copilului, urmărind scopuri/obiective
comune, grădiniţa reuşeşte să contureze personalitatea omului în devenire, în cele mai optimiste
culori și sprijină o dezvoltare armonioasă a fiecărui copil, în funcție de particularitățile sale.
Parteneriatele organizate de grădiniţe pot conduce la formarea unei reţele de sprijin comunitar,
complementar grădiniţei, pentru realizarea unor obiective; cunoaşterea specificului cultural, a
valorilor mediului comunitar; antrenarea membrilor comunităţii în luarea unor decizii privitoare
la dezvoltarea grădiniţei; oferirea unui suport moral, material şi cultural copiilor din grădiniţă;
invitarea membrilor comunităţii la momentele festive sau la evenimentele importante ale
grădiniţei; participarea copiilor din grădiniţă la unele manifestări festive organizate de
comunitate; stimularea continuă a învăţării şi introducerea copilului în ambianţa şcolii prin
formarea reprezentărilor despre şcoală, facilitarea interacțiunii copiilor din grupă cu alți copii
cu nevoi educaționale speciale din alte instituții specializate, implicarea în acțiuni educative
comune cu aceștia (vizite tematice, activități practice, expoziții cu vânzare, vernisaje cu lucrări
practice și artistico-plastice, concursuri etc).
FINALITĂȚI MATERIALE
Părinții preșcolarilor de la grupa noastră identifică sponsori pentru asigurarea unei baze
materiale necesare în buna desfășurare a acțiunilor propuse, sprijină grădinița cu materiale
necesare în vederea desfășurării unor proiecte tematice, educaționale sau/și extracurriculare.
132
Concluzii:
În grădiniță, actul educațional are o eficiență sporită dacă este implicată familia, precum și
ceilalți factori educaționali, stabilindu-se un sistem unitar de cerințe. Părinții au posibilitatea să
cunoască mai bine proprii copii, modul lor de manifestare în viața de grup/colectiv/viață socială.
Părinții pot cunoaște calitatea răspunsurilor la solicitările educatoarei, înțeleg mai bine rolul
lor educativ și își însușesc procedee educative, pe care să le aplice în educația copiilor lor.
Se stabilesc relații mai apropiate și mai deschise între educatoare și părinți, iar aceștia pot
colabora/coopera mai ușor unii cu alții, în luarea deciziilor importante pentru grădiniță, în
vederea sprijinirii preșcolarilor și educării lor.
Comunitatea poate să conștientizeze că investițiile făcute în grădiniță și, mai ales, în
dezvolatrea armonioasă a propriilor copii, nu sunt fără rost, că alături de colectivul de
educatoare, contribuie temeinic pentru viitorul societății și că principalul beneficiar al educației
nu este doar copilul, ci și societatea.
ASEMĂNĂTORI ȘI DIFERIȚI
prof. înv. primar Palaghianu Lavinia Ocsana

Școala Gimnazială ”Miron Costin” Suceava
Comenius spunea: „… În livadă ne place să avem copaci care rodesc mai devreme sau mai
târziu, [...] toate aceste roade sunt bune, nici unul nu este de aruncat. De ce să nu acceptăm în
școli minți mai agere sau mai încete? De ce nu le-am ajuta? Pierdem timp, dar câștigăm
satisfacție și respect... ”
Educația incluzivă reprezintă o abordare care presupune că toţi copiii trebuie să aibă şanse
egale de a frecventa aceeaşi şcoală şi a învăţa împreună cu semenii lor indiferent de capacităţile
lor intelectuale sau fizice, de apartenenţa lor culturală, socială, etnică, rasială, religioasă.
Prin activitățile desfășurate la clasă, am căutat permanent să realizez incluziunea acelor
copii care fie aveau anumite dizabilități, fie proveneau din medii sociale, culturale, religioase
diferite. Astfel că, voi descrie pe scurt câteva activități, jocuri pe care eu le-am derulat la clasă și
care au fost eficiente în procesul de incluziune pe care mi l-am propus.
Exemplul 1:“Creioanele”
Pregătiţi-vă un creion cu care scrieţi de obicei şi aduceţi-l în faţa clasei. Le vom utiliza
pentru un experiment. Examinaţi-vă cu atenţie creioanele, căutaţi acele caracteristici care v-ar
133
putea ajuta să îl recunoaşteţi mai târziu. Puneţi creioanele într-o grămadă. Se amestecă
creioanele. Apoi, unul câte unul, elevii îşi vor căuta creionul.
Întrebări:
- Câţi dintre voi aţi putut să vă recunoaşteţi creionul cu uşurinţă? Cum aţi reuşit?
- Ce caracteristici speciale a deosebit creionul tău de creioanele celorlalţi?
Diferenţele sunt un lucru bun şi nu avem nevoie să ne comparăm cu ceilalţi şi să
presupunem că un creion e mai bun sau mai rău decât creionul personal. Putem scrie cu oricare
dintre ele. Dacă în locul creioanelor am fi pus oameni, ar însemna că unii ar fi mai buni decât
ceilalţi? Dacă tu eşti diferit eşti mai bun sau mai rău? Dacă privim în jurul nostru, observăm că,
indiferent de ţara unde ne-am născut, putem fi diferiţi dar şi asemănători. De aici şi sloganul UE
“Unitate în diversitate” – să fim uniţi chiar de suntem diferiţi, să ne păstrăm identitatea şi să fim
mândri de ţara natală.
Exemplul 2: „Trenul internaţional”
Am realizat mai întâi cadrul în care s-a desfășurat jocul prin lipirea de etichete unor elevi ce
au jucat rolul personajelor propuse. De asemenea, am improvizat o cușetă de tren pentru a
observa cât de aproape stau călătorii pe banchetă. S-a propus elevilor să-şi imagineze o situaţie:
„Te afli într-un tren internaţional. Ai de mers de la Suceava până în Italia, trecând prin mai
multe țări. Călătoreşti într-un compartiment alături de: un german care este înarmat şi foarte
nervos, un polonez foarte vesel ce râde şi cântă fără încetare la un acordeon, un lituanian foarte
beat, cu o sticlă începută în mână şi cu încă zece într-o ladă, un italian foarte gras, ce miroase a
transpiraţie şi vorbeşte zgomotos, dornic să se certe cu cineva, un român ce înjură mai tot timpul
şi are şapte copii mici care plâng neîncetat.”
Dacă ar fi posibil, pe cine ai da afară din compartiment? Cu cine ai călători până la finalul
drumului? De ce? Argumentează.
Un joc asemănător am aplicat la ora de educație civică. Am enumerat o listă de posibili
copii: copil țigan, copil orfan, copil cu părinți divorțați, copil sărac, copil cu ADHD, copil cu
Sindrom Down, copil autist, copil cu deficiențe de vorbire, copil cu rezultate slabe la învățătură,
copil cu dizabilități fizice. Întrebarea pusă elevilor a fost: Cu care dintre copii alegi să te joci?
Cu care dintre copii nu ai vrea să te joci? Elevii au răspuns aducând argumente.
Exemplul 3: „Parabola”
Citiți parabola şi realizați cele două sarcini indicate la finalul acesteia. Se poate citi de către un
elev cu voce tare.
134
”Într-o zi, animalele s-au hotărât să facă ceva pentru a rezolva problemele lumii moderne. Au
organizat alegeri, în cadrul cărora un urs, un bursuc şi un castor au fost desemnați membrii
Comisiei pentru organizarea procesului educațional şi evaluarea progresului educabililor. Un
arici a fost angajat în calitate de profesor. Programul consta în alergare, cățărare, zbor şi natație,
toate fiind obligatorii. Rața îi întrecea pe toți la înot, chiar şi pe profesor, dar era mediocră la
zbor şi extrem de slabă la alergare. Era atât de slabă, încât s-a hotărât să i se facă un program
aparte: trebuia să alerge, pe când ceilalți mergeau să înoate. Dar acest antrenament i-a stâlcit
labele palmate, încât ea abia a obținut nota de trecere la examenul de natație. Veverița, care se
cățăra mai bine decât oricine, avea întotdeauna nota cea mai bună la escaladare. Zborul,
dimpotrivă, îi displăcea profund, căci profesorul îi cerea să sară din vârful dealului, pe când ea
prefer să-şi dea drumul din vârful copacilor. S-a oboist atât de mult, încât, după o vreme, n-a
mai obținut decât 8 (Bine) la cățărare şi 6 (Suficient) la alergare. Vulturul era un încăpățânat,
fapt pentru care adesea era pedepsit. Îi eclipsa pe toți ceilalți când era vorba să se cațere în
copaci, dar nu dorea să folosească decât propria sa metodă. Prin urmare, s-a hotărât să fie mutat
într-o clasă de observație. Iepurele era campion la alergare, dar orele suplimentare, pe care a fost
obligat să le facă la piscină, sfârşiră prin a-i provoca o depresie. La sfârşitul anului, un țipar,
medaliat cu aur la natație şi care ştia să se cațere, să alerge şi chiar să zboare, obținu media cea
mai mare la toate disciplinele. El a fost desemnat să rostească discursul de sfârşit de an la
distribuirea premiilor. Fiindcă săparea galeriilor nu figura în programul şcolar, cârtița nu putu
merge la şcoală. N-a avut deci altă posibilitate decât să………………………………………….”
Încercați să continuați povestea cu 2-3 enunțuri.
Enumerați sentimentele trăite de fiecare animal
Formulați o concluzie
Rezultatele analizei parabolei confimă importanța abordării individualizate în organizarea
procesului educational și importanța școlilor inclusive în societatea democratică.
Educaţia incluzivă, ca reper a unei educaţii pentru toţi, este o nevoie a epocii noastre. Depinde
de fiecare în parte, de responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care
fiecare să înveţe şi să se dezvolte. Consider că schimbul permanent de idei, experienţe şi soluţii
între cadrele didactice, între acestea şi familiile copiilor pot genera strategii eficiente de
realizare a unei educații incluzive. O astfel de educație se poate sintetiza în următoarea
sintagmă: Toţi împreună, acceptându-ne şi sprijinindu-ne reciproc!
135
PLAN DE ACȚIUNE PENTRU CREAREA UNUI MEDIU DE ÎNVĂȚARE INCLUZIV,

ÎN VEDEREA INTEGRĂRII ÎN ȘCOALA DE MASĂ A COPIILOR CU CES
Prof.Chiticariu Laura Nicoleta

Școala Gimnazială Nr.10 Suceava
Concepută în mare măsură ca un deziderat al viitorului, educația incluzivă, componentă a

paradigmei educație pentru toți, proiectează un nou tip de școală: comprehensivă, care nu
selectează și nu exclude, care realizează co-educația, care este deschisă, tolerantă, prietenoasă și
democratică, fiind „mai naturală prin eterogenitatea ei” (Vrasmas, 2001) Acest tip de școală îi
integrează și valorizează pe toți copiii, adaptându-se ea însăși la diversitatea de cerințe
educaționale ale fiecărui copil. Educația incluzivă este încă tânără. În momentul de față, în
România, avem toate cele patru tipuri de raportare la copiii cu dizabilități, din perspectiva
educației. Excluziunea se referă la situația în care copiii nu sunt primiți în nicio formă de
învățământ, iar în prezent, peste 11.000 sunt în afara oricărei forme de școlarizare. Segregarea
presupune împărțirea în școlile de masa și școlile speciale, dedicate copiilor cu cerințe
educaționale speciale. Integrarea constă în formarea unor grupe speciale în cadrul școlilor de
masă.
Incluziunea reprezintă ceea ce se dorește a se obține și asta nu înseamnă doar prezența
fizică a unui copil cu cerințe educaționale speciale în sala de clasă. Incluziunea trebuie înțeleasă
ca o mișcare spre extinderea scopului și rolului școlii obișnuite, de transformare a acesteia,
pentru a putea răspunde unei mai mari diversități de copii. Educația incluzivă nu înseamnă însă
aceeași educație pentru fiecare copil. Nu trebuie concluzionat că, în condițiile în care cerințele
educative speciale vor fi satisfăcute pe o scară mai largă, atenția personalizată este mai puțin
necesară. Incluzivitatea educației școlare trebuie să fie o parte a unei strategii mai generale, care
aspiră la ameliorarea educației pentru toți și pentru fiecare în parte. Valoarea egală implicită
acordată fiecărui copil se referă mai ales la nevoile de dezvoltare ale fiecăruia. Adeziunea la
școala incluzivă pune în evidență necesitatea dezvoltării școlii, pregătirea și schimbarea de
ansamblu a acesteia, pentru a primi și satisface corespunzător participarea copiilor cu cerințe
educaționale speciale în medii școlare obițnuite, ca elemente ale diversității umane.
Conceptul de CES corespunde unei abordări care:
- postulează ideea că fiecare copil este unic;
- admite / demonstrează faptul că orice copil poate învăța;
136
- valorizează unicitatea tipului de învățare determinată de particularitățile individuale;

- cultivă diversitatea copiilor ca un mijloc de învățare care sprijină și întărește învățarea dacă
este folosită adecvat;
- consideră curriculum-ul școlar ca un instrument necesar de a fi flexibil, adaptabil la nevoile /
cerințele elevilor;
Practica poate ridica probleme delicate. Profesorul care are în clasă un copil cu CES și este
pus în faţa realităţii în care părinții copilului nu știu, nu sunt conștienți de aceasta...”Sunt primul
care trebuie să informeze părinții asupra acestui fapt...”Provocarea legată de „Cum procedez ?
Ca să nu „rănesc” .... și în același timp să fiu credibil ?
Sugestiile date de experţi ar fi:
- Comunicați deschis cu părinții dar fiți sensibil (la stările, emoțiile, gândurile lor). Nu
dramatizați situația. Idee forță: „Toți suntem, într-un fel sau altul altfel....”
- Acordați-le timp să înțeleagă ce le-ați spus.... Permiteți-le să se îndoiască, să își pună

întrebări... și, în timp să accepte (sau nu);
- Manifestați atenție și preocupare față de neliniștile / temerile părinților;
- Anticipați / fiți pregătit / conștient de reacțiile emoționale ce pot apărea într-o astfel de
situație. Nu judecați. Fiți alături de ei.... Înțelegeți...
- Rețineți că părinții pot manifesta o atitudine care nu exprimă adevăratele lor sentimente;
- Când discutați cu ei: gândiți-vă atent ce urmează să le comunicați și fiți atenți la modul
în care ei pot percepe mesajul dvs.
- Acceptați faptul că, în general, părinții se consideră „experți” în tot ceea ce privește
copii lor;
- Educați-vă disponibilitatea de a asculta nu doar ceea ce se spune ci și ce înseamnă /

semnifică ceea ce se spune;
- Nu uitați că unele dizabilități sunt moștenite și că unii părinții ar putea să se confrunte cu

dificultăți asemănătoare cu cele ale copiilor lor;
- Prezentați și valorizați succesele elevului cu CES;
- Fiți mereu pozitivi și pro-activi. Ajutați părinții să simtă că fiul / fiica lor este binevenit/ă
în școală.
Întrebări care contribuie la închegarea unei relații de parteneriat între profesor – părinte
(acestea valorizează eforturile părintelui și încurajează conștientizarea / împărtășirea cognițiilor
137
despre copil (argument: profesionalismul dascălului rezidă în abilitatea lui de a face apel la
expertiza părintelui):
- Care credeți că ar fi cel mai potrivit mod de a-l aborda / de a lucra cu copilul dvs. (ex.:
direct, oral, diplomat, prin mijloace scrise – poștă electronică, sms...) ?
- Care sunt / au fost persoanele cele mai utile / eficiente în raport cu el ?
- Au avut rezultate bune ca urmare a felului lor de a fi sau datorită modului în care lucrau?
- Care ar fi cea mai mare greșeală pe care aș putea să o fac în raport cu copilul dvs.?
Părinții pot elabora şi impune discret un program de activitate organizat pentru copil:
- Instalarea unui ceas mare, vizibil în camera copilului;
- Instalarea şi utilizarea unui calendar de perete;
- Crearea unui spaţiu destinat exclusiv sarcinilor de lucru. Este necesar să se înţeleagă
dificultatea încadrării copilulul cu ADHD într-un program structurat, sprijinul constant
acordat copilului fiind absolut necesar;
- Se impune răbdarea şi coerenţa deciziilor. Părinţii trebuie să sustina de fiecare data

acelasi punc de vedere,diferentele de opinii fiind rezolvate anterior abordarii
copilului,departe de el.
Provocarea: „Cum pot să gesionez un colectiv în care elevii sunt diferiți dar egali ?”
Sugestii: Dezbatere pe baza unei povești: „Despre urșii Panda sau cum poți să fii altfel”
(adaptare după Jim Wilson):
1. elev cu CES – elev fara CES
ꞏ principilul egalităţii de sanse;
ꞏ principiul respectului reciproc;
ꞏ egalitate în aşi alege jucăriile, chiar dacă s-ar putea să le strice;
ꞏ egalitate în a-si manifesta emoţiile chiar dacă sunt nepotrivite momentului;
ꞏ egalitate de a se juca în acelasi spaţiu de joacă, chiar dacă s-ar putea să-i murdarească
hainele partenerului de joc;
ꞏ egalitate în a mânca langă el.
2. aparţinător copil CES – părinte copil fără CES
ꞏ principiul acceptării în colectivitatea unde este copilul fără CES, a copilului cu CES;
ꞏ principiul de a avea dreptul să fie privit ca om şi nu ca părintele copilului X, care este cu
CES.
3. cadru didactic – părinte copil CES
138
ꞏ principiul ca orice critică să fie constructivă şi să nu sune a critică si repros;

ꞏ principiul respetului de la om la om, nu de la şef la părintele X, care iar a făcut ceva;
ꞏ principiul ascultării mai înainte de a lua o decizie, ori de a-l pune la zid;
ꞏ Principiul eficienţei, pentru obţinerea de rezultate educaţionale maxime prin gestionarea
resurselor existente.
ꞏ Principiul echităţii, potrivit căruia accesul la oportunităţile de învăţare se realizează fără
discriminare.
ꞏ Principiul confidenţialităţii, pe baza căruia informaţiile cu caracter privat îşi păstrează
anonimatul.
ꞏ Principiul diversităţii şi interculturalităţii, facilitând accesul la servicii educaţionale de
calitate al copiilor.
PLAN DE ACȚIUNE PENTRU INTEGRAREA COPIILOR CU DIZABILITĂȚI
Prof. înv. primar Miron Cătălina

Școala Gimnazială Nr. 4 Suceava
Exemple de strategii și activități de învățare care pot fi valorificate în lucrul cu un elev cu CES la
ora de geografie, clasa a IV-a:
ELEVI
Idei de activități:
ꞏ Exerciții de înțelegere și de reprezentare prin desen a sensului termenilor geografici;
ꞏ Exerciții de alcătuire a unor enunțuri simple cu utilizarea termenilor geografici;
ꞏ Exerciții de alcătuire a unor enunțuri simple în baza imaginilor care reprezintă noțiuni
geografice;
ꞏ Dialoguri cu membrii familiei sau cu rude despre localitatea natală;
ꞏ Exerciții de formulare a întrebărilor și a răspunsurilor pe marginea unui text citit, audiat
despre elemente de geografie locală;
ꞏ Exerciții de reproducere în 3-4 enunțuri simple a unui text scurt despre o formă de relief;
ꞏ Exerciții de descriere a activităților oamenilor din localitatea natală în prezent și în trecut
utilizând termenii ”mai vechi, mai nou”;
139
ꞏ Exerciții de identificare pe hartă a localității natale, a României, a vecinilor României, a

Europei;
ꞏ Prezentare prin desen, machetă, cântec a localității natale;
ꞏ Exerciții de descriere și de apreciere, după imagine, în câteva enunțuri simple, a unei forme
de relief.
Strategii de învățare:
ꞏ Joc didactic;
ꞏ Lucrul cu imaginea;
ꞏ Tehnica formulării de intrebări;
ꞏ Povestire;
ꞏ Explicare;
ꞏ Asalt de idei;
ꞏ Interviu nestructurat;
ꞏ Lucrul cu harta;
ꞏ Lucrul cu textul;
ꞏ Lucrul cu documentul istoric;
ꞏ Demonstrare, etc.
Resurse:
ꞏ folosirea de material didactic adecvat și ușor de manipulat;
ꞏ mijloace de predare/învățare multisenzoriale și distractive, cu material concret-intuitiv;
ꞏ mijloace IT (calculator, videoproiector, tabletă, CD-uri etc.);
ꞏ cărți/reviste cu imagini;
ꞏ fișe cu scheme de fixare;
ꞏ resurse educaționale deschise;
ꞏ planșe tematice afișate permanent în clasă
 resurse digitale: etc.
Evaluare:
ꞏ test simplificat (itemi obiectivi cu alegere duală, cu alegere multiplă și de tip pereche și itemi
semiobiectivi cu răspuns scurt)
ꞏ dictare geografică;
ꞏ portret al localității;
140
ꞏ fise individuale de evaluare;

ꞏ poster;
ꞏ portofoliu;
ꞏ excursie imaginară;
ꞏ proiect;
ꞏ fisă de autoevaluare.
PĂRINȚI
Idei de activități
ꞏ vizite la domiciliul elevului;
ꞏ invitarea părinților la școală;
ꞏ consultații individuale;
ꞏ activități educaționale ;
ꞏ întâlniri ale părinților și ale altor membri ai comunității cu specialiști în protectia socială, în
cultură, sănătate.
Strategii de învățare:
ꞏ Sedințe tematice;
ꞏ Seminare de informare și formare;
ꞏ Training;
ꞏ Mese rotunde;
ꞏ Dezbateri.
Resurse:
ꞏ pliante/reviste/afișe informative;
ꞏ tehnologii informatizate;
ꞏ umane: medici de specialitate, psihologi, consilieri școlari, profesori de sprijin.
Evaluare:
ꞏ observarea sistematică;
ꞏ chestionare.
CADRE DIDACTICE
Idei de activități:
ꞏ colaborarea cu consilierul școlar și cu logopedul (PIP sau Plan de remediere, după caz);
ꞏ plan de intervenție comun cu profesorii de la clasă;
ꞏ ateliere de lucru/mese rotunde în cadrul Comisiei metodice;
ꞏ activități comune părinți-profesori-elevi.
141
Strategii de învățare (comune cu alți colegi):

ꞏ workshop-uri;
ꞏ dezbateri;
ꞏ lucru în echipă.
Resurse:
ꞏ pliante/reviste/afișe informative;
ꞏ tehnologii informatizate;
ꞏ listă cu lucrări de specialitate;
ꞏ cadru normativ (Ordin Nr. 3124/2017 privind aprobarea Metodologiei pentru asigurarea
suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare)
Evaluare:
ꞏ chestionare;
ꞏ portofolii cu produsele activităților;
ꞏ caietul învățătorului.
PLAN DE SERVICII INDIVIDUALIZAT

PENTRU COPIII CU CERINŢE EDUCAŢIONALE SPECIALE
Prof. înv. primar Adriana Grădinariu

Școala Gimnaziala ,,Ion Creangă”, Suceava
1. INFORMAŢII GENERALE:
Numele și prenumele elevului: C. E.
Data naşterii: 17.12.2008
Domiciliul: Suceava
Şcoala: Gimnaziala ,,Ion Creangă”, Suceava
Clasa: a IV- a
Responsabilul de caz servicii educaţionale: prof. înv. primar Adriana Grădinariu
Durata de desfăşurarea a programului: septembrie 2019 – iunie 2020;
Domeniile de intervenție: Comunicare în limba română, Matematică și explorarea mediului,
Educație muzicală, Educație plastică;
142
Instrumente folosite în evaluare: fişa psihopedagogică, observaţia spontană şi dirijată,

convorbirea individuală şi de grup, sarcini de lucru pentru automatizarea și comprehensiunea
citirii.
Diagnostic:
 Medical: clinic sănătos;
 Psihologic: Tulburare hiperkinetică cu deficit atențional F 90
Tulburare a limbajului expresiv (întârziere și dislalie) F 80
 Psihopedagogic: dificultăţi de învăţare: dislalie, discalculie operațională;
 Pedagogic: face faţă cu greu cerinţelor educaţionale; adaptare inferioară la cerinţele
programei şcolare pentru clasa a IV-a şi a curriculumului de citire–scriere-calcul.
Capacităţi-competenţe-abilităţi-lacune-nevoi:
 capacităţi relativ bune de învăţare comportamentală prin imitaţie;
 posibilităţi bune de comunicare orală, gestuală, expresivă;
 nevoia de afecţiune, de integrare, de modele socio-umane şi de sprijin gradat;
 toleranţă scăzută la frustrări, sociabilitate bună;
 feed-back pozitiv în situaţiile de individualizare a sarcinilor de învăţare;
Probleme cu care se confruntă copilul la disciplinele studiate în clasa a IV-a:
 vocabular sărac;
 posibilităţi de exprimare reduse;
 vorbire rapidă, fără respectarea firului logic al evenimentelor prezentate;
 în scris apar omisiuni şi înlocuiri de grafisme, nu face analiza şi sinteza fonematică
corect, inversiuni de litere;
 reușeșete parțial să noteze informațiile primite pe parcursul orei;
 refuză să execute corect exercițiile fizice;
 dificultăți în execuția operațiilor matematice, de calcul numeric, de rezolvare a
exercițiilor și problemelor, chiar dacă sunt însușiți anumiți algoritmi matematici;
 dificultăți în a răspunde la întrebări.
143
Servicii psihoeducaţionale pentru copilul cu CES
Tipul de Instituţia Obiective Data de Perioada Persoana

serviciu/intervenţie responsabilă începere de responsabilă
acordare a de acordare
serviciului a serviciului
(date de
contact)
Servicii Școala  Responsabilizare 16.09. Anul
educaţionale Gimnazială a tuturor cadrelor din 2019 școlar Director,
”Ion unitatea de învăţământ 2019-2020 Prof. dr.
Creangă” privind educaţia Martiniuc
Suceava incluzivă; Luminița
 Dizolvarea
prejudecăţilor faţă de
copil şi încurajarea prof. înv.
unor atitudini pozitive primar,
faţă de el; Adriana
 Combaterea Grădinariu
atitudinilor de
discriminare şi
segregare în rândul
cadrelor didactice şi a
copiilor din şcoală;
 Asigurarea
egalităţii de şanse şi
asigurarea accesului egal
la educaţie;
 Acces liber la
activităţile educative
formale şi nonformale
(extracurriculare şi
extraşcolare) în condiţii
144
de participare cu şanse
egale cu ceilalţi copii;
 Crearea unui
mediu incluziv, adică un
mediu în care sunt
bineveniţi, protejaţi şi
educaţi toţi copiii,
indiferent de gen,
caracteristici fizice,
intelectuale, economice,
lingvistice sau alte
caracteristici
(UNESCO);
 Respect pentru
diversitate;
 Oferirea unei
educaţii de calitate
pentru copilul cu CES,
adică crearea de
oportunităţi reale de
obţinere a succesului în
experienţa de învăţare;
 Atingerea
nivelului posibil de
dezvoltare individuală
cât mai aproape de
dezvoltarea normală;
 Identificarea,
valorificarea şi
stimularea tuturor
capacităţilor şi
disponibilităţilor
cognitive, de limbaj,
145
psihomotorii, afectiv-
relaţional şi social-
Adaptarea adaptative existente sau
metodologiei potenţiale;
didactice tipului şi  Ajustarea
gradului solicitărilor la abilităţile 16.09.
dizabilităţii cognitiv-emoţionale, 2019
elevului, nivelului abilităţile sociale şi de
şi potenţialului comunicare ale elevului,
individual de punând totodată acces
dezvoltare, precum pe dezvoltarea acestor
şi specificului de abilităţi; prof.
învăţare al  Dezvoltarea unei înv.primar,
copilului relaţii bune între Adriana
profesor-elev; 12.06.2020 Grădinariu
 Comunicarea
permanentă între cadrele
didactice referitor la
reuşitele de abordare,
bune practici,
împărtăşirea
observaţiilor, a
modalităţilor de
rezolvare cu succes a
situaţiilor criză, a
metodelor şi tehnicilor de
predare care
accesibilizează
înţelegerea informaţiilor
şi a sarcinilor;
 Dezvoltarea unei
relaţii de parteneriat cu
părinţii elevului;
146
 Accesibilizarea
curriculumului naţional
în raport cu nevoile
speciale ale elevului;
 Diferenţierea şi prof. înv.
individualizarea primar,
demersului educaţional; Adriana
 Asigurarea Grădinariu
învăţării individualizate
şi personalizate;
 Introducerea
unor abordări specifice
ale procesului învăţării
şi utilizarea flexibilă a
tuturor resurselor
disponibile;
 Flexibilitate prof. înv.
pedagogică şi educativă, primar,
adaptată nevoilor de Adriana
dezvoltare al elevului şi Grădinariu
potenţialului acestuia;
 Promovarea
flexibilităţii didactice pe
parcursul activităţilor de prof. înv.
predare şi de evaluare, primar,
punând accent şi pe Adriana
motivarea copilului, Grădinariu
valorizarea lui, găsirea

punctelor forte, a
talentelor şi dezvoltarea
acestora.
147
I.Programă adaptată la
limba şi literatura
română
- să înţeleagă
semnificaţia globală a
mesajului oral;
- să sesizeze intuitiv
corectitudinea unei
propoziţii ascultate;
- să sesizeze sensul
cuvintelor într-un enunţ
dat;
- să formuleze clar şi
corect enunţuri verbale
potrivite unor situaţii
date;
- să identifice litere,
grupuri de litere, silabe,
cuvinte şi enunţuri în
textul tipărit şi în textul
scris de mână;
- să sesizeze legătura
dintre enunţuri şi
imaginile care le
însoţesc;
- să desprindă
semnificaţia globală a
unui text citit;
- să citească în ritm
propriu, corect un text;
- să manifeste cooperare
în diferite situaţii de
comunicare;
148
II. Programă adaptată

la matematică
- să răspundă pozitiv la
exerciţii de alfabetizare
cu elementele de bază
din domeniile
matematicii şi explorării
mediului (numere, figuri
şi corpuri geometrice,
măsurări, date, ştiinţele
vieţii, ale Pământului,
ale fizicii);
- să compare şi să
ordoneze crescător şi
descrescător numerele
învăţate;
- să efectueze exerciţii
cu operaţii de adunare,
scădere, înmulțire și
împărțire cu numere
cuprinse în concentrul 0-
100;
- să rezolve probleme cu
o singură operaţie de
tipul a+b=x, a-b =x, în
care a şi b sunt numere
date.
III. Programa adaptată

la educație plastică
- să recepteze cu
sensibilitate și spirit
critic mesajele artistice -
149
vizuale în scopul
formării culturii artistice
de bază;
- să utilizeze
instrumente și tehnici
variate specifice artelor
vizuale plastice și
decorative;
- să exprime idei,
sentimente și mesaje
utilizând limbajul artistic
- vizual în contexte
variate.
IV Programa adaptată
la educație muzicală
- să exprime idei,
sentimente, atitudini,
prin interpretarea unor
lucrări musicale;
- să opereze cu elemente
de scris-citit și limbaj
muzical;
- să aprecieze lucrări
muzicale, inclusiv
conținutului lor afectiv,
atitudinal și ideatic.
Servicii de terapie Serviciul de terapie
logopedică/terapia logopedică este asigurat,
tulburărilor de în privat, de către
limbaj părinți.
Servicii de terapie În privat.
educaţională*
150
Servicii de În privat.
kinetoterapie*
Asigurare Transportul este asigurat
transport la de către părinți, cu
unitatea de mașina personală.
învăţământ
PREDAREA EDUCATIEI FIZICE ÎNTR-O PERSPECTIVĂ

DIFERENŢIATĂ ŞI INDIVIDUALIZATĂ
Prof. Solcan Mirela

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Suceava
Educaţie Fizică Şcolară şi Activităţi Extracurriculare
Rezumat:
Predarea şi învăţarea individualizată şi diferenţiată exprimă necesitatea adaptării dinamice
a încărcăturii cognitive şi acţionale a conţinuturilorşi strategiilor instructiv-educative, atât la
particularităţile psiho-fizice ale fiecărui elev,în vederea dezvoltării lor integrale ca personalitate şi
profesionalitate.
În lumina”Declaraţiei drepturilor omului”(ONU-1948) fiinţele umane au drepturi şi şanse
egale de dezvoltare şi manifestare. Este cunoscut faptul că fiinţele umane nu se nasc egal înzestrate
ca posibilităţi psiho-fizice şi că nu au condiţii identice de dezvoltare şi manifestare. Fiecare fiinţă
umană se naşte şi se dezvoltă astfel încât ajunge să aibă unele particularităţi psiho-fizice relativ
comune, dar şi anumite particularităţi specifice care alcătuiesc individualitatea fiecăruia.Ideea
democratică şi optimistă că, fiecare fiinţă umană este destinată să ajungă un succes, duce la
acceptarea concepţiei că inegalitatea psiho-fizică nu duce automat la inegalitatea de şanse în
dezvoltare şi că tratarea diferenţiată corespunzătoare a fiinţei umane poate să aducă contribuţii
benefice la dezvoltarea personalităţii. Acest principiu ne atenţionează, că este bine să pornim de la
datele persoanei de educat, de la natura sa interioară şi să nu forţăm limitele pe care vârsta le
îngăduie şi caracteristicile individuale.
Tratarea diferenţiată şi individualizată îşi găseşte fundamentarea psihologică în relaţia
dintre învăţare şi dezvoltare, exersare şi învăţare. Informaţiile noi sunt asimilate prin intermediul
151
structurilor de cunoaştere deja existente care la rândul lor suportă o acomodare permanentă în
raport cu datele noi, interiorizate de subiect.
Predarea este activitatea de comunicare didactică a informaţiilor, deprinderilor şi
abilităţilor prevăzute în programe direcţionate în scopul învăţării, presupune aplicarea practică a
strategiilor instrucţionale stabilite, presupune faza consumării şi a desfăşurării procesului de
instruire propriu-zisă.
Cuvinte cheie: educaţie, instruire, diferenţiat, individualizat, accesibil, educaţie fizică.
INTRODUCERE
Am ales această temă deoarece în experienţa mea de predare în domeniul educaţiei fizice,
am întâlnit copii cu probleme fizice, deficienţe fizice uşoare scolioză, lordoză, cifoză, picior plat,
dar şi copii hiperactivi, cu autism şi cu retard uşor care au nevoie de specialişti psihologi, logopezi,
terapeuţi. Dar din păcate sistemul nostru de învăţământ şi de organizare a comunităţii locale nu îşi
permite sau au posturile blocate în domeniul bugetar, să angajeze specialişti pentru fiecare şcoală în
parte, astfel încât aceşti copii sunt defavorizaţi, deoarece părinţii nu işi pot permite financiar
deplasarea lor şi tratarea lor în centre specializate şi respectiv de specialişti. Este datoria mea ca
profesor specialist în predarea educaţiei fizice, să încerc predarea şi învăţarea diferenţiată şi
individualizată în funcţie de posibilităţile fizice şi psihice a fiecărui copil cu probleme în funcţie de
vârstă şi sex.
Aceşti copii trebuie integraţi social, şi în mediul şcolar unde aceştia învaţă pentru a nu se
simţi marginalizaţi de colegii lor, iar profesorii care predau în clase unde există asemenea cazuri de
copii cu probleme să fie integraţi în activităţile desfăşurate cu întreg colectivul clasei.
Iar cadrele didactice să conceapă programe de predare-învăţare-evaluare diferenţiat şi
individualizat pentru fiecare copil în funcţie de afecţiunile sale fizice şi intelectuale. Acest lucru
ducând la desfăşurarea unui învăţământ modern de egalitate,de şanse la educaţie.
Tratarea diferenţiată este o condiţie fundamentală, ea reprezintă cheia succesului în
asimilarea cunoştinţelor, formarea şi perfecţionarea deprinderilor şi priceperilor la educaţia fizică,
creează posibilitatea obţinerii „performanţei fizice” de către fiecare, conform posibilităţilor şi
potenţialităţilor de care dispune.
152
1. ABORDAREA DIFERENŢIATĂ MODALITATE DE SPORIRE A EFICIENŢEI

EDUCAŢIEI FIZICE
1.1 Implicaţiile psihice ale motricităţii
Tratarea diferenţiată şi individualizată îşi găseşte fundamentarea psihologică în relaţia dintre
învăţare şi dezvoltare, exersare şi învăţare. Informaţiile noi sunt asimilate prin intermediul
structurilor de cunoaştere deja existente care la rândul lor suportă o acomodare permanentă în raport
cu datele noi, interiorizate de subiect.
Predarea este activitatea de comunicare didactică a informaţiilor, deprinderilor şi abilităţilor
prevăzute în programe direcţionate în scopul învăţării, presupune aplicarea practică a strategiilor
instrucţionale stabilite, presupune faza consumării şi a desfăşurării procesului de instruire propriu-
zisă.
Deşi procesul didactic este un proces unitar al cărui conţinut, se predă tuturor elevilor datorită
unor cauze obiective (ritm diferit de progres, dezvoltare fizică şi capacitate motrică diferite), pe
parcursul lecţiilor, în anumite etape şi cerinţe ale programei se impune ca pe baza unei cunoaşteri
temeinice a colectivului de elevi să se constituie grupe valorice, care prin conţinutul activităţii lor
asigură un ritm constant de progres tuturor elevilor, eliminând astfel posibilitatea de nivelare la un
grad de exersare mediu. Profesorul trebuie să sesizeze momentul în care trebuie să constituie
grupele valorice cu posibilitatea trecerii elevilor de la o grupă la alta.
Tratarea diferenţiată trebuie să stea permanent în atenţia profesorului mai ales în colectivele
mixte de elevi, unde conţinutul activităţii impune să fie predat în mod diferenţiat între cele două
sexe atât sub aspectul cantităţii şi calităţii efortului, cât şi al complexităţii exerciţiilor. În anumite
momente din lecţie, tratarea diferenţiată poate avea un caracter individual, caracterizat prin
efectuarea în ritm propriu a diferitelor exerciţii sub formă de concurs.[1]
La grupele cu ritm lent de învăţare, se recomandă măsuri suplimentare în procesul de
predare cum ar fi: uşurarea condiţiilor de exersare, revenind la exerciţii mai simple, prelungirea
timpului de învăţare descompusă a unor mişcări, folosirea unor materiale mai uşoare, repetarea
demonstraţiilor „model”, acordarea sprijinului la efectuarea unor exerciţii cu grad mai mare de
dificultate, explicaţii suplimentare, folosirea unor mijloace intuitive (planşe, chinograme).
La grupele cu un grad mai bun de pregătire, se recomandă fixarea unor cerinţe superioare
atât pe planul complexităţii unor structuri, cât şi al sporirii gradului de solicitare la efort. În anumite
cazuri când sunt elevi care practică sportul de performanţă, în aceste grupe se organizează subgrupe
valorice.[2]
153
Educaţia fizică trebuie înţeleasă printr-o viziune structurală a personalităţii individului, este
un proces de integrare a funcţiilor motorii cu personalitatea. Rezultatele activităţii sportive devin un
stimul pentru educaţia permanentă, de unde dorinţa şi nevoia de continuare a autoperfecţionării.
Educaţia fizică este un ajutor dat tinerilor pentru ca aceştia să se poată manifesta faţă de ei înşişi,
pentru a fi în măsură să folosească instrumentele indispensabile cunoaşterii şi pentru a se putea
orienta şi adapta ( Epuran M,1969)societăţii căreia-i aparţin.
Educaţia fizică şcolară nu se poate concepe fără a porni de la cunoaşterea stării de sănătate,
a aptitudinilor, înclinaţiilor şi interesului, a motivaţiei elevilor a capacităţii de adaptare la efort şi a
perspectivelor de dezvoltare. Totodată, se impune depistarea precoce a deficienţelor fizice, organice
şi psihice la elevi, este necesară cunoaşterea fiecărui elev în parte, cu întreaga gamă a
particularităţilor cel definesc. Este necesar ca activitatea să se desfăşoare diferenţiat pe sexe şi
vârste. Exerciţiile fizice diferă la clasele de fete, faţă de cele de băieţi, nu numai în ceea ce priveşte
intensitatea şi durata efortului, densitatea, frecvenţa pauzelor ci şi în alegerea exerciţiilor, în
combinarea şi succesiunea lor.
În cadrul procesului de educaţie fizică se urmăreşte modernizarea întregului proces de
învăţământ, se promovează o pedagogie activă, o pedagogie a comportamentelor, care favorizează
exersarea relaţiilor de muncă colectivă, a comportamentelor morale şi a trasăturilor de caracter
reclamate de obiectivele fundamentale ale instrucţiei şi educaţiei. Potrivit principiului respectării
particularităţilor individuale, este necesar ca acţiunea instructiv-educativă la educaţie fizică să
pornească de la cunoaşterea întregului evantai al particularităţilor atât individuale, cât şi a celor ce
rezultă din specificul acestei discipline de învăţământ care are un caracter mult mai complex şi
anume că, acţionează direct asupra copilului, vizându-i dezvoltarea fizică, starea de sănătate,
puterea de muncă şi relaţiile colective. Promovarea strategiei diferenţierii care permite pornind de la
nivelul şi capacitatea motrică ale fiecărui elev în parte, să ţină seama şi de ceea ce este în stare să
realizeze în perspectivă, dacă i se acordă ajutorul necesar. Acest ajutor trebuie înţeles în sensul
adaptării structurii conţinutului învăţământului, a miijloacelor şi metodelor pedagogice la
particularităţile psihofizice, de vârstă şi individuale ale elevilor în vederea dezvoltării optime a
personalităţii acestora.
Tratarea diferenţiată este o condiţie fundamentală, ea reprezintă cheia succesului în
asimilarea cunoştinţelor, formarea şi perfecţionarea deprinderilor şi priceperilor la educaţia fizică,
creează posibilitatea obţinerii „performanţei fizice” de către fiecare, conform posibilităţilor şi
potenţialităţilor de care dispune.
154
Caracterul practic al educaţiei fizice şi activităţilor sportive oferă un câmp larg de acţionare
în direcţia educării iniţiativei, independenţei şi responsabilităţii, integrării colective, dârzeniei şi
competivităţii.
În perioada copilăriei şi adolescenţei, mai ales contradicţia dintre cerinţele mediului
înconjurător, care acţionează asupra organismului copilului şi starea lui actuală de dezvoltare fizică
şi intelectuală, precum şi capacitatea lui de muncă este foarte mare.
Realizările adecvate în dezvoltarea pshomotrică vizează, după M. Vial(1972) cel puţin trei
niveluri. Primul nivel se referă la funcţia motrică propriu-zisă şi organizarea ei de-a lungul
ontogenezei. Sub acest aspect tonusul muscular, dezvoltarea echilibrului pshihomotor, a capacităţii
de autocontrol motric şi a eficienţei motrice exprimată în viteza, precizia şi forţa mişcărilor, toate
acestea sunt condiţii subiective ale reuşitei elevului în educaţia fizică precum şi în activităţile
practice tehnico-productive şi grafo-motrice. Cel de al doilea nivel se referă la dimensiunea afectivă
a motricităţii, adică la „dialogul corporal”(P.Vayer,1973), la „corpul ca relaţie”(J.Ajuriaguerra),
stilul motor, modul de organizare a unei sarcini motrice în funcţie de variabilele situaţionale felul de
a fi al comportamentului psihomotor. Iar cel de-al treilea nivel ar fi dimensiunea cognitivă a
mişcării. Psihologii subliniază că mişcările nu pot fi realizate corect, decât în condiţiile stăpânirii de
către copil a raporturilor spaţiale, relaţia subiect-obiect, obiect-obiect, relaţia între părţile corpului,
precum şi a relaţiilor temporale succesiunea ordonată a mişcărilor în vederea realizării unui scop.[3]
Mişcarea fiind legată de biotip se caracterizează prin anumite trăsături caracteristice
individului. Psihomotricitatea prezintă o unitate, o structură din mai multe elemente cum ar fi:
tempoul (ritmul, dinamica), volumul (cantitatea), întinderea (expansiunea, dimensiunea în spaţiu),
forţa (aspectul energetic) şi forma.
Tempoul mişcării este o trăsătură individuală, dinamico-energetică, mai mult înăscută în
strânsă corelaţie cu tipul de activitate nervoasă superioară, respectiv cu temperamentul persoanei, el
exprimă durata unei mişcări. Ea poate varia în raport cu alţi factori externi şi interni, stimulatori sau
inhibitori.
Volumul este aspectul cantitativ al mişcărilor, care prezintă grade diferite de la un elev la
altul pe dimensiunea polara de: bogăţia-sărăcia tabloului psihocomportamental individual.
Forţa motricităţii depinde de factorii fiziologici cât şi de cei temperamentali,ea se determină
la mişcările voluntare care presupun mobilizarea selectivă a unui efort fizic. Continuitatea şi
discontinuitatea mişcărilor este un indiciu al formei motricităţii.
Orice acţiune structurată din mişcări are două aspecte unul acţional şi unul expresiv.
Aspectul acţional al mişcării are un caracter instrumental, fiind legat de realizarea efectivă a unei
155
sarcini şi unul cantitativ, mişcarea-instrument de realizare care implică o forţă ce poate fi măsurată
(alergarea, săritura, aruncarea).
Aspectul expresiv al mişcării poate fi considerat modul, stilul de realizare a performanţei.
Comportamentul expresiv poate fi considerat ca fiind modul sau stilul de executare a deprinderilor
fizice. G. W. Allport(1981) sugerează că mişcările expresive pot fi caracteristice pentru o persoană
sau alta. „Oamenii dezvoltă stiluri foarte caracteristice de scris, vorbire, mers, stat jos, gestică, râs şi
strâns mâna.” Performanţa fizică este dependentă de capacitatea de performanţă şi relevă gradul şi
modul de dezvoltare a întregii „ personalităţi motrice”. Având în vedere faptul că, creşterea are loc
aproximativ până la vârsta de 25 de ani şi că această perioadă cuprinde etape diferite cu
caracteristici privind acumulările cantitative şi calitative, exerciţiul fizic este foarte important nu
numai pentru performanţă sportivă, ci şi pentru o stare de sănătate şi de dezvoltare armonioasă a
personalităţii.
Procesul pedagogic de predare şi învăţare la educaţia fizică urmăreşte să solicite permanent
şi gândirea creativă a elevilor, astfel încât să le asigure capacitatea de a opera cu materialul însuşit,
de a selecţiona ce se potriveşte cel mai bine în situaţia dată. Educaţia fizică urmăreşte să deprindă
copilul să execute corect şi cu eleganţă gesturile şi atitudinile cele mai obişnuite în viaţa curentă.
Rezultatele activităţii sportive devin un stimul pentru educaţia permanentă de unde dorinţa şi nevoia
de continuare a autoperfecţionării. Sportivul este conştient de posibilităţile şi limitele lui, succesul şi
eşecul primesc semnificaţia reală în raport cu autoevaluarea.
Educaţia fizică este un ajutor dat tinerilor pentru ca aceştia să se poată manifesta faţă de ei
înşişi pentru a fi în măsură să folosească instrumentele indispensabile cunoaşterii şi pentru a se
putea orienta şi adapta (Epuran M.) societăţii căreia-i aparţin, concluzia ce rezultă este că această
activitate se bazează pe învăţare.
Învăţarea la om constituie obiectul procesului de instruire, de dirijare sistematică a
acumulărilor de informaţii şi moduri de reacţie faţă de modul natural şi social în care trăieşte
individul. Învăţarea reprezintă modificarea comportamentului, modificare ce apare vizibilă prin
compararea performanţei realizate înainte şi după ce individul a trecut prin procesul de învăţare. Ea
implică organizarea întregii comportări a omului cristalizată sub formă de priceperi, deprinderi,
atitudini.[4]
Învăţarea în procesul instructiv-educativ se referă atât la activitatea intelectuală cât şi la cea
practică. Activitatea intelectuală nu se poate exprima decât sub aspecte motorii, iar cea practică nu
se poate efectua fără conducerea şi controlul activităţii intelectuale. Asimilarea cunoştinţelor şi
formarea deprinderilor, priceperilor şi verificarea lor urmează la educaţia fizică, etapele unui proces
156
unitar.În exerciţiul realizat de elev se poate aprecia integralitatea gradului de cunoştinţe a

priceperilor şi deprinderilor, a nivelului de exprimare a aptitudinii sale performanţiale ca urmare a
învăţării. Lanţul şi succesiunea verigilor (cunoştinţe, priceperi, deprinderi) în procesul învăţării la
educaţia fizică este concretizată printr-o accentuată unitate şi implicare a unei secvenţe în alta şi
printr-o condiţionare a secvenţelor următoare de către cele anterioare. Formarea deprinderilor
motrice are la bază senzaţiile, priceperile şi reprezentările. Orice învăţare se sprijină pe treapta
senzorială a cunoaşterii în cadrul formării deprinderilor sportive, modelul oferit în învăţare îl
dispensează pe elev să parcurgă distinct şi să analizeze separat fiecare componentă a exerciţiului
fizic.
Educaţia fizică faţă de celelalte obiecte de învăţământ, are o trăsătură specifică şi anume, ea
poate fi adaptată la particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor, ceea ce poate fi trecut pe
seama vizibilităţii şi exteriorizării directe a acestor trăsături. Asfel că poate fi măsurată, dezvoltată
mai uşor decât trăsăturile psihice mai puţin exteririorizabile.
Predarea şi învăţarea în procesul educaţiei fizice poate fi studiată, arată Epuran M. şi din
punct de vedere psihopedagogic, reprezentând o latură a procesulul instructiv-educativ. Ea nu se
poate concepe fără a porni de la cunoaşterea stării de sănătate, a aptitudinilor, înclinaţiilor şi
interesului, a motivaţiei elevilor, a capacităţii de adaptare la efort şi a perspectivelor de dezvoltare.
Totodată se impune depistarea precoce a deficienţelor fizice, organice şi psihice la elevi, este
necesară cunoaşterea fiecărui elev în parte cu întreaga gamă a particularităţilor ce-l definesc.
Promovarea strategiei diferenţierii care permite ca pornind de la nivelul şi capacitatea
motrică ale fiecărui elev în parte să se ţină seama de ceea ce este în stare să realizeze în perspectivă
dacă i se acordă ajutorul necesar. Acest ajutor trebuie înţeles în sensul adaptării structurii,
conţinutului învăţământului, a mijloacelor şi metodelor pedagogice la particularităţile psihofizice,
de vârstă şi individuale ale elevilor în vederea dezvoltării optime a personalităţii acestora.
1.2 Tratarea diferenţiată în educaţie fizică şi sport
A fost acceptată ca cerinţă pedagogică foarte importantă şi complexă chiar la finalul
secolului al XIX-lea. În România s-au făcut primele încercări de aplicare a acestei tendinţe
metodologice doar pe la jumătatea secolului al XX-lea, în educaţia fizică şi sportivă şcolară. S-au
remarcat reputaţii profesori Gheorghe Zapan şi Petre Lazăr care prin eforturile lor cu efecte
favorabile, nu au fost generalizate.
Presupune respectarea particularităţilor subiecţilor, fiind strâns „legată” de principiul
accesibilităţii instruirii şi chiar de individualizarea acestei instruiri, la anumite niveluri de tip
performanţial. În activitatea cu grupuri de subiecţi, cum este în educaţia fizică şi sportivă şcolară
157
este răspândită modalitatea lucrului pe grupe de nivel valoric închise sau deschise. Cel mai corect în
sens de eficienţă este ca aceste grupe valorice să fie „deschise” dinamice, modificabile în funcţie de
temele abordate. Din punct de vedere organizatoric apar unele dificultăţi deoarece, unii subiecţi din
grupa valorică nr.1 la o temă trebuie să treacă în grupa valorică nr.2 sau nr.3, la următoarea temă şi
invers.
Tratarea diferenţiată presupune cel puţin la grupurile de subiecţi cu vârstă postpubertară şi
respectarea opţiunilor acestora pentru practicarea unor categorii de exerciţii fizice sau a unor
sporturi ( care sunt exerciţii fizice speciale şi specializate).
Pentru a realiza o eficienţă maximă prin tratarea diferenţiată spun specialiştii-pedagogi, un
rol important revine liderilor grupelor valorice, posibili şi necesari buni colaboratori ai
specialiştilor.[5]
Gh. Zapan susţine ideea grupelor omogene şi a tratării diferenţiate în raport cu
particularităţile individuale ale elevilor, particularităţi exprimate prin performanţa realizată. P.Lazăr
militează pentru înfiinţarea „claselor morfologice”, adică a claselor de elevi organizate după
criteriul dezvoltării fizice: statură, greutate, capacitate vitală. După P. Lazăr grupe omogene pot fi
constituite indiferent de vârsta cronologică, vârsta şcolară.
C. Pîrvu prezintă modul cum a lucrat diferenţiat pe părţile lecţiei, cu grupurile de elevi cu
calităţi fizice apropiate şi ca atare îi solicită diferenţiat, această solicitare vizând mai mult decât
posibilităţile elevilor.
Întrucât în educaţia fizică aspectul motric este predominant, studiul particularităţilor
individuale ale motricităţii trebuie adâncit până la cele mai fine coordonate de ordin somatic,
fiziologic, psihologic, şi metodic (M. Epuran, V. Horghidan, 1979). Accesibilitatea se referă la
complexitatea structurilor motrice propuse pentru învăţare, la nivelul de solicitare a organismului la
efort, la nivelul explicaţiilor şi demonstraţiilor, la forme de organizare şi la metodele de învăţământ.
Accesibilitatea structurilor motrice propuse pentru învăţare constituie un factor care
condiţionează eficacitatea procesului instructiv-educativ. În concepţia pedagogică modernă,
accesibilitatea se realizează prin respectarea particularităţilor individuale ale elevilor, dar tratarea
lor individuală nu înseamnă că procesul de educaţie fizică este prizonierul particularităţilor
individuale ale elevului. Pornind de la solicitarea optimă a fiecărui copil, profesorul satisface
cerinţele accesibilităţii prin diferenţierea muncii.[6]
Respectarea accesibilităţii în lecţia de educaţie fizică şcolară necesită o bună organizare a
elevilor, a spaţiului de lucru şi mai ales o foarte bună dotare materială. Pentru a contribui la
158
îndeplinirea obiectivelor educaţionale, profesorul de educaţie fizică, realizează o serie de operaţii ce

pot scoate în evidenţă date indispensabile unei proiectări didactice accesibile şi stimulative.
Dintre operaţiile absolut necesare pentru predarea-învăţarea educaţiei fizice în practica sportivă
enumerăm:
- cunoaşterea nivelului de la care pleacă elevul/elevii;
- selectarea sistemelor de acţionare în funcţie de temele propuse şi obiectivele operaţionale

stabilite;
- stabilirea dozării corespunzătoare a efortului ce urmează a fi depus pe grupe valorice,

individual;
- folosirea reglatorilor metodici cei mai potriviţi pentru accelerarea însuşirii deprinderilor
motrice, pentru dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice şi a aptitudinilor morale şi de voinţă;
- selecţionarea metodelor şi procedeelor de instruire în funcţie de nivelul de înţelegere şi de

dezvoltare psihomotrică a subiecţilor;
- realizarea evaluării subiecţilor în funcţie de activitatea concretă susţinută şi desfăşurată, dar

şi în funcţie de predispoziţiile native.
Accesibilitatea în procesul de instruire constituie un factor care condiţionează şi asigură
dezvoltarea psihomotrică, prevăzută, planificată. Se poate materializa în tratarea diferenţiată a
elevilor pe grupe valorice apropiate. În educaţia fizică, accesibilitatea reprezintă o necesitate ce
poate merge până la individualizare dacă unităţile şcolare ar beneficia de baze materiale
supradotate. Realizarea diferenţierii şi individualizării cantităţii de influenţe instructiv-educativ
posibile, presupune constituirea unor algoritmi de acţiune pentru fiecare elev în parte.
Promovarea accesibilităţii depinde de complexitatea structurilor motrice, de nivelul efortului
ce trebuie depus, de nivelul dezvoltării aptitudinilor psihomotrice, de nivelul explicaţiilor şi
demonstraţiilor.
Predarea educaţiei fizice într-o perspectivă diferenţiată şi individualizată necesită
respectarea mai multor cerinţe ce pot fi formulate astfel:
-cunoaşterea în amănunţime a posibilităţilor elevilor cu care se lucrează prin efectuarea verificărilor
iniţiale şi periodice, pentru constatarea eficienţei activităţii desfăşurate;
- aprecierea permanentă a rezultatelor procesului predării-învăţării şi a reacţiei elevilor;
- stabilirea unui ritm stimulativ de lucru din punct de vedere cantitativ şi calitativ pentru elevi
şi profesor;
- respectarea regulilor consacrate de practică didactică:
159
- de la cunoscut la necunoscut;
- de la uşor la greu;
- de la simplu la complex.
Promovarea predării-învăţării prin accesibilitate, stimulează creşterea plăcerii pentru
exersare şi formarea motivaţiei, ceea ce contribuie la realizarea obiectivelor educaţiei fizice şi
sportului. Aceasta presupune tratarea în mod diferenţiat a elevilor, atât în ce priveşte modalitatea de
transmitere a cunoştinţelor, cât şi de organizare şi desfăşurare a exersării. Învăţământul actual se
desfăşoară pe criteriul cronologic fără să se ţină cont, în formarea claselor şi de alte criterii ca: sex,
inteligenţă, uşurinţă în învăţare, capacitate de înţelegere, capacitate de memorare, nivel de
dezvoltare motrică, nivel de dezvoltare fizică, volum de cunoştinţe, mediu social, şi familial.
Accesibilitatea decurge din formularea obiectivelor, alegerea conţinuturilor, a formelor de
organizare, a metodologiilor didactice diferite de la clasă la clasă, de la un grup de elevi la altul,de
la un individ la altul. În lecţia de educaţie fizică, datorită faptului că numărul de elevi este foarte
mare, dar şi diferit în ceea ce priveşte predispoziţiile şi bagajul motric este indicat să se lucreze
diferenţiat pe grupe omogene ca nivel valoric din punct de vedere al motricităţii. Grupele valorice
se stabilesc prin măsurători şi testări la începutul anului şcolar, dar şi periodic, întrucât posibilităţile
lor de evoluţie sunt diferite. Grupele formate trebuie să fie mobile chiar şi în cadrul aceleiaşi lecţii,
întrucât elevii pot fi în grupa „celor mai buni” la o aptitudine psihomotrică şi în grupa „celor slabi”
la nivelul de însuşire şi stăpânire a deprinderilor motrice specifice unor discipline, ramuri şi probe
sportive. Activitatea pe grupe valorice nu se desfăşoară pe parcursul întregii lecţii ci doar unele
verigi, mai ales în cele care se abordează dezvoltarea unor aptitudini, consolidarea şi perfecţionarea
deprinderilor şi formarea priceperilor motrice. Şi în contextul „exersării frontale”, în verigile
„netemetice” ale lecţiei de educaţie fizică şi sport se poate realiza o accesibilitate printr-o tratare
diferenţiată sub aspectul ritmului, numărului de repetări, distanţei, amplitutidinii şi chiar a
complexităţii unor structuri motrice. Atunci când se lucrează pe grupe valorice important este
stabilirea „liderului” fiecărei grupe, care reprezintă un ajutor al profesorului.[6]
2. CRITERII DE DIFERENŢIERE A ACTIVITĂŢII LA EDUCAŢIA FIZICĂ
2.1 Indici de dezvoltare morfofuncţională şi capacitatea motrică a elevilor
Exerciţiile fizice devin un mijloc pe deplin eficient numai în cazul folosirii lor în conformitate
cu înţelegerea ştiinţifică a organismului, a unităţii sale. Reprezentarea organismului ca unitate a
părţilor şi funcţiilor sale ne obligă ca, atunci când determinăm eficacitatea exerciţiilor fizice , să
ţinem seama de înfluenţa lor asupra întregului organism. Deşi acţiunea exerciţiilor asupra
160
organismului reprezintă un proces generalizat, nu trebuie să excludem influenţa lor asupra

diferitelor funcţii ale organismului.
Aprecierea corectă şi minuţioasă a particularităţilor individuale ele elevilor din punct de
vedere a dezvoltării fizice vârstă, sex, pregătire fizică precum, şi a particularităţilor psihologice,
trăsături de voinţă, caracter, aptitudini este o condiţie indispensabilă pentru folosirea corectă a
exerciţiilor fizice.
Este demonstrat că între dezvoltarea fizică şi capacitatea motrică există un raport de directă
proporţionalitate. O dezvoltare morfofuncţională optimă are o mai largă posibilitate de stăpânire şi
dezvoltare a unei game variate de deprinderi, priceperi şi calităţi motrice. Exerciţiul fizic este
sistematic, eşalonat în funcţie de particularităţile individuale care duce la îmbunătăţirea indicilor
morfofuncţionali ca urmare a stimulării întregului organism.
Specifică capacităţii motrice este „aptitudinea manifestată de elevi în cadrul alergărilor,
săriturilor, aruncărilor, al acţiunilor tehnice, tactice, al indicilor de viteză forţă, rezistenţă, şi
îndemânare”. Luând capacitatea motrică criteriu de diferenţiere clasa se împarte pe grupe valorice,
valoarea grupelor se stabileşte în funcţie de rezultatele individuale raportate la media clasei.
Rezultatele nu diferă numai de la elev la elev ci că variaţia performanţei se manifestă pe probe la
acelaşi elev.
Tratarea diferenţiată în educaţia fizică, în funcţie de particularităţile morfofuncţionale şi
psihomotrice, corespunde deziderentului dezvoltării personalităţii multilaterale şi armonioase a
elevilor.
Sarcina profesorului de educaţie fizică constă în adecvarea corespunzătoare a conţinutului
programei în funcţie de particularităţilor individuale, de gama largă a variabilelor ce trebuie luate în
considerare. Modul în care este eşalonat conţinutul programei de la clasă realizează un sistem în
care conţinutul dintr-o clasă superioară se bazează pe ceea ce s-a predat şi însuşit anterior. Progresul
elevilor de la lecţie la lecţie,în aşa fel încât fiecare dintre ei să reuşească la finele fiecărei clase, să
posede ansamblul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi care a făcut obiectul acţiunii didactice. În
cazul în care nu se ţine seama de fiecare elev în parte şi de nivelul lui de cunoştinţe, priceperi, şi
deprinderi motrice procesul instructiv-educativ întâmpină dificultăţi ce sunt cauzate de
imposibilitatea realizării obiectivelor propuse ca urmare a faptului că şcolarii nu posedă bagajul
motric necesar. Este vorba de efectele negative ce le are asupra elevilor neândeplinirea cerinţelor ce
se impun, cerinţe ce sunt tot mai grele şi mai complexe de la clasă la clasă. De aici se ajunge la
blocajul psihic al individului, ajuns aici elevul se eschivează de la execuţie pentru a nu se expune
ridicolului şi a nu-şi afişa lacunele.[7]
161
2.2 Cunoaşterea particularităţilor individuale ale elevilor –condiţie pentru o bună

aplicare a tratării diferenţiate la educaţie fizică
Condiţia de bază a diferenţierii învăţământului prin intermediul aplicării celor mai eficiente
metode de instruire constă în cunoaşterea temeinică a fiecărui elev, condiţie esenţială a realizării
instruirii diferenţiate.
Cunoaşterea elevului în organizarea activităţii instructiv-educative implică abordarea mai
multor factori:
cunoaşterea mediului familial în care a crescut copilul, a condiţiilor existente pentru dezvoltarea
atitudinii părinţilor faţă de realizarea copilului. Fiecare familie îşi are propria formulă a sa
educativă, rezultantă a multitudinii factorilor cu coloratură specifică care intervin;
-cunoaşterea gradului de dezvoltare fizică a elevului şi a stării sale de sănătate, a deficienţelor pe
care le prezintă, a antecedentelor personale sau ereditare;
-cunoaşterea aspectelor de şcolaritate ale elevului din punctul de vedere al antecedentelor sale, a
condiţiilor pe care le-a oferit şcoala pentru pregătire, a succeselor, dar şi a lacunelor pe care le
prezintă în planul pregătirii;
-cunoaşterea structurii sale psihologice, prin identificarea dominantelor de personalitate şi a
echilibrului existent între ele.
Dezvoltarea armonioasă şi multilaterală a personalităţii nu se realizează la întâmplare ci ca
urmare a unei activităţi conştiente desfăşurată. Pentru aceasta profesorul de educaţie fizică trebuie
să cunoască atât legile formării şi dezvoltării personalităţii în general, cât şi caracteristicile
morfofuncţionale şi psihologice particulare ale celor instruiţi.
Aceasta este una din premisele realizării obiectivelor educaţiei fizice şcolare: întărirea sănătăţii şi
călirea organismului, dezvoltarea corporală şi formarea ţinutei corecte; dezvoltarea psihomotorie (
dezvoltarea calităţilor motrice, dezvoltarea kinesteziei, a priceperilor şi deprinderilor motrice);
instruirea sportivă; formarea atitudinii pozitive faţă de activitate şi a deprinderilor de conduită în
colectiv, dezvoltarea unor calităţi psihice, înlăturarea stărilor anxioase, a tulburărilor de
comportament.
Eficienţa modului de organizare, precum şi metodele utilizate depind de caracteristicile
morfologice, de capacitatea vitală, de trăsăturile psihice, de pregătirea fizică a copilului.[8]
Metoda antropometrică este folosită pentru determinarea indicilor de dezvoltare a copiilor în raport
cu sexul, vârsta în acest fel se pot desprinde unele aspecte ale caracterelor morfofuncţionale ale
elevilor şi raportul ce există între variabilele morfofuncţionale şi nivelul de exprimare motrică.
162
Variabilele morfologice sunt: statura, greutatea, perimetru toracic (mediu, expiraţia,

inspiraţia); diametru biacromial; diametrul bitrohanterian; diametrul antero-posterior; diametrul
latero-lateral. Variabilele funcţionale sunt: capacitatea vitală, dinamometria (dreapta, stânga).
Capacitatea vitală este indicele fiziologic cel mai important din punct de vedere al raportului
„dezvoltare-funcţionare”.
În general funcţia respiratorie la copil este deficitară fiindcă el nu a învăţat să respire corect
şi apoi ca urmare a dezvoltării insuficiente a cutiei toracice, a lipsei de elasticitate a acesteia. Între 5
şi 17 ani la fete, şi 6 şi 18 ani la băieţi, se delimitează o lungă perioadă de timp numită sugestiv
„vârsta toracelui îngust”, care se caracterizează prin dimensiuni scăzute ale perimetrului toracic, în
disproporţie cu lungimea trunchiului, prin volumul redus al cavităţii toracice şi printr-o insuficienţă
a ventilaţiei pulmonare.
Variabila „capacitate vitală” explică în mare parte raportul dintre dezvoltarea morfofuncţională şi
capacitatea motrică.
Proba dinamometrică este folosită pentru determinarea forţei la copii. Forţa este considerată
ca fiind capacitatea copilului de a executa acţiuni cu maximum de putere şi minimum de timp ea se
mai determină şi prin alte probe, cum ar fi: săritura în înălţime cu extensia braţelor (testul lui
Sargent), precum şi prin proba aruncării mingii medicinale cu ambele mâini de deasupra capului.
Variabilele menţionate aparţin în esenţă, biotipului: statura, lungimea segmentelor scheletice,
diametrul biacromial şi bitrohanterian, forma bazinului, lungimea membrelor, mărimea mâinii şi a
labei piciorului sunt trăsături particulare determinate preponderent ereditar. Greutatea corporală,
compoziţia corporală, proporţia dintre masa musculară şi greutatea corporală, procentul de ţesut
adipos, forma şi grosimea vaselor, forma coloanei vertebrale, dezvoltarea toracelui, postura, tonusul
şi forţa musculară , rezistenţa, viteza, mobilitatea articulară sunt influenţate de caracterul şi
cantitatea de efort fizic ca volum şi intensitate, de alimentaţie sub aspect cantitativ şi calitativ, de
condiţiile microclimatice, de starea psihică, de funcţia neuro-endocrină de condiţiile şi modul de
refacere după efort. Deosebit de importante sunt schimbările ce se produc în creşterea şi dezvoltarea
tinerelor generaţii în condiţiile „fenomenului accelaraţiei” care se manifestă îndeosebi în ţările cu
un standard ridicat de viaţă.
„Jocul proporţiilor” în creşterea şi dezvoltarea organismului este deosebit de important
pentru predarea-invăţarea educaţiei fizice de către profesorii de educaţie fizică, numai cunoscându-l
şi urmărindu-l îndeaproape poate găsi mijloacele, şi metodele cele mai eficiente şi momentele cele
mai potrivite pentru a controla şi dirija procesele dezvoltării fizice corecte şi armonioase.
163
CONCLUZII
Experienţa mea ca, cadru didactic specialist în Educaţie fizică şi sport cu o vechime de nouă
ani în învăţământ, cu grad didactic II.. Având clase unde am predat începând de la clasa 0, copii de
6 ani până la clasa a XII-a respectiv 18 ani. În fiecare an predând această disciplină la cel puţin 10
clase, având criterii diferite de diferenţiere în primul rând de vârstă, sex, particularităţi
morfofuncţionale şi psihice individuale. Fiecare copil necesită o atenţie individuală şi diferenţiată,
deoarece ei nu sunt la fel, nu percep lumea şi tot ce ii înconjoară la fel, nu au acceiaşi capacitate de
înţelegere,de învăţare şi memorare la fel, ei sunt diferiţi ca persoană si trebuie trataţi ca atare.
Învăţământul modern prin procesul instructiv-educativ, respectiv predare-învăţare-evaluare
încearcă să integreze toţi elevii indiferent de criteriile sociale, de afecţiunile psihice copii cu deficit
de atenţie, copii cu hiperactivitate, copii bolnavi de autism, retard uşor dar şi cu deficienţe fizice
scolioză, cifoză, lordoză şi alte afecţiuni fizice uşoare. Aceşti copii se simt foarte bine în
comunitatea lor şi sunt acceptaţi de colegii lor de clasă, primind ajutor din partea lor în executarea
unui exerciţiu de mers, deplasare în coloană, de gimnastică de înviorare şi influenţare selectivă a
aparatului locomotor pe numărătoare, diferite sarcini din verigile tematice ale lecţiei. Joculeţe sub
formă de întrecere cu alergare uşoară şi purtarea diferitelor obiecte, mingii, pasând la colegi,
Mingea călătoare, Mingea prin tunel. Aceşti copii cu probleme trebuie încurajaţi permanent şi
integraţi în grupe valorice de elevi care să le ofere ajutor în exersarea unor exerciţii fizice specifice
atletismului, gimnasticii, sporturilor de echipă.
Copiilor cu deficienţe fizice li se vor da exerciţii individuale şi diferenţiate în funcţie de
afecţiunile acestora şi posibilităţile lor de execuţie, pentru a nu agrava afecţiunile fizice pe care
aceştia le au, ci să se simtă confortabil din punct de vedere fizic, psihic să se bucure de reuşitele lor
şi de efectele benefice ale acestora. Acestor copii li se pot trasa sarcini şi teme pentru acasă,
exerciţii ce pot fi executate individual în ritm propriu de execuţie sau pentru a evolua prin exersare
şi a ajunge la deprinderi şi priceperi motrice specifice educaţiei fizice si cât mai apropiate de
însuşirea şi consolidarea execuţiei celorlalti colegi.
Predarea educaţiei fizice într-o perspectivă diferenţiată şi individualizată, implică profesorul
de specialitate şi elevii, să găsească împreună soluţii şi metode ca ceea ce se predă să fie accesibil şi
înţeles de către elev şi rezultatele să fie pe măsura progresului elevului.
BIBLIOGRAFIE
[1] Scarlat, Eugeniu- Educaţia fizică a copiilor de vârstă şcolară, Editura pentru tineret şi
sport Editis, Bucureşti 1993.
164
[2]Marolicaru, Mariana - Tratarea diferenţiată în Educaţia Fizică pag.11, Editura Sport-

Turism, Bucureşti 1986.
[3]Marolicaru, Mariana - Tratarea diferenţiată în Educaţia Fizică pag.20, Editura Sport-
[4] Marolicaru, Mariana - Tratarea diferenţiată în Educaţia Fizică pag.42, Editura Sport-
[5] Cârstea, Gheorghe -Teoria şi metodica Educaţiei fizice şi sportului, Editura AN-DA
Bucureşti, 2000
[6] Raţă, Gloria – Didactica educaţiei fizice şi sportului pag.41, Editura Pim Iaşi, 2008
[7]Raţă, Gloria – Didactica educaţiei fizice şi sportului pag.43, Editura Pim Iaşi, 2008
„EMOȚIOMETRUL” ŞI FURIA - PROIECT DE CONSILIERE
Prof. înv. preşc. Canciuc Gabriela – Otilia

Şcoala Gimnazială „Gheorghe Popadiuc” Rădăuți, Suceava
„Secretul și farmecul vieții noastre nu stau în lipsa unui conflict, ci în hotărârea și priceperea
noastră de a-l rezolva.” (Makarenko)
I. INTRODUCERE
Abordarea conceptelor promovate de Ellis în mediul educaţional se realizează prin Educaţia
raţional-emotivă şi comportamentală. Ellis (1979, 1985) schiţează aplicabilitatea teoriei sale cu
ajutorul modelului ABC(DE) (eveniment activator, cogniţii, consecinţe, disputare, efect). Modelul
propus este accesibil educabililor care îl pot aplica pentru a-şi eticheta şi a-şi controla propriile
cogniţii în vederea adoptării acelora funcţionale sau adaptative. REBT este o extensie a terapiei
raţional emotive şi comportamentale, terapia însăşi fiind un proces educativ. În 2004, Knaus
prezintă educaţia raţional emotivă şi comportamentală ca fiind un program de intervenţie
psihologică pozitiv şi preventiv, iar Vernon (1990) o defineşte ca o abordare curriculară sistemică în
care elevii participă la lecţii planificate.
Terapia raţional emotivă şi comportamentală a fost aplicată pentru prima dată într-o clasă de
elevi în anul 1969, când s-au pus bazele „Şcolii Vieţii” (The Living School) în cadrul Institutului
Albert Ellis din New York. În cadrul acesteia elevii acumulau cunoştințe, dar primordiale erau
interacțiunea socială şi exprimarea personală. A fost eliminat sistemul de notarea pentru a nu exista
o ierarhie ce conducea, inevitabil, la o competiție între elevi asociată cu stări de stres si frustrare.
165
Complementar acestor activități, elevii erau consiliați participând în grup la şedințe unde aveau
libertatea de a se exprima, de a împărtăşi problemele cu care se confruntă în momentul respectiv (la
scoală, în familie, în cercul de prieteni etc.) (Popa, 2004).
Prin aplicarea acestui program se urmăreşte promovarea educaţiei raţional emotive ce
formează cunoştințe despre: acceptare de sine vs. stimă de sine, cogniţiile raţionale şi iraţionale,
emoţiile şi comportamentele. Strategiile implicate de educaţia raţional emotiv comportamentală
sunt (Knaus, 2004): lecţiile structurate, în cadrul cărora sunt prezentate conceptele terapiei raţional
emotive şi comportamentale; integrarea acestor concepte într-o programă formală; şi exerciţii de
aplicare a acestor concepte în viaţa reală. Atmosfera din cadrul activităţilor de educaţie raţional
emotivă şi comprtamentală este una de acceptare, în care elevii sunt încurajaţi să experimenteze
gândirea critică, idei noi şi să utilizeze tehnicile de rezolvare a problemelor personale sau
comportamente noi. Knaus (2006) susţine că o secvenţă de educaţie raţional emotivă cuprinde
activităţi ce abordează teme precum: examinarea naturii emoţiilor, explorarea surselor emoţiilor şi
măsurarea intensităţii emoţiilor, legătura dintre situaţii, gânduri, emoţii şi comportamente,
recunoaşterea şi disputarea evaluării globale a propriei persoane, construirea unui concept de sine
puternic, înţelegerea funcţiei învăţării şi a greşelilor, separarea asumpţiilor de opinii şi fapte,
cerinţele absolutiste şi catastrofarea. Pot fi abordate şi teme speciale precum: responsabilitatea,
rolurile şi regulile, perspectiva asupra lucrurilor, etichetarea, discriminarea, toleranţa diferenţelor,
etc.
Conform terapiei raţional emotive şi comportamentale, distresul emoţional este consecinţa
evaluării (prin intermediul convingerilor iraţionale) de către individ a evenimentelor nedorite sau
neplăcute cu care se confruntă. Potrivit lui Ellis (1962), această evaluare are ca și consecințe emoții
și comportamente disfuncționale, reprezintă o piedică în atingerea scopurilor sau contravine
valorilor personale. Abilităţile sociale le permit copiilor integrarea în grupul de la grădiniţă, și mai
apoi la şcoală sau în grupul de prieteni. Dezvoltarea socială presupune achiziţionarea
comportamentelor care îi fac eficienţi în interacţiune cu ceilalţi. Competenţele sociale se referă la
abilitatea copiilor de a forma relaţii sociale funcţionale cu ceilalţi copii şi cu adulţii din viaţa lor.
Acestea facilitează interacţiunile pozitive, corespunzătoare normelor culturale, în aşa fel încât să
permită atingerea propriilor scopuri şi în acelaşi timp respectarea nevoilor celorlalţi şi reprezintă
manifestarea unor comportamente adecvate şi acceptate din punct de vedere social, care au
consecinţe pozitive asupra persoanelor implicate şi permit atingerea unor scopuri. (Ştefan, Kallay,
2007).
166
Dar atunci când copiii nu reuşesc să gestioneze emoțiile negative, precum furia, si nu pot
avea relații sociale funcționale cu copiii si cu adulții? De cele mai multe ori încercăm să negăm sau
să schimbăm comportamentul copilului fără să ținem cont de sentimentele sale subiacente. Unii
experți în dezvoltarea copilului consideră că cel mai bun mod de a combate agresivitatea copiilor
este să o descurajăm si să încurajăm în schimb jocurile mai puțin agresive. Totuşi, a pretinde că
sentimentele de mânie si agresivitate nu există nu le face să dispară. Nu depinde de noi dacă copiii
noştri au sau nu aceste emoții. Realitatea este că nu le putem descuraja, aşa încât să nu mai existe.
Si chiar dacă am putea, nu am vrea să o facem, deoarece emoțiile acestea sunt o parte importantă a
dezvoltării emoționale sănătoase. Un copil capabil să-si identifice si să-si controleze agresivitatea
va reuşi să depăşească mai uşor o situație dificilă, să diagnosticheze problema si să acționeze pentru
a schimba circumstanțele. Capacitatea de a avea idei emoționale despre furie îl ajută, de asemenea,
să manifeste empatie si să îi înțeleagă pe alții pentru că are suficientă răbdare să le analizeze
sentimentele. Un copil care poate să-si transfere furia în lumea ideilor si care este înțeles si încurajat
în acest sens va fi, probabil, mai grijuliu decât unul care nu poate să o facă. El nu va trăi cu teama
că sentimentele sale de furie se vor contopi cu cele de iubire, confundându-se cu ele. El poate
identifica acele sentimente de mânie, le poate înțelege si realizează că atunci când este furios pe
cineva (frați, surori, părinți, profesori, prieteni) nu înseamnă că sentimentele de iubire au dispărut.
Subscriu acestei idei si cred că întreaga noastră viață este o competiție cu noi însine de a încerca să
împăcăm sentimentele de iubire cu cele de mânie.
Principalul scop este să-l învățăm pe copil să simtă aceste sentimente, să le eticheteze corect,
să le comunice si să le folosească pentru a deveni un adult sănătos si stabil emoțional.
II. PREZENTAREA PROGRAMULUI

Tema proiectului: formarea gândirii raționale în ceea ce priveste gestionarea sentimentului de furie
Scopul proiectului: crearea unor strategii pentru dezvoltarea si exersarea gândirii raționale a
copiilor, formând o atitudine de acceptare si gestionare eficientă a situațiilor stresante din realitatea
vieții
Durata: 5 săptămâni
Resurse de timp: 50 de minute/ activitate
Grup țintă: elevii din clasa a IV-a
Competențe dezvoltate prin intermediul proiectului:
COMPETENȚE GENERALE:
 Dezvoltarea abilităților de management al emoțiilor
167
 Exersarea abilităților de comunicare eficientă și empatică

 Dezvoltarea de atitudini și valori prosociale
Competențe specifice
 Identificarea și exprimarea emoțiilor personale în diferite contexte
 Managementul emoțiilor
 Luarea unor decizii responsabile
 Identificarea unor strategii de reglare a emoțiilor și comportamentelor personale pentru crearea unor
relații bune cu cei din jur
 Autoevaluarea abilităților socio-emoționale
Resursele proiectului: poveşti terapeutice, poezii, exerciții, chestionare, fişe de lucru
Strategii: învățarea experiențială, tehnica jocului de rol, clarificarea, reformularea, reflectarea,
ascultarea activă, exercițiul de învățare; imaginarea de situații, parafrazarea, sumarizarea
Activități propuse:
Sedința 1: „Țica-Emoțica, ghid prin universul emoțiilor”
Sedința 2: „Emoțiometrul şi furia”
Sedința 3: „Furia dacă urcă, spre agresivitate poate să conducă”
Sedința 4: „Învățăm să spunem NU violenței”
Sedința 5: „Agresivitate sau asertivitate?”
III. ACTIVITĂȚI PROPUSE

SEDINȚA 1: „Țica-Emoțica, ghid prin universul emoțiilor”
 Titlul: „Țica-Emoțica, ghid prin universul emoțiilor”
 Scopul: Dezvoltarea abilității de recunoaștere și exprimare a emoțiilor;
 Competențe dezvoltate:
Aprofundarea intercunoaşterii grupului
Recunoaşterea, clasificarea şi exprimarea emoțiilor în contexte diferite
Recunoaşterea emoțiilor având ca suport componenta nonverbale: mimică, gesturi
Înțelegerea contextului schimbării emoționale
Exersarea autocontrolului
 Tipul activității: activitate de grup
 Materiale necesare: o floare cu petale-emoticoane, carte cu basme terapeutice pentru copii şi
părinți, cartonașe cu 8 emoții, fișă-temă „Jurnalul emoțiilor”, recompense (emoticoane vesele),
instrumente de scris;
168
 Descrierea activității:
1. INTRODUCERE: Consilierul se asigură că toți participanții înțeleg şi respectă regulile grupului,
apoi prezintă scopul, obiectivele și activitățile întâlnirii.
Spargerea gheții: Consilierul prezintă o floare fără petale, apoi elevii extrag dintr-un bol
emoticoane care sugerează diferite stări emoționale. Cel care recunoaşte emoția şi formulează un
enunț pentru a o exemplifica poate ataşa petala florii „Țica-Emoțica”. Ea este invitatul zilei care ne
ghidează în călătoria noastră pentru a descoperi lumea interesantă a emoțiilor. Bucuroasă pentru că
are toate petalele, Țica –Emoțica e nerăbdătoare să le recite o poezie, invitându-i pe elevi să mimeze
emoțiile identificate în versuri. (ANEXA1)
2. MUNCA ÎN GRUP:
a) Experiența concretă: Se propune un exercițiu de recunoaştere a emoțiilor „Detectivii
emoțiilor”. Elevii primesc un set de cartonase si li se cere să identifice emoțiile. Consilierul le cere
copiilor să împărtăşească din experiența lor de viață si să rememoreze situații în care s-au simțit:
fericiți, nervoși, speriați, furioși, triști, mulțumiți, relaxați, în siguranță. Le explică că fiecare dintre
noi experimentăm mai des sau mai rar aceste emoții, că ele sunt normale și se pot exprima în
diferite moduri: verbal sau prin limbaj mimico-gestual (expresia feței-mimică, gesturi, poziția
corpului).
Elevii primesc câte un cartonaș ce reprezintă sentimente, astfel încât fiecare să primească
câte două cartonașe (ANEXA2). Ei au ca sarcină de lucru să observe cele două cartonașe și să
descrie ce face fiecare dintre personajele reprezentate pe cartonașe. (se strâmbă, zâmbește, plânge
etc.) Fiecare participant descrie ce emoție trăiește fiecare din personajele reprezentate pe cartonașe
în fața celorlalți colegi. Elevii trebuie să dea câte un exemplu care ilustrează o situație în care ei s-
au putut simți la fel ca fiecare din personajele reprezentate în cele două cartonașe primite. Fiecare
participant descrie o situație în care s-ar simți similar cu starea personajelor de pe cartonașele
primite. Următoarea sarcină este aceea de a identifica la colegii din grup jetoane care exprimă
opusul emoțiilor de pe cartonaşele proprii. ( Opusul/ antonimul de la …...este….). La finalul
exercițiului, consilierul va enumera din lista creată cu exprimări ale emoțiilor, dar va lăsa
completările lacunare să fie făcute de elevi care vor identifica emoția potrivită. Consilierul poate
numi individual câte un participant care să răspundă sau elevii vor avea libertatea de a alege. ( Ex.:
Sunt vesel când îmi termin temele devreme, si nu sunt trist. Vecinul este nervos când aruncă
băieții mingea în curtea lui, si nu relaxat. Copilul este furios când nu are voie să folosească
telefonul, și nu mulțumit.)
169
Li se propune elevilor un joc de rol în diadă „Detectorul de emoții”. Copiii se așază câte doi, față în
față, pe două rânduri. Cei din partea stângă se gândesc la o întâmplare fericită, iar elevii din dreapta
le urmăresc mimica feței. Apoi, se gândesc la o întâmplare tristă, iar partenerii din dreapta îi
urmăresc cu atenție. A treia oară, cei din stânga mimează și gesticulează atât întâmplarea veselă, dar
și pe cea tristă, iar partenerii din dreapta încearcă să recunoască cele două emoții. Apoi, rolurile se
schimbă.
b) Reflecția
Elevii interpretează gândurile, reacțiile, emoțiile pe care le-au trăit în timpul experienței,
dirijați fiind de întrebările consilierului: Ce sentimente ați experimentat în timpul activității?; Ce a
fost facil, ce a fost dificil să faceți în timpul exercițiului?; Ce ați simțit când ați descris emoțiile
personale în concordanță cu cele exprimate de personajele de pe jetoane?; Cum v-ați simțit când ați
descoperit că și alți colegi pot trăi sau au trăit emoții asemănătoare cu ale voastre? Cum v-ați simțit
când ați împărtășit cu colegii voștri emoții opuse celor pe care le exprimă cartonașele primite? Cum
v-ați simțit când ați fost numiți de către colegi să identificați emoția potrivită în „Lista de exprimări
ale emoțiilor”?
Apoi, se discută despre gândurile, emoțiile, reacțiile pe care le-au trăit în timpul jocului de
rol, întrebările consilierului dirijându-i în vederea obținerii unui feed-back din partea lor: Cum v-ați
simțit în timp ce ați participat la jocul de rol?; Cum v-ați simțit când i-ați urmărit pe colegii voștri
când s-au gândit la întâmplări fericite/triste?; Ce a fost mai ușor/mai greu să faceți: să descoperiți
emoțiile pozitive, sau cele negative, interpretate de colegii voștri?; Cum v-ați simțit când colegii
voștri au recunoscut întâmplările mimate de voi?; Cum a fost să împărtășiți cu colegii voștri emoții
pozitive și negative trăite de voi?
c) Conceptualizarea
Se va purta un dialog pentru a trage concluzii ce vor fi integrate în experiențe de viață noi,
autentice: Ce ați aflat nou despre voi în urma acestei experiențe? Ce ați învățat despre emoțiile
voastre și ale celorlalți? Ce ați învățat despre modul de exprimare al emoțiilor? Ce a fost esențial
pentru voi ca urmare a participării la această activitate?
În concluzie, noi trăim foarte multe emoții în funcție de situația pe care o trăim.
d) Acțiunea
Având în vedere tema centrală a proiectului, furia, consilierul va prezenta copiilor povestea
terapeutică „Ursul îmblânzit”.(ANEXA3) Personajul principal al povestii, ursul brun le propune
elevilor o lecție de viață care le facilitează copiilor înțelegerea sentimentului de furie. Ei reusesc la
finalul lecturii să identifice sentimentele cu care se confrunta ursul si să extragă mesajul
170
moralizator, apoi să-l descifreze în situații reale de viață. Elevii au descoperit că nu oamenii sau
problemele sunt cele care ne supără. Ne supărăm pe noi însine prin gândurile si credințele noastre
autodistructive despre ceilalți si despre situații, Oamenii îi creează disconfort la nivel emoțional din
cauza credințelor pe care le au si a modului propriu de a evalua o situație. Este facil să învățăm să
gândim rațional si să ne generăm sentimente plăcute, nu dureroase, iar un alt avantaj al gândirii
raționale este acela că dezvoltă abilitățile persoanei de a aborda si de a rezolva probleme practice.
Împreună cu consilierul, elevii vor identifica si vor completa în silueta ursului, împărțită în două,
credințele raționale si iraționale ale ursului.
3. ÎNCHEIEREA
Se cere elevilor să reflecteze asupra a ceea ce au făcut/învățat pe parcursul activității de consiliere.
Fiecare participant va exprima într-o propoziție starea în care se află la finalul activității.
Copiii vor primi câte o siluetă de ursuleț pe care este scrisă o credință rațională, recompensă pentru
participarea activă la activitate.
Temă pentru acasă: Timp de o săptămână, fiecare participant va completa o fereastră în care va
nota emoția pe care o are la sfârșitul zilei și argumentând prezența acestei emoții. Toate aceste
„ferestre” se vor atasa în „Jurnalul emoțiilor” care va constitui o metodă de evaluare a programului,
dar si o posibilitate de diseminare a rezultatelor activităților de consiliere. (ANEXA4)
SEDINȚA 2: „Emoțiometrul şi furia”
 Titlul: „Emoțiometrul si furia”
 Scopul: identificarea situațiilor conflictuale și a posibilelor modalități de rezolvare a lor
dezvoltarea capacităţii de identificare emoţiilor negative care sunt menţinute de gânduri sau context
Înțelegerea noțiunii de conflict generat de cele două tipuri de furie (furie ca reacție imediată la o
situație frustrantă/ furie determinată de o atitdine ostilă față de ceilalți – furie cronică)
Exersarea autocontrolului furiei în situații conflictuale
Recunoașterea unor situații conflictuale și modalitatea de a rezolva un conflict
Dezvoltarea unor strategii de rezolvare a conflictului
 Materiale necesare: cărți Dixit, baloane, coli A3, markere, Semaforul impulsurilor, Zarul furiei
171
1. INTRODUCERE
Consilierul se asigură că toți participanții și-au reamintit regulile grupului, apoi prezintă
tema, scopul, obiectivele și activitățile întâlnirii.
 Spargerea gheții:
Se prezintă elevilor setul de cărți Dixit, apoi împărțim clasa în grupe de 6 copii, care se
așază pe jos, în cercuri mici. Punem 20 de cărți Dixit în mijlocul cercului, cu fața în jos.
Participanții vor lua câte o carte Dixit și vor descrie ce sentiment au experimentat când au văzut
cartea, apoi să își imagineze o poveste, pornind de la cartea pe care o au în mână. Ei pot utiliza lista
de emoții pentru a-i ajuta și a discuta despre emoțiile pe care le integrăm într-o poveste.
Stabilim regula că trebuie să îi ascultăm pe ceilalți, să le respectăm sentimentele, opiniile și
modul în care văd lucrurile.
2. MUNCA ÎN GRUP:
a) Experiența concretă:
Se va desfășura un exercițiu „Baloane furioase”. Se lipește o coală A3 pe perete. Fiecare
elev primește un balon „gradat”. Consilierul le propune copiilor să rememorize un situație în care au
experimentat sentimental de furie. Li se precizează că în faza aceasta a exercițiului nu au
permisiunea de a împărtăși emoțiile lor, ci li se cere să își imagineze că își descarcă furia umflând
parțial un balon. Consilierul le cere să își mai aducă aminte de un episode în care au simțit furie și,
în același mod, ei trebuie să își descarce furia suflând în balon. Acțiunea se reia, avându-se în
vedere o varietate de situații la care se pot gândi în timp ce continuă să își umfle baloanele. În final,
baloanele se vor sparge. Copiii vor spune care este motivul din cauza căruia baloanele s-au spart.
În a doua etapă a exercițiului, fiecare elev primește câte un balon nou și i se cere să
rememoreze situațiile tensionate la care s-a gândit anterior și care i-a creat o stare de furie. Diferit
de prima parte a exercițiului, copilul va avea permisiunea, ca după ce umflă parțial balonul, să se
oprească și să împărtășească celorlați despre furia sa. Concomitent cu verbalizarea contextului și a
emoției simțite, copilul eliberează încet aerul din balon.
b) Reflecția:
Discuții:
Ce se întâmplă când interiorizezi sentimentele de furie pentru perioade prea lungi de timp?
Cum te face furia încătușată să reacționezi?
Cum te-ai simțit în partea a doua a exercițiului când ai putut să exprimi prin cuvinte
sentimental de furie pe care l-ai simțit?
172
(Consilierul poate dirija copilul pentru ca acesta să înțeleagă că atunci când balonul este
golit de aer după o perioadă în care a fost umflat, acesta nu se mai poate sparge). Consilierul îi
întreabă apoi pe copii ce ar putea face pentru a nu experimenta stări de furie duse la extrem.
c) Conceptualizarea
Strategiile de coping menționate sunt notate pe o foaie de hârtie. Dacă cei mici au dificultăți
în a veni cu idei, li pot oferi următoarele sugestii:
Vorbește cu cineva despre trăirile tale.
Numără rar descrescător, începând cu 10.
Inspiră și expiră lent până când corpul tău se relaxează.
Gândește-te la momente fericite.
Și nu uitați de Semaforul impulsurilor. (ANEXA5)
Elevii trebuie să înțeleagă că exprimarea furiei într-un mod adecvat este o provocare pentru
fiecare dintre noi. Unii tind să își exprime furia devenind agresivi verbal și fizic, în vreme ce alții
interiorizează furia și tind să se retragă și să se izoleze. Nicio opțiune dintre cele două stiluri nu este
funcțională. Această tehnică este o modalitate practică și eficientă de a înțelege consecințele
acumulării furiei, anume adoptarea unor comportamente disfuncționale sau a unei atitudini
neajutorate, de victimă. Mai mult, tehnica arată cât de util este să eliberezi furia pe măsură ce crește,
capacitatea de gestionare a furiei fiind mult mai mare atunci cand furia este proaspată și generată de
o sursă cunoscută (asemeni baloanelor eliberate de o parte din aer). Nu în ultimul rând, exercițiul
conduce la identificarea unor tehnici de gestionare a furiei care pot fi aplicate în cele mai variate
contexte. Aceste abilități pot fi folosite regulat, creând un sentiment plăcut de control și putere.
d) Acțiunea: Elevii vor folosi zarul furiei și vor împărtăși experiențe pentru a răspunde
celor șase provocări ce se găsesc pe fiecare față a cubului. (ANEXA6)
3. ÎNCHEIEREA
După ce lista de coping-uri a fost generată, participanții vor fi rugați să voteze pentru
alegerea strategiei de coping preferate. Fiecare elev va primi câte un poster pe care să-l folosească
acasă „Ce pot face? Câteva strategii de gestionare constructivă a furiei” (ANEXA7)
Tema pentru acasă: Copiii trebuie să exerseze strategia pentru a se asigura că au
înțeles-o și pot să o aplice într-un mod optim.
SEDINȚA 3: „Furia dacă urcă spre agresivitate poate să conducă”
 Titlul: „Furia dacă urcă spre agresivitate poate să conducă”
 Scopul: analizarea unor fenomene cu consecințe negative asupra vieții copiilor si a stilului de viață
sănătos
173
Înțelegerea comportamentelor de risc incluzând agresivitatea în această categorie
Recunoasterea caracteristicilor agresivității si violenței
Clasificarea comportamentelor agresive
Identificarea consecințelor actelor agresive
Descrierea interacțiunilor dintre gânduri si emoții si comportamentele dezvoltate în diferite situații
Gestionarea unor situații de furie prin aplicarea metodei A-B-C-D-E
 Materiale necesare: coli de flipchart, cadran, carioci, markere, carduri cu gânduri iraționale, oală
1. INTRODUCERE: Consilierul prezintă tema si obiectivele întâlnirii, se stabilesc regulile de grup
care urmează să fie respectate pe parcursul activității şi ne reamintim că avem dreptul să ne
exprimăm opiniile respectând şi opiniile celor din grup.
Spargerea gheții: Se va desfăsura un exercițiu de energizare – Elevii sunt împărțiți în două grupe:
elevii din prima grupă au ca sarcină să deseneze pe o coală A3 elemente care simbolizează „pacea”,
apoi elevii din grupa a doua vor desena, pe aceeasi coală, elemente care simbolizează „războiul”.
Coala A3 este returnată elevilor din primul grup care încearcă să refacă imaginea „păcii”.
Discuții:
- A fost dificil să reprezentați prin desen noțiunea de „pace”? Dar „războiul”?
- Ce sentimente ați simțit atunci când ați văzut cum colegul vă strică frumusețea desenului ce
reprezintă „pacea”?
- Ce ați simțit în momentul în care ați stricat „pacea” colegului?
- A fost dificil să refaceți desenul cu elementele specifice păcii?
- Credeți că acest exercițiu este aplicabil si în viața cotidiană? Argumentați.
- Ce ați învățat prin intermediul acestui exercițiu?
- Ce cuvinte pot fi asociate termenului „război”? (de exemplu: agresivitate, violență, inconstiență,
distrugere, durere etc.)
- Ați auzit de comportamente de risc si cum puteți explica?
- Agresivitatea se poate încadra în categoria comportamentelor de risc? Argumentați.
2. MUNCA ÎN GRUP:
a) Experiența concretă: Se prezintă exercițiul „Cadranul violenței”. Elevii, împărțiți în patru
grupe, vor primi ca sarcini de lucru:
174
- primul grup va identifica comportamente agresive

- al doilea grup va identifica motivele/cauzele comportamentelor agresive
- al treilea grup va identifica efectele/consecințele actelor agresive
- al patrulea grup va identifica gândurile si emoțiile pe care le încearcă persoanele agresive.
Elevii discută în grup si notează ideile concludente pe câteva notițe autoadezive. La finalul
exercițiului, fiecare grup, printr-un lider, îşi va prezenta ideile care vor completa „Cadranul
violenței”.
b) Reflecția – în urma finalizării exercițiului se poate concluziona că există o paletă largă de
comportamente agresive care îmbracă diverse forme; cauzele acestor comportamente țin de mediul
în care copiii se dezvoltă dar si de factori individuali; efectele agresivității constituie un factor de
risc ce conduc la efecte negative asupra sănătății fizice, emoționale, mentale, dar si asupra
dezvoltării sociale; indiferent de forma de agresiune identificată, fiecare are la bază exteriorizarea
unor conflicte emoționale sau a unor emoții negative.
c) Conceptualizarea – se pune accent pe sarcina grupului 4 care a identificat emoțiile pe care le
încearcă persoanele agresive, pentru că, de cele mai multe ori, influențați de emoții puternice
recurgem la comportamente impulsive, acționăm fără a ne gândi la consecințe. Furia este una dintre
principalele emoții care poate genera foarte uşor la agresiune verbală sau fizică. Se cere elevilor să
exemplifice folosind experiența personală situații în care s-au simțit furioşi si ce comportamente
impulsive au avut.
Pentru a le facilita înțelegerea, consilierul explică elevilor legătura dintre gânduri, emoții si
comportamente folosindu-se de următoarea reprezentare: ( modul în care ne comportăm asociat cu
ceea ce gândim si simțim în legătură cu o situație; modul în care mă simt are legătură cu modul în
care gândesc cu privire la ceea ce mi se întâmplă; interpretarea situației este în funcție de ceea ce
determină emoțiile si nu evenimentul; felul în care ne exprimăm emoțiile trăite are consecințe
asupra noastră si a celor din jurul nostru; avem emoții exagerate de furie pentru că în diferite situații
avem gânduri/credințe iraționale.
EMOȚII
SITUAȚIE
GÂNDURI COMPORTAMENTE
175
d) Acțiunea
Se dau exemple de convingeri iraționale asociate cu furia: „Trebuie să obțin ceea ce vreau! Nu e
corect! Toate relele numai mie mi se întâmplă! Ceilalți trebuie să mă trateze exact cum vreau eu,
altfel trebuie să fie pedepsiți”. Excluderea acestor gânduri prin disputarea lor ar conduce la
comportamente diferite si intensitatea furiei s-ar diminua. Se dau exemple de disputare.
Consilierul propune exercițiul „Oala sub presiune”. Li se prezintă elevilor o oală în care sunt
gânduri iraționale care generează multă furie, iar presiunea poate duce la îndepărtarea bruscă a
capacului. Pentru a preveni aceasta vom aplica metoda A-B-C-D-E, care este o modalitate de
control emoțional. (A – eveniment, B – Convingeri iraționale, C – consecințe emoționale si
comportamentale, D – disputarea sau provocarea prin întrebări, E – efecte). Se vor extrage carduri
cu gânduri iraționale, se vor analiza situațiile din prisma metode A-B-C-D-E, intensitatea furiei
scade, iar elevii vor rupe cardurile în jumătăți sau complet. Resturile vor fi adăugate în oală, iar
capacul va fi în siguranță deoarece emoțiile de furie au scăzut în intensitate.
3. ÎNCHEIEREA
Se concluzionează că aceste exerciții nu au ca efect producerea unei emoții pozitive, minunate sau
că aceasta va dispărea însă va deveni mai puțin intensă si negativă, ceea ce va reduce intensitatea
furiei din oală.
Tema pentru acasă: Gândiți-vă la situații în care voi sau altcineva a avut gânduri
iraționale si utilizând metoda A-B-C-D-E reduceți intensitatea emoției.
SEDINȚA 4: „Învățăm să spunem NU violenței”
 Titlul: „Învățăm să spunem NU violenței”
 Scopul: reducerea manifestărilor violente în mediul școlar
Identificarea unor forme diferite de violență în mediul școlar
Abordarea și rezolvarea unor situații-problemă asumându-și diferite roluri
Dezvoltarea abilităților de comunicare interpersonală și rezolvarea unor conflicte
Identificarea unor strategii de prevenire și combatere a violenței în mediul școlar
 Materiale necesare: jetoane, markere, siluete animale, fisă de lucru
1. INTRODUCERE
Consilierul prezintă tema si obiectivele întâlnirii, se stabilesc regulile de grup care urmează să fie
respectate pe parcursul activității.
176
Spargerea gheții: Elevilor li se prezintă jocul „Cartea mea de vizită” cu scopul cunoașterii,
autocunoașterii și autocaracterizării. Fiecare elev primeşte câte o foaie de dimensiunea unei cărţi de
vizită. Pe ea i se cere elevului să îşi scrie prenumele, pe verticală, cu litere de tipar după care să
realizeze acrostihul prenumelui cu propriile trăsătrui de caracter. În dreptul acrostihului, elevul va
realiza un desen reprezentativ pentru el. La finalul activităţii fiecare elev îşi prezintă ecusonul în
faţa colegilor.
2. MUNCA ÎN GRUP:
a) Experiența concretă: Se prezintă elevilor trei siluete de animale: broască țestoasă, leu și
bufniță. Se atribuie fiecărui animal o caracterizare în funcție de modul în care acționează în situații
problematice, dar și atitudinea pe care o au în raport cu cei din jur.(ANEXA8) Elevii se organizează
în trei grupe, și aleatoriu, extrag o siluetă de animal. Fiecare grupă va primi un bilețel pe care este
notată o situație-problemă (acte violente care au loc în mediul școlar) sau alte cazuri ce surprind
acte de violență. Sarcina lor este de a rezolva situația respectivă din perspectiva animalului pe care
îl reprezintă.
b) Reflecția: Elevii vor alege, obiectiv, animalul care a rezolvat cel mai bine cazul prezentat. Se va
argumenta alegerea făcută. După ce a fost desemnat animalul câștigător - bufnița, prin vocea
elevilor din grupa țestoasei și din grupa leului, va rezolva eficient cazurile de violență prezentate
inițial din punctul de vedere al țestoasei și al leului, punct de vedere care nu a fost agreat de elevi.
c) Conceptualizarea: Fiecare grup își va alege un reprezentant care să prezinte cazul și soluțiile
adoptate pentru rezolvarea situației, precum și strategiile de prevenire propuse. Concluziile fiecărui
grup vor fi notate de consilier pe flipchart.
d) Acțiunea: Fiecare elev va primi o fișă „Stările mele de furie” și va completa
rubricile.(ANEXA9) Pentru a fi sigur de sinceritatea fiecărui elev în cadrul acestui exercițiu de
introspecție și conștientizare a propriilor acțiuni, fișele vor fi anonime.
3. ÎNCHEIEREA: Se vor analiza răspunsurile și argumentele elevilor în abordarea situațiilor
problemă.
 Temă pentru acasă: Să realizeze un desen în ecuson reprezentativ pentru tema abordată -„Învățăm
să spunem NU violenței” pentru a confecționa un colaj colectiv.
SEDINȚA 5: „Agresivitate sau asertivitate?”

 Titlul: „Agresivitate sau asertivitate”
 Scopul: integrarea abilităților de interrelaționare în vederea dezvoltării personale
177
Exersarea comunicării eficiente, asertive
Conştientizarea unor modalități de comunicare (pasivă, asertivă, agresivă) si a consecințelor
acestora
Stabilirea diferențelor dintre atitudine pasivă, agresivitate (directă sau indirectă) si asertivitate
 Materiale necesare: săculeț, obiecte, instrumente de scris
1. INTRODUCERE
Consilierul prezintă tema si obiectivele întâlnirii, se stabilesc regulile de grup care urmează să fie
respectate pe parcursul activității.
Spargerea gheții: Elevii vor fi antrena în jocul „Săculețul cu surprize” cu scopul de
autocunoaştere şi autoprezentare, dar și pentru a realiza asocieri între propria persoană și obiectul
extras. Elevii extrag, pe rând, câte un obiect din săculeț şi prezintă celor din jur un motiv pentru
care ei cred că se aseamnă cu obiectul respectiv și care este emoția pe care o încearcă. După ce un
elev îşi termină prezentarea, jocul continuă până când toți elevii se prezintă cu ajutorul obiectului
extras.
2. MUNCA ÎN GRUP:
a) Experiența concretă: Consilierul expune pentru dezbatere următoarea situație – problemă:
Un copil din clasa a IV-a, Sorin, așteaptă cu nerăbdare, după o zi de școală, să se joace în parc cu
prietenii săi. Pentru a nu pierde timpul el nu mai servește prânzul acasă, dar în timp ce se îndreaptă
spre parc se gândește să-și cumpere biscuiți, o ciocolată și o sticlă de suc. Ajuns la locul de joacă
este întâmpinat de prietenii săi și deschide un pachet de biscuiți cu gândul să-și potolească foamea,
dar să-i servească și pe cei din jur. Unul dintre prietenii săi, Alin, se „năpustește” asupra pachetului
și se autoservește fără a primi permisiunea lui Sorin. Ceilalți prieteni, influențați de comportamentul
lui Alin, îi urmează exemplul și în câteva secunde nu mai rămâne nimic. Sorin nu a reușit să guste
niciun biscuite, dar în gândul lui își spune că situația trebuie rezolvată.
b) Reflecția
Ce credeți voi că simte/gândește/face Sorin în acel moment?
Patru elevi interpretează printr-un joc de rol diferitele atitudini posibile ale lui Sorin, confruntat cu
situația expusă mai sus:
1. Prima opțiune: se scuză rușinat față de prietenii săi că nu a apucat să îi servească și le lasă tot
pachetul de biscuiți, dar și ciocolata și sucul.
178
2. A doua variantă: este vizibil enervat, strigă la prietenii săi și îi acuză că au un comportament de
huligani, dorește să nu îi mai vadă, aruncă dulciurile pe jos, lovindu-le cu piciorul.
3. A treia variantă: fără să schițeze vreun gest sau să spună ceva le lasă prietenilor săi toate dulciurile,
apoi îi ignoră astfel încât ei să înțeleagă că s-a supărat foarte tare.
4. A patra opțiune: Se ridică în fața prietenilor săi și își exprimă sincer și deschis nemulțumirea față de
situația creată de aceștia și față de comportamentul lor. El le explică gradual situația, așa cum a
înțeles-o el: „Într-adevăr sunteți prietenii mei, dar să știți că m-am simțit jignit de atitudinea pe care
ați avut-o. Nu v-ați gândit niciun moment la mine. Eu, nerăbdător să mă întâlesc cu voi nu am reușit
să mănânc acasă dar din banii mei de buzunar am cumpărat dulciurile pe care abia așteptam să le
împart cu voi, dar asta nu înseamnă că erau exclusiv pentru voi. Mi-aș fi dorit să apuc și eu să gust
un biscuite. Nu credeți că am dreptate?”
c) Conceptualizarea: Împreună cu grupul se discută în ce constau cele patru variante de răspuns:
PASIV: acționând ca victime, crezând că ceilalți iau întotdeauna ce e mai bun, simțindu-se
nemulțumiți și făcându-I pe ceilalți să se simtă vinovați
DIRECT AGRESIV: ignorând să respecte dorințele și sentimentele celor din jur, acționând cu
ostilitate, atacând pentru a-și ascunde nesiguranța emoțională, făcându-i pe ceilalți să se simtă
supărați și chiar să contraatace
INDIRECT AGRESIV: ataci fără zgomot, ca o cobră, când nu îți exprimi direct frustrarea sau
nemulțumirea, dar îi lași fără cuvinte pe prietenii tăi cu atitudinea ta ostilă, reușind să-i faci să se
simtă frustrați, nervoși, necunoscând cauza atitudinii tale
ASERTIV: îți exprimi fără ocolișuri sentimentele, fiind atent și la sentimentele celor din jur,
încercând să găsești soluții prin care atât tu, cât și ceilalți să fiți mulțumiți. Aceasta îți va conferi
confort emoțional și vei avea o imagine de sine pozitivă în timp ce prietenii tăi îți vor aprecia
onestitatea, corectitudinea și curajul.
d) Acțiunea: elevii vor purta discuții pe marginea unor întrebări de tipul: Credeți că este dificil să
fii asertiv, în relația cu prietenii? Este riscant/de dorit sau nu să îți exprimi sentimentele negative?
Argumentați răspunsul.
Consilierul va solicita elevii să dea exemple din propria lor experiență de viață în care atitudinea
asertivă/hotărâtă s-a dovedit a fi eficientă. Se pune accent pe ideea consecințelor emoționale
negative și disfuncționale pe care le au atitudinile agresive, fie ele directe sau indirecte, și cele
pasive – în special sentimentul de inferioritate, în opoziție totală cu avantajele practicării atitudinilor
asertive.
179
3. ÎNCHEIEREA
Se concluzionează că aceste exemple au un rol deosebit de important în reușita noastră de a
gestiona situațiile problematice cu care ne confruntăm uneori iar practicarea asertivității ne va
conferi, în primul rând nouă, o stabilitate emoțională și va clădi în ochii noștri și a celor din jur o
imagine de sine pozitivă.
Tema pentru acasă: Notați o situație în care voi sau altcineva a avut un comportamet direct
agresiv/indirect agresiv, subliniați gândurile iraționale și utilizând metoda A-B-C-D-E reduceți
intensitatea emoțiilor pe care le generează cele două tipuri de comportament.
BIBLIOGRAFIE:
Băban, A. (2001). Consiliere educaţională – Ghid metodic pentru orele de dirigenţie, ASCR,
Cluj-Napoca
Catrinel, A., Stefan &Kallay Eva (2007) – Dezvoltarea competențelor emoționale si sociale la
prescolari, Editura ASCR, Cluj-Napoca
Dryden, Windy., Digiuseppe, Raymond (2003) – Ghid de terapie rational-emotivă şi
comportamentală, Editura ASCR, Cluj-Napoca
Filipoi, S. (2012) - Basme Terapeutice pentru copii, adolescenți si părinți, Editura ASCR, Cluj-
Napoca
Opre, A., David, D. (2006). Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin programe de educaţie
raţional-emotivă şi comportamentală (EREC).Alexandru Roşca 1906-1996; Omul, savantul,
Creatorul de Şcoală. Editura Academiei Române: Bucureşti
Ştefan, C.A., & Kallay, E. (2007). Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la
preşcolari.Ghid practic pentru educatori. Ed. ASCR, Cluj-Napoca.
Vernon, A. (2004a). Consilierea în şcoală. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin educaţie
raţional-emotivă şi comportamentală. Clasele I – IV, Editura ASCR, ClujNapoca.
Verza, E., Verza, F.E. (2000). Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate, Bucureşti.
180
ANEXE
Anexa 1
Anexa 2
181
Anexa 3
Povestea ursului îmblânzit
poveste terapeutică
La o grădină zoologică dintr-un oraș din altă țară își ducea zilele un urs foarte mare și arătos.
Cușca lui era foarte mică, pentru că, văzându-l cum arată, tuturor îngrijitorilor le era frică de el. Se
temeau și pentru că ursul era aproape tot timpul foarte agitat și nervos. Răcnea, lovea cu labele și
încerca mereu să atace, așa că lumea stătea tot mai departe de el. Chiar și pe cei mai prietenoși
îngrijitori care voiau să se apropie de el oferindu-i mâncare, ursul îi speria cu câte un răget sau cu
câte o pocnitură de labă în gratiile cuștii. Ca să-l hrănească îi aruncau mâncare și plecau cât mai
repede. Ursul era mânios și pentru că nu i se dădea mâncarea pe care si-ar fi dorit-o el, iar cușca
fiind atât de mică, se tot învârtea pe loc și făcea mare gălăgie. Dacă treceau pe acolo turiști
vizitatori, se țineau departe de cușcă pentru că ursul dădea semne clare că dorește să fie lăsat în pace
și să nu vină nimeni în apropierea lui.
Trebuie să știm totuși că ceea ce arată ursul prin purtarea lui pe de o parte și ceea ce simțea
el în sufletul său pe de altă parte erau două lucruri foarte diferite. De fapt, bietul urs era cât se poate
de trist. Nu-i plăcea cușca aceea strâmtă, nu-i plăcea că era departe de pădurea de brad și nu-i plăcea
că nu mai erau și alți urși în jurul său. I se urâse de plictiseală și de singurătate.
Faptul că lucrurile stăteau așa, l-a făcut pe urs să simtă un gol mare și întunecat în sufletul
său. Însă decât să-i lase pe cei din jur să vadă cât de trist era, el se purta de parcă ar fi fost tot timpul
mânios. Nu-și dădea seama că, procedând așa, tocmai ceea ce l-ar fi făcut să se simtă mai bine
rămânea departe de el. Administratorul grădinii bineînțeles că l-ar fi pus cu plăcere într-un spațiu
mai larg, cu brazi, unde trăiau și alte animale din pădurile de munte. Dar din cauza acceselor sale de
furie, se temeau să ar fi periculos pentru viața celorlalte animale sau a vizitatorilor care erau destul
de numeroși. Este de înțeles că astfel viața bietului urs era din ce în ce mai grea, iar el era în
aparență din ce în ce mai mânios.
S-a întâmplat ca îngrijitorul care trebuia să se ocupe de el, a avut niște probleme familiale și
ca să fie sigur că ursul cel nervos nu va face rău nimănui pe perioada cât urma el să plece în
concediu, a mutat cușca ursului într-un loc dosnic și părăsit, unde nimeni nu-l mai putea vizita.
Ursul a ajuns absolut singur.
Într-o zi, pentru că la grădina zoologică erau aduse din ce în ce mai multe animale,
administratorul șef a angajat și o îngrijitoare care era specialistă în înțelegerea animalelor. La
început, timp de câteva zile ea a vizitat toată grădina. Ca să vadă toate animalele. Așa s-a întâmplat
că a ajuns și la bietul urs. L-a privit cu mare atenție cum răgea și se repezea cu labele spre gratiile
182
cuștii ca și cum ar fi vrut să o atace. Apoi l-a privit cum i-a întors spatele și s-a prefăcut că doarme,
refuzând de la îngrijitoare mâncarea pe care i-o oferea. Se părea că această îngrijitoare nu era deloc
la fel ca ceilalți, care atunci când veneau la urs îi curățau cușca, îi aruncau ceva de mâncare și apoi
plecau cât puteau de repede. Ea înțelegea altfel încercările de atac pe care le arăta ursul și știa ce se
ascunde în spatele lor. Ea înțelegea altfel încercările de atac pe care le arăta ursul și știa ce se
ascunde în spatele lor. Îngrijitoarea a început să-l viziteze regulat, să-i vorbească liniștit, arătându-i
că își dă seama de tristețea lui și de faptul că și-ar dor să-l ajute. Pe de altă parte, ursul cel mare,
deși dădea adevărate spectacole de furie răcnind și mușcând gratiile, a înțeles că această îngrijitoare
nouă l-ar putea ajuta să scape de tristețea lui. Așa că rând pe rând a învățat chiar unele obiceiuri noi
și a devenit mai ascultător.
Timpul a trecut și a sosit ziua fericită când ursul a fost mutat în spațiul mult mai larg și plin
de brazi, rezervat animalelor din pădurile de munte. Acolo putea să se plimbe printre trunchiurile
copacilor împreună cu alți urși, să stea la întins la soare, iar păsările îi cântau de parcă ar fi fost
într-o pădure adevărată. La început a avut unele greutăți, mai ales să își facă prieteni, dar
îngrijitoarea aceea pricepută, care știa că el învață ușor și repede, l-a ajutat până ce a fost primit de
către urșii care erau acolo de mai multă vreme. Ceilalți îngrijitori de animale erau foarte uimiți de
schimbările care se petrecuseră cu ursul cel fioros și preziceau că în curând ursul va redeveni cel
dinainte, ființa aceea sălbatică și înfricoșătoare pe care o știau toți. Dar îngrijitoarea era sigură că
acest lucru nu se putea întâmpla pentru că, plină de răbdare, ea ăl ajutase pe urs să înțeleagă altfel
viața și să-si exprime printr-o purtare mai potrivită și pe înțelesul tuturor sentimentele pe care le
avea. Ursul a simțit într-o zi că golul acela întunecat din sufletul lui dispăruse.
De atunci de câte ori ursul o vedea trecând pe îngrijitoarea cea înțeleaptă făcea tot felul de
ghidușii, mormăind vesel, spre bucuria turiștilor vizitatori.
Anexa 4
Numele și prenumele elevului ____________________________________
FEREASTRA EMOȚIILOR
ZIUA EMOȚIA MOTIVAȚIA
LUNI Azi mă simt…… pentru că…..
183
MARȚI Azi mă simt…… pentru că…..
MIERCURI Azi mă simt…… pentru că…..
JOI Azi mă simt…… pentru că…..
VINERI Azi mă simt…… pentru că…..
SÂMBĂTĂ Azi mă simt…… pentru că…..
DUMINICĂ Azi mă simt…… pentru că…..
184
Anexa 5
SEMAFORUL IMPULSURILOR
Stai, linişteşte-te şi gândeşte înainte să acţionezi!
Spune-ţi problema şi exprimă ceea ce simţi!

Stabileşte-ţi un scop pozitiv!
Găseşte cât mai multe soluţii!
Gândeşte-te la consecinţe!
Pune în aplicare planul cel mai bun!
185
Anexa 6
186
Anexa 7
187
Anexa 8
TESTOASA
Când țestoasa este nervoasă se ascunde
sub carapace, nu spune nimic și nu face
nimic și ține în ea toată supărarea.
BUFNITA
Când bufnița se enervează, se îndepărtează
puțin de situație schimbând locul pe o altă
ramură de copac, analizează situația și se
gândește la posibile soluții. Iar când s-a
liniștit și relaxat, revine să vorbească și să
încerce să rezolve lucrurile.
Anexa 9
188
189
PROIECT DE INTERVENȚIE EDUCAȚIONALĂ
Prof. Abalașei Cristina Maria

Școala Gimnazială Nr.10 Suceava
„Principiul fundamental al şcolii incluzive este acela că toţi copiii trebuie să înveţe
împreună, oricând acest lucru este posibil, indiferent de dificultăţile pe care le au sau de diferenţele
dintre aceştia. Şcoala incluzivă trebuie să recunoască şi să reacţioneze la diversele cerinţe ale
elevilor, armonizând, pe de o parte stiluri şi ritmuri diferite de învăţare, iar, pe de altă parte să
asigure o educaţie de calitate pentru toţi, prin programe de învăţământ adecvate, bună organizare,
strategii de predare, folosirea optimă a resurselor şi parteneriatul cu ceilalţi membri ai comunităţilor
în care funcţionează.”
( Declarația de la Salamanca)
Deși a trecut mai bine de un deceniu de la semnarea acestei declarații, incluziunea copiilor
cu CES în învățământul de masă are în continuarea numeroase limitări determinate uneori de
ambiguități legislative, lipsa de pregătire a personalului didactic, fonduri insufieciente alocate
școlilor sau prejudecăți ale elevilor și părinților. Această incluziune poate fi reală și relevantă doar
în contextul în care toți factorii educaționali - școală, familie comunitate – conlucrează în acestă
direcție. Acțiunile lor conjugate trebuie să se regăsească în Planul de servicii individualizat pentru
copiii cu cerințe educaționale speciale realizat de către cadrul didactic cu sprijinul consilierului
școlar și al specialiștilor de la C.J.R.A.E, dar și în proiecte de intervenție educațională .
Subiectul: S. Anda
Vârsta: 11 ani
Sexul: feminin
Prezentarea cazului:
- eleva înregistrează rezultate slabe la învăţătură, atingând cu dificultate standardele minime de
performanţă la toate disciplinele, fiind diagosticată cu intelect liminar;
- în anul școlar precedent a înregistrat peste 50 de absențe, din care mai puțin de jumătate
motivate, existând riscul abandonului școlar;
- întâmpină dificultăţi în exprimarea scrisă, face numeroase greșeli de ortografie și exprimare;
- efectează calcule simple, cu suport intuitiv, dar nu respectă ordinea efectuării operațiilor ;
- rezolvă doar probleme simple care presupun 1 – 2 operații matematice, cu sprijin;
190
- manifestă interes scăzut în îndeplinirea sarcinilor şcolare;

- se integrează cu dificultate în grupul clasei;
Obiective:
- identificarea unor posibile cauze care stau la baza acestor deficienţe;
- stabilirea unor obiective care să orienteze activitatea de intervenţie;
- alegerea unei strategii de intervenţie;
- colaborarea cu persoane și instituții abilitate pentru remedierea situației;
Date despre mediul familial :

- eleva provine dintr-o familie monoparentală;
- starea materială a familiei este precară;
- familia nu este interesată de progresul școlar al copilului;
- familia se află în atenția Direcției de Asistență Socială din cadrul Primăriei Suceava;
Relaţiile în grupul de elevi:

- indicile statului sociometric scăzut (0,06), indicele de statut preferenţial negativ (-0,2);
- este reticentă în ceea ce privește interacțiunile sociale;
- colaborează cu membrii subgrupului în cadrul jocurilor sau activităţilor recreative, dar
manifestă ostilitate faţă de sarcinile de învăţare în grup.
Date pedagogice:
- absentează frecvent, nemotivat de la ore;
- parcurs şcolar descendent;
- învaţă sporadic, nu are un stil propriu de învăţare;
- disciplinele şcolare preferate: educaţie fizică, muzică și mișcare, ştiinţe ale naturii;
- îi place să citească;
- participă cu plăcere la activităţi extraşcolare, se implică uneori în organizarea acestora;
191
PLAN DE INTERVENŢIE EDUCAŢIONALĂ
Nevoi specifice ale copilului în cadrul familiei:

 copilul are nevoie de o îngrijire şi o supraveghere mai atentă din partea familie;
 este necesar ca familia să manifeste o atitudine pozitivă faţă de şcoală, să o aprecieze şi să o
încurajeze pentru a învăţa;
 se impune o organizare mai judicioasă a timpului petrecut de elevă acasă și exercitarea unui
control parental ;
Obiective Mijloace de realizare

o Sensibilizarea părinţilor faţă discuţii cu părinţii;
de problematica şi nevoile crearea unui caiet prin intermediul căruia părinţii să fie
copilului; informaţi săptămânal de activitatea şi rezultatele elevului la
şcoală, în care să noteze aspecte semnificative ale
activităţilor desfăşurate de copil acasă;
o Îmbunătăţirea colaborării realizarea unor activităţi şcolare sau extraşcolare la care
dintre părinţi şi şcoală să participe şi părinţii( serbări, expoziţii cu produse ale
(cadrul didactic) elevilor, excursii, concursuri sportive sau de cunoştinţe
generale la care să participe echipe mixte formate din
părinţi şi copii, etc.)
întocmirea împreună cu părinţii şi elevul a unui „orar”
pentru acasă
Nevoi specifice ale copilului în cadrul şcolii:

 integrarea copilului într-o serie de programe cu scop ameliorativ sau de recuperare a
deficienţelor la învăţătură;
 creşterea interesului copilului faţă de şcoală şi învăţătură, prin tratarea sa diferenţiată,
aprecierea progreselor făcute şi nu neapărat a rezultatelor obţinute;
 adoptarea unor strategii de evaluare care să-i permită să-şi valorifice cunoştinţele şi
deprinderile;
 creşterea respectului faţă de sine, dar şi faţă de cei din jur;
192
o creşterea preciziei şi fineţii ex. de decupare a unor forme după contur

activităţilor motrice în ex. de realizare a unor desene prin unirea unor
vederea îmbunătățirii puncte date;
aspectului scrisului; ex de reproducere, copiere a unor imagini, figuri
geometrice;
iniţierea în folosirea calculatorului, mai ales a
tastaturii;
ex. de scriere a unui enunţ cu diverse tipuri de
caractere sau cu creşterea treptată a vitezei;
ex. specifice realizate în orele de educaţie fizică;
o creşterea capacităţii de ex. de identificare a poziţiei unor obiecte în spaţiu

orientare în spaţiu, cu precădere şi în plan;
în pagină ex. de realizare a unor desene respectând comenzi
date;
ex. de aşezare corectă în pagina caietului a datei,
titlului, a textelor în versuri dau proză;
o dezvoltarea vocabularului ex. de identificare sau asociere a sinonimelor,

a antonimelor sau a omonimelor (utilizând imagini
suport sau sub forma unor jocuri)
ex. joc: „Cum este ?”, „ Cuvântul interzis”
completarea unor rebusuri, integrame pentru copii
o îmbunătăţirea calităţii citirii şi ex. de citire a unor texte scurte redactate cu caractere
a scrierii; mai mari decât cele din manual;
citirea unor silabe, scurte cuvinte rimate;
ex. de citire în perechi, citire pe roluri sau selectivă;
transcrieri, copieri;
ex. de scriere caligrafică;
familiarizarea cu tehnici rapide de calcul;

compuneri de probleme după imagini;
193
o dezvoltarea capacității de scrierea rezolvării unei probleme ca un exercițiu cu

compunere și rezolvare de mai multe operații;
problemelor cu mai mult de 2 rezolvarea cu sprijin a problemelor, cu creșterea
operații; graduală a nivelului de dificultate;
realizarea de desene, scheme care să faciliteze
înțelegerea problemei;
ex. de memorare pe baza unor asociaţii logice,

ex. de organizare a conţinuturilor de învăţat sub
o familiarizarea elevului cu o forma unor scheme;
serie de tehnici de învăţare ex. de luare a notiţelor în clasă sub formă de desen;
eficientă folosirea hărților conceptuale, a graficelor;
familiarizarea elevilor cu metode active de învăţare (
tehnica de lectură SINELG; Ştiu, vreau să ştiu, am
învăţat; metoda ciorchinelui, etc)
ex. de rol, dramatizări;

teatru de marionete pe teme alese de elevi;
ex. de adaptare a comunicării la interlocutor sau
o dezvoltarea capacităţii de situaţie;
comunicare orală şi scrisă frământări de limbă;
realizarea unor povestiri, compuneri cu sprijin (în
perechi sau în grup)
concursuri sportive sau de cultură generală între

grupe de elevi din colectiv;
implicarea într-o serie de activităţi de învăţare în
o stimularea relaţiilor de grup sau în perechi
prietenie şi cooperare cu sărbătorirea zilei de naştere împreună cu colegii;
membrii colectivului de elevi excursii, vizite;
jocuri sportive;
dezbateri pe baza unor texte cu conţinut civic,
194
atribuirea unor roluri de organizator sau conducător

al unor jocuri;
o creşterea respectului faţă de trasarea unor responsabilităţi în cadrul colectivului
sine şi de cei din jur (responsabil cu serviciul pe clasă)
completarea unor chestionare de apreciere a propriei
comportări;
jocul de rol
Monitorizare:
 raportarea lunară a numărului de absențe
 fișe de progres școlar
 rezultate obținute la E.N.
 tabele de prezență la activități extrașcolare
 chestionare, liste de verificare și control
 discuții individuale
DIFICULTĂȚILE DE COMPORTAMENT ȘI EMOȚIONALE LA COPIII CU

CERINȚE EDUCAȚIONALE SPECIALE (CES) INTEGRAȚI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
DE MASĂ ; STIMA DE SINE LA COPILUL CU CES ȘI MODALITĂȚI DE
INTERVENȚIE
Prof. Ianoș Mariana
CSEI Suceava
Lucrarea de față prezintă o parte teoretică referitoare la cauzele tulburărilor de

comportament și emoționale la copilul cu CES , precum și definirea a ceea ce înseamnă stima de
sine la copilul cu CES . Partea practică prezintă un studiu de caz și un plan de intervenție la copilul
cu CES.Am prezentat atât un plan de intervenție asupra copilului cu CES în domeniul
comportamental (model) cât și un program de intervenție asupra unei clase de elevi care are mai
mulți elevi cu CES (17 elevi în clasă din care 5 elevi cu CES). Am urmărit să evaluez stima de sine
195
la începutul programului de intervenție și după desfășurarea acestuia și să observ dacă activitățile

din programul de intervenție ,bazate pe dezvoltarea stimei de sine - au sau nu influență asupra
copiilor cu CES.
1. Introducere .Argument :
Ca urmare a reformelor din ultimele decenii, învățământul românesc actual trebuie să
înlăture și să schimbe mentalitățile și atitudinile referitoare la elevii diferiți de cei normali, să
renunțe la stigmatizări și să asigure șanse egale la educație pentru toți elevii.Stă în puterea noastră ,a
tuturor să intervenim pentru a schimba unele reprezentări negative existente în societate referitor la
copiii cu dizabilități și cei cu dificultăți de învățare și care provin din familii sărace sau
dezorganizate.Și acești copii ar putea fi utili societății doar dacă dispun de un mediu școlar în care
majoritatea să-i accepte.
2.Cauzele tulburărilor de comportament și emoționale ;
Principalii factori răspunzători de dificultățile de comportament și emoționale la copilul cu
CES pot fi clasificați în patru categorii :
A. Factori de mediu:
1.Factori familiali : în această categorie intră factorii cei mai vulnerabili care determină dificultățile
cu care copiii se vor confrunta în viitor. Din punct de vedere educațional divergența între stilurile
educative ale părinților poate crea copilului dificultăți în conturarea unui sistem de valori unitar și
constant.Includem aici și atitudinea parinților față de școală. Contează desigur și nivelul de educație
al părinților și faptul dacă părinții au amintiri plăcute sau neplăcute de pe când erau elevi.Familiile
numeroase sunt un mediu zgomotos , care poate duce la instabilitate emoțională și iritabilitate la
copii. Copiii pot fi afectați și de lipsa tatălui sau a mamei. De asemenea,copiilor înfometați sau
îmbrăcați cu haine sărăcăcioase nu le este deloc ușor să se bucure de școală și să se concentreze la
lecții. Diferențele mari dintre situațiile socio-economice ale copiilor din clasă pot fi o altă cauză de
naștere a invidiei și comportamentului distructiv. Acolo unde există , violența părinților ,stările de
tensiune ,conflictele din familie pot avea efecte negative atât prin modelul oferit cât și prin stările
emoționale negative resimțite de copii: oboseală, stres, nesiguranță ,tristețe , furie.
2. Factori școlari/educaționali : Școlile pot avea probleme mari dacă nu se instituie reguli ,dacă nu
există consecințe pentru comportamentele inadecvate și dacă nimănui nu-i pasă de ce fac copiii.
Dacă adulților nu le pasă ,de ce le-ar păsa copiilor ? Copiii care se tem de eșec își ascund adesea
teama sub masca unui comportament distructiv.
Inadaptarea școlară arată faptul că nivelul de adaptare și integrare școlară poate fi analizat din
perspectiva succesului/insuccesului școlar și gradului de satisfacție resimțit de elev.”Eșecul școlar
196
poate fi trăit ca stare de insatisfacție și devalorizare a propriei persoane”, stare care determină
scăderea nivelului de aspirație al elevului și orientarea sa la alte domenii de activitate , unde
succesul este obținut mai ușor. Este cazul copiilor care obțin rezultate slabe la materiile/disciplinele
importante (Limba și literatura română , Matematică ) dar obțin rezultate bune la Educație fizică,
Arte vizuale și abilități practice , chiar Educație muzicală.
Comportamentul inadecvat al profesorilor poate include : agresiunea fizică a profesorilor
față de elevi, agresiunea verbală, utilizarea notei ca modalitate de sancționare a unor
comportamente inacceptabile ale elevilor, atitudini discriminatorii și marginalizarea unora dintre
elevi în activitățile clasei , inducerea sentimentului de eșec prin supraaglomerarea sarcinilor școlare
și lipsa sprijinului educațional individualizat, lipsa de încurajare a inițiativelor elevilor.
3.Prietenii/anturajul : copiii cu probleme emoționale și comportamentale găsesc adesea prieteni care
li se aseamănă și pot forma găști care pot deranja nu doar clasa ,ci chiar școala.
4.Factorii culturali includ societate și mass media ,schimbări în societate și valori și norme: mass
media are un mare impact prin modelele de comportament promovate. Mulți copii învață mai multe
despre comportament de la TV decât de la părinți sau din școală.
B. Factori de dezvoltare individuală
Personalitatea elevului cu probleme comportamentale are următoarele caracteristici:
temperament dificil, toleranță scăzută la frustrare ,dificultăți de adaptare la normele școlii
,instabilitate emoțională , lipsa sau insuficienta dezvoltare a mecanismelor de autocontrol emoțional
și comportamental, imagine de sine negativă , empatie deficitară. Frustrarea și exteriorizările
violente pot apărea ușor la copiii cu CES , dacă nu le sunt întâmpinate nevoile și nu sunt înțeleși.
C.Combinații între mai mulți factori : Așa cu am precizat mai sus, cauza principală a problemelor
comportamentale și emoționale la copii poate fi legată de mediul familial problematic. Așa copilul
poate găsi un mediu mai atrăgător pe străzi , alături de prieteni. În loc să-și facă temele ,copilul va
rămâne afară până seara târziu, neglijându-și temele pentru acasă. Apoi va începe să fie agresiv în
clasă din cauză că resimte situația școlară ca pe un eșec.
Referitor la cadrele didactice , în unele școli din mediul rural dar și din mediul urban încă
mai există practici de abuz emoțional asupra copiilor cu CES. Pentru a respecta normele și regulile
învățământului tradițional ,profesorii apelează la metode ”intruzive” , care pot influența negativ
dezvoltarea normală a copiilor . Printre acestea enumerăm doar câteva: respingerea copilului
,înlăturarea lui de la activități mai complexe (experimente de laborator) ,amenințarea cu abandonul
,etichetarea copilului cu CES ,atitudine autoritară dominatoare ,învinuirea fără motiv, etc.
197
În aceste condiții , când crește numărul copiilor cu CES , respectiv copii cu probleme de
comportament și emoționale ,se conturează tot mai mult necesitatea luării unor măsuri hotărâtoare
care să prevină și să elimine din școală conflictele între elevi , între elevi și profesori , între
profesori și părinți și să se creeze un mediu școlar atractiv, relaxant și cu bune practici pentru toți
elevii și beneficiarii educației. Este ceea ce mi-am propus să abordez în acest proiect ,respectiv
obiectivele:
1. Să evaluez dezvoltarea socială și emoțională a elevilor cu CES la începutul programului de
intervenție -respectiv începutul semestrului II (prin folosirea unei liste de observație precum
și a unui chestionar(inventar) -stima de sine a elevilor cu CES , ambele prezentate în anexele
proiectului -Anexa 1 și Anexa 2);
2. Să realizez un model de intervenție asupra elevilor cu CES ;
3. Să evaluez impactul intervenției la sfârșitul anului școlar asupra elevilor (prin reevaluarea
dezvoltării sociale și emoționale a elevilor cu CES la sfărșitul anului școlar- Anexa 1 și
Anexa 2);
1.Pentru a începe un astfel de proiect ,am considerat necesar să încep cu prezentarea a ceea ce
înseamnă stima de sine, cum este ea definită și ce înseamnă stima de sine la copilul cu CES.
S. Coopersmith definește stima de sine ca fiind un ansamblu de atitudini și opinii pe care indivizii
le pun în joc, în raporturile cu lumea exterioară. Tot el spune că stima de sine este o judecată
personală a ”meritului” care este exprimată în atitudinile pe care individul le transmite altora prin
rapoarte verbale și alte comportamente expresive . Stima de sine se află în strânsă legătură cu
imaginea de sine și se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înșine, cât de ”buni” ne considerăm
comparativ cu propriile expectanțe sau cu alții.
În copilărie,indivizii îşi formează o imagine despre ei înşişi fondată pe modul în care sunt
tratați de către persoanele care joacă un rol important în viața lor: părinți ,profesori, prieteni ,colegi
de școală, etc. Această apreciere pozitivă sau negativă despre imaginea de sine constituie stima de
sine.Stima de sine este expresia unei aprobări sau dezaprobări privind sinele însuși . Stima de sine
are un rol esențial în realizarea echilibrului nostru interior: atunci când are un nivel ridicat și o
anumită stabilitate , ea conduce la acțiuni eficiente, ne poate ajuta să facem față dificultăților , să
obținem performanțe bune și foarte bune în activitatea desfășurată și să întreținem relații bune cu
cei din jur. În cazul în care stima de sine este instabilă și are un nivel scăzut , efectele constau în
inadaptare , frustrare ,eficiență scăzută în acțiuni.
Branden descrie stima de sine ca încrederea în eficacitatea minții noastre ,în capacitatea
noastră de a gândi. Referitor la elevi ,este încrederea în abilitatea noastră de a învăța , de a face
198
alegeri ,de a lua decizii adecvate și de a răspunde în mod eficient schimbării. Câteva din
ingredientele care pot încuraja dezvoltarea încrederii elevilor sunt : acceptarea necondiționată
,empatia, colaborarea ,gândirea pozitivă ,responsabilitatea ,respectul.
Dacă analizăm imaginea de sine a copiilor și adolescenților cu dizabilități fizice, intelectuale,
vizuale sau de auz, vom constata că pentru mulți dintre ei această componentă a personalității
determină un set complex de probleme de adaptare și integrare în mediul social, sentimente de
inferioritate ,atitudini de evitare ,tulburări de comportament , nervozitate exagerată ,anxietate, etc.
Copiii cu cerințe educaționale speciale necesită o atenție deosebită din partea cadrelor
didactice, au nevoie permanent de susțineri și încurajări dezvoltându-și astfel stima de sine, o stimă
de sine cel puțin medie dacă nu înaltă. Acești copii sunt sensibili din punct de vedere afectiv ceea ce
subliniază faptul că ei au nevoie de aprecieri, de atenție , de încurajări pe care în mediul familial nu
le primesc aproape deloc.
Iată câteva aspecte din ce spune autorul Christophe Andre că înseamnă stima de sine:
 Să spun ce gândesc.
 Să insist când mă lovesc de o dificultate.
 Să nu-mi fie rușine să renunț.
 Să râd din toată inima dacă sunt luat peste picior fără răutate.
 Să îndrăznesc să spun ”nu știu”.
 Să îmi acord dreptul de a fi fericit.
 Să mă simt împăcat cu mine însumi.
 Să spun ”mi-e teamă” sau ”sunt nefericit” fără să mă simt injosit.
2.Demersul de intervenție presupune :
 intervenția asupra elevilor cu CES/clasei din care fac parte ;
În acest proiect m-am oprit la intervenția asupra elevilor cu CES: ea presupune acțiunea și
colaborarea echipei multidisciplinare ,care implică mai mulți specialiști: psiholog, profesor de
sprijin ,logoped și cadru didactic de la clasă.
Competențele profesorului care lucrează cu elevul cu CES se referă la prevenția și
rezolvarea problemelor:
Crearea unor relații pedagogice bazate pe respect ,încredere ,responsabilitate și colaborare.
Rezolvarea imediată a formelor minore de indisciplină școlară.
Înțelegerea și folosirea corectă a sistemului de recompense și pedepse și evitarea centrării
pe sancțiune.
Acordarea atenției, încurajarea și validarea comportamentelor dezirabile.
199
Valorificarea intereselor și aptitudinilor elevilor prin integrarea elevilor în activități

extrașcolare ;voluntariat cu caracter social.
Cunoașterea personalității copiilor ,cunoașterea clasei ca grup.
Identificarea copiilor cu probleme de comportament prin observare și chestionare.Anexa 1
cu ”Grilă de observație pentru identificarea elevilor cu tulburări de comportament ”poate fi
un instrument util pentru observarea și consemnarea comportamentelor inacceptabile ale
elevului cu dificultăți de învățare determinate de un deficit de atenție și hiperactivitate.
Utilizarea eficientă a comunicării asertive în discuțiile individuale.
Medierea.
Asistarea și monitorizarea elevilor .
Aplicarea sancțiunilor disciplinare (în ultimă instanță , după ce aplicarea celorlalte măsuri a
dat greș).
Competențele specialistului (psiholog, profesor de sprijin sau/și logoped) presupune terapia
emoțională și comportamentală :
Evaluarea/cunoașterea psihologică a elevilor cu probleme de comportament și a complexului
de cauze care au generat și susțin problema de comportament prin: utilizarea unor
instrumente de cunoaștere specifice: teste de personalitate ,ghiduri de observație ,de interviu,
fișe de predicție a conduitei deviante.
Identificarea elevilor aflați în situație de risc: cu profil agresiv, cu ADHD, tulburări
emoționale ,din familii cu probleme sociale și emoționale , copii victimă a unui abuz, etc.
Elaborarea proiectului de intervenție.
Consilierea individuală /terapie emoțională și comportamentală pentru: dezvoltarea
personală a elevilor (îmbunătățirea stimei de sine) ,antrenarea empatiei și asertivității
,autoreglarea emoțională și comportamentală , rezolvarea conflictelor interioare ,rezolvarea
problemelor și luarea deciziilor ,evaluarea consecințelor acțiunilor proprii ,dezvoltarea
complianței ,gestionarea furiei ,stil de viață sănătos.
Asistarea elevilor, monitorizarea comportamentului și a rezultatelor intervenției.
(L.Gherasim)
Pentru a realiza aceste competențe am considerat necesar alcătuirea unui plan de intervenție
personalizat pentru fiecare elev cu CES în parte , identificat cu tulburări emoționale și de
comportament ,plan alcătuit nu doar în domeniul de intervenție cognitiv ci și în domeniul
comportamental. Pentru dezvoltarea stimei de sine a elevilor cu tulburări emoționale și de
200
comportament este necesar să întocmim un program de intervenție asupra colectivului în care este
integrat elevul/elevii cu CES.
Pentru realizarea unui plan de intervenție personalizat ,prima dată se va analiza
comportamentul și situația socială care au dus la apariția problemei. Apoi se vor analiza
deprinderile și abilitățile psihomotrice (orientarea spațială și temporală, schema corporală
,lateralitate), dezvoltarea emoțională a copilului (timiditate, autocontrol emoțional) ,dezvoltarea
cognitivă /intelectuală (nivelul de cunoștințe și abilități ),limbajul și comunicarea (dificultăți de
vorbire , comunicarea în limba de predare).
Apoi se vor identifica astfel dificultățile elevului și domeniul de intervenție educațională.
Mai întâi voi preciza aspectele generale ale unui plan de intervenție personalizat -în
domeniul comportamental, apoi voi prezenta un studiu de caz al unui copil cu dificultăți emoționale
și de comportament,precum și un program de intervenție asupra clasei în care este integrat
elevul/elevii cu CES ,program în care vor fi incluse și activități de consiliere privind dezvoltarea
stimei de sine .
Un plan de intervenție personalizat are ca obiective pe termen scurt, în domeniul comportamental
(exemple):
 Să reacționeze adecvat la diferite stări sufletești -emoționale ;
 Să respecte regulile de lucru în grup.
Exemple de metode și mijloace de realizare :
 Exerciții și jocuri de identificare a diferitelor stări sufletești ;
 Exerciții de recunoaștere a diferitelor stări sufletești exprimate de figura umană (veselie,
tristețe , furie, etc.);
 Jocuri de asociere a stării sufletești cu modalități de reacție adecvate;
 Jocuri de grup -prin atribuirea de calități colegilor (utilizându-se doar calități );
 Jocuri cu reguli fixe -respectarea regulii de joc este recompensată iar nerespectarea ei te
elimină din joc, etc.;
 Activități de distribuire de sarcini -cine udă florile, cine are grijă de curățenia din clasă ,etc.
În stabilirea regulilor clasei elevul cu CES trebuie implicat și recompensat comportamentul
pozitiv.
Exemple de criterii de evaluare :
 Elevul identifică și denumește stările sufletești ;
 Elevul reacționează emoțional adecvat în diferite situații concrete sau construite;
201
 Elevul respectă regulile de lucru în grup cu/fără atenționare sau sprijin din partea
profesorului;
Exemple de metode și instrumente de evaluare :
 Evaluarea continuă prin observarea comportamentului la clasă /în grupul de lucru;
 Fișe cu imagini care exprimă diferite stări sufletești ;
 Fișe de monitorizare a conduitelor comportamentale zilnice;
 Evaluarea orală prin apreciere și încurajarea comportamentelor pozitive
Studiu de caz și program de intervenție pentru o situație educațională problemă
I . Prezentarea cazului :
Iată relatarea unui profesor de limba și literatura română legat de aspecte comportamentale
ale unui elev ”problemă ” la orele sale:
”Elevul P. G.din clasa a V a B are un comportament problematic în clasă : deranjează orele
,întrerupe activitatea profesorilor prin comentarii nepotrivite ,vorbește neîntrebat , intră ușor în
conflicte cu colegii , le pune piedică. În acest mod ,elevul pune în dificultate desfășurarea normală a
orelor și își periclitează relația cu colegii și profesorii. Caută să stabilească relații de prietenie cu alți
colegi însă nu este primit în grupul lor , fiind mai mult marginalizat. Are un comportament agresiv
fizic . Din punct de vedere cognitiv ,are un intelect slab și nu și-a însușit deprinderile de scris-citit
-calcul matematic.
Provine dintr-o familie cu mulți frați , cu condiții socio-economice foarte precare. De
educația lui s-a ocupat doar mama care folosește agresivitatea fizică asupra copilului. ”
Definirea problemei presupune încadrarea acesteia într-o categorie.
Este cu siguranță vorba despre un elev cu tulburări emoționale și de comportare .Deranjează
orele în mod constant dar cu pauze. Deranjează doar 2 ore pe săptămână din 5, la limba și literatura
română. Elevul este înregistrat cu cerințe educaționale speciale , inclus în școala de masă.
II. Identificarea cauzelor problemei. Etiologia. De ce s-a întâmplat așa ?
Cauze ce țin de personalitatea copilului : lipsa abilităților sociale ,incapacitatea de a-și stăpâni
frustrarea și emoțiile negative , abilități scăzute de a comunica adecvat .
Cauze familiale : condiții socio-economice precare, lipsa unui mediu educațional adecvat ,
stimulativ pentru elev.
Cauze ce țin de mediul extrafamilial : anturaj, mass-media: vizionarea programelor violente, jocuri
virtuale violente, profesorii care reacționează inadecvat la provocările elevului -admonestări severe
și pedepse disciplinare.
202
III. Programul de intervenție

Scop programului este formarea unei atitudini pozitive față de propria persoană ,precum și
determinarea unor schimbări voluntare în atitudinile și comportamentul elevului/elevilor prin
intermediul strategiilor de consiliere cu potențial de dezvoltare a personalității .
Obiective:
 creşterea gradului de conştientizare a propriilor capacităţi şi limite;
 formarea unei atitudini pozitive și responsabile faţă de profesori și membrii grupului;
 dezvoltarea şi optimizarea competenţei interpersonale;
 consolidarea stimei de sine a elevilor ;
 dezvoltarea gândirii pozitive.
Modalități de intervenție /rezolvare a problemelor. Ce este de făcut?
Activități : la nivelul elevului, la nivelul familiei ,la nivelul clasei, la nivelul colectivului didactic.
Enumerăm aici activitățile la nivelul clasei în care sunt incluși elevii cu CES deoarece
programul de intervenție se va realiza asupra clasei în care sunt incluși elevii cu CES: crearea unui
ambient școlar pozitiv ,care să favorizeze interacțiunile pozitive dintre elevi; elaborarea prin
negociere a regulamentului clasei ; dezbaterea situațiilor problemă apărute în consiliul clasei de
elevi , prin intermediul orelor de consiliere și orientare; promovarea învățării prin cooperare ;
supravegherea elevilor în pauze ,etc.
În cadrul orelor de consiliere și orientare , va interveni și specialistul (profesorul de sprijin)
care va efectua activități la clasă pentru creșterea abilității stimă de sine pozitivă a elevilor (cu
accent pe elevii cu CES); grupul țintă va fi deci clasa a Va B cu un număr de 17 elevi din care 5
elevi sunt cu CES.
Activitățile desfășurate cu elevii vor fi în număr de 9 ședințe ,respectiv 9 săptămâni .
Ședința 1: Linia iubirii
Uitându-ne în jurul nostru cu atenție ,observăm că fiecare persoană are laturi pozitive și
frumoase.Când oamenii își fac timp să îi complimenteze pe ceilalți și să primească ei înșiși
complimente , stima de sine este afectată în mod pozitiv. Acest tip de activitate dă copiilor
oportunitatea și timpul să identifice și să reflecteze la calitățile lor și ale celorlalți.
Obiectivul activității este de a comunica emoții și sentimente și de a îmbunătăți stima de sine a
celorlalți. Jocul este recomandat în colectivități în care copiii se cunosc și stau împreună de ceva
timp .Activitatea poate fi jucată în grup de 4 sau mai mulți copii.
Materiale necesare: câte un plic mare pentru fiecare elev , un set de 3-5 carduri/cartonașe pentru
fiecare elev , pixuri sau creioane și o bucată de sfoară.
203
Descrierea activității: Fiecare elev din grup își scrie numele pe plic , îi face o gaură într-unul din
colțuri și îl înșiră pe sfoară. Sfoara cu toate plicurile atârnate este agățată pe un perete sau între două
scaune , astfel încât secțiunea ei din mijloc , cea cu toate plicurile înșirate să atârne liber.
Fiecare grup primește 4-5 cartonașe și creioane și fiecare membru al grupului este anunțat că
de câte ori dorește ,poate folosi cartonașele ca să scrie un comentariu frumos sau un mesaj pozitiv
despre un alt membru al grupului după care introduce cartonașul scris în plicul cu numele
colegului/colegei pentru care l-a scris. Copiii sunt încurajați să scrie mesaje pozitive pentru cât mai
multe persoane. O altă variantă este ca fiecare copil să scrie câte un mesaj pozitiv, frumos fiecărui
membru al grupului.
La un moment ales de cadrul didactic ,fiecare copil poate să-și citească mesajele primite de
el pe ”linia iubirii”. De asemenea ,când un copil trebuie să se mute cu familia ,și trebuie să schimbe
școala , sau trece printr-o experiență de viață negativă, se poate juca ”linia iubirii” pentru ca acesta
să poată veni/pleca într-o atmosferă pozitivă.
După terminarea jocului ,cadrul didactic poate purta discuții cu elevii din clasă , cu scopul
de a stimula comunicarea și exprimarea:
Cum te-ai simțit după ce ai citit toate mesajele pe care le-ai primit?
Cum te-ai simțit scriind mesaje frumoase altora?
De ce este important să poți să accepți sau să faci complimente altora?/să spui lucruri frumoase
altora?
Ședința 2:Un corp frumos
Corpul nostru este făcut din diferite părți ,fiecare având rolul ei în a-l face pe copil unic și
special.Astfel, unii dintre noi au picioare puternice și aleargă repede ,în timp ce alții au degete
talentate și pot crea lucruri artistice , frumoase. Fiecare persoană contribuie în felul ei unic și special
la a înfrumuseța această lume.
Obiectivele activității:
Elevii să poată identifica trăsături pozitive pe care le posedă și să le poată verbaliza și
împărtăși celorlalți.
Jocul este recomandat în colectivități în care copiii au o imagine de sine deficitară sau
negativă dar se cunosc și stau împreună de ceva timp . Activitatea poate fi jucată de către un singur
copil sau mai mulți copii.
Materiale necesare: o rolă mare de hârtie ,markere colorate ,foarfece.
Descrierea activității: se asigură fiecărui copil o bucată de hârtie suficient de mare cât copilul să
poată să se întindă pe ea și un coleg să-i traseze conturul corpului pe hârtie .
204
După ce fiecare copil a fost desenat ,acesta trebuie să scrie pe fiecare parte a corpului lor
toate lucrurile pozitive și bune pe care le pot face cu fiecare parte a corpului lor. (de exemplu ,pe un
braț pot scrie ”dau îmbrățișări ”, pe gură scrie ”bun cântăreț”, pe o ureche scrie ”bun ascultător”).
După ce elevii termină de desenat , se alocă timp fiecărui elev să-și arate creația clasei și să
împărtășească cu clasa ce a scris și de ce.
După terminarea jocului , cadrul didactic poate purta discuții cu elevii din clasă ,cu scopul
de a stimula comunicarea și exprimarea:
Te-ai gândit la trăsături pozitive ale tale pe care nu ți le recunoșteai înainte?
Ai fost surprins de câte lucruri ți-au venit în minte?
Seamănă lucrurile bune pe care le-ai găsit la tine cu ce calități au prietenii tăi?
A fost greu pentru tine să spui lucruri pozitive despre tine?
O altă variantă a jocului este atunci când elevii trebuie să scrie lucruri pozitive pe fiecare din
corpurile desenate pe hârtie ale celorlalți colegi.
Ședința 3: Tronul regelui :

Când un rege stă pe tron ,oamenii îi aduc daruri , îl onorează cu complimente și astfel
contribuie la puterea pe care acesta deja o are. Să fii rege pentru o zi sau chiar pentru mai puțin timp
,poate fi minunat.
205
În această activitate copilul poate avea ocazia să experimenteze postura de rege și poate
câștiga puterea unei stime de sine crescute, auzind complimente de la ceilalți atunci când stă pe
tron.
Obiectivele activității: să crească stima de sine a copiilor ,ascultând comentarii pozitive de la
ceilalți.
Jocul este recomandat copiilor care, având o stimă de sine scăzută , au dificultăți în a asculta și a
accepta complimente din partea celorlalți.Activitatea poate fi jucată în grupuri de 4 până la 10 elevi.
Materiale necesare : hârtie, creioane sau carioci ,scaune.
Descrierea activității : se asigură fiecărui elev o bucată de hârtie și un creion sau pix. Fiecare elev
trebuie să noteze un comentariu pozitiv despre fiecare membru al grupului.
După ce au notat complimentele despre colegi ,este selectat unul dintre elevi din fiecare
grup să stea pe scaun/Tronul Regelui, scaun plasat astfel încât fiecare copil din grup să-l vadă pe
Rege.
Fiecare elev face cu rândul să vină în fața Regelui și să citească lucrurile pozitive pe care le-
a scris despre persoana de pe Tron-Regele.
Se acordă timp fiecărui elev să stea pe tron și să fie Rege și pentru fiecare elev să citească
elogiile pozitive pe care le-au scris despre ceilalți.
După terminarea jocului ,cadrul didactic poate purta discuții cu elevii din clasă ,cu scopul de
a stimula comunicarea și exprimarea:
Cum te-ai simțit când stăteai pe Tronul Regelui?
Cum te simți când asculți comentarii pozitive despre tine?
De ce este important să ascultăm comentarii pozitive despre noi , de la ceilalți?
Ți se întâmplă să auzi mai des comentarii pozitive despre tine sau mai mult comentarii negative?
Dacă auzi în principal comentarii negative despre tine , cum ai putea să ajungi într-o situație în care
ai putea auzi mai multe comentarii pozitive?
206
Ședința 4: Pot!....Nu pot !....Competențele și domeniile slabe ale oamenilor

Activitatea are drept obiectiv principal: Elevul să-și perfecționeze abilitățile de autoevaluare realistă
a propriilor caracteristici;
Obiectivele operaționale sunt :
Să identifice propriile ”puncte tari” și ”puncte slabe”;
Să recunoască că fiecare persoană are ”puncte tari” și ”puncte slabe”;
Să-și consolideze stima de sine;
Să se implice în rezolvarea sarcinilor individuale sau de echipă.
Materiale necesare : fișa ”Pot!...Nu pot !....”, planșă ,culori,carioci.
Activitatea începe cu un exercițiu de” spargere a gheții” -respectiv ”Încrederea”: copiii stau
în cerc .Un copil vine în mijlocul cercului ,închide ochii și se lasă pasat de la unul la altul din
partenerii care formează cercul.Aceștia îl conduc de la unulla altul având grijă în mod deosebit să
nu îl scape și să nu îl lase să cadă. Jocul cunoaște și alte variante –”Mașinuțele ”: fiecare elev își
alege o pereche -unul reprezintă șoferul ,iar celălalt mașina. ”Mașina ” este legată cu o eșarfă la
ochi și se lasă condusă de către șofer. Și ”șoferul” trebuie să îndeplinească comenzile cadrului
didactic: viteza întâi, viteza a doua a ,retur,etc.
Descrierea activității: elevii completează pe fișe primul exercițiu; norișorii ”Pot!”și ”Nu
pot!” se completează individual , iar norișorul ”Pot ajutat!” se completează în pereche (Anexa 3).
Se verifică câți elevi pot să facă fiecare acțiune în parte și numărul lor se trece în tabelul de pe
planșă (Anexa 4).
Se va purta o discuție colectivă cu elevii :
De ce unele lucruri pot fi făcute de mai mulți elevi ? De ce altele nu pot fi făcute de nici un elev?
Exemplificați ! Credeți că cineva poate totul? Crezi că cineva nu poate nimic din ceea ce s-a trecut
207
pe planșă ? Care ar fi motivele pentru care voi nu reușiți să îndepliniți toate activitățile enumerate?
De ce anumite lucruri le putem face uneori chiar fără efort ?
Pe grupe elevii răspund la întrebările de la jocul DA sau NU de pe fiță; se verifică
răspunsurile la întrebări ;acolo unde există răspunsuri diferite , copiii pot aduce argumente în
favoarea opiniei proprii;
Elevii vor explica ce au înțeles în urma activității ; concluzia se scrie la tablă și pe fișe la
rubrica ”Ce am învățat ?” Concluzia este următoarea: Fiecare om are puncte tari și puncte slabe .
Unele lucruri le putem face pentru că avem talent ,altele pentru că le-am învățat. Este normal să
putem face anumite lucruri și nu totul. Autoevaluarea -fiecare elev completează pe fișa de lucru
rubrica ”Cum m-am simțit la activitatea de azi ?”. Se dă tema pentru acasă completarea pe verso a
fișei. Urmează apoi ședința de trei minute -Ședință de stabilire a regulilor de comunicare în cadrul
echipei. Aceste reguli pot fi scrise de cadru didactic și afișate în clasă.
Ședința 5 : Cum apar emoțiilor ?
Activitatea are ca obiectiv identificarea cauzelor emoțiilor; analiza relației dintre gânduri și
emoțiile trăite într-o anumită situație ; identificarea componentelor unei emoții: gânduri, trăire
afectivă ,reacții biologice, comportamente.
Se comunică elevilor că vor face un exercițiu în cadrul căruia vor identifica diferite emoții și
cauzele acestora.Se realizează la tablă un tabel asemănător cu cel din fișa de lucru.(Anexa 5).Se
prezintă elevilor diferite situații cum ar fi :”Ai primit cadoul pe care ți-l doreai de mult.”, ”Ai trecut
cu bine un examen foarte important pentru tine.”, etc. Se scrie situația în coloana corespunzătoare a
tabelului și se cere elevilor să numească emoțiile pe care le-ar trăi în situația respectivă.Dacă
elevilor le este greu să denumească emoțiile ,se utilizează tabelul din fișa de lucru.Se notează
emoțiile corespunzătoare fiecărei situații în coloana aferentă din fișa de lucru.
Se roagă elevii să spună ce gânduri le trec prin minte , ce reacții au la nivel biologic
(transpiratul mâinilor, tremurul vocii) și cum se comportă efectiv în fiecare din situații. Se notează
aceste aspecte în coloana corespunzătoare din tabel.
Se împart elevilor fișele de lucru și se dă ca sarcină să completeze coloanele pentru alte două
situații -una pozitivă și una negativă.Se acordă ajutor pe parcursul activității.
Se analizează împreună cu elevii relația dintre gânduri și emoții. Cauzele apariției emoțiilor
sunt situațiile problematice și gândurile dezadaptative. Gândurile dezadaptative sunt acele credințe
care generează și întrețin sentimente disfuncționale ,cum ar fi :învinovățirea excesivă ,deprimarea,
anxietatea ,furia, gelozia, ura, etc.
Se poartă discuții cu elevii : Este posibilca în situații similare oamenii să simtă emoții diferite?
208
Care este relația dintre emoții și gânduri ? Cum putem modifica emoțiile pe care le simțim?
Ședința 6 : „ Cutia magică”
Obiective: consolidarea demnităţii; dezvoltarea stimei de sine a copiilor.
Materiale: o cutie ce va avea în partea de jos o oglindă, pentru a reflecta interiorul cutiei.
Activitatea a debutat cu o întrebare ce a fost adresată elevilor: „Cine credeţi ca este persoana
cea mai specială din lume?”. După ce le-am permis copiilor să ofere câteva răspunsuri am continuat
cu următoarea replică: „Eu am o cutie magică, în interiorul căreia veți avea posibilitatea să priviţi
cea mai importantă persoană din lume.” Am cerut copiilor să se apropie pe rând pentru a privi în
interiorul „cutiei magice”. Înainte de a-le permite să se uite i-am întrebat pe cine cred ei că vor
vedea în interiorul cutiei. Le-am cerut să se întoarcă la locul lor şi să ţină secret, să nu spună
nimănui ce au văzut în cutie. După ce toţi au trecut şi s-au uitat în cutie, le-am pus următoarea
întrebare "Cine a fost cea mai importanta persoana pe care a-ţi văzut-o în cutia magică?”. Toată
lumea a răspuns „ eu”. Sau purtat discuţii pe baza următoarelor întrebări: „Cum te-ai simți să
vezi că tu eşti cel mai important? Care este utilitatea acestui exercițiu?”
Ședința 7: Cum pot arăta că ascult pe cineva?

Obiective: Să identifice comportamente specifice ascultării eficiente în procesul comunicării;
Să exemplifice manifestări ale ascultării/nonascultării ; Să enumere efecte ale
ascultării/nonascultării.
Materiale : Fișă de lucru ”Cum pot arăta că ascult pe cineva?”(Anexa 6)
Se comunică elevilor că scopul acestei activități este de a identifica elementele specifice
unei ascultări eficiente . Apoi se cere elevilor să dea exemplede comportamente prin care arătăm
cuiva că ascultăm ceea ce spune și exemple de comportamente prin care transmitem că nu suntem
atenți la ceea ce ni se spune. Se notează pe tablă câteva exemple,sugerând elevilor să fie cât mai
specifici.
Se împart elevii în grupe de 3-4 persoane și li se cere să completeze în grup fișa de lucru cu
cât mai multe exemple de astfel de comportamente.
Apoi se cere grupurilor să prezinte comportamente de ascultare și nonascultare identificate
și să le demonstreze în fața clasei prin joc de rol : povestitor și ascultător.
Se completează lista cu sugestiile prezentate în manual și se discută cu elevii implicațiile
acestor comportamente asupra comunicării și relațiilor ulterioare.
Discuții cu elevii despre: Efectele ascultării eficiente asupra comunicării dintre oameni.
209
Efectele ascultării deficitare asupra relațiilor interumane. Mesaje transmise prin diverse
comportamente de ascultare și nonascultare.
Ședința 8:„ Eu pot să devin mai bun”
Obiective: sprijinirea participanţilor în identificarea aspectelor personalităţii ce pot fi îmbunătăţite;
dezvoltarea gândirii pozitive;
Desfăşurarea: Am împărţit colectivul de elevii în grupuri de câte doi. Le-am cerut să stea faţă în
faţă, foarte aproape unul de celălalt. Le-am explicat tuturor următoarele reguli:
 pe parcursul acestui exerciţiu doar o persoană va vorbi iar cealaltă va asculta cu atenţie, cea
de a doua persoană îşi va arăta interesul doar prin gesturi sau limbaj corporal, dar nu va
vorbi;
 fiecare pereche va decide cine va vorbi primul;
 eu vă voi indica despre ce să vorbiţi, când să începeţi şi când să încheiaţi;
 ulterior se vor inversa rolurile, persoana care vorbea va asculta acum iar cea care asculta va
vorbi;
După aceasta le-am dat următoarele indicaţii „Spune partenerului tău tot ce ai vrea să schimbi sau
să îmbunătăţeşti la tine!”. După cinci minute le-am sugerat să termine şi să inverseze rolurile, după
alte cinci minute am spus că exerciţiul s-a încheiat şi că vor putea continua în alt moment dacă
doresc acest lucru.
Întrebări pentru discuţii: „Cum v-aţi simţit în timpul acestui exerciţiu? De ce este util acest
exerciţiu?” Am cerut opinia tuturor copiilor, ţinând întotdeauna cont de participarea voluntară.
Ședința 9: „Sunt un copac care face fructe”
Obiective: descoperirea punctelor forte şi a calităţilor pozitive proprii; conştientizarea propriei
valori;
Materiale: coală de desen sau desenul unui copac.
Desfăşurare: În debutul activităţii am comunicat elevilor că vom compara persoana noastră cu un
copac. Vom spune că rădăcinile sunt punctele noastre forte, calităţile noastre pozitive, iar fructele
sunt lucrurile pe care le-am realizat fiecare cu succes, în orice domeniu: acasă, la şcoală etc. Am
împărţit fiecărui copil câte o coală de hârtie, le-am cerut sa-şi scrie numele pe aceasta şi să
deseneze silueta unui copac. După aceasta le-am sugerat să scrie în dreptul rădăcinilor pomului 5
sau mai multe calităţi pozitive, ce cred ei că îi caracterizează, iar pe ramurile copacului să deseneze
5 sau mai multe fructe pe care să scrie câte o realizare personală de care se simt ei mândrii. După
câteva minute m-am asigurat că toată a lumea şi-a îndeplinit sarcina şi i-am poftit să schimbe foile
cu unul dintre colegii lor. Am rugat fiecare copil să citească de pe foaia primită numele colegului,
210
precum şi punctele forte şi realizările acestuia. La sfârşitul fiecărei intervenţii am solicitat ca toată
clasa să aplaude persoana menţionată anterior.
La finalul ședințelor de consiliere și orientare se va reevalua stima de sine a elevilor incluși în

programul de intervenție , prin folosirea chestionarului Stimă de sine -S. Coopersmith. Se urmărește
dacă obiectivele programului au fost atinse și dacă nivelul stimei de sine a copiilor cu CES este
același sau mai ridicat.De asemenea ,se va folosi și grila de observație pentru identificarea elevilor
cu tulburări de comportament (Wery Quay).
ANEXA 1 Grilă de observație pentru identificarea elevilor cu tulburări de comportament
(Wery Quay)
Nr. COPILUL Niciodată Uneori Frecvent Foarte
Crt. des
1. Se comportă straniu sau inadecvat.
2. Se agită, nu poate sta liniștit.
3. Solicită atenție ,vrea să fie remarcat.
4. Nu știe să se distreze, se comportă ca un adult.
5. Este timid.
6. Are privirea fixă ,fără expresie ,fără reacții
emotive.
7. Deranjează pe ceilalți.
8. Fură.
9. Este turbulent.
10. Plânge ușor.
11. Este preocupat de propria viață interioară.
12. Este retras,preferă să se joace singur.
13. Este gelos pe alți copii.
14. Este neatent, nu se poate concentra.
15. Nu are încredere în sine ,îi este frică să încerce
activități noi.
16. Nu este atent când i se vorbește.
17. Se tulbură ușor.
18. Folosește un limbaj incoerent, dificil de înțeles,
debit verbal rapid.
211
19. Se bate cu colegii.

20. Are accese de mânie ,explodează fără motiv.
21. Este ascuns, nu-și exteriorizează sentimentele.
22. Este hipersensibil, ușor de rănit.
23. Este leneș la școală și în orice activitate.
24. Îi e frică de orice.
25. Este cu capul în nori.
26. Este încordat, incapabil să se destindă.
27. Este impulsiv.
28. Este neascultător ,dificil de stăpânit.
29. Este deprimat, mereu trist.
30. Refuză să colaboreze ,lucrează greu în echipă.
31. Este inhibat.
32. Este distant, evită prezența celorlalți.
33. Este pasiv, ușor de influențat.
34. Este stângaci ,își coordonează greu mișcările.
35. Se agită mereu.
36. Este distrat.
37. Distruge bunurile sale sau pe ale altora.
38. Este negativist.
39. Este impertinent, nepoliticos.
40. Nu termină ce a început.
41. E lipsit de energie.
42. Nu ține seama de instrucțiuni.
43. Este nervos.
44. Este grosolan.
45. Este irascibil.
46. Are raporturi dificile cu colegii.
47. Se plânge deseori de dureri de cap ,de stomac.
48. Își schimbă des activitatea .
49. E somnolent, lent în mișcări.
50. Are probleme în controlul sfincterian.
X0 x1 x2 x3
212
Un rezultat de 60 de puncte sau mai mult indică o dificultate de învățare asociată cu o tulburare
gravă de atenție și hiperactivitate ,ceea ce impune luarea în evidență a copilului de către un
specialist.
ANEXA 2 INVENTARUL STIMEI DE SINE
Nr. COPILUL DA NU
Crt.
1. Petrec mult timp visând cu ochii deschiși.
2. Sunt destul de sigur/ă pe mine.
3. Adesea aș fi vrut să fiu altcineva.
4. Sunt o persoană plăcută.
5. Eu și părinții mei petrecem mult timp distrându-ne.
6. Nu mă îngrijorez niciodată de nimic.
7. Mi-e foarte greu să vorbesc în fața clasei.
8. Aș fi vrut să fi fost mai mic (ca vârstă ).
9. Există multe lucruri la mine pe care aș vrea să le schimb dacă aș
putea.
10. Pot să mă decid fără prea multe eforturi.
11. Sunt o persoană distractivă.
12. Mă necăjesc ușor acasă.
13. Întotdeauna fac ceea ce trebuie.
14. Sunt mândru/mândră de activitatea mea școlară.
15. Cineva întotdeauna trebuie să-mi spună ce să fac.
16. Îmi ia mult timp să mă obișnuiesc cu ceea ce este nou.
17. Adesea îmi pare rău pentru lucrurile pe care le-am făcut.
18. Sunt popular printre copiii de vârsta mea.
19. Părinții mei adesea îmi iau în considerare sentimentele.
20. Niciodată nu sunt nefericit/nefericită.
21. Întotdeauna fac tot ce pot.
22. Renunț cu multă ușurință.
23. De obicei pot să am grijă de mine.
24. Sunt destul de fericit/fericită.
25. Aș vrea mai curând să mă joc cu copii mai mici ca mine.
213
26. Părinții mei așteaptă prea mult de la mine.

27. Îmi place de toți cei pe care îi cunosc.
28. Îmi place să fiu numit în ore (pentru a răspunde la ore).
29. Mă înțeleg pe mine.
30. Este destul de greu să fiu eu.
31. Toate lucrurile sunt amestecate în viața mea.
32. Copiii de obicei urmează ideile mele.
33. Nimeni nu-mi acordă prea multă atenție acasă.
34. Nu sunt certat niciodată.
35. Nu sunt așa de bun la școală așa cum mi-ar plăcea să fiu.
36. Pot să iau o decizie și să mă țin de ea.
37. Nu-mi place deloc să fiu băiat/fată.
38. Am o părere proastă despre mine.
39. Nu-mi place să fiu cu alți oameni.
40. Există multe momente când aș vrea să plec de acasă.
41. Nu sunt niciodată timid.
42. Adesea sunt necăjit/supărat la școală.
43. Nu arăt la fel de bine ca mulți alții.
44. Dacă am ceva de spus, spun.
45. Copiii se iau de mine des.
46. Părinții mei mă înțeleg.
47. Întotdeauna spun adevărul.
48. Profesorii mei mă fac să simt că nu sunt destul de bun.
49. Nu-mi pasă ce se întâmplă cu mine.
50. Sunt un ratat.
51. Devin neliniștit ușor când sunt certat.
52. Majoritatea oamenilor sunt mai plăcuți decât mine.
53. De obicei simt că părinții mei mă forțează.
54. Întotdeauna știu ce să spun oamenilor.
55. Adesea mă descurajez la școală.
56. De obicei nu mă deranjează nimic.
57. Nu sunt de încredere.
214
58. Îmi plac majoritatea lucrurilor la mine.

Inventarul Stimei de sine (Coopersmith, 1987) cuprinde 58 de itemi grupați pe cinci scale (G-stima
de sine generală, S- stima de sine socială , P -stima de sine părinți, A -stima de sine academică , L-
scala minciună). Ultima scală nu se ia în considerare la calculul scorului stimei de sine totale, rolul
său fiind acela de a exclude din cercetare respondenții care au obținut scoruri L cuprinse între 5 și 8
puncte.
Punctajul se calculează astfel :
1.Stima de sine generală : Itemii (câte un punct pentru fiecare item menționat )
1,2,3,8,9,10,15,16,17,22,23,24,29,30,31,36,37,38,39,43,44,49,50,51,56,57.
2.Stima de sine Socială: 4,11,18,25,32,39,45,52
3.Stima de sine Părinți : 5,12,19, 26,33, 40,46,53
4.Stima de sine Academică: 7,14,21,28,35,42,48,55
5.Scala minciună : 6,13,20,27,34,41,47,51.
215
ANEXA 3
216
Anexa 4
217
POT
Să desenez Să cânt la pian
Să îmi scriu numele și prenumele Să vorbesc cursiv engleza
Să spun toate literele alfabetului Să mă cațăr într-un copac
Să patinez Să pilotez un avion
Să conduc o mașină Să spăl vasele după cină
Anexa 5
Cum apar emoțiile?
SITUAȚII EMOȚII REACȚII COMPORTAMENTE
BIOLOGICE
I.
II.
Exemple de emoții
NEGATIVE POZITIVE
SUPĂRARE MULȚUMIRE
TRISTEȚE BUCURIE
VINOVĂȚIE SATISFACȚIE
DEZGUST PLĂCERE
REGRET ÎNCÂNTARE
FRICĂ VESELIE
ÎNGRIJORARE FERICIRE
FURIE RELAXARE
NEMULȚUMIRE ÎMPLINIRE
Anexa 6 Cum pot arăta că ascult pe cineva?

Ce fac când ascult pe cineva care îmi Ce fac când nu îl ascult pe cel care îmi
vorbește: vorbește:
218
BIBLIOGRAFIE:
1. ”PROGRAMUL DE FORMARE A PROFESORILOR DE SPRIJIN/ITINERANȚI A
ECHIPELOR CREI”; MAI-IUNIE 2007- www.google.com;
2. STAMATE DORUȚA NICULINA, LUCRARE DE LICENŢĂ – ” STRATEGII DE
CONSILIERE PENTRU DEZVOLTAREA STIMEI DE SINE LA COPIII DE
VÂRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ”- SUCEAVA, 2014;
3. www.qualform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educaționale-pentru-susținerea-
educației-incluzive-de-calitate -Exerciții la clasă pentru creșterea abilității stimă de sine
pozitivă a preșcolarilor și elevilor;
4. CHRISTOPHE ANDRE –” IMPERFECȚI, LIBERI ȘI FERICIȚI, PRACTICI ALE
STIMEI DE SINE” -, EDITURA TREI ,2010;
5. LILIOARA GHERASIM ”CLASA MEA -UN MEDIU POZITIV DE ÎNVĂȚARE” ,Suport
didactic pentru actualii și viitorii profesori, EDITURA GEORGE TOFAN,
SUCEAVA,2016;
219
6. LOREDANA BEVZAN, TATIANA VÎNTUR- ”CONSILIERE ȘI ORIENTARE”-Ghid

pentru învățători , clasele a III a și a IV a, EDITURA ”GEORGE TOFAN”, SUCEAVA,
2007;
7. GABRIELA LEMENI ,MIHAELA PORUMB (coordonatori) ”CONSILIERE ȘI
ORIENTARE -GHID DE EDUCAȚIE PENTRU CARIERĂ ” -activități pentru clasele V-
VIII , EDITURA ASCR, CLUJ-NAPOCA, 2004;
8. IANOȘ MARIANA -INTEGRAREA ȘCOLARĂ A ELEVILOR CU DIFICULTĂȚI DE
ÎNVĂȚARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE MASĂ PRIN DIFERENȚIERE ȘI ADAPTARE
CURRICULARĂ- lucrare metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I în
învățământ ; Coordonator științific Conf. Univ. Doctor BOZA MIHAELA.
STRATEGII PROMOVATE DE ȘCOALĂ ÎN VEDEREA REALIZĂRII EDUCAȚIEI

INCLUZIVE
Prof. Penciuc Gabriela,

Școala Gimnazială Siminicea, jud. Suceava
Prof. Penciuc Simona,
Școala Gimnazială Siminicea, jud. Suceava
Educaţia incluzivă impune adaptarea activității școlare la diversitatea copiilor dintr-o

comunitate, ceea ce presupune reformarea şi dezvoltarea de ansamblu a instituţiilor şcolare, pentru a
face faţă provocărilor diversităţii tot mai mari a copiilor. Abordată din această perspectivă, educaţia
incluzivă este în acord cu dezideratul educaţiei universale: educaţie pentru toţi copiii şi pentru
fiecare în parte.
Reuchlin(1991) arată că educaţia pentru toţi şi pentru fiecare în parte este o educaţie
deschisă, pentru toate persoanele, indiferent de vârstă, condiţie socială sau alte criterii, o educaţie
flexibilă, adaptată şi adaptabilă diversităţii umane, într-o societate deschisă, care așează efectiv
copilul ca valoare supremă în centrul activităţii educaţionale.
Educaţia incluzivă este definită ca fiind „un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei
şcolare, având ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a
susţine participarea la procesul de învăţământ a tuturor copiilor din cadrul unei
comunităţi”(Şovar, R, 1999).
220
Educaţia incluzivă reprezintă tipul de educaţie responsabil de asigurarea dreptului la

educaţie al tuturor copiilor şi, mai ales, de asigurarea unei educaţii de calitate. Educaţia incluzivă se
bazează pe următoarele premise: fiecare copil este diferit, iar acest lucru este exact ceea ce îl face să
fie special; fiecare copil are nevoie să se simtă protejat şi acceptat; fiecare copil are nevoie de
aprecierea celor din jur; fiecare copil simte nevoia să fie călăuzit şi susţinut pe măsură ce îşi
dezvoltă încrederea în sine şi face primii paşi spre independenţă.
La Conferinţa Mondială „Educaţia pentru toţi”, de la Jomtieme- Thailanda, 1990, s-a
elaborat o nouă strategie a educaţiei, educaţia incluzivă, fundamentată pe principiul incluziunii şi pe
paradigma „educaţie pentru toţi”.
Educaţia incluzivă este fundamentată pe următoarele concepte cheie: şanse egale,
valorizarea diversităţii, dreptul de a fi respectat, demnitatea fiinţei umane, responsabilitatea
colectivă, dezvoltarea relaţiilor şi a culturii profesionale.
Pentru a avea succes şi pentru a-şi atinge scopul şi obiectivele sale, în raport cu cerinţele
vieţii sociale, școala trebuie să ofere o paletă cât mai largă de servicii educaţionale care trebuie să
fie atractive şi să satisfacă aşteptările copiilor. În această ofertă, se înscrie şi educaţia incluzivă, sub
toate formele, şi modalităţile sale de realizare. La nivelul politicilor educaţionale, aplicarea
programelor de educaţie incluzivă în instituțiile școlare trebuie percepută ca o oportunitate de
egalizare a şanselor de acces la educaţie pentru toţi copiii.
Educaţia incluzivă promovează un mediu educaţional în care fiecare îl acceptă şi îl respectă
pe celălalt aşa cum este şi aşa cum se poate exprima în diverse situaţii de viaţă, într-un spaţiu de
convieţuire caracterizat prin acceptare, toleranţă şi diversitate.(Gherguţ, 2006)
Declaraţia de la Salamanca(1994), promovează următorul deziderat: „Principiul
fundamental al şcolii incluzive este că toţi copiii trebuie să înveţe împreună, indiferent de
dificultăţile pe care aceştia le pot avea sau de diferenţele ce pot exista între ei.”
În școală realizarea educaţiei incluzive vizează următoarele deziderate:
 Existenţa şi aplicarea principiilor incluziunii: principiul drepturilor egale, principiul
nondiscriminării, principiul egalizării şanselor în educaţie, principiul centrării pe copil,
principiul intervenţiei timpurii, principiul asigurării serviciilor de sprijin, principiul
cooperării şi parteneriatului;
 Punerea în aplicare a unei pedagogii incluzive, o pedagogie a diversităţii, care conţine în
esenţa ei atributele de a fi progresistă, personalizată, optimistă, socială, umanistă;
 Elaborarea unui curriculum incluziv, care să se definească prin flexibilitate şi diversitate:
curriculum-ul adaptat la nevoile copilului; diversitatea situaţiilor de învăţare; metodologie
221
didactică diversificată, interactivă şi adecvată stilurilor de învăţare ale copiilor; diversitate în

evaluare: forme, metode, instrumente;
 Crearea şi funcţionarea unui sistem de servicii de sprijin: asistenţă psihopedagogică,
asistenţă socială şi medicală.
Școala incluzivă exprimă extinderea scopului școlii de masă și, în mare măsură,
transformarea acesteia pentru a putea răspunde unei diversităţi mari de copii, în special a copiilor
marginalizaţi, defavorizaţi şi/sau excluşi de la educaţie şi copiilor cu cerinţe educative speciale.
Argumentele care justifică educaţia incluzivă pot fi prezentate din mai multe perspective, și
anume:
 din perspectivă educaţională: în școlile incluzive toţi copiii învaţă împreună, fiind dezvoltate
modalităţi de predare care să corespundă diferenţelor individuale;
 din perspectivă socială: școlile incluzive pot schimba atitudinea faţă de diversitate, prin
faptul că permit tuturor copiilor să înveţe împreună, punând astfel bazele unei societăţi
deschise, democratice şi nondiscriminatorii, care îi încurajează pe oameni să trăiască
împreună şi să se respecte reciproc.
 din perspectivă economică: înfiinţarea şi menţinerea unor instituţii şcolare în care toţi copiii
să înveţe împreună vor costa mai puţin decât susţinerea unui sistem complex de diverse
tipuri de instituţii specializate în educarea unor grupuri specifice de copii.( Gherguţ, 2006)
În școala incluzivă copiii se cunosc mai bine, procesul de socializare capătă o serie de
valenţe noi prin înlăturarea unor bariere de relaţionare determinate de anumite prejudecăţi,
stereotipuri sociale sau chiar de unele modele ale indiferenţei şi intoleranţei.
Cadrele didactice din școala incluzivă trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor
obiective:
- să accepte diversitatea copiilor din școală şi să aibă o viziune clară asupra educaţiei
incluzive;
- să dezvolte şi să susţină în școala activităţi educaţionale în care copiii, cadrele didactice şi
părinţii să relaţioneze de pe poziţii egale, după principiul parteneriatului;
- să susţină şi să încurajeze activităţile desfăşurate în echipe de specialişti şi să participe la
activităţile de pregătire profesională în domeniul educaţiei incluzive;
- să fie deschişi la dialog şi să reprezinte un model pentru fiecare copil din clasă;
- să fie dispuşi să ofere ajutor oricărui copil şi să stimuleze copiii clasei în susţinerea lor
reciprocă la activităţile de învăţare;
222
- să favorizeze crearea unui mediu propice relaţionării, atât între copiii clasei de elevi, cât şi
între părinţii sau membrii familiilor copiilor din clasă;
- să demonstreze capacitatea de a prezenta conţinuturile specifice diferitelor arii curriculare în
concordanţă cu cerinţele educative ale copiilor clasei.
În școala incluzivă, participarea părinţilor presupune următoarele aspecte:
- să se implice în promovarea practicilor de integrare şcolară a tuturor copiilor;
- să sprijine cadrele didactice în alegerea unor strategii realiste cu privire la evoluţia şi
formarea copiilor în școală şi în afara ei;
- să fie parteneri sinceri de dialog şi să accepte fără rezerve colaborarea cu diferiţi specialişti
care se ocupă de educarea şi recuperarea copiilor;
- să colaboreze cu alţi părinţi în grupurile de suport ale părinţilor şi să împărtăşească şi altora
experienţele personale cu proprii copii la activităţile desfăşurate în mijlocul familiei.
Procesul educaţional din instituțiile școlare implică schimbări metodologice şi
organizaţionale care vizează trei dimensiuni:
- cultura școlii, care se referă la măsura în care filozofia educaţiei incluzive este împărtăşită
de toţi membrii comunităţii şcolare; această dimensiune vizează atât realitatea unei școli, cât
şi imaginea ei în comunitate;
- strategia de dezvoltare a politicilor incluzive în școală se referă la modul în care educaţia
incluzivă este introdusă în strategia de dezvoltare a școlii şi felul în care acest concept
influenţează toate aspectele planificării didactice;
- practica educaţională din școală se referă la modul în care cultura şi strategia de dezvoltare a
practicilor incluzive din comunitatea școlară sunt reflectate în activităţile din sala de clasă;
modul în care documentele şi activităţile şcolare susţin şi încurajează participarea tuturor
copiilor, atât la activităţile şcolare, cât şi la cele extraşcolare.
În scopul susţinerii procesului managerial din şcolile incluzive, s-au elaborat o serie de
indicatori de incluziune, prin raportare la aceste dimensiuni(UNICEF şi MEN):
 Indicatori pentru evaluarea dezvoltării culturii incluzive: școala este receptivă la toate
categoriile de copii; școala îşi dezvoltă relaţiile cu comunitatea locală; diversitatea copiilor
este privită ca o resursă de valoare; cadrele didactice îşi cunosc şi îşi valorizează copiii;
copiii şi părinţii sunt valorizaţi în mod egal; cadrele didactice sunt valorizate în mod egal;
copiii se sprijină reciproc; cadrele didactice se implică în luarea deciziilor; modul de
adresare între persoanele din spațiul școlar(cadre didactice, copii, părinţi, personalul
administrativ) confirmă valoarea lor individuală; cadrele didactice colaborează cu părinţii.
223
 Indicatori pentru evaluarea strategiei de dezvoltare a politicilor incluzive în școală: școala

încearcă să includă pe toţi copiii din comunitate; există un program eficient de integrare
pentru toţi copiii noi; copiii au dreptul să participe la toate activităţile instructiv-educative
incluse în programul școalar; există un interes pentru a adapta spaţiul școlar, astfel încât să
fie accesibil tuturor; strategia de elaborare a curriculumului ţine seama de diversitatea
copiilor( diferenţe culturale, lingvistice, deficienţe ale copiilor, condiţii socio-economice
etc.); activităţile de formare continuă sprijină cadrele didactice în efortul lor de a răspunde la
diversitatea copiilor; sistemul de evaluare aplicat în școală permite aprecierea obiectivă a
rezultatelor tuturor copiilor; distribuirea resurselor în școală se face în mod deschis şi
echitabil; există o strategie elaborată la nivelul școlii prin care părinţii sunt încurajaţi să
devină parteneri în procesul de învăţare al copiilor lor; serviciile de sprijin din școală(cum ar
fi cele asigurate de consilieri, logopezi, personalul medical) asigură creşterea gradului de
participare a copiilor la activităţile incluse în procesul instructiv-educativ; se încurajează
implicarea şi participarea tuturor cadrelor didactice la managementul educațional al școlii.
 Indicatori pentru evaluarea gradului de dezvoltare a practicilor incluzive: în planificarea şi
proiectarea lecţiilor se are în vedere nivelul cerinţelor tuturor copiilor din clasă; activităţile
didactice dezvoltă înţelegerea şi respectul pentru diferenţele existente în rândul copiilor;
cadrele didactice utilizează o mare varietate de stiluri şi strategii didactice; în cadrul lecţiilor
sunt asigurate copiilor condiţiile necesare pentru a lucra împreună şi pentru a se sprijini
reciproc; copiii sunt încurajaţi să comunice despre modul în care participă la activităţile
didactice; cadrele didactice îşi adaptează lecţiile în funcţie de feedbeakul primit de la copii;
personalul din școală manifestă o atitudine de înţelegere faţă de dificultăţile de învăţare
întâmpinate de copii şi caută soluţii de rezolvare a acestora; diferenţele dintre copii sunt
percepute ca oportunităţi de dezvoltare a practicii educaţionale din comunitatea școlară; la
planificarea activităţilor care vizează pregătirea şi dezvoltarea curriculară participă tot
personalul din unitatea școlară.(Gherguţ, 2006)
Dezvoltarea unei școli prietenoase, deschise tuturor copiilor, vizează următoarele aspecte:
 Sănătatea școlii este promovată prin: garantarea unui mediu sigur, igienic şi sănătos;
promovarea unor politici şi practici şcolare eficiente; asigurarea accesului copiilor la servicii
medicale; formarea deprinderilor de viaţă sănătoasă, promovarea unor atitudini şi
comportamente în acest sens, asigurarea unor experienţe pozitive pentru copii şi promovarea
sănătăţii psiho-socio-emoţionale care să le dezvolte stima şi încrederea în sine.
224
 Eficacitatea/Eficienţa școlii se poate realiza prin: promovarea unui curriculum structurat şi

centrat pe copil; utilizarea unor metode de predare-învăţare activ-participative adecvate
nivelului de dezvoltare ale copiilor, abilităţilor şi stilurilor de învăţare ale acestora;
dezvoltarea profesională a cadrelor didactice(Vrasmas, 2004).
M. Kováci (2006) prezintă următoarele strategii educaţionale adaptate unui mediu incluziv:
 Să creăm o sală de clasă atractivă şi care să invite la învăţare, unde progresul copiilor să fie
susţinut de mediul școlar şi în care copiii să se simtă stăpâni în mod egal.
 Să organizăm spaţii de afişare în sala de clasă care să susţină procesul de învăţare al tuturor
copiilor şi să le răsplătească succesele.
 Să le dezvoltăm copiilor abilităţile necesare pentru munca în echipă.
 Să planificăm activităţi şcolare/extraşcolare cu scopul de a implica activ toţi copiii.
 Să motivăm copiii pentru a participa activ la lecţie şi să le dezvoltăm abilităţi superioare de
gândire, de a lansa ipoteze şi de a raţiona.
 Să le oferim copiilor oportunităţi de a-şi forma opinii argumentate şi de a construi
argumente pentru opiniile lor.
 Să utilizăm strategii didactice care dezvoltă imaginaţia şi potenţialul creativ al fiecărui copil.
 Să organizăm activităţi educative în care copiii să colaboreze, să comunice şi să înveţe
împreună.
 Să utilizăm proceduri autentice de evaluare care „reflectă adevăratele activităţi de învăţare şi
formare, atât din clasă, cât şi din mediul extraşcolar”(Valencia Hiebert şi A.F.F. Lerbach,
1994)
Educaţia/școala incluzivă accentuează necesitatea dezvoltării instituţionale pentru a oferi acces
necondiţionat şi pentru a răspunde adecvat nevoilor educaţionale ale tuturor copiilor, astfel încât să
armonizeze diferenţele de învăţare şi să asigure o educaţie eficientă pentru toţi copiii.(Vrasmaş
T.,1991)
Școala incluzivă reprezintă un factor important în crearea unei societăţi incluzive şi a unei
educaţii pentru toţi. De asemenea, educaţia incluzivă înseamnă adaptarea școlii la nevoile copilului
şi nu adaptarea copilului la cerinţele acesteia.
Fiecare copil are dreptul fundamental la educaţie şi trebuie să aibă şansa de a-şi atinge şi de a-și
menţine un nivel acceptabil de dezvoltare şi învăţare.
Copiii trăiesc ceea ce învaţă:
 Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă critică, învaţă să condamne pe toată lumea.
 Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă ostilă, învaţă să fie violent.
225
 Dacă un copil trăieşte în ruşine, învaţă să se simtă vinovat.

 Dacă un copil trăieşte într-un mediu stimulativ, învaţă să fie încrezător.
 Dacă un copil trăieşte în laude, învaţă să aprecieze.
 Dacă un copil trăieşte în spirit de corectitudine, învaţă să fie drept.
 Dacă un copil trăieşte în încurajări, învaţă să aibă încredere în el.
Copiii învaţă ceea ce trăiesc:
 Dacă un copil trăieşte cu dezaprobare, el învaţă să condamne.
 Dacă un copil trăieşte cu ostilitate, el învaţă să lupte.
 Dacă un copil trăieşte cu ridiculizare, el învaţă să fie timid.
 Dacă un copil trăieşte cu ruşine, el învaţă să se simtă vinovat.
 Dacă un copil trăieşte cu toleranţă, el învaţă să fie răbdător.
 Dacă un copil trăieşte cu încurajare, el învaţă să aibă încredere.
 Dacă un copil trăieşte cu nepărtinire, el învaţă dreptatea.
 Dacă un copil trăieşte în siguranţă, el învaţă să aibă credinţă. (Dorothy Law Nolte)
BIBLIOGRAFIE:
1. Cucoş, C., (coord.), 2008, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice”, Ediţia a II -a, Editura Polirom, Iaşi
2. Kováci, M. , 2006, „Învăţarea într-un mediu incluziv. Ghid pentru cadrele didactice”,
Editura Centrul Step by Step, Bucureşti
3. Gherguţ, A., 2006, „Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii diferenţiate şi
incluzive în educaţie, Ediţia a II -a”, Editura Polirom, Iaşi
4. Schulman- Kolumbus, E., 2008, „ Didactică preşcolară”, Editura V&I Integral, Bucureşti
5. Vrasmas, T., 2001, „Învăţământul integrat şi/sau incluziv” , Editura Aramis, Bucureşti
6. Vrasmas, T., 2004, „Şcoala şi educaţia pentru toţi” , Editura Miniped, Bucureşti
226
PLAN DE INTERVENTIE - CLASA I
Prof. înv. primar: Visinari Maria Elena

Școala Gimnazială Nr. 4 Suceava
Domenii de intervenţie:
Comunicare în limba română
Matematică şi explorarea mediului
LA ÎNCEPUTUL PROGRAMULUI:
Matematică şi explorarea mediului :
capacităţi, competenţe, abilităţi:
- poate efectua operaţii de adunare şi scădere fără trecere peste ordin doar cu material didactic
concret şi numai fiind supravegheat si ajutat;
- numără doar „înainte” în concentrul 0-10 -
compară numerele naturale de la 0 la 10 numai cu ajutor.
dificultăţi :
- nu are formate deprinderile de numeraţie corectă în concentrul 0-100, nu înţelege noţiunea de
număr compus;
- nu poate efectua operaţii de adunare şi scădere cu trecere peste ordin, exercitii cu mai multe
operatii, alte tipuri de exercitii, de întelegere şi rezolvare de probleme ;
Scopul programului de intervenţie:
* să numere, să compare numerele naturale de la 10 la 100;
* să realizeze operaţii de adunare şi scădere fără trecere peste ordin în concentrul 0- 100;
* să realizeze operaţii de adunare şi scădere fără trecere peste ordin în concentrul 0- 1000;
* să realizeze operaţii de adunare şi scădere cu trecere peste ordin în concentrul 0- 20.
Comunicare în limba română:
capacităţi, competenţe, abilităţi
- recunoaşte circa 40% din litere, mai multe litere mici decât cele mari;
- capacitatea de a citi în ritm propriu este foarte redusă, „citeşte” doar cuvine învăţate pe de rost
- desparte cuvinte scurte în silabe;
- construieşte propoziţii cu cuvinte date.
227
dificultăţi
- vocabular sărac, posibilităţi de exprimare reduse;
- dificultăţi de exprimare orală;
- vorbire rară, ezitantă, încetinită; - vocabular sărac
- în scris apar omisiuni şi înlocuiri de grafisme;
- dificultăţi mari de exprimare scrisă, elevul scrie cuvinte scurte;
Scopul programului de intervenţie:

* să- şi îmbogăţească vocabularul
* să citească in ritm propriu, propoziţii, texte;
* să scrie după dictare/prin copiere silabe, cuvinte, propoziţii, texte.
1. DERULAREA PROGRAMULUI DE INTERVENŢIE:
PROFESOR PEDAGOG:
• Stimulează elevul în vederea reducerii dificultăţilor de învatare prin exersarea şi dezvotarea
proceselor psihice (memorie, atenţie, motivaţie), a unor trăsături pozitive de personalitate din
domeniul afectiv şi motivaţional, a deprinderilor de muncă individuală;
• Implică mama pentru a o ajuta să lucreze cu copilul ăn asimilarea unor cunoştinţe esenţiale:
cunoaşterea mediului, coordonare spaţio-temporală, dezvoltarea limbajului şi a vocabularului,
abilităţi de relaţionare socială;
COMPETENŢE METODE SI TEHNICI MATERIALE UTILIZATE
- efectuarea unor exerciţii de relaxare, pentru concentrarea atenţiei şi dezvoltarea memoriei;
- convorbirea
- povestirea
- problematizarea
- exerciţiul de relaxare
- planşe
- fişe de lucru
- jocuri de construcţie
- plastilina
- cărţi
- puzzle
- educarea auzului fonematic, a atenţiei vizuale, a analizei auditive şi îmbogăţirea vocabularului;
- exerciţii de gimnastică respiratorie, linguală;
228
- exerciţii pentru formarea priceperilor şi deprinderilor de pronunţie corectă a silabelor şi cuvintelor;

- exerciţii de formulare a unor propoziţii simple cu sunetul corectat în diferite poziţii;
- povestiri după imagini, planşe;
- demonstraţia;
- planşe
- fişe de lucru
- jocuri
- cărţi
- stăpânirea şi motivarea personală prin gestionarea adecvată a trăirilor afective negative;
- exercitii de autocunoastere;
- exercitii pentru cresterea stimei de sine si a increderii in fortele proprii;
- exercitii pentru managementul emotiilor negative;
- convorbirea;
- problematizarea;
- lauda, incurajerea;
-fise de lucru
-desene
-minge antistres
-joc de rol
- explicarea si formarea unor deprinderi eficiente de studiu;
- efectuarea temelor la cabinet cand este posibil;
- efectuarea temelor si invatarea pentru oferirea unui model de lucru;
- explicatia;
- exercitiul
-carti, caiete;
-fise de lucru si cartonase
- organizarea locului de invatare cu eliminarea elementelor distractoare; - convorbirea;
- exercitul;
- incurajarea
- sprijinirea copilului in parcurgerea materiei in ritm propriu si ajutor la cererea doamnei
invatatoare; - tratarea diferentiata;
- relatie empatica invatator-elev, consilier-elev;
- activitati ajutatoare -planse
229
-jocuri
-casete
-carti
- construirea unui orar si respecterea lui astfel incat elevul sa isi faca temele, oferirea de recompense
de catre familie; - convorbirea;
- exercitiul -cartonase cu sarcini expuse in camera
- masuri unitare de sustinere a copilului de catre familie;
- motivarea familiei in continuarea tratamentului medicamentos; - consultarea;
- informarea
- empatia
-monitorizarea succesului prin acordarea de fete vesele
• Frecventa activitatilor programului terapeutic este de o sedinta pe saptamana (45-50 de
minute)
ÎNVĂŢĂTOR:
• Antrenează elevul în activităţile specifice pe arii de stimulare sau recuperatorii şi recreative,
cu respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale;
• În cadrul lecţiilor se lucrează diferenţiat, cu respectarea planificării materiei (cu revizuiri şi
adaptări);
MIJLOACE: probe de evaluare, fişe de lucru, planşe, jetoane, jocuri didactice, rechizitele şi
manualele şcolare, obiecte de uz general;
Domeniul de intervenţie: limba si literatura română
Nr. crt. UNITATEA DE INVĂŢARECOMPETENŢELE

INVĂŢĂRII PERIOADA CONŢINUTUL INVĂŢĂRII METODE
OBS.
Cartea
Scoala
Toamna
Familia
- Recunoaşterea sunetelor specifice limbii române;
- Distingerea silabelor, cuvintelor, sintagmelor în fluxul vorbirii;
-Copierea alfabetului
230
- Sesizarea utilizarii mărcilor gramaticale şi dezacordurile (dintre subiect si predicat) apărute în

exprimarea proprie;
- Corelarea literelor de tipar şi corespondenţele lor scrise de mână.
- Citirea în ritm propriu şi cu voce tare un text cunoscut;
- Scrierea corectă respectând forma, mărimea, înclinarea literelor;
- Scrierea literelor, grupurilor de litere, silabelor, cuvintelor, respectând ortografia specifică.
Sept dec. .2013
- exerciţii de citire a imaginilor;
- exerciţii de povestire după imagini;
- exerciţii de exersare a auzului fonematic;
- exerciţii de citire a grafemelor mici şi mari de mână şi de tipar;
- exerciţii de citire a silabelor, cuvintelor, textelor
- exerciţii de scriere a literelor limbii române; cuvintelor, propoziţiilor
- exerciţii de alcătuire de propoziţii
- exerciţii de citire în ritm propriu a unui text cunoscut
Explicaţia , exerciţiul, demonstraţia
2. Iarna
Tara
- Utilizarea convenţiilor limbajului scris (pauza albă, majuscula, punctul, semnul întrebării, semnul
exclamării, scrierea cu majusculă, linia de dialog) .
-Alcătuirea unor propoziţii pe subiecte familiare;
-Citească în ritm propriu şi cu voce tare un text scurt;
Ian. Febr.
- exerciţii de alcătuire de propoziţii
- exerciţii de aflare a cuvintelor cu sens asemănător şi cu sens opus
- exerciţii de scriere a cuvintelor cu sens asemănător şi cu sens opus
- exerciţii de alcătuire de propoziţii Explicaţia , exerciţiul, demonstraţia
3. Prietenia
Primavara
Copilaria
231
Lumea necuvântaătoarelor
Vara
- Citirea în ritm propriu şi cu voce tare un text
- Utilizarea convenţiilor limbajului scris (pauza albă, majuscula, punctul, semnul întrebării, semnul
exclamării, scrierea cu majusculă);
- Citirea în ritm propriu şi cu voce tare un text de mică întindere;
- Scrierea de cuvinte care conţin grupurile de litere ce, ci ge,gi, che, chi, ghe, ghi
- Scrierea de cuvinte care conţin grupurile de litere: ie, ia, ea, ua, uă, .oa
Martie- Iunie
- exerciţii de copiere a silabelor, cuvintelor, propoziţiilor, textelor;
- exerciţii de scriere după dictare a silabelor,
- exerciţii de copiere a silabelor, cuvintelor, propoziţiilor, textelor;
- exerciţii de scriere după dictare a silabelor, cuvintelor, propoziţiilor
- exerciţii de povestire orală a unui text cunoscut
- exerciţii de scriere a cuvintelor care conţin grupurile de litere ce, ci ge,gi, che, chi, ghe, ghi
(copiere şi dictare)
- exerciţii de povestire orală a unui text cunoscut
- exerciţii de scriere a cuvintelor care conţin grupurile de litere: ie, ia, ea, ua, uă, .oa
Explicaţia , exerciţiul, demonstraţia
Competenţe generale Competenţe specifice Activităţi de învăţare Criterii minimale pentru

evaluarea progresului Metode şi instrumente de evaluare
4. Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare - Identificarea semnificaţiei unui mesaj
oral, pe teme accesibile, rostit cu claritate;
- Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare cunoscute -
Identificarea unor informaţii variate dintr-un mesaj rostit cu claritate;
232
- Identificarea unor sunete, silabe, cuvinte în enunţuri rostite cu claritate;

- Formularea unor enunţuri proprii în diverse situaţii de comunicare;
- Transmiterea unor informaţii prin intermediul mesajelor simple;
- Citirea unor cuvinte şi propoziţii scurte, scrise cu litere de tipar sau de mână
- Identificarea mesajului unui scurt text care prezintă întâmplări, fenomene, evenimente familiare
scurte;
- Exprimarea interesului pentru lectura unor texte simple, susţinute de suport imagistic;
- Scrierea literelor de mână;
- Redactarea unor mesaje scurte, formate din cuvinte scrise cu litere de mână, folosind materiale.-
ex. de ascultare si confirmare a mesajului ascultat
-ex. de delimitare a cuvintelor intr-o propozitie data
-ex. de identificare a sunetelor din structura silabei
-ex. de identificare a silabelor dintr-un cuvant dat
-ex. de asociere a sunetului cu litera
-ex. de identificare a literelor mari si mici,de tipar sau scrise de mana
-ex. de asociere a textului cu imaginea
-ex. de exprimare a intelesulu unor cuvinte dintr-un text citit
-ex. de citire a cuvintelor pe silabe
-ex. de scriere corecta a literelor, silabelor, cuvintelor scurte
-ex. de alcatuire a propozitiilor simple pe baza de imagini sau cu cuvinte date
-ex. de scriere folosind semnele de punctuatie invatate
-jocuri
Asculta un mesaj si confirma intelegerea lui
Delimiteaza cuvintele intr-o prop. data
Identifica sunetele in structura silabei
Identifica silabele dintr-un cuvant dat, precizand numarul lor
Construieste oral enunturi logice simple cu cuvinte date
Asociaza sunetul cu litera in citirea si scrierea cuvintelor
Asociaza textul cu imaginea si forma grafica a cuvantului cu sensul acestuia
Citeste in ritm propriu cuvinte monosilabice si bisilabice si prop. scurte
Scrie dupa dictare cu sprijinul invatatorului litere, silabe ,cuvinte scurte si prop. scurte
Copiaza si transcrie singur , fara sprijinul invatatorului litere, silabe ,cuvinte si propozitii
Participa activ la desfasurarea activitatilor de joc
233
Evaluarea orală şi scrisă

Aprecieri stimulative
Evaluare cu mai multe reveniri
Evaluări curente formative
Probe scrise, fişe de lucru
Domeniul de intervenţie : Matematică şi explorarea mediului
Nr. crt. UNITATEA DE INVATARECOMPETENŢELE SPECIFICE PERI-OADA
CONŢINUTUL ÎNVĂŢĂRII STRATEGII METODE OBSERVAŢII
1. Numere naturale in concentrul 0-100
- Scrierea, citirea şi formarea numerelor până la 100
-Compararea numerelor în concentrul 0-100
-Ordonarea numerelor în concentrul 0 -100, folosind poziţionarea pe axa numerelor, estimări,
aproximări
Sept
- exerciţii de citire, de numărare crescător şi descrescător, de comparare
Explicaţia, demonstraţia şi exerciţiul
2. Adunarea si scaderea în concentrul 0- 20.

- Efectuarea operaţiilor de adunare şi de scădere cu numere naturale de la 0 la 30 fără
trecere peste ordin şi cu numere naturale de la 0 la 20 cu trecere peste ordin;
Oct.
- exerciţii de adunare şi scădere fără trecere peste ordin
- exercitţii de adunare şi scădere cu trecere peste ordin în concentrul 0-20 Explicaţia, demonstraţia
şi exerciţiul
3. Adunarea şi scăderea numerelor naturale de la 0 la 100

- Efectuarea operaţiilor de adunare şi de scădere cu numere naturale de la 0 la 100 fără
trecere peste ordin şi cu numere naturale de la 0 la 20 cu trecere peste ordin;
Nov. – dec.
Ian.
Feb. - exerciţii de adunare şi scădere fără trecere peste ordin
- exercitţi de adunare şi scădere cu trecere peste ordin în concentrul 0-20
234
4. Elemente intuitive de geometrie

-Recunoaşterea figurilor plane;
-Desenarea figurilor plane;
Martie
- exerciţii de recunoaştere si de desenare a figurilor plane: pătratul, triunghiul, dreptunghiul
şi cercul Explicaţia, demonstraţia şi exerciţiul
5. Unităţi de măsură
- Utilizarea unor măsuri neconvenţionale pentru determinarea şi compararea capacităţilor şi
a lungimilor; Aprilie
- exerciţii de scriere prescurtată a unităţilor de măsură
- exerciţii de adunare şi scădere cu unităţile de măsură
6. Recapitulare şi sistematizare - Scrierea, citirea şi formarea numerelor până la 100

-Compararea numerelor în concentrul 0-100
-Ordonarea numerelor în concentrul 0 -100, folosind poziţionarea pe axa numerelor, estimări,
aproximări
- Efectuarea operaţiilor de adunare şi de scădere cu numere naturale de la 0 la 30 fără trecere peste
ordin şi cu numere naturale de la 0 la 20 cu trecere peste ordin;
- Efectuarea operaţiilor de adunare şi de scădere cu numere naturale de la 0 la 100 fără trecere
peste ordin şi cu numere naturale de la 0 la 20 cu trecere peste ordin;
-Recunoaşterea figurilor plane;
-Desenarea figurilor plane;
- Utilizarea unor măsuri neconvenţionale pentru determinarea şi compararea capacităţilor şi a
lungimilor;
Mai-iun.
- exerciţii de citire, de numărare crescător şi descrescător, de comparare
- exercitţii de adunare şi scădere cu trecere peste ordin în concentrul 0-20
- exerciţii de recunoaştere a figurilor plane: - exerciţii de adunare şi scădere cu unităţile de măsură
STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ
235
la finele clasei I
Competenţe generale Standard
1. Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii
S1. Scrierea, citirea, compararea şi ordonarea numerelor naturale în concentrul 0- 100;
S2. Folosirea corectă a terminologiei matematice învăţate în contexte variate;
S3. Efectuarea de operaţii de adunare şi scădere cu numere naturale în concentrul 0-30 fără trecere
peste ordin;
2. Dezvoltarea capacităţilor de explorare/investigare şi rezolvare de probleme
S4. Utilizarea unor raţionamente aritmetice în rezolvarea unor situaţii problemă
S5. Compunerea şi rezolvarea de probleme care presupun efectuarea unei singure operaţii
S6. Recunoaşterea, reprezentarea şi clasificarea după proprietăţi simple a unor forme plane;
S7. Utilizarea unităţilor de măsură neconvenţionale şi convenţionale în contexte variate
S8. Utilizarea instrumentelor de măsură neconvenţionale pentru măsurarea şi compararea timpului,
a masei, lungimii şi capacităţii unor obiecte
3. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul matematic S9. Exprimarea
orală şi scrisă, într-o manieră concisă şi clară, a modului de lucru în rezolvarea de exerciţii şi
probleme
Prin acest program am urmărit:
recuperarea laturilor disfuncţionale;
structurarea unor comportamente dezirabile (elaborarea unor modele de comportament cu un
grad mare de adaptare şcolară şi socială);
consilierea comportamentală;
antrenarea elevului în activităţi plăcute pentru a-l stimula;
antrenarea elevului în activităţi extracurriculare;
dezvoltarea motricităţii generale şi a finei motricităţi;
dezvoltarea abilităţilor de numeraţie şi calcul matematic;
dezvoltarea abilităţilor de cunoaştere a literelor şi citire a cuvintelor, propoziţiilor şi a
textelor;
formarea deprinderilor de scriere corectă şi respectare a spaţiului de scris;
îmbogăţirea, precizarea şi activizarea vocabularului;
dezvoltarea autonomiei personale şi sociale;
dezvoltarea capacităţii de orientare şi adaptare la mediu;
dezvoltarea atitudinilor pozitive de relaţionare în grup;
236
ASPECTE PRIVIND DIFICULTĂȚILE DE ÎNVĂȚARE
Prof. dr. Sasu Liliana – Iuliana,

Școala Gimnazială Burla
Problematica dificultăților de învățare este în societatea actuală una dintre prioritățile

specialiștilor din învățământul românesc.
Recunoașterea dificultăților de învățare, identificarea, analizarea cauzelor acestora și
aplicarea unor strategii de intervenţie adecvate particularităților potențialului fiecărui copil
reprezintă o modalitate de îmbunătățire a calității educației și eliminarea discriminării.
Până la 1960 nu s-a realizat o diferențiere calitativă între cele două realități diferite:
deficienţa de intelect și dificultatea de învățare. Abia după 1962, studiile dedicate dificultăților de
învățare oferă definiții clare cu privire la acest fenomen, precum:
 „O dificultate de învăţare se referă la o întârziere, o tulburare o dezvoltare încetinită în
plan emoţional sau comportamental. Ea nu este însă rezultatul întârzierii mentale,
deficienţelor senzoriale sau factorilor culturali şi instrucţionali”(Samuel Kirk, 1962,
apud Doina Maria Schipor, 2013).
 „Copiii ce prezintă dificultăți de învățare sunt aceia care manifestă o discrepanţă
educativă semnificativă între potenţialul lor intelectual estimat şi nivelul actual de
performanţă, discrepanţa asociabilă cu tulburări bazice în procesele de învăţare care pot
fi sau nu conectate cu disfuncţii demonstrabile ale sistemului nervos central, dar care nu
sunt consecinţa întârzierii mintale generalizate, carenţelor culturale sau educative,
tulburărilor emoţionale severe sau unor deficienţe senzoriale” (Bateman,1965, apud
Doina Maria Schipor, 2013).
 „Dificultăţi specifice de învăţare reprezintă o condiţie cronică cu origine presupus
neurologică şi care interferează cu dezvoltarea, integrarea şi/sau manifestarea abilităţilor
verbale sau nonverbale. Dificultăţile specifice de învăţare presupun o condiţie
handicapantă specifică şi variază în manifestări şi grad de severitate. De-a lungul vieţii,
această condiţie poate afecta stima de sine, educaţia, vocaţia, socializarea şi activităţile
zilnice de viaţă (Association for Children with Learning Disabilities, 1986, apud Doina
Maria Schipor, 2013).
237
 „Dificultăţile de învăţare sunt un termen generic ce se referă la un grup eterogen de

tulburări ce se exprimă prin dificultăţi semnificative în achiziţionarea şi utilizarea
receptării şi înţelegerii limbajului, a vorbirii, scrierii, citirii (literizării, silabisirii), a
raţionamentului şi abilităţilor matematice, ca şi a unor abilităţi sociale. Aceste tulburări
sunt intrinseci individului şi se presupune că sunt datorate unor disfuncţii minimale ale
Sistemului nervos central” (ICLD Journal, apud Doina Maria Schipor, 2013)
Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (DSM–IV–TR, 2000) reuneşte
dificultățile de învățare specifice (numite anterior „tulburări ale abilităților şcolare”) în subsecțiunea
„Tulburări de învățare” a categoriei „Tulburări diagnosticate pentru prima dată în perioada de sugar,
copilărie sau adolescență”.
Cauzele dificultăţilor de învăţare
Dificultăţile de învăţare au un caracter intern, cauzele situându-se la nivelul unor disfuncţii
ale sistemului nervos central. Aceste disfuncţii se traduc în alterarea proceselor de achiziţie şi
procesare a informaţiilor.
Manifestarea dificultăţilor de învăţare
Prin dificultăţi semnificative în achiziţia şi utilizarea unuia sau a mai multora dintre
următoarele funcţii instrumentale: auz fonematic; pronunţia sunetelor; citit; scris; raţionament sau
abilităţi matematice.
În ciuda faptului că dificultăţile de învăţare sunt asociate cu şcoala, ele apar încă din
copilăria timpurie şi se manifestă pe parcursul întregii vieţi.
Clasificarea dificultăţilor de învăţare
În literatura de specialitate, criteriile de clasificare a dificultăţilor de învăţare sunt numeroase
şi nu întotdeauna relevante. Încercând să sintetizeze subcategoriile şi subtipurile dificultăţilor de
învăţare, Alois Gherguţ propune următoarea clasificare:
a) induse:
 intrinseci:
- acţional-procedurale (receptare pasivă, lipsa tehnicilor de învăţare)
- organizaţionale (neeşalonarea învăţării, interferenţe de învăţare, autoevaluare
subiectivă)
- atitudinale (indiferenţă, dezinteres, negativism)
- valorificate (precaritatea experienţei anterioare, lacune în învăţarea anterioară)
- ocazionale (incidente, indispoziţii, prezenţă unor boli)
 extrinseci:
238
- calitatea precară a învăţării/predării

- suprasolicitarea şcolară
- lipsa unui regim de activitate intelectuală
- nivelul cultural şi material scăzut în familii
- lipsa de interes din partea familiei pentru învăţarea şcolară
- lipsa colaborării familiei cu şcoala.
b) propriu-zise:
 după gradul de cuprindere:
- generale
- specifice
 după domeniul social afectat:
- academice/şcolare
- socioprofesionale
 după natură:
- discronologii
- disimetrii cerebro-funcţionale
- disadaptative (pentru mediul şcolar)
- carenţe ale limbajului şi comunicării (vorbire, citit, scris)
- carenţe ale calculului aritmetic
 după obiectivări:
- verbale
- nonverbale
 după simţul practic:
- de dezvoltare
- de acumulare
- de utilizare
- de combinare
- de valorificare
 după procesarea informaţiei:
- de input (perceptive-vizuale, auditive, temporal-ritmice, de atenţie, prin
nediferenţiere)
- de integrare (de secvenţialitate, de abstractizare, de organizare)
- de retenţie (memorare de scurtă / lungă durată)
239
- de output/de expresie (de limbaj oral, scris, citit)

- de simţ matematic (calcul, raţionament, rezolvare de probleme)
- de expresie motrică (fină, generală).
Tabelul de mai jos prezintă, într-o manieră sintetică, diferenţele propuse de D. Ungureanu
(1998, cf. Mondero,1990), posibilităţile de a diferenţia dificultăţile de învăţare de eşecul şcolar:
criteriu de dificultăţi de învăţare eşec şcolar deficienţa de intelect

diferenţiere
diagnosticare disfuncţie cerebrală personalitate insuficienţă globală ce
minimă, leziune cerebrală inadaptată vizează întreaga
minimă, cauze personalitate
necunoscute
cronologie de la începutul şcolarizării în orice moment şi de la începutul vieţii şi
şi permanent temporar permanent
atenţie scăzută din deficit scăzută prin tensiune scăzută din deficit
neuropsihic emoţională neuropsihic
inteligenţă normală, uneori uşor (cel puţin) normală sub cea normală
scăzută, uneori peste
medie
psiho- deficienţe (cel puţin) normală deficienţe
motricitate
evoluţie cronică, lineară, eventual variabilă, sinuoasă, în lentă, cu stagnare la un
agravantă în lipsa principiu redresantă anumit nivel, chiar dacă este
stimulării stimulat
În simptomatologia dificultăţilor de învăţare apar:

 deficienţa de atenţie din cauza căreia elevii nu se pot concentra asupra sarcinilor şcolare
decât pt. perioade de timp foarte scurte;
 deficienţa de motricitate generală şi fină: nivelul subdezvoltat al actelor motorii, carenţe în
coordonarea psihomotorie;
 dificultăţi în procesarea informaţiilor de origine vizual-auditivă;
 carenţe în dezvoltarea unor strategii proprii de învăţare (nu-şi formează un stil personal de
învăţare);
240
 deficienţe în înţelegerea şi exprimarea vorbirii: în dezvoltarea vocabularului şi în

structurarea lingvistică;
 dificultăţi de citire în cca. 80% din cazuri;
 dificultăţi de scriere;
 dificultăţi în însuşirea limbajului matematic şi a noţiunilor spaţiale şi temporale specifice;
 tulburări de comportament social cu efecte perturbatoare asupra stabilirii de relaţii
interpersonale.
Principalele manifestări ale dificultăţii de învăţare la preşcolar

În sfera limbajului se pot constata: dezvoltarea înceată în rostirea cuvintelor şi a formulării
propoziţiilor; probleme de pronunţie; dificultăţi în învăţarea de cuvinte noi; dificultăţi în executarea
unor comenzi simple; dificultăţi în înţelegerea întrebărilor; dificultăţi în exprimarea dorinţelor;
dificultăţi în rostirea cuvintelor care rimează; pierderea interesului atunci când i se citeşte sau i se
povesteşte ceva.
În sfera perceptivă și a memoriei: probleme în memorarea alfabetului sau a zilelor
săptămânii; slaba memorie a procedurilor de zi cu zi, a rutinei; dificultăţi privind cauza şi efectul,
succesiunea şi numărarea; dificultăţi în reţinerea ideilor de bază, cum ar fi: mărime, formă, culoare;
Capacitatea de concentrare: copilul nu se poate concentra mult timp; are un comportament
impulsiv; este hiperactiv, neobosit; manifestă dificultăţi în schimbarea activităţilor; repetarea
obsesivă a unei idei, inabilitatea de a trece la o altă idee
Locomoţie: lipsa uşurinței de mişcare; echilibru precar; dificultate în manevrarea obiectelor
mici; stângăcie la alergat, sărit sau căţărat; dificultăţi în învăţarea legării şireturilor, a încheierii
nasturilor sau a altor activităţi individuale; evitarea coloratului sau a trasării.
Comportamentul în societate: dificultăţi de interacţionare cu alţii, preferă să se joace singur;
predispus la schimbări bruşte de temperament; se simte repede frustrat; este greu de ţinut în frâu,
are temperament isteric.
Principalele manifestări ale dificultăţii de învăţare la şcolarul mic

În sfera limbajului şi calculului matematic: învăţarea înceată a sunetului corespunzător
literei; erori repetate la citire sau la pronunţarea literelor; dificultăţi în amintirea cuvintelor de bază,
la prima vedere; inabilitate în a reda o povestire pe episoade; probleme la învăţarea timpului sau
numărarea banilor; confuzie la folosirea semnelor matematice (+, -, x, /, =); transpunerea greşită a
241
secvenţelor numerice; dificultăţi în memorarea teoremelor; dificultate cu valoarea materială a

obiectelor; dificultăţi în amintirea paşilor matematici în rezolvarea unor operaţii mai dificile.
În sfera atenției şi în capacitatea de organizare: dificultăţi de concentrare; dificultăţi în
terminarea temelor la timp; inabilitatea de a urmări direcţii multiple; dezinteres neobişnuit;
probleme de înțelegere a direcţiei (stânga, dreapta); respingerea ideilor, conceptelor noi sau
schimbărilor în rutina de zi cu zi.
Locomoţie: lipsa uşurinţei de mişcare, lipsa de coordonare sau stângăcie; dificultăţi în
copiatul de la tablă; dificultăţi în alinierea coloanelor matematice; scris inestetic, cu multe greşeli şi
foarte greoi;
Comportament social: dificultăţi în înţelegerea expresiilor faciale sau a gesturilor;
dificultăţi în înţelegerea situaţiilor sociale; tendinţa de a interpreta greşit comportamentul colegilor
şi al persoanelor din anturaj; aparenta lipsă a bunului simţ.
Diagnosticarea si evaluarea dificultăţii de învăţare

După Cristina Balaş-Baconschi, stabilirea diagnosticului de dificultate de învăţare parcurge trei
etape:
1. Se determină măsura în care un copil are dificultăți de învățare – în condițiile în care
acestea sunt văzute ca o discrepanță între ceea ce ar trebui sa ştie copilul şi ceea ce ştie cu
adevărat în momentul respectiv.
2. Se evaluează achizițiile actuale ale copilului pentru a se determina ariile specifice în care se
manifestă eşecul şi nivelele care par a fi inaccesibile.
3. Se analizează modul de învățare al copilului, felul în care procesează informația, pentru a se
identifica nivelul la care se va manifesta problema: recepția informației, exprimarea
informației, procesarea sau asocierea de idei; se urmăreşte care sunt slăbiciunile şi punctele
forte în ceea ce priveşte funcționalitatea senzorială, comportamentul în general şi față de
situațiile problematice, erorile care se comit cel mai frecvent.
4. Explorarea motivelor pentru care copilul nu învață luându-se în considerare toți factorii
posibili emoționali, de mediu, psihologici, aceste date obținându-se din surse de tipul
testelor standardizate, studiile de caz, observația.
5. Pe baza datelor colectate şi a interpretărilor se formulează ipotezele de diagnostic după care
se dezvolta un plan educativ, bazat în principal pe abordarea punctelor slabe prin
intermediul celor puternice, folosirea abilităților deja formate pentru asimilarea altora noi.
242
În funcție de instrumentele utilizate, Ecaterina Vrăsmaș (2007, p. 90) distinge două tipuri de
evaluare: evaluarea formală, care implică utilizarea unor instrumente cum ar fi testele (de
inteligență, de aptitudini, de limbaj etc.), și evaluarea informală, care presupune proceduri si tehnici
ca: observația sistematică, analiza produselor activității, analiza sarcinilor, analiza erorilor,
interviuri, chestionare etc.
Există trei tipuri de abordări în evaluarea dificultăţii de învăţare:
1. Evaluarea prin raportare la standarde – măsurarea performanțelor unui elev într-o anumită
arie de dezvoltare, prin raportarea la un standard stabilit prin testarea unui eșantion
reprezentativ pentru copil. Fiecare copil evaluat este comparat cu standardul aplicat și astfel
se determină performanța copilului respectiv.
Avantaje Dezavantaje
 sunt valabile pentru verificarea încadrării  rezultatele sunt deseori prea generale
legale pentru servicii de educație specială, pentru a asigura o orientare a instruirii
 pot determina dacă un elev achiziționează specifice unui elev,
conf. aşteptărilor,  nu sunt legate direct de secvențele
 asigura compararea realizărilor diferiților programelor de instruire,
elevi,  nu pot fi modificate în funcție de condiții
 asigura bazele generale pentru compararea specifice,
programelor de remediere.  sunt de valoare minimală pentru a indica
cât de mult sau cât de puțin a învățat elevul.
2. Evaluarea prin raportare la criterii - tip de evaluare axat pe obiective specifice de învățare.
Se utilizează pentru a determina punctele forte şi punctele slabe ale unui copil, nu prin
comparare cu alții, ci prin raportare la setul de deprinderi prestabilite presupuse a fi
esențiale.
 instrument de evaluare a progresului,  criteriile luate în analiză pot fi dificil de

 stabilește eficiența procesului de instruire stabilit,
şi intervenție,  nu prezintă valoare pentru copiii atipici,
 pregăteşte terenul pentru însuşirea unor  ineficiențe pentru măsurarea nivelului de
deprinderi ulterioare performanță în raport cu alți copii
243
3. Evaluarea prin raportare la individ - evaluează progresul realizat de copil, comparându-l cu

propriile sale performanțe obținute anterior.
Aceste evaluări recunosc faptul că orice copil se modelează prin interacțiunea dintre aspectele
biologice şi cele de mediu şi prin ceea ce aşteaptă ceilalți de la viața şi viitorul copilului. Evaluările
se fac în contextul particular de viața şi în funcție de particularitățile – calitățile unice ale copilului.
Se urmăreşte nu numai evaluarea copilului, dar şi a calității relației lui cu ceilalți.
 monitorizează progresul copilului şi oferă  chiar dacă este o evaluare mai autentică
o imagine mai reală asupra deprinderilor pentru copil, este nevoie totuşi uneori de o
lui, evaluare criterială sau raportată la standarde
 asigură conturarea mai concreta a unor pentru a avea o imagine mult mai realistă
planuri de intervenție. asupra progresului copilului.
Complexitatea intervenției didactice de sprijin

Proiectarea și desfășurarea intervenţiei didactice de sprijin se va realiza după stabilirea tipului
dificultăţii de învăţare, de cauzele ei, dar şi de punctele forte ale copilului. Strategiile de intervenţie
se vor axa pe soluţionarea problemei de învăţare, concomitent cu dezvoltarea potenţialului
copilului.
Asigurarea unui mediu educațional stimulativ va sensibiliza copiii, va produce progres școlar și
o bună colaborare în cadrul grupului de elevi.
În concluzie, aplicarea principiilor școlii incluzive necesită flexibilitate și perfecționare continuă
a competențelor profesorilor.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Minulescu, Mihaela, Teorie şi practică în psihodiagnoză. Fundamente în măsurarea psihologică.
Testarea intelectului, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.
Schipor, Doina – Maria, Psihopedagogia copilului cu dificultăţi de învăţare, Editura Universității
„Ștefan cel Mare” Suceava, Suceava, 2013.
244
Vrăsmaș, Ecaterina, Dificultățile de învățare în școală – domeniu nou de studiu și aplicație, V&I
Integral, Bucureşti, 2007.
https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Dezbatere-
Publica/2016/proiect%20modificare%20metodologie%20CES.pdf
https://mecc.gov.md/sites/default/files/educatie_incluziva_final.pdf
http://www.oportunitatiegale.ro/pdf_files/Manual%20de%20evaluare.pdf
https://asttlr.files.wordpress.com/2017/10/rrttlc_2017_vol4_nr2.pdf
http://crdeii.ro/wp-content/uploads/2019/01/Revista-online-Simpozion-National-7dec-2018-
Cluj.pdf
NOI ÎMPREUNĂ CU VOI

Proiect educațional pentru integrarea copiilor cu cerințe speciale în viaţa şcolară şi
combaterea abandonului şcolar
prin reabilitarea socio-comportamentală a elevilor
Prof. Coțovanu Adriana,

Inspectoratul Școlar Județean Suceava
COORDONATORI PROIECT:
 Prof. Coțovanu Adriana - Școala Gimnazială nr. 1 Suceava
 Prof. Dulceac Dorina - Școala Gimnazială nr. 1 Suceava
PARTENERI ÎN PROIECT:
CJRAE Suceava (Cabinetul de consiliere școlară)
INSTITUȚII IMPLICATE:
 Școala Gimnazială Nr. 1 Suceava
 CJRAE Suceava
ARGUMENT
Civilizaţia umană parcurge una dintre treptele ei cele mai agitate, determinând schimbări
structurale profunde în toate domeniile vieţii. Ritmul rapid al schimbărilor a determinat constituirea
unei problematici complexe a lumii contemporane. Schimbările politice din Europa centrală şi de
est, produse în ultimul deceniu, au generat o problematică nouă pentru educaţie, introducerea în
245
activitățile instructiv-educative a unor teme precum: drepturile omului şi ale copilului, sărăcia şi
progresul economic, violenţa şi agresivitatea, protejarea copilăriei şi a adolescenţei etc.
Conferinţa Mondială asupra Educaţiei pentru persoane cu Cerinţe Speciale, de la Salamanca,
precum şi Congresul Internaţional al educaţiei Speciale au evidenţiat necesitatea asigurării unui nou
concept în atingerea obiectivului Educaţie pentru toţi. Acest nou cadru vine să întâmpine cerinţele
societăţii:
- fiecare copil are dreptul fundamental la educaţie ;
- persoanele cu dizabilităţi trebuie să aibă acces la educaţie în grădinițele de masă;
- persoanele cu deviaţii comportamentale trebuie monitorizate;
- orice persoană are dreptul la ,,o a doua şansă”.
Din această perspectivă, cea a egalizării şanselor, propunem proiectul intitulat Noi împreună
cu voi, pentru a contribui la dezvoltarea personală a copiilor de vârstă școlară mică.
I. Titlul proiectului: NOI ÎMPREUNĂ CU VOI
II. Scopul: Integrarea copiilor cu cerințe speciale în viaţa şcolară şi combaterea
abandonului şcolar prin reabilitarea socio-comportamentală a elevilor.
III. Obiective :
1. Integrarea tuturor copiilor de vârstă şcolară mică şi formarea unei atitudini
favorabile faţă de școală și colectivul școlar;
2. Identificarea copiilor cu devieri comportamentale şi cuprinderea lor
într-un program de reabilitare socio-comportamentală;
3. Organizarea unor activităţi de consiliere în scopul integrării sociale a
posibililor beneficiari;
4. Depistarea cauzelor care duc la înregistrarea abandonului şi efectele imediate
resimţite în înregistrarea succesului/insuccesului şcolar, analiza complexităţii
problemelor puse de prevenirea, diminuarea şi înlăturarea lor;
5. Optimizarea procesului de educaţie prin antrenarea capacităţilor şi
deprinderilor bine dezvoltate ;
6. Asigurarea unei bune colaborări a școlii cu familia şi monitorizarea copiilor ai
căror părinţi lucrează în străinătate.
IV. Beneficiari: - copiii cu cerințe speciale din clasele a III-a B și a III-a D din școală;
- copiii cu devieri comportamentale care manifestă comportamente
agresive faţă de colegi ;
- copiii care înregistrează absenţe nemotivate ;
246
- copiii care au părinţii plecaţi în străinătate sau sunt crescuți de alt

cineva din familie și nu numai.
V. Resurse :
 umane: școlari, cadre didactice, părinţi, consilierul școlii
 materiale: broşuri, pliante, chestionare, programe de intervenţie personalizate
 temporale: anual
 procedurale: investigaţia, chestionarul, observarea, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul
practic, lucrul în echipă etc.
VII. Activităţi propuse/Implementare
1. Etapa de documentare: ( februarie )
- întocmirea evidenţei copiilor cu un comportament deviant din clasele implicate;
- analiza situaţiei copiilor cu cerințe speciale;
- întocmirea evidenţei copiilor care au înregistrat absenţe nemotivate;
- stabilirea unui parteneriat cu Poliţia municipiului, cu Centrul de Sănătate Publică, Cabinetul
de consiliere în vederea monitorizării minorilor vizaţi, posibili beneficiari.
2. Etapa practico-aplicativă( martie-mai )
2.1. Eliminarea fenomenului de agresivitate şi violenţă în cadrul colectivelor de copii
Obiectivele activităţii:
- desfăşurarea unor discuţii educative despre fenomenul de agresivitate
între colegi;
- respectarea drepturilor copilului prevăzute în Convenţia privind
drepturile copilului
2.2. Integrarea fizică, funcţională şi socială a copiilor cu cerințe speciale
- elaborarea unor proiecte de integrare personalizate în funcţie de
psihodiagnosticul stabilit prin colaborare cu părinţii şi alte persoane din
anturajul copilului;
- consilierea individuală în scopul integrării acestor copii;
- evaluarea periodică, regulată, a demersurilor angajate şi a acţiunilor
realizate în cadrul strategiilor proactive şi reactive
2.3. Înlăturarea absenteismului şi lichidarea abandonului şcolar
Obiectivele activităţii :
- urmărirea atentă a copiilor care absentează şi descoperirea cauzelor;
247
- asigurarea unui climat de intercomunicare, de cunoaştere, de înţelegere,

de ajutor şi de sprijin reciproc;
- asigurarea unui program de recuperare de către profesorii clasei
2.4. Consiliere de grup în vederea corectării comportamentului - ,,Respectul de sine şi pentru
ceilalţi”
- promovarea spiritului de echipă;
- încurajarea regulilor prin care se obţin comportamente dezirabile;
- evitarea pedepselor corporale şi a violenţei verbale;
- valorificarea motivului activităţii decât jocul motivelor.
2.5. ,, Școala părinţilor”- colaborarea școlii cu familia
- consilierea părinţilor implicaţi ;
- vizite la domiciliu pentru părinţii dezinteresaţi de soarta copiilor lor ;
- parteneriat educaţional familie – școală - comunitate.
2.6. Activităţi extracurriculare : a. organizarea unor activităţi sportive ;

b. participarea la excursii;
c. participarea la activităţi cultural-artistice.
Obiectivele activităţilor:
- asigurarea unui climat afectiv;
- formarea deprinderilor de a lucra în echipă;
- stimularea cooperării şi integrarea socială.
VIII. Evaluarea activităţilor proiectului:( iunie )
- evaluarea globală a capacităţii reale a copiilor cu cerințe speciale, a
forţelor sale psihice, a coeficientului de educabilitate;
- alcătuirea fişelor psiho-sociale a beneficiarilor proiectului;
- întocmirea rapoartelor asupra consilierii beneficiarilor.
IX. Impactul proiectului asupra celor implicați:
Școlari: - integrarea copiilor cu cerințe speciale în grupul școlar;
- asistenţa psihopedagogică şi de specialitate ;
- formarea unei atitudini favorabile faţă de școală;
248
- formarea unei atitudini civilizate în școală şi societate, fără violenţă şi

agresivitate.
Cadrele didactice : - pregătire psihopedagogică şi specifică;
- elaborarea fişelor psiho-sociale şi a programelor de intervenţie
personalizate;
- antrenarea părinţilor în activităţi de consiliere.
Instituţie: Școala va reuşi integrarea învăţământului special în ansamblul sistemului de
învăţământ. Activităţile desfăşurate vor conduce la înlăturarea absenteismului şi lichidarea
abandonului şcolar şi implicit la respectarea regulamentului şcolar.
X. Diseminare :
Aplicarea acestei strategii va apropia învăţământul românesc de generosul ideal al
educaţiei pentru copii-educaţie pentru fiecare.
Activitatea proiectului va fi cunoscută prin activităţile metodice ale cadrelor didactice,
simpozioane la nivel judeţean şi naţional, articole în reviste de specialitate.
MODALITĂŢI DE INTEGRARE A COPIILOR CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE MASĂ
Prof. Filipiuc Beatrice

În ţara noastră, elevii cu cerinţe educative speciale au învăţat în şcoli speciale, cu cadre
didactice pregătite pentru a lucra cu astfel de copii, dar în ultimii ani, s-a ajuns la concluzia că
procedându-se astfel, aceşti elevi sunt oarecum excluşi din viaţa socială şi s-a decis întegrarea lor în
învăţământul de masă.
Şcoala, ca instituţie publică de formare şi socializare umană trebuie să răspundă cerinţelor
tuturor elevilor, atât celor care au un ritm de învăţare şi un potenţial intelectual şi aptitudinal peste
medie, dar şi celor care manifestă deficienţe de învăţare. Ambele categorii pot fi considerate cu
cerinţe educative speciale şi necesită un program individualizat de învăţare.
În calitate de profesor, am fost pusă în situaţia de a avea la clasă elevi cu cerinţe educative
speciale şi, în astfel de situaţii, am încercat să găsesc cele mai bune metode de predare-învăţare
249
pentru a-i determina pe toţi participanţii la actul educaţional să se implice conştient în activităţile
derulate.
Am ţinut cont de faptul că elevii integraţi au nevoie de sprijinul nostru, al cadrelor didactice
şi de sprijinul colegilor de clasă. Ei nu trebuie marginalizaţi în niciun fel, nu trebuie „uitaţi” în clasă
pornind de la ideea că nu vor putea ajunge niciodată ca şi ceilalţi elevi.
Obiectivul principal al şcolilor de masă în care învaţă elevii cu CES este asigurarea integrării
acestora în mediul şcolar. Şcoala trebuie să aibă în vedere transformarea elevului într-o persoană
capabilă să-şi creeze propriile procese şi strategii de raţionament utile pentru rezolvarea
problemelor reale şi apropiate.
Adaptarea curriculum-ului la nivelul clasei reprezintă una dintre soluţiile propuse de către
factorii abilitaţi. O calitate esenţială a curriculum-ului şcolar actual este aceea că vizează un grad
mare de flexibilitate, astfel încât să permită fiecărui copil să avanseze în ritmul său şi să fie tratat în
funcţie de capacităţile sale de învăţare. Pentru aceasta este nevoie ca formularea obiectivelor,
stabilirea conţinuturilor instruirii, modalităţile de transmitere a informaţiilor în clasă şi evaluarea
elevilor să se facă diferenţiat.
Astfel, în urma analizei amănunţite a evaluărilor iniţiale, am proiectat
conţinuturile individualizat şi diferenţiat, astfel încât să poată fi înţelese de către elevi, am avut în
vedere faptul că învăţarea trebuie văzută ca un proces la care elevii participă în mod activ, îşi asumă
roluri şi responsabilităţi.
Planificarea individualizată a învăţării presupune adaptarea educaţiei la nevoile individuale
din perspectiva diferenţelor dintre elevi. Diferenţierea curriculumului, atât pentru copiii cu
dizabilităţi, cât şi pentru cei cu potenţial de învăţare ridicat se întemeiază pe aceleaşi premize:
sistemul de învăţământ se poate adapta unor abilităţi şi trebuinţe diferite; aceleaşi scopuri
educaţionale pot fi atinse prin mai multe tipuri de programe adaptate; realizarea scopurilor
educaţionale este facilitată de selecţia şi organizarea obiectivelor educaţionale conform diferenţelor
individuale; diferitele trebuinţe educaţionale pot fi întâmpinate prin oportunităţi educaţionale
variate.
Diferenţierea curriculară necesită astfel selecţionarea sarcinilor de învăţare după criteriul
maturităţii intelectuale, ritmul de lucru şi nu după criteriul vârstei cronologice. Este nevoie de o
adaptare a procesului instructiv educativ la posibilităţile intelectuale, la interesele cognitive, la
ritmul şi stilul de învăţare al elevului.
Toţi elevii care participă la procesul de educaţie trebuie să beneficieze de o diferenţiere
educaţională pentru că: au abilităţi diferite, au interese diferite, au experienţe anterioare de învăţare
250
diferite, provin din medii sociale diferite, au diferite comportamente afective(timiditate,

emotivitate) au potenţial individual de învăţare, învaţă în ritmuri diferite, au stiluri de învăţare
diferite.
Adaptarea curriculum-ului realizat de cadrul didactic la clasă pentru predarea, învăţarea,
evaluarea diferenţiată se poate realiza prin:
 adaptarea conţinuturilor, având în vedere atât aspectul cantitativ, cât şi aspectul calitativ,
planurile şi programele şcolare fiind adaptate la potenţialul de învăţare al elevului prin
extindere, selectarea obiectivelor şi derularea unor programe de recuperare şi remediere
şcolară;
 adaptarea proceselor didactice având în vederea mărimea şi gradul de dificultate al sarcinii,
metodele de predare (metode de învăţare prin cooperare, metode active-participative, jocul
didactic), materialul didactic(intuitiv), timpul de lucru alocat, nivelul de sprijin (sprijin
suplimentar prin cadre didactice de sprijin);
 adaptarea mediului de învăţare fizic, psihologic şi social;
 adaptarea procesului de evaluare, având ca finalitate dezvoltarea unor capacitaţi individuale
ce se pot exprima prin diverse proiecte şi produse (scrise, orale, vizuale, kinestezice).
Modalitatea de evaluare poate fi adaptată în funcţie de potenţialul individual. Evaluarea trebuie
să vizeze identificarea progresului realizat de elev, luând ca punct de plecare rezultatele evaluării
iniţiale.
Tratarea individualizată a şcolarilor facilitează adaptarea acestora la cerinţele şi obiectivele
procesului instructiv-educativ şi presupune corelarea între cerinţele programei şi posibilităţile
copiilor.
Tratarea diferenţiată exprimă necesitatea ca organizarea, desfăşurarea şi evaluarea activităţilor
instructiv-educative să stimuleze dezvoltarea copilului. Sarcinile care se dau copilului să fie în
concordanţă cu însuşirile de personalitate, care se află în permanent devenire şi transformare, astfel
asigurându-se o amplificare a efortului psihic şi fizic al copilului.
Diferenţierea se poate face atât prin curriculum, prin extinderea şi profunzimea cunoştinţelor
propuse spre învăţare, cât şi prin formele de organizare a activităţii şi a metodelor didactice
utilizate. Copiii aflaţi în diferite faze ale insuccesului şcolar pot fi cuprinşi în activităţi frontale, dar
trebuie trataţi şi individual, cu sarcini de lucru care să ţină seama de dificultăţile lor.
Cadrul didactic trebuie să pună un accent pe abordarea pozitivă a comportamentului copiilor,
ameliorarea practicilor educaţionale, cum ar fi: evitarea discriminărilor, a favorizării sau etichetării
251
copiilor, evitarea reacţiilor impulsive neadecvate, a ameninţării şi intimidării copiilor, exprimarea

încrederii în posibilităţile fiecărui copil de a reuşi.
În activităţile didactice destinate elevilor cu CES se pot folosi metodele expozitive (povestirea,
expunerea, explicaţia, descrierea), dar trebuie respectate anumite cerinţe: să se folosească un limbaj
adecvat, corespunzător nivelului comunicării verbale, prezentarea să fie clară, precisă, concisă,
ideile să fie sistematizate, să se recurgă la procedee şi materiale intuitive, să se antreneze elevii prin
întrebări de control pentru a verifica nivelul înţelegerii conţinuturilor de către aceştia şi pentru a
interveni cu noi explicaţii atunci când se impune acest lucru.
Metodele de simulare (jocul didactic, dramatizarea) pot fi aplicate cu succes atât în ceea ce
priveşte conţinutul unor discipline, cât şi în formarea şi dezvoltarea comunicării la elevii cu
deficienţe mintale şi senzoriale. Implicarea lor cât mai directă în situaţii de viaţă simulate, trezesc
motivaţia şi implică participarea activă, emoţională a elevilor, constituind şi un mijloc de socializare
şi interrelaţionare cu cei din jur.
Metoda demonstraţiei ajută elevii cu dizabilităţi să înţeleagă elementele de bază ale unui
fenomen sau proces. Alături de metoda demonstraţiei, exerciţiul constituie o metodă cu o largă
aplicabilitate în educaţia specială, mai ales în activităţile de consolidare a cunoştinţelor şi de
formare a deprinderilor.
În activitatea educativă a copiilor cu cerinţe educative speciale se poate folosi cu maximă
eficienţă învăţarea prin cooperare. Lecţiile bazate pe învăţarea prin cooperare permit evaluarea
frecventă a performanţei fiecărui elev care trebuie să ofere un răspuns în nume personal sau în
numele grupului, elevii se ajută unii pe alţii, încurajându-se şi împărtăşindu-şi ideile, explică
celorlalţi, discută ceea ce ştiu, învaţă unii de la alţii, realizează că au nevoie unii de alţii pentru a
duce la bun sfârşit o sarcină a grupului.
Integrarea copiilor cu CES se poate realiza nu numai prin activităţi educative şcolare, ci şi prin
activităţi extracurriculare.
Este necesară o riguroasă planificare, organizare şi desfăşurare a acestor tipuri de activităţi în
relaţie directă cu posibilităţile reale ale elevilor şi pentru a veni în întâmpinarea problemelor pe care
elevii respectivi le resimt în raport cu actul educaţional.
Rolul terapeutic al activităţilor extracurriculare constă în faptul că prin ele se poate realiza mai
uşor socializarea copiilor cu CES. În funcţie de specificul lor, aceste activităţi dezvoltă la elevi
priceperi, deprinderi şi abilităţi cognitive şi comportamentale, mult mai solide, pentru că,
desfăşurându-se în afara cadrului tradiţional al sălii de clasă, ele permit contactul direct cu realitatea
socială.
252
Activităţile extracurriculare de tipul vizitelor, excursiior şi drumeţiilor, permit dezvoltarea

relaţiilor interpersonale şi o mai bună relaţionare a copiilor cu societatea, sporirea interesului de
cunoaştere a frumuseţilor naturale şi de patrimoniu, formarea şi dezvoltarea unor sentimente de
preţuire a mediului natural, în vederea adoptării unui comportament ecologic adecvat.
Concursurile cu tematică diferită (sportive, artistice, pe discipline de studiu etc.) dezvoltă la
elevii cu CES, spiritul de competiţie, de echipă, încrederea în forţele proprii, îi mobilizează la
cooperare.
Educaţia integrată va permite copiilor cu CES să trăiască alături de ceilalţi copii, să desfăşoare
activităţi comune, dobândind abilităţi în vederea adaptării, integrării şi devenirii lor ca şi ceilalţi.
Bibliografie:
Gherguţ, A. (2006), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale.Stategii diferenţiate şi incluzive
în educaţie, Editura Polirom, Iaşi
Popovici, D. (1998) – Învăţământul integrat sau incluziv, Editura Corint, Bucureşti
INTEGRAREA TINERILOR
CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE (C.E.S.)
Violeta Dumistrăcel,
Școala Gimnazială Nr. 3
Prof. Dumistrăcel Ionel,
Educația incluzivă este un proces complex, de durată, care necesită analize, schimbări și
construcții continue, pentru a realiza politici și practici incluzive și a asigura bazele unei culturi
incluzive.
Tinerii cu C.E.S. pot, prin joc și socializare, să-și exprime propriile capacități. Astfel, ei
capătă informații despre lumea în care trăiesc, intră în contact cu oamenii și cu obiectele din
mediul înconjurător și învață să se orienteze în spațiu și timp.
Fiecare tânăr este UNIC și VALOROS în cadrul sistemului de educație.
253
În TABĂRA DE VARĂ, în cadrul unor acțiuni organizate, jocul asigură socializarea.

Jocurile sociale sunt necesare pentru persoanele cu handicap, întrucât le oferă șansa de a se juca unii
cu alții, orice joc având nevoie de minim două persoane pentru a se desfășura. Este necesar ca
jocurile să fie adaptate, în funcție de deficiențele persoanei.
Copiii sunt îndrumați, prin ateliere de lucru, să picteze, să creeze diverse obiecte de abilități
practice, să exploreze lumea cărților, să răspundă cerințelor cadrelor didactice.
Privim cartea ca un mod de comunicare, iar ea reprezintă o ordonare a cuvintelor în formele
lor cele mai expresive. Ne ajută să ne exprimăm mult mai ușor, mai corect. Tânăra generație a
înțeles importanța cărților, ele sunt prieteni apropiați sufletului, care ii informează și formează.
Cartea – izvor de fantezie, emoție, ne face să simțim că suntem personaje din carte, că participăm la
acțiune.
Munca cu un copil cu nevoi speciale – cu dificultăți de comportament / dificultăți de
învățare, este una de corectare a acestor deficiențe – de ordin fizic, senzorial, mental sau
comportamental. Cadrele didactice specializate au obligația dea a readuce la o viață normală pe
acești copii. Se folosesc materiale didactice de toate tipurile, mai presus de toate, comunicarea
verbală.
În funcție de nevoile speciale ale tinerilor, prin joc și socializare in TABĂRA de VARĂ, ei
au fost educați în vederea eliminării dificultăților de învățare; de exemplu, copii cu dificultăți
specifice în citire (dislalie, dislexie) și scriere. S-au adaptat metodele normale de educare, în
conformitate cu felul nevoii speciale, prin folosirea de metode speciale, abiliatea de a improviza,
abilitate organizatorică, o conduită profesională adecvată.
Deoarece povestirile au valoare formativ-educativă, contribuind la formarea unor trăsături
etice și morale, copiii își aleg modele de comportament și de viață, cunoscânad întruchipările
binelui și răului.
În TABĂRA de VARĂ s-au folosit diverse strategii și intervenții utile, cum ar fi: crearea
unui climat afectiv-pozitiv, stimularea încrederii în sine și a motivației pentru învățare, formarea
unei atitudini pozitive a colegilor, încurajarea independenței, încurajarea eforturilor, apreciere
pozitivă în realizarea sarcinilor ușoare.
De asemenea, centrarea învățării a fost pe activitatea practică, sarcinile copilului cu C.E.S.
au fost împărțite în etape mici, realizabile, s-au organizat unele activități de grup care au stimulat
comunicarea și releționarea interpersonală, sprijin emoțional, s-a folosit un limbaj simplu, accesibil
pentru nivelul de înțelegere.
254
Dialogul direct și sincer cu un copil cu C.E.S., poate să scoată la lumină preocupările și

problemele lui. Recomandarea unor texte literare adecvate, care sugerează soluții unor probleme de
viață sau în care copilul poate găsi un personaj cu care să se identifice. Treptat, obținând satisfacții
în urma lecturii, acești tineri pot să devină cititori de literatură, receptivi la valorile artistice.
În tabără s-a lucrat mult pentru a înclina balanța în favoarea cărților, jocurilor, pe care copiii
le găseau în locuri cu adevărat magice, pline de culoare și lumină. După ce ei au luat o carte, i-am
determinat și au venit după o alta. Este imposibil să nu găsească măcar o carte care să-i intereseze,
fie că este vorba de monștri sau personaje invizibile.
Fiecare tânăr este o promisiune și are o șansă care depinde de atitudinea și acțiunea celor
care îl cresc și îl educă. Într-o abordare incluzivă, toți elevii trebuie considerați la fel de importanți,
fiecăruia să îi fie valorificate calitățile, pornind de la premisa că fiecare copil este capabil să
realizeze cava bun.
PLAN DE ACȚIUNE PENTRU INTEGRAREA COPIILOR CU

DIZABILITĂȚI
Prof.înv.primar Pasat Liliana

Școala Gimnazială ,,Ion Creangă” Suceava
Jocuri de socializare
„Poștașul”- este un joc iubit atât la grădiniță, cât și în clasele primare. Un copil ține o scrisoare în
mână și poartă un dialog introductiv cu întregul colectiv:
-Cine este?
-Poștașul!
-Și ce ne aduce?
-O scrisoare?
-Pentru copiii care…(mănâncă, dansează, cântă la pian, se spală pe dinți etc).
Copiii încearcă să gesticuleze cât mai bine provocarea lansată de către poștaș, iar acesta îl va alege
pe următorul, în funcție de cât de bine au îndeplinit sarcina.
Fiind un joc simplu, care implică mimica, mai mult decât comunicarea, elevul cu CES se va simți
în largul său, va realiza că poate face aceleași lucruri cu cei din clasa lui. Starea de bine pe care o
255
trăiește la școală un elev este cea mai puternică armă pentru integrare și pentru obținerea succesului
școlar.
Jocuri de stimulare senzorială
Orele de muzică și mișcare; arte vizuale și abilități practice, precum și cele de joc și mișcare sunt
cele mai generoase pentru includerea în programă a jocurilor senzoriale distractive pentru elevii cu
CES.
ꞏ Cursa broscuțelor. Într-o cutie se pun două broscuțe făcute din hârtie (origami). Fiecare
copil primește câte un pai de suc în care trebuie să sufle până când animăluțul său ajunge la linia de
final. Activitățile care implică suflatul ajută de asemenea și la corectarea dificultăților de vorbire,
pronunție a sunetelor.
ꞏ Modelaj din aluat – copiii amestecă făină cu apă și din aluatul rezultat pot modela
animăluțe, figuri geometrice, oameni de zăpadă, etc. După uscare, își pot picta figurinele cu
acuarele de apă.
ꞏ Împerechează obiectele după sunet- în cutiuțe mici de plastic (gen de surpriză de ou
Kinder) se ascund diverse obiecte mici: boabe de fasole, bănuți, mărgele, bomboane etc. Copiii
trebuie să agite fiecare recipient și să le potrivească după sunetul emis, două câte două.
Jocuri de autonomie personală
ꞏ Jocurile de rol– sunt ideale pentru orice arie de dezvoltare, dar, în cazul autonomiei
personale, elevii speciali pot învăța ușor principii esențiale ale vieții de zi cu zi: „De-a magazinul”,
„La spectacol”, „În vizită la muzeu”, „În excursie”, „Curățenie în camera mea”. Observând de
fiecare dată comportamentul colegilor, imitându-l și generalizând fiecare noțiune dobândită într-o
situație reală, autonomia personală va fi îmbunătățită semnificativ.
ꞏ Exerciţii perceptiv-motrice de orientare şi organizare temporală: „Mergi în ritmul dat de
mine!”, „Baloanele cu zilele săptămânii”, „Stai pe roşu, treci pe verde!”; exerciţiu-joc de memorare
a zilelor săptămânii; exerciţiu-joc de asociere a momentelor zilei cu activităţile corespunzătoare
(„Orarul în imagini”).
Jocuri de dezvoltare cognitivă
* jocuri cu elemente de abstractizare și generalizare, jocul omisiunilor (excluderea elementelor
nepotrivite dintr-un ansamblu/ sesizarea elementelor lipsă dintr-un ansamblu); jocuri asociative
(„Jocul categoriilor”, „Familia de animale“; „Salata de legume”; „Care este casa lui?”, „La ce
foloseşte …?”); – jocul ghicitorilor.
Strategii de învățare
256
- Jocul didactic este o metodă care constă în plasarea elevilor într-o activitate ludică cu caracter de
instruire. Învăţarea care implică jocul devine plăcută şi atrăgătoare, se face într-o atmosferă de bună
dispoziţie şi destindere.
- Metoda Starbursting ( engl. „star” = stea; engl. „ burst” = a exploda), este o metodă nouă de
dezvoltare a creativităţii. Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai
multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup.
Organizată în grup, metoda Starbursting facilitează participarea întregului colectiv, stimulează
crearea de întrebări la întrebări. Modul de procedare este simplu. Se scrie problema a cărei soluţie
trebuie „descoperită” pe o foaie, apoi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun
puct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Când?, Cum?, Cum?, De ce? – unele întrebări
ducând la altele din ce în ce mai complexe care necesită o concentrare tot mai mare.
- Brainstormingul: elevii prezintă sau scriu tot ce știu despre un anumit subiect.
- Știu/Vreau să știu/ Am ȋnvăţat : se vorbește despre ceea ce elevii știu deja despre o temă anume
și după aceea se formulează ȋntrebări la care se așteaptă găsirea răspunsului ȋn timpul lecţiei, iar la
finalul ei se verifică ce au aflat elevii după parcurgerea conţinuturilor.
- Turul Galeriei : ȋn grupuri de trei sau patru elevi se lucrează la o sarcină ce are ca rezultat un
produs, care poate fi expus ȋn clasă. Fiecare grup va examina atent lucrările celorlalte grupe,
rotindu-se de la un produs la altul și se poate discuta pe margine acestora. Astfel, prin feedbackul
oferit de colegi se consolidează anumite cunoștinţe și se valorizează produsul obţinut ȋn grup.
- Activitatea dirijată de citire – gândire : presupune fragmentarea unui text astfel ȋncât elevii pot
face predicţii despre ce se va ȋntâmpla ȋn fragmentul următor.
- Alte metode activ-participative mai sunt : interviul ȋn trei etape, predicţiile ȋn perechi, unul stă
și trei circulă, linia valorilor, masa rotundă.
Resurse
- folosirea de material didactic adecvat și ușor de manipulat (socotitori, alfabetar magnetic, carioci,
jetoane etc.);
- mijloace de predare/învățare multisenzoriale și distractive, cu material concret-intuitiv;
- mijloace IT (calculator, videoproiector, tabletă, CD-uri etc.);
- cărți/reviste cu imagini;
- fișe cu scheme de fixare;
- resurse educaționale deschise;
- planșe tematice afișate permanent în clasă etc.
Evaluare
257
- observarea sistematică a comportamentului;

- evaluări orale și scrise diferențiate și cu sprijin (indicații);
- autoevaluarea, dacă e cazul;
- aprecieri verbale;
- fișe de observare a comportamentului, a progresului.
Părinți
Invitarea părinţilor în activităţi la clasă poate înlesni o experienţă pozitivă prin:
• - selectarea unei activităţi care poate fi demonstrată uşor;
• - angajarea părinţilor să lucreze doar cu grupuri mici de copii (2-3);
• - încurajarea bunei dispoziţii, a unei atmosfere relaxante;
• - evitarea declarării de învingători;
• - consilierea în îndrumarea comportamentului copiilor.
Grupurile de sprijin constituite din părinţi ai copiilor cu CES
Părinţii acestor copii au nevoie de a se întâlni cu alţi părinţi care au copii cu CES, mai ales dacă este
vorba de probleme de acelaşi fel sau asemănătoare. Grupurile de sprijin constituite din părinţi le
oferă acestora şansa de a-şi comunica informaţii, de a da şi de a primi un suport emoţional, de a
lucra ca o echipă cu interese comune în favoarea copiilor. Iniţiativa constituirii unor asemenea
grupuri este bine să vină de la părinţi. Modalităţile de organizare şi activităţile pe care şi le propune
grupul de sprijin pot fi foarte diverse, în funcţie de problematica şi potenţialul copiilor, ale şcolii,
ale contextului comunitar etc. Ceea ce este important şi esenţial în buna funcţionare a grupului este
cultivarea sentimentului de comunitate.
• Implicarea părinţilor ca factori de decizie este esenţială.
Părinţii copiilor cu CES îşi stabilesc, cel mai adesea anterior venirii la școală, relaţii cu specialiştii
şi serviciile comunităţii, sunt ei înşişi surse de informaţii, deci, per ansamblu - resurse importante
pentru școală, pentru alţi părinţi. Informaţiile oferite de părinţi pot fi incluse în modalităţi diverse de
luare a deciziilor privitoare la copiii cu CES.
• Formarea unei echipe de sprijin care să includă şi părinţii copiilor cu CES.
Funcţionarea unor asemenea echipe formate din cadre didactice şi / sau diverşi specialişti este
optimizată dacă ele cuprind şi părintele copilului, ca şi cadrul didactic care conduce grupa
respectivă. Uneori chiar şi membri ai personalului nedidactic al școlii pot aduce date utile la
reuniunile acestei echipe.
258
Forme de colaborare şi sprijin reciproc (școala - familie)

• Activităţile de oferire a informaţiilor - în cadrul acestora familiile primesc informaţiile din partea
persoanelor autorizate. Exemple de astfel de activităţi sunt: avizierele, scrisori şi bilete, carnetele de
corespondenţă, telefoane, publicaţii/buletine periodice ale şcolii, diferite ştiri, programe de întâlnire
cu părinţii, şedinţe.
• Activităţile de împărtăşire a informaţiilor - cele mai obişnuite activităţi de acest tip sunt şedinţele
părinţi- cadru didactic-specialişti. În educaţia cerinţelor speciale, şedinţele cu părinţii iau foarte des
forma unor şedinte axate pe PEI. Se planifică acum activităţile de colaborare şi se rezolvă
problemele apărute în aplicarea planului. Informaţiile sunt oferite de asemenea prin intermediul
unor carnete în care se notează istoria devenirii copilului, performanţele acestuia, dar şi problemele
întîmpinate. Informaţiile pot veni atât de la cadrul didactic/specialist spre părinte, cât şi invers.
• Colaborarea cu comunitatea școlii presupune cooperarea pentru îndeplinirea unei sarcini anume
împreună, membrii familiei şi cadrele didactice. În cadrul acestei colaborări, membrii familiei pot
juca rolul de instructori, voluntari, membri de comitet de intervenţie, tutori, instructori de „mini-
predare“, asistenţi în cadrul călătoriilor în afara școlii, ajutor în pregătirea materialelor didactice şi
echipamentului necesar.
- lectorate
- dezbateri
- mese rotunde
- workshop-uri
- tehnici dramatice
- expoziții
Resurse
- ppt-uri tematice
- pliante/reviste/afișe informative
- tehnologii informatizate
- umane: medici de specialitate, psihologi, consilieri școlari, profesori de sprijin
Evaluare
- observarea sistematică
- chestionare
- portofolii cu produsele activităților
259
Cadre didactice
- colaborarea cu profesorul de sprijin/consilierul școlar (PIP sau Plan de remediere, după caz);
- plan de intervenție comun cu profesorii de la clasă;
- simpoziane/conferințe/cursuri de formare vizând integrarea copiilor cu CES (Integrarea copiilor
cu CES);
- ateliere de lucru/mese rotunde în cadrul Comisiei metodice
- activități comune părinți-profesori-elevi (Copilul vostru-elevul nostru)
- predarea în echipă cu profesorul de sprijin/consilierul școlar etc.
- mese rotunde
- workshop-uri
- dezbateri
- interasistențe
- lucru în echipă
Resurse
- pliante/reviste/afișe informative
- tehnologii informatizate
- listă cu lucrări de specialitate
- cadru normativ (Ordin Nr. 3124/2017 privind aprobarea Metodologiei pentru asigurarea suportului
necesar elevilor cu tulburări de învățare
Evaluare
- chestionare
- portofolii cu produsele activităților
- caietul învățătorului
260
”BUCURIA DE A DĂRUI” PROIECT ÎN CADRUL STRATEGIEI NAŢIONALE DE

ACŢIUNE COMUNITARĂ
Prof. Cozma Alina-Elisaveta

G.P.P. „PRICHINDEL”- Suceava
”Când dai, la inceput dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce esti."
COORDONATOR PROIECT SNAC:

Prof. Cozma Alina-Elisaveta
G.P.P. „PRICHINDEL ”- Suceava
ECHIPA DE PROIECT:
1.G.P.P. „PRICHINDEL ”- Suceava
Director
Secretar șef
Contabil șef
Administrator
Cadre didactice
2.DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI

SUCEAVA - CASA DE TIP FAMILIAL ADÎNCATA/MIHOVENI/ȘCHEIA
Coordonator CTF
CUPRINS
Informaţii despre instituţiile partenere implicate în proiect .........................................................
Locații ale activităților propuse....................................................................................................
Rezumatul proiectului ..................................................................................................................
Argument .....................................................................................................................................
Obiectivul general al proiectului ..................................................................................................
Obiective specifice propuse ........................................................................................................
Relevanța proiectului ...................................................................................................................
Grupuri țintă .................................................................................................................................
261
Plan anual de acțiune ................................................................................................................

Durata proiectului și rezultate așteptate .......................................................................................
Rezultate așteptate........................................................................................................................
Impactul de ansamblu al proiectului ............................................................................................
Modalități de diseminare..............................................................................................................
Buget ............................................................................................................................................
Monitorizarea și evaluarea rezultatelor proiectului .....................................................................
Indicatorii proiectului ...................................................................................................................
Continuitatea proiectului ..............................................................................................................
Bibliografie………………………………………………………………………………........
INFORMAŢII DESPRE INSTITUŢIILE PARTENERE IMPLICATE ÎN PROIECT

1.GRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT”PRICHINDEL”
Localitate: SUCEAVA
Judeţ: Suceava
Adresa: Baladei Nr.5
Telefon – fax : 0230251252
Email: [email protected]
2. DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
SUCEAVA
Localitate: Suceava
Judet: Suceava
Adresa : Bulevardul George Enescu, nr. 16
Telefon 0230 520 172
Fax 0230 523 337
2.1 CASA DE TIP FAMILIAL ADÎNCATA/MIHOVENI/ŞCHEIA
Localitate: Adîncata/Mihoveni/Șcheia
Judeţ: Suceava
LOCAȚII ALE ACTIVITĂȚILOR PROPUSE
1. Gradinita Cu Program Prelungit”Prichindel”
2. Casa De Tip Familial Adîncata/Mihoveni/Şcheia
3. Centru Social Sf. Vineri
REZUMATUL PROIECTULUI
262
”Bucuria de a dărui” este un proiect rezultat în urma iniţiativelor unor copii care au încercat
să aducă un strop de bucurie familiilor aflate în suferinţă. Scopul principal este dezvoltarea
spiritului de voluntariat al preșcolarilor prin activitățile cu specific, prin valorificarea inițiativei,
interesului, talentului acestora în vederea integrării sociale și dezvoltării educaționale personale a
elevilor cu cerințe educaționale special, în raport cu necesitățile materiale, spirituale, fizice,
mentale, emoționale ale comunității.
Proiectul se adresează copiilor de la G.P.P.”Prichindel ” Suceava, iar obiectivele propuse pentru
anul școlar în curs au în vedere: dezvoltarea spiritului de voluntariat, stimularea participării
preșcolarilor la acțiuni de voluntariat, dezvoltarea capacității de comunicare între elevi, formarea
unei imagini / percepții corecte asupra elevilor cu cerințe educative speciale, stimularea interesului
pentru problemele celuilalt, schimbarea mentalității legate de elevii cu cerințe educative speciale,
dezvoltarea spiritului de lucru în echipă prin utilizarea resurselor personale în raport cu
particularitățile echipei de lucru.
Calendarul activităților a fost stabilit de comun acord între partenerii de proiect având ca
suport repere ale educației cultural - sociale, artistice și de timp liber etc.
Rezultatele proiectului se vor regăsi în implicarea mai activă a parinților și preșcolarilor în
acțiuni de voluntariat și implicit la integrarea socială a copiilor cu cerințe educative speciale.
Rezultatele concrete ale proiectului, care sunt în același timp și modalități de evaluare ale acestuia,
se referă la: fotografii, materiale specifice ale activităților desfășurate de elevi, completarea
jurnalului proiectului, chestionare etc.
Deopotrivă pentru copii și cadrele didactice/persoanele implicate în proiect, acesta poate
avea un impact dat de următoarele aspecte: dezvoltarea unor aptitudini artistice, sportive, a
spiritului de lucru în echipă, dezvoltarea creativității și a simțului estetic, dezvoltarea unor
deprinderi și capacități de natură practică sau teoretică, stimularea gândirii pozitive, stimularea
gradului de încredere în forțele proprii, dobândirea capacității de autocontrol și de toleranță,
amplificarea sentimentului de utilitate socială și a sentimentului de apartenență la un grup,
dezvoltarea echilibrului emoțional și psiho – afectiv, adoptarea unor comportamente și conduite
sociale corespunzătoare, încurajarea elevilor implicați în sensul achiziționării și îmbunătățirii
calităților de inițiativă, dedicație și de practică prin participarea lor la un proiect de acțiune
comunitară.
263
ARGUMENT
Proiectul este adresat unui grup țintă format din copii/persoane cu cerințe educative speciale
– dizabilități fizice, mentale sau asociate, instituționalizați la CTF și la centrul social Sf. Vineri și a
unui grup numeros de voluntari din grupele mici, mijloci și mari de la G.P.P. ”Prichindel” pentru
care proiectul poate contribui la dezvoltarea motivației pentru a participa la acțiuni specifice
voluntariatului.
Proiectul scoate în evidență necesitatea valorificării potențialului individual al elevilor
deopotrivă voluntari, dar mai ales beneficiari, prin valorificarea inițiativelor, promovarea
respectului reciproc, cunoașterea interpersonală, dezvoltarea spiritului de toleranță, dezvoltarea
capacității de comunicare, multiplicarea atitudinilor de solidaritate.
Copiii implicați în proiect au posibilitatea să-și dezvolte deprinderi și capacități diverse:
capacitate de comunicare și relaționare, formarea / dezvoltarea deprinderii de a lucra în echipă,
manifestarea unui comportament empatic etc.
Proiectul răspunde nevoii de schimbare perceptivă a societății în raport cu inserția socială a
persoanelor cu CES, a schimbării / corectării mentalității greșit abordată de societate conform căreia
persoanele cu CES au slabe posibilități de afirmare sau de integrare socio – profesională, exprimată
prin inadaptabilitate.
Prin desfășurarea activităților prezentului proiect se dorește valorificarea potențialului
individual al elevilor cu CES pe de o parte și a nevoii de a fi un cetățean activ, empatic, generos,
cooperant, cu inițiativă, bun coechipier, cu posibilități eficiente de comunicare în grup pe de altă
parte.
OBIECTIVUL GENERAL AL PROIECTULUI
Sensibilizarea preșcolarilor şi implicarea acestora ca voluntari, în activităţi desfăşurate la nivelul
comunităţii, cu persoane de diferite vârste.
OBIECTIVE SPECIFICE PROPUSE
O1. Dezvoltarea spiritului de voluntariat în rândul copiilor, prin participarea la activități
extrașcolare specifice;
O2. Dezvoltarea competențelor de comunicare și relaționare inter și intrapersonală;
O3. Stimularea participării elevilor la acțiuni de voluntariat ulterior finalizării proiectului;
O4. Formarea unei imagini / percepții corecte asupra valorii personale și a posibilităților
individuale a elevilor cu CES;
O5. Stimularea / exersarea comportamentului empatic;
264
O6. Stimularea / exersarea spiritului de lucru în echipă prin utilizarea resurselor personale în raport
cu resursele celorlalți membri ai echipei.
RELEVANȚA PROIECTULUI
Relevanța proiectului ”Bucuria de a dărui” este dată de următoarele aspecte:
 Sensibilizează interesul elevilor pentru activitățile de voluntariat;
 Stimulează și activizează comunicarea și cooperarea între copii - copii, copii – cadre
didactice, cadre didactice - cadre didactice;
 Activiază empatizarea și implicarea emoțională a participanților;
 Poate constitui punct de plecare în schimbarea percepției generalizate privind posibilitățile
individuale de inserție socială, educativă și profesională a persoanelor cu CES;
 Dezvoltă capacitatea individuală de comunicare interpersonală, spiritul de inițiativă și de
lucru în echipă.
GRUPURI ȚINTĂ
Proiectul ”Bucuria de a dărui” are în vedere următoarele grupuri țintă:
 Beneficiari direcți :
-elevii cu dizabilități instituționalizați la CTF
- copii de la centrul social „Sf.Vineri”
 Beneficiari indirecți – Copiii voluntari de la G.P.P.„Prichindel”
- personalul de la instituțiile partenere,părinți, cadre didactice și auxiliare
Desfășurarea activităților propuse pentru anul școlar 2017-2018, se vor derula în
vederea organizării și constituirii grupelor de copii voluntari în vederea identificării
disponibilităților.
Elementele reper în selecția voluntarilor au fost:
 Disponibilitatea de a petrece timpul liber în compania beneficiarilor sau pentru a pregăti
material necesare activităților
 Empatia cu semenii
 Sensibilitate față de aspectele vieții cotidiene a beneficiarilor;
 Dorința de a avea experiențe de viață inedite etc.
265
Domeniul de Obiective specifice Acţiuni/activităţi Timp Strategii de Indicatori

activitate / Concrete /durat Realizare de
module a evaluare
SOCIAL – - cunoașterea specificului sep întâlniri -
RELAȚIONL proiectului și a partenerilor „Și eu pot fi discuţii încheierea
implicați prin realizarea unei voluntar” dezbateri de
întâlniri cu toți voluntarii; acorduri
- constituirea unor grupe mixte de de
copii în cadrul activităților în colaborare
scopul optimizării relației voluntar /
- beneficiar; parteneriat
- stimularea implicării în activități e.
extrașcolare.
SOCIAL – -dezvoltarea capacității de oct. întâlniri - vizita
RELAȚIONAL înțelegere a diferențelor dintre ”Și tu ești printre discuţii unor
oameni noi” dezbateri reprezenta
- creșterea abilității de nți de la
comunicare; ” Copil ca tine CTF
- creșterea capacității de sunt și eu!” Mihoveni/
comunicare interdisciplinară a Adîncata -
cadrelor didactice;
SOCIAL - - dezvoltarea spiritului de lucru în OBLIGATORII -colectarea - pachete
CARITABIL echipă; “Săptămâna nov. legumelor și distribuite
legumelor şi a fructelor CTF
- creșterea gradului de implicare a fructelor donate„ donate Mihoveni
elevilor în activități de voluntariat. -
distribuirea
legumelor și
fructelor
ACTIVITĂȚI -includerea copiilor/persoanelor „E vremea dec. - program - spectacol
CULTURAL – defavorizate în viața socială colindelor!” artistic de
ARTISTICE ȘI prezentat
DE TIMP invitaților
266
LIBER
ACTIVITĂȚI -includerea copiilor/persoanelor “Bucuriile iernii” ian. - activitate -

CULTURAL – defavorizate în activităţile de relaxare participare
RECREATIVE desfăşurate a la act.
- dezvoltarea spiritului de lucru în specifice
echipă; iernii –
- creșterea gradului de implicare a săniuș,
elevilor în activități de voluntariat. oameni de
zăpadă,
bulgări de
zăpadă
etc.
267
Școala de vară pentru profesori ,,Școala incluzivă în societatea democratică”
ACTIVITĂŢI - pregătirea OBLIGATORII feb. - activităţi de pregătire / Grădiniță

EDUCATIVE pentru Concursurile confecționare /
participarea la naţionale: redactare / corectare
anumite “Scrisoare
concursuri pentru prietenul
meu”, „Mascota
SNAC”,
“Dincolo de
cuvintele
rostite”
ACTIVITATE - formarea şi ”Ateliere de mar. - copiii de la centrul -realizarea
DE ÎNVĂŢARE- dezvoltarea creație” social îi învață pe copii unei
ABILITATE deprinderilor tehnica Quiling expoziţii;
MANUALĂ practice - confecţionarea de -
“Zâna mărţişoare şi felicitări recompensare
primăvara și a
mărțisorul” beneficiarilor
cu dulciuri
SPIRITUALITA- - exemplificarea / ″Avem apr. participarea la activităţi - program

TE demonstrarea / prieteni″ în care sunt implicaţi artistic
promovarea și copii instituționalizați, în -realizare de
valorizarea cadrul cărora este picturi, poezii
sentimentul de Sărbători exemplificat / etc cu temă
apartenență la un creștine de demonstrat sentimentul religioasă/spi
cult primăvară de apartenență la grupul rituala
-dezvoltarea familiei - participare
valorilor de la o slujbă
spiritualitate; împreună cu
- educarea elevii de la
simţului civic, CTF
creştin; Mihoveni
ACTIVITĂȚI - includerea „La picnic” mai jocuri distractive în aer - participarea
268
CULTURAL – persoanelor iun liber la activități

RECREATIVE internalizate în ”Serbarea -prezentarea
activități de verii” serbare comună spectacolului
socializare împreună elevii de la
-includerea CTF Mihoveni
copiilor
defavorizaţi în
activităţile
desfăşurate
- dezvoltarea
competenţelor de
interrelaţionare.
DISEMINAREA Evaluarea finală a Realizarea iun. - selectarea materialelor - prezentarea
INFORMAȚIEI activităţilor de materialelor de prezentare (pe suport proiectelor şi
PRIVIND voluntariat şi necesare electronic și planșe). a materialelor
CONȚINUTUL diseminarea mediatizării realizate în
SNAC proiectelor. activităţilor şi cadrul
proiectelor. activităţilor
DURATA PROIECTULUI ȘI REZULTATE AȘTEPTATE
Prezentul proiect se va desfășura în intervalul an scolar
REZULTATE AȘTEPTATE
Principalele rezultate așteptate ca urmare a derulării proiectului au în vedere următoarele:
 valori ale voluntariatului, toleranței, respectului, empatiei crescute;
 potențial individual stimulat și valorificat;
 competențe de comunicare și relaționare inter și intrapersonale sporite;
 motivație pentru valorificarea propriei creativități și a capacității de a lucra în echipă;
 motivație crescută privind participarea la acțiuni de voluntariat;
 încredere sporită a elevilor în propriile posibilități de dezvoltare și afirmare;
 valori cultural locale, naționale și europene promovate.
269
IMPACTUL DE ANSAMBLU AL PROIECTULUI

Asupra preșcolarilor :
 schimbarea unor mentalități legate de posibilitatea integrării socio – profesionale a elevilor
cu dizabilități;
 creșterea motivației pentru propria formare și dezvoltare educațională pe tot parcursul vieții;
 creșterea capacității de adaptare la cerințele sociale actuale;
 stimularea capacității de comunicare și relaționare;
 dezvoltarea capacității de lucru în echipă;
 creșterea respectului și a stimei de sine;
Asupra cadrelor didactice:
 creșterea gradului de coeziune în grupul profesional de lucru;
 valorificarea eficientă a experienței lucrului în echipă;
 stimularea interesului și a dorinței de participare la activități de voluntariat ulterioare
încheierii prezentului proiect;
 confirmarea capacității de coordonare a grupurilor de lucru în mediu extrașcolar.
MODALITĂȚI DE DISEMINARE
Modalitățile de diseminare a rezultatelor prezentului proiect au în vedere: realizarea de
fotografii cu imagini reprezentative din momentele desfășurării activităților, articole în presă,
expoziții cu produse ale activității elevilor în spațiile școliilor, spitalului etc
BUGET
Proiectul nu are un buget care să poată fi gestionat cu documente – nevoile materiale

necesare desfășurării activităților vor fi asigurate de către parinți, cadre didactice și eventuali
sponsori.
MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA REZULTATELOR PROIECTULUI
Modalități de monitorizare: calendarul activităților, prezența elevilor, chestionare, raport
informativ final asupra activităților, planuri de activitate ale activităților din calendar, însoțite de
procese verbale înregistrate la secretariatul școlii, semnate de directorul școlii, coordonatorul
SNAC, reprezentantul CTF , reprezentantul de la centrul social Sf.Vineri, cadrul/cadrele didactice
care au desfășurat activitatea.
Monitorizarea va fi centrată pe următoarele aspecte: desfășurarea activităților conform
planificării, asumarea responsabilităților, gradul de implicare și participare efectivă a elevilor.
270
Modalități de evaluare: diplome ale elevilor, chestionare finale, planuri de activitate ale
activităților din calendar, însoțite de procese verbale, produse ale activității elevilor, fotografii, orice
alte materiale care demonstrează derularea proiectului.
INDICATORII PROIECTULUI
Nr. INSTRUMENTE
crt. REZULTATE INDICATORI DE REALIZARE DE EVALUARE/
AȘTEPTATE MIJLOACE DE
VERIFICARE
01 Valori ale Cantitativi: creșterea interesului pentru voluntariat, - chestionare
voluntariatului, manifestarea toleranței pentru beneficiari - portofolii
toleranței, Calitativi: reducerea cu 80 % a comportamentelor - fotografii
respectului intolerante - planuri de activitate
Timp: manifestarea unor comportamente - procese verbale
nediscriminatorii în max. 6 luni de la derularea - alte produse ale
proiectului activităţii copiilor
care pot demonstra
desfășurarea
activităților
02 Potențial Cantitativi: copiii grupului țintă și-au valorificat - chestionare
individual potențialul individual de relaționare / acceptare și - portofolii
stimulat și empatizare în lucrul cu copiii cu CES - fotografii
valorificat Calitativi: creșterea cu 80 % a motivației - planuri de activitate
valorificării potențialului individual de relaționare / - procese verbale
acceptare și empatizare în lucrul cu copiii cu CES - alte produse ale
Timp: în max. 3 luni de la demararea derulării activităţii copiilor
proiectului, elevii grupului țintă vor manifesta care pot demonstra
dorința de implicare activă permanentă în derularea desfășurarea
activităților. activităților
03 Competențe de Cantitativi: copiii grupului țintă demonstrează - chestionare
comunicare și asimilarea și gestionarea eficientă a competențelor de - fotografii
relaționare comunicare - planuri de activitate
inter și Calitativi: creșterea cu 80 % a motivației de - procese verbale
intrapersonale comunicare interpersonală - portofolii
271
sporite Timp: în max. 6 luni de la demararea derulării - fotografii

proiectului, elevii grupului țintă vor fi capabili să - planuri de activitate
manifeste empatie și să comunice asertiv - procese verbale
- alte produse ale
activităţii copiilor
care pot demonstra
desfășurarea
activităților
04 Motivație Cantitativi: demonstrarea și recunoașterea de către - chestionare
pentru grupul de elevi implicați în proiect a valorii - portofolii
valorificarea personale individuale, a creativității individuale și a - fotografii
propriei capacității de a lucra în echipă - planuri de activitate
creativități și a Calitativi: 75 % dintre elevii grupului vor demonstra - procese verbale
capacității de a că au capacitatea de a fi creativi și de a utiliza acest - alte produse ale
lucra în echipă potențial în lucrul în echipă activităţii copiilor
Timp: în max. 6 luni de la demararea derulării care pot demonstra
proiectului, 75 % dintre elevii grupului țintă vor desfășurarea
demonstra capacități înalt creative și disponibilitate activităților
de lucru în echipă
05 Motivație Cantitativi: copiii grupului țintă vor fi motivați să - chestionare
crescută inițieze sau să participe la acțiuni de voluntariat ca - portofolii
privind urmare a experienței acumulate în proiectul „Bucuria - fotografii
participarea la de a dărui” - planuri de activitate
acțiuni de Calitativi: creșterea cu 80 % a nivelului - procese verbale
voluntariat motivațional în inițierea sau dorința de participare la - alte produse ale
acțiuni de voluntariat ca urmare a experienței activităţii copiilor
acumulate în proiectul „Bucuria de a dărui” care pot demonstra
Timp: în max. 6 luni de la demararea derulării desfășurarea
proiectului, 80 % dintre elevii grupului țintă vor activităților
manifesta dorința de a iniția sau participa la activități
de voluntariat ca urmare a experienței acumulate în
proiec
06 Încredere Cantitativi: copiii grupului țintă vor ajunge la - chestionare
272
sporită a concluzia că au încredere în forțele proprii și sunt - portofolii

elevilor în capabili individual să inițieze și să finalizeze acțiuni - fotografii
propriile și activități diverse raportate și corelate cu vârsta. - planuri de activitate
posibilități de Calitativi: 80 % vor ajunge la concluzia că au - procese verbale
dezvoltare și încredere în forțele proprii și sunt capabili individual - alte produse ale
afirmare să inițieze și să finalizeze acțiuni și activități diverse activităţii copiilor
raportate și corelate cu vârsta. care pot demonstra
Timp: la încheierea proiectului – iun. , copiii desfășurarea
grupului țintă vor ajunge la concluzia că au încredere activităților
în forțele proprii și sunt capabili individual să
inițieze și să finalizeze acțiuni și activități diverse
raportate și corelate cu vârsta.
07 Valori cultural Cantitativi: cunoașterea de către intreg grupul țintă
locale, implicat în proiect a valorilor toleranței,
naționale și nediscriminării, cetățeniei active, a valorilor etice și
europene culturale locale și europene
promovate. Calitativi: creșterea cu 80 % a cunoștințelor și
informațiilor privind valorile morale referitoare la
toleranță, manifestarea nediscriminării, cetățeniei
active, a respectării / promovării valorilor etice și
culturale locale și europene
Timp: la încheierea proiectului – iun. copiii
grupului țintă vor deține cunoștințe și informații
privind valorile morale referitoare la toleranță,
manifestarea nediscriminării, cetățeniei active, a
respectării / promovării valorilor etice și culturale
locale și europene
CONTINUITATEA PROIECTULUI
Proiectul poate fi punct de plecare în însușirea de către copii și a unor valori morale și
comportamente dezirabile manifestate în relația cu persoanele cu CES.
Proiectul are în vedere dezvoltarea unor competențe generale și specifice de manifestare a
empatiei, toleranței și încrederii în potențialul individual al persoanelor cu CES de a se integra
socioprofesional.
273
Deasemenea, proiectul vine în sprijinul combaterii discriminării, prin acordarea de șanse

egale elevilor defavorizați din diverse motive (social, material, emoțional etc.), îmbunătățirea
actului educațional prin activități specifice cu impact deosebit asupra participanților.
BIBLIOGRAFIE
*** SNAC – manualul coordonatorilor

*** snac.edu.ro
*** www.voluntariat.ro
PROIECT EDUCAŢIONAL DE VOLUNTARIAT

STRATEGIA NAŢIONALĂ DE ACŢIUNE COMUNITARĂ- ,,ȘANSE EGALE PENTRU
FIECARE”
Prof. înv. primar Ștefură Anna

Școala Gimnazială ,,Miron Costin” Suceava
Tipul proiectului- Educaţie pentru dezvoltarea comunitară ( dezvoltare comunitară , voluntariat)
Acţiunea Comunitară reprezintă o activitate de voluntariat, cu obiective clare ce dezvoltă în

rândul voluntarilor o conștiință social responsabilă îndreptată spre desfășurarea de activități de
voluntariat cu și pentru copiii din cadrul Centrului Școlar de Educație Incluzivă Suceava.
Pentru proiectul ,,ȘANSE EGALE PENTRU FIECARE ” am preluat obiectivele Strategiei
Naţionale de Acţiune Comunitară :
• includerea copiilor cu nevoi educative speciale din şcolile speciale în comunităţile locale.
• implicarea copiilor cu nevoi educative speciale, a profesorilor, a elevilor şi a altor voluntari în
cadrul unor proiecte care vor fi realizate împreună.
• încurajarea elevilor de a se dedica activităţilor desfăşurate cu copiii cu nevoi educative speciale,
nu doar în cadrul proiectelor, dar şi după terminarea acestora, în scopul susţinerii procesului de
integrare socială şi dezvoltare educaţională.
Titlul proiectului ,, ȘANASE EGALE PENTRU FIECARE”
Durata: anul şcolar 2017-2018
274
Locul de desfăşurare: municipiul Suceava, judeţul Suceava

Grupul țintă Proiectul ,,Șanse egale pentru fiecare” are în vedere două grupuri țintă distincte:
- elevi ai Centrului Şcolar de Educaţie Incluzivă Suceava în calitate de beneficiari direcţi
- elevi ai Şcolii Gimnaziale ,,Miron Costin ” Suceava în calitate de voluntari
Numărul voluntarilor implicati în proiect este de aproximativ 210 elevi, beneficiarii fiind un
grup de 64 de elevi. Preconizăm ca numărul voluntarilor să crească în viitor, iar implicarea acestora
să fie mai activă, prin diseminarea obiectivelor şi activităţilor proiectului.
Argument
A fi persoană cu nevoi speciale echivalează cu experienţa discriminării, vulnerabilităţii şi

abuzurilor asupra identităţii şi stimei de sine.
Copiii cu au nevoie de un cadru stimulativ în care să- şi manifeste talentul şi dăruirea faţă de
cei din jur. Ei trebuie încurajaţi să colaboreze în cadrul activităţilor organizate şi să relaţioneze
corect cu cei din jur.
Ca punct de plecare în clădirea strategiei personale de integrare în viaţa socio- profesională
se va pune accent pe dezvoltarea la elevi a sentimentului de apartenenţă la grup.
Acceptarea semenilor prin respectarea individualităţii fiecărui membru al grupului se va
constitui ca un fir călăuzitor pe parcursul activităţilor din cadrul proiectului.
Acest parteneriat şcolar se constituie ca un prim pas care se face în vederea normalizării
vieţii elevilor cu dizabilităţi, având drept scop creşterea gradului de integrare socială.
Scop: sprijinirea şi promovarea integrării în comunitate a copiilor cu nevoi speciale, printr-un

proces de normalizare a vieţii acestora.
Obiective propuse:
A) Obiective pe termen lung:
 sensibilizarea comunităţii în vederea exersării unor noi comportamente şi atitudini cerute de
procesul integrării ;
 inducerea unor stări de sănătate şi a încrederii în forţele proprii ale persoanei cu dizabilităţi;
 formarea deprinderilor de viaţă cotidiană;
 dezvoltarea interesului de cooperare cu ceilalţi oameni;
 facilitarea adaptării la un mod de viaţă obişnuit;
275
 dezvoltarea unei conştiinţe şi stimularea responsabilităţii în diverse situaţii de viaţă.

B) Obiective pe termen scurt cu referile la beneficiari :
● să achiziţioneze noi abilităţi, deprinderi, capacităţi;
● să realizeze activităţi de abilitate manuală, de pictură cu alţi elevi;
● să-şi dezvolte limbajul;
● să stimuleze maturizarea personalităţii individului;
● să fortifice capacităţile cognitive și posibilităţile lui de memorare şi concentrare;
● să-şi dezvolte simţul estetic;
● să-și dezvolte capacitatea de autoevaluare;
● să-și valorizeze abilitățile;
● să-și cultive stima față de propria persoană.
Descriere a instituţiilor partenere

Tema proiectului
Prezentul proiect încearcă să rezolve una dintre problemele sociale apăsătoare ale lumii în care
trăim și ne desfășurăm activitatea: dificultatea de adaptare socială a copiilor instituționalizați.
Pentru aceasta problemă s-au găsit o serie de soluții și argumentări; aceste soluții se bazează pe o
serie de principii:
- elevii își construiesc propria identitate prin trăirea socialului;
- elevul este un membru al societății și este tratat ca atare;
- educația permite o socializare metodică a elevilor;
- toate acțiunile și intervențiile sunt centrate pe copil;
- elevul este implicat în propria formare;
- aptitudinile elevului sunt valorificate la maxim.
A. Cauze care au dus la apariția problemei:

- raportul nesatisfăcător între soluțiile oferite de societate și tinerii mai greu adaptabili;
- absența unui comportament social responsabil din partea societății;
- ignorarea nevoilor speciale de care are nevoie această categorie socială;
- lipsa de înțelegere din partea membrilor societății;
- dezinteresul factorilor de decizie în ceea ce priveste situația tinerilor care părăsesc instituția și
nu mai primesc suportul necesar – afectiv, material , financiar.
B. Posibile soluții de rezolvare a problemei
276
Ideea de derulare a acestui proiect, presupune o implicare a voluntarilor, a familiilor acestora

și a comunității în efortul de rezolvare a problemelor tinerilor cu dificultăți de adaptare.
Prin desfășurarea acțiunilor planificate, prin popularizarea acestor acțiuni în rândul comunității
vom contribui la procesul de integrare socială a tinerilor beneficiari cu scopul de a sensibiliza
opinia publică și de a construi un comportament social responsabil.
Rezultate anticipate
- sensibilizarea voluntarilor vis a vis de una dintre problemele societății contemporane;
-consolidarea sentimentului beneficiarilor de apartenență la comunitate;
- stabilirea de legături între grupurile țintă;
- dezvoltarea creativității și a imaginației, a simțului estetic;
- dezvoltarea capacității de a lucra în echipă;
- deprinderea de a fi tolerant;
- deprinderea de a gândi și acționa pozitiv;
- creșterea gradului de implicare în acțiuni de protejare a mediului;
- dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la grup și de utilitate socială.
- dezvoltarea însuşirilor pozitive ale personalităţii copilului cu dizabilităţi;
- formarea unor abilităţi de socializare şi relaţionare cu cei din jur;
- formarea capacităţii copiilor de a coopera în cadrul unei activităţi, de a oferi şi de a primi sprijin;
Evaluarea proiectului
Indicatori și modalități de evaluare ale rezultatelor:
- creșterea gradului de implicare a profesorilor și elevilor în acțiuni de voluntariat;
- maximizarea diseminării obiectivelor acțiunilor de voluntariat;
- încurajarea implicării elevilor și profesorilor în activități extrașcolare;
- dezvoltarea abilităților de comunicare;
- intensificarea activităților în parteneriat;
- implicarea comunității locale în activități;
- atragerea și implicarea părinților, a sponsorilor.
Modalități de evaluare :
- raport de activitate
- album foto
- expoziţie cu lucrări realizate în parteneriat
Bugetul proiectului
277
Bugetul proiectului se va constitui din fondurile proprii ale Şcolii Gimnaziale ,,Miron
Costin” Suceava , din sponsorizări și din contribuțiile cadrelor didactice .
278
Domeniul Obiective Parteneri Acțiuni/ Timp/durată Strategii de Rezultate

activității specifice activități realizare aşteptate
concrete
Social- - cunoașterea CSEI SV Ne
relaţional specificului cunoaștem,
proiectului și a comunicăm, Întâlniri
partenerilor socializăm - încheierea de
implicați prin 3 ore discuţii acorduri de
realizarea unei colaborare /
întâlniri cu toți dezbateri parteneriate.
voluntarii; Octombrie
- constituirea 2017 - constituirea
unor grupe echipelor de
mixte de elevi lucru
în cadrul
activităților în
scopul
optimizării
relației voluntar
- beneficiar;
- stimularea
implicării în
activități
extrașcolare
Social- - dezvoltarea CSEI SV „Săptămân 5 zile
- au fost
caritabil spiritului de a fructelor - colectarea
colectate
lucru în echipă; şi legumelor 14-18 legumelor și
legume și fructe
- creșterea donate” noiembrie fructelor
de către elevi
gradului de 2017 - donarea
din
implicare a legumelor și
gospodăriile
elevilor în fructelor
proprii
activități de
voluntariat
279
Activitate -dezvoltarea CSEI SV Se apropie -relații de

cultural simțului Crăciunul.. 2 ore comunicare mai
-
tradițional artistic; bune între
confecționarea
religioasă -dezvoltarea Decembrie elevii voluntari
podoabelor de
capacității de 2017 și între
pom șia
lucru în echipă; voluntari și
felicitărilor;
beneficiari;
-donarea
-spirit de
cadourilor
inițiativă
copiilor
crescut
beneficiari
-valorificarea
spiritului de
lucru în echipă
Cultural- CSEI SV
educativ şi „Deschide - program
artistic -includerea ușa artistic
copiilor creștine!” pregătit
- spectacol de
defavorizaţi în 2 ore împreună cu
colinde
activităţile Decembrie copiii de la
prezentat
desfăşurate 2017 Centrul Școlar
invitaților
de Educație
Incluzivă
Suceava
Cultural- -să-şi dezvolte CSEI SV „Mihai 2 ore Întâlniri -dezvoltarea

artistic şi să-şi Eminescu- unei structuri
stimuleze Luceafărul Ianuarie 2018 recitări de comunicare
limbajul poeziei între aceștia (
românești” literar , artistic,
2 ore discuţii sportiv)
,,Cartea, -dezvoltarea
comoara Ianuarie 2018 dezbateri sentimentului
tuturor” de respect fata
280
de cei din jur și

față de propria
persoană
-dezvoltarea
creativității și a
imaginației, a
simțului estetic
-dezvoltarea
echilibrului
emoțional
Activitate -cunoașterea CSEI SV Sărbătoarea 2 ore prezentare relații de
cultural semnificației de februarie 2018 material video comunicare mai
tradițională zilei de 24 de Dragobete cu istoricul bune între
februarie acestei elevii voluntari
sărbători și între
voluntari și
discuții beneficiari;
Ateliere de -dezvoltarea CSEI SV “Mascota -realizarea -punerea în
lucru capacității de SNAC” 3 zile mascotei valoare a
lucru în echipă; martie 2018 SNAC de abilităților
elevi voluntari practice și de
ai Şcolii lucru în echipă;
Gimnaziale
,,Miron
Costin”Sucea
va și
beneficiarii
Centrului
Școlar de
Educație
Incluzivă
Suceava
Ateliere de -dezvoltarea CSEI SV “Scrisoare 2 zile -realizarea de -dezvoltarea
281
lucru limbajului; pentru scrisori empatiei;

-stimularea prietenul Februarie adresate
abilităților meu” 2018 prietenilor de
narative; la
CSEI Sv
Cultural- -dezvoltarea CSEI SV Luna 3 ore
educativ şi unei conştiinţe Mărțișorulu
artistic şi stimularea i 3 ore - -realizarea unei
responsabilităţii (1 Martie, 8 confecţionarea expoziţii;
în diverse Martie) Martie 2018 de mărţişoare -
situaţii de viaţă şi felicitări; recompensarea
- formarea şi - dans și beneficiarilor
dezvoltarea muzică; cu dulciuri
deprinderilor
practice
Cultural- -stimularea CSEI SV „Lumină aprilie 2018 - - valorificarea
educativ şi abilităților de lină” confecționarea creativității
artistic lucru (Sfintele 4 ore unor felicitări elevilor
individuale și Sărbători de Paște implicați;
în grup ale Pascale) pentru cei -punerea în
elevilor dragi; valoare a
- pictarea unor spiritului de
ouă; voluntariat,
toleranță și
empatie
-îmbunătăţirea
competențelor
și abilităților de
comunicare
între elevi;
Cultural- -stimularea CSEI SV “Ziua 15 mai 2018 - -valorizarea
educativ şi abilităților de internaționa 2 ore confecţionarea experienţelor
artistic lucru lă a de obiecte anterioare;
282
individuale și familiei” decorative -întărirea

în grup ale pentru relaţiilor de
elevilor membri ai colaborare
familiei; între elevi;
Cultural- formarea şi CSEI SV ,, Împreună mai 2018 Concurs de -întărirea
educativ şi dezvoltarea pentru un 2 ore dans relaţiilor de
artistic deprinderilor de viitor!” tradițional și colaborare
a dansa într-o modern între elevi;
trupă
Activitate discutarea CSEI SV Întâlnirea iunie 2018 discuții Portofoliul cu
socială activităților membrilor 2 ore activitățile
derulate pe echipei desfășurate
parcursul
anului școlar
Diseminarea informaţiilor Informațiile din cadrul proiectului vor fi diseminate prin mijloace
diverse: panoul activității, pliante, fotografii, site-ul școlii, mass-media.
Lista elevilor voluntari și lista elevilor beneficiari ai Centrului Școlar de Educație Incluzivă
Suceava
DACĂ VREI PACEA, FII TU PACE!
Prof. consilier școlar Neagu Anda

CJRAE Suceava
Găsește frecvența potrivită stării tale de bine. Dacă vrei să aduci pace în lume, fii tu în
primul rând pace. Fii liniștit, fii împacat, fii prezent și recunoscător. Munca și răbdarea sunt două
calități foarte importante evoluției personale și profesionale.
Ești prima persoană din viața ta responsabilă de starea ta de bine.
Toți cei care au reușit pe termen mediu și lung au muncit foarte mult și au devenit
specialiști în ceva. Fie au devenit medici foarte buni, profesori buni, artiști de renume, politicieni cu
283
un impact social major asupra destinelor pe care le conduc, filantropi, pacifiști sau oameni simpli,
muncitori dar care își fac treaba foarte bine și devin specialiști în munca lor.
E necesar să te cunoști, să te accepțiși să fii împăcat și mulțumit. Astfel vei reuși să găsești
calea către o relație bună cu tine și cu ceilalți. Importanța relațiilor, a fost studiată de Dr. John
Gotmani. Concluziile deloc surprinzătoare au fost acelea că speranța de viață și longevitatea precum
și stărea de sănatate fizică și psihică bună este în directă legătură cu calitatea relațiilor din viața
noastră. O persoană bine integrată familial și social, râde mai mult, are o stare de sănătate mai bună
și este mai puțin expusă stresului.
“Cu cât dăruiești altora mai multă bucurie, cu atât mai multă bucurie va intra în viața ta”ii
Pentru a putea însă oferi bucurie, e necesar să fii bucurie.
“Omul este făuritorul propriei sale fericiri” scria Anton Pavlovici Cehov, tot același autor a
mai scris că: “Oricine poate față unei situații de criză. Viața de zi cu zi, în schimb ne dă gata”.
Rutina zilnică este uneori apăsătoare, fie pentru că sunt prea multe lucruri de făcut într-un timp
limitat, fie pentru că acele lucruri trebuie făcute simultan și consumul energetic și psihic este foarte
mare.
Pandemia de coronavirus și deciziile luate la nivel global au scos la iveală viteza cu care ne
deplasam uneori, din inerție, uitând să ne bucurăm de viața simplă.
Tema integrării copiilor cu cerințe educaționale speciale, a început să prezinte un interes
crescut în rândul opiniei publice, fiind foarte vizibilă. Campaniile de informare care sunt
mediatizate în rândul canalelor media de radio sau televiziune, au spoturi scurte de informare prin
care se specifică faptul de a integra copiii cu Cerințe educaționale speciale (CES ), aceștia având
dreptul de a învăța în școlile de masă.
M-am înscris la diferite activități, de-a lungul carierei didactice pentru a cunoaște și înțelege
situațiile particulare pe care le întâlnesc în cadrul Cabinetului de Asistență Psihopedagogică a
unităților școlare unde funcționez(GPN „Obcini” și Școala Gimnazială Ipotești cu unitățile
arondate) în care îmi desfășor activitatea. Pe tema integrării elevilor cu cerințe educaționale speciale
în învățământul de masă există diferite opinii totuși certitudinea este că prin lege, acest lucru este
posibil și cu unele dificultăți se și realizează deja.
Cursul organizat de Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Suceava,
informările și atelierele pe tema integrării elevilor cu cerințe educaționale special au adus în prim
plan o problemă actuală, care se încearcă a fi abordată cu tact și deschidere. În urma mobilității în
Islanda a nouă colegi, consilieri școlari au fost aduse idei de bune practici privind integrarea elevilor
cu cerințe educaționale speciale în învățământul de masă.
Am primit perspective noi de abordare a integrări elevilor cu handicap sau deficiențe.
Ca profesor consilier școlar, am o experiență de 5 ani, timp în care am fost provocată să
învăț, să mă adaptez, să ajut, să mă informez să dau mai departe informațiile, să recunosc că am
limite firești în anumite momente .
Poate că nu voi putea rezolva toate problemele care îmi solicită atenția, dar dacă o parte
dintre beneficiarii Cabinetului de Asistență Psihopedagogică în care îmi desfășor activitatea au
simțit acceptarea, empatia, atenția și dedicarea pe care m-am străduit să o ofer, atunci cred că mi-
am atins țelul.
284
Cel mai amplu proiect al unui om este munca cu propria persoană. Dacă vrei să oferi celor
pe care îi iubești un dar neprețuit, fii cea mai bună variant a ta.
Fii introspectiv, pune-ți întrebări la care vei găsi răspuns singur uneori iar alteori vei primi
răspunsul căutat de la ceilalți și vei înțelege mesajul în măsura în care ești pregătit pentru el.
Se spune că un copil nu seamană cu părinții ci cu relația dintre părinți. Există un citat care
spune: ” Părinții au mănâncat aguridă iar copiilor li s-au strepezit dinții” iii. (material video
disponibil pe internet, adresa este trecută în subsolul paginii) Foarte frumos concluzionează preotul
care explică acest verset aducând atenția asupra prezenței și a responsabilității personale. E adevărat
că moștenim tipare de comportament și tipare mentale de la părinții și bunicii nostril. Dacă ajungem
la concluzia că anumite comportamente nu mai sunt actuale și nu ne mai folosesc, putem renunța la
ele și putem adopta atitudini noi. Cu siguranță acest lucru nu este ușor, necesită cunoaștere,
acceptare, schimbare. Pentru a schimba un comportament indezirabil, e necesar să ne dăm seama că
acesta nu ne mai este folositor și că am putea avea mai multe avantaje dacă am acționa diferit.
Cineva spunea că definiția nebuniei, este să faci același lucru și să te aștepți la rezultate diferite.
Integrarea unui copil cu cerințe educaționale speciale, presupune formarea unei echipe de
sprijin/suport, în școală și în comunitate. Primul pas este acceptarea. Acceptarea aduce cu sine o
anumită relaxare. Neacceptarea însă, crează încordare și false așteptări.
Cazul profesorului Vasile Adamescu este ilustrativ, specialistul și mediul potrivit aduc
transformări spectaculoase acolo unde pentru început, se credea că nu se poate face mai nimic. La
naștere Vasile Adamescu se naște orb, surd și mut. Șansa lui a fost școala specială și o profesoară
dedicată cu răbdare, dragoste și har.iv
Conștiința colectivă, despre care prima dată am găsit informații în cartea “ Vindecare și
recuperarev, este abordată și de alți specialisti care confirmă contribuția noastră personală la pacea
lumii.vi ” .
Mulți dintre noi ne dorim o lume mai bună iar împlinirea acestui ideal se face de către
fiecare dintre noi, prin alegerile personale, prin menținerea unui echilibru în relația cu sine și în
relațiile cu ceilalți.
Poți ajuta, în măsura în care ești prezent, conștient iar cel care îți solicită atenția dorește să
facă eforturi spre a-și depăși condiția limitativă, de orice natură ar fi aceasta.
Cel mai amplu proiect în care am investit timp și efort, a meritat pe deplin. Resursele au fost
utilizate cu mintea, sufletul și intuiția. Fiecare zi, fiecare oră și fiecare minut este o bună ocazie de a
face un bine. În timp îți vei da seama că nu îți va părea rău pentru binele făcut ci pentru binele pe
care ai fi putut să îl faci și nu l-ai făcut.
Există specialiști care ajută la recuperarea anumitor deficiențe sau tipuri de handicap,
adaptarea la o condiție dificilă ori depășirea ei. Medicii de specialitate: neurolog, psihiatru infantil,
cardiolog, ortoped, chirurg etc., psihologi, asistenți sociali, kinetoterapeuți, logopezi, profesori de la
clasă, profesori de sprijin sau cei din învățământul special, consilierul școlar, pot aduce îmbunătățiri
ale stării și situației copilului. Copilul poate să învețe multe lucruri, să aibă achiziții, să își dezvolte
limbajul, mersul, să se dezvolte personal, să deprindă comportamente sănătoase.
285
Copilul ce are o familie de apartenență care îl îngrijește este influențat major, de mediul
familial. Familia este prima responsabilă de recuperarea sau adaptarea copilului în societate și în
familie. Mediulvii în care un copil se dezvoltă contribuie de asemenea la progresul sau regresul său.
Viața înseamnă schimbare și transformare continuă. Atunci când nu mai dorești să te
schimbi, cred că încet încet îți pierzi bucuria vieții sau viața și poți deveni bătrân chiar dacă ai o
vârstă fragedă.
Închei eseul meu cu un citat pe care îl consider relevant: „O bucurie împărtășită, este o
bucurie dublă, o durere împărtășită este o jumătate de durere.” Jacques Deval.
Poate singur, nu vei reuși, dar împreună e posibil. Poate nu vei urca un munte făcând numai
un pas dar pas cu pas, vei reuși. Toți sunt specialiști în ceva iar în materie de problemă personală și
rezolvarea ei, tu ești cel mai bun specialist.
Cu multă recunoștință pentru viață, prof. consilier școlar, Anda Neagu.
286
LEGISLAȚIA ȘI PRACTICILE EUROPENE ȘI INTERNAȚIONALE PENTRU O

SOCIETATE DEMOCRATICĂ ȘI INCLUZIVĂ, CA REPERE ÎN ELABORAREA
PROCESULUI INSTRUCTIV EDUCATIVE
Prof. consilier școlar Vîrvara Daniela

CJRAE Suceava
Disciplina: INCLUZIUNE ȘI DIVERSITATE CA PARTE INTEGRANTĂ A EDUCAȚIEI ÎN

SOCIETATEA DEMOCRATICĂ ATELIER DE LUCRU
Durata desfășurării: 90 min./ grupă
Locul desfășurării: CJRAE Suceava
Grupul țintă: cadre didactice din învățământul preuniversitar din jud. Suceava
Scopul activității:
Recunoașterea, respectarea și aplicarea legislației și practicilor internaționale pentru elaborarea
și adaptarea educației incluzive în România.
Obiectivele operaționale:
În această activitate, cadrele didactice participante vor învăța:
O1: să cunoască legislația internațională referitoare la educația democratică și incluzivă
O2: să aplice legislația românească în elaborarea procesului instructiv educativ
O3: să individualizeze metodele de predare-învățare
O4: să aplice în actul educațional strategii de realizare a incluziunii
O5: să împărtășească din metodele incluzive utilizate, care s-au dovedit a fi utile în
practică.
 Metode și procedee utilizate: jocul, brainstorming, harta conceptuală, reflecția, turul

galeriei, bulgărele de zăpadă.
287
 Resurse utilizate: flipchart, creioane colorate, fișe, postituri, steaguri, saluturi din alte
țări, ppt, laptop, videoproiector
Forme de organizare: individual, în grup, în perechi

Forme de evaluare: autoevaluarea, metoda 3-2-1
Bibliografie:
1. Child Friendly Schools. Manual. UNICEF, 2006.

https://www.unicef.org/publications/files/Child_Friendly_Schools_Manual_EN_040809.pdf
2. Orientările Uniunii Europene pentru promovarea şi protecţia drepturilor copi-lului
https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/16031.ro07.pdf
3. Incluziunea in educaţie. Ghid de politici UNESCO (traducere RENINCO). Bucureşti,
2011.
4. Support for children with special educational needs (SEN). European Com¬mission.
Bruxelles, 2013.
5. Educație incluzivă, Unitate de curs 2017, Chișinău
6. https://edupsihologie.wordpress.com/2014/11/05/hartile-mentale/
Format APA Exemplu
Gherguț, A. (2011). Evaluare și intervenție psihoeducațională. Terapii educaționale,
recuperatorii și compensatorii. Iași: Ed. Polirom
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
MOMENT INTRODUCTIV (15
min.)
Obiectivul vizat:
Facilitarea implicării active a participanților
Metode utilizate: jocul dirijat
Activitate (Instrucțiuni de lucru):
Participanții se numără 1,2 astfel încât cei cu numărul 1 vor forma un cerc iar cei cu nr.2 vor
forma alt cerc. Cercurile vor fi concentrice(unul în interior altul în exterior) iar participanții vor fi
față în față. Persoanele din cercul interior se va mișca în sensul acelor de ceasornic la fiecare
288
bătaie din palme a formatorului. Persoanele care formează cercul exterior vor sta pe loc. Față în
față fiind, cu mâna nondominantă vor juca „aruncarea degetelor” cu variantele: aruncă un deget,
două sau trei degete.
Cerințe:
-Dacă ambii participanți aruncă un deget atunci fiecare își spune numele;
-dacă ambii participanți aruncă două degete atunci se salută cu un salut din o țară(vor primi
bilețele cu pronunția salutului din alte țări)
-daca ambii participanți aruncă trei degete atunci se încolăcesc picioarele (ca și cum am da noroc
gen varianta braț la braț cu picioarele)
-dacă nu există coincidență de degete aruncate atunci se privesc circumspect și schimbă locul(cel
din cercul exterior trece in interior și invers)
Se rotește cercul din interior de un număr de ori egal cu numărul de persoane din cercul
interior.(formatorul va bate de atâtea ori din palme semnalând mișcarea în sensul acelor de
ceasornic)-
Se va discuta scurt despre cum este să faci acțiunile diferit, să ieși din rutină, să adopți reguli cu
care nu ești obișnuit (salutul în altă limbă, încolăcirea piciorului etc)
Materiale necesare: lista cu salutul in alte limbi –in Anexa 1 se regăsesc pg 1
Activitatea nr. 1 Titlul activității: Prezentarea ppt ( 15 min min.)
Obiectivul vizat: O1: să structureze cunoștințe referitoare la cadrul legislativ și noțiuni de bază
privind educașia incluzivă
Metode utilizate: expunerea

Activitate : parcurgere slideuri
Materiale necesare: laptop, proiector, ppt
Activitatea nr. 2: titlul activității. Memorarea altfel( 15 min.)
Obiectivele vizate:
O2: să exerseze metoda didactică
O3: să rețină tratate internaționale
Metode utilizate: asocierea, brainstorming

289
Participanții vor primi steaguri din țările UE (Anexa 1); steagurile vor fi duble astfel încât să se
poată forma perechi.
Se vor da participanților denumiri prescurtate ale tratatelor internaționale relevante (Anexa
1)pentru educația incluzivă și se va cere ca, lucrând în perechi să precizeze un alt cuvânt care
începe cu literele din prescurtare și care să repreinte ovaloare, o emoție, un sinonim al cuvântului
inițial. (EX. Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială
(CEDR) C- colaborare, E-empatie, D-dreptate, R-respect)
Se vor scrie pe postituri mici răspunsurile și se vor lipi pe rădăcinile unui arbore desenat pe o
foaie de flipchart.
Discuții/întrebări reflexive.
-necesitatea cunoașterii legislației interne și internaționale
-cum aplic legile /mă ajută reinterpretarea?
Materiale necesare:
Postituri, , Anexa 1(pg7cu Steaguri- 6 foi)
Activitatea nr. 3: Harta conceptuală (15 min.)
Obiectivul vizat: O4: să stabilească repere din Ordinul 5574
Metode utilizate: harta conceptuală
Participanții vor fi împărțiți în 4 grupe.
Fiecare grupă va primi fiecare cate un exemplar din Anexa 2 ORDIN Nr. 5574 din 7 octombrie
2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea serviciilor de sprijin educațional pentru
copiii, elevii şi tinerii cu cerințe educaționale speciale integrați în învățământul de masă
Fiecare grupă va primi un model de hartă mentală (Anexa 3)după care vor realiza pe grupe harta
mentala pentru fiecare ordin(fiecare participant va emite o idee, un cuvânt legat de ordinul primit
astfel încât să fie puncte de reper pentru aplicarea ordinului)
Participanții lucrează 10 minute după care fiecare grupă are la dispozitie un minut să prezinte
harta mentală proprie
Materiale necesare: anexa 2 (ordin5574), anexa 3( model harta mentală) culori, foi
flipchart
Activitatea nr. 4: Exersarea etapelor de integrare (25 min.)
Obiectivul vizat: O4: să realizeze activități, acțiuni de integrare/incluziue
290
Metode utilizate: reflecția, bulgărele de zăpadă, turul galeriei

Fiecare participant va avea un moment de reflecție (un minut)referitor la un caz de elev ce
necesită a fi integrat-inclus. (elev cu ADHD/elev cu intelect liminal etc)Va nota pe un bilet
repere de caz.
Va lucra apoi 5 minute cu un coleg și va nota pe biletul său reperele de caz ale cazului colegului.
Se vor uni apoi in grupuri de cate 4 și vor face o listă cu cazuri, repere de caz după care vor primi
o Anexa 4 pe care o vor completa în 10minute după care se vor expune fișele și fiecare va trece
să le citească.
Materiale necesare: anexa 4, foi flipchart , postituri, foi, culori
Activitatea nr. 5: EVALUAREA ACTIVITĂȚII (5
min.)
Completarea copacului de pe flipchart prin brainstorming cu trunchiul, ramurile și fructele care
reprezintă acțiuni, concepte, competențe, finalități legate de incluziune
Completarea chestionarului de feedback
MANAGEMENTUL DE CAZ PENTRU COPIII CU CES
Prof. consilier școlar Onu Mariana,

CJRAE Suceava
Disciplina: Incluziune și diversitate ca parte integrantă a educației în societatea democratică

Unitatea tematică III: Metodologia și procedura de sistem a managementului de caz pentru
copiii cu ces orientați școlar și profesional în județul suceava
Grupul țintă: Cadre didactice din învățământul preuniversitar din jud. Suceava
Scopul activității: Utilizarea cunoştinţelor de bază în selectarea modalităţilor optime de
integrare şcolară a copiilor cu CES în funcţie de particularităţile acestora
291

O1: să se familiarizeze cu legislația referitoare la managementul de caz pentru copiii cu
CES
O2: să proiecteze fișe de caracterizare psihopedagogice pentru copiii cu CES
O3: să proiecteze planuri de servicii indivudualizate pentru copiii cu CES
O4: să proiecteze planuri de intervenție personalizate pentru copiii cu CES
practică.
 Metode și procedee utilizate: Prelegerea, conversația euristică, problematizarea, studiul

de caz
 Resurse utilizate: videoproiector, calculator/laptop, fișe de lucru
Forme de organizare: activitate frontală și activitate pe grupe
Forme de evaluare:
 Prezența la activitățile cursului -minim 60% din prezențe. Înregistrarea prezențelor.
 Realizarea portofoliului cu documente(fișă de caracterizare psihopedagogică, plan de
servicii indivudualizat, plan de intervenție personalizat).
Bibliografie:
Vrăşmaş, T. (coord.) (2010).Incluziunea şcolară a copiilor cu cerinţeeducaţionale speciale
min.)
Obiectivul vizat:
Facilitarea implicării active a membrilor grupului în munca de echipă
292
Metode utilizate: Brainstorming

1. Împărțiți grupul în perechi, inițial. Dați fiecarei perechi 30 de scobitori.
2. Grupurile trebuie sa creeze ceva, orice, din scobitori: un desen, o sculptură – orice
doresc ei. Singura regulă e că, pe rând, trebuie să decidă ce anume vor face și fiecare
membru al grupului trebuie să contribuie la creație.
3. Opriți jocul dupa 5 minute. Lasați-i să se uite la creațiile vecinilor.
4. Repetați activitatea de cateva ori. De fiecare dată, măriți numarul membrilor dintr-un
grup.
Discuții:
Cum v-ați hotărât ce să faceți?
Ce probleme ați întâmpinat în luarea deciziei?
Cum le-ați rezolvat?
Ce probleme ați avut cu materialele?
Cum le-ați rezolvat?
Materiale necesare: cutii cu scobitori
Activitatea nr. 1
FIŞA PSIHO-PEDAGOGICĂ- modalitate de cunoaştere a elevului cu CES( 20 min.)
Obiectivul vizat:
O2: să proiecteze o fișă de caracterizare psiho-pedagogică după anumite criterii
Metode utilizate: Studiul de caz

Voi împărți cursanții în patru grupe. Fiecare grupă va primi Anexa 1(Circuitul
documentelor), Anexa 2(Informare către părinți) și Anexa 3(Fișa de caracterizare
psihopedagogică), anexe din Procedura de sistem a managementului de caz pentru copiii cu
CES.
Fiecare grupă, va analiza Anexa 1 și Anexa 2, după care vor completa Anexa 3 (Fișa de
caracteriare psihopedagocică), pentru un copil cls. a IV/a, astfel:
 gr.1 –pentru un elev cu intelect de limită
 gr.2 –pentru un elev cu deficiență mintală ușoară
293
 gr.3 –pentru un elev cu deficiență mintală moderată și

 gr.4 –pentru un elev cu tulburări de învățare.
La final, reprezentanții grupelor vor prezenta fișele completate. Acestea vor fi lipite pe o foaie
flipchart.
- Fișa de caracterizare psihopedagogică – instrument necesar și util în activitatea didactică?
- Necesitatea reactualizării și utilizării cunoștințelor de psihopedagogie/ psihopedagogie specială
- Necesitatea participării la sesiuni de formare – educație specială
Materiale necesare: Anexa 1, Anexa 2 și Anexa 3, bandă adezivă, foi flipchart, flipchart
Activitatea nr. 2:
PLANUL DE SERVICII INDIVIDUALIZAT PENTRU COPIII CU CERINȚE
DUCAȚIONALE SPECIALE - Ordin 1985/2016 ( 20 min.)
Obiectivele vizate:
O3: să elaboreze un plan de servicii individualizat pentru un copil cu CES
Metode utilizate: studiul de caz
Cursanții vor rămâne grupați ca în exercițiul anterior. Fiecare grupă va primi Anexa 4(PSI) din
Procedura de sistem a managementului de caz pentru copiii cu CES, Anexa 5(Fișă model 1 de
completare a Planului de servicii individualizat pentru copii cu CES). Fiecare grupă, va
completa un plan de servicii individualizat, pentru un copil cls. a IV/a, astfel:
 gr.1 –pentru un elev cu ADHD
 gr.2 –pentru un elev cu autism infantil
 gr.3 –pentru un elev cu tetrapareza spastică
 gr.4 –pentru un elev cu sindrom Down și tulburări de învățare
Reprezentanții grupelor vor prezenta planurile completate. Acestea vor fi lipite pe o foaie
flipchart sau pe tablă.
- PIP – instrument necesar și util în activitatea didactică?
- Necesitatea incuziunii și integrării într-o societate modernă
- Necesitatea participării la sesiuni de formare – incluziune și educație incluzivă
Materiale necesare: Anexa 4, Anexa 5, bandă adezivă, foi flipchart, flipchart rolă
294
Activitatea nr. 3:
PLANUL DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT - parte componenta a planului de
servicii (20min.)
Obiectivul vizat:
 O4: să realizeze un plan de intervenție personalizate pentru un copil cu CES
Metode utilizate:conversația, studiul de caz

Vor rămâne aceleași grupe ca în exercițiul anterior. Fiecare grupă va primi Anexa 6(Fișă
model(2) a Planului de intervenție personalizat). Fiecare grupă, va completa un PIP(Anexa 7),
pentru un copil cls. a IV/a, pentru diferite domenii de intervenție, astfel:
• gr.1 –pentru un elev cu ADHD și dislexie/disgrafie
• gr.2 –pentru un elev cu autism infantil și intelect de limită
• gr.3 –pentru un elev cu tetrapareza spastică și deficiență mintală ușoară
• gr.4 –pentru un elev cu sindrom Down și deficiență mintală moderată
Reprezentanții grupelor vor prezenta planurile completate. Acestea vor fi lipite pe o foaie
flipchart sau pe tablă.
- PIP – instrument necesar și util în activitatea didactică?
- Necesitatea cunoașterii anumitor aspecte teoretice din psihopedagogia specială
- Necesitatea reorientării și reorganizării sistemului de învățământ
Materiale necesare: Anexa 6, Anexa 7, bandă adezivă, foi flipchart, flipchart
Activitatea nr. 4: ASIGURAREA TRANSFERULUI (7

min.)
Obiectivul vizat:
practică
Metode utilizate: conversația euristica

295
Participanții vor împărtăși din metodele incluzive utilizate în activitatea didactică care au
contribuit la facilitarea procesului de adaptare și incluziune a elevului cu CES.
Materiale necesare: foi flipchart

min.)
Răspunsurile participanților la sarcinile pe care le-au avut de rezolvat, precum și modul în
care au interacționat și contribuit la discuții în timpul atelierului vor reflecta măsura în care au
înțeles noile informații prezentate.
Realizarea portofoliului cu documente(fișă de caracterizare psihopedagogică, plan de
servicii indivudualizat, plan de intervenție personalizat) – pe grupe.
Va fi completat de către fiecare participant chestionarul de feedback.
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ: CONCEPTE, ABORDĂRI, DEFINIȚII, DIMENSIUNI.

TIPURI DE DIZABILITĂȚI
Prof. consilier școlar Dascălu Delia,

CJRAE Suceava
Modulul: Incluziune și diversitate ca parte integrantă a educației în societatea democratică

Scopul activității: Dezvoltarea competențelor necesare implementării educației incluzive și
diversității pentru a fi un model de profesor ce promovează societatea democratică
296
O1: să înțeleagă diferența dintre abordarea medicală și abordarea socială a diferențelor

interindividuale;
O2: să explice conceptul de educație incluzivă, cu accent pe toate aspectele lui;
O3: să diferențieze între: deficiență, deficit, defectuozitate, infirmitate, invaliditate,
handicap;
O4: să enumere principalele tipuri de dizabilități care se întâlnesc în mediul școlar;
O5: să identifice indicatorii care pot sugera prezența dizabilității și să o integreze
corespunzător în categoria din care face parte;
practică.
 Metode și procedee utilizate: conversația, expunere dirijată, lucru în grup,
exemplificarea
 Resurse utilizate: laptop, videoproiector, flipchart, markere, post-it-uri
Forme de organizare: frontal, grupe

Forme de evaluare: chestionar
Bibliografie:
Gherguţ, A. (2005), Sinteze de psihopedagogie specială – ghid pentru concursuri şi examene de
obţinere a gradelor didactice. Iași, Ed. Polirom;
Marcu, V., Filimon, L. și alţi autori (2003), Psihologie pentru formarea profesorilor, Oradea,
Editura Universităţii din Oradea;
Vrăşmaş T., (2001), Învăţământul integrat şi/ sau incluziv, București, Editura Aramis.

min.)
297
Obiectivul vizat:
Conștientizarea faptului că orice clasă/ colectiv de elevi reprezintă un mediu divers și că
nevoile de învățare sunt diferite
Metode utilizate: exercițiu de spargere a gheții
Toți participanții se așează în linie. Fiecare extrage câte un bilețel pe care doar el îl vede,
citește ce este scris acolo și se comportă funcție de acea etichetă. După ce fiecare participant știe
ce fel de elev este, formatorul enumeră cerințe specifice activităților școlare și cere
participanților să facă un pas în față doar cei care știu că pot face acel lucru.
La final, sunt îndemnați să privească care este poziția lor în grupul clasei, dar și a
celorlalți. Sunt rugați de asemenea să-și amintească faptul că au pornit la drum de pe poziții
egale. La fel se întâmplă și în mediul școlar și de aceea e necesară cunoașterea acestui lucru și,
mai ales, conștientizarea necesității lucrului diferențiat în clasă.
Materiale necesare: bilețele pentru cursanți
Activitatea nr. 1 Educația incluzivă: concepte, abordări, definiții, dimensiuni (15
min.)
Obiectivele vizate:
O1: să înțeleagă diferența dintre abordarea medicală și abordarea socială a diferențelor
interindividuale;
O2: să explice conceptul de educație incluzivă, cu accent pe toate aspectele lui;
O3: să diferențieze între: deficiență, deficit, defectuozitate, infirmitate, invaliditate,
handicap;
Metode utilizate: discuții interactive; explicația

Se prezintă informațiile sub forma unui PPT și au loc discuții interactive pe baza acestui material
Materiale necesare: laptop, videoproiector, PPT
Activitatea nr. 2: Tipuri de dizabilități
(45 min.)
Obiectivele vizate:
O4: să enumere principalele tipuri de dizabilități care se întâlnesc în mediul școlar;
298
O5: să identifice indicatorii care pot sugera prezența dizabilității și să o integreze

corespunzător în categoria din care face parte;
Metode utilizate: problematizarea, conversația, discuții interactive

Participanții sunt împărțiți în 5 grupe și fiecărei grupe i se repartizează un tip de
dizabilitate (exclusiv TSI și supradotarea). Li se cere să realizeze un poster în care să schițeze
problemele școlare cu care se confruntă elevii respectivi. (timp de lucru: 5 min).
Fiecare grupă prezintă posterul său. Ceilalți aduc completări și au loc discuții interactive.
Formatorul prezintă slide-urile aferente dizabilității luate în discuție și adaugă informații omise.
(3 minute x 5 grupe = 15 min)
Sunt lăsate la final discuțiile referitoare la tulburările specifice de învățare, precum și cele
referitoare la caracteristicile copiilor supradotați. (10 min)
Materiale necesare: laptop, videoproiector, PPT
Activitatea nr. 3: ASIGURAREA TRANSFERULUI
(10 min.)
Obiectivul vizat:
O6: să dovedească înțelegereaa necesității identificării timpurii a dezvoltării atipice/
întârzierilor în dezvoltare, în scopul asigurării recuperării maxime, funcție de potențialul
copilului
Metode utilizate: activitate în grup, expunerea
Se împarte grupul în 2 și fiecare lucrează tema dată:
 Argumentaţi importanţa identificării timpurii a dezvoltării atipice/ întârzierilor în
dezvoltare
 Modalități de prevenire/ recuperare a întârzierilor în dezvoltare
Materiale necesare: flipchart, coli de flipchart, markere
Activitatea nr. 4: EVALUAREA
ACTIVITĂȚII
(5 min.)
299

Va fi completat de către fiecare participant chestionarul de feedback
TOȚI DIFERIȚI, TOȚI EGALI
Prof.consilier școlar Ardelean Mărioara,

CJRAE Suceava
Disciplina: Metodologia didactică pentru susținerea unui învățământ incluziv

Unitatea tematică I: EDUCAȚIA INCLUZIVĂ în contextul diversității umane
Scopul activității: promovarea importanței educației incluzive și a metodologiei didactice
specifice în procesul de incluziune a elevilor cu CES sau provenind din medii defavorizate
În această activitate, consilierii școlari participanți vor învăța:
O1: să explice principalele concepte utilizate în educația incluzivă
O2: să analizeze nevoile educaționale ale elevilor prezentați în studiile de caz
O3: să identifice măsuri de intervenție pentru incluziunea elevilor prezentați în studiile de
caz
O4: să analizeze resursele educaționale pe tema educației incluzive prezentate în cadrul
atelierului de lucru
practică.
300
 Metode și procedee utilizate: expunerea, conversația, exercițiul, studiul de caz, lucrul cu

fișele, lucrul cu site-uri de specialitate.
 Resurse utilizate: fișe de lucru, ecusoane, post-it, markere, flipchart, laptop,
videoproiector, creioane colorate, carioci.
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.

Forme de evaluare: autoevaluarea, observaţia, analiza şi interpretarea răspunsurilor.
Bibliografie:
Cosmovici, A. & Iacob, L., coordonatori (1999). Psihologie școlară. Iași: Ed. Polirom
Doron, R. & Parot, F. (2006). Dicționar de psihologie. București: Ed. Humanitas
Ghergut, A. & Ceobanu, C. (2009). Elaborarea și managementul proiectelor în serviciile
educaționale – ghid practic. Iași: Ed. Polirom
Gherguț, A. & Frumos, L. (2019). Educația incluzivă – ghid metodologic. Iași: Ed. Polirom
Gherguț, A. (2003). Managementul serviciilor de asistență psihopedagogică și socială – ghid
practic. Iași: Ed. Polirom
Gherguț, A. (2006). Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și
incluzive în educație. Iași: Ed. Polirom
Gherguț, A. (2013). Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de
obținere a gradelor didactice. Iași: Ed. Polirom
Gherguț, A. (2016). Educația incluzivă și pedagogia diversității. Iași: Ed. Polirom
Institutul de Științe ale Educației – profilul de formare al absolventului, disponibil la adresa:
http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/12/Profilul-de-formare-al-absolventului.pdf
Pânișoară, I. O. (2015). Profesorul de succes: 59 de principii de pedagogie practică. Iași: Ed.
Polirom
Pânișoară, I. O. (2017). Ghidul profesorului. Iași: Ed. Polirom
301
min.)
Obiectivul vizat:
Facilitarea implicării active a cadrelor didactice în activitatea propusă, realizată prin
crearea unei atmosfere plăcute de lucru.
Metode utilizate: conversația, exercițiul.
Instrucțiuni de lucru:
Salutul grupului, prezentarea temei și a obiectivelor activității.
Organizarea grupului: întocmirea listei de prezență, distribuirea ecusoanelor și
fișelor de lucru, stabilirea regulilor de comunicare eficientă.
Captarea atenției prin realizarea unor exerciții de spargere a gheții:
 Jocul „Călătoria cu trenul”
 Prezentarea participanților și a modului în care s-au simțit participând la
exercițiul propus
Materiale necesare:
Formatorul va studia instrucțiunile de lucru pentru realizarea jocului „CĂLĂTORIA CU
TRENUL”:
Participanţilor li se explică faptul că urmează să facă o călătorie îndelungată cu trenul
pentru o săptămână. Ei au posibilitatea de a alege alte 3 persoane cu care vor calatori în cupeu, 3
persoane cu care vor cel mai mult să petreacă timpul. Apoi, participanţii sunt rugaţi să aleagă şi 3
persoane cu care nu doresc să călătorească.
Notă: Participanţii sunt înştiinţaţi că nu au venit să judece pe cineva, doar să fie oneşti în cadrul
jocului.
LISTA CELORLALȚI CĂLĂTORI:
- un poliţist;
- un bancher elveţian gras;
- o adolescentă abuzată sexual;
302
- o femeie africană care vinde piele;

- un tânăr artist bolnav SIDA;
- un rom;
- un cerşetor;
- un rapper german cu un stil radical;
- un acordeonist austriac orb;
- o tânără moldoveancă cu copil, având o problemă de viză;
- o feministă irlandeză;
- un skinhead rus beat;
- o prostituată poloneză din Berlin;
- un fermier francez ce vorbeşte doar franceză.
Participanţilor le sunt puse la dispoziţie 10 min pentru a se decide în legătură cu cele 6
persoane. Numărând de la 1-4, sunt rugaţi să formeze grupuri mici a câte 4-5 persoane, să
explice în grup alegerea făcută, apoi să ajungă la un consens vizavi de cele 6 persoane. Urmează
prezentarea grupurilor cu explicaţii, în timp ce deciziile referitoare la cele 6 persoane sunt notate
pe flipchart.
Debriefing
Care au fost factorii decizionali în alegerea persoanelor?
Descrierea procesului de luare a deciziilor în grup şi existenţa divergenţilor.
Ce stereotipuri sunt recunoscute (vizavi de ce persoane/grupuri/comportamente?) şi care
este sursa acestor stereotipuri?
Ce anume a deranjat la persoanele nedorite în tren (persoanele la general sau anumite
trăsături ale comportamentului acestora)?
Care sunt senzaţiile şi reacţiile persoanelor eliminate?
Activitatea nr. 1 CE ESTE EDUCAȚIA INCLUZIVA? (25

min.)
Obiectivul vizat:
O1: să explice principalele concepte utilizate în educația incluzivă
Metode utilizate: prezentarea ppt, conversația.
303
Vom explica participanților că tematica abordată în acest atelier de lucru ne va ajuta să
înțelegem mai bine cum funcționează procesul prin care putem să contribuim astfel încât școala
în care lucrăm să devină (mai) incluzivă. Vom trece în revistă principalele concepte utilizate în
domeniul educației incluzive prin intermediul unei prezentări ppt, răspunzând întrebărilor de
clarificare.
1. Ce este interculturalitatea, respectiv educația incluzivă?
2. Care sunt principalele concepte specifice?
3. Provocări și bariere în implementarea principiilor educației incluzive în școala
românească
4. Cum arată școala incluzivă și cine/ cum sunt actorii săi?
5. Care sunt reperele în dezvoltarea normală a elevilor după care ne putem ghida?
6. Care sunt categoriile vulnerabile de elevi și cum îi putem identifica?
7. Instruirea diferențiată: ce putem face, noi, cadrele didactice?
Scopul acestor discuții este acela de a facilita înțelegerea noilor informații. Odată
alcătuită schema principalelor concepte asociate aducației incluzive, explicăm participanților
faptul că în continuare vom analiza câteva studii de caz. Discuția continuă cu prezentarea unor
resurse educaționale utile pentru pregătirea activităților didactice.
Activitatea nr. 2: STUDII DE CAZ (30
min.)
Obiectivele vizate:
O2: să analizeze nevoile educaționale ale elevilor prezentați în studiile de caz
O3: să identifice măsuri de intervenție pentru incluziunea acestor elevi
Metode utilizate: studiul de caz, conversația, exercițiul în grupe.

a. Exercițiu de conștientizare a prejudecăților : „Cine e cu adevărat privilegiat?”
Participanții sunt rugați să se alinieze la linia de start marcata vizibil sau imaginar pe
podea. Dacă spațiul nu permite implicarea tuturor în acest exercițiu, vom selecta 10 voluntari.
304
Cei care nu participă direct la exercițiu vor avea rol de observator și vor împărtăși această
experiență.
„Drumul” privilegiaților este un exercițiu gândit să-i ajute pe oameni să înțeleagă efectele
pe care avantajele sau dezavantajele întâmpinate în viață te pot ajuta sau împiedica să evoluezi.
Se citește o listă cu 30 de situații, iar participanții, analizând în raport cu propria
experiență de viață, decid dacă fac un pas în față sau în spate. La finalul exercițiului se
analizează poziția nouă în care se află participanții.
SITUAȚII PREZENTATE:
1. Dacă părinții dvs. au fost nevoiți să lucreze în ture de noapte sau în weekend pentru a
susține familia, faceți un pas înapoi.
2. Dacă puteți călători oriunde în lume fără teama de a fi asaltat sexual, faceți un pas înainte.
3. Dacă puteți manifesta afecțiune în public partenerului dvs. fără a vă simți ridicol, faceți
un pas înainte.
4. Dacă ați primit vreodată un diagnostic medical de natură fizică sau psihică, faceți un pas
înapoi.
5. Dacă limba dvs. maternă este alta decât limba română, faceți un pas în spate.
6. Dacă faceți parte dintr-o familie în care ați fost sprijinit emoțional, faceți un pas înainte.
7. Dacă ați încercat să schimbați modul de a vorbi sau obiceiurile ca să câștigați mai multă
credibilitate în fața celorlalți, faceți un pas înapoi.
8. Dacă puteți merge în orice magazin și găsi cu ușurință haine potrivite pentru mărimea
dvs., faceți un pas înainte.
9. Dacă v-ați simțit jenat sau rușinat în legătură cu hainele pe care le-ați purtat sau condițiile
din casa în care ați crescut, faceți un pas înapoi.
10. Dacă vă puteți căsători legal cu persoana pe care o iubiți, fără a simți tensiuni din partea
familiei, faceți un pas înainte.
11. Dacă dvs. sau părinții dvs. ați trecut printr-un divorț, faceți un pas înapoi.
12. Dacă ați avut la dispoziție hrană de cea mai bună calitate când erați mici, faceți un pas
înainte.
13. Dacă sunteți sigur că ați putea fi angajat la un loc de muncă exclusiv pe baza abilităților
și calificărilor dvs., faceți un pas înainte.
305
14. Dacă nu vă gândiți de două ori înainte de a suna la poliție pentru a sesiza diferite
probleme deranjante, faceți un pas înainte.
15. Dacă puteți apela la un medic în orice moment, faceți un pas înainte.
16. Dacă vă simțiți confortabil fiind deschis și expresiv emoțional, faceți un pas înainte.
17. Dacă ați fost singura persoană din clasă sau de la locul de muncă de alt gen sau cu un alt
statul socio-economic, orientare sexuală, religie, faceți un pas înapoi.
18. Dacă ați accesat credite pentru diferite nevoi personale, faceți un pas înapoi.
19. Dacă vă permiteți în fiecare an să mergeți în două concedii, faceți un pas înainte.
20. Dacă ați avut un job (part-time sau full-time) în timpul studiilor liceale sau universitare,
faceți un pas înapoi.
21. Dacă vă simțiți în siguranță să mergeți noaptea singur/ă spre casă, faceți un pas înainte.
22. Dacă ați călătorit și pe alte continente, faceți un pas înainte.
23. Dacă v-ați simțit încrezător că părinții își permit să vă susțină financiar atunci când
întâmpinați o situație critică, faceți un pas înainte.
24. Dacă ați fost ironizat sau hărțuit pe baza unei trăsături pe care dvs. nu o puteți schimba,
faceți un pas înapoi.
25. Dacă ați avut mai mult de 50 cărți în casa părintească atunci când ați fost copil, faceți un
pas înainte.
26. Dacă parinții sau tutorii dvs. au absolvit studii universitare, faceți un pas înainte.
27. Dacă ați mers frecvent în vacanțe împreună cu părinții dvs., faceți un pas înainte.
28. Dacă vă puteți cumpăra haine noi și servi masa în oraș oricând, faceți un pas înainte.
29. Dacă unul dintre părinți nu a lucrat o perioadă mai lungă de timp, faceți un pas înapoi.
30. Dacă v-ați simțit deranjat de glume făcute pe seama dvs. pe teme legate de profesia pe
care o aveți, religie, statut civil, aspect fizic sau naționalitate, faceți un pas înapoi.
Debriefing:
Cum v-ați simțit la începutul exercițiului? Dar la finalul lui?
Ce este până la urmă un privilegiu?
306
b. Exercițiu de analiză a studiilor de caz pregătite

Participanții sunt împărțiți aleatoriu în grupe de câte 4 persoane, apoi fiecărui grup i se
distribuie fișele de lucru cu sarcina de a analiza nevoile educaționale ale elevilor din studiile de
caz și de a identifica măsuri de intervenție menite să asigure incluziunea în colectivul clasei.
Materiale necesare: studiu de caz, fișa cu reperele de dezvoltare, fișa cu profilul de formare,
formular de răspuns.
Studii de caz:
1. Preșcolar în vârstă de 5 ½ ani, recent întors cu familia din Germania, care nu a frecventat
grădinița și care are dificultăți reale de comunicare în limba română, dar pe care părinții
insistă să îl înscrie în clasa 0
2. Elev de 10 ani, cu dislexie, disgrafie și discalculie, instalate pe fondul unei întârzieri în
dezvoltarea intelectuală, provenind dintr-o familie dezinteresată de educație
3. Elevă de 14 ani, olimpică la discipline reale, însă cu abilități de relaționare socială foarte
slab dezvoltate, ridiculizată de colegii de clasă pe motiv că e „tocilara clasei”
4. Adolescentă de 16 ani, elevă în clasa a X-a, însărcinată în luna a V-a, cu dificultăți de
relaționare cu părinții, ce riscă să fie dată afară de acasă întrucât a devenit „rușinea
familiei”
5. Elev de clasa a XII-a, cu handicap fizic sever, diagnosticat cu tetrapareză spastică în urmă
cu doi ani, cu interese pentru disciplinele reale, care întâmpină dificultăți la scris,
dificultăți ce i-ar putea compromite performanța la bacalaureat
Activitatea nr. 3: ASIGURAREA TRANSFERULUI (17

min.)
Obiectivul vizat:
O4: să analizeze resursele educaționale pe tema educației incluzive prezentate în cadrul
atelierului de lucru
practică.
307
a. Vizionarea unor materiale video pe tema educației incluzive
b. Prezentarea unor resurse educaționale utile pe cele 3 secțiuni:
Cărți și alte Materiale Contexte Altele
materiale scrise audio-video educaționale
Povești terapeutice Ex. de proiecte Măsuri concrete
naț./ concursuri (exemplificate prin
școlare, etc. imagini, etc.)
c. Exercițiu: în aceleași echipe de 4 persoane completați fiecare secțiune min. alte 2
sugestii de materile utile pentru promovarea și implementarea educației incluzive în școli
Întrebări care facilitează învățarea prin descoperire:
Ce cazuri ați întâmpinat în practica dvs. ce încălcau principiile educației incluzive?
Cum ați intervenit concret într-o astfel de situație?
Cum ne putem feri de astfel de situații?
min.)
La sfârșitul atelierului, vom face aprecieri colective și vom mulțumi acestora pentru
participare și implicare, însă vom solicita să evalueze utilitatea temei atelierului, momentele/
activitățile care le-au plăcut cel mai mult, dar și prestația formatorului, prin completarea unui
scurt chestionar de feedback. În încheiere, vom rezuma conținutul discuției punctând încă o dată
importanța temei discutate.
308
EVALUAREA ÎN CONTEXTUL DIVERSITĂŢII ÎN CLASĂ
Prof. consilier școlar Popa Narcisa,

CJRAE Suceava
Disciplina: Metodologie didactică pentru susţinerea unui învăţământ incluziv

Unitatea tematică II: Metode care stimulează incluziunea elevilor din categorii dezavantajate
Scopul activității: Dezvoltarea unor competenţe de evaluare a elevilor prin metode adaptate
învăţământului incluziv
O1: să precizeze elementele unui feedback formativ
O2: să identifice avantajele şi dezavantajele evaluării prin sarcini de lucru în grup
O3: să conceapă sarcini de lucru prin cooperare pentru evaluare în grupuri incluzive (din
care fac parte elevi cu dificultăţi de învăţare/dizabilităţi/din medii dezavantajate)
O4: să analizeze eficienţa formelor şi metodelor de evaluare cunoscute
practică.
 Metode și procedee utilizate: exerciţiul, problematizarea, jocul de rol

 Resurse utilizate: videoproiector, laptop, suport de curs, markere, flipchart
Forme de organizare: frontal, lucru în grup, individual
Forme de evaluare: observaţia, întrebări cu răspuns oral, chestionar
Bibliografie:
309
Black, P. & Wiliam, D. (1998). Assessment and Classroom Learning, Assessment in Education:
Principles. Policy & Practice Volume 5
Cohen, E. G. (2014). Designing groupwork. strategies for the heterogeneous classroom, Third
edition. New York: Teachers College Press
Gershon,M. (2013). How to Use Assessment for Learning in the Classroom: The Complete
Guide. CreateSpace Independent Publishing Platform
Gherguţ, A. (2006). Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi
incluzive în educaţie. Iaşi: Ed. Polirom
Pétursdóttir G. (2018). Diverse Society Diverse Classrooms. Reykjavik: InterCultural Iceland
Pfeiffer, J.-B. (1991). The Encyclopedia of Icebreakers: Structured Activities That Warm-Up,
Motivate, Challenge, Acquaint and Energize, Package. San Diego: Pfeiffer
https://www.edglossary.org/assessment/
https://edict.ro/metode-alternative-de-evaluare/

min.)
Obiectivul vizat:
Facilitarea implicării active a participanţilor în activităţi de comunicare şi intercunoaştere
Metode utilizate: exerciţiu de spargere a gheţii – imagerie dirijată
Secvenţa 1: Se cere participanţilor să-şi lase imaginaţia să „zboare” pentru a fi cât mai
creativi în elaborarea răspunsurilor la întrebări care le vor fi adresate (Anexa 1).
Fiecare participant primeşte câte un bilet cu o întrebare. Pe rând, participanţii răspund,
oferind şi explicaţii pentru răspunsul dat.
Secvenţa 2: Reflecţii şi evaluare
Ce „resurse” personale au fost necesare pentru a răspunde la astfel de întrebări?
Sunt întrebări la care aţi fi răspuns la fel cu alt participant?
V-aţi gândit că pot exista răspunsuri corecte sau greşite, „mai bune” sau „mai puţin bune”
la unele întrebări? Aţi fi dorit să ştiţi dacă există presupuneri generale cu privire la aceste
subiecte?
310
Cum aţi apreciat răspunsurile celorlalţi?

Cum poate fi un astfel de exerciţiu util în rezolvarea problemelor? (De exemplu: a găsi
rezolvări variate, creative, a evita soluţiile tipice, care uneori nu funcţionează)
Materiale necesare: bilete având imprimate câte o întrebare, conform Anexei 1,

cutie/coşuleţ/vas în care sunt introduse biletele pentru a fi extrase de către participanţi
Activitatea nr. 1 FEEDBACK ŞI EVALUARE. IMPORTANŢA UNUI FEEDBACK
CONSTRUCTIV PENTRU ÎNVĂŢARE( 25 min.)
Obiectivul vizat:
O1: să precizeze elementele unui feedback formativ
Metode utilizate: expunerea, exerciţiul

Secvenţa 1: Prezentare PowerPoint cu tema Feedback şi evaluare
Secvenţa 2: Exerciţiu prin care participanţii sunt implicaţi în oferirea a trei modalităţi
diferite de feedback (Anexa 2):
 Negativ, nespecific (sublinierea nereuşitei fără a se preciza ce anume este
greşit);
 Pozitiv, nespecific (recompense şi încurajări verbale, fără a se preciza nivelul
atingerii obiectivului);
 Neutru, specific: indicaţii cu privire la apropierea de realizarea obiectivului
(precizarea criteriilor).
Temă de reflecţie: Ce spune această experienţă despre feedback în general şi cum putem
îmbunătăţi propriul mod de a-l oferi? (material suport: Anexa 3)
Materiale necesare: trei mingi de tenis, un coş gol
Activitatea nr. 2: EVALUARE PRIN SARCINI DE LUCRU ÎN GRUP ( 40
min.)
Obiectivele vizate:
O2: să identifice avantajele şi dezavantajele evaluării prin sarcini de lucru în grup
311
O3: să conceapă sarcini de lucru prin cooperare pentru evaluare în grupuri incluzive (din
care fac parte elevi cu dificultăţi de învăţare/dizabilităţi/din medii dezavantajate)
Metode utilizate: exerciţiul, dezbaterea, jocul de rol

Se adresează participanţilor o sarcină de lucru în grup: realizarea unei secvenţe de
evaluare, luând în considerare situaţii specifice care pot fi întâlnite în clasele incluzive.
Grupul 1: un elev cu hiperactivitate (ADHD) în grup
Grupul 2: un elev cu o tulburare de spectru autist în grup
Grupul 3: un elev cu tulburare specifică de învăţare în grup
Grupul 4: un elev revenit recent din străinătate, care a învăţat până acum în altă limbă (şi evident,
în alt sistem de învăţământ) în grup
Întrebări:
1. Care sunt avantajele evaluării prin intermediul unor sarcini de lucru în grup pentru elevii cu
dificultăţi?
2. Ce rol credeţi că poate fi atribuit acestui elev în cadrul grupului?
3. Care sunt dificultăţile în conceperea şi realizarea unei astfel de sarcini de evaluare şi cum ar
putea fi depăşite? (Se pot da exemple pentru anumte discipline de studiu)
Grupurile pot prezenta răspunsurile în orice modalitate pe care o consideră potrivită şi
oricât de creativă: în scris pe foi de flipchart, sub formă de dezbatere între membrii grupului, joc
de rol etc.
Se analizează soluţiile şi se oferă feedback în grupul mare.
Materiale necesare: foi de flipchart, fişe cu intrucţiuni, markere
Activitatea nr. 3: ASIGURAREA TRANSFERULUI (7 min.)
Obiectivul vizat:
O4: să analizeze eficienţa formelor şi metodelor de evaluare cunoscute
Metode utilizate: exerciţiul, explicaţia
Participanţii primesc fişe de lucru (Anexa 4) având sarcina de a stabili legătura între
formele şi metodele de evaluare cunoscute şi măsura în care acestea răspund diferitelor scopuri
ale evaluării.
312
Întrebări:
Care sunt metodele care răspund celor mai multe scopuri ?
Care sunt metodele mai frecvent utilizate de profesori în mod obişnuit la clasă?
După răspunsuri urmează o nouă invitaţie la reflecţie... şi sugestie pentru schimbare, dacă
e nevoie!
Materiale necesare: fişe de lucru
Activitatea nr. 4: EVALUAREA ACTIVITĂȚII (3 min.)
SĂ CONSTRUIM OAMENI FERICIŢI!
Prof. consilier școlar Zup Andreia Ramona,

CJRAE Suceava
Disciplina: Metodologia didactică pentru susţinerea unui învăţământ incluziv

Unitatea tematică III – Metode aplicabile pe probleme specifice
Scopul activității: Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor specifice aplicabile în clasa incluzivă.
O1: să identifice comportamentele eficiente în sala de clasă.
O2: să identifice elementele unui mediu sigur afectiv şi a stării de bine în clasă.
O3: să identifice metodele eficiente aplicabile în clasa incluzivă.
O4: să utilizeze creativ metode de incluziune şcolară
313
practică.
 Metode și procedee utilizate: expunerea, conversația, exercițiul.
videoproiector, creioane colorate, carioci, beţişoare chinezeşti, mingi ping pong, 2 boluri.
Forme de evaluare: autoevaluarea, observaţia, proiect.
Bibliografie:
Gherguț, A. (2016). Educția incluzivă și pedagogia diversității. Iaşi: Editura Polirom.
Gherguț, A. (2001). Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Iaşi: Editura
Polirom.
Iucu, R. B. (2016). Managementul clasei de elevi. Iaşi: Editura Polirom.
Oprea, C. (2006). Strategii didactice interactive – repere teoretice și practice.
Bucureşti : Editura Didactică și Pedagogică.
Petursdottir, G. (2018). Diverse society – diverse classrooms. Critical, creative,
cooperative and interculturally competent learners and teachers – readz for the 21st
century. Intercultural Island.
Rogers, C.R. (1969). Freedom to Learn. Columbus, OH: Merrill.
Roşan, A. coord. (2015). Psihopedagogie specială: modele de evaluare şi intervenţie.
Iaşi: Ed. Polirom
Sima, I. (1998). Psihopedagogie specială. Studii şi cercetări. Vol. 1 şi vol. 2.
Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică.
Zimmerman, B. J. (2001). Theories of self-regulated learning and academic
achievement: An overview and analysis. In B.J. Zimmerman and D.H. Schunk (Eds.,
2nd ed.), Self-regulated learning and academic achievement: Theoretical perspectives
(pp. 1-38), Mahwah, New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates, Publishers.
[1]http://mentoraturban.pmu.ro/sites/default/files/ResurseEducationale/Modul%202%
20Stiluri%20de%20predare_0.pdf
https://lumos.contentfiles.net/media/assets/file/Educatia_incluziva_volum_3_rom.pdf
?
314
MOMENT INTRODUCTIV (15 min.)
Obiectivul vizat: Facilitarea implicării active a cursanților în activitatea propusă, realizată prin
crearea unei atmosfere plăcute de lucru.
Organizarea grupului: verificarea prezenței, distribuirea ecusoanelor și fișelor de lucru,
prezentarea cursanţilor şi a formatorului, stabilirea regulilor de comunicare eficientă.
Captarea atenției prin realizarea unor exercițiu de spargere a gheții:
Participanţii sunt rugaţi să transfere cu ajutorul beţişoarelor câte o minge în bolul gol. Exerciţiul
se face cu o mână, apoi cu două mâni pentru cel ce nu reuşeşte doar cu una. La final de exerciţiu
cursanţilor li se propune să reflecteze la abilitatea lor de a transfera mingea în acest mod în bolul
gol şi să-şi imagineze cum s-ar simţi dacă ar fi judecaţi pentru modul în care au realizat acest
lucru.
Materiale necesare: 1 bol cu 20 mingi de dimensiuni mai mici, 1 bol gol, 2 beţişoare chinezeşti.
Activitatea nr. 1 Care sunt metodele de educaţie incluzivă? ( 15 min.)
Obiectivele vizate: O1, O2, O3, O4, O5
Metode utilizate: prezentarea ppt, conversaţia.
Vom prezenta participanţilor partea teoretică şi metode de lucru potrivite în clasa incluzivă.
Materiale necesare: videoproiector, internet.
Activitatea nr. 2: CE FAC EU? – CE FACI TU? ( 30 min.)
Obiectivele vizate:
O1: să identifice comportamentele eficiente în sala de clasă.
O2: să identifice elementele unui mediu sigur afectiv şi a stării de bine în clasă.
Metode utilizate: conversaţia, fişa de lucru, lucrul în perechi şi pe grupe.

1. Se cere cadrelor didactice să listeze 10 comportamente concrete din sala de clasă care
sunt importante pentru ei înşişi .
315
ex. Transmiterea conţinuturilor, cum se simte elevul, relaţia cu elevii, starea emoţională,
emoţia transmisă prin cunoaştere, etc şi să le ierarhizeze în funcţie de importanţa pe care
le-o acordă. După ce realizează ierarhizarea, fiecare participant este invitat să prezinte
ideile colegului din dreapta (fişa de lucru 1).
2. Se cere cursanţilor să închidă ochii şi să-şi amintească momentele în care ei au fost elevi
şi apoi să-şi imagineze că sunt elevi în şcoala actuală. Ce este diferit? De ce are nevoie
elevul din societatea actuală? După acest exerciţiu de imaginaţie, cursanţii vor lista o
serie de comportamente pe care le consideră importante de a fi însuşite de elevi,
comportamente ce îi vor fi utile nu doar în şcoală ci şi pentru a construi o societate mai
bună (fişa de lucru 2).
3. Comparând fişele rezultate din activităţile anterioare şi lucrând în echipe (3 sau 4
membri), vor nota pe coli flip-chart comportamentele frecvente ale profesorului în sala de
clasă şi posibile emoţii pe care acestea le generează în rândul elevilor. Rezultatele vor fi
prezentate tuturor.
Materiale necesare: foile cu fişe de lucru, pixuri, coli flip-chart, carioci colorate.
Obiectivul vizat:
O3: să identifice metodele eficiente aplicabile în clasa incluzivă.
practică.
Metode utilizate: conversaţia, lucrul pe grupe, problematizarea, proiectul.
Cursanţii se vor grupa câte 4 şi vor trage la sorţi una din cerinţele din fişa de lucru 3. Apoi vor
realiza un proiect cu ceea ce li s-a cerut şi vor prezenta colegilor ce au lucrat. În realizarea schiţei
proiectului se va puncta:
1. Ce nu poate elevul...
2. Ce poate...
3. Ce metode pot folosi.
4. Ce metode nu mă ajută.
Materiale necesare: fişa de lucru, foi albe, creioane, carioci, coli flipschart.
316

PROIECTELE SNAC – OPORTUNITATEA DE PROMOVARE A UNEI CULTURI

DEMOCRATICE ȘI INCLUZIVE ÎN ȘCOLI
Prof. consilier școlar Nichitean Maria Adriana,

CJRAE Suceava
Disciplina III: : Practici în școala incluzivă

Unitatea tematică 3:
Titlul activității: Proiectele SNAC
Scopul activității: dezvoltarea abilităților de implemenatre a proiectelor SNAC în comunitatea
din care provin cadrele didactice
În această activitate se va urmări ca profesorii:
O1: să selecteze cele mai utile informații, în funcție de comunitatea școlară din care provin, în
scopul implementării proiectelor SNAC;
O2: să analizeze documentul care legiferează SNAC în România;
O3: să conceapă în echipe câte un proiect SNAC
O4: să împărtășească din metodele incluzive utilizate, care s-au dovedit a fi utile în practica
derulării proiectelor SNAC
317
 Metode și procedee utilizate: conversația, brainstorming, dezbaterea, observația,

SINELG, turul galeriei
 Resurse utilizate: fișe de lucru/anexe, coli flipchart, markere, prezentare PPT,
videoproeictor, laptop
Forme de organizare: .frontală, în grupe de câte 4 coechipieri
Forme de evaluare: proiect, chestionar
Bibliografie:
 MEMORANDUM
http://www.snac.ro/database/others/_global_/memorandum_guvern.pdf
 Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3477/08.03.2012, pentru
dezvoltarea Strategiei Naționale de Acțiune Comunitară
.
MOMENTINTRODUCTIV (10 min.)

Scopul vizat:
Facilitarea implicării active a cadrelor didactice participante la atelier precum și
favorizarea unității grupului
Obiectivele jocului:
- Să sesizeze diversitatea nevoilor pe care le are fiecare persoană;
- Să exerseze verbalizarea propriilor calități și a calităților celorlalți, încurajând respectului
de sine și gândirea pozitivă
Metode utilizate: jocul, observația
Activitate (Instrucțiuni de lucru): Corul serii- joc de spargere a gheții
Participanții se așază în cerc. Formatorul solicită participanților să numească o calitate a
colegului din dreapta sa și apoi să ofere aceluiași coleg una dintre calitățile pe care consideră că
le deține.
Ex: Numește o calitate a colegului din dreapta, apoi oferă-i una dintre calitățile tale!
318
După ce fiecare participant a identificat și oferit o calitate, activitatea se încheie prin

răspunsurile participanților la următoarele întrebări:
- Ți-a fost ușor să găsești calități ale colegului tău?
- Dar să oferi una dintre propriile calități?
- Pe ce criterii ai ales calitatea de oferit? (îți prisosește/ consideri că ar putea ajuta pe cel
care o primește să fie o variantă mai bună)
- Cum v-ați simțit atunci când ați lăudat/când ați fost lăudați de ceilalți?
Materiale necesare: nu sunt necesare materiale
Activitatea nr. 1
Prezentare PPT: Proiectele SNAC – oportunitatea de promovare a unei culturi democratice și
incluzive în școli ( 15 min.)
Obiectivul vizat:
O1: să selecteze cele mai utile informații, în funcție de comunitatea școlară din care
provin, în scopul implementării proiectelor SNAC;
Metode utilizate: expunerea, dezbaterea;

Se realizează prezentarea interactivă a informațiilor legate de Istoricul Strategiei Naționale de
Acțiune Comunitară; Ce reprezintă acțiunea comunitară?; Finalitățile Strategiei Naţionale
“Acţiunea comunitară”; Beneficiile potenţiale ale participării la “Acţiunea comunitară”;
Activitățile SNAC.
Materiale necesare: PPT, videoproiector, ecran, laptop;
Activitatea nr. 2:
Documente care legiferea SNAC în România ( 25 min.)
Obiectivele vizate:
O2: să analizeze documentul care legiferează SNAC în România;
Metode utilizate: SINELG

319
Participanții sunt împărțiți în 4 grupe, fiecare grupă având la dispoziție documentul care
legiferează SNAC în România Ordinul MECTS nr. 3477/08.03.2012 (ANEXA 1)
Membrii grupei vor numi o persoană care va lectura materialul iar pe coala de flipchart
participanții vor nota în echipă după metoda SINELING (Sistemul Interactiv de Notare pentru
Eficientizarea Lecturii și Gândirii): Conținut similar cu ceea ce credeam că știu înainte de a
citi; - informația contrazice sau este diferită de ceea ce știam până în acest moment; +
Informație nouă; ? Idei confuze în legătură cu care simt nevoia de a cunoaște mai mult
(ANEXA 2)
Materiale necesare: 5 coli de flipchart, 5 markere, 19 coli cu anexa 2;
Activitatea nr. 3: Conceperea unui proiect SNAC (35 min.)
Obiectivul vizat:
O3: să conceapă în echipe câte un proiect SNAC
Metode utilizate: brainstorming, problematizare, conversație, turul galeriei, lucru în echipe;

1. Care sunt etapele implementării unui proiect SNAC?
2. Care sunt direcțiile de acțiune ale unui proiect SNAC?
3. Ce domeniu de activitate poate avea un proiect SNAC?
4. Care pot fi partenerii în implemenatrea unui proiect SNAC?
1.
 Identificarea resurselor (umane, materiale)
 Identificarea beneficiarilor și a nevoilor acestora
 Realizarea planului anual de acțiune
 Monitorizarea modului de realizare a acțiunilor prevăzute în planul de acțiune;
 Transmiterea permanentă a informațiilor către organul ierarhic superior;
Modificarea, la nevoie a programului de activități sau conținutului unora, fără a modifica
obiectivele și finalitățile propuse initial;
Evaluarea semestrială a rezultatelor acțiunilor realizate, în corelație cu finalitățile propuse;
Planul de acțiune (aprobat de către conducerea unității de învățământ și avizat de către
coordonatorul SNAC județean)
320
2. Extinderea şi dezvoltarea activităţilor de voluntariat.

• Desfăşurarea de activităţi de ajutorare şi integrare şcolară şi socială a persoanelor
provenind din grupurile dezavantajate.
• Identificarea resurselor materiale şi umane necesare realizării obiectivelor propuse
3. Domeniul cultural-artistic, Domeniul ecologie şi protecţia mediului, Domeniul educaţie
civică, voluntariat, proiecte caritabile, Domeniul sportiv, Domeniul ştiinţific
Cine sunt cei care au beneficiat până acum de proiectele SNAC?
Care ar putea fi alți beneficiari ai proiectelor SNAC?
Care sunt nevoile pe care le-ar putea avea?
Beneficiari: copiii cu nevoi speciale (cu diverse handicapuri), cei cu dificultăţi de învăţare,
copiii fără locuinţă sau cei instituțonalizați, bătrânii, bolnavii, muribunzii, persoanele singure,
tinerii, persoanele abandonate.
Participanții sunt împărțiți în 5 grupe și vor concepe în echipă câte un proiect ai căror beneficiari
vor fi:
Gr. 1 copii cu handicap fizic
Gr.2 copii cu dificultăți de învățare
Gr. 3 bătrânii
Gr. 4 bolnavii
Gr. 5: persoane fără adăpost
La final proiectele sunt expuse și fiecare grupă va desemna doi reprezentanți care vor rămâne să
prezinte vizitatorilor proiectul răspunzând la întrebări, în timp ce ceilalți vizitează celelalte
proiecte. După 4 minute se schimbă cei de la stand pentru ca toți participanții să vizualizeze toate
proiectele.
Materiale necesare: 5 coli de flipchart, 5 markere,
Materiale necesare: 19 chestionare de feedback
321
REZILIENȚA EMOȚIONALĂ A COPIILOR CU CES
Prof. consilier școlar Pavelescu Maria,

CJRAE Suceava
Disciplina: DISCIPLINA 3: Practici în școala incluzivă

Unitatea tematică II – Dezvoltarea emoțională – oportunitate pentru incluziune
Titlul activității:
Scopul activității: Dezvoltarea strategiilor de incluziune prin educația emoțională în școală
O1: să identifice emoțiile elevilor cu CES
O2: să utilizeze tehnici de dezvoltarea a rezilienței la elevii cu CES
O3: să compare abilitățile elevilor cu CES cu ale celor fără CES
O4: să utilizeze creativ metode de incluziune școlară
practică.
 Metode și procedee utilizate: expunerea, conversația, exercițiul, joc de rol, reflexia,
eseul de 5 minute,
videoproiector, creioane colorate,
Forme de evaluare: reflexia, autoevaluarea, observația, proiect.
Bibliografie:
322
Gherguț, A. (2016). Educția incluzivă și pedagogia diversității. Iaşi: Editura Polirom.

Gherguț, A. (2001). Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Iaşi: Editura
Polirom.
Dr. Yoursry M (2015) Descoperă-ți amintirile ascunse și adevăratul eu
București Ed. Lifestyle Publishing
Crețu R.(2017). Obiceiuri și obiective Iași: Ed. Floare de Iris
Csikszentmihalyi M.( 2015) Flux Psihologia fericirii București Ed.Publica
Bharwaney H.( 2020) Reziliența emoțională- Învață cum să devii adaptabil și să-ți
atingi potențialul maxim- Iași Ed. Polirom
Senge P. (2016) Școli care învață - a cincea disciplină aplicată în educație, București
Ed. TREI
Frankl V. ( 2018) Omul în căutarea sensului vieții, București Editura: VELLANT
Petursdottir, G. (2018). Diverse society – diverse classrooms. Critical, creative,
cooperative and interculturally competent learners and teachers – readz for the 21st
century. Intercultural Island.
Rogers, C.R. (1969). Freedom to Learn. Columbus, OH: Merrill.
Roşan, A. coord. (2015). Psihopedagogie specială: modele de evaluare şi intervenţie.
Iaşi: Ed. Polirom
https://www.educatiepentruviata.ro/blog/
https://mecc.gov.md/
https://mecc.gov.md/sites/default/files/educatie_incluziva_final.pdf
https://www.facebook.com/REI.PLUS/
https://www.rei.plus/ce-este-r-e-i

Obiectivul vizat:
Facilitarea implicării active a cursanților în activitatea propusă, realizată prin crearea
unei atmosfere plăcute de lucru.
323

Organizarea grupului: verificarea prezenței, distribuirea ecusoanelor și fișelor de lucru,
prezentarea cursanților și a formatorului, stabilirea regulilor de comunicare eficientă.
Captarea atenției prin realizarea unor exercițiu de spargere a gheții:
Participanții sunt rugați să aleagă un card și să descrie emoțiile prin care îi sunt sugerate de
cardul respectiv.
Materiale necesare: carduri
Activitatea nr. 1 Educația emoțiilor ( 15 min.)
Obiectivele vizate:
O1, O2, O3, O4, O5
Metode utilizate: prezentarea ppt, conversaţia.
Vom prezenta participanţilor partea teoretică şi metode de lucru privind emoțiile și rolul lor în
dezvoltarea copiilor
Materiale necesare: videoproiector, internet.
Activitatea nr. 2: Empatia – cum mă simt în papucii unui copil discriminat ( 25 min.)
Obiectivele vizate:
O1: să identifice tehnici de dezvoltarea a empatiei .
O2: să identifice elementele unui mediu sigur afectiv și a stării de bine în clasă.
Metode utilizate: conversația, fișa de lucru, lucrul în perechi și pe grupe.

Exercițiul 1
Voi solicita participanților ajutorul și voi avea nevoie de 3 voluntari.
Aceștia vor primi o pereche de botoși și o fișă în care sunt descrise dizabilități/etichete-
elev cu sindromul Down, elev cu tulburări din spectrul autist, elev cu probleme de vedere,
TSI, elev bâlbâit, copil cu intelect de limită, elev dislexic, elev de etnie romă, elev
remigrant care nu înțelege bine limba română.
În timpul în care voluntarii pregătesc ”rolul” din ceilalți participanți voi alege 3 care vor
avea rolul de observator și vor nota reacțiile grupului.
324
Grupul va încerca să afle cine sunt cei 3 voluntari.

Analiza ex: Cum v-ați simțit?
Observatorii vor prezenta ce reacții a avut grupul.
Cum ați putea aplica la clasa acest exercițiu?
Lipsa empatiei
Așa cum fiecare om este diferit, și reacțiile la situațiile sociale sunt cel mai adesea
diferite. Există câteva categorii de persoane care nu pot simți empatie:
• Persoanele care suferă de autism: acestea dezvoltă alexitimie (în funcție de
gravitatea tulburării autistice), adică incapacitatea de a recunoaște și exprima emoții,
atunci când vine vorba de sine și de ceilalți;
• Persoanele care suferă de psihopatii;
• Persoanele care suferă de tulburare de personalitate borderline;
• Persoanele care suferă de tulburare de personalitate narcisică;
• Persoanele care suferă de tulburare de personalitate schizoidă;
• Persoanele care suferă de schizofrenie;

• Persoanele care suferă de tulburare bipolară;
• Persoanele care trăiesc stări de depersonalizare.
Reflexie ...Ex de fericire.... Sunt fericit pentru că......
Ex 2 Trenul toleranței
Săptămâna viitoare veți face o călătorie lungă de 5 zile prin Europa cu trenul.
Veți călători la cușetă de 4 persoane.
Persoanele cu care veți călători sunt:
- Un cântăreț la acordeon care este orb
- Un hoț de buzunare
- Un bătrân bolnav
- Un luptător irlandez
- O mamă cu un copil de 3 luni
- Un bețiv
- Un militar din legiunea străină.
- Un țigan
325
- Un tânăr bolnav de SIDA

Alegeți trei persoane cu care doriți să fiți colegi de cușetă.
Alegeți trei persoane cu care nu doriți să călătoriți.
Argumentați alegerea făcută: fiecare participant va scrie ce alegeri a făcut și
argumentele.
Vor prezenta alegerile făcute cei care doresc.
Ați trăit o experiență în care ați fost discriminat?
Dacă da, vă rog să detaliați experiența.
Cum v-ați simțit?
Cum credeți că s-ar simți persoanele pe care nu le-ați ales ca și colegi de călătorie?
Materiale necesare: foile cu fişe de lucru, pixuri, coli flip-chart,
Obiectivul vizat:
O3: să identifice metodele pentru dezvoltarea rezilienței
practică.
Metode utilizate: conversaţia, lucrul pe grupe, problematizarea, eseul.
Activitate (Instrucțiuni de lucru): Alien city
Poveste :
Locuiți în orașul Alien City – este un oraș cu totul special. Aproape fiecare locuitor are o
dizabilitate. Cei care nu se nasc cu o dizabilitate sunt considerați ”ciudați”, ”handi” și sunt tratați
cu dispreț, sunt etichetați și discriminați. Pentru a merge la școală au nevoie de certificat de
orientare școlară eliberat de CJRAE din Alien city. Locuiți în acest oraș sunteți o fetiță în clasa....
sunteți din categoria ciudaților pentru că nu aveți nicio dizabilitate...
Părinții dv: mama are sindromul Down iar tata are tulburări din spectrul autist.
Vă rugăm să vă imaginați o zi din viața dv ...
Descrieți emoțiile pe care le simțiți în interacțiunea cu ceilalți la școală, pe drumul către casă și
acasă în familie.
În lume 1 copil din 20 are o dizabilitate. Acest lucru oferă zilnic oportunitatea pentru ceilalți 19
copii să învețe despre diversitate, colaborare, incluziune și prietenie.
326
Materiale necesare: fişa de lucru, foi albe.

Lecții învățate.....
Activitate de reflexie...
Ce am învățat
Ce îmi este neclar
Vreau să știu mai mult despre....
Va fi completat de către fiecare participant chestionarul de feedback.
OGLINZI INTERIOARE. FOCALIZARE SPRE ATITUDINI ȘI APTITUDINI
Prof. consilier școlar Vlad Florentina,

CJRAE Suceava
Disciplina: Practici pentru o școală incluzivă

Unitatea tematică III: Starea de bine a profesorului - premisă a stării de bine a elevului
Scopul activității: crearea unui cadru de reflecție asupra importanţei mediului psiho-social
sanogen şcolar și a rolului atitudinii cadrului didactic în comportamentul organizațional
În această activitate, cadrele didactice participante vor demonstra că sunt capabili :
1. Să identifice surse, resurse și oportunități de dezvoltare personală și profesională;
2. Să pună în evidență atitudini cognitive, comportamentale și emoționale prin exerciții de
autocunoaștere;
327
3. Să demonstreze abilități de folosire a metodelor de pozitivare a atitudinilor și de dezvoltare a

aptitudinilor;
4. Să analizeze rolurile sociale ale cadrului didactic, paleta atitudinală și consecințele socio-
emoționale;
5. Să interpreteze fapte pe baza inventarului de valori care stau la baza învățării sociale;
Metode și procedee utilizate: exercițiul experențial, jocul de rol, discuția de grup, prelegerea
interactivă, asaltul de idei, studiul de caz, fish- bowl, tribuna vorbitorilor
Resurse utilizate: fișe de lucru, carioci, flipchart, fâșii de hârtie, seturi de cuburi, jetoane
Forme de organizare: frontal, individual, in grupuri cooperante
Forme de evaluare: autoevaluare, jurnal reflexiv al grupei, feedback
Bibliografie:
Jude, I.(2002. Psihologie şcolară şi optim educaţional. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică
Miclea, M.( 2003). Psihologie cognitivă. Bucureşti: Editura Polirom
Ştefan, M.(2010).Teoria situaţiilor educative. Bucureşti: Editura Aramis
Zani, B, Palmonari ,A.( 2003). Manual de psihologia comunității, București: Editura Polirom
Neculau, A. (1996). Psihologia câmpului social. Reprezentările sociale. Iași: Editura Polirom
Vorderman, C.( 2017). Tehnici de motivare și reducere a stresului . București: Ed. Litera
Colomeischi A.-A.coord.(2018)Construind poduri. Promovarea stării de bine în familie. PSI
WEL, Proiect ERASMUS USV
Walker, T.(2018). Să predăm ca în Finlanda, București: Ed. Trei
Jeff Keller,(2017). Atitudinea este totul: Ed. Curtea Veche
APSCF,(2019). Set de instrumente în sprijinul unui proces participativ de învățare realizat în
baza Indexului Incluziunii, Chișinău
https://atee.education
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Health Organization) Profilul de mediu psiho-social
WHO 2000, www.unicef.org
https://www.openlearning.com/fundatianoiorizonturi/courses/odd-4-sanatate-si-stare-de-bine
Gherguţ, A. (2016) - Educaţie incluzivă şi pedagogia diversităţii, Iași, Editura Polirom
328

Obiectivele vizate:
Stabilirea unui climat pozitiv în cadrul grupei prin:
- prezentarea formatorului şi a participanţilor după formula TIM,( fișa 1) ;
- implicarea participanţilor în brainstorming- fixare pe tema rolului atitudinii în realizarea
incluziunii;
- provocarea interesului participanţilor prin ,,Jocul fâșiilor/sforilor vorbitoare” ;
- manifestarea încrederii faţă de abilităţile şi cunoştinţele participanţilor prin valorificarea
formulei de prezentare TIM;
- identificarea de surse, resurse și oportunități de dezvoltare personală și profesională;
- evidențierea atitudinilor cognitive, comportamentale și emoționale prin exerciții de
autocunoaștere;
Metode utilizate: brainstorming, fish- bowl
Etape de lucru:
Salutul grupei, salutul competențelor( triunghiul competențelor)
Prezentarea temei și a obiectivelor activității
Pregătirea salutului perechilor rezultate din Jocul fâșiilor vorbitoare, organizarea celor patru
grupuri cooperante
Luăm coronițele, lipim calitățile și ne prezentăm în cadrul grupei, conturând câteva aspecte
personale, conform TIM:
Sunt.........
Ce-am făcut?/Ce fac?/ Ce voi face? ( folosind verbe la persoana I)
Dacă aș fi o/un...Dacă aș ....( alegem un element specific tipului de inteligență predominant)
Sloganul grupei
Prezentarea fiecărei grupe
Se va marca în tabelul grupei tipul de inteligența evidențiat de fiecare cursant și se va insista pe
ideea diversității și necesității respectării principiilor didactice, în special ,,respectarea
particularităților de vârstă și individuale” pentru a oferi șanse la educație fiecărui copil.
Discuții pregătitoare pentru Atelierul 1
329
S1 din PPT ,,În cadrul şcolii incluzive, variatele necesități ale elevilor trebuie recunoscute şi
trebuie căutată o soluție pentru fiecare dintre ele ținând cont de stilurile şi de ritmurile diferite de
învățare. (conform Declarației de la Salamanca)
Materiale necesare: fâșii/sfori colorate, sticknote, coronițe
Activitatea nr. 1
Titlul activității : Starea de bine a cadrelor didactice, oglinzile atitudinale în învățarea
socio-emoțională (20min.)
Obiective vizate:
Să analizeze aspecte ale învățării socio-emoționale pentru a crea un program personal de
potențare atitudinală folosind resursele puse la dispoziție în cadrul atelierului
Să analizeze rolurile sociale ale cadrului didactic, paleta atitudinală și consecințele socio-
emoționale;
Fundamentarea teoretică
Cele cinci componente principale ale învățării socio-emotionale sunt constiința de
sine (self-awareness), managementul propriilor resurse (self-management), conștiința
socială (social awareness), abilități de relaționare (relationship skills) și luarea deciziilor
responsabile (responsible decision making).
Concluzie:
Învățăm în fiecare zi!
E bine să investim timp și energie în propria noastă formare pentru:
- a identifica o problemă;
- a analiza situațiile în care suntem provocați la adaptare;
- a genera cea mai bună formulă atitudinală în rezolvarea situațiilor socio- emoționale.
Metode utilizate: exercițiul experențial, prelegerea interactivă
Etape de lucru
Urmăriți cursul ,,poveștii” și luați mantia unui profesor gata să pornească pe un nou drum - un
nou an școlar.
Povestea începe...
Încearcă să renunți la ceva vechi pentru a îmbrățișa noul
330
Viața merge mai departe chiar și în condițiile date de existența unor factori perturbatori –
este important să te eliberezi de cât mai mult din zona veche/ trecută/apusă și să te deschizi
pentru acceptarea „noului”.
-Ține ambele brațe în fața ta ca și cum ai îmbrățișa niste recipient uriașe umplute cu vechea ta
viață, lucrurile/acțiunile/obligațiile/stările la care ar fi bine să renunți.
-Du un braț peste umar și vizualizează modul în care îți „lași în spate vechea viață” sau
obiceiurile la care vrei să renunți.( repeat cu celălalt braț)
-Revino cu brațele în fața ta, palmele deschise către Cer, imaginându-ți cum un recipient uriaș,
nou, se pregătește șă se umple cu o viață nouă, cu clipe dedicate ție, cu momente care- ți vor
aparține în întregime, cu acțiuni simple pe care ți le dorești de mult timp și acum chiar le vei
face. Apropie brațele de corp într-o lungă îmbrățișare, sorbind conținutul recipientului.
Repetă exercițiul măcar o data pe zi…doar pentru tine!
Compunem gulerul acestei mantii din elemente de învățare socio-emoțională pentru influențarea
stării de bine în mai bine ( cursanții lipesc hârtia ,,croiesc”gulerul și pun șiretul)
Repetăm!
Starea de bine nu vine din exterior!
Haideți să o compunem!
Vor da anumite forme elementelor, vor lipi elemente ,, gulerului”și apoi vor pune șiretul:
calitatea somnului
mișcarea zilnică
momentele de reflecție și introspecție+ meditația
nutriția – când și ce mâncăm
o viață sexuală sănătoasă
deschidere spre nou
Restul .......................................
De unde vine?
Vine din relațiile sănătoase cu ceilați
Completați ,,gulerul” pentru ,,mantia stări de bine optime”
Concluzie: Starea de bine se compune din ceea ce suntem și ceea ce vrem să fim!
Materiale necesare: fâșii de hărtie colorate, carioci, sfori, ace de plastic
331
Activitatea nr. 2: Destinație: Starea de bine (15 min.)

Obiectivele vizate:
Să demonstreze abilități de folosire a metodelor de pozitivare a atitudinilor și de dezvoltare a
aptitudinilor;
Să interpreteze fapte pe baza inventarului de valori care stau la baza învățării sociale;
Fundamentarea teoretică
Procesul raţional de schimbare a atitudinii în luarea deciziilor constă într-o serie de paşi de
management al sinelui pe care fiecare dintre noi îi poate urma:
- IDENTIFICAREA PROBLEMELOR - precizarea clară a problemelor ;
- GENERAREA DE SOLUŢII ALTERNATIVE- creativitatea, curajul şi flerul
profesional contribuie la propunerea de soluţii;
- SELECTAREA ALTERNATIVEI OPTIME- evaluarea/compararea soluţiilor
alternative
- IMPLEMENTAREA DECIZIEI- transpunerea în practică a soluţiei alternative
selectate;
- MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA-,, managerii” eficienţi compară rezultatele
reale cu cele prevăzute.
Povestea continuă. Folosiți stegulețele și intrați în atmosfera noii călătorii!
Școala bună este cea în care fiecare copil progresează raportat la ceea ce era el, iar ”dacă
nu suntem împreună nu rezolvăm nimic”.
Dacă suntem împreună înseamnă că dezvoltăm ceea ce numim comunitatea profesională
dintr-o școală. Nu poți să construiești un mediu incluziv dacă profesorii nu lucrează împreună, nu
dialoghează, nu colaborează în ceea ce privește copilul. E greu, nu se construiește peste noapte.
O comunitate profesională se construiește în timp, este un mod riguros și științific de a o face
împreună…
Fiecare trebuie să propună și să găsească timp pentru întâlniri, pentru discuții…
Profesorii , într-o școală care se vrea modernă, incluzivă, lucrează împreună. Fiecare învățător
poate deveni motorul din spatele unei adevărate comunități de învățare( elev- părinte- professor).
Împreună, respectându-l pe fiecare, putem merge mai departe ,,din școală- spre școala vieții”
( Folosind stegulețele:,,Împreună”, ,,Fiecare”)
332
Să urcăm în trenul educației și, înainte de a porni la drum, să facem inventarul fiecărui vagon.(
fișa de lucru...)
Prezentarea fișelor de grup.
Destinație: Starea de bine
Etape de lucru:
- Decupați fâșiile și încadrați-le în decorul educațional”;
- Adăugați un element de creativitate care să potențeze scopul călătoriei și jaloane pentru a-i
stabili traseul”;
- Stabiliți ordinea vagoanelor( priorităților) și lipiți ,,încărcătura”(1,2,3):
1. organizare, responsabilități, cultură organizațională, echipe, scop comun, claritate
managerială, misiune, viziune;
2. sprijin, deschidere, incluziune, managementul conflictelor, dezvoltarea profesională,
mindfulness și coaching;
3. momente ,,de cancelarie” și extra... petrecute împreună, compensări, recompense și o sală de
,,libertăți emoționale” pentru profesori”.
Metode utilizate: jocul didactic, tribuna vorbitorilor, studiul de caz
Materiale necesare: foi de flipchart , lipici, carioci, etichete cu mesaj
Activitatea nr. 3 Asigurarea retenției și transferului (15 min.)
Obiectivul vizat: Să analizeze situații și să creeze un simbol al deschiderii pentru
acceptarea diversității și incluziunii
Metode utilizate: exercițiul, conversația problematizatoare
Etape de lucru:
- decuparea ,,defectelor” din planșa primită după contur, conform ,,dimensiunii” percepute;
- lipirea părților în colaj respectând conturul inimii.
Concluzie:Îi iubim și-i înțelegem pe cei de lângă noi așa cum sunt: cu calități și defecte
Materiale necesare: fișe de lucru, lipici, forfecuțe
333
334

Scoala Incluziva in Societatea Democratica 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scoala Incluziva in Societatea Democratica 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scoala Incluziva in Societatea Democratica 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CENTRUL JUDEȚEAN DE RESURSE ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ

Școala incluzivă în societatea democratică

ISSN 2734 ‐ 5831 ISSN‐L 2734 ‐ 5831

ISSN 2734 ‐ 5831 ISSN‐L 2734 ‐ 5831

Volum publicat în cadrul proiectului în cadrul proiectului,,Building Inclusive and Democratic

Școala incluzivă în societatea democratică

Școala de vară pentru profesori ,,Școala incluzivă în societatea democratică” a fost un

 PARTEA I: LUCRĂRI PARTICIPANȚI ȘCOALA DE VARĂ:

Experiența LEAD în Lituania, o uimitoare provocare IT ……………………………… 7

Şcoala de vară „Tradiții în curtea lui Creangă” …………………………………. 115

 PARTEA a II-a: ATELIERE FORMATORI ȘCOALA DE VARĂ:

Legislația și practicile europene și internaționale pentru o societate democratică și incluzivă,

Prof. consilier școlar POPA NARCISA- GABRIELA, CJRAE Suceava

EXPERIENȚA LEAD ÎN LITUANIA, O UIMITOARE PROVOCARE IT

Prof. înv. primar Babii Daniela,

In November 2016, I participated to an European Erasmus + KA1 project entitled LEAD –

În noiembrie 2016, am participat la proiectul european Erasmus +KA1 intitulat LEAD,

EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – PARTE INTEGRANTĂ A EDUCAȚIEI PENTRU TOȚI

Prof.înv.primar: Alexiuc Mirela-Augustina

ARTA DE A TRĂI FRUMOS ÎMPREUNĂ

Prof. înv. primar Fărtăiș Dorina-Paraschiva

Am conceput acest program de educație nonformală, convingerea fiind aceea că învățarea

Rezultate ale implicării în program

„DE VORBĂ CU MINE”- Proiect de consiliere

prof. înv. primar Levițchi Angelica Nicoleta,

Capacitățile emoționale înseamnă și conștientizarea de sine, identificarea, exprimarea și

Ședința 3: „Gândul – făuritorul realității”

II. MUNCA ÎN GRUP

împărtășite celorlalți sunt emoții pozitive și se va discuta despre reacțiile

FORME ALE EDUCAŢIEI MULTICULTURALE

Prof. înv. primar Pasăre Daniela

Deschiderea spre noile educaţii (ca răspunsuri adecvate la problematica lumii

şcolii europene, reprezintă un mijloc de lărgire a orizontului de cunoaştere, de cooperare

Este important pentru educator să-şi dezvolte abilitatea de a conceptualiza şi de a integra

O POVESTE DESPRE INTEGRARE ȘI ...INCLUZIUNE

Prof. Clucerescu Lăcrămioara-Tatiana,

Conceptul de incluziune își are rădăcinile în Declarația Universală a Drepturilor Omului

COPILUL CU NEVOI SPECIALE – REPERE

Prof. Bordeianu Maria Adina

În mod tradiţional educaţia copiilor şi a persoanelor cu dizabilităţi a avut ca domeniu de

În trecut, sprijinul specializat era asigurat preponderent prin retragerea copilului cu

Profesor: Bordeianu Adina Maria

Nr. Etapele Strategii didactice Evaluare/

învăţării  exersarea deprinderii de a audia cu personaje,

POVESTEA UNEI PRIETENII SPECIALE

COPIL CA TINE SUNT ŞI EU! - Proiect educaţional

prof. înv. primar Melinte Maria Cristina

măreţe. Poate fi fascinat de vioară, de mişcare, de mediul înconjurător, de universul culorilor

RESURSE TEMPORALE: 22 martie - 19 aprilie 2019 (etapa I)

EVENIMENTE ÎNSCRISE ÎN CALENDARUL PROIECTULUI:

1-5 .IV.2019 * Prezentarea proiectului spre aprobare reprezentanţilor de la Complexul de Recuperare

8-9. IV.2019 * Achiziţionarea materialelor necesare desfăşurării proiectului

18.IV.2019 * Desfăşurarea activităţilor din cadrul proiectului:

19.IV.2019 * Prezentarea concluziilor în faţa părinţilor

26 .XI.2019 * Prezentarea proiectului spre aprobare reprezentanţilor de la Complexul de

27-30. XI. * Achiziţionarea materialelor necesare desfăşurării proiectului

17. XII.2019 * Desfăşurarea activităţilor din cadrul proiectului:

19.XII.2019 * Prezentarea concluziilor în faţa părinţilor

MODALITĂŢI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR: