Elaborarea nr 12

Tema: Eruptia dentara. Termenii de formare,

mineralizare si eruptie a dintilor temporari si
permanenti
1. Eruptia dentara.Definitie. Generalitati
Eruptia dentara reprezinta miscarea dintelui de la locul sau
de formare in oasele maxilare pana la locul sau pe
arcada. Eruptia dentara este un fenomen de crestere supus
unui tipar genetic si direct corelat cu dezvoltarea dintelui.
Natura fortelor intrinseci implicate in eruptia activa nu este complet
inteleasa. Exista diferite teorii care explica aceste forte. Eruptia dentara se
reaizeaza in concordant cu o cronologie specifica, implicand prezenta unui
mecanism programat care conduce la eruptia dentara. Acest mecanism
este unul factorial, fiind controlat de gene secifice, hormoni si factori de
crestere.
In general nu ne gandim la un nou nascut ca avand dinti. Totusi
la nastere coroanele celor 20 de dinti temporari sunt deja formate aproape
in totalitate la nivelul oaselor maxilare.
Dintii temporari erup pe parcursul primilor doi ani si jumatate de viata.De
obicei, primii dinti care apar in cavitatea bucala sunt incisivii centrali
mandibulari. Ei apar cand copilul are 6-8 luni. Ei sunt urmati de 4 dinti
frontali superiori (incisivii centrali si laterali). Dintii temporari apar periodic,
de obicei pereche pe ambele hemiarcade pana in jurul varstei de 2,5-3 ani.
Primii dinti apar, in general mai devreme la baieti, in timp ce
pentru secventele ulterioare fetele prezinta un avans limitat,
corelat cu cresterea in greutate care se face mai rapid la
acestea din urma.
Intarzieri ale eruptiei dentare sunt comune in cazul
copiilor nascuti prematur dar ritmul, in general, se
compenseaza pana la 2,5 ani.
Dintii temporari sunt la fel de importanti ca si cei
definitivi. Ei mentin spatiul pe arcada pentru eruptia dintelui
definitiv si au rol in masticatie si fizionomie. De aceea
trebuie ca orice leziune la nivelul dintilor temporari sa fie
privita cu seriozitate si copilul trebuie dus imediat la
medicul stomatolog.
Exista situatii exceptionale cand la nastere exista dinti
prezenti pe arcade (dinti natali) sau acestia apar in prima
luna de viata (dinti neonatal).Frecventa acestei anomalii
este de 1 la 2500-3000 de nasteri, iar dintii cei mai interesati
sunt incisivii centrali maxilari. Acesti dinti prezinta in
general hipoplazii ale smaltului si tulburari in formarea
cementului si deci in dezvoltarea radacinii ceea ce duce
rapid la pierderea lor de pe arcada. Foarte rar pot ramane pe
arcada pana la 4-5 ani.
Dupa eruptia ultimului dinte temporar urmeaza o pauza
de 4-5 ani. Eruptia dintilor permanenti, cu exceptia molarului
de minte are loc intre 6 si 13 ani. Primul grup de dinti
permanenti erupe intre 6 si 7 ani si este reprezentat de
primii molari de la ambele arcade si incisivii centrali
inferiori.
Intre 7 si 9 ani erupe grupul reprezentat de centralii si
lateralii superiori si inferiori. In perioada 9-12 ani apar
caninii si premolarii iar la 12-13 ani apar molarii secunzi.
Eruptia molarilor de minte are loc mai tarziu, in general intre
16 si 25 de ani.

2. Enumerati si caracterizati etapele eruptiei dentare.

Etapele caracteristice ale eruptiei dentare:

-Etapa preeruptiva care cuprinde miscarile pe care dintele le

face din zona unde s-a format pana la atingerea mucoasei bucale.

-Etapa prefunctionala ce cuprinde miscarile pe care le face

dintele in cavitatea bucala din momentul aparitiei primului punct
de sub mucoasa pana la atingerea planului de ocluzie si intalnirea
cu antagonistii.
 -Etapa functionala care cuprinde perioada din momentul
intalnirii cu dintele antagonist si intrarea in functie.

1. In etapa preeruptiva, intaosoasa mugurele dentar incepe

miscarile predominant axiale, in momentul in care coroana este
complet mineralizata, iar formarea radacinii este doar inceputa.
La sfarsitul acestei perioade se va forma intre o treime si
maximum jumatate din lungimea totala a radacinii. In cursul
acestui proces este demonstrata rata de multiplicare foarte rapida
a celulelor pulpare de la baza germenului dentar, avand drept
consecinta o crestere rapida a volumului pulpei in acest sector, si
exercitarea unor presiuni permanente asupra partii bazale a
sacului folicular, denumit si ligamentul in hamac. Procesele ce se
desfasoara in cursul acestei etape au incercat a fi explicate printr-
o multitudine de teorii.In concluzie, in timpul etapei preeruptive
au loc urmatoarele procese :

-deplasarea dentara intaosoasa poate fi apreciata drept o

consecinta a dezvoltarii rapide a celulelor pulpare

-directia deplasarii este asigurata de multiplicarea resturilor

epiteliale din jurul mugurilor dentari

-modificarile osului alveolar nu par a juca un rol, ele fiind in

general limitate si evidente, cel mult pe peretii laterali ai
alveolelor.

2. In etapa prefunctionala, elementul deteminant in

asigurarea deplasarii dintilor il reprezinta modificarile osului
alveolar, care sunt caracterizate prin cresteri importante pe
fundul alveolei, si mai reduse pe peretii laterali ai acesteia,
insotite de continuarea formarii radacinii. Miscarile dintilor in
eruptie sunt predominant axiale, iar directia deplasarii este
influentata de musculatura periorala si de limba.

3. Etapa functionala, este legata de atingerea planului de

ocluzie si de intrarea in functie a dintilor.Miscarile dintilor sunt
oprite de contactul acestora cu dintii antagonisti si cu cei vecini
dar si de terminarea formarii radacinii. Deplasarile sunt limitate si
sunt rezultatul restructurarii permanente a rapoartelor dintre
parghiile extraalveolare si cele intraalveolare si al modificarilor ce
au loc la nivelul punctelor de contact.
3. Mecanismul de eruptie a dintilor. Teoriile eruptiei
dentare

Mecanismul eruptiei nu este elucidat, existand o serie de

teorii care sustin rolul predominent al unor factori cum ar fi :

-formarea radacinii, care ar determina deplasarea coroanei

spre suprafata crestei alveolare;

-elongatia pulpara, consecutiva cresterii la nivelul

extremitatii ei bazale, nivel la care zona proliferativa pulpara este
separata de tesutul periapical prin epiteliul diafragmatic al tecii
Hertwig;

-ligamentul in hamac al lui Sicher, formatiune fibroasa de la

nivelul partii bazale a sacului folicular, care ar avea rol in
amortizarea presiunilor dezvoltate de cresterea volumului pulpar,
transformandu-le in forte de presiune a dintelui spre suprafata;

-presiunile sanguine din vasele parodontale si din regiunea

pulpei radiculare ar fi alt factor stimulator al eruptiei;

-apozitia osoasa din zona apicala sau cresterea diferentiata a

dintilor si osului ar determina migrarea dentara.

Teoriile eruptiei dintilor:

1. Teoria radiculara.(conform acestei teorii cauza eruptiei

dintilor este cresterea, edificarea si dezvoltarea radacinilor
acestora)

2.Teoria pulpara (se bazeaza pe faptul, ca tesutul de la virful

papilei dentare capata in urma defirentierii celulelor, un volum
mult mai mare comparativ cu cel intial)

3. Teoria tractiunii periodontiului

4.Teoria alveolara(conform acestei teorii dintele este

expulzat din alveola de catre maduva osoasa)

4. Eruptia dintilor temporari. Aparitia primordiilor, debutul

mineralizarii si definitivarea coroanelor dintilor temporari.
5.Termenii de eruptie a dintilor temporari

- 6 - 12 luni : incisivii centrali inferiori, centralii superiori, lateralii superiori,

lateralii inferiori ;
- 12 - 18 luni : primii molari temporari ;
- 18 - 24 luni : caninii ;
- 24 - 30 luni : ultimii molari temporari.

6. Termenii de edificare si resorbtie a radacinilor dintilor temporari.

7.Tipurile de resorbtie a radacinilor

Localizarea portiunilor initiale de resorbtie a radacinilor dintilor de lapte

depinde amplasarea nidatiilor predecesorilor sai permanenti: la incisiviisi
caninii temporari ea debuteaza in regiunea apicala dinspre oral la molarii
temporari –pe suprafata interradiculara.

Procesul de resorbtie a radacinilor dintilor de lapte incepe cu mult mai

inainte de eruptia dintilor permanenti corespunzatori si decurge foarte lent.

Perioadele de resorbtie sunt succedate de perioade de rapaus in

activitatea osteoclstelor, care se caracterizeaza prin aparitia
cementoblastelor si depunerea de cement sau de tesut osteoid pe
suprafata dentinei distruse.

8.Eruptia dintilor permanenti. Aparitia primordiilor, debutul

mineralizarii si definitivarea coroanelor dintilor permanenti
9. Termenii de eruptie a dintilor permanenti.

1. La 6 ani, atat la mandibula, cat si la maxilar, erupe

molarul 1, numit si molarul de 6 ani; acesta erupe in spatele
dintilor de lapte si nu inlocuieste niciun dinte, de aceea
multi parinti nu sunt constienti de prezenta lui,
considerandu-l dinte de lapte si neacordandu-i atentia
cuvenita la periaj;
2. La maxilarul superior ordinea de inlocuire a dintilor de
lapte este urmatoarea: incisiv central (la 7 ani), incisiv
lateral (la 8 ani), premolar 1 (la 9 ani), premolar 2 (la 10 ani),
canin (la 11-13 ani). Tocmai din motivul ca erupe ultimul,
caninul deseori isi gaseste locul ocupat, asa incat el este
cel mai frecvent situat in afara arcadei, necesitand pentru
aliniere aparat dentar fix sau mobil;
3. La mandibula ordinea de inlocuire a dintilor de lapte este
urmatoarea: incisiv central (la 7 ani), incisiv lateral (la 8
ani), canin (la 9 ani), premolar 1 (la 10 ani), premolar 2 (la 11
ani);
4. La 12 ani erupe la ambele maxilare molarul 2, numit si
molar de 12 ani;
5. Dupa 18 ani erupe molarul de minte, insa acesta trebuie
urmarit radiologic inca de la 16 ani, deoarece poate incepe
sa faca presiuni asupra celorlalti dinti care desi pana atunci
erau perfecti, vor incepe sa se inghesuie. La cei care au
purtat aparat dentar, eruptia molarului de minte poate
produce recidiva, reinghesuind dintii.

10. Termenii de formare a radacinilor dintilor permanenti.