Proiectarea Constructivă A Produselor Vestimentare

MODULUL 4:
PROIECTAREA
CONSTRUCTIVĂ A
PRODUSELOR
VESTIMENTARE
CONȚINUTUL MODULULUI:
1. Proiectarea tiparelor. Noțiuni generale.

• Informații inițiale necesare pentru proiectarea tiparelor de bază.
• Metode de măsurare a corpului uman și instrumente utilizate.
2. Preluarea indicatorilor dimensionali de pe corpul clientului.
3. Morfologia corpului uman.
• Caracteristica părților corpului omului.
• Conformația corpului uman.
• Ținuta corpului uman.
4. Stabilirea indicatorilor morfologici ai corpului clientului.
5. Adaptarea contururilor tiparelor de bază la particularitățile corpului clientului.
6. Aplicarea metodei de tăiere la adaptarea contururilor şabloanelor produselor
vestimentare cu sprijin pe umeri.
7. Aplicarea metodei de tăiere la adaptarea contururilor şabloanelor produselor
vestimentare cu sprijin în talie.
8. Modelarea constructivă a produselor de îmbrăcăminte.
9. Transfer de pense.
10. Proiectarea liniilor de divizare.
11. Proiectarea sistemelor de închidere.
12. Proiectarea buzunarelor.
13. Proiectarea pliurilor.
14. Deplasarea paralelă, radială și radial-paralelă.
15. Proiectarea tăieturilor și drapajelor.
16. Demodelarea pensei de omoplat.
17. Adaosuri necesare la proiectarea şi confecționarea produselor de îmbrăcăminte.
18. Generalități privind metodele grafice de calcul utilizate la proiectarea tiparelor de
bază.
19. Proiectarea șabloanelor.
Tema 1
PROIECTAREA TIPARELOR. NOȚIUNI GENERALE
Preluarea indicatorilor dimensionali de pe corpul clientului în vederea proiectării

produselor vestimentare în sistem individual.
Studiind această temă vei fi capabil: • Tipar de

• să identifici tipuri de tipare pentru produse bază
vestimentare; • Construcție de model
• să stabilești legătura dintre particularitățile corpului • Rețea de bază
clientului și tiparul produsului de îmbrăcăminte; • Punct antropometric
• să stabilești condițiile de preluare a măsurătorilor de pe • Indicator dimensional
corpul clientului;
• să distingi poziția punctelor antropometrice pe
suprafața corpului clientului.
Procesul de proiectare a tiparelor produselor vestimentare este o activitate

complexă, influențată de un șir de factori, precum relațiile dintre forma
corpului uman și model, construcție și material, sistemul de fabricaţie etc.

Această mare variabilitate de factori a condiționat proiectarea contururilor reperelor
produselor vestimentare în mai multe etape.
Conturul care se proiectează la prima etapă se numeşte tipar de bază (TB). Acesta
soluţionează problemele de asigurare a formei spaţiale a îmbrăcămintei şi a corespondenţei
antropometrice cu corpul uman.
Etapa a doua constă în aplicarea procedeelor de modelare constructivă, prin care conturul
tiparului de bază se transformă în construcție de model (CM).
În sistemul individual de fabricație a îmbrăcămintei lucrările specifice etapei a treia de
proiectare sunt efectuate la realizarea primei probe a semifabricatului de produs.
În cazul producerii îmbrăcămintei în sistem industrial, a treia etapă se rezumă la
confecţionarea mostrei experimentale, care permite concretizarea soluţiei
compozițional-constructive a unui anumit model şi atingerea corespondenţei antropometrice a
construcţiei în statică şi în dinamică.
Figura 4.1. Tipar de bază (șablon), construcție de model, mostră de produs
În industria de confecții sunt cunoscute și se utilizează diverse metode și recomandări

pentru construcţia tiparelor. Acestea pot fi clasificate după mai multe criterii, cele mai
importante fiind: subiectul pentru care este destinată construcţia (corp tip sau individual),
caracteristicile produsului (clasa, suprafaţa de sprijin, materialul etc.), domeniul de aplicare a
metodei (fabricaţia în sistem industrial sau individual a îmbrăcămintei etc.).
Pentru a asigura o poziționare bună a produsului pe corp este necesar să cunoaștem
legătura dintre suprafața corpului și produsul vestimentar, stabilită print-un sistem de linii
verticale și orizontale, numit rețea de bază (figura 4.2, tabelul 4.1).
Figura 4.2. Corespondența dintre suprafaţa corpului uman (a) și reţeaua de bază utilizată la
construcţia tiparelor elementelor vestimentare pentru produse cu sprijin pe umeri (b)
şi produse cu sprijin în talie (c)
Tabelul 4.1 – Denumirea şi notarea liniilor principale orizontale şi verticale pe suprafaţa

corpului uman (vezi fig. 4.2, a) şi pe tipare (vezi fig. 4.2, b, c)
DENUMIREA LINIILOR
NOTAREA
ORIZONTALE VERTICALE
1. Vertexului - 0
2. Cervicalo-umerală 1. Medie posterioară (de 1
simetrie a spatelui)
3. Omoplatului 2. Bazei gâtului laterală 2
4. Bustului subaxilară 3. Răscroielii mânecii la spate 3
5. Taliei (la mânecă – a cotului, 4. Laterală (interioară şi 4
corespunde punctului radial) exterioară la mânecă)
6. Şoldurilor 5. Răscroielii mânecii la faţă 5
7. Pliului subfesier 6. Centrului bustului 6
8. Genunchilor (corespunde 7. Medie anterioară (de simetrie 7
punctului rotulian) a feţei)
9. Pulpei 8. Linia pasului interioară 8
10. Terminaţiei - 9
METODE DE MĂSURARE A CORPULUI UMAN ŞI INSTRUMENTE UTILIZATE
Pentru proiectarea produselor vestimentare de dimensiuni şi forme adecvate este nevoie de

a prelua un şir de indicatori dimensionali, precum şi de a determina şi caracteriza principalii
indicatori morfologici: poziţia corpului, înălţimea umerilor, forma părţilor corpului, gradul de
dezvoltare a ţesutului muscular şi adipos, distribuţia ţesuturilor moi, proporţiile corpului.
Pentru acumularea datelor veridice despre dimensiunile şi forma corpului clientului se
recurge la selectarea valorilor din standarde dimensionale, în cazul când produsul de
îmbrăcăminte se proiectează pentru corpul tip sau la preluarea indicatorilor dimensionali direct
de pe corpul clientului, în cazul proiectării produselor vestimentare la comandă individuală.
Procesul de preluare a indicatorilor dimensionali de pe corpul clientului este reglementat
de un şir de condiţii. Astfel, toţi indicatorii dimensionali se vor prelua peste lenjerie sau peste
rochie mulată pe corp constituită dint-un singur strat (pentru bărbaţi – peste cămaşă). În procesul
de măsurare se urmăreşte poziţia celui măsurat, care trebuie să fie dreaptă, relaxată, fără a
modifica ţinuta naturală. Toate dimensiunile se preiau direct pe suprafaţa corpului fără a denatura
ţesuturile moi. Dimensiunile se preiau, în special, pe partea dreaptă a corpului, iar la depistarea
unei asimetrii vădite – pe ambele părţi.
Pentru asigurarea nivelului necesar de exactitate a măsurătorilor se pot utiliza un şir de
dispozitive speciale: element umeral, care fixează linia de mijloc a suprafeţei umărului, panglică
elastică pentru a fixa poziţia liniei taliei sau dispozitiv special, şnur elastic, închis ca contur
pentru a fixa poziţia orizontalei care trece prin punctele axilare posterioare.
Elementul umeral reprezintă un fragment al suprafeței de sprijin, limitat de zona axilară ca
lungime și realizat pentru o jumătate de produs. Elementul se leagă la nivelul bazei gâtului și
prevede posibilitatea de modificare a înclinației liniei umărului prin intermediul panglicilor
„velcro”. (figura 4.3, a).
Pentru a fixa poziţia liniei taliei şi a prelua unele dimensiuni de la nivelul taliei spre podea
se poate utiliza un dispozitiv special, care reprezintă o centură rigidă cu lăţimea de 2,0…2,5 cm.,
de-a lungul căreia se fixează o panglică centimetrică. Pe centură se fixează cu posibilitatea de
culisare trei panglici centimetrice cu lungimea până la podea (figura 4.3, b).
Figura 4.3. Dispozitive specialele pentru măsurarea corpului clientului

În procesul de preluare a indicatorilor dimensionali la femei, precum şi la realizarea
probelor, se ţine cont de tipul şi forma produselor de corsetărie şi a încălţămintei care urmează a
fi purtate cu produsul nou.
Instrumentul principal de lucru la preluarea indicatorilor dimensionali (măsurătorilor) este
panglica centimetrică.
Preluarea cu grad înalt de exactitate a indicatorilor dimensionali, determinarea
particularităţilor individuale de structură corporală permite determinarea corectă a principalilor
parametri ai construcţiei: echilibrul, silueta, elementele de bază ale viitorului produs încă la etapa
de preluare a comenzii.
Toţi indicatorii dimensionali pot fi clasificaţi în trei categorii:
✓ indicatori principali - prezintă informaţii generale despre corp;
✓ indicatori secundari - prezintă informaţii mai detaliate despre forma corpului, conformaţie
şi ţinută;
✓ indicatori auxiliari - permit soluţionarea particularităţilor de model, stabilesc dimensiunile
unor repere principale, suplimentare sau decorative.
Modalitatea de preluare a indicatorilor dimensionali este reglementată de standarde sau
metode de proiectare și presupune stabilirea valorilor segmentelor corpului, incluse între două
puncte situate pe superafața corpului sau dintre un punct și un plan, numite puncte și plane
antropometrice. În tabelul 4.2 și figura 4.4 se prezintă principalele puncte antropometrice,
utilizate pentru măsurarea corpului uman.
Tabelul 4.2 - Punctele antropometrice de bază (figura 4.4)
Notarea și denumirea punctului
Locul amplasării punctului antropometric
antropometric
1 - vertex creştetul capului
2 - cervical pe a şapte-a vertebră a coloanei vertebrale
3 - punctul lateral al bazei gâtului la intersecţia bazei gâtului şi a planului frontal, care
împarte zona umerală în jumătate
4 - umeral punctul de intersecție a planului frontal, care împarte zona
umerală în jumătate cu conturul care delimitează membrul
superior
5 - axilar posterior în spate, pe capătul arcului, format la îmbinarea membrului
superior lăsat în jos cu trunchiul
6 - radial cel mai proeminent punct în zona cotului ce se palpează la
îndoirea antebrațului
7 - axilar anterior în faţă, pe capătul arcului, format la îmbinarea membrului
superior lăsat în jos cu trunchiul
8 - mamelonar pe mijlocul mamelonului
9 – de înălțime a liniei taliei pe partea laterală în locul concavităţii maxime
10 – punctul proeminent al feselor pe cel mai proeminent loc al muşchiului fesier
11 - omoplaților pe cel mai proeminent punct al omoplaţilor
12 – proeminent al abdomenului pe cel mai proeminent sector al abdomenului
13 – anterior al taliei pe intersecţia liniei taliei şi a liniei de simetrie a feţei
14 - posterior al taliei pe intersecţia liniei taliei şi a liniei de simetrie a spatelui
15 - rotulian pe mijlocul rotulei
Figura 4.4. Poziția principalelor puncte antropometrice
1. Expune în câteva propoziții diferența dintre tiparul de bază și cel de model.

2. Definește termenul rețea de bază.
3. Numește liniile rețelei de bază pentru:
✓ produsul fustă;
✓ produsul pantaloni;
✓ produsul rochie.
4. Compară rețelele de bază pentru produsele fustă și pantaloni. Care linii
sunt prezente doar în rețeaua pantalonilor? De ce?
5. Numește condițiile de preluare a indicatorilor dimensionali ai corpului.
6. Marchează pe imaginea corpului unui coleg poziția punctelor
antropometrice de bază.
7. Argumentează necesitatea utilizării dispozitivelor speciale pentru preluarea
indicatorilor dimensionali, utilizând metoda Argument în 4 pași.
În tabelul de mai jos este prezentată structura argumentului.

Teza Un enunț laconic care afirmă o idee.
Explicația Două-trei propoziții, menite să dezvăluie esența afirmației, să explice termenii
cheie, principiile de bază.
Dovada Fapte, date statistice, opinii ale experților, analogii etc. care justifică teza.
Concluzia O frază laconică și clară care accentuează veridicitatea tezei anunțate.
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Tipar de bază contur prin care se asigură forma spaţială a îmbrăcămintei şi
corespondenţa antropometrică cu corpul uman.
Construcţie de model construcţie realizată prin intermediul procedeelor de modelare
constructivă, care cuprinde toate elementele modelului.
Reţea de bază sistem de linii verticale şi orizontale, prin care se asigură legătura
dintre suprafaţa corpului şi produsul vestimentar.
Punct antropometric punct de pe suprafaţa corpului, care se găseşte pe proeminenţe,
formaţiuni osoase sau pliuri de ţesut.
Indicator dimensional valoarea unui segment al corpului, preluat în conformitate cu anumite
prescripţii.
Corp tip corp virtual normal-proporțional, cu indicatorii dimensionali stabiliţi
de standarde dimensionale.
Tema 2
PRELUAREA INDICATORILOR DIMENSIONALI

DE PE CORPUL CLIENTULUI
Preluarea indicatorilor dimensionali de pe corpul clientului în vederea proiectării

Studiind această temă vei fi capabil: • Înălțime
• să identifici condițiile de preluare a indicatorilor • Perimetru
dimensionali; • Semiperimetru
• să explici modalitatea de preluare a indicatorilor • Lățime
dimensionali, utilizați pentru proiectarea produselor • Lungime
vestimentare; • Arc
• să compari dimensiunile corpurilor individuale și a • Adâncime
celor tip. • Distanţă
În procesul de proiectare a produselor de îmbrăcăminte, în calitate de

date iniţiale servesc valorile indicatorilor dimensionali, stabiliţi prin
măsurare directă a corpului clientului sau preluați din standarde dimensionale
pentru fabricarea în masă a produselor vestimentare.
Numărul indicatorilor dimensionali preluaţi depinde de metoda de proiectare a produsului
vestimentar, de particularităţile corpului clientului şi de modelul care urmează să fie proiectat.
Dimensiunile antropometrice se grupează şi se notează prin litere, după cum urmează: Î –
înălţimi, P – perimetre, S – semiperimetre, l – lăţimi, A – arce, adâncimi, D – distanţe, L –
lungimi. Indicele care însoţeşte litera determinantă pentru tipul dimensiunii va indica locul
preluării acesteia.
Valorile pentru înălţimi, perimetre, lungimi, adâncimi şi arce se înscriu în valoare completă,
iar cele ale perimetrelor, lăţimilor, distanţelor dintre puncte proeminente se preiau în valoare
deplină, dar se înregistrează ca jumătate din valoare.
Lista indicatorilor dimensionali, utilizaţi pentru proiectarea produselor vestimentare de
diverse tipuri se prezintă în tabelul 4.3.
Tabelul 4.3. Indicatori dimensionali şi modalitatea de preluare a acestora (fig. 4.4')
Nr. Indicatorul Notarea
Metoda de măsurare
crt. dimensional convențională
1 2 3 4
Înălțimea Se preia pe verticală distanța de la podea până la
1 Îc
corpului punctul creștetul capului.
Se preia perimetrul deplin al gâtului. Muchia de jos a
Perimetrul panglicii centimetrice trece în spate un pic mai sus de
gâtului Pg punctul cervical, în partea laterală și anterioară – pe
2
Semiperimetrul Sg baza gâtului. Valoarea se citește pe muchia inferioară a
gâtului panglicii centimetrice și se înscrie ca jumătate din
valoare.
Se preia perimetrul deplin al bustului. La spate panglica
Perimetrul
trece orizontal, atingând cu muchia superioară punctele
bustului I PbI
3 axilare posterioare, apoi sub axile şi pe față la nivelul
Semiperimetrul SbI
bazei superioare a glandelor mamare și se înscrie ca
bustului I
jumătate din valoare.
4 Perimetrul PbII Se preia perimetrul deplin al bustului. La spate panglica
bustului II SbII trece orizontal, atingând cu muchia superioară punctele
Semiperimetrul axilare posterioare, apoi sub axile și pe față la nivelul
bustului II punctelor mamelonare și se înscrie ca jumătate din
valoare. Perimetrele bustului I şi II se preiau consecutiv,
fără a mișca panglica pe spatele celui măsurat.
Se preia perimetrul deplin al bustului. Panglica va trece
orizontal la nivelul punctelor mamelonare şi se încheie
Perimetrul pe partea dreaptă a trunchiului. La măsurarea femeilor
bustului III PbIII cu glandele mamare amplasate jos, panglica se
5
Semiperimetrul SbIII poziţionează în apropierea axilelor (3…4 cm.) în spate
bustului III trece orizontal și în faţă peste proeminenţa glandelor
mamare. Dimensiunea se înregistrează ca jumătate din
valoare.
Perimetrul
Se preia perimetrul deplin al taliei. Panglica trece
taliei Pt
6 orizontal la nivelul liniei taliei. Dimensiunea se
Semiperimetrul St
înregistrează ca jumătate din valoare.
taliei
Perimetrul
Se preia perimetrul deplin al şoldurilor. Panglica va
şoldurilor
trece orizontal la nivelul punctelor fesiere în spate şi
Semiperimetrul
luând în considerare proeminenţa abdominală în faţă.
şoldurilor (la Pş
7 Pentru precizie se recomandă utilizarea unei plăci
femei – Sş
flexibile care se amplasează vertical la nivelul punctelor
incluzând
proeminente ale abdomenului. Dimensiunea se
proeminenţa
abdominală )
Se preia orizontal la nivelul bazei superioare a glandelor
Lăţimea mamare între orizontalele imaginare care urcă în sus de
8 lb
bustului la punctele axilare anterioare. Dimensiunea se
Lungimea Ls.t. Se preia de la punctul cervical până la linia taliei în
9 spatelui până la spate, paralel cu coloana vertebrală şi ţinând cont de
talie proeminenţa omoplaţilor.
Continuarea tabelului 4.3

1 2 3 4
Se preia de la punctul lateral al bazei gâtului până la
Arcul vertical al
10 Av.s. linia taliei în spate, paralel cu coloana vertebrală şi
spatelui
ţinând cont de proeminenţa omoplaţilor.
Se preia de la punctul lateral al bazei gâtului prin
Lungimea taliei
11 Lf.tI punctul mamelonar şi mai jos până la linia taliei paralel
în faţă I
cu linia de simetrie a corpului în faţă.
Se preia la femei simultan cu dimensiunea LftI, limitând
Înălţimea
12 ÎbI distanţa dintre punctul lateral al bazei gâtului şi punctul
bustului
mamelonar.
Se preia de la punctul lateral al bazei gâtului paralel
Adâncimea
coloanei vertebrale, ţinând cont de proeminenţa
răscroielii
13 ARSI omoplaţilor până la orizontala care trece la nivelul
mânecii la spate
punctelor axilare posterioare. Această dimensiune se
I
preia simultan cu Avs.
Adâncimea Se preia de la punctul lateral al bazei gâtului paralel cu
14 ARFI
răscroielii linia de simetrie a corpului, până la orizontala care trece
mânecii la faţă I la nivelul punctelor axilare anterioare. Această
dimensiune se preia simultan cu LftI.
Se preia distanţa minimă dintre punctul de intersecţie a
Înălţimea oblică
15 Îo.u. liniei taliei cu coloana vertebrală până la punctul
a umărului
umeral.
Se preia orizontal peste omoplaţi între punctele axilare
16 Lăţimea spatelui ls posterioare. Dimensiunea se înregistrează ca jumătate
din valoare.
Se preia pe spate de la punctul cervical până la nivelul
Lungimea lungimii produsului. Pentru produsele cu silueta dreaptă
17 produsului cu Lpr panglica se ţine întinsă, iar pentru cele de siluetă
sprijin pe umeri ajustată sau semiajustată – cu fixare la nivelul liniei
taliei.
Se preia în spate pe suprafaţa corpului de la linia taliei
18 Lungimea fustei Lf până la nivelul punctelor fesiere şi mai departe vertical
până la nivelul de lungime impus.
Distanţa pe
partea laterală de Se preia pe partea laterală a corpului distanţa de la linia
19 Ll.t-p taliei, prin punctul proeminent al şoldurilor şi vertical în
la linia taliei jos până la podea.
până la podea
Distanţa pe
partea Se preia pe partea posterioară a corpului distanţa de la
20 posterioară de la Lp.t-p linia taliei, prin punctul fesier şi vertical în jos până la
linia taliei până podea.
la podea
Distanţa pe
Se preia pe partea anterioară a corpului distanţa de la
partea anterioară
21 La.t-p linia taliei, prin punctul proeminent al abdomenului şi
de la linia taliei vertical în jos până la podea.
până la podea
Lungimea
Se preia pe suprafaţa interioară a piciorului distanţa de
22 piciorului pe Lint la zona inghinală până la podea.
partea interioară
Lungimea Se preia de la punctul lateral al bazei gâtului până la
23 Lu
umărului punctul umeral.
1 2 3 4
Se preia pe membrul superior lăsat liber în jos distanţa
Lungimea de la punctul umeral, pe suprafaţa exterioară a braţului
24 Lm şi a antebraţului până la nivelul impus de lungime a
mânecii
mânecii. Se recomandă preluarea simultan cu Lu.
Se preia pe membrul superior coborât liber în jos
Perimetrul axilar perpendicular axei braţului astfel, ca muchia superioară
25 Pa.b. a panglicii centimetrice să atingă punctele axilare
al braţului posterioare. Panglica se încheie pe partea exterioară a
braţului.
Distanţa dintre Se preia distanţa pe orizontală între punctele
26 punctele Dp.m. mamelonare. Dimensiunea se înregistrează ca jumătate
mamelonare din valoare.
Înălţimea oblică Se preia la bărbaţi ca distanţă minimă între punctul
27 a umărului în Îo.u.fI umeral şi punctul de intersecţie a liniei taliei cu linia de
faţă simetrie a feței.
Se preia perimetrul orizontal în jurul coapsei, atingând
Perimetrul
28 Pcs cu muchia superioară a panglicii centimetrice pliul
coapsei subfesier. Panglica se închide pe partea exterioară a
coapsei.
Panglica centimetrică se dispune orizontal la nivelul
Perimetrul
29 Pgn genunchiului, încheind-o în partea exterioară a
genunchiului piciorului.
Perimetrul
30 articulaţiei Pa.m. Se preia perimetrul perpendicular axei antebraţului.
mâinii
Perimetrul Se preia peste punctul proeminent al cefei şi cele
31 Pcp proeminente ale frunţii. Panglica se încheie în faţă.
capului
Înălțimea Se preia de pe corpul clientului în poziție așezat distanța
32 Îșez. de la linia taliei până la suprafața de ședere.
șezutului
14
1 13 12
23 11
2 8 10
25 31
3 9
4 15
5 26
6
7
20 16
28 18 29
19 24
17
30
32
21
22
Figura 4.4'. Schema de preluare a indicatorilor dimensionali de pe suprafața corpului clientului

Pentru proiectarea șabloanelor tiparelor de bază și în cazul proiectării îmbrăcămintei la
scara industrială se utilizează dimensiuni ale corpurilor tip (standardizate).
În prezent industria de confecţii produce îmbrăcăminte pentru adulţi şi copii corespunzător
tipologiei dimensionale unificate a populaţiei masculine şi feminine din ţările Europei de Est.
Aceasta prevede, că corpurile se clasifică după vârstă, mărimi, talii şi grupe de conformaţie.
În standardele dimensionale corpurile tip se marchează prin cele trei caracteristici
dimensionale principale: înălţimea corpului, perimetrul bustului III şi indicatorul de conformaţie
– perimetrul șoldurilor la femei şi perimetrul taliei la bărbaţi şi copii.
Actualmente, pe teritoriul Republicii Moldova sunt puse în aplicaţie standardele
dimensionale ale Federaţiei Ruse, care se clasifică în cele de stat (GOST) și de ramură (OST).
Intervalul numeric dintre două corpuri tip vecine, stabilit pentru indicatorii dimensionali
principali se numeşte interval de indiferenţă. Acesta limitează domeniul de valori, în interiorul
căruia diferenţele dintre dimensiunile produsului de îmbrăcăminte şi cele ale corpului nu este
semnificativ pentru purtător.
Pentru indicatorii antropometrici principali sunt stabilite următoarele valori pentru
intervalul de indiferenţă:
Înălţimea corpului – 6 cm;
Perimetrul bustului - 4 cm;
Perimetrul taliei la bărbaţi – 6 cm, la copii – 3 cm;
Perimetrul șoldurilor la femei – 4 cm.
ORDINEA DESFĂŞURĂRII LUCRĂRII:

1. Răspunde la întrebările de evaluare în scopul consolidării cunoştinţelor teoretice
privind preluarea indicatorilor antropometrici.
a) Ce grupe de indicatori dimensionali există?
b) Cum se marchează grupele de indicatori dimensionali?
c) Pentru care indicatori dimensionali valoarea preluată se înregistrează în
jumătate?
d) Care sunt punctele antropometrice utilizate la preluarea indicatorilor
dimensionali?
e) Ce instrumente și dispozitive se utilizează pentru preluarea indicatorilor
dimensionali?
f) Ce prescripții se impun procedurii de preluare a indicatorilor dimensionali?
g) Care sunt condițiile de preluare a perimetrelor?
h) Care sunt condițiile de preluare a lungimilor?
2. Pregătește instrumentele și dispozitivele de măsurat.
3. Realizează măsurătorile corpului clientului, respectând prescripțiile.
4. Realizează analiza comparativă a corpului măsurat cu corpul tip.
5. Perfectează raportul privind realizarea lucrărilor practice.
Pentru efectuarea lucrării e necesar să cunoaștem tehnica de măsurare a corpului individual

conform metodologiei expuse în tabelul 4.3, apoi se recurge la preluarea indicatorilor
dimensionali de pe corpul clientului.
Corpul se măsoară, lucrând în grupuri a câte trei persoane, fiecare dintre acestea fiind pe
rol de măsurat, cel care măsoară şi cel ce înscrie rezultatele măsurătorilor. Fiecare indicator
dimensional se preia de trei ori conform metodologiei descrise şi valoarea medie calculată se
înscrie în tabelul 4.4.
Tabelul 4.4 - Analiza comparativă a dimensiunilor corpurilor individuale şi a celor tip

Valoarea indicatorului
Nr. Denumirea indicatorului Notarea dimensional, cm
Abaterea, cm
crt. dimensional convenţională Corp
Corp tip
individual
1 2 3 4 5 6
În funcţie de valoarea indicatorilor dimensionali principali (Îc – PbIII – Pş la femei şi Îc –

PbIII – Pt la bărbaţi) din acte normative se selectează corpul tip apropiat de dimensiunile celui
individual. În tabelul 4.4 se introduc datele antropometrice specifice corpului tip. Valorile
obţinute pentru abaterile de la corpul tip permit efectuarea unei analize a particularităţilor de
structură corporală a clientului măsurat.
ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:
1. Care este diferența de preluare a perimetrelor bustului I, II și III?

2. De ce se recomandă preluarea indicatorilor dimensionali de trei ori?
3. Care dintre indicatorii dimensionali preluați descriu partea inferioară a corpului?
4. Care sunt indicatorii dimensionali principali pentru corpurile tip?
5. Pentru care indicatori dimensionali abaterile de la corpul tip prezintă valori maximale?
Cum crezi, de ce?
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Înălţime indicator dimensional, preluat de la un punct antropometric
până la un plan orizontal.
Perimetru lungimea conturului corpului la un anumit nivel.
Semiperimetru jumătate din lungimea conturului corpului la un anumit nivel.
Lăţime distanţa pe orizontală între două puncte antropometrice.
Arc dimensiune antropometrică, preluată pe contur curbiliniu
deschis.
Adâncime distanţa de la un plan de referinţă până la suprafaţa corpului.
Distanţă intervalul dintre două puncte antropometrice proeminente.
Lungime distanţa pe verticală dintre un punct antropometric şi un plan
orizontal.
Corp tip corp normal-proporțional standardizat.
Tipologie dimensională sistemul de corpuri tip pentru care se confecționează
îmbrăcăminte în masă.
Tema 3
MORFOLOGIA CORPULUI UMAN
Analiza particularităților morfologice individuale ale clientului vis-à-vis de

proiectarea produselor vestimentare.
Studiind această temă vei fi capabil: • Forma
• să prezinți caracteristicile părților componente ale părților corpului

corpului clientului; • Conformația
corpului
• să descrii grupele de conformație ale corpului
clientului; • Ținuta corpului
uman
• să caracterizezi ținuta corpului uman.
CARACTERISTICA PĂRȚILOR CORPULUI OMULUI

Forma corpului este determinată de aspectul exterior și de conturul acestuia.
Pentru a caracteriza forma corpului se recurge la studiul părților distincte ale
acestuia: gâtul, trunchiul, membrele superioare și membrele inferioare (tabelul 4.5).

Gâtul – partea superioară a corpului, limitată de vertebra a 7-a, punctele de bază ale gâtului pe
lateral și în față. Pentru a caracteriza gâtul se analizează forma secțiunii orizontale, forma
suprafeței laterale și lungimea acestuia.
Umerii sunt poziționați în partea superioară a corpului de la baza gâtului până la articulațiile
umerale, se caracterizează printr-o înclinație neînsemnată și indicatorul dimensional „Lungimea
umărului”.
Forma bustului se caracterizează prin forma cutiei toracice, gradul de dezvoltare a mușchilor
pectorali și prin forma glandelor mamare la femei.
Abdomenul – partea anterioară a trunchiului, cuprinsă între cutia toracică și partea superioară a
bazinului. Aspectul exterior al abdomenului depinde de vârsta și sexul clientului, cantitatea de
țesut adipos și de raportul dintre dimensiunile cutiei toracice și bazin.
Spatele – partea dorsală a trunchiului cuprinsă între vertebra a 7-a și osul sacru. Aspectul exterior
al spatelui este determinat de curburile coloanei vertebrale, forma omoplaților, gradul de
dezvoltare a țesutului muscular și cel adipos.
Fesele – partea inferioară dorsală a trunchiului. Aspectul exterior este determinat de forma
bazinului și de mușchii fesieri.
Membrele superioare – părți pare ale corpului, se constituie din braț, antebraț și mână. Aspectul
exterior al membrelor superioare este determinat de gradul de dezvoltare a mușchilor și a
țesutului adipos, unghiul α, format de axa brațului și axa orizontală a trunchiului, trasată prin
articulația umerală și unghiul β, format de axele brațului și antebrațului. În funcție de gradul de
dezvoltare a mușchilor și a țesutului adipos, membrele superioare pot fi slabe, normale și pline,
cu distribuția țesutului adipos uniformă sau neuniformă.
Membrele inferioare – părți pare ale corpului, se constituie din coapsă, gambă și labă a
piciorului. Aspectul exterior al membrelor inferioare este determinat de gradul de dezvoltare a
mușchilor și a țesutului adipos, depinde de poziția axelor coapsei și a gambei. În funcție de
gradul de dezvoltare a mușchilor și a țesutului adipos, membrele inferioare pot fi normale,
musculoase, slabe și pline, cu distribuția țesutului adipos uniformă sau neuniformă.
Tabelul 4.5. -Caracteristica părților corpului omului
Denumirea și descrierea părții corpului uman Poziția

Gâtul
1 2
În funcție de forma secțiunii orizontale gâtul poate fi:
1. circular;
2. elipsoidal orizontal;
3. elipsoidal vertical.
În funcție de configurația conturului lateral gâtul poate fi:

1. cilindric;
2. cilindric, cu majorarea lățimii spre cap;
3. cilindric, cu majorarea lățimii spre bază.
În funcție de lungime gâtul poate fi:
1. normal;
2. scurt;
3. lung.
1 2
Umerii
În funcție de lungime umerii pot fi:
1. normali, egali ca lungime cu valoarea corpului tip;
2. înguști, mai mici ca lungime decât valoarea corpului tip;
3. lați, mai mari ca lungime decât valoarea corpului tip.
În funcție de gradul de înclinație față de orizontala care
trece prin punctul cervical, umerii pot fi:
1. normali, când Îu=6,2±0,75 cm;
2. înalți, când Îu=4,7±0,75 cm;
3. coborâți, când Îu=7,7±0,75 cm.
Glandele mamare
În funcție de volumul glandei mamare, determinat de
diferența dintre perimetrele bustului III și IV (Vgm) se
deosebesc:
1. glande mamare slab dezvoltate, dacă Vgm<12 cm;
2. glande mamare slab-mediu dezvoltate, dacă Vgm<14 cm;
3. glande mamare mediu dezvoltate, dacă 14cm<Vgm<16
cm;
4. glande mamare puternic dezvoltate, dacă Vgm>16 cm.
În funcție de nivelul de amplasare a glandelor mamare
raportat la punctele axilare anterioare se deosebesc:
1. glande normal amplasate;
2. glande jos amplasate;
3. glande înalt amplasate.
Abdomenul
În funcție de gradul de proeminență a abdomenului în raport
cu linia taliei (Pa), acesta poate fi:
1. plat, dacă Pa<1 cm;
2. mediu, dacă Pa =2...5 cm;
3. proeminent, dacă Pa>5 cm.
În funcție de nivelul de amplasare a proeminenței
abdomenului, deosebim:
1. abdomen coborât;
2. abdomen înalt.
Spatele
În funcție de gradul de dezvoltare a mușchilor și a țesutului
adipos, deosebim spate:
1. normal, cu adâncitură mică între omoplați;
2. rotunjit, fără adâncitură între omoplați;
3. cu adâncitură pronunțată între omoplați;
4. plat, fără adâncitură între omoplați.
În funcție de valoarea indicatorului poziția corpului (Pc),
spatele poate fi:
1. normal, dacă Pc = 6,15±0,15 cm;
2. încovoiat, dacă Pc > 7,2 cm;
3.î, dacă Pc < 5 cm.
1 2
În funcție de valoarea indicatorilor de adâncime a curburilor
lombare ale coloanei vertebrale AclI și AclII, se deosebesc:
1. curburi normale, când AclI=4,5±1,5 cm, AclII=5±1,5 cm;
2. curburi accentuate, când AclI>6 cm, AclII>6,5 cm;
3. curburi atenuate, când AclI<3 cm, AclII<3,5 cm.
Fesele
În funcție de gradul de dezvoltare deosebim:
1. fese normale;
2. fese plate;
3. fese proeminente.
În funcție de nivelul de amplasare a punctelor fesiere, fesele

pot fi:
1. normal amplasate;
2. înalt amplasate;
3. jos amplasate.
Forma șoldurilor
În funcție de valoarea diametrului transversal al șoldurilor,
se deosebesc șolduri:
1. normale;
2. înguste;
3. late.
În funcție de poziția punctului proeminent pe conturul
lateral al șoldului, acestea pot fi:
1. plate;
2. proeminente;
3. înalte;
4. joase.
Membrele superioare
În funcție de valoarea unghiului format de axa brațului și
cea a antebrațului, membrele superioare pot fi:
1. normale, când β = 164°;
2. îndoite în cot, când β < 164°;
3. îndreptate în cot, când β > 164°.
În funcție de poziția spațială a brațului în raport cu axa
corpului și de valoarea unghiului α, membrele superioare
pot avea poziție:
1. îndreptată spre spate, α > 90°;
2. îndreptată spre față, α < 90°;
3. verticală, α = 90°.
1 2
Membrele inferioare
În funcție de poziția axelor coapsei și a gambei, membrele
inferioare pot fi de formă:
1. normală, când axele se amplasează pe o linie, unghiul
γ = 180°;
2. de „O”, când axele formează unghiuri obtuze,

îndreptate unul spre altul, γ > 180°;
3. de „X”, când axele formează unghiuri obtuze,

îndreptate în părți opuse, γ < 180°;
4. de „compas”, când axele se amplasează pe o linie, dar

liniile obținute nu sunt paralele, distanțându-se în jos,
unghiul γ = 180°,
5. cu vârfurile degetelor distanțate;
6. cu vârfurile degetelor apropiate.

8. Enumeră și descrie părțile componente ale corpului omului.
9. Enumeră caracteristicile distincte ale gâtului.
10. Descrie indicatorii care caracterizează umerii:
✓ conform lungimii;
✓ conform gradului de înclinație.
11. Clienta prezintă perimetrul bustului III de 105 cm și perimetrul bustului

IV de 87 cm. Calculează volumul glandelor mamare.
12. Ce valoare va prezenta abdomenul proeminent în raport cu linia taliei?
13. Determină cu ajutorul colegului forma propriului spate și gradul de

proeminență a feselor în funcție de poziția corpului și de adâncimile
curburii lombare.
14. Examinează-ți în oglindă membrele inferioare și descrie forma acestora.
CONFORMAȚIA CORPULUI UMAN
Conformația corpului uman este determinată de o serie de indicatori de structură a acestuia,

care-i determină aspectul exterior şi depind de gradul de dezvoltare a musculaturii, a țesutului
adipos subcutanat pe părțile corpului, forma şi dimensiunile scheletului, sexul şi vârsta omului.
Conformația se determină în funcție de forma gâtului, cutiei toracice, abdomenului, spatelui,
membrelor superioare şi membrelor inferioare.
Gradul de dezvoltare a musculaturii se determină separat pentru zona umerală, bust, spate,
membre. Pe fiecare sector gradul de dezvoltare a musculaturii poate fi slab, mediu sau puternic,
separându-se în două tipuri intermediare slab-mediu şi mediu-puternic.
Gradul de dezvoltare a țesutului adipos subcutanat se caracterizează prin grosimea pliurilor
adipoase pe partea interioară a brațului și antebrațului, pe coapse și gambe, în zona omoplaților,
pe bust şi abdomen. Acesta poate fi slab, mediu sau abundent.
În cazul dezvoltării slabe a țesutului adipos pe suprafața corpului se citește clar relieful
omoplaților, claviculelor, articulațiilor membrelor superioare şi membrelor inferioare. Pentru
țesutul adipos dezvoltat mediu, relieful oaselor se citeşte slab pe suprafața corpului. Se consideră
puternic gradul de dezvoltare a țesutului adipos în cazul în care toate contururile corpului sunt
rotunjite, relieful zonei umerale şi al articulațiilor membrelor este atenuat.
Îmbinările dintre diversele variante ale caracteristicilor de formă ale corpului generează mai
multe tipuri de conformație. Pentru descrierea formei exterioare a corpului se utilizează mai
multe variante ale clasificărilor de corpuri pe tipuri de conformație.
Laboratorul ȚOTŞL1 a propus o clasificare antropomorfologică a corpurilor feminine, care are la
bază gradul de dezvoltare a musculaturii şi a țesutului adipos, caracterul distribuției acestuia,
ținând cont şi de indicatorii antropometrici şi caracteristicile morfologice ale corpurilor. În acest
caz corpul este studiat în două vederi – frontală şi în profil, permițând separarea a nouă grupe de
conformație – trei de bază (echilibrat, superior şi inferior) şi şase combinate (tabelul 4.6).
Figura 4.5. Diametrele transversale şi antero-posterioare ale bustului şi şoldurilor
Încadrarea corpului într-o anumită grupă de conformație se realizează în funcție de valoarea

diferenței dintre diametrele transversale şi cele antero-posterioare ale perimetrelor bustului şi
şoldurilor (figura 4.5):
1. diametrul transversal al bustului (dtr.b) – distanța de proiecție dintre punctele axilare
anterioare;
2. diametrul transversal al şoldurilor (dtr.ş) – distanța de proiecție dintre punctele

extreme ale conturului lateral la nivelul de preluare a perimetrului şoldurilor;
3. diametrul antero-posterior al bustului (da-p.b) – distanța oblică de proiecție dintre

punctele proeminente ale omoplaților şi bustului;
4. diametrul antero-posterior al şoldurilor (da-p.ş) – distanța de proiecție dintre planele

verticale, tangente la punctele proeminente ale feselor şi abdomenului.
Tabelul 4.6. Caracteristica tipurilor de conformație conform clasificării ȚOTŞL

Grupa de Caracteristica grupei de conformație Imaginea
1
ȚOTȘL – Laboratorul Central Tehnic Experimental de Confecții din Moscova, Federeația Rusă.
conformație grafică
1 2 3
1. Echilibrată Proeminențe echilibrate ale glandelor mamare şi
în plan frontal abdomenului, feselor şi omoplaților. Diametrele transversale
şi din profil şi cele antero-posterioare se găsesc în relația:
(Ee) dtr.ş – dtr.b = 5…7 cm;
da-p.ş – da-p.b = 0…2 cm.
În standardele dimensionale aceste corpuri se încadrează în
grupa a II-a de conformație, uneori în I-a sau a II-a.
2. Echilibrată Proeminența accentuată a glandelor mamare comparativ cu
în plan frontal abdomenul şi/sau a omoplaților comparativ cu fesele.
şi superioară Diametrele transversale şi cele antero-posterioare se găsesc
din profil (Es) în relația:
dtr.ş – dtr.b = 5…7 cm;
da-p.ş – da-p.b < 0.
I-a grupă de conformație.
3. Echilibrată Proeminența accentuată a abdomenului comparativ cu
în plan frontal glandele mamare şi a feselor comparativ cu omoplații sau
şi inferioară proeminențe echilibrate ale glandelor mamare şi
din profil (Ei) abdomenului şi proeminența accentuată a feselor comparativ
cu omoplații. Diametrele transversale şi cele
antero-posterioare se găsesc în relația:
dtr.ş – dtr.b = 5…7 cm;
da-p.ş – da-p.b > 2 cm.
grupa a III-a de conformație.
1 2 3
4. Superioară Proeminența accentuată a glandelor mamare comparativ cu
în plan frontal abdomenul şi a feselor comparativ cu omoplații sau
şi echilibrată proeminențe echilibrate ale glandelor mamare şi
din profil (Se) abdomenului şi a feselor şi omoplaților. Diametrele
transversale şi cele antero-posterioare se găsesc în relația:
dtr.ş – dtr.b < 5 cm;
da-p.ş – da-p.b = 0…2 cm
I-a grupă de conformație.
5. Superioară Proeminența accentuată a glandelor mamare comparativ cu
în plan frontal abdomenul şi a omoplaților comparativ cu fesele sau
şi din profil proeminența accentuată a glandelor mamare comparativ cu
(Ss) abdomenul şi proeminențe echilibrate ale omoplaților şi
feselor sau proeminențe echilibrate ale glandelor mamare şi
abdomen şi proeminența accentuată a omoplaților comparativ
cu fesele. Diametrele transversale şi cele antero-posterioare
se găsesc în relația:
da-p.ş – da-p.b ≤ 0 cm.
grupele I-a şi a II-a de conformație.
6. Superioară Proeminența accentuată a abdomenului comparativ cu
în plan frontal glandele mamare şi proeminențe echilibrate ale omoplaților
şi inferioară şi feselor sau proeminența accentuată a abdomenului
din profil (Si) comparativ cu glandele mamare şi a feselor comparativ cu
omoplații sau proeminențe echilibrate ale glandelor mamare
şi abdomen şi proeminența accentuată a feselor comparativ
da-p.ş – da-p.b > 2 cm.
grupa a II-a de conformație.
7. Inferioară Proeminențe echilibrate ale glandelor mamare şi
în plan frontal abdomenului, feselor şi omoplaților. Diametrele transversale
şi echilibrată şi cele antero-posterioare se găsesc în relația:
din profil (Ie) dtr.ş – dtr.b > 7 cm;
da-p.ş – da-p.b = 0…2 cm.
grupele II-a şi a III-a de conformație.
1 2 3
8. Inferioară Proeminența accentuată a glandelor mamare comparativ cu
în plan frontal abdomenul şi proeminențe echilibrate ale feselor şi
şi superioară omoplaților. Diametrele transversale şi cele
din profil (Is) antero-posterioare se găsesc în relația:
dtr.ş – dtr.b > 7 cm;
da-p.ş – da-p.b < 0 cm.
grupele a II-a şi a III-a de conformație.
9. Inferioară Proeminența accentuată a abdomenului comparativ cu
în plan frontal glandele mamare şi a feselor comparativ cu omoplații sau
şi din profil proeminențe echilibrate ale glandelor mamare şi
(Ii) abdomenului şi proeminența accentuată a feselor comparativ
dtr.ş – dtr.b > 7 cm;
da-p.ş – da-p.b ≥ 2 cm.
grupele a III-a şi a IV-a de conformație.
Conformația masculină se determină în funcție de gradul de dezvoltare şi de distribuția țesutului

adipos şi a musculaturii şi poate fi leptozomă, normală, rubensiană, superioară şi inferioară, etc.
V. Bunak distinge şapte tipuri de conformații la bărbați, dintre care trei sunt de bază:
• Tipul toracal (fig. 4.6, a) este caracterizat printr-o slabă dezvoltare a musculaturii şi
țesutului adipos, o cutie toracică aplatizată, abdomen scobit și spate încovoiat.
• Tipul muscular (fig 4.6, b) este caracterizat printr-o dezvoltare medie a țesutului adipos,
musculatura medie sau medie spre puternică, torace cilindric, spate normal sau încordat.
• Tipul abdominal (fig. 4.6, c) este caracterizat printr-o dezvoltare abundentă a țesutului
adipos, o musculatură slabă sau mediu dezvoltată, o cutie toracică conică (cu baza mare în
jos), abdomen proeminent, rotunjit şi spate rotunjit, încovoiat sau normal.
Un grup separat de purtători reprezintă bărbații cu dezvoltarea abundentă a țesutului adipos

subcutanat. În această categorie de purtători se separă:
• prima variantă – cutie toracică îngustă şi bazin lat, proeminența abdomenului la
nivelul liniei taliei şi mai jos, proeminența accentuată a omoplaților comparativ cu
fesele, umerii coborâți, spatele mai lat decât bustul, ținută încovoiată;
• a doua variantă – bustul mai lat decât spatele, deschis, umerii drepți, curburile
coloanei vertebrale se apropie de cele tip, proeminența echilibrată a omoplaților şi
feselor, abdomen rotunjit, cu distribuție uniformă a țesutului adipos la nivelul liniei
taliei;
• a treia variantă – centura umerală mai lată decât cea a bazinului, abdomenul
amplasat mai sus de linia taliei, proeminența accentuată a feselor comparativ cu
omoplații, curbura accentuată a coloanei vertebrale la nivelul liniei taliei.
Figura 4.6. Tipuri de conformații masculine (după V.V. Bunak):
a – toracal; b – muscular; c – abdominal.
Conformația la copii se modifică pe parcursul întregii perioade de creştere şi depinde de gradul

de dezvoltare a musculaturii şi a țesutului adipos, de condițiile şi de modul de viață al copilului
care determină forma cutiei toracice şi a abdomenului, a spatelui şi a feselor. V. Ştefco separă
patru tipuri de conformație caracteristice pentru adolescenți:
• astenic – se caracterizează prin dezvoltarea slabă a musculaturii şi a țesutului adipos,
cutie toracică plată şi îngustă, spate încovoiat, membre lungi;
• toracal – prezintă grad mediu sau mediu-slab de dezvoltare a musculaturii şi a

țesutului adipos, cutie toracică alungită şi îngustă, abdomen plat, spate normal;
• muscular – se caracterizează prin grad mediu de dezvoltare a țesutului adipos şi

muscular, cutie toracică de formă cilindrică, abdomen plat, spate normal;
• digestiv - prezintă grad abundent de dezvoltare a țesutului adipos, dezvoltare medie

sau slabă a musculaturii, cutie toracică de formă conică, abdomen rotunjit
proeminent, spate drept.
Clasificarea propusă este generalizatoare şi nu ține cont de particularitățile de conformație a

copiilor în diferite perioade de dezvoltare. Astfel, corpul copilului de vârstă şcolară mică se
deosebeşte de corpul adolescentului, iar corpul adolescentei se deosebeşte de cel al
adolescentului. De aceea, în procesul de proiectare a îmbrăcămintei pentru copii se ține cont
numai de indicatorii generali ai conformației.
1. Definește termenul conformația corpului uman.
2. Descrie relieful corpului în cazul în care acesta prezintă grade diferite de

dezvoltare a țesutului adipos.
3. Cum se determină tipul de conformație a corpurilor femeilor?
4. Determină grupa de conformație în care se încadrează corpurile femeilor

care prezintă următorele relații dintre diametrele transversale și
antero-posterioare:
✓ dtr.ş – dtr.b = 6,3 cm, da-p.ş – da-p.b = – 1,5 cm;
✓ dtr.ş – dtr.b = 3,5 cm, da-p.ş – da-p.b = 1,3 cm;
✓ dtr.ş – dtr.b = 8,6 cm, da-p.ş – da-p.b = – 0,7 cm;
5. Numește și caracterizează tipurile de conformații masculine.
6. Prin ce diferă conformația corpurilor masculine cu țesut adipos

abundent?
7. În ce mod conformația copiilor depinde de vârstă, gradul de dezvoltare a

țesutului adipos și a musculaturii și forma cutiei toracice, abdomenului și
a spatelui?
ȚINUTA CORPULUI UMAN

Cunoaşterea indicatorilor, care determină tipul ținutei facilitează procesul de proiectare a
îmbrăcămintei la comandă individuală prin identificarea şi selectarea particularităților de model
care nu numai ar armoniza aspectul exterior al purtătorului ci şi ar permite cât mai exact să
redăm forma produsului.
Prin ținută se înțelege poziția naturală a corpului, caracterizată de o configurație anumită a
coloanei vertebrale în regiunea gâtului, omoplaților, taliei, feselor şi o anumită înălțime a
umerilor. În funcție de curburile coloanei vertebrale şi a formei scheletului se deosebesc corpuri
cu ținute încovoiate, normale şi încordate.
În funcție de gradul de curbură a coloanei vertebrale cercetătorul polonez N. Voleanskii separă
trei variante ale ținutei corpului uman (tabelul 4.7).
Tabelul 4.7. Caracteristica variantelor de ținută după N. Voleanskii
Tipul ținutei Caracteristica ținutei Imaginea grafică
1. Încovoiată În plan sagital prezintă o proeminență
(cifotică) accentuată a omoplaților comparativ cu fesele,
trunchiul este înclinat spre față, omoplații
proeminenți, bustul scobit, punctele mamelonare
deplasate în jos. În plan frontal corpul prezintă
spate lat şi lung, iar bustul este mai îngust decât
cel al corpului tip.
AclI – AclII > 2 cm;
Pc > 7,2 cm.
2. Normală În plan sagital prezintă proeminențe echilibrate
(echilibrată) ale omoplaților şi feselor.
AclII – AclI < 3 cm;
Pc = 6,15 ± 0,15 cm.
3. Încordată În plan sagital prezintă o proeminență

(lordotică) accentuată a feselor comparativ cu omoplații,
trunchiul este înclinat spre spate, spatele este
drept, practic fără proeminențe ale omoplaților,
bustul lat, spatele îngust şi mai scurt decât cel al
corpului tip.
AclII – AclI > 3 cm;
Pc < 5 cm.
Pentru corpurile bărbaților sunt caracteristice cinci variante ale ținutei (după L. Nicolaev), care
se caracterizează prin:
• normală – dezvoltarea echilibrată a tuturor curburilor coloanei verticale;
• încordată – curburi atenuate ale coloanei vertebrale;
• încovoiată – majorarea lordozei cervicale (indicatorul Pc), gât înclinat spre față,
micşorarea lordozei lombare (indicatorul AclI), spatele rotunjit;
• lordotică – lordoză lombară puternică și lordoză cervicală slabă;
• cifotică – cifoză dorsală pronunțată.

Pentru copii şi adolescenți este caracteristică ținuta lordotică. Ținuta caracterizată de lordoză
puternică este tipică pentru copiii de până la 11 ani. Astfel, tipul lordotic de ținută se consideră
normal pentru copii. Odată cu vârsta la copii se modifică ținuta ca rezultat al deplasării în jos a
centrului de greutate a corpului.
1. Definește termenul ținuta corpului uman.
2. Numește tipurile de ținută a corpului uman.
3. Ce ținute vor avea corpurile femeilor care prezintă următoarele valori ale
indicatorilor:
• AclII – AclI = 1,8 cm, Pc = 6,1 cm;
• AclII – AclI = 2,5 cm, Pc = 8,3 cm;
• AclII – AclI = 4,2 cm, Pc = 3,5 cm.
4. Caracterizați ținuta corpului la bărbați, după L. Nicolaev.
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Forma părțior corpului forma gâtului, trunchiui, membrelor superioare și membrelor

omului inferioare ale corpului uman.
Conformaţia corpului indicator morfologic complex, determinat de o serie de

indicatori de structură a acestuia, care-i determină aspectul
exterior şi depind de gradul de dezvoltare a musculaturii, a
ţesutului adipos subcutanat pe părţile corpului, forma şi
dimensiunile scheletului, sexul şi vârsta omului.
Ţinuta corpului poziţia naturală a corpului, caracterizată de o configuraţie

anumită a coloanei vertebrale în regiunea gâtului, omoplaţilor,
taliei, feselor şi o anumită înălţime a umerilor.
Tema 4
STABILIREA INDICATORILOR MORFOLOGICI
AI CORPULUI CLIENTULUI
Stabilirea indicatorilor morfologici ai corpului clientului pentru proiectarea

Studiind această temă vei fi capabil: • Forma părţilor

• să determini forma părților corpului clientului; corpului
• să stabilești apartenența corpului clientului la un • Conformație
anumit tip de conformaţie; • Ținută
• să încadrezi corpul clientului în categorii de ţinute.
Proiectarea produselor vestimentare în sistem individual presupune

cunoaşterea unui şir de date despre aspectul exterior al clientului. Imaginea
purtătorului individual se formează din:
a. indicatorii de gabarit (înălţimea corpului, perimetrele bustului III, al taliei şi al
șoldurilor);
b. particularităţi de conformaţie şi ţinută a corpului;
c. particularităţi de aspect exterior (forma feţei, culoarea părului, ochilor, pielii etc.);
d. particularităţi de natură psihofiziologică şi socială.
Cei mai importanţi indicatori morfologici ai dezvoltării fizice, care definesc forma
exterioară a corpului sunt dimensiunile globale sau de gabarit: înălţimea corpului – Îc; perimetrul
bustului – Pb şi masa corpului – Mc. Primii doi indicatori stabilesc dimensiunile de gabarit ale
corpului omului în direcţie verticală şi orizontală, iar masa corpului arată, în primul rând, gradul
de dezvoltare a ţesutului adipos.
Tipul conformaţiei şi forma membrelor inferioare ale corpului uman se stabilesc prin
intermediul analizei vizuale, determinând calificativele pentru indicatorii de caracterizare a
ţesutului adipos şi cei de caracterizare a formei părţilor corespunzătoare ale corpului.
Pentru a stabili apartenenţa corpului la un anumit tip al ţinutei, se utilizează mai mulţi
indicatori: indicatorul, ce determină curbura părţii superioare a trunchiului – poziţia corpului Pc,
înălţimea umerilor Îu, precum şi diferenţa dintre adâncimile curburii lombare - Acl I – Acl II.
privind determinarea indicatorilor morfologici.
a) Care sunt indicatorii morfologici gobali (de gabarit)?
b) Câte grupe de conformaţie feminină au stabilit specialiştii ŢOTŞL?
c) Care sunt indicatorii dimensionali care permit încadrarea corpului feminin în
grupa de conformaţie conform clasificării ŢOTŞL?
d) Ce indicatori morfologici ajută la stabilirea conformaţiei masculine?
e) Ce indicatori dimensionali ajută la stabilirea ţinutei corpului?
7. Pregătește imaginile corpurilor și dispozitivele de măsurat.
8. Stabileşte valoarea indicatorilor morfologici globali (de gabarit).
9. Stabileşte grupa de conformaţie în care se încadrează corpurile studiate.
10. Stabileşte ţinuta corpurilor luate în studiu.
Pentru efectuarea lucrării e necesar să cunoaștem tehnica de determinare a indicatorilor

morfologici conform metodologiei expuse în tema a 3-a a acestui modul, apoi se recurge la
analiza morfologică a 4 corpuri individuale.
Analiza se efectuează pe bază de poze cu vederi ale corpului din faţă şi din profil, se
selectează cel puţin patru corpuri – două de sex masculin şi două de sex feminin.
Indicatorii morfologici globali se stabilesc prin măsurarea directă a corpurilor luate în
studiu. Modalitatea de preluare a înălţimii corpului şi a perimetrului bustului este descrisă în
tema a 2-a a prezentului modul. Pentru determinarea masei corpului se utilizează balanţa,
valoarea înscriindu-se în kg. Rezultatele măsurătorilor realizate se prezintă în tabelul 4.8.
Tabelul 4.8. Valoarea indicatorilor morfologici globali (de gabarit)
Numărul de
Sexul Înălţimea Perimetrul Masa corpului,
ordine al
subiectului corpului, cm bustului, cm kg
subiectului studiat
1 Feminin
2 Feminin
3 Masculin
4 Masculin
Tipul de conformaţie a corpului feminin se recomandă a fi stabilit în baza metodologiei

elaborate de specialiştii ŢOTŞL, adică în funcţie de corelaţia dintre diametrele transversale şi
cele antero-posterioare ale bustului şi şoldurilor. Valorile diametrelor se vor determina pe baza
imaginii corpului, măsurându-le la nivelurile respective pe vederea din faţă şi cea din profil.
Pentru a putea încadra corpul studiat într-o anumită grupă de conformaţie, valorile măsurate
urmează să fie trecute în valori naturale, utilizând scara imaginii. Valorile obţinute pentru
diferenţele dintre diametrele transversale şi cele antero-posterioare permit stabilirea grupei de
conformaţie, intervalele de valori pentru aceste diferenţe le găseşti în tabelul 4.6 din tema 3.
Rezultatele acestui studiu se înscriu în tabelul 4.9.
Tabelul 4.9. Determinarea tipului de conformaţie corporală la femei (conform ŢOTŞL)
Nr. de Valoarea diametrelor Valoarea diametrelor

Conformaţia
ordine al transversale antero-posterioare
subiectul
la nivelul la nivelul la nivelul la nivelul
ui studiat din faţă din profil
bustului şoldurilor bustului şoldurilor
1
2
Ţinuta corpului pentru fiecare subiect luat în studiu, se va determina pe baza a doi
indicatori: indicatorul, ce determină curbura părţii superioare a trunchiului – poziţia corpului (Pc)
şi al doilea indicator, stabilit de diferenţa dintre adâncimile curburii lombare (tabelul 4.7 din
tema 3). Valorile pentru indicatorii de ţinută menţionaţi vor fi determinate experimental prin
măsurarea imaginii din profil a corpului. Ca şi în cazul indicatorilor de conformaţie, aceştea vor
fi trecuţi în valori naturale, utilizând scara imaginii. Rezultatele acestui studiu se înscriu în
tabelul 4.10.
Tabelul 4.10. Stabilirea tipului de ținută a corpului
Nr. de
Poziţia Prima adâncime a A doua adâncime a Diferenţa
ordine al Tipul
corpului curburii lombare curburii lombare dintre AclI şi
subiectului ţinutei
(Pc), cm (AclI), cm (AclII), cm AclII
studiat
6. De ce înălţimea corpului, perimetrul bustului şi masa corpului se numesc indicatori

morfologici globali (de gabarit)?
7. Cum se preiau diametrele transversale şi cele antero-posterioare ale bustului şi şoldurilor?
8. Câți indicatori morfologici unitari este necesar să cunoști pentru a determina tipul
conformației la bărbați?
9. Câţi indicatori ai preluat pentru a stabili ţinuta corpului? Care sunt aceştea?
10. Ce metode de analiză a indicatorilor morfologici ai utilizat?
Tema 5
ADAPTAREA CONTURURILOR TIPARELOR DE

BAZĂ LA PARTICULARITĂŢILE CORPULUI
CLIENTULUI
Adaptarea contururilor șabloanelor tiparelor de bază la particularitățile corpului

clientului în sistemul individual de fabricație.
Studiind această temă vei fi capabil: • Şablon al

• să definești termenul șablon al tiparelor de bază; tiparului de bază
• să distingi metodele de lucru cu șabloane ale tiparelor • Metoda de tăiere
de bază; • Metoda de deplasare
• să identifici grupul de indicatori care prezintă abateri • Deplasare paralelă
substanțiale de la dimensiunile corpului tip; • Deplasare radială
• să stabilești poziția optimă a liniilor de divizare a
șabloanelor.
În cadrul întreprinderilor care lucrează în sistem individual deseori

se lucrează cu șabloane ale tiparelor de bază. Setul de şabloane ale tiparului
de bază se compune din reperele principale: spate, faţă, mânecă.
Aceste şabloane se confecţionează fără adaosuri tehnologice.
Pe şabloanele tiparului de bază se marchează segmentele constructive de bază cu indicarea
relaţiilor de calcul pentru a asigura comoditatea la utilizarea acestora (figura 4.7). Astfel, pe
şablonul spatelui se marchează lăţimea reperului la nivelul bazei răscroielii mânecii, liniei taliei,
liniei şoldurilor, lăţimea spatelui, lăţimea răscroielii gâtului, precum şi lungimea spatelui până la
talie, poziţia bazei răscroielii mânecii, înălţimea oblică a umărului, lungimea umărului, lungimea
produsului.
Pe şablonul reperului faţă se marchează lungimea feţei până la talie, lungimea pensei de
bust, adâncimea pensei de bust, lăţimea reperului la nivelul lăţimii bustului, lăţimea reperului la
nivelul liniei bustului, lungimea umărului.
Pe şablonul mânecii se marchează lăţimea mânecii la nivelul bazei capului de mânecă,
lungimea mânecii şi înălțimea capului de mânecă.
Figura 4.7. Definitivarea șabloanelor produsului vestimentar de croiala clasică aplicată
În vederea asigurării preciziei de asamblare a reperelor, pe conturul şabloanelor se

marchează un şir de semne de control – crestături. Crestăturile se amplasează perpendicular la
linia de contur a reperului. Lungimea crestăturii constituie 0,3…0,7 cm. Numărul crestăturilor
depinde de forma liniei de îmbinare: pentru linii mai complexe se utilizează un număr mai mare
de crestături.
În vederea adaptării contururilor şabloanelor tiparelor de bază la dimensiunile particulare
ale clienților se utilizează două metode distincte de lucru: metoda de tăiere și metoda de
deplasare a reperelor în procesul de desenare a contururilor reperelor construcţiei de model
direct pe material.
Pentru a pune în aplicaţie aceste metode, mai întâi se realizează o analiză
antropomorfologică a clientului şi se identifică zonele reperelor care urmează să fie modificate.
Modificările vor fi operate dacă diferenţa dintre valoarea dorită şi cea reală a segmentului întrece
valoarea de 0,5 cm pe contururile suprafeţei de sprijin și 1,0 cm - pe contururile de siluetă.
Metoda de tăiere presupune elaborarea unui nou set de şabloane în conformitate cu
măsurătorile cientului. În acest scop, contururile reperelor se copie pe hârtie, se secţionează,
după ce părţile secţionate se suprapun – în cazul reducerii dimensiunilor reperului sau se
amplasează la o anumită distanţă – dacă reperul trebuie majorat cu o anumită valoare. Astfel, se
obţine o corespondenţă între dimensiunile reperelor şi ale corpului clientului. Setul de repere
astfel obţinut se verifică la corespondenţa lungimii liniilor de contur, se precizează forma liniilor
ce se suprapun sau a celor conjugate. Apoi se efectuează încadrarea şabloanelor, suplimentând
reperele cu adaosuri tehnologice şi de garanţie necesare.
Metoda de deplasare presupune trasarea contururilor reperelor direct pe material, prin
copierea contururilor de pe şabloanele tiparului de bază sau deplasarea acestora de la poziția
inițială cu o valoare impusă de dimensiunile cientului. La aplicarea acestei metode mai întâi se
efectuează încadrarea preliminară a reperelor pe material, proiectând spaţii între repere în
vederea unei ulterioare modificări. Această metodă se recomandă spre aplicare persoanelor cu
experiență practică în domeniu.
Pentru a pute pune în aplicare metoda de tăiere se respectă următorul algoritm de lucru:
1. Analiza aspectului exterior şi a particularităţilor antropomorfologice ale clientului şi
identificarea indicatorilor care prezintă abateri;
2. Selectarea construcţiei iniţiale şi transferul contururilor pe hârtie;
3. Determinarea direcţiei de transformare;
4. Determinarea metodei de corectare a şabloanelor;
5. Corectarea contururilor de bază;
6. Verificarea calităţii setului de repere transformate;
7. Încadrarea reperelor pe material;
8. Croirea reperelor.
În rezultatul analizei aspectului exterior al purtătorului se identifică grupul de indicatori
care prezintă abateri substanţiale (mai mari de 0,5 cm) de la dimensiunile corpului tip. Aceştia se
împart în câteva grupe:
1. transversali, care determină lăţimea reperului sau a unei zone ale acestuia: perimetre şi
semiperimetre (St, Sş, Pa.br. etc.), lăţimi (lb, ls etc.) şi distanţe transversale (Dp.m., da-p.br etc.);
2. de echilibru, care pot fi longitudinali - determină lungimea reperelor – arce verticale ale
spatelui Av.s. și feţei Av.f., înălţimea bustului, adâncimea răscroielii mânecii etc. şi oblici –
determină poziţia extremităţii liniei umărului – Îo.u. şi Îo.u.fI;
3. complecşi – care caracterizează forma corpului în complex – indicatori de proiecţie: Pc, AclI,
AclII etc.
În continuare indicatorii se împart în semigrupe conform apartenenţei la un anumit reper.
Indicatorul poate aparţine unui singur reper sau mai multor repere (perimetrele se măsoară pe
toate reperele corpului de produs, la prezenţa clinilor laterali lăţimile se măsoară pe părţile
centrale şi pe clinii laterali). Indicatorii care aparţin unui reper se modifică separat, cei care
aparţin mai multor repere – concomitent pe toate reperele.
Pentru a modifica parametrii constructivi ai reperelor, acestea urmează să fie secţionate în
două sau mai multe părţi, care-şi schimbă poziţia una faţă de alta prin:
1. deplasare paralelă cu suprapunere (în cazul micşorării) sau amplasarea la o anumită
distanţă (în cazul majorării) a părţilor componente în direcţia perpendiculară liniilor de
divizare. În acest caz toţi indicatorii direcţionaţi în acelaşi plan se modifică cu aceeaşi
valoare;
2. deplasare radială cu rotirea unei părţi a reperului până la poziţia în care se asigură valoarea
necesară a indicatorului. În acest caz indicatorii care se preiau paralel se modifică cu valori
diferite;
3. deplasare radial-paralelă cu îmbinarea modificărilor paralele cu cele radiale.
Configuraţia reperelor rezultante depinde de poziţia liniilor de divizare pentru aplicarea
deplasării paralele şi de poziţia centrului de rotaţie pentru deplasarea radială, de direcţia
modificării aplicate, de numărul modificărilor aplicate. Numărul modificărilor aplicate depinde
de gradul de modificare a reperului, adică de numărul indicatorilor antropometrici, valorile
cărora prezintă abateri.
În vederea excluderii deformaţiilor în repere se impun cerinţe în vederea selectării poziţiei
optime a liniilor de divizare, după cum urmează:
1. linia va trece perpendicular pe direcția de modificare;
2. linia va intersecta cât mai mulţi indicatori care urmează să fie modificaţi;
3. se recomandă ca linia de divizare să corespundă cu una din liniile de măsurare indicate pe
reper;
4. la aplicarea deplasării radiale liniile de divizare se vor trasa prin centrele penselor, iar în
cazul lipsei acestora se vor orienta în direcţia punctelor care corespund celor mai
proeminente puncte ale suprafeţei.
În cazul aplicării procedeului de deplasare radială apare nevoia de determinare a poziţiei
optime a centrului de rotaţie, care se va amplasa în zona care se modifică cu valori minime sau
nu se modifică. Astfel, pentru a modifica un parametru constructiv care se măsoară pe un contur
al reperului, centrul de rotaţie se va amplasa pe conturul opus acestuia (figura 4.8).
În cazul în care alţi indicatori trebuie să-şi păstreze valoarea sau indicatorul care urmează
să fie modificat se găseşte în interiorul reperului, se aplică mai multe linii de divizare şi mai
multe centre de rotaţie (figura 4.8, c, d).
a b c d
Figura 4.8. Transformarea etapizată a reperului: a - conturul iniţial, b - deplasarea conică pe linia
lăţimii spatelui, c - deplasare conică pe latura pensei, d – deplasare conică pe conturul
perpendicular laturii pensei
1. Definește termenul șablon al tiparelor de bază.

2. Numește segmentele, care se marchează pe:
a. șablonul tiparului de bază al spatelui;
b. șablonul tiparului de bază al fetei;
c. șablonul tiparului de bază al mânecii.
3. Pe șabloanele construcțiilor de bază se marchează segmentele
constructive principale. Cu ce scop se realizează acest lucru?
4. Completează propozițiile cu informația omisă:
Elaborarea unui nou set de şabloane în conformitate cu măsurătorile
clientului se poate realiza prin metoda __________________.
Pentru croirea reperelor modelului nou direct pe material se utilizează
metoda _________________________.
5. Indică corect ordinea lucrărilor în algoritmul de aplicare a metodei de
tăiere:
a) Determinarea direcției de transformare;
b) Încadrarea reperelor pe material;
c) Selectarea construcției inițiale și transferul contururilor pe hârtie;
d) Verificarea calității setului de repere transformate;
e) Analiza aspectului exterior și a particularităţilor
antropomorfologice ale purtătorului şi identificarea indicatorilor
care prezintă abateri;
f) Croirea reperelor;
g) Corectarea contururilor de bază;
h) Determinarea metodei de corectare a șabloanelor.
6. Numeşte grupurile de indicatori dimensionali care pot prezenta abateri de
la corpurile tip.
7. Cum și în ce mod îşi schimbă poziţia părţile secţionate ale şabloanelor?
8. Completează propoziţiile, stabilind corect cerinţele impuse trasării
liniilor de divizare a şabloanelor:
a. Linia va trece ______________pe direcţia de modificare.
b. Linia va intersecta cât mai _____________indicatori care urmează să
fie modificaţi.
c. Se recomandă ca linia de divizare să corespundă cu una din
liniile________________________________.
d. La aplicarea deplasării conice liniile de divizare se vor trasa
prin_________________, iar în cazul lipsei acestora se vor orienta în
direcţia punctelor care
corespund___________________________________________.
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Şablon al construcţiei de contur al reperului din tiparul de bază, fără adaosuri tehnologice
bază
Metoda de tăiere metodă obţinere a unui set de şabloane adaptate la dimensiunile
corpului clientului prin transformarea conturului tiparului de
bază
Metoda de deplasare metodă de croire a reperelor modelului nou direct pe material,

ţinând cont de particularităţile antropomorfologice ale
purtătorului
Deplasare paralelă deplasarea şablonului sau a unei părţi a acestuia vertical sau
orizontal
rotirea şablonului sau a unei părţi a acestuia în jurul unui punct
Deplasare radială
cu rol de centru al circumferinţei
Tema 6
APLICAREA METODEI DE TĂIERE LA ADAPTAREA

CONTURURILOR ŞABLOANELOR PRODUSELOR CU
SPRIJIN PE UMERI
Adaptarea contururilor tiparelor construcțiilor de bază la particularităţile corpului

clientului în sistemul individual de fabricație.
Studiind această temă vei fi capabil: • Spate lat

• să stabilești particularitățile corpului clientului care • Talie îngustă
necesită adaptarea contururilor șabloanelor • Șolduri late
produselor cu sprijin pe umeri; • Fese proeminente
• să aplici metoda tăierii la adaptarea contururilor • Umeri ridicați
șabloanelor produselor cu sprijin pe umeri în funcție • Umeri coborâți
de particularitățile corpului clientului.
Există diverse variante de aplicare a metodei de tăiere pentru

adaptarea contururilor reperelor de bază la particularitățile corpului
clientului. În continuare sunt prezentate cele mai frecvente variante de
aplicare a metodei de tăiere pentru adaptarea contururilor reperelor de bază la particularitățile
corpului purtătorului.
Spate lat. Pentru corpurile care prezintă spate lat este caracteristică valoarea majorată
pentru indicatorul ls. În cazul în care alţi indicatori care influenţează lăţimea spatelui – SbIII, St,
Sş, Lu prezintă modificări neesenţiale sau negative aplicarea metodei de tăiere este inutilă.
În cazul în care abaterile de mărimi pe celelalte niveluri sunt aproximativ egale cu cele
depistate pe spate, se recomandă aplicarea deplasării paralele. Linia de divizare va trece vertical
pe latura stângă a pensei de omoplat. Zonele se vor deplasa cu o valoare egală cu media
abaterilor depistate pe niveluri dacă acestea sunt aproximativ egale și cu valoarea Δls dacă
abaterile de la celelalte niveluri sunt mai mari (figura 4.9). În rezultatul transformărilor se
modifică substanțial lungimea liniei umărului pe reperul spate, de aceea lungimea acestui contur
se verifică și se corelează cu lungimea conturului omolog de pe reperul față, precum și cu
valoarea indicatorului antropometric cu același nume.
Figura 4.9. Corectarea reperului spate pentru „spate lat”
Talie îngustă. Această particularitate se manifestă prin reducerea valorii perimetrului taliei
odată cu păstrarea valorilor celorlalţi indicatori cu orientare transversală. Corectarea se realizează
doar pentru produse cu siluetă ajustată sau semiajustată şi constă în deplasarea conică a zonelor
laterale ale reperelor spate şi faţă situate mai jos de linia taliei. Liniile de divizare în acest caz vor
trece prin verticala care delimitează răscroiala mânecii la spate (faţă), orizontal la nivelul liniei
taliei şi orizontal la nivelul liniei şoldurilor. În rezultat se separă două părţi laterale, care se rotesc
separat. Zona superioară se roteşte în direcţia acului de ceasornic în raport cu punctul de pe
răscroiala mânecii, iar cea inferioară – împotriva acelor de ceasornic în raport cu punctul aflat pe
linia laterală (figura 4.10). Rotaţia se efectuează până la valoarea necesară a îngustării, dar
menţinând valoarea cambrării în limitele 3 cm. În cazul în care modificarea trebuie efectuată cu
valori mai mari, se proiectează pense suplimentare de ajustare.
Figura 4.10. Modificarea reperelor pentru abaterea „talie îngustă”
Șolduri late. Această particularitate se manifestă prin abateri substanţiale în dimensiuni la

nivelul liniei şoldurilor, păstrând valorile celorlalte perimetre neschimbate. Se corectează zonele
de produs amplasate mai jos de nivelul liniei taliei. Pentru a aplica modificarea combinată se
trasează linii de divizare 1 – prin verticala care delimitează lăţimea spatelui/feţei, 2 – prin linia
taliei şi 3 – prin linia şoldurilor. În rezultat se formează două zone de deplasare: 1 – de la
terminaţie până la linia şoldurilor, a 2-a – de la linia şoldurilor până la linia taliei (figura 4.11).
Mai întâi se deplasează zona 1 paralel până se asigură valoarea necesară pentru Sş, apoi zona 2 –
radial în raport cu punctul de pe conturul lateral.
Figura 4.11. Modificarea construcţiei pentru abaterea „șolduri late”

Fese proeminente. Se manifestă prin valori mai mari ca a AclII şi lăţimii mari a corpului în
spate la nivelul liniei şoldurilor. Corectări în acest caz necesită reperul spate al produsului.
Liniile de divizare vor trece prin vârful pensei, la nivelul liniei taliei şi la nivelul liniei şoldurilor.
Se va aplica varianta combinată de deplasare. În procesul de modificare zonele inferioare se
deplasează paralel până asigură surplusul necesar de lăţime, iar cele superioare se rotesc radial în
raport cu punctele situate pe conturul liniei de simetrie şi conturul liniei laterale (figura 4.12).
Figura 4.12. Modificarea reperului spate pentru abaterea „fese proeminente”
Umeri coborâți/ridicați. Gradul de înclinaţie a umerilor se determină cu ajutorul

indicatorului ÎuI, însoţit de indicatorii Îo.u. şi Îo.u.f. Astfel, în cazul când Îo.u. şi Îo.u.f. se modifică cu
aproximativ aceleaşi valori, se atestă abatere în înclinaţii de umăr, iar în cazul în care unul dintre
indicatorii nominalizaţi prevalează se atestă şi abatere în poziţie de umăr. Corectarea reperelor se
realizează prin rotirea conică a zonelor divizate pe direcţia perpendiculară a indicatorilor Îo.u. şi
Îo.u.f. de la punctul de intersecţie a liniilor de lăţime a reperelor cu liniile de simetrie. Rotaţiile se
efectuează în raport cu punctele de pe liniile de simetrie (figura 4.13, a).
a b
Figura 4.13. Modificarea reperelor pentru abaterea „umeri ridicați/coborâți”

Modificarea reperelor se realizează prin rotirea zonelor superioare în raport cu punctele de
pe liniile de simetrie cu aceeaşi valoare pentru reperele spate şi faţă, până la compensarea
abaterii depistate. În această variantă de divizare a reperului odată cu modificarea acestuia se
atestă modificări în indicatorii de lungime a spatelui/feţei, care urmează să fie verificaţi.
Pentru a adapta construcţia la abaterea de poziţie a umărului, linia de divizare se trasează
perpendicular la direcţiile de măsurare a indicatorilor Îo.u. şi Îo.u.f. de la răscroiala mânecii până la
răscroiala gâtului (figura 4.13, b). Rotaţia în acest caz se efectuează în raport cu punctele de pe
răscroiala gâtului.

privind utilizarea metodei da tăiere pentru adaptarea şabloanelor tiparului de bază
pentru produse cu sprijin pe umeri la particularitățile individuale ale clientului.
a) În ce constă metoda de tăiere, utilizată pentru adaptarea contururilor
șabloanelor tiparului de bază la corpul clientului?
b) Ce reprezintă liniile de divizare şi cum se trasează acestea?
c) Prin ce procedee se poate modifica șablonul tiparului de bază?
d) Care este valoarea abaterii indicatorului dimensional individual de la cel
tip pentru care se aplică modificarea șablonului?
12. Studiază particularităţile corpului clientului şi stabileşte abaterile de la corpul tip.
13. Pregăteşte şabloanele tiparului de bază pentru produsul cu sprijin pe umeri.
14. Determină direcţiile şi metodele de transformare a șabloanelor tiparului de bază.
15. Adaptează contururile şabloanelor tiparelor de bază la particularitățile corpului
clientului.
16. Verifică corectitudinea contururilor obţinute.
Pentru efectuarea lucrării e necesar să cunoaștem tehnici de aplicare a metodei de tăiere

pentru adaptarea contururilor şabloanelor tiparului de bază la particularităţile antropomorfologice
ale purtătorului individual, expusă în tema 5.
Particularităţile corpurilor clienților pentru care urmează să fie adaptate tiparele se prezintă
în formă de tabel (tabelul 4.11).
Tabelul 4.11. Valoarea indicatorilor dimensionali pentru corpul tip 170-92-100 şi pentru
corpurile individuale
Indicatorii necesari pentru adaptarea construcţiei la
Nr. de
fese umeri
ordine al talie şolduri
spate lat proemi- coborâți/
corpului îngustă late
nente ridicați
individual
lsp SbIII St Sş Lu St Sş AclII Îo.u. Îo.u.f.
1 18,5 46,5 35,9 50,3 13,4 34,2 50,6 5,7 43,6
2 18,3 46,8 35,6 50,6 13,2 34,7 51,2 6,0 44,6
3 18,6 46,3 36,2 50,4 13,5 34,1 50,8 5,8 43,2
4 18,4 46,1 35,8 50,4 13,2 34,6 50,9 6,5 44,9
5 18,7 46,8 35,9 50,7 13,4 33,8 51,3 6,8 45,1
6 18,5 46,4 35,7 50,5 13,3 34,3 51,5 5,9 43,3
7 18,3 46,2 36,5 50,8 13,2 34,8 53,6 7,2 43,0
8 18,8 46,8 36,2 50,8 13,5 34,5 52,0 6,4 45,6
9 18,6 46,4 35,8 50,6 13,4 34,0 53,5 7,4 42,8
10 18,7 46,5 36,4 50,5 13,2 34,4 52,6 6,7 45,4
Indicatorii
pentru 17,8 46,0 35,3 50,0 13,4 35,3 50,0 5,2 44,1
corpul tip
Utilizând valorile din tabelul 4.11 se stabilesc abaterile de la corpul tip, pe baza cărora se
vor aplica modificări în construcţia şabloanelor tiparelor de bază, care se centralizează în formă
de tabel (tabelul 4.12).
Tabelul 4.12. Abaterile valorilor indicatorilor dimensionali individuali ale corpului
nr.____________ de la cele tip
Abaterile stabilite pentru indicatorii necesari pentru adaptarea construcţiei la

Nr. de
ordine al spate lat talie şolduri fese umeri
corpului îngustă late proeminente coborâţi/ridicaţi
individual lsp SbIII St Sş Lu St Sş AclII Îou Îouf
În calitate de şabloane se vor utiliza copiile şabloanelor tiparului de bază, elaborat pentru
corpul tip 170-92-100, realizate în scară 1:2. Conturul acestora se va trece pe o coală de hârtie,
păstrând marcajele necesare.
Conform metodologiei expuse în partea teoretică a acestei teme, şabloanele urmează să fie
secţionate, iar zonele obţinute – deplasate sau rotite în funcţie de modificarea aplicată. În calitate
de cote pentru modificare se vor utiliza valorile abaterilor calculate în tabelul 4.12. Se vor obţine
contururi pentru şabloane, adaptate le particularităţile corpului „spate lat”, „talie îngustă”,
„şolduri late”, „fese proeminente” şi umeri ridicaţi/coborâţi. Contururile noi ale şabloanelor se
vor prezenta pe foi separate sau suprapuse, utilizând linii de diferite culori.
După aplicarea modificării fiecare şablon se va contura, iar contururile acestuia vor fi
verificate ca lungime şi ca corespondenţă cu alte dimensiuni antropometrice, care se regăsesc pe
şablon.
11. Cum se numeşte metoda de transformare a şabloanelor tiparelor de bază, pe care ai

aplicat-o în această lucrare?
12. În ce mod au fost trasate liniile de divizare pe şabloane?
13. Ce variante de deplasare ai utilizat pentru modificarea şabloanelor?
14. Cum se verifică contururile adaptate ale şabloanelor?
15. Care dintre modificările aplicate a fost mai dificilă pentru tine? De ce?
Tema 7
APLICAREA METODEI DE TĂIERE LA ADAPTAREA

CONTURURILOR ŞABLOANELOR PRODUSELOR CU
SPRIJIN ÎN TALIE
Adaptarea contururilor șabloanelor construcțiilor de bază la particularităţile

corpului clientului în sistemul individual de producere.
Studiind această temă vei fi capabil: • Forme ale

• să stabilești particularitățile corpului clientului care membrelor inferioare
necesită adaptarea contururilor șabloanelor • Forme ale bazinului
produselor cu sprijin în talie; • Abdomen proeminent
• să aplici metoda tăierii la adaptarea contururilor
șabloanelor produselor cu sprijin în talie în funcție
de particularitățile corpului clientului.
Contururile tiparului de bază a fustei prezintă o configuraţie relativ
simplă. Adaptarea acestora la particularităţile antropomorfologice ale
corpului clientului se realizează conform algoritmului stabilit.
În calitate de exemple pot fi studiate variantele de transformare
prezentate în tema 6, în care se explică varianta de adaptare a reperelor vestimentare la
particularităţile corpului clientului „talia îngustă”, „şolduri late” şi „fese proeminente”.
Proiectarea pantalonilor pentru clienți cu abateri de formă a membrelor inferioare se
realizează pe baza construcţiei tip de pantaloni, adaptând-o dimensional în funcție de abaterea
stabilită.
Pentru elaborarea construcției pantalonilor destinați clienților cu membrele inferioare în
formă de „X”, suplimentar indicatorilor antropometrici tradiţionali se preia distanţa dintre
membrele inferioare la nivelul tocului încălţămintei – Dml, în formă „O” – distanţa dintre
membrele inferioare la nivelul punctului rotulian (Dg), iar cu membrele în formă de „compas” –
distanţa dintre axele longitudinale ale membrelor la nivelul tocului încălțămintei – Dp.
Pentru a adapta construcția pantalonilor pentru membrele inferioare în formă de „X” se
modifică poziția liniilor şoldurilor KK5: KK5 = 0,25 Dml (fig. 4.14, a), deplasat în dreapta.
În construcţia care se adaptează la forma „O” a membrelor inferioare segmentul KK5 se
depune în stânga cu valoarea KK5 = 0,3 Dml (fig. 4.14, b), modificând astfel poziţia liniilor
constructive de bază.
Punctul K51 determină poziţia liniei de pliere a părţii din faţă a pantalonilor la nivelul liniei
genunchiului: KK51 = 0,25 KK5. Punctele H şi K51, K51 și Я se unesc prin segmente de dreaptă
până la intersecţie cu orizontalele de bază în punctele T11 şi Бʹ. Punctele K5 şi Я se unesc printr-o
dreaptă, iar perpendicular pe ea prin punctul Я se trasează direcția nouă a liniei pliului subfesier.
Paralel cu această dreaptă se trasează liniile şoldurilor şi a taliei prin punctele Бʹ şi T11
corespunzător.
Linia T11K51H este linia de pliere a părţii de faţă a pantalonilor. Lăţimea reperelor spate şi
faţă ale pantalonilor se depune de-a lungul liniilor trasate prin T11, Бʹ şi Я.
În construcţia pantalonilor pentru forma „compas” a membrelor inferioare inițial se
determină poziţia liniei de pliere a părţii din faţă a pantalonilor. Pentru aceasta se determină
distanţa dintre membre, pornind de la valoarea normală de 8 cm. Dacă, de exemplu, distanţa
reală dintre membre la nivelul solului constituie 16 cm, atunci pentru fiecare picior Dreală = (16-
8)/2 = 4,0 cm, şi HHʹ = 0,25 Dreală = 1,0 cm (fig. 4.14, c).
a b c
Figura 4.14. Modificarea construcţiei pantalonilor pentru formele „X” (a), „O” (b) şi
„compas” (c) ale membrelor inferioare
Pentru corpurile cu abateri în construcţia bazinului şi a abdomenului construcţiile

pantalonilor se realizează pe baza celor tip, modificând doar partea superioară a construcției.
Pentru aceasta suplimentar se măsoară distanţa anterioară de la linia taliei până la podea
(Dt-p.ant) şi distanţa laterală de la linia taliei până la podea (Dt-p.lat). Dacă centura pelvină prezintă
înclinare spre faţă, pentru determinarea poziţiei conturului superior ale reperelor spate şi faţă ale
pantalonilor se determină diferenţa: ∆ = ( Dt-p.lattip – Dt-p.anttip) - ( Dt-p.latreal - Dt-p.antreal) şi
reduce lungimea liniei de simetrie cu valoarea ∆ în faţă, iar cea din spate se alungeşte cu aceeaşi
valoare ∆ (fig. 4.15, a).
a b
Figura 4.15. Modificarea construcţiei pantalonilor pentru corpuri cu centura pelvină înclinată
spre faţă (a) şi spre spate (b)
În acest scop se utilizează şabloane tip care se secţionează şi se corectează. În situaţii, în
care centura pelvină prezintă înclinaţie spre spate, şabloanele se modifică în sens invers
principiilor expuse mai sus (fig. 4.15, b).
Pentru corpuri cu abdomen proeminent este necesară alungirea liniei de simetrie a feţei
pantalonilor cu valoarea: l = Dt-p.ant - Dt-p.lat.
Valoarea obținută se depune în sus pe continuarea liniei de simetrie de la nivelul
orizontalei, care trece prin extremitatea superioară a liniei laterale a reperului faţă a pantalonilor
(fig. 4.16). Sectorul superior al liniei de simetrie a reperului faţă (între punctele Б2 şi T21) se
definitivează printr-o curbă lină, gradul de curbură ≈ 0,5 cm.
Figura 4.16. Modificarea construcţiei pantalonilor pentru corpuri cu abdomen proeminent
Se menționează, că corectarea reperelor pantalonilor este raţional de realizat, dacă corpul

individual prezintă abateri în perimetrul şoldurilor de la corpul tip cu valori ce nu depășesc ±1,5
cm. În celelalte cazuri trebuie proiectate construcţii de pantaloni de mărime adecvată.

privind utilizarea metodei de tăiere pentru adaptarea şabloanelor tiparului de bază
pentru produse cu sprijin în talie la particularitățile individuale ale clientului.
a) Care sunt abaterile de formă, specifice părţii inferioare a corpului?
b) Ce modificare trebuie aplicată pe şablon pentru a modifica toţi indicatorii
din acelaşi plan cu aceeaşi valoare?
c) Cum se modifică dimensiunile şablonului în cazul aplicării procedeului de
deplasare radială pentru adaptarea contururilor la corpul clientului?
d) Pentru care dimensiuni ale corpului vor fi implicate mai multe şabloane în
procesul de adaptare la dimensiunile corpului?
19. Studiază particularitățile corpului clientului și stabilește abaterile de la corpul tip.
20. Pregăteşte şabloanele tiparului de bază pentru produsul fustă şi pantaloni.
21. Determină direcţiile şi metodele de transformare a șablonului construiților de bază.
22. Adaptează contururile şabloanelor tiparelor de bază la particularitățile corpului
clientului.
23. Verifică corectitudinea contururilor obţinute.
Pentru efectuarea lucrării este necesar să cunoaştem tehnica de aplicare a metodei de tăiere
pentru adaptarea contururilor şabloanelor tiparelor de bază la particularităţile antropomorfologice
ale purtătorului individual, expusă în tema 5.
Particularităţile corpurilor purtătorilor pentru care urmează să fie adaptate construcţiile se
prezintă în formă de tabel (tabelul 4.13).
Tabelul 4.13. Valoarea indicatorilor dimensionali pentru corpul tip 170-92-100 şi pentru
corpurile individuale
Indicatorii necesari pentru adaptarea construcţiei la
Nr. de
ordine al fese forma membrelor inferioare
talie şolduri abateri în construcţia
corpului proemi-
îngustă late „X” „O” „compas” bazinului
individual nente
St Sş AclII Dml Dg Dp Dt-p.ant Dt-p.lat
1 34,2 50,6 5,7 3,2 14,3
2 34,7 51,2 6,0 4,5 15,2
3 34,1 50,8 5,8 2,8 13,5
4 34,6 50,9 6,5 5,0 15,8
5 33,8 51,3 6,8 4,6 14,6
6 34,3 51,5 5,9 5,8 15,1
7 34,8 53,6 7,2 3,7 13,8
8 34,5 52,0 6,4 4,4 12,4
9 34,0 53,5 7,4 5,4 15,4
10 34,4 52,6 6,7 3,8 12,8
Indicatorii
pentru 35,3 50,0 5,2 0,0 8,0
corpul tip
Utilizând valorile din tabelul 4.13 se stabilesc abaterile de la corpul tip, pe baza cărora se
vor aplica modificări în construcţia şabloanelor tiparelor de bază, care se centralizează în tabelul
4.14.
Tabelul 4.14. Abaterile valorilor indicatorilor dimensionali individuali ale corpului
cu mărimea _____________ de la cele tip
Abaterile stabilite pentru indicatorii necesari pentru adaptarea construcţiei la

Nr. de ordine
fese forma membrelor inferioare abateri în
al corpului talie şolduri
proemi- construcţia
individual îngustă late „X” „O” „compas”
nente bazinului
St Sş AclII Dml Dg Dp Dt-p.ant Dt-p.lat
În calitate de şabloane se vor utiliza copiile şabloanelor tiparului de bază, elaborat pentru
corpul tip 170-92-100, realizate în scară 1:2. Conturul acestora se va trece pe o coală de hârtie,
păstrând marcajele necesare.
Conform metodologiei expuse în partea teoretică a acestei teme, şabloanele urmează să fie
secţionate, iar zonele obţinute – deplasate sau rotite în funcţie de modificarea aplicată. În calitate
de cote pentru modificare se vor utiliza valorile abaterilor calculate în tabelul 4.14. Se vor obţine
contururi pentru şabloanele fustei, adaptate la particularităţile corpului „talie îngustă”, „şolduri
late” şi „fese proeminente” şi contururi pentru şabloanele pantalonilor, adaptate la
particularităţile de construcţie a membrelor inferioare şi a bazinului. Contururile noi ale
şabloanelor se vor prezenta pe foi separate sau suprapuse, utilizând linii de diferite culori.
După aplicarea modificării fiecare şablon se va contura, iar contururile acestuia vor fi
verificate ca lungime şi ca corespondenţă cu alte dimensiuni antropometrice, care se regăsesc pe
șablon.
16. De ce este nevoie de adaptat contururile şabloanelor la particularităţile corpului

clientului?
17. Cum influențează forma membrelor inferioare construcția pantalonilor?
18. Ce procedeu ai aplicat pentru a adapta conturul şabloanelor pantalonilor la construcţia
bazinului?
19. Ce modificări apar pe şablonul feţei pantalonilor în cazul adaptării acestuia la abdomen
proeminent?
20. Cum se verifică contururile adaptate ale şabloanelor?
Tema 8
MODELAREA CONSTRUCTIVĂ A PRODUSELOR DE

ÎMBRĂCĂMINTE
Elaborarea construcției de model în corespondență cu schița modelului produsului

vestimentar.
Studiind acest modul vei fi capabil: • Modelare

• să definești termenul modelare constructivă; constructivă
• să identifici etapele procesului de elaborare a • Procedeu de modelare
construcției de model; • Analiza modelului
• să identifici caractericticile principale ale modelului • Schiță de model
nou în baza cărora se formează descrierea aspectului • Desen tehnic
exterior;
• să distingi tipuri de modelare constructivă.
Modelarea constructivă reprezintă procesul de transformare a conturului

tiparului de bază în construcţie de model. Această transformare se realizează
prin intermediul unor procedee, denumite procedee de modelare constructivă.
Procesul de elaborare a construcţiei de model include:
• analiza aspectului exterior al modelului;
• elaborarea sau selectarea tiparului de bază;
• elaborarea tiparului de model;
• verificarea construcţiei de model.
În procesul de analiză a aspectului exterior al modelului se studiază particularităţile
modelului nou şi se concepe descrierea aspectului exterior al acestuia. Aspectul exterior al
modelului şi particularităţile acestuia pot fi analizate pe baza unei fotografii, mostre, schiţe sau al
unui desen tehnic. În funcţie de modul de prezentare a modelului nou procesul de analiză
decurge în mod diferit. Principalele caracteristici ale modelului nou, pe baza cărora se formează
descrierea aspectului exterior sunt:
• tipul şi destinaţia produsului, silueta, volumul, croiala, materialele utilizate;
• lăţimea produsului la nivelul liniei bustului, taliei, şoldurilor, determinată de
valoarea adaosurilor de lejeritate pe aceste sectoare;
• modalitatea de distribuţie a adaosului pe linia bustului Ab între sectoarele spate,
răscroiala mânecii şi faţa de produs;
• lungimea liniei umărului, configuraţia răscroielii de mânecă, forma şi lungimea
mânecii;
• lungimea produsului şi amploarea liniei terminaţiei;
• lungimea şi lăţimea gulerului, a răscroielii de gât;
• lăţimea sistemului de închidere, numărul şi locul de amplasare a nasturilor;
• elementele de asigurare a formei produsului (pense, linii de divizare, alte elemente),
dimensiunile, forma şi modalitatea de amplasare a elementelor constructiv-decorative şi
decorative.
Aceste lucrări se încheie cu determinarea valorilor indicatorilor dimensionali necesari, a
adaosurilor constructive şi tehnologice, se stabilesc particularităţile de prelucrare tehnologică a
modelului nou.
Pentru a analiza modelul nou prezentat prin mostră de produs, mai întâi de toate, pe
aceasta se determină poziţia şi dimensiunile liniilor constructive de bază, distanţa dintre ele. În
acest context se lucrează cu liniile umerale, laterale, liniile bustului, taliei şi şoldurilor, liniile de
simetrie ale spatelui şi feţei de produs, liniile de bază ale răscroielii şi capului mânecii, linia
răscroielii gâtului, liniile de răsfrângere ale gulerului şi reverului. Suplimentar acestor linii se
trasează şi un şir de linii auxiliare verticale şi orizontale care vor ajuta să se determine cât mai
exact parametrii reperelor modelului nou. Pe mostră se fixează şi poziţia punctelor de control şi a
punctelor determinante pentru contururile reperelor. Parametrii reperelor mostrei de produs,
precum şi poziţia elementelor mici şi a celor decorative se determină prin măsurare directă.
Elaborarea modelului nou pe bază de mostră de produs permite stabilirea cu exactitate înaltă a
parametrilor produsului, precum şi asigură posibilitatea de revenire ori de câte ori este nevoie la
verificare sau precizare a unei sau altei valori.
În procesul de analiză a modelul nou prezentat prin fotografie sau schiţă se ţine cont că în
schiţe sunt reprezentate corpuri stilizate, convenţional proporţionale, cu membrele alungite, iar
manechinele de pe imaginile fotografice rareori corespund cu corpurile clienţilor în aspecte
antropomorfologice. În aceste cazuri se recomandă de realizat un desen tehnic, pe care
contururile corpului, prezentate în trei planuri (faţă, spate, profil) se corectează în funcţie de
particularităţile antropomorfologice ale clientului, apoi se completează cu contururile specifice
modelului nou.
Pentru a reflecta cât mai exact particularităţile de model în desenul tehnic, pe schiţe sau
fotografii se trasează linii auxiliare, care corespund cu liniile nivelurilor constructive de bază.
Primele se trasează liniile de simetrie ale feţei şi spatelui. Pentru trasarea liniei de simetrie a feţei
se utilizează mijlocul distanţei dintre punctele mamelonare sau liniile de „relief”, centrele
nasturilor sau alte elemente simetrice din imagine. Reieşind din faptul că pe schiţe sau fotografii
corpurile deseori sunt înclinate sau rotite, liniile de simetrie ale acestora nu vor fi drepte, ci
frânte. În continuare, pe schiţe sau fotografii se trasează liniile orizontale de niveluri constructive
– prin baza gâtului, punctele mamelonare, linia taliei, linia şoldurilor, linia genunchilor. Acestea
se trasează orizontal pentru corpurile în poziţie statică sau perpendicular la liniile de simetrie
pentru corpurile rotite sau înclinate (figura 4.16).
Figura 4.16. Schița modelului nou de compleu pentru femei și desenul tehnic al acestuia
Pe desenul tehnic se transferă cu exactitate toate elementele specifice modelului nou, ţinând
cont de poziţia acestora faţă de liniile constructive de bază. Se impune respectarea proporţiilor
specifice modelului, a valorilor unghiurilor de înclinaţie a liniilor de răsfrângere, a colţurilor
gulerelor, a liniilor de intrare în buzunare etc.
Cele mai frecvent utilizate procedee de modelare constructivă sunt următoarele:
• Transferul de pense;
• Proiectarea liniilor de divizare cu diferită orientare;
• Proiectarea sistemelor de închidere;
• Proiectarea gulerelor;
• Proiectarea buzunarelor;
• Proiectarea pliurilor;
• Deplasarea paralelă;
• Deplasarea radială;
• Proiectarea tăieturilor;
• Proiectarea drapajelor;
• Demodelarea pensei de omoplat.
15. Defineşte termenul modelare constructivă.

16. Numeşte etapele de elaborare a construcţiei de model.
17. Pentru a analiza aspectul exterior al modelului nou ai nevoie de
_____________________________________________________ .
18. Numeşte principalele caracteristici pe baza cărora se formează
descrierea aspectului exterior al produsului.
19. Descrie modalitatea de realizare a analizei modelului nou pentru cazul
când acesta este prezentat prin mostră sau prin schița de model?
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Modelare constructivă proces de transformare a tiparului de bază în construcţie de
model.
Procedeu de modelare mijloc folosit pentru a realiza o anumită transformare pe tipar în
corespondenţă cu modelul.
Analiza modelului proces de studiere și stabilire a particularităților de model a
produsului vestimentar proiectat.
Schiță de model reprezentare grafică stilizată a noului model al produsului
vestimentar.
Desen tehnic reprezentare grafică proporțională a modelului nou al
produsului vestimentar în care sunt vizibile toate liniile
decorativ-constructive.
Tema 9
TRANSFER DE PENSE

vestimentar.
Studiind această temă vei fi capabil: • Pensă

• să descrii cerinţele impuse la transferul de pense; • Pensă fasonată
• să utilizezi metoda șablonului la transferul de pensă; • Transfer de pensă
• să realizezi pe tipar transferul de pensă cu configuraţie
complexă.
Procedeul numit transferul de pensă permite modificarea poziţiei

pensei de bază în funcţie de model. Într-un produs vestimentar pensa are
rolul de a forma proeminenţe sau de a ajusta produsul în anumite zone ale
corpului.
Pensele care formează proeminenţe (pensa de bust, pensa de omoplat, pensele de talie în
produsele cu sprijin în talie), indiferent de poziţia lor pe produs trebuie să le formeze în locul, în
care aceasta există pe corp, iar vârful pensei întotdeauna va fi orientat spre centrul acestei
proeminenţe. De aceea, în calitate de centru în raport cu care se transferă pensele lucrează centrul
proeminenţei corpului (punctul mamelonar, punctul omoplaţilor, punctele fesiere etc). Poziţia
acestui centru pe tipar se precizează cu ajutorul indicatorilor dimensionali (de exemplu, pentru
pensa de bust – Îb şi Dpm). Laturile penselor trebuie să prezinte lungime egală şi se definitivează
prin linii drepte sau curbe line în funcţie de tipul materialului şi gradul de ajustare a produsului
pe corp.
Transferul de pense poate fi realizat prin mai multe metode, cea mai simplă fiind metoda
şablonului. Pentru aceasta pe hârtie se transferă contururile reperului care urmează să fie
modificat, obţinând un şablon ajutător. Pe şablon se trasează şi se taie linia nouă a pensei în
corespondenţă cu modelul. Pensa de model se deschide simultan cu închiderea pensei iniţiale.
După aceasta şablonul se suprapune peste tipar şi se transferă contururile cu poziţia nouă a
pensei de bază. Şablonul ajutător poate să nu fie tăiat, ci doar rotit în jurul punctului de vârf al
pensei (figura 4.19).
Figura 4.19. Metoda şablonului utilizată pentru transferul pensei de bust
Laturile pensei de model trebuie întotdeauna să prezinte aceeaşi lungime, iar modalitatea
de definitivare a lor depinde de materialul din care este confecţionat produsul, de gradul de
ajustare pe corp, de unele particularităţi de structură morfologică a corpului. Vârful pensei de
model nu va ajunge până la centrul anatomic al proeminenţei cu 1,5...2,5 cm, fapt care asigură
forma moale rotunjită a produsului în zona de proeminenţă.
Surplusul de material care se pliază în pensă trebuie fixat în cusătura de asamblare a
produsului, de aceea modalitatea de definitivare a laturilor exterioare ale pensei va depinde de
direcţia de călcare a pensei (figura 4.20).




Figura 4.20. Modalitatea de definitivare a pensei de model
Pensele pot prezenta orice configuraţie şi poziţie în model. Linia pensei de model trasată pe
şablonul ajutător poate intersecta laturile pensei de bază. În acest caz transferul de pensă se va
realiza în două etape: mai întâi pensa de bază se va transfera în zona şablonului, în care laturile
penselor de bază şi de model nu se vor intersecta; apoi se trasează laturile pensei de model şi se
realizează transferul propriu-zis. Această situaţie poate fi întâlnită în cazul proiectării penselor cu
configuraţia complexă a laturilor – pense fasonate (figura 4.21).
Figura 4.21. Transferul pensei fasonate

privind utilizarea procedeului de transfer al pensei.
a) Care este rolul pensei în construcţia de model?
b) Care punct serveşte în calitate de centru de rotaţie la transferul de pensă?
De ce?
c) În ce mod se aplică metoda şablonului, utilizată la transferul de pense?
d) Ce condiţii se impun pentru lungimea laturilor pensei?
e) Cum se definitivează vârful pensei de model? De ce?
f) Care pense se numesc fasonate?
26. Pregăteşte schiţe de modele cu diverse poziţii ale penselor.
27. Realizează analiza modelelor din schiţe.
28. Pregăteşte şabloanele tiparului de bază pentru produse cu sprijin pe umeri și în talie.
29. Transferă pensele în corespondenţă cu modelele schiţate.
30. Definitivează contururile penselor transferate.
31. Perfectează raportul privind realizarea lucrării practice.
Pentru efectuarea lucrării e necesar să cunoaştem tehnica de aplicare a analizei de model şi

a procedeului de transfer al pensei, expusă în tema 8 şi în partea teoretică a acestei teme.
Pentru a realiza această lucrare vei avea nevoie de 10 modele de produse vestimentare cu
diverse poziţii ale penselor: 5 modele de produse cu sprijin pe umeri și 5 modele de produse cu
sprijin în talie. Modelele vor fi prezentate în formă de desene tehnice, utilizând imagini plane ale
corpului.
În procesul de analiză a modelului se determină cât mai exact poziţia punctului din care
porneşte pensa de model şi configuraţia acestei pense, şi se realizează descrierea acestei
particularităţi pentru fiecare din cele zece modele. De exemplu: în modelul 1 pensa de bust
porneşte din linia laterală a tiparului (cu 4…5 cm mai jos de linia de bază a răscroielii mânecii) şi
prezintă laturi de formă curbă lină (figura 4.19).
În calitate de construcţie iniţială pentru realizarea transferului de pensă va servi setul de
şabloane a tiparului de bază pentru produsele cu sprijin pe umeri și cu sprijin în talie (faţă, spate),
realizate în scară 1:2. Pentru fiecare tip de produs se va realiza o copie a contururilor acestor
şabloane pe coală separată de hârtie.
Pentru transferul penselor se va utiliza metoda şablonului, descrisă în această temă. Pentru
a pune în aplicaţie metoda, fiecare elev va opera cu şabloane ajutătoare, obţinute prin copierea
totală sau parţială a conturului reperului care urmează să fie modificat şi decuparea acestuia.
Pentru fiecare model se vor prezenta două contururi: cel iniţial, cu trasarea noii poziţii a pensei
de model şi cel final, obţinut cu ajutorul şablonului ajutător, similar imaginii din figura 4.19.
Modelele elaborate pentru același tip de produs pot fi suprapuse, utilizând linii de diverse culori.
Fiecare pensă transferată conform modelului va fi definitivată, lucrând cu poziţia vârfului
pensei, cu configuraţia laturilor pensei şi cu trasarea laturilor exterioare ale pensei, similar
imaginii din figura 4.20.
21. Ce informaţie se acumulează despre pensă la etapa de analiză a modelului?
22. Din care linii de contur poate porni pensa de bust?
23. Ce metodă ai aplicat pentru transferul de pensă?
24. Ce condiţii trebuie respectate la transferul de pensă pentru a nu modifica forma
produsului vestimentar?
25. Cu ce scop se trasează laturile exterioare ale penselor?
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Pensă element constructiv de bază în formă de cusătură parţială, prin

intermediul căruia se îmbracă proeminenţe ale corpului sau se
asigură gradul necesar de ajustare la anumite niveluri.
Vârful pensei punct în care se intersectează laturile pensei.
Pensa fasonată pensă cu configuraţia complexă a laturilor.
Tema 10
PROIECTAREA LINIILOR DE DIVIZARE

vestimentar.
Studiind acest modul vei fi capabil: • Platcă

• să identifici tipurile de linii în construcțiile • Linie de „relief”
vestimentare; • Linie de divizare
• să demonstrezi principiile de proiectare a liniilor
constructiv-decorative;
• să proiectezi linii constructiv-decorative cu diferită
orientare.
Forma produsului se datorează prezenței unor elemente de asigurare a

acesteia și anume a liniilor de divizare. Liniile în construcție pot fi:
• de contur (linia cantului, terminația produsului etc.);
• constructive (laterale, umerale, de simetrie, răscroielile de gât, de maneci etc.);
• constructiv-decorative (linii de „relief”, linie de platcă etc.).
Liniile de contur se definitivează în funcție de model, transferând cât mai exact pe
construcție configurația acestora și poziția lor în raport cu liniile de niveluri constructive de bază.
Prezența liniilor constructive asigură silueta impusă de model, precum și croiala mânecii.
Liniile constructiv-decorative pe lângă rolul de a reda silueta produsului, influențează și
aspectul estetic al acestuia, fiind integrate în compoziția produsului. Numărul, direcția de
orientare și configurația acestora depinde exclusiv de model.
În produsele vestimentare liniile de divizare suplimentară pot avea diferite direcții de
orientare. Acestea pot fi verticale, orizontale sau oblice. Liniile verticale sau liniile de „relief”
divizează reperul tiparului de bază în reper central și clin lateral, iar liniile orizontale – în platcă
(în produsele cu sprijin în talie se numește corseletă) și reper principal. Reperele rezultante în
urma proiectării liniilor de divizare cu orientare oblică vor fi numite în funcție de suprafața
reperelor obținute sau repere centrale și clini laterali, sau plătci și repere principale (figura 4.22).
Proiectarea liniilor de divizare se realizează în mod diferit în funcție de poziția acestora în
raport cu punctele proeminente. Din această poziție putem vorbi despre linii care trec prin
punctele proeminente sau nu trec prin acestea. Poziția liniei de divizare față de punctele de
proeminență maximă de pe corp se determină la etapa de analiză a modelului. Tot atunci se
stabilesc pozițiile punctelor care caracterizează această linie – punctul inițial, final și puncte
intermediare, care determină configurația liniei.
Figura 4.22. Modele de produse vestimentare cu linii de divizare
Liniile de divizare care trec prin punctele de proeminență preiau asupra sa rolul de
asigurare a formei produsului prin transferul penselor de bază în linia de divizare. Proiectarea
acestora se reduce la aplicarea următorului algoritm (figura 4.23):
1. se determină poziția punctului inițial al liniei de divizare;
2. se determină poziția punctului final al liniei de divizare;
3. se trasează cât mai exact conturul liniei pe construcție în corespondență cu modelul;
4. se transferă pensa de bază (de bust, de omoplat, de talie în produsele cu sprijin în talie
etc.) în linia de divizare;
5. se verifică lungimea liniei proiectate pe ambele repere obținute.
La proiectarea liniilor de divizare care nu trec prin punctele de proeminență obligatoriu vor
apărea elemente suplimentare care vor asigura forma produsului în zona de proeminență – pense
scurte sau surplusuri de material, care vor fi poziționate, încrețite sau pliate. Algoritmul general
de proiectare a liniilor de divizare de acest tip va cuprinde următoarele operații (figura 4.24):
1. se determină poziția punctului inițial al liniei de divizare;
2. se determină poziția punctului final al liniei de divizare;
3. se trasează cât mai exact conturul liniei pe construcție în corespondență cu modelul;
4. se transferă pensa de bază în elementul de asigurare a formei conform modelului;
5. se verifică lungimea liniei proiectate pe ambele repere obținute.
CI
TM LC
Figura 4.23. Proiectarea liniilor de divizare care trec prin centrul proeminenței
Figura 4.24. Proiectarea liniilor de divizare care nu trec prin centrul proeminenţei

privind proiectarea liniilor de divizare.
a) Care este rolul liniilor de divizare în construcția produsului vestimentar?
b) Care linii în construcție se numesc constructiv-decorative? De ce?
c) În ce direcții se pot trasa pe model liniile constructiv-decorative?
d) Ce caracteristici ale liniilor de divizare se stabilesc la etapa de analiză a
modelului?
33. Pregăteşte schiţe de modele cu diverse variante ale liniilor de divizare.
36. Proiectează liniile de divizare în corespondenţă cu modelele schiţate.
37. Definitivează și verifică contururile reperelor obținute.
Pentru efectuarea lucrării e necesar să cunoaştem tehnica de aplicare a analizei de model şi

a procedeului de proiectare a liniilor de divizare, expuse în tema 8 şi în partea teoretică a acestei
teme.
linii constructiv-decorative cu diferită orientare, de diversă configurație și cu poziție diferită în
raport cu punctele de proeminență. Modelele vor fi prezentate în formă de desene tehnice,
utilizând imagini plane ale corpului.
În procesul de analiză a modelului se determină cât mai exact poziţia punctelor din care
porneşte și în care ajunge linia de divizare, poziția liniei în raport cu centrul de proeminență şi
configuraţia acestei linii realizând descrierea particularităţii de model pentru fiecare din cinci
modele. De exemplu: în modelul 1 linia de „relief” de pe reperul față porneşte din partea
inferioară a răscroielii mânecii, ajungând în formă de linie lină la nivelul terminației produsului.
Linia nu trece prin centrul pensei de bust, iar forma în această zonă se datorează prezenței unei
pense scurte (figura 4.24).
În calitate de construcţie iniţială pentru proiectarea liniilor de divizare va servi setul de
şabloane a tiparului de bază pentru produsul cu sprijin pe umeri (faţă, spate), realizate în scară
1:2.
Pentru proiectarea liniilor de divizare se va utiliza metoda şablonului, descrisă în tema 9.
Pentru a pune în aplicaţie metoda, fiecare elev va opera cu şabloane ajutătoare, obţinute prin
copierea totală sau parţială a conturului reperului care urmează să fie modificat şi decuparea
acestuia. Pentru fiecare model se vor prezenta două contururi: cel iniţial, cu trasarea liniei de
model şi cel final, obţinut cu ajutorul şablonului ajutător. Modelele elaborate pot fi suprapuse,
utilizând linii de diverse culori.
Fiecare linie de divizare va fi definitivată conform modelului și va fi verificată lungimea
liniilor proiectate.
26. Ce informaţie se acumulează despre linia de divizare la etapa de analiză a modelului?

27. Prin ce diferă algoritmul de proiectare a liniilor de divizare care trec și care nu trec prin
centrul proeminenței?
28. În ce mod se poate soluționa problema de îmbrăcare a proeminenței în modelele în care
liniile de divizare nu trec prin centrul proeminenței?
29. Ce se va întâmpla cu pensele pe construcțiile pe care apar linii de divizare care trec prin
centrele de proeminență?
30. De ce depinde configurația liniei de divizare?
31. În ce constă etapa de verificare a liniilor de divizare proiectate?
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Linie de divizare linie care împarte un reper în părți componente.
Linie de „relief” linie de divizare constructiv-decorativă cu orientare verticală.
Platcă reper mic, obținut în rezultatul proiectării liniilor de divizare orientate
orizontal.
Corseletă reper mic, obținut în rezultatul proiectării liniilor de divizare orientate
orizontal în produsele cu sprijin în talie.
Tema 11
PROIECTAREA SISTEMELOR DE ÎNCHIDERE

Elaborarea construcții de model în corespondență cu schița modelului produsului
vestimentar.
Studiind această temă vei fi capabil: • Sistem de

• să distingi criteriile de clasificare a sistemului de închidere
închidere; • Butonieră
• să descrii algoritmul de proiectare a sistemelor de • Nasture
închidere; • Cant
• să elaborezi diferite modele ale sistemelor de
închidere.
Închiderea reprezintă un element decorativ-funcţional, care asigură

încheierea şi descheierea produselor de îmbrăcăminte cu sprijin pe umeri şi
cu sprijin în talie prin intermediul unor garnituri specializate (nasturi şi
butoniere, capse, copci, fermoare, panglici tip „scai” etc.) şi asigură fixarea
volumului produsului de îmbrăcăminte.
Tipul sistemului de închidere este strâns legat de volumul produsului vestimentar.
Îmbrăcămintea de volum mic cu silueta ajustată sau semiajustată se încheie cu un număr relativ
mare de nasturi de dimensiuni mici şi medii, iar produsele voluminoase - cu un număr mic de
nasturi de dimensiuni mari.
Pentru a proiecta sistemul de închidere pe un produs vestimentar este nevoie de stabilit
caracteristicile principale ale acestuia: locul de amplasare, lungimea, poziţia reciprocă a
elementelor care formează închiderea, tipul garniturii utilizate etc.
În îmbrăcămintea intermediară şi exterioară sistemele de închidere sunt amplasate cel mai
frecvent pe mijlocul feţei de produs, pe toată lungimea acestuia. În funcţie de poziţia reciprocă a
elementelor care formează închiderea se deosebesc sisteme de închidere:
• cu spaţiu între repere;
• cap la cap;
• cu suprapunere a reperelor, care poate fi mică, susţinută de un rând de garnituri
sau mare, susţinută de două rânduri de garnituri.
La proiectarea sistemului de închidere pe construcţia de model apare linia cantului, care
limitează conturul reperului. Distanţa dintre linia de simetrie şi linia cantului este determinată de
valoarea adaosului pentru sistemul de închidere Asî (figura 4.25). În sistemele de închidere cu
nasturi şi butoniere Asî depinde de diametrul nasturilor.
Asî > 0
Asî = 5,0...9,0 cm
Asî > 0
Asî = 1/2Dnast. + 0,5Ønast. + lc.g.
Asî = 1,0...4,0 cm
Asî < 0 Asî = 0 Dnast. – distanța dintre centrele
Asî = 3/4Ønast. + 0,5...1,5 cm
nasturilor
Ønast. – diametrul nasturilui
lc.g. – lățimea cusăturii de
garnisire
a b c d
Figura 4.25. Variante ale sistemelor de închidere
Lungimea butonierei depinde de dimensiunea nasturelui, fiind mai lungă decât diametrul
acestuia cu 2…5 mm. Butonierele pot avea diversă orientare: orizontală, verticală sau oblică.
Pentru butonierele orizontale şi oblice în sistemele de închidere la un rând de nasturi se impune
amplasarea cu depăşire a liniei de simetrie cu 2…5 mm în direcţia liniei cantului, iar cele
verticale se dispun direct pe linia de simetrie. Pentru sistemele de închidere la două rânduri de
nasturi poziţia butonierei se determină în raport cu linia cantului ca jumătate din diametrul
nasturelui la care se adaogă lăţimea tighelului de garnisire (figura 4.25, a, b, și d).
În cazul utilizării în calitate de garnitură pentru închidere a capselor, copcilor sau a altor
elemente care se fixează pe produs pe sistemul de închidere se marchează locul de fixare a
elementului garniturii (figura 4.26, c). Dacă închiderea se realizează prin legători, bride sau alte
elemente care se fixează în liniile de divizare, canturi etc, locul de fixare a acestora de asemenea
se indică pe construcţia de model prin crestături (figura 4.26, d).
sistem de închidere sistem de închidere
sistem de închidere sistem de închidere
central cu butoniere central cu butoniere
central cu capse central cu legători
orizontale verticale
a b c d
Figura 4.26. Variante de marcare a elementelor sistemului de închidere pe construcţia de model
Pentru a asigura aspectul estetic al produsului în procesul de exploatare se respectă anumite

reguli de amplasare a elementelor de închidere pe produs:
1. în sistemele de închidere până la baza gâtului primul nasture se amplasează la
distanţa de 1,5…2,5 cm de la răscroiala gâtului (figura 4.25, c);
2. în cazul în care linia cantului este frântă, elementele de închidere se amplasează în
apropierea colţului format pentru a-l fixa (figura 4.25, d);
3. în sistemele de închidere din produsele cu gulere cu revere primul nasture trebuie
să fixeze punctul inferior al reverului (figura 4.25, d);
4. în produsele cu silueta ajustată sau semiajustată un element de închidere trebuie
amplasat în zona liniei bustului şi unul în zona liniei taliei;
5. în produsele cu silueta dreaptă sau evazată un element de închidere trebuie
amplasat în zona liniei taliei.

privind proiectarea sistemelor de închidere.
a) Care este rolul sistemului de închidere în produsul vestimentar?
b) Care caracteristici ale sistemului de închidere determină procesul de
proiectare a acestuia?
c) Ce reprezintă adaosul pentru sistemul de închidere? De ce depinde
valoarea acestuia?
40. Pregăteşte schiţe de modele cu diverse variante ale sistemelor de închidere.
41. Analizează modelele cu diverse sisteme de închidere din schiţe.
43. Proiectează sistemele de închidere în corespondenţă cu modelele schiţate.
Pentru efectuarea lucrării e necesar să cunoşti tehnica de aplicare a analizei de model şi a

procedeului de proiectare a sistemelor de închidere, expuse în tema 8 şi în partea teoretică a
acestei teme.
diverse tipuri ale sistemelor de închidere, care prezintă diversitate ca: garnituri pentru închidere,
poziţie a părţilor care se închid, lungime, formă a liniei cantului etc. Modelele vor fi prezentate
sub formă de desene tehnice, utilizând imagini plane ale corpului.
În procesul de analiză a modelului se determină cât mai exact parametrii sistemului de
închidere, precum poziţia, lungimea, configuraţia liniei cantului, numărul şi poziţia garniturilor
etc., pentru fiecare din cele zece modele. De exemplu: modelul 1 prezintă sistem de închidere
central, pe toată lungimea reperului faţă. Închiderea se realizează prin nasturi şi butoniere
orizontale, amplasate în două rânduri şi pe două nivele. Prima butonieră se amplasează cu 4…5
cm mai jos de linia bustului, cea de-a doua – la nivelul liniei taliei. Linia cantului prezintă
configuraţie particularizată prin prezenţa reverului şi colţ la nivelul butonierei de jos (figura 4.25,
d).
În calitate de construcţie iniţială pentru proiectarea sistemului de închidere va servi setul de
şabloane a tiparului de bază pentru produsul cu sprijin pe umeri (faţă, spate), realizate în scară
1:2. Pentru fiecare model prezentat se va realiza o copie a contururilor acestor şabloane pe o
coală separată de hârtie sau acestea vor fi suprapuse, demarcându-le prin linii de diverse culori.
Pentru proiectarea sistemelor de închidere se va utiliza algoritmul, descris în această temă.
Pentru fiecare model se vor prezenta calculele aferente, centralizate în tabelul 4.15.
Tabelul 4.15. Calculul parametrilor sistemului de închidere
Nr. modelului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Adaosul pentru
sistemul de închidere
Lungimea butonierei
32. Ce informaţie se acumulează despre sisteme de închidere la etapa de analiză a modelului?

33. Care linie se numeşte linia cantului?
34. Cum se calculează adaosul pentru sistemele de închidere:
a. la un rând de nasturi;
b. la două rânduri de nasturi;
c. cu fermoar;
d. cu capse.
35. Cum se amplasează prima butonieră în sistemul de închidere până la baza gâtului?
36. Cum se amplasează garniturile de închidere în sistemele de închidere cu linia cantului
frântă.
37. Prin ce diferă sistemele de închidere în produsele cu silueta ajustată şi cele cu silueta
dreaptă.
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Sistem de închidere element decorativ-funcţional care asigură încheierea şi
descheierea produselor de îmbrăcăminte cu sprijin pe umeri şi
cu sprijin în talie prin intermediul unor garnituri specializate.
Butonieră element al garniturii de închidere, obţinut prin tăierea şi
surfilarea materialului sau alte metode.
Nasture element al garniturii de închidere, de diverse forme,
dimensiuni, fabricat din diverse materiale, care se introduce în
butonieră.
Cant parte a reperului care se suprapune pentru formarea închiderii.
Capsă element alcătuit din piese care se îmbucă una în alta, utilizat la
încheierea unor produse de îmbrăcăminte.
Copcă sistem format din două piese metalice (un cârlig şi un inel),
folosit pentru prinderea a două părţi ale unei confecţii.
Tema 12
PROIECTAREA BUZUNARELOR
Elaborarea construcţii de model în corespondenţă cu schiţa modelului produsului

vestimentar.
Studiind această temă vei fi capabil: • Buzunar

• să identifici tipurile de buzunare; • Laist
• să descrii algoritmul de proiectare a buzunarelor în • Refileţi
funcţie de tipul acestuia; • Clapă
• să proiectezi elementele buzunarelor în construcţiile de
model.
Buzunarele reprezintă elemente decorativ-funcţionale cu rol

duplicitar: ba moda tinde să evidenţieze funcţionalitatea acestora, ba îşi
permite să soluţioneze prin intermediul lor probleme pur decorative.
Buzunarele reprezintă componenta, ce determină stilul produsului vestimentar – sportiv,
clasic, romantic etc. În produsele de îmbrăcăminte buzunarele îndeplinesc următoarele funcţii:
- utilitare (de a purta diferite obiecte);
- de protecţie a mâinilor;
- estetice (de finalizare a compoziţiei modelului).
La studierea şi analiza modelului se stabileşte tipul constructiv, poziţia şi orientarea liniei
deschiderii, configuraţia, dimensiunile buzunarului ce urmează a fi proiectat, folosind ca linii de
reper orizontalele ajutătoare de pe schiţa de model.
Poziţia, orientarea liniei deschiderii buzunarului şi tehnologia de fabricaţie prestabilesc
denumirea buzunarelor, de exemplu: buzunar superior cu laist; buzunar lateral tăiat cu clapă;
buzunar interior cu refileţi; buzunar pentru ceas, plasat pe faţa pantalonilor, la nivelul marginii
inferioare a beteliei etc.
La proiectarea buzunarelor pe construcția de model se marchează locul amplasării,
lungimea liniei deschiderii buzunarelor, precum şi dimensiunile şi forma reperelor exterioare ale
acestora (clapă, laist, reperul aplicat etc.)
În produsele vestimentare intermediare şi exterioare cele mai răspândite sunt buzunarele
tăiate: cu refileţi, cu laist, cu clapă şi varietăţi ale acestora.
Pe suprafaţa produsului buzunarele se amplasează pe zonele aplatizate ale acestuia.
Astfel, pentru amplasarea buzunarelor laterale, se utilizează zona cuprinsă între linia taliei şi linia
şoldurilor, limitată în faţă de verticala care trece prin punctul mamelonar. Buzunarele superioare
se amplasează mai sus de linia bustului, cu o deplasare spre linia răscroielii mânecii (figura
4.27).
a b c
Figura 4.27. Locul amplasării buzunarelor în produsele vestimentare
Lungimea liniei deschiderii buzunarului superior cu laist în produsul jachetă este de 11 cm.
Poziţia şi lungimea liniei deschiderii buzunarului lateral tăiat în produs pot fi stabilite prin
calcule în funcţie de caracteristicile dimensionale lungimea spatelui până la talie (Ls.t.) şi cel de-
al doilea semiperimetru al bustului (SbII) sau prin scale de mărimi (tabelul 4.16).
Tabelul 4.16. Poziţia şi lungimea deschiderii buzunarului
Distanţa de la linia taliei Lungimea liniei deschierii

Tipul produsului vestimentar
până la buzunar, cm buzunarului, cm
Rochie (jachetă) pentru femei 4…5 14…16
Pardesiu (palton) pentru femei 5…6 16…17
Sacou pentru bărbaţi 6…7 16…18
Pardesiu (palton) pentru bărbaţi 6…7 17…19
Dimensiunile buzunarelor aplicate sunt de regulă, mai mari ca valorile nominalizate.

La amplasarea buzunarelor pe faţa produsului este necesar de a ţine cont de faptul, că
punga buzunarului nu trebuie să se plaseze sub butoniere.
La confecţionarea buzunarului clasic tăiat plasat lateral pe produsul sacou (jachetă) se
utilizează tăietura elementului faţă pe linia pensei din talie (figura 4.28, b). Prezenţa tăieturii
permite finalizarea pensei la nivelul buzunarului. Condiţiile tehnologice de prelucrare necesită
deplasarea capătului anterior al buzunarului cu o valoare de 1,0…2,0 cm în raport cu pensa în
direcţia liniei cantului.
a b c
Figura 4.28. Linii, ce apar pe construcția de model la proiectarea buzunarelor:
a – tăiat cu refileți, b – în tăietura reperului față cu clapă, c – aplicat

privind proiectarea buzunarelor.
a) Ce funcţii îndeplinesc buzunarele în produsul vestimentar?
b) Care caracteristici ale buzunarelor le determină denumirea?
c) De ce buzunarele se amplasează în zonele aplatizate ale produsului?
d) Ce tipuri de buzunare există?
46. Pregăteşte schiţe de modele cu diverse variante ale buzunarelor.
49. Proiectează buzunarele în corespondenţă cu modelele schiţate.
procedeului de proiectare a buzunarelor, expuse în tema 8 şi în partea teoretică a acestei teme.
diverse modele ale buzunarelor, care prezintă diversitate ca: poziţie pe produs, modalitatea de
obţinere, reperele care prelucrează linia de intrare în buzunar, direcţia de orientare a liniei de
intrare în buzunar etc. Modelele vor fi prezentate în formă de desene tehnice, utilizând imagini
plane ale corpului.
În procesul de analiză a modelului se determină cât mai exact parametrii buzunarelor,
precum poziţia, direcţia de orientare a liniei de intrare în buzunar, modalitatea de prelucrare etc.
De exemplu: modelul 1 prezintă buzunare laterale în tăietura reperului faţă cu doi refileţi şi
clape. Linia de intrare în buzunar este orientată orizontal (figura 4.28, b).
În calitate de construcţie iniţială pentru proiectarea buzunarelor va servi setul de şabloane
a tiparului de bază pentru produsul cu sprijin pe umeri şi cu sprijin în talie (faţă, spate), realizate
în scară 1:2. Pentru fiecare model prezentat se va realiza o copie a contururilor acestor şabloane
pe coală separată de hârtie sau acestea vor fi suprapuse, demarcându-le prin linii de diverse
culori.
Pentru proiectarea buzunarelor se vor utiliza principiile, descrise în această temă.
38. Cum se amplasează buzunarele laterale în produsele vestimentare?

39. Ce lungime are linia de intrare în buzunarul lateral în produsele uşoare şi produsele
intermediare pentru femei?
40. Ce linii vor apărea pe construcţia de model în cazul proiectării buzunarelor:
a. tăiate cu refileţi;
b. tăiate cu clape;
c. tăiate cu laist;
d. aplicate.
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Buzunar element decorativ-funcţional cu rol de păstrare a lucrurilor mici
şi rol decorativ.
Laist reper de prelucrare a liniei de intrare în buzunarul tăiat, orientat
în sus în raport cu aceasta.
Refileţi repere înguste de prelucrare a liniei de intrare în buzunarul
tăiat, amplasate pe ambele părți ale acesteia.
Clapă reper de prelucrare a liniei de intrare în buzunarul tăiat, orientat
în jos în raport cu aceasta.
Tema 13
PROIECTAREA PLIURILOR

vestimentar.
Studiind această temă vei fi capabil: • Pliu

• să identifici tipurile de pliuri prezente în produsele • Şliţ
vestimentare;
• să descrii algoritmul de proiectare a pliurilor în funcţie
de tipul acestuia;
• să proiectezi pliuri în construcţiile de model.
Pliurile reprezintă elemente decorativ-constructive utilizate în

produsele vestimentare pentru a oferi libertate în muşcare şi a diversifica
aspectul exterior al produsului. Pliurile se obţin la suprapunerea (plierea)
materialului textil în trei straturi.
În funcţie de construcţie şi aspectul exterior pliurile se clasifică în:
1. unidirecţionate - în urma suprapunerii ţesăturii se obţine o linie de îndoire exterioară şi
o linie de îndoire interioară;
2. bidirecţionate - în urma plierii materialului textil pliul are două linii de îndoire
exterioare şi două interioare;
3. combinate - îmbinarea pliurilor unidirecţionate şi bidirecţionate de divers tip într-un
produs vestimentar în scopul diversificării aspectului exterior al acestuia.
Pliurile se caracterizează prin lăţime şi adâncime.
Se numeşte lăţime a pliului (l) distanţa dintre liniile exterioare de îndoire a acestuia pe faţa
produsului (figurile 4.29, 4.30). În cazul pliurilor unidirecţionate lăţimea pliului se măsoară de la
linia exterioară de îndoire a unui pliu până la linia exterioară de îndoire a pliului vecin.
Adâncimea (a) pliului (figurile 4.29, 4.30) măsoară distanţa dintre linia de îndoire
exterioară şi cea interioară.
Adâncimea pliului nu poate fi mai mică de 3 cm, în caz contrar pliul se va desface. Drept
excepţie se prezintă pliseul, pentru executarea căruia se foloseşte metoda chimică de fixare a
pliurilor, care pot avea adâncimi de 1…2 cm.
Valorile tipice ale adâncimii pliurilor pentru fuste prezintă 6 cm, pentru demiuri
(impermeabile) – 8 cm.
2 2 2 4 2` 2 4 4` 2`
CI TM
Linia interioara de indoire
a a
Linia de indoire
Linia de indoire
Linia pliului
1 1 A 1 3 3` 1`
1 3 1`
a b
Figura 4.29. Pliul unidirecţionat. Aspectul exterior şi modalitatea de proiectare a lui
3 2 5 2 3 5 2`
Linia exterioara de indoire
Linia exterioara de indoire

l
Linia de simetrie
4 6
1 1 4 6 1`
l
Figura 4.30. Proiectarea pliului bidirecţionat

La proiectarea pliurilor uni – şi bidirecţionate în interiorul reperului iniţial acesta este
secţionat în locul amplasării pliului şi deplasat cu valoarea determinată de adaosul pentru pliu
(figurile 4.29, 4.30).
Modalitatea de calcul al adaosului pentru pliuri este prezentată în tabelul 4.17.
Şliţul se proiectează similar pliului unidirecţionat deschis la care marginile nu se cos, ci se
prelucrează conform tehnologiei realizării şliţului (figura 4.29, b).
Pentru produsele realizate din materiale dense sunt preferabile pliuri cu cusătură pe linia
interioară de îndoire. În acest caz se proiectează repere croite separat, care pot fi realizate din
materiale de alte culori şi structuri prezentând în acest caz rol decorativ. Adaosul superior pliului
poate fi decupat în cazul, în care modelul prevede un tighel transversal de fixare pe partea
exterioară a produsului (figura 4.30).
La produsele cu sprijin pe umeri, în cel mai simplu caz, pliurile şi fronseurile se obţin din
pense, fiind derivatele acestora. La proiectarea pliurilor verticale pe corsajul elementelor faţă şi
spate pensele de bust şi din talie se transferă în pliuri.
La proiectarea pliurilor orizontale pe corsajul elementelor principale ale produsului
adâncimea penselor de bust şi din talie se transferă în pliuri, dar anume în acele ce sunt
poziţionate în vecinătatea celor mai proeminente puncte ale suprafeţei proiectate.
Tabelul 4.17. Calculul adaosului pentru pliuri în funcţie de tipul constructiv al acestora
Nr.
Tipul constructiv al pliului Relaţia de calcul al adaosului pentru pliu
crt.
1. Pliu unidirecţionat (fig. 4.29) Ap.u. = 2a×n;
unde: a – adâncimea pliului;
n – numărul de pliuri.
2. Pliu bidirecţionat (fig. 4.30) Ap.b. = 4a×n;

privind proiectarea pliurilor.
a) Ce funcţii îndeplinesc pliurile în produsul vestimentar?
b) Care valori caracterizează pliul?
c) Cum se calculează adaosul pentru formarea pliului unidirecţionat?
d) Cum se calculează adaosul pentru formarea pliului bidirecţionat?
e) Ce reprezintă şliţul?
52. Pregăteşte schiţe de modele cu diverse variante ale pliurilor.
54. Pregăteşte şabloanele tiparului de bază pentru produsul cu sprijin pe umeri şi în
talie.
55. Proiectează pliurile în corespondenţă cu modelele schiţate.

procedeului de proiectare a pliurilor, expuse în tema 8 şi în partea teoretică a acestei teme.
diverse modele de pliuri, care prezintă diversitate ca: poziţie pe produs, tip de pliu, număr de
pliuri etc. Modelele vor fi prezentate în formă de desene tehnice, utilizând imagini plane ale
corpului.
În procesul de analiză a modelului se determină cât mai exact parametrii pliurilor, precum
poziţia, direcţia de pliere, lungimea, modalitatea de prelucrare etc. De exemplu: modelul 1
prezintă un pliu bidirecţionat, cu lungimea de 12…15 cm, fixat prin cusături de întărire. Pliul
prezintă adâncimea de 5…6 cm (figura 4.30).
În calitate de construcţie iniţială pentru proiectarea pliurilor va servi setul de şabloane a
tiparului de bază pentru produsul cu sprijin pe umeri şi cu sprijin în talie (faţă, spate), realizate în
scară 1:2. Pentru fiecare model prezentat se va realiza o copie a contururilor acestor şabloane pe
coală separată de hârtie sau acestea vor fi suprapuse, demarcându-le prin linii de diverse culori.
Pentru proiectarea pliurilor se vor utiliza principiile, descrise în această temă.
41. Care este condiţia de bază care ar permite proiectarea pliului în produs?
42. În ce cazuri se recomandă de decupat partea superioară a pliului?
43. Ce linii vor apărea pe construcţia de model în cazul proiectării pliurilor?
44. Prin ce diferă pliul unidirecţionat de cel bidirecţionat?
45. Prin ce diferă şliţul de pliul unidirecţionat?
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Pliu element funcţional-decorativ, care asigură libertatea în mişcare,
format prin plierea materialului textil.
Şliţ pliu unidirecţionat, deschis pe linia interioară de pliere.
Tema 14
DEPLASAREA PARALELĂ, RADIALĂ ŞI

RADIAL-PARALELĂ

vestimentar.
Studiind această temă vei fi capabil: • Deplasare

• să distingi particularităţile de model, obţinute prin paralelă
deplasare paralelă, radială și radial-paralelă; - Deplasare
• să descrii algoritmul de utilizare a diferitor procedee radială
de deplasare, în funcţie de tipul acesteia; - Deplasare
• să proiectezi elemente de model prin aplicarea radial-paralelă
procedeelor de deplasare paralelă, radială şi radial-
paralelă.
Procedeele de deplasare paralelă, radială şi radial-paralelă permit

obținerea surplusului de material, care formează în produsul vestimentar
pliuri, creţi, falduri etc. Pentru a asigura surplusul necesar de material,
reperul care va fi modelat trebuie divizat în zone de lucru. Divizarea se realizează prin trasarea
unui sistem de linii în direcţie perpendiculară celei în care urmează să fie modificate
dimensiunile reperului. Numărul de zone depinde de complexitatea conturului reperului care
urmează să fie modelat: cu cât este mai simplu conturul, cu atât mai puţine zone de lucru sunt
necesare. Excepţie se face doar la proiectarea pliurilor, pentru care liniile de divizare în zone trec
la nivelul liniei superioare de pliere a fiecărui pliu.
După divizarea suprafeţei iniţiale a reperului în zone are loc deplasarea acestora una faţă de
alta. Deplasarea poate fi uniformă şi neuniformă în funcţie de forma proiectată a modelului.
În cazul deplasării paralele zonele reperului se deplaseze de-a lungul unei linii
constructive, care ca direcţie coincide cu direcţia de modificare a dimensiunilor reperului pentru
a nu deforma contururile acestuia (figura 4.31).
L` LC
L b b
LC
LC
L1 L 1`
a b
44
47
44
47
54 LC 57 54 LC 57
97
94 97 94
a b
Figura 4.31. Aplicarea procedeului de deplasare paralelă pentru modelarea produselor

vestimentare
După deplasarea zonelor se realizează definitivarea liniilor de contur ale reperului modelat.
Aici se evidenţiază două variante de trasare a contururilor:
• prin curbă lină, atunci când surplusul de material proiectat este utilizat pentru
formarea creţilor;
• prin linie frântă, atunci când surplusul de material se pliază. Pentru a fixa surplusul
de material în liniile de îmbinare ale reperelor, linia de contur se va frânge în
funcţie de direcţia de pliere a materialului.
Dispunerea radială se utilizează la proiectarea produselor vestimentare de siluetă trapez
sau semiajustată cu evazare accentuată la terminaţie sau de siluetă dreaptă cu îngustare spre
terminaţie, precum şi la proiectarea faldurilor, tăieturilor şi drapajelor.
Dispunerea radială a elementelor vestimentare în funcţie de silueta modelului poate începe
la orice nivel constructiv: de la linia umărului, bustului, taliei, şoldurilor, genunchilor şi mai jos.
Pentru a aplica acest procedeu, se recurge divizarea reperului în zone de lucru, analogic
procedeului de deplasare paralelă, cu o particularitate – una din liniile de divizare obligatoriu va
trece prin vârful pensei de pe reper.
Deplasarea radială se realizează prin rotaţia zonelor elementului secţionat cu valoarea
impusă de particularităţile modelului (figura 4.32).
L
L`
LC LC LC
b
L1 L1`
a b c
Figura 4.32. Aplicarea procedeului de deplasare radială
Definitivarea contururilor reperului modelat se realizează pe baza aceloraşi principii, care

au fost expuse în cazul deplasării paralele.
La proiectarea tiparelor de model poate apare necesitatea de a îmbina procedeele de
deplasare paralelă şi radială, această modificare fiind numită deplasare radial-paralelă. Ea se
realizează prin modificarea consecutivă a reperului întâi paralel, apoi radial (figura 4.33).
c
a b
Figura 4.33. Aplicarea procedeului de deplasare radial-paralelă

privind aplicarea procedeelor de deplasare paralelă, radială şi radial-paralelă.
a) Cum se pregătesc reperele pentru a fi modificate prin procedee de
deplasare?
b) Pentru ce elemente de model se utilizează surplusul de material obţinut în
urma deplasărilor?
c) În ce mod se mişcă zonele reperului la aplicarea procedeului de deplasare
paralelă?
d) Cum se mişcă zonele reperului în cazul aplicării procedeului de deplasare
radială?
e) Cum se definitivează contururile modificate ale reperului modelat prin
procedee de deplasare?
58. Pregăteşte schiţe cu modele, în care să fie prezente pliuri, creţi, falduri etc.
59. Descrie perticularitățile modelelor din schiţe.
talie.
61. Proiectează modelele în corespondenţă cu schiţele.
procedeelor de deplasare paralelă, radială şi paralel-radială, expuse în tema 8 şi în partea
teoretică a acestei teme.
pliuri, creţi sau falduri, care prezintă diversitate ca: uniformitate, grad de evazare, nivelul de la
care porneşte evazarea etc. Modelele vor fi prezentate în formă de desene tehnice, utilizând
imagini plane ale corpului.
În procesul de analiză a modelului se determină cât mai exact parametrii reperelor, care
şi-au modificat dimensiunile, precum locul amplasării surplusului de material, elementele
formate din contul acestui surplus, gradul de modificare a dimensiunilor reperului iniţial etc. De
exemplu: modelul 1 prezintă partea din faţă încreţită uniform pe toată lungimea conturului
superior şi cel inferior (figura 4.31).
În calitate de construcţie iniţială pentru proiectarea elementelor de model va servi setul de
şabloane a tiparului de bază pentru produsul cu sprijin pe umeri şi cu sprijin în talie (faţă, spate),
realizate în scară 1:2. Pentru fiecare model prezentat se va realiza o copie a contururilor acestor
şabloane pe coală separată de hârtie sau acestea vor fi suprapuse, demarcându-le prin linii de
diverse culori.
Pentru proiectarea elementelor de model se vor separa reperele sau părţile de repere care
urmează să fie modificate. Acestea vor fi divizate în zone în funcţie de complexitatea conturului
reperului, apoi zonele îşi vor modifica poziţia una faţă de alta în funcţie de procedeul aplicat.
Fiecare reper modelat va fi reconturat, ţinând cont de elementele de model proiectate.
46. Ce materiale sunt indicate pentru modelele de produse vestimentare cu pliuri, creţi etc?
47. Cum poate fi determinat gradul de modificare a dimensiunilor reperului supus modelării
prin procedeele de deplasare?
48. Ce elemente de model se pot obţine în urma aplicării procedeului de deplasare paralelă?
49. Cum se modifică forma reperului supus modelării prin deplasare radială?
50. În ce cazuri procedeele de deplasare se aplică numai pe unele părţi ale reperului?
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Deplasare paralelă deplasare de-a lungul unei linii constructive, care ca direcţie
coincide cu direcţia de modificare a dimensiunilor reperului
pentru a nu deforma contururile acestuia.
Deplasare radială deplasare ce se realizează prin rotaţia zonelor elementului
secţionat cu valoarea impusă de particularităţile modelului.
Deplasare radial-paralelă se realizează prin modificarea consecutivă a reperului întâi
paralel, apoi radial.
Tema 15
PROIECTAREA TĂIETURILOR ŞI DRAPAJELOR

vestimentar.
Studiind această temă vei fi capabil: • Tăietură

• să distingi elementele de model, numite tăieturi şi - Drapaj
drapaje;
• să descrii algoritmul de utilizare a procedeelor de
proiectare a tăieturilor şi a drapajelor;
• să proiectezi elemente de model prin aplicarea
procedeelor de proiectare a tăieturilor şi a drapajelor.
Tăieturile reprezintă linii decorativ–constructive parţiale, realizate pe

elementele produselor vestimentare în scopul modelării spaţiale în zonele
proeminente ale corpului prin proiectarea cutelor, creţilor, pliurilor,
utilizând procedeele deplasării paralele şi radiale. Tăieturile se proiectează, cu precădere, în
vestimentaţia uşoară pentru femei.
Modelarea formei părţii superioare a produsului prin utilizarea de tăieturi este recomandată
în vestimentaţia de volume mici, cu un grad înalt de cuprindere în zona taliei. Configuraţia liniei
tăieturii se stabileşte în conformitate cu particularităţile de model (figura 4.34). Pentru
proiectarea tăieturilor se propune aplicarea următorului algoritm:
- marcarea liniei tăieturii pe TB al reperului conform schiţei modelului;
- transferul pensei de pe suprafaţa reperului în direcţia tăieturii, asigurând alungirea unei
laturi a acesteia;
- în cazul în care adâncimea pensei nu asigură valoarea necesară a adaosului pentru creţi
sau pliuri, atunci latura tăieturii pe care se proiectează aceste elemente decorativ –
constructive se secţionează şi se deplasează cu valoarea necesară pentru obţinerea
formei impuse de model;
- definitivarea contururilor modificate ale elementului produsului vestimentar.
LC LC
Figura 4.34. Proiectarea tăieturilor
Drapajul reprezintă un element decorativ-constructiv proiectat pe elementele principale ale

produselor vestimentare, care se obţine prin formarea cutelor sau faldurilor, utilizând adâncimea
penselor şi procedeele de deplasare paralelă şi radială.
Drapajele se proiectează atât în produsele cu sprijin pe umeri, cât şi în cele cu sprijin în
talie pentru femei, în special în vestimentaţia pentru ocazii. Drapajele pot fi diverse ca poziţie,
direcţie de orientare a pliurilor, numărul punctelor de fixare etc.
La proiectarea drapajelor asimetrice modelarea constructivă a acestora se realizează pe TB
desfăşurat al reperelor stâng şi drept, cu o linie de simetrie comună. Pentru elaborarea drapajelor
simetrice se utilizează TB tradiţional (figura 4.35). Drapajele în produsele vestimentare se pot
proiecta conform următorului algoritm:
- marcarea liniilor de direcţionare a cutelor drapajului pe TB al elementului produsului
vestimentar;
- transferul penselor în direcţia cutelor drapajului;
- secţionarea TB conform liniilor marcate şi deplasarea radială a zonelor divizate pentru
asigurarea surplusului necesar de material pentru formarea cutelor drapajului;
- definitivarea contururilor modificate prin linii curbe line sau prin linii frânte.
Figura 4.35. Aplicarea procedeului de proiectare a drapajelor

privind aplicarea procedeelor de proiectare a tăieturilor şi drapajelor.
a) Ce siluetă trebuie să prezinte produsul vestimentar, pe care se proiectează
tăieturi sau drapaje ?
b) Care element de model se n umeşte tăietură?
c) Ce procedee de modelare constructivă se utilizează pentru a asigura
surplusul de lungime pe una din laturile tăieturii?
d) Care paşi din algoritmul procedeului de proiectare a tăieturii sunt
asemănători cu cei de aplicare a procedeelor de deplasare?
e) Prin ce drapajul diferă de tăietură?
f) Ce se întâmplă cu pensele de pe reper în cazul proiectării drapajelor?
64. Pregăteşte schiţe cu modele, în care să fie prezente tăieturi şi drapaje.
talie.
Pentru efectuarea lucrării e necesar să cunoaşti tehnica de aplicare a analizei de model şi a

procedeelor de proiectare a tăieturilor şi drapajelor, expuse în tema 8 şi în partea teoretică a
acestei teme.
Pentru a realiza această lucrare vei avea nevoie de 4 modele de produse vestimentare: 2 cu
sprijin pe umeri şi 2 cu sprijin în talie cu tăieturi şi drapaje, care prezintă diversitate ca: loc de
amplasare, orientarea cutelor, simetrie etc. Modelele vor fi prezentate în formă de desene
tehnice, utilizând imagini plane ale corpului.
În procesul de analiză a modelului se determină cât mai exact parametrii reperelor, care şi-
au modificat dimensiunile, precum locul amplasării şi direcţia de orientare a tăieturii sau
drapajului, modalitatea de asigurare a surplusului de material din tăietură sau drapaj, gradul de
modificare a dimensiunilor reperului iniţial etc. De exemplu: modelul 1 prezintă pe partea din
faţă drapaj asimetric, format în linia laterală a reperului. (figura 4.35).
şabloane a tiparului de bază pentru produsul cu sprijin pe umeri şi cu sprijin în talie (faţă, spate),
realizate în scară 1:2. Pentru fiecare model prezentat se va realiza o copie a contururilor acestor
şabloane pe coală separată de hârtie sau acestea vor fi suprapuse, demarcându-le prin linii de
diverse culori.
Pentru proiectarea elementelor de model se vor separa reperele sau părţile de repere care
urmează să fie modificate. Acestea vor fi divizate în zone în funcţie de complexitatea conturului
reperului, apoi zonele îşi vor modifica poziţia una faţă de alta în funcţie de procedeul aplicat.
Fiecare reper modelat va fi reconturat, ţinând cont de elementele de model proiectate.
51. Ce materiale sunt indicate pentru modelele de produse vestimentare cu tăieturi şi drapaje?
52. În ce cazuri tăietura în modelul produsului vestimentar va avea rol constructiv?
53. Care paşi din algoritmii de aplicare a procedeelor de proiectare a tăieturilor şi drapajelor
sunt comuni?
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Tăietură linie decorativ–constructivă parţială, pe una din laturile căreia
sunt proiectate cute, creți, pliuri.
Drapaj element decorativ-constructiv, care se obţine prin formarea
cutelor sau faldurilor, utilizând adâncimea penselor şi
procedeele de deplasare paralelă și radială.
Tema 16
DEMODELAREA PENSEI DE OMOPLAT

vestimentar.
Studiind această temă vei fi capabil: • Demodelare

• să distingi modelele, forma cărora în zona spatelui este • Pensă de omoplat
asigurată prin demodelare;
• să descrii algoritmul de utilizare a procedeului de
demodelare a pensei de omoplat;
• să proiectezi modele cu pense de omoplat demodelate.
Introducerea perniţelor în zona umerală a produselor vestimentare

conduce la o distanţare a sectoarelor superioare ale spatelui şi feţei de la
suprafaţa corpului, prin urmare se micşorează curbarea suprafeţei la spate în
zona omoplaţilor. Constructiv, această formă de model se obţine prin
micşorarea adâncimilor penselor de omoplat până la excluderea totală a acestora cu ajutorul
procedeului numit demodelarea pensei de omoplat.
Factorii principali ce influenţează procesul de demodelare a pensei de omoplat sunt:
- sortimentul îmbrăcămintei;
- forma şi silueta produsului;
- particularităţile constructive ale elementelor vestimentare;
- proprietăţile materialelor.
Demodelarea pensei de omoplat în produsul cu sprijin pe umeri reprezintă divizarea pensei
iniţiale în mai multe părţi, cu transferul ulterior al acestora în liniile de contur (ale răscroielii
mânecii, răscroielii gâtului, terminaţiei etc.). În figura 4.36 este prezentată schema liniilor
direcţionate de transfer a pensei de omoplat cu numerotarea acestora şi indicarea valorilor
posibile de alungire a liniilor de contur.
În acest context, se pot propune următoarele recomandări:
1. Transferul unei părţi a pensei de omoplat în linia de simetrie (1) se utilizează la
modelarea produsului cu cusătură pe linia de simetrie a spatelui. Această direcţie de transfer se
recomandă pentru materialele moi, plastice.
2. Alungirea răscroielii gâtului la spate (2) se realizează cu valori nesemnificative, pentru
a evita îndepărtarea excesivă a gulerului de la gât.
3. Transferul pensei de omoplat în linia răscroielii mânecii la spate (3) se realizează
astfel, încât alungirea răscroielii mânecii r.m.s. obţinută în urma acestui transfer să corespundă
modificării grosimii perniţei.
4. Pe linia răscroielii mânecii poate fi prevăzută o alungire suplimentară pentru
comprimare termică (4). Această modificare a construcţiei se realizează în scopul micşorării
adâncimii pensei de omoplat sau pentru substituirea acesteia prin adaos de poziţionare pe linia
umărului. Comprimarea termică a răscroielii mânecii tehnologic este realizabilă în produsele
exterioare din materialele de lână şi semilână; pentru ţesături sintetice aceasta nu este
acceptabilă.
5. În produsele realizate din materiale plastice, moi pe elementul spate cu linie de
„relief” din răscroiala mânecii, poate fi utilizată linia (5) de transfer a unei părţi a pensei de
omoplat. Surplusul obţinut prin alungirea liniei de „relief” a spatelui se supune comprimării
termice, influenţând forma produsului în această zonă. În tiparele de model adesea se proiectează
comprimarea termică simultan pe trei linii de contur ale elementului spate: a umărului, a
răscroielii mânecii şi a liniei de „relief”.
6. Transferul (parţial sau total) al pensei de omoplat în linia terminaţiei se utilizează la
proiectarea produselor de siluetă trapez.
Figura 4.36. Schema direcţiilor de demodelare a pensei de omoplat

privind aplicarea procedeului de demodelare a pensei de omoplat.
a) Ce condiții trebuie să respecte modelul produsului vestimentar pentru a fi
posibilă aplicarea procedeului de demodelare a pensei?
b) Ce se întâmplă cu pensa de omplat în procesul de demodelare a acesteia?
c) Ce linii constructive se utilizează pentru demodelarea pensei de omoplat?
d) Ce linii constructiv-decorative pot fi utilizate pentru demodelarea pensei de
omoplat?
70. Pregăteşte schiţe cu modele, în care forma produsului în zona spatelui este realizată
din contul tratamentelor umido-termice.
Pentru efectuarea lucrării este necesar să cunoaştem tehnica de aplicare a analizei de model
şi a procedeului de demodelare a pensei de omoplat, expuse în tema 8 şi în partea teoretică a
acestei teme.
Pentru a realiza această lucrare vei avea nevoie de 4 modele de produse vestimentare, în
care forma în zona omoplaților este asigurată prin TUT și nu prin pensă. Modelele vor fi
prezentate în formă de desene tehnice, utilizând imagini plane ale corpului, ilustrând numai
aspectul exterior al spatelui de produs. Acestea vor prezenta diversitate în ceea ce privește:
prezența cusăturii pe linia de simetrie, prezența liniilor de divizare suplimentară etc.
În procesul de analiză a modelului se determină direcțiile posibile de demodelare a pensei
de omoplat. De exemplu: forma produsului din modelul 1 în zona spatelui este asigurată prin
TUT, demodelând pensa de omplat în direcâia liniei umărului, liniei de simetrie a spatelui și
răscroielii mânecii.
şabloane a tiparului de bază pentru produsul cu sprijin pe umeri (spate), realizate în scară 1:2.
Pentru fiecare model prezentat se va realiza o copie a contururilor şabloanului spatelui pe coală
separată de hârtie sau acestea vor fi suprapuse, demarcându-le prin linii de diverse culori. Pentru
fiecare model se va prezenta calculul distribuției pensei de omoplat în formă de tabel (tabelul
4.16).
Tabelul 4.16. Distribuția pensei de omoplat pentru demodelarea acesteia
Nr. Direcția și cotele de demodelare a pensei de omoplat, cm
modelului Direcția1 Cota Direcția 2 Cota Direcția 3 Cota Direcția 4 Cota
1
2
3
4
Pentru fiecare model se vor trasa direcțiile de demodelare a pensei de omoplat și se vor
realiza transferurile parțiale. Contururile modelate vor fi definitivate, iar zonele, în care se prevăd
tratamente umidotermice – hașurate.
54. În ce cazuri poate fi aplicat procedeul de demodelare a pensei de omoplat?

55. Câte direcții de transfer ai utilizat în procesul de demodelare a pensei de omoplat?
56. Care direcții de transfer sunt cele mai indicate pentru demodelarea pensei de omoplat? De
ce?
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Demodelare divizarea pensei de bază în părți mici cu transferul acestora în
diverse contururi pentru aplicarea tratamentelor umidotermice.
Pensă de omoplat mijloc constructiv de obținere a formei spațiale pe elementul spate
în zona omoplaților.
Tema 17
ADAOSURI NECESARE LA PROIECTAREA

ŞI CONFECŢIONAREA PRODUSELOR DE
ÎMBRĂCĂMINTE
Selectarea adaosurilor constructive și tehnologice în funcție de modelul produsului

vestimentar și materialul din care urmează a fi confecționat.
Studiind această temă vei fi capabil: • Forma

• să compari forma flexibilă și forma rigidă a produsului
produselor vestimentare • Suprafață de sprijin
• să determini factorii ce influențează forma • Adaos constructiv
îmbrăcămintei; • Adaos tehnologic
• să distingi produsele vestimentare cu sprijin pe umeri
și cu sprijin în talie;
• să identifici tipurile principale de adaosuri.
În funcție de poziția în raport cu corpul şi de proprietăţile materialelor,

produsele pot prezenta o formă flexibilă (instabilă) sau o formă spațială
rigidă.
Forma flexibilă (instabilă) este caracteristică produselor confecţionate din materiale
subţiri, fluide (lenjeria, cămăşile, bluzele, rochiile din materiale subţiri, produsele din tricot,
îmbrăcămintea copiilor etc.).
Forma spaţială rigidă este specifică produselor de îmbrăcăminte exterioară, confecţionate
din materiale de grosime medie sau mare şi prevăzute cu straturi suplimentare de materiale
termoadezive care rigidizează diferite zone ale produsului (faţa produsului, gulerul, reverele).
Îmbrăcămintea este formată dintr-un număr diferit de repere croite din materiale plane,
asamblate prin diverse metode. Numărul, forma şi dimensiunile reperelor depind de o serie de
factori, dintre care cei mai importanţi sunt:
• forma corpului omenesc;
• proprietăţile materialului;
• tehnologia de prelucrare a produsului;
• silueta produsului;
• cerinţele estetice, moda.
Corpul omenesc se încadrează în clasa corpurilor geometrice neregulate şi face parte din
categoria suprafeţelor nedesfăşurabile. Din acest motiv pentru îmbrăcarea formei neregulate a
corpului cu material este necesară o detaliere a acestuia.
Ca urmare a simetriei corpului uman îmbrăcămintea se realizează, de obicei, din repere
simetrice (exemplu: spate format din două repere asamblate cu o cusătură pe mijlocul spatelui;
feţe simetrice suprapuse pentru închidere etc.).
Proprietăţile materialelor din care se fabrică îmbrăcămintea depind, în cea mai mare
măsură, de structura acestora. La îmbrăcămintea din ţesături se practică, de obicei, o divizare a
produselor pe linia umerilor, condiţionată de necesitatea de orientare în aceeaşi direcţie a firelor
de urzeală şi bătătură atât pe faţa cât şi pe spatele produsului. Lăţimea materialelor limitează
dimensiunile reperelor. Astfel, lucrând cu materiale înguste, este necesar să se proiecteze mai
multe repere de dimensiuni mai mici pentru a se obţine aceeaşi formă exterioară ca şi în cazul
utilizării unui material de lăţime mai mare. Tricoturile sunt extensibile, fapt ce permite obţinerea
unor produse de forme complexe dintr-un număr redus de repere.
Detalierea produselor este influenţată şi de tehnologiile de prelucrare, în special de
dificultăţile care apar la manipularea cu reperele de dimensiuni mari, respectiv de asigurarea
posibilităţii de automatizare a unor operaţii tehnologice.
Silueta produsului este determinată de forma şi gradul de ajustare a acestuia. Cu cât mai
exact produsul va repeta forma corpului, cu atât mai mare va fi numărul de repere din care va fi
croit. Cu cât mai multe componente va prezenta forma, cu atât mai detaliat va fi produsul.
Modelul şi moda înfluenţează în mod hotărâtor forma exterioară a produsului şi numărul
reperelor cu ajutorul cărora se realizează. Astfel, unele repere pot să lipsească (mâneci, gulere)
sau să fie reunite cu altele (mâneci chimono, gulere şal), pot apărea divizări suplimentare (plătci,
corselete, clini etc.). Moda influenţează în mod direct numărul, forma şi dimensiunile reperelor
mici cu rol decorativ (manşete, buzunare, clape, epoleţi etc.).
Dimensiunile şi forma produselor de îmbrăcăminte sunt determinate, în primul rând, de
dimensiunile şi forma corpului omenesc, îmbrăcămintea nefiind o copie fidelă a acestuia nici
chiar pentru produsele care reprezintă primul strat pe corp.
În funcţie de poziţia în raport cu corpul, iar pentru una şi aceeaşi poziţie în funcţie de
siluetă, produsele prezintă grade diferite de cuprindere a corpului.
În general, la un produs de îmbrăcăminte dimensiunile interioare şi cele exterioare prezintă
valori diferite. La produsele de lenjerie, produsele din ţesături subţiri aceste două sisteme de
valori practic coincid, iar la produsele de îmbrăcăminte exterioară, care sunt formate din mai
multe straturi, dimensiunile interioare şi cele exterioare ale produsului diferă substanţial.
Pe diferite zone ale corpului raportul dintre forma interioară a produsului şi forma corpului
este diferită. La stabilirea formei şi dimensiunilor interioare ale unui produs trebuie să se ţină
cont, în primul rând, de suprafaţa de sprijin a acestuia.
Prin suprafaţă de sprijin se înţelege zona (sau zonele) în care produsul cuprinde strâns
corpul şi în care este necesar să se asigure o corespondenţă înaltă între forma corpului şi cea a
produsului.
În funcţie de suprafaţa de sprijin produsele de îmbrăcăminte se grupează în două mari
categorii:
1. produse cu sprijin pe umeri;
2. produse cu sprijin în talie.
Pentru produsele cu sprijin pe umeri (produse care acoperă partea superioară a corpului:
bluze, rochii, jachete, sacouri, demiuri, paltoane, etc.) suprafaţa de sprijin (fig. 4.38, a) este
delimitată în partea superioară de linia bazei gâtului şi de partea superioară a umerilor, anterior
– de partea cea mai proeminentă a toracelui, iar posterior – de proeminenţa omoplaţilor.
a b
Figura 4.38. Suprafaţa de sprijin pentru produsele de îmbrăcăminte:
a – produse cu sprijin pe umeri; b - produse cu sprijin în talie;
1 – suprafaţa de sprijin; 2 - îmbrăcămintea
Pentru produsele cu spijin în talie (care îmbracă zona inferioară a corpului: fuste,
pantaloni) suprafaţa de sprijin este limitată la partea superioară – de linia taliei, lateral – de
proeminenţa şoldurilor, anterior – de proeminenţa abdomenului şi posterior – de proeminenţa
feselor (fig. 4.38, b).
În zonele dispuse mai jos de suprafaţa de sprijin între produsul vestimentar şi corp se
formează spaţii de aer. Prezenţa acestor spaţii de aer este necesară pentru asigurarea libertăţii
respiraţiei şi a mişcărilor, pentru realizarea stării de confort şi în plus, pentru conferirea unei
anumite siluete şi forme produsului.
În scopul realizării acestor spaţii de aer, dimensiunile interioare ale îmbrăcămintei trebuie
să fie mai mari decât dimensiunile corpului uman.
Diferenţa dintre dimensiunile îmbrăcămintei şi dimensiunile corespunzătoare ale corpului
poartă denumirea de adaosuri.
Fiecare metodă de proiectare se bazează pe un sistem propriu de adaosuri, care
reprezintă una dintre componentele informaţiei iniţiale necesare proiectării, deoarece segmentul
constructiv al oricărui tipar de bază (TB) şi de model (TM) este constituit din două elemente:
caracteristica dimensională a corpului uman şi diverse adaosuri.
Adaosurile în îmbrăcăminte se clasifică în două categorii:
 adaosuri constructive;
 adaosuri tehnologice.
Adaosurile constructive (AC) reprezintă valorile cu care se suplimentează indicatorii
antropometrici şi care asigură libertatea respiraţiei, posibilitatea mişcării corpului, deplasarea
produsului în raport cu corpul, formarea straturilor de aer cu rol de termoreglare a
organismului, obţinerea formei şi siluetei produsului, iar în funcţie de numărul de straturi din
care este realizat produsul şi de poziţia acestuia faţă de corp, ţine cont de grosimea straturilor
de materiale constituente.
Această categorie de adaosuri întotdeauna se regăseşte în parametrii dimensionali ai
produsului finit. Pentru a stabili adaosurile constructive pentru un produs de îmbrăcăminte
trebuie să cunoaştem:
✓ poziţia produsului în raport cu corpul;
✓ particularităţile siluetă şi croială a produsului proiectat;
✓ cerinţele fiziologico-igienice şi de asigurare a libertăţii mişcărilor corpului;
✓ proprietăţile de elasticitate a materialelor;
✓ structura ansamblului vestimentar, care poate fi compus din câteva produse
vestimentare;
✓ numărul de straturi de material din care este structurat produsul proiectat.
Adaosul constructiv are următoarele componente: adaosul de lejeritate (AL) si adaosul de
grosime (AG) şi se calculează cu relaţia:
AC = AL + AG, cm
Adaosul de lejeritate (AL) reprezintă partea adaosului, care este influenţată de tipul şi
destinaţia produsului, silueta şi croiala acestuia, de tendinţele modei, de mobilitatea corpului şi
de cerinţele fiziologico-igienice impuse.
Adaosul pentru grosime (AG) este acea mărime, care ia în considerare grosimea tuturor
straturilor de material din structura produselor ce formează ansamblul vestimentar.
Adaosurile constructive cu care se suplimentează tiparul la nivelul perimetrului bustului,
taliei, şoldurilor şi cel axilar al braţului sunt valorile care determină silueta produsului, de aceea
ele se numesc constructiv-compoziţionale.
Adaosul constructiv-compoziţional pentru perimetrul bustului este unicul adaos care
prezintă distribuţie neuniformă pe suprafaţa produsului. Acesta se distribuie între trei sectoare
bine delimitate – lăţimea spatelui, lăţimea răscroielii de mânecă şi lăţimea feţei tiparului. La
proiectarea îmbrăcămintei cu siluete ajustată şi semiajustată, de obicei, partea mare a adaosului
este distribuită pentru lăţimea răscroielii mânecii, fapt care asigură libertatea efectuării mişcărilor
în articulaţia umerală. Cea mai mică parte a acestui adaos îi revine feţei de produs, deoarece în
procesul de mişcare această zonă a corpului cel mai puţin îşi modifică dimensiunile (tabelul
4.17).
Tabelul 4.17. Distribuţia tipică pentru produsele de siluetă ajustată şi semiajustată a adaosului
total la semiperimetrul bustului între sectoarele principale ale tiparului (în cote)
Grupa de purtători Elementul spate Răscroiala mânecii Elementul faţă
Bărbaţi 0,25...0,3 0,4...0,55 0,2...0,3
Femei 0,25...0,3 0,5...0,7 0,05...0,2
Adaosurile tehnologice (AT) reprezintă valorile cu care se suplimentează segmentele
constructive şi care asigură stabilitatea dimensională a reperelor în procesul de prelucrare şi
confecţionare a produsului vestimentar.
Aceste adaosuri nu se regăsesc în dimensiunile produsului finit, ci doar în tipare. Se cunosc
câteva categorii de adaosuri tehnologice: adaosuri pentru contracţia materialelor la tratamente
umido-termice şi termolipire (ACM), adaosuri pentru compensarea modificărilor dimensiunilor
(ACMD) şi adaosuri de poziţionare (AP) influenţate de tipul îmbinării reperelor, numărul
cusăturilor, proprietăţile materialelor şi utilajul tehnologic folosit. Primele două categorii de
adaosuri se detemină în %, raportat la valoarea segmentului constructiv. Adaosurile de
poziţionare se determină în funcţie de norma de poziţionare (N), stabilită în corespondenţă cu
materialul din care se confecţionează produsul.
1. Descrie particularitățile formei flexibile și formei rigide a produselor

vestimentare.
2. Enumeră deosebirile dintre aspectul exterior al produselor vestimentare de
formă flexibilă şi rigidă.
3. Enumeră factorii, de care depinde numărul, forma şi dimensiunile reperelor
în produsele vestimentare.
4. Pornind de la silueta produselor şi materialul folosit, aranjează în ordinea
crescătoare a numărului de repere următoarele produse:
✓ rochie de siluetă ajustată din tricot;
✓ rochie de siluetă ajustată din ţesătură;
✓ rochie de siluetă dreaptă din tricot;
✓ rochie de siluetă semiajustată din ţesătură;
✓ rochie de siluetă dreaptă din ţesătură.
5. Completează enunțurile:
1. Pentru produsele cu sprijin pe umeri suprafaţa de sprijin este delimitată de
___________________________________________________________________.
2. Produsele care îmbracă zona inferioară a corpului se numesc produse
___________________________________________________________________.
6. Definește termenul adaos.
7. Scrie un text din 3-5 propoziții, în care să evidențiezi valoarea adaosurilor
constructive.
8. Descrie componentele relaţiei AC = AL + AG.
9. Explică, de ce adaosurile constructive de la nivelul liniei bustului, taliei,
șoldurilor și perimetrului axilar al brațului se numesc
constructiv-compoziționale.
10. Completează tabelul de mai jos, identificând caracteristicele principale ale
adaosurilor constructive şi tehnologice.
Caracteristici ale adaosurilor Adaos constructiv Adaos tehnologic

Se regăseşte în dimensiunile
produsului finit
Numărul de componente din
care se constituie
Depinde de siluetă
Depinde de material
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Forma produsului volumul și configurația produsului vestimentar în spațiu
asigurată prin elemente constructive sau tehnologice.
Suprafață de sprijin zona (sau zonele) în care produsul cuprinde strâns corpul şi în
care este necesar să se asigure o corespondenţă înaltă între
forma corpului şi cea a produsului.
Adaos constructiv valoarea cu care se suplimentează indicatorii antropometrici la
proiectarea tiparelor de bază.
Adaos tehnologic valoarea cu care se suplimentează contururile reperelor pentru
prelucrarea și confecționarea produsului vestimentar.
Tema 18
GENERALITĂŢI PRIVIND METODELE GRAFICE DE

CALCUL UTILIZATE LA PROIECTAREA TIPARELOR
DE BAZĂ
Selectarea metodei optime de proiectare a tiparelor de bază.
Studiind această temă vei fi capabil: • Tipar de

bază
• să selectezi datele inițiale necesare proiectării;
• Metode grafice de
• să identifici tipurile relațiilor de calcul;
calcul
• să recunoști etapele de elaborare a tiparelor de bază;
• Segment constructiv
• să aplici elementele construcțiilor grafice la elaborarea • Element al
tiparelor de bază. construcţiilor grafice
Pentru elaborarea tiparelor de bază în sistemul industrial sau

individual de fabricare a produselor vestimentare cel mai frecvent se
utilizează metode grafice de calcul. Aceste metode au la bază un sistem unic
de informaţii iniţiale, necesare pentru elaborarea contururilor reperelor.
Totalitatea de date iniţiale necesare pentru proiectarea tiparului de bază poate fi structurată
în următoarele sisteme:
✓ şirul de date specifice modelului;
✓ şirul de indicatori antropometrici;
✓ şirul de adaosuri.
Metodologia de aplicare a metodelor grafice de calcul se rezumă la determinarea în ordinea
stabilită a poziţiei în plan a punctelor constructive de bază cu ajutorul relaţiilor de calcul şi/sau a
construcţiilor grafice şi unirea lor ulterioară prin segmente de linii drepte sau curbe. Toate
metodele grafice de calcul se algoritmizează uşor, fapt care asigură posibilitatea de aplicare a
acestora şi în cazul automatizării procesului de construcţie a tiparelor.
Datorită faptului că pe parcursul evoluţiei istorice a îmbrăcămintei au evoluat şi metodele
de proiectare a acesteia, astăzi se cunosc şi se aplică o mulţime de metode grafice de calcul,
elaborate în diferite perioade de timp, de autori unici sau de colective de specialişti în domeniu.
Acestea diferă prin numărul de indicatori dimensionali antrenaţi în calcul, prezintă sisteme
proprii de adaosuri şi relaţii de calcul diferite ca număr şi structură.
Relaţiile de calcul, utilizate de metodele grafice de proiectare se pot grupa în patru tipuri:
✓ relaţii de calcul de tip I sunt relaţiile cu cel mai înalt grad de precizie, deoarece
prezintă legătură directă între poziţia punctelor constructive în plan şi dimensiunile corpului
uman. Precizia de determinare a dimensiunilor reperelor produselor cu ajutorul acestor relaţii
depinde de corectitudinea cu care au fost preluaţi indicatorii dimensionali şi stabilite adaosurile
pe diferite porţiuni ale construcţiei. Aceste relații au forma:
у = Xi + A,
în care: у — valoarea căutată a coordonatei punctului constructiv; Xi— parametrul
antropometric, care caracterizează direct poziţia coordonatei căutate; A — valoarea adaosului.
Exemplu:
AT (11-41) = Ls.t. + ALs.t.
în care: AT (11-41) – lungimea spatelui până la talie, segment în tipar; Ls.t.– lungimea
spatelui până la talie, dimensiune a corpului; ALs.t.– adaosul la parametrul Ls.t..
✓ relaţii de calcul de tipul II, în care un segment constructiv у se calculează cu ajutorul
unui parametru antropometric хi', care nu caracterizează în mod direct dimensiunea respectivă a
reperului. Precizia stabilirii valorilor segmentelor de construcţie cu ajutorul acestor relaţii
depinde de exactitatea cu care s-a exprimat corelaţia dintre dimensiunea principală хi' şi
dimensiunea secundară yi, de mărimea adaosului şi de corectitudinea repartizării acestuia pe
segmentul constructiv y. Cel mai frecvent asemenea relaţii de calcul se întâlnesc în metodele de
proiectare a tiparelor pentru corpurile tip, în care aceste interdependenţe au un caracter constant.
Relaţiile de tipul II pot fi prezentate în forma:
у = ахi' + bA + с,
în care: у — valoarea căutată a coordonatei punctului constructiv; хi' — parametru
antropometric, care nu caracterizează în mod direct valoarea căutată, dar care poate fi
folosit în calcule analitice pentru a determina coordonatele punctului; A — valoarea
adaosului; а, в, с — coeficienţi de corelaţie.
Exemplu:
Ls.t.= 2,5 Îc/10 + 1,
în care: Ls.t. – lungimea spatelui până la talie, ca dimensiune de construcţie, pe tipar; Îc –
înălțimea corpului; 1 – adaos.
✓ relaţii de calcul de tipul III – reprezintă cazurile, în care pentru a determina
coordonatele punctelor de pe tipar se utilizează valoarea unui segment depus anterior pe tipar y'.
Precizia relaţiilor de tipul III este mai redusă decât a celor de tipul II şi I. Ea depinde, pe de-o
parte, de corectitudinea cu care s-a stabilit corelaţia între cele două dimensiuni ale tiparului (у şi
y') și, pe de altă parte, de precizia cu care anterior a fost obţinută dimensiunea y'. În metodele
moderne de proiectare se întâlnesc rar și au forma:
у = ayi' ± b,
în care: a şi b sunt coeficienţi care exprimă dependenţa dintre segmentul ce urmează a fi
obţinut şi cel construit anterior.
Exemplu:
Luf= Lus – 1
în care: Luf – lungimea liniei umărului pe tiparul feţei; Lus – lungimea liniei umărului pe
tiparul spatelui.
✓ relaţii de calcul de tipul IV, se întâlnesc extrem de rar din cauza exactităţii sale
reduse. În acestea valoarea căutată y" este definită sub forma unei valori numerice r, adică,
у" = r
De exemplu, în metodă se indică, că adâncimea pensei de omoplat este adoptată fiind
egală cu 3 cm, iar această valoare nu este susţinută de nici un fel de calcule.
11. Enumeră factorii, care cauzează imprecizia tiparelor produselor
vestimentare.
12. Indică componentele sistemului de date iniţiale pe care le utilizează
metodele de proiectare grafice de calcul. Care dintre acestea ştii să le
determini?
13. Câte tipuri de relaţii de calcul există în metodele grafice de calcul de
proiectare a produselor vestimentare?
14. Examinează secvenţa algoritmului de proiectare a unui tipar de bază,
prezentată mai jos. Indică tipul relaţiilor de calcul.
Nr. Tipul relaţiei de

Segmentul constructiv Notarea Relaţia de calcul
crt. calcul
10 Poziţia liniei taliei A1T1 A1T1= Ls.t.
11 Poziţia liniei şoldurilor T1Б1 T1Б1=0,5Ls.t.
Ridicarea nivelului A1A A1A=0,4…0,6 cm
15
răscroielii gâtului la spate
Înălţimea răscroielii gâtului aa1 aa1=0,35Aa
17
la spate
Procesul de construcţie a tiparelor de bază se structurează, de obicei, în mai multe etape:

Prima etapă - pregătirea informaţiilor iniţiale necesare pentru construcţia tiparului.
A doua etapă – realizarea calculului preliminar al construcţiei în scopul stabilirii
dimensiunilor principale de gabarit şi a parametrilor mânecii.
A treia etapă - calculul şi construcţia reţelei de bază a tiparului, în conformitate cu
calculul preliminar.
A patra etapă - calculul şi construcţia schemei de bază a tiparului, condiţionată de croiala
produsului, şi anume construcţia liniilor de simetrie la spate şi faţă, liniei răscroielii gâtului, liniei
răscroielii mânecii şi a penselor superioare pentru proeminenţa bustului şi a omoplaţilor.
Etapa a cincea - calculul şi construcţia liniilor principale de creare a formei şi elementelor
tiparului de bază şi anume a liniilor laterale şi a penselor din talie.
A şasea etapă - verificarea calităţii construcţiei tiparului de bază.
Metodele grafice de calcul, în virtutea diversificării mari, utilizează integral sau parţial
etapele de realizare a tiparului de bază. În unele metode pot lipsi etapele a doua şi a şasea, iar a
treia, a patra şi a cincea etapă pot fi îmbinate în una singură.
Pentru elaborarea contururilor tiparului de bază se utilizează un şir de elemente geometrice,
care în proiectare se numesc elemente ale construcţiilor grafice, principalele dintre care sunt:
✓ trasarea liniilor constructive orizontale şi verticale ale reţelei de bază, care determină
dimensiunile reperelor în plan şi a produsului vestimentar integral;
✓ stabilirea poziţiei punctelor constructive din tipar;
✓ construcţia liniilor curbe. În funcţie de metoda de proiectare liniile curbe se pot trasa
cu ajutorul florarelor, arcelor de cerc sau alte procedee geometrice de trasare.
Rețelele de linii constructive orizontale şi verticale se proiectează la etapa a treia de
elaborare a tiparelor de bază pentru toate tipurile de produse vestimentare. În funcţie de metodă,
liniile reţelei de bază pot fi notate prin cifre sau prin litere. Poziţia şi notarea lor reiese din
schema generală de amplasare a liniilor constructive principale pe suprafaţa corpului uman
(figura 4.2, tema 1 a prezentului modul).
După trasarea liniilor reţelei de bază se recurge la determinarea poziţiei punctelor
constructive – puncte care definesc conturul tiparului de bază. Acestea se notează în mod diferit
(prin cifre sau litere) în funcţie de metoda de proiectare. După cum se cunoaşte, pentru a
determina poziţia unui punct în plan geometria ne oferă mai multe variante:
✓ intersecţie de drepte;
✓ intersecţia unei drepte cu un arc de cerc;
✓ intersecţia a două arce de cerc.
Toate aceste modalităţi se regăsesc şi la proiectarea tiparelor de bază.
Punctele constructive se unesc între ele, formând un contur închis al tiparului de bază.
Trasarea contururilor poate fi realizată prin segmente de dreaptă sau, mai frecvent, prin linii
curbe având divers grad de curbură. Pentru trasarea segmentelor curbilinii ale liniilor de contur
ale tiparului produsului vestimentar se utilizează diverse elemente ale construcţiilor grafice, cele
mai populare fiind:
✓ trasarea liniilor curbe cu ajutorul florarelor;
✓ trasarea liniilor curbe prin razeografie.
Pentru aplicarea metodei de construcţie a curbelor cu ajutorul florarelor, se determină
poziţia a trei puncte: iniţial, final şi unul intermediar, care determină gradul de curbură a liniei de
contur. Punctul intermediar se poate găsi pe bisectoarele unghiurilor (de exemplu, la construcţia
curbei sectorului inferior al răscroielii mânecii, fig. 4.39, a) sau pe segmente de linii
perpendiculare (de exemplu, la construcţia sectorului superior al răscroielii de mânecă, fig. 4.39,
b). În scopul ridicării exactităţii construcţiei acestor curbe se recomandă utilizarea florarelor
speciale.
Razeografia se utilizează pe larg, pentru definitivarea răscroielilor de gât la faţă şi la spate,
(fig. 4.39, a), precum şi pentru definitivarea răscroielii mânecii la spate şi la faţă (fig. 4.39, b) în
special în zonele inferioare ale acestor contururi. Esenţa acestui element al construcţiilor grafice
se reduce la posibilitatea de trasare a segmentului curbiliniu prin arc de cerc. Pentru aceasta, pe
construcţie se determină poziţia punctelor care limitează segmentul curbiliniu şi a centrului
circumferinţei, din care se trasează arcul.
a b c
Figura 4.39. Schema definitivării contururilor curbilinii cu utilizarea razeografiei:
a – răscroiala gâtului la spate;
b – răscroiala gâtului la faţă;
c – sectorul inferior al răscroielii mânecii.
1. Enumeră etapele de elaborare a tiparelor de bază.

2. Defineşte noţiunea de element al construcţiilor grafice.
3. Stabileşte legătura între elementele construcţiilor grafice şi etapele de
elaborare a tiparului de bază, la care se utilizează acestea.
a. trasarea liniilor reţelei de bază → etapa _______
b. stabilirea poziţiei punctelor constructive → etapa _______
c. construcţia liniilor curbe → etapa _______
4. Defineşte termenul punct constructiv.
5. Completează tabelul de mai jos, stabilind diferenţele dintre variantele de
construcţie a liniilor curbe.
Criteriul de diferențiere Cu ajutorul florarelor Prin razeografie
Numărul de puncte, implicate în
construcţie
Rolul punctelor, implicate în
construcţie
Instrumentele de lucru
Precizia conturului
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Element al construcţiilor element geometric, prin intermediul cărora se realizează

grafice lucrările grafice la toate etapele de proiectare a tiparelor de
bază.
Punct constructiv punct care apare pe tiparul construcţiei de bază.
Segment constructiv segment cuprins între două sau trei puncte constructive.
Florar instrument pentru trasarea liniilor curbe.
Razeografia element al construcţiilor grafice, prin care sectoarele curbilinii

se trasează prin arc de cerc.
Tema 19
PROIECTAREA ŞABLOANELOR
Realizarea șabloanelor pentru croirea reperelor produselor vestimentare.
Studiind această temă vei fi capabil: • Șabloane

• să analizezi gradul de conjugare a liniilor de contur al principale
tiparului de model; • Șabloane derivate
• să identifici tipurile de șabloane; • Şabloane auxiliare
• să selectezi valorile adaosului tehnologic la elaborarea
șabloanelor în funcție de produs, contur și metoda de
prelucrare;
• să definitivezi șabloanele.
Reperele, proiectate pe construcţia de model pot fi decupate după contur şi

utilizate pentru croirea lor, proiectând adaosuri tehnologice direct pe
material. Acest lucru devine posibil în condiţiile în care reperele prezintă
forme geometrice simple sau nu se suprapun.
Cel mai frecvent, însă, în construcţia de model reperele se suprapun parţial sau total, fapt care
impune realizarea unei etape suplimentare de lucru – proiectarea şabloanelor.
Şablon se numeşte elementul, obţinut prin transferul contururilor reperului de pe construcţia de
model, suplimentat cu adaosuri tehnologice, decupat şi utilizat pentru croirea reperelor din
material.
Înainte de a începe elaborarea șabloanelor trebuie verificată construcția de model în ceea ce
priveşte conjugarea liniilor de îmbinare a reperelor după configuraţie şi după lungime. Astfel,
îmbinând reperele spate și față pe linia umărului se verifică conjugarea liniilor răscroielilor de
mânecă şi de gât (figura 4.40, a).
La suprapunerea alăturată a reperelor corpului de produs pe linia terminației se verifică
conjugarea acestui contur (figura 4.40, b).
În cazul când reperele spate şi faţă sunt croite integral, se verifică conturul răscroielii de gât şi a
terminaţiei (figura 4.40, c).
Pentru construcţiile constituite din repere centrale şi clini laterali se verifică prin suprapunere cu
aproximativ 4 cm de la nivelul conturului răscroielii de mânecă conjugarea acestor linii (figura
4.40, d).
Corespondenţa liniilor de îmbinare ale reperelor (liniile laterale, liniile de „relief”, liniile
anterioare şi cele posterioare ale reperelor mânecii, liniile pasului la pantaloni etc.) se verifică
prin suprapunerea acestor linii. În funcţie de configuraţie, suprapunerea liniilor poate fi totală
(figura 4.40, e) sau parţială (figura 4.40, f).
În caz de necesitate liniile de contur se corectează.
Figura 4.40. Verificarea corespondenţei liniilor de contur în construcția de model

În funcţie de destinaţie şi bază pentru proiectare se pot separa trei categorii de şabloane –
principale, derivate şi auxiliare. Şabloanele principale se obţin prin copierea contururilor
reperelor de pe construcţia de model şi suplimentarea lor cu adaos tehnologic. Valoarea
adaosului tehnologic include:
• adaos pentru realizarea cusăturii, care depinde de construcţia acesteia;
• adaos pentru vipușcă, dacă aceasta este prevăzută de model;
• adaos pentru cuprindere, pentru repere care cuprind pachetul cu grosime mare
format din mai multe straturi;
• adaos pentru deșirare, pentru materiale deșirabile;
• adaos pentru compensarea modificărilor dimensionale după tratament umidotermic,
dacă acesta nu a fost inclus în calculul construcţiei;
• adaos pentru tiv, valoarea căruia depinde de configuraţia conturului reperului şi de
tipul materialului;
• adaos pentru precizare, pentru cazul în care în procesul de confecţionare urmează să
fie precizate contururile;
• adaos de garanție, pentru cazul în care produsul va fi adaptat la dimensiunile
corpului purtătorului.
În categoria şabloanelor principale sunt incluse şabloanele reperelor din material de bază:
spatele, faţa şi mâneca produsului cu sprijin pe umeri, reperele faţă şi spate ale pantalonilor,
reperele spate şi faţă ale fustei etc.
În procesul de elaborare a produselor în sistem individual şabloanele se elaborează fără adaosuri
tehnologice. Acestea se adaugă după precizarea modelului fie direct pe material, fie pe
șabloanele principale ale modelului elaborat pentru un client concret. În tabelele 4.18 şi 4.19 se
prezintă valorile adaosurilor tehnologice utilizate pentru elaborarea şabloanelor în sistem
individual.
Tabelul 4.18. Valorile adaosurilor tehnologice, utilizate pentru elaborarea şabloanelor
produselor vestimentare cu sprijin pe umeri
Adaos pentru cusături şi de garanţie, cm
Îmbrăcăminte Îmbrăcăminte
Îmbrăcăminte
exterioară pentru exterioară pentru

Denumirea reperului sau a bărbaţi femei
uşoară
sectorului acestuia
palton, palton,
sacou,
demiu, demiu, jachetă
scurtă
trenci trenci
1 2 3 4 5 6
Reperul spate și față
Linia de simetrie a spatelui 3 3 3 3 3
Răscroiala gâtului la spate 2 2 2 2 1,5
Baza răscroielii gâtului la faţă 1 1 1 1 2
Extremitatea superioară a răscroielii 2 2 2 2 2
gâtului la faţă
Răscroiala gâtului în produse de 2 2 2 2 1,5
croială raglan
Linia umărului la spate 1 1 3 3 3
Linia umărului la faţă 3 3 3 3 3
Sectorul superior al răscroielii 2,5 2,5 2,5 2,5 3
mânecii
Sectorul inferior al răscroielii mânecii 2,5 2,5 2 2 2
La nivelul lăţimii feţei 1,5 1,5 1,5 1,5 2
Linia laterală la spate 1 1 3 3 3
Linia laterală la faţă 3 3 3 3 3
Tabelul 4.18 Continuare
1 2 3 4 5 6
Terminația produsului cu siluetă 5 4 6 4 7 – pentru
dreaptă rochii,
5 – pentru
bluze
Terminaţia produsului evazat - - - - 5
Linii de „relief” 3 3 3 3 3
Linia de divizare în talie - - - - 4
Linia umărului şi cea de simetrie în 3 3 3 3 3
produsele de croială chimono
Terminaţia mânecii în produse de 2 2 2 2 2
croială chimono
Pava 2 2 2 2 2
Răscroiala mânecii de croială raglan 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5
Reperele mânecii
Capul de mânecă 1 1 1 1 1,5
Capul de mânecă la extremitatea 2 2 2 2 2,5
liniei posterioare
Linia anterioară 1 1 1 1 1,5
Sectorul superior al liniei posterioare 1 1 1 3 3
Sectorul inferior al liniei posterioare 3 3 3 3 3
Linia superioară a mânecii clasice 2 2 2 2 2,5
Linia superioară a mânecii chimono 3 3 3 3 3
Linia inferioară a mânecii cu o 3 3 3 3 3
cusătură
Linia inferioară a mânecii cu două 2 2 2 2 2
cusături
Terminaţia mânecii scurte - - - - după volum
Terminaţia mânecii lungi 5 5 5 5 5
Tabelul 4.19. Valorile adaosurilor tehnologice, utilizate pentru elaborarea şabloanelor

produselor vestimentare cu sprijin în talie
Denumirea reperului sau a sectorului acestuia Adaos pentru cusături şi de garanţie, cm
1 2
Pantaloni
Linia laterală 1
Linia pasului la spate 3
Linia pasului la față 1
Linia de simetrie 1
Sectorul superior al liniei de simetrie la spate 3
Linia superioară 1
Terminația 6
Fustă
Linia laterală 3
Linia superioară 1,5
Linia clinului 1,5…2
Tabelul 4.19 Continuare
1 2
Terminația fustei drepte 7
Terminația fustei evazate 4
Linii de „relief” 3
Figura 4.41. Scheme de elaborare a șabloanelor principale
Șabloanele derivate se utilizează pentru croirea reperelor de prelucrare din material de bază
(bizet, bordură, reper superior al gulerului, reperele buzunarelor, a sistemelor de închidere,
cordon etc.) şi a tuturor reperelor croite din material de căptuşeală şi întăritură. Aceste şabloane
se obţin pe baza celor principale.
Modalitatea de proiectare a şablonului pentru bizet depinde de tipul sistemului de închidere (cu
linia cantului deschisă, până la baza gâtului, cap la cap, la unul sau două rânduri de nasturi etc.),
particularităţile de prelucrare tehnologică (înnădit, croit integral sau parţial cu partea din faţă),
proprietăţile materialelor (în produsele din materiale transparente bizeţii se proiectează cu lăţime
minimală).
Şablonul bizetului se proiectează pe şablonul feţei de produs. În produsele de croială clasică şi
chimono bizetul întotdeauna se proiectează până la linia umărului, iar în cele raglan se poate
proiecta şi până la linia răscroielii de mânecă.
Lăţimea bizetului depinde de lăţimea cantului şi poziţia butonierelor. În produsele cu sistem de
închidere central la un rând de nasturi marginea bizetului trebuie să treacă de limita interioară a
butonierei cu 3,5…4,0 cm.
Pentru produse cu sistem de închidere până la baza gâtului bizetul, de regulă, se proiectează
integral cu partea din faţă.
Bizetul va fi croit din părţi în situaţiile, în care pe revere direcţia firului de urzeală urmează să
treacă paralel cu linia exterioară a acestuia, iar mai jos de rever – paralel cu linia de simetrie
(materiale în dungi sau carouri, gulere fără cusătură la nivelul liniei de simetrie croite integral cu
bizeţii). În aceste cazuri linia de divizare a bizetului va trece cu 3,0…4,0 cm mai jos de prima
butonieră.
Lungimea bizetului este egală cu lungimea reperului faţă, suplimentat cu adaos pentru tiv.
Tabelul 4.20. Valoarea segmentelor utilizate la proiectarea bizeţilor, cm
Nr. Denumirea segmentului Tipul produsului
crt. jachetă/sacou palton
1 2 3 4
Produse cu revere
1 Pentru poziționarea cazurii 0,5 0,5
2 Pentru poziționarea colțului reverului, în produsele:
✓ din materiale sintetice și artificiale 0,3…0,5 0,3…0,5
✓ din materiale subțiri de lână 0,5…0,8 0,5…0,8
✓ din materiale de grosime medie 0,8…1,2 0,8…1,2
✓ din materiale groase 1,2…1,5 1,2…1,5
3 La nivelul primei butoniere și mai jos conturul bizetului coincide
cu conturul cantului
4 Deplasarea extremității superioare a bizetului în stânga 1,0 1,0
5 Pe linia umerală în produse de croială:
✓ clasică și chimono 2,0…4,0 2,0…4,0
✓ raglan 3,0…4,0 3,0…4,0
6 La nivelul bazei răscroielii de mânecă în produse:
✓ cu sistem de închidere la un rând de nasturi 11,0…13,0 13,0…16,0
✓ cu sistem de închidere la două rânduri de nasturi 12,0…14,0 14,0…17,0
7 La nivelul liniei taliei, în produse:
✓ cu sistem de închidere la un rând de nasturi 10,0…11,0 13,0…14,0
✓ cu sistem de închidere la două rânduri de nasturi 11,0…12,0 14,0…15,0
8 La nivelul cu 10,0…12,0 cm până la terminație, în
produse:
✓ cu sistem de închidere la un rând de nasturi 8,0 9,0…10,0
✓ cu sistem de închidere la două rânduri de nasturi 9,0 10,0…11,0
9 La nivelul liniei terminației (trece peste linia de îndoire) 3,0 4,0
Produse cu sistem de închidere până la baza gâtului
10 Pentru poziționarea sectorului superior al cantului 0,5 0,5
1 2 3 4
Produse cu guler croit integral cu bizetul
11 Pe linia pelerinei gulerului pentru cuprindere şi vipuşcă 0,5 0,5
12 Pe colţurile de guler, în produsele:
✓ din materiale subțiri de lână 0,8…1,0 0,8…1,0
✓ din materiale de grosime medie 1,0…1,2 1,0…1,2
✓ din materiale groase 1,2…1,4 1,2…1,4
13 Pe linia de aplicare a gulerului în răscroială la nivelul liniei 0,3…0,5 0,3…0,5
de simetrie
14 Pe linia de aplicare a gulerului în răscroială la nivelul liniei 1,0 1,0
umerale
Figura 4.42. Proiectarea șablonului bizetului pentru:

a – linia cantului deschisă,
b – sistem de închidere până la baza gâtului şi bizet croit integral,
c – pentru produse cu sistem de închidere la un rând de nasturi
Șablonul reperului superior al gulerului se proiectează pe baza şablonului reperului inferior,
ţinând cont de adaosurile tehnologice, necesare pentru definitivarea liniei pelerinei şi a colţului
de guler (figura 4.43).
Proiectarea și precizarea contururilor șabloanelor pentru reperele din căptușeală se realizează pe
baza șabloanelor principale. Astfel, la proiectarea șabloanelor reperelor din căptușeală se impune
respectarea următoarelor cerințe:
• Adâncimea pensei de omoplat își păstrează adâncimea pe șablonul căptușelii;
• Se precizează lungimea liniei umerale pe reperul față și spate;
• Pensa de bust îndreptată din linia umărului își micșorează adâncimea cu 0,5 cm, iar
lungimea - cu 1,5 cm pe reperul căptușelii;
• Deseori pensa de bust pe reperul căptușelii este transferată în pensă orizontală,
orientată spre bizet, sau este substituită prin pliu;
Figura 4.43. Proiectarea şablonului reperului superior al gulerului
• Pentru îmbinarea corectă a reperelor căptușelii, pe șabloanele căptușelii se trec

crestăturile de pe șabloanele principale;
• Căptușeala liberă la nivelul liniei terminaţiei se proiectează mai îngustă decât linia
tivului în produsele de siluetă dreaptă - cu 1,5…2,0 cm, în produsele moderat evazate –
cu 3,0 cm şi în produsele puternic evazate – cu 0,5 din coeficientul de evazare;
• Lungimea tivului căptuşelii înnădite este egală cu lungimea tivului produsului;
• La definitivarea şabloanelor căptuşelii se optează pentru minimizarea numărului de
divizări, unele dintre acestea fiind înlocuite prin pense.
Șabloanele auxiliare sunt necesare pentru a marca locul de amplasare a reperelor și elementelor
mici pe semifabricatul de produs, precum și pentru precizarea și verificarea contururilor după
aplicarea unor tratamente umidotermice sau operații tehnologice.
Șabloanele se confecționează din carton cu grosimea de 0,2…1,62 mm. Umiditatea relativă a
cartonului nu trebuie să fie mai mare de 8% în condițiile umidității aerului de 60…65%.
Pe fiecare șablon, în partea dreaptă de jos se indică: categoria șablonului (original sau etalon);
tipul produsului vestimentar; numărul modelului; tipul de material (de bază, căptușeală, inserție).
Pe fiecare șablon se trasează direcția nominală a firului de urzeală și abaterile admisibile de la
aceasta, linia de simetrie, precum și poziția liniilor bustului, taliei, șoldurilor.
Figura 4.44. Scheme de elaborare a şabloanelor derivate

Pe unul dintre șabloanele setului se prezintă specificarea reperelor – un tabel care include lista
tuturor șabloanelor din set cu indicarea numărului de șabloane și de repere croite.
În vederea asigurării preciziei de asamblare a reperelor, pe conturul şabloanelor se marchează un
şir de semne de control – crestături. Crestăturile se amplasează perpendicular la linia de contur a
reperului. Lungimea crestăturii constituie 0,3…0,7 cm. Numărul crestăturilor depinde de forma
liniei de îmbinare: pentru linii mai complexe se utilizează un număr mai mare de crestături.
În produsele de croială clasică crestăturile pe reperul spatelui se amplasează la nivelul liniei
taliei şi a şoldurilor pe linia laterală, în punctul 331 pe răscroiala mânecii, la nivelul liniei taliei
pe linia de simetrie pentru spatele croit din două repere; pe reperul feţei la nivelul liniei taliei şi
a şoldurilor pe linia laterală, în punctul 351 pe răscroiala mânecii, în punctul cazurii pe răscroiala
gâtului.
În cazul în care spatele şi faţa sunt croite din mai multe repere, este necesar de marcat crestături
şi pe liniile de asamblare ale acestora: la nivelul liniei taliei, şoldurilor, centrului bustului. La
apariţia divizărilor cu orientare transversală crestăturile delimitează poziţia elementelor
constructiv-decorative (poziţia liniei de „relief”, a pensei, sectorul de formare a creţilor etc.).
Pe reperul mânecii se marchează crestături pe linia capului de mânecă şi pe liniile de divizare.
Astfel, pe linia anterioară de divizare a reperelor superior şi inferior se marchează crestături la
distanţa de 7,0…8,0 cm de la linia capului de mânecă şi cea a terminaţiei; pe linia posterioară a
mânecii se marchează crestături la distanţa de 9,0…10,0 cm de la linia capului de mânecă şi cea
a terminaţiei; pe mâneca cu cusătură superioară crestăturile de pe aceasta se marchează la nivelul
bazei capului de mânecă şi la distanţa de 7,0…8,0 cm de la linia terminaţiei.
În produsele de croială raglan crestăturile pe reperul spatelui se amplasează la nivelul liniei
taliei şi a şoldurilor pe linia laterală, pe răscroiala mânecii în punctul 331 şi la distanţa de
7,0…8,0 cm de răscroiala gâtului, la nivelul liniei taliei pe linia de simetrie pentru spatele croit
din două repere; pe reperul feţei la nivelul liniei taliei şi a şoldurilor pe linia laterală, pe
răscroiala mânecii în punctul 351 şi la distanţa de 6,0…7,0 cm de răscroiala gâtului, în punctul
cazurii pe răscroiala gâtului; pe reperul mânecii: pe partea superioară - pe capul mânecii în
punctul 351 şi la distanţa de 6,0…7,0 cm de răscroiala gâtului, pe linia superioară la nivelul
punctului umeral, a bazei capului de mânecă şi la distanţa de 7,0…8,0 cm de la terminaţia
mânecii, pe linia inferioară la distanţa de 6,0…7,0 cm de la nivelul capului de mânecă şi la
distanţa de 7,0…8,0 cm de la linia terminaţiei, pe partea inferioară - pe capul mânecii în punctul
331 şi la distanţa de 7,0…8,0 cm de răscroiala gâtului, pe linia superioară la nivelul punctului
umeral, a bazei capului de mânecă şi la distanţa de 7,0…8,0 cm de la terminaţia mânecii, pe linia
inferioară la distanţa de 6,0…7,0 cm de la nivelul capului de mânecă şi la distanţa de 7,0…8,0
cm de la linia terminaţiei.
În produsele de croială chimono crestăturile pe reperul spatelui, croit integral cu reperul
posterior al mânecii se amplasează la nivelul liniei taliei şi a şoldurilor pe linia laterală, pe linia
superioară la nivelul punctului umeral, a bazei răscroielii de mânecă şi la distanţa de 7,0…8,0 cm
de la terminaţia mânecii, pe linia inferioară la distanţa de 8,0 cm de la tăietura pavei şi la distanţa
de 7,0 de la linia terminaţiei; pe reperul feţei croit integral cu reperul anterior al mânecii la
nivelul liniei taliei şi a şoldurilor pe linia laterală, pe linia superioară la nivelul punctului umeral,
a bazei capului de mânecă şi la distanţa de 7,0…8,0 cm de la terminaţia mânecii, pe linia
inferioară la distanţa de 8,0 cm de la tăietura pavei şi la distanţa de 7,0 de la linia terminaţiei.
Pe reperul gulerului crestătura corespunde liniei umerale.
Pentru a îmbina bizetul cu căptuşeala se marchează crestături la distanţa de 11,0…12,0 cm de la
linia umărului şi la nivelele liniilor bustului, taliei şi şoldurilor.
Pe şabloanele pantalonilor crestăturile se marchează la nivelul liniei genunchilor pe linia
laterală şi cea a pasului pe ambele repere, la nivelul extremităţilor buzunarului pe reperul faţă, pe
linia de simetrie a reperului faţă al pantalonilor la nivelul de unde începe sistemul de închidere.
Pe şabloanele fustei prin crestături se marchează poziţia liniei şoldurilor pe conturul lateral,
lungimea sistemului de închidere și lungimea șlițului.
20. Defineşte termenul şablon.
21. Explică necesitatea verificării contururilor reperelor înainte de a

proiecta șabloanele.
22. Enumeră componentele adaosului tehnologic, cu care se suplimentează
contururile reperelor la confecţionarea şabloanelor?
23. Completează tabelul, specificând particularitățile tipurilor de șabloane

elaborate pentru confecționarea produselor vestimentare:
Criterii de comparaţie Şabloane Şabloane Şabloane

principale derivate auxiliare
Pe ce bază se obţin?
Din ce materiale se
croiesc reperele?
Destinația principală?
24. Care este rolul crestăturilor pe șabloane?
GLOSAR DE TERMENI!
Termenul Definiţia
Şabloanele principale şabloanele reperelor principale, elaborate pe baza construcţiei
de model.
Şabloane derivate şabloanele reperelor de prelucrare din material de bază, din
căptuşeală şi din inserţie.
Şabloane auxiliare şabloane utilizate pentru verificarea contururilor sau pentru
marcarea elementelor pe reperele vestimentare.

Proiectarea Constructivă A Produselor Vestimentare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiectarea Constructivă A Produselor Vestimentare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiectarea Constructivă A Produselor Vestimentare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MODULUL 4:

1. Proiectarea tiparelor. Noțiuni generale.

PROIECTAREA TIPARELOR. NOȚIUNI GENERALE

Preluarea indicatorilor dimensionali de pe corpul clientului în vederea proiectării

Studiind această temă vei fi capabil: • Tipar de

Procesul de proiectare a tiparelor produselor vestimentare este o activitate

corpului uman și model, construcție și material, sistemul de fabricaţie etc.

Figura 4.1. Tipar de bază (șablon), construcție de model, mostră de produs

În industria de confecții sunt cunoscute și se utilizează diverse metode și recomandări

Tabelul 4.1 – Denumirea şi notarea liniilor principale orizontale şi verticale pe suprafaţa

METODE DE MĂSURARE A CORPULUI UMAN ŞI INSTRUMENTE UTILIZATE

Pentru proiectarea produselor vestimentare de dimensiuni şi forme adecvate este nevoie de

Figura 4.3. Dispozitive specialele pentru măsurarea corpului clientului

Figura 4.4. Poziția principalelor puncte antropometrice

1. Expune în câteva propoziții diferența dintre tiparul de bază și cel de model.

În tabelul de mai jos este prezentată structura argumentului.

PRELUAREA INDICATORILOR DIMENSIONALI

Preluarea indicatorilor dimensionali de pe corpul clientului în vederea proiectării

În procesul de proiectare a produselor de îmbrăcăminte, în calitate de

Continuarea tabelului 4.3

Figura 4.4'. Schema de preluare a indicatorilor dimensionali de pe suprafața corpului clientului

ORDINEA DESFĂŞURĂRII LUCRĂRII:

Pentru efectuarea lucrării e necesar să cunoaștem tehnica de măsurare a corpului individual

Tabelul 4.4 - Analiza comparativă a dimensiunilor corpurilor individuale şi a celor tip

În funcţie de valoarea indicatorilor dimensionali principali (Îc – PbIII – Pş la femei şi Îc –

1. Care este diferența de preluare a perimetrelor bustului I, II și III?

MORFOLOGIA CORPULUI UMAN

Analiza particularităților morfologice individuale ale clientului vis-à-vis de

Studiind această temă vei fi capabil: • Forma

• să prezinți caracteristicile părților componente ale părților corpului

CARACTERISTICA PĂRȚILOR CORPULUI OMULUI

acestuia: gâtul, trunchiul, membrele superioare și membrele inferioare (tabelul 4.5).

Denumirea și descrierea părții corpului uman Poziția

În funcție de configurația conturului lateral gâtul poate fi:

Continuarea tabelului 4.5

Continuarea tabelului 4.5

În funcție de nivelul de amplasare a punctelor fesiere, fesele

Continuarea tabelului 4.5

2. de „O”, când axele formează unghiuri obtuze,

3. de „X”, când axele formează unghiuri obtuze,

4. de „compas”, când axele se amplasează pe o linie, dar

5. cu vârfurile degetelor distanțate;

6. cu vârfurile degetelor apropiate.

9. Enumeră caracteristicile distincte ale gâtului.

10. Descrie indicatorii care caracterizează umerii:

✓ conform gradului de înclinație.

11. Clienta prezintă perimetrul bustului III de 105 cm și perimetrul bustului

12. Ce valoare va prezenta abdomenul proeminent în raport cu linia taliei?

13. Determină cu ajutorul colegului forma propriului spate și gradul de

14. Examinează-ți în oglindă membrele inferioare și descrie forma acestora.

CONFORMAȚIA CORPULUI UMAN

Conformația corpului uman este determinată de o serie de indicatori de structură a acestuia,

Figura 4.5. Diametrele transversale şi antero-posterioare ale bustului şi şoldurilor

Încadrarea corpului într-o anumită grupă de conformație se realizează în funcție de valoarea

2. diametrul transversal al şoldurilor (dtr.ş) – distanța de proiecție dintre punctele

3. diametrul antero-posterior al bustului (da-p.b) – distanța oblică de proiecție dintre

4. diametrul antero-posterior al şoldurilor (da-p.ş) – distanța de proiecție dintre planele

Tabelul 4.6. Caracteristica tipurilor de conformație conform clasificării ȚOTŞL

Continuarea tabelului 4.6