Povestea postului (I). Calea catre tinerete?

PUBLISHED ON February 7, 2016

Cand auzi ca se vorbeste de post, la ce te gandesti? La miercuri si vineri, la Craciun si la
Paste, la regim alimentar, impus de doctor, in caz de boala? Sau la calugarie si
interdictie?
Am auzit destul de des ca unii oameni se ingrasa in timpul postului. Si nu-i de mirare,
caci pentru multi, postul inseamna renuntarea la produse animale, dar cam atat. In fapt,
in post, se mananca tone de paine, de margarina, paste, tot felul de produse procesate,
sucuri din comert etc.
Dar cand auzi de post total, la ce te gandesti? La foameeeeee, nu-i asa? La chin,
stare de slabiciune si durere de cap. Deci, de ce s-ar pedepsi cineva cu un post negru, de
bunavoie si nesilit de nimeni? Dar daca afli ca, pana acum, nu ai stiut (tot) adevarul
despre post? Daca afli ca postul alimentar total nu doar ca NU te lasa lipsit de energie si
de chef de viata, dar ca, din contra, iti da energie? Cum asa?
Postul este o traditie straveche, testata in timp. De-a lungul vremii, a fost folosit nu
numai pentru a pierde in greutate, dar si pentru a imbunatati concentrarea, pentru
a prelungi viata, pentru a preveni boala Alzheimer, spre a preveni rezistenta la insulina
sichiar cu scopul de inversa intregul proces de imbatranire.
Postul total ajuta la secretia hormului de crestere; de fapt, corpul ne este astfel construit,
incat nivelul de adrenalina creste in timpul postului, pentru ca noi sa avem energie
destula, spre a ne procura hrana pentru supravietuire (cum crezi ca supravietuiau
oamenii, cand erau vremuri de seceta, ori inundatii ori alte calamitati naturale?). Postul
total, doar cu apa, obliga corpul sa treaca de la a arde zahar, la a arde grasime. De ce?
Pentru ca grasimea din corp este folosita ca hrana, atunci cand hrana nu este
disponibila! Postul te ajuta sa iti cunosti corpul mai bine si sa ii descoperi cu adevarat
limitele. Postul elimina reziduurile din corp si intinereste celulele. Dar cel mai important
beneficiu al postului este acela ca, deoarece corpul cheltuie cea mai mare parte din
energie pentru masticatie, digestie, asimiliare si eliminare, atunci cand nu mai
mancam, organismul se poate concentra pe curatire interioara, pe refacere si
reconstructie. Cand postim, nu mai stam in calea inteligentei organismului, favorizand
astfel functia interna naturala a corpului de vindecare. Doar prin post total, forta vitala cu
care suntem daruiti, iese la lumina si minuni se intampla. Suna prea simplu ca sa fie
adevarat? Sunt determinata sa aflu…
In ultimele cateva zile, am citit multe articole si am vizionat cateva documentare si
inteleg ca opiniile sunt impartite pe ici pe colo, dar cam toata lumea este de acord
ca postul total te readuce la viata. Exista multe vindecari miraculoase in toata lumea
(la noi in tara, Valeriu Popa este vestit pentru asta), vindecari obtinute cu ajutorul
postului total si cred ca sunt multi oameni care nu se mai indoiesc de beneficiile pauzei
alimentare. Insa intrebarea este cata pauza faci si daca poti face asta in orice conditii.
Pana aprofundez tema, m-am hotarat sa incerc postul intermitent, adica pauza alimentara
de 24 de ore, cel putin o data pe saptamana. Mananc fructe dimineata si apoi mai
mananc a doua zi, tot micul dejun cu fructe. Intre cele doua dimineti, consum doar apa.
Am inceput lunea trecuta si abia astept sa citesc mai multe, ca sa imi dau seama cat din
acest demers poate fi aplicat in cazul meu. In ce ma priveste, vreau sa tin postul
intermitent, nu in scopul de a pierde in greutate, ci pentru a-i da corpului sansa sa isi
canalizeze energia spre vindecare, prin pauza alimentara. Si mai am un motiv: vreau sa
imi cunosc mai bine corpul fizic. De atata vreme incearca sa imi transmita ceva…
Nimic nu e intamplator si cred ca postul total nu a aparut de prisos exact in acest
moment in vietile noastre (Catalin a tinut post total de 3 ori deja, cate 24 de ore, in
decurs de 7 zile, continuandu-si fara probleme atat activitatea sportiva, cat si cea legata
de job si familie). Abia astept sa iti impartasesc din experienta noastra si, de ce nu?, sa
te inspir cu informatii, care nu doar ca iti vor schimba parerea despre postul cu apa, dar
poate te vor determina sa iti doresti sa si experiementezi. Totul a inceput cu
acest documentar BBC, pe care te invit sa il vizionezi si tu. Nu l-am gasit subtitrat in
romana, din pacate.
Dar sa incepem cu inceputul, adica sa ne intoarcem in timp, ca sa intelegem cum si de ce
au inceput oamenii sa posteasca:

Nu exista nimic nou, cu exceptia a ceea ce a fost uitat. ( Maria Antoaneta)

Postul este una dintre cele mai vechi si raspandite traditii de vindecare din
lume. Hippocrate din Cos (460 –370 i.Hr.) este considerat parintele
medicinei moderne. Printre tratamentele care le-a prescris s-a numarat si
practica postului si, de asemeneni, consumul de otet din cidru de mere. Hipocrate a scris:
“Daca mananci atunci cand esti bolnav, inseamna ca iti hranesti boala“. Scriitorul
si istoricul antic grec, Plutarh, (46 – 120 d.Hr.) a reiterat, de asemenea, aceasta
chestiune. El a scris: “In loc sa folosesti medicamente, mai bine postesti o
zi“. Ganditorul grec Platon si elevul sau, Aristotel, au fost, de
asemenea, suporteri fermi al obiceiului de a posti.
Grecii antici credeau ca vindecarea se poate observa din natura. Oamenii, ca majoritatea
animalelor, nu mananca, atunci cand sunt bolnavi. Din acest motiv, postul a mai fost
numit “doctorul interior”. A nu manca, atunci cand esti bolnav, este ceva instinctiv.
Aminteste-ti cand ai fost racit ultima data; ultimul lucru la care te gandeai era sa
mananci. Asadar, postul este inradacinat in patrimoniul uman si este la fel de vechica
si omenirea insasi.
Grecii antici mai credeau ca postul imbunatateste abilitatile cognitive. Gandeste-te cand
ai mancat o “masa” uriasa de Paste sau de Craciun. Te-ai simtit mai energic si cu
mintea alerta dupa aceea? Sau, in schimb, te-ai simtit somnoros si un pic…dopat? Mai
probabil, cea din urma varianta. Sangele este folosit de sistemul digestiv pentru a face
fata afluxului mare de alimente, lasand mai
putin sange pentru creier. Rezultatul: comaalimentara.

Alti giganti intelectuali au fost, de asemenea, mari sustinatori

ai postului. PhilipParacelsus, fondatorul toxicologiei si unul dintre cei trei parinti ai
medicinei moderne(alaturi de Hippocrates si Galen) a scris: “Postul este cel mai
mare remediu; este medicul interior“. Benjamin Franklin (1706-1790), unul
dintre parintii fondatori aiAmericii si renumit pentru cunostintele largi in multe
domenii, a scrisodata despre post: “Cel mai bun medicament este odihna si postul“. Si
tot el spunea: “Cine este puternic ? Cel ce poate sa-si infranga obiceiurile
nesanatoase!” “Cel ce mananca putin, nu va fi niciodata lenes. Portile intelepciunii
nu sunt inchise niciodata !”
Postul in scopuri spirituale este practicat pe scara larga si ramane o parte importanta din
aproape fiecare religie majora din lume. Iisus Hristos, Buddha si profetul Mohamed, au
avut toti credinta comuna in puterea de vindecare a postului. In termeni spirituali, postul
este adesea numit curatare sau purificare, dar practic, se refera la acelasi lucru. Practica
postului s-a dezvoltat independent in diferite religii si culturi si nu era privita ca ceva
daunator, ci ca ceva profund, intrinsec benefic pentru corpul si spiritul uman. In budism,
alimentele sunt adesea consumate numai dimineata, iar adeptii sai postesc de la pranz
pana in dimineata urmatoare, zilnic. In afara de aceasta, postul numai cu apa, poate fi
tinut pentru zile sau saptamani in sir. Crestinii ortodoxi greci tin diverse posturi peste an,
de 180-200 de zile.
Musulmanii postesc de la rasarit, pana la apus, in timpul lunii sfinte a
Ramadanului. Profetul Mohamed a incurajat, de asemenea, postul in zilele de luni si
joi a fiecarei saptamani. Ramadanul este cea mai bine studiata perioada de post
negru. Acesta difera de alte protocoale de post prin faptul ca lichidele sunt, de
asemenea, interzise. Deci, in plus fata de post, practicantii trec, printr-
o perioada de deshidratare usoara. Dar, din moment ce mancatul este permis inainte de
rasaritul soarelui si dupa apus, studiile recente (27 la numar) indica faptul
ca aportul caloric zilnic, de fapt, creste semnificativ in aceasta perioada.
Imbuibarea inainte de rasaritul soarelui si dupa apus pare a diminua o parte din efectele
benefice ale postului.
Asadar, postul este cu adevarat o idee care a rezistat testului timpului. Se poate
argumenta ca, cele mai influente persoane care au trait vreodata, au fost de acord ca
postul este benefic. Daca postul ar fi fost o practica daunatoare, nu crezi ca ne-am fi dat
seama de acest lucru acum 1000 de ani?
Insa exista cu siguranta unii care nu doresc ca tu sa postesti:
Traducere si adaptare sursa articol: https://intensivedietarymanagement.com/fasting-a-
history-part-i/
Povestea postului (II). Calea catre tinerete?
PUBLISHED ON February 21, 2016

Există multe idei greşite despre post. Este deci util sa vedem ce se întâmplă cu corpul
nostru, când nu mâncam nimic.
Glucoza şi grăsimea din organism sunt principalele surse de energie. Dacă glucoza nu
este disponibila, atunci corpul se va regla prin utilizarea de grăsime, fără nici un efect
negativ asupra sănătăţii. Aceasta este pur şi simplu o parte naturala a vietii. Perioadele
de foame au fost întotdeauna o parte din istoria umanitatii. Tranzitia de la etapa
alimentarii, la etapa postirii are loc în mai multe etape.
Alimentarea – în timpul meselor, nivelul de insulină este ridicat. Aceasta permite ca
absorbţia de glucoză în ţesuturi ( in muschi, creier), sa fie utilizata direct ca
energie. Excesul de glucoza este stocat ca glicogen în ficat.
Faza de post-absorbtie (asimilare): 6-24 ore dupa inceperea postului. Nivelul de insulină
începe să scadă. Dezintegrarea glicogenului elibereaza glucoza pentru a se obtine
energie. Depozitele de glicogen sunt disponibile cam 24 de ore.
Gluconeogeneza: de la 24 de ore la 2 zile. Ficatul produce glucoza noua din aminoacizi,
intr-un proces numit “gluconeogeneza”. La persoanele fara diabet, nivelul de glucoza
scade, rămânand insa în intervalul normal.
Ketoza – 2-3 zile de la începutul postului – nivelul de insulină scazut, atins în timpul
postului, stimuleaza lipoliza, defalcarea grasimilor pentru a obtine energie. Depozitarea
sub forma de grasime, cunoscuta ca trigliceride, este rupta într-o coloana glicerol şi trei
lanturi de acizi grasi. Glicerolul este utilizat pentru gluconeogeneza. Acizii graşi pot fi
folositi direct pentru obtinerea de energie de catre multe din tesuturile corpului, dar nu
de catre creier. Corpii cetonici, capabili de a trece de bariera hematoencefalică in sange
(această barieră are rolul de filtru pentru a împiedica pătrunderea în creier a unor
substanțe toxice, germeni patogeni, care se pot afla în sânge) , sunt produsi din acizi
graşi pentru a fi utilizati de către creier. După patru zile de post, aproximativ 75% din
energia utilizată de către creier este furnizata de cetone.
Faza de conservare a proteinelor – >5 zile de post – nivelul ridicat de hormoni de
crestere menţine masa musculara şi ţesuturile slabe. Energia pentru mentinerea
metabolismului este aproape în întregime obtinuta de utilizarea acizilor graşi liberi şi de
cetone. Nivelul crescut al adrenalinei previne reducerea ratei metabolice.
Organismul uman si-a dezvoltat bine mecanismele interioare, pentru a face fata
perioadelor de alimentare saraca. În esenţă, ceea ce este descris aici este procesul de
comutare de la arderea glucozei (termen scurt), la arderea grăsimii (termen
lung). Grăsimea este pur şi simplu depozitul de energie al corpului. In vremuri de
indisponibilitae a alimentelor, depozitul de alimente este eliberat in mod natural pentru a
umple “golurile”. Astfel încât nu, organismul nu “arde masa musculara”, în efortul de a
se hrani, pana ce toate depozitele de grasime sunt utilizate.
 Adaptarea hormonala
Insulina
Postul este cel mai eficient si mai consistent mod de a cobora nivelul insulinei. Acest
lucru s-a observat cu decenii in urma si a fost acceptat ca un adevar general valabil. Este
chiar simplu si evident. Toate alimentele ridica nivelul de insulina, deci cea mai eficienta
metoda de a reduce insulina este de a a evita toate alimentele. Nivelul de glucoza din
sange ramane normal, pe masura ce corpul incepe sa arda din grasimi pentru a obtine
energie. Acest efect se observa chiar si la perioade de post scurte, de doar 24-36 ore.
Perioadele mai lungi de post reduc insulina intr-un mod si mai dramatic.
Recent, alternarea zilelor de post a fost studiata si admisa ca o tehnica de a reduce
nivelul de insulina.
S-a vazut, de asemenea, ca postul regulat, pe langa reducerea nivelului de
insulina, imbunatateste in mod semnificativ sensibilitatea la insulinei. Aceasta era piesa
lipsa din puzzle-ul despre greutate. Cele mai multe diete reduc puternic numarul
alimentelor care cresc insulina, dar nu au impact asupra rezistentei la insulina. Initial, se
pierde in greutate, dar rezistenta la insulina mentine ridicat nivelul de insulina si nivelul
greutatii corpului. Postul este un mod eficient de a reduce rezistenta la insulina.
Cand nivelul de insulina scade, corpul scapa de excesul de sare și de apă. Insulina
determină reținerea de sare și apă în rinichi. Dietele tip Atkins cauzeaza adesea diureza,
pierderea de apa în exces, ceea ce inseamna că o mare parte din pierderea inițială în
greutate, reprezinta apa. Unele persoane pot, de asemenea, observa ca au tensiunea
arteriala ușor mai scăzuta. S-a observat si ca, prin repaus alimentar, se pierde rapid în
greutate. In primele cinci zile, media de pierdere în greutate este de 0.9 kg / zi, depășind
cu mult dietele bazate doar pe restricția calorica, foarte probabil si din cauza diurezei de
sare si apa.
Hormonul de crestere
Hormonul de creștere este cunoscut pentru abilitatea de a crește disponibilitatea și
utilizarea grăsimii drept combustibil. De asemenea, acest hormon ajută la mentinerea
masei musculare si a densitatii osoase. Secreția hormului de crestere este pulsatilă,
făcând dificilă măsurarea sa precisă. Secreția hormonului de crestere scade progresiv cu
vârsta. Unul dintre cei mai puternici stimuli in secretia hormonului de creștere este
postul. Un post de peste 5 zile dubleaza secreția de hormon de creștere. Efectul
fiziologic net este de a menține masa musculară și țesutul osos în cursul perioadei de
post.
Electrolitii
Preocupările legate de malnutriție în timpul postului sunt deplasate. Insuficienta
caloriilor nu este o ingrijorare majora, din moment ce depozitele adipoase sunt destul de
ample. Principala preocupare este legata de deficitul de micronutrienți. Cu toate acestea,
studiile facute in cazul postului prelungit n-au găsit nici o dovadă de malnutriție. Nivelul
de potasiu poate scădea ușor, dar chiar și dupa două luni de post continuu, nivelul
potasiului nu scade mai jos de 3.0 mEq / l, chiar și fără utilizarea de suplimente.
Oricum, această perioada de post este cu mult peste cea recomandată în general. Valorile
magneziului, al calciului și al fosforului, în timpul postului , sunt stabile. Probabil, acest
lucru se datorează depozitelor generoase de minerale din oase. Nouăzeci și nouă la sută
din calciul și fosforul din organism este depozitat in oase. Utilizarea unui supliment de
multivitamine va oferi doza zilnică recomandată de micronutrienti. Cel mai lung post
terapeutic cunoscut, (382 de zile), a fost menținut cu doar o suplimentare de
multivitamine; niciun efect nociv asupra sănătății nu s-a evidentiat. De fapt, acest om a
susținut că el s-a simțit extraordinar pe parcursul întregii perioade de post. Singura
preocupare poate fi o ușoară creștere a acidului uric, care a fost descrisa în post.
Adrenalina
Nivelul de adrenalină este crescut in timpul postului, astfel încât să avem o mulțime de
energie pentru a obține hrana necesara supravietuirii. De exemplu, 48 de ore de repaus
alimentar produc o creștere cu 3,6% a ratei metabolice. Ca răspuns la un post de patru
zile, energia creste până la 14%. In loc sa încetineasca metabolismul, postul tureaza
organismul. Probabil, acest lucru se intampla astfel încât să avem energie pentru a ieși și
a găsi hrană.
Acest lucru este foarte destul de interesant. Repausul alimentar, ci nu dietele bazate pe
un regim caloric scazut, duce la numeroase adaptări hormonale, ce par a fi extrem de
benefice pe mai multe niveluri. În esență, postul obliga organismul sa treaca de la a arde
zahar, la a arde grasime. Metabolismul nu este scăzut, dar în schimb creste. Prin post,
corpul nostru se hraneste efectiv din propria noastră grăsime. Asta mananca, cata vreme
postim: grasime. Acest lucru are sens. Grăsimea, în esență, reprezinta alimente
depozitate . De fapt, studiile arată că arderea grasimilor prin secretia de epinefrina
(adrenalina) nu depinde de scăderea zahărului din sânge.
Grasimea este depozitata in corp pe termen lung, precumi banii în bancă. Alimentele
care se digera rapid sunt stocate pe termen scurt, ca glicogen, cum ar fi depozitati banii
în portofel. Problema pe care o avem este sa gasim modul de a accesa banii din bancă.
Pe masura ce banii din portofel (glicogenul) se epuizeaza, devenim nervosi (ni se face
foame) si cautam solutii să-l umplem din nou (vrem sa mancam). Acest lucru ne
împiedică sa accesam banii din bancă. Deci, cum putem ajunge la acea grăsime, spre a fi
consumata? Postul este modalitatea ușoară de a accesa grasimea.
Traducere si adaptare sursa articol: https://intensivedietarymanagement.com/fasting-
physiology-part-ii/
Dupa atata teorie, revenind la concret, iata care este intelegerea si felul in care o pune in
practica Catalin, care combina beneficiile postului cu sportul (SPORST, cum ii spune
el:-) ):
Sportul se face chiar inainte de intreruperea postului.
Esentialul legat de sport si post este faptul ca postul aduce o serie de schimbari
hormonale si de metabolism, schimbari ce induc la randul lor o stare de tranzitie de la
consumul de zahar catre consumul de grasimi din corp. Prin urmare, ardem grasime, deci
slabim. Principalul “vinovat” de acest lucru este hormonul de crestere (GH – growth
hormone), care faciliteaza consumul grasimilor, dar scade IGF-1 (corpul nu mai
construieste muschi fara consum de proteine si pune corpul in “repair-mode”).
Acum vine discutia despre sport, efortul fizic care stimuleaza muschii. La efort
muscular, corpul genereaza hormonul mecanic MGH (mechanical growth hormone) sub
efectul caruia muschii se refac si cresc. Dar nu pot creste fara un aport proteic
(remember, postul incetineste IGF-1, in timp ce proteinele il cresc). De aceea este
recomandat ca, inainte de a incepe secventa de sport, sa se consume proteine (nu mai
mult de 30g), care sa “calareasca” acest MGM, sa stimuleze IGF-1, iar astfel, suma celor
doi hormoni sa duca la constructia musculara.
Deci postul stimuleaza arderea grasimilor si, combinat cu sportul, ne ajuta sa ne
schimbam compozitia corpului prin cresterea masei musculare. Pentru rezultate
bune, timing-ul este foarte important. Catalin are doua zile din saptamana in care tine
post urmat de efort fizic. Ultima masa este un mic dejun de fructe (mere, pere, prune
uscate) si nuci, dupa care doar apa, pana a 2-a zi la 6 dimineata, cand consuma un shake
proteic de apa si pudra proteica de canepa (50% proteine). Shake-ul proteic il ia cu 10-15
minute inainte de efort-ul de 1 ora (pt a se asigura ca va “calari” cum trebuie HGH+IGF-
1). Imediat dupa efort, se face incarcarea cu carbohidrati (grija in special pentru
glicogenul din muschi) si mananca acelasi mic dejun de fructe si nuci. In cursul zilei
care urmeaza, are grija sa refaca rezervele de carbohidrati, care s-au consumat cu ocazia
postului din ziua anterioara si a efortului intens. Saptamana trecuta, refacerea depozitelor
de glicogen din muschi a fost cu atat mai imporanta, cu cat sambata asta Catalin a
participat la primul triatlon al anului, cel de la Izvorani, la care s-a simtit foarte bine si a
reusit sa-l termine cu 7 minute mai repede decat la editia precedenta.

Povestea Postului (III). Calea catre tinerete?

PUBLISHED ON June 4, 2016
Sa vedem mai in profunzime ce se intampla, de fapt, cand postim.
HGH (human growth hormone-hormon uman de crestere) este un hormon produs de
către glanda pituitară. Acesta joacă un rol imens în dezvoltarea normală a copiilor și a
adolescenților, așa cum sugerează și numele. De asemenea, joacă un rol important si la
adulți. Deficitul de HGH la adulți duce, de obicei, la un nivel mai ridicat de grasime
corporala, masa musculara nedefinita si scaderea masei osoase (osteopenie). HGH
dureaza doar cateva minute in fluxul sanguin. Se duce apoi catre ficat pentru
metabolism, unde este transformat într-un număr de alți factori de creștere, dintre care
cel mai important este Insulina Factor de Crestere 1 (Insulin Like Growth Factor 1=IGF
1).
Oamenii de stiinta au recoltat pentru prima data HGH de la cadavre (ewww!!!) prin
1950, dar acest hormon a fost sintetizat în laborator abia la începutul anilor 1980. La
scurt timp după aceea, a devenit un drog popular, datorita capacitatii sale de a spori
performanțele fizice. Nivelul normal al HGH atinge varful la pubertate (așa este de
așteptat) și scade treptat, cu varsta.
Hormonul de creștere este, in mod normal, secretat in timpul somnului. Impreuna cu
cortizolul si adrenalina, HGH comunica organismului sa creasca disponibilitatea
glucozei, deci contracareaza efectul insulinei. Dozele mari de HGH (sau cortizol), vor
genera niveluri ridicate de zaharuri in sange. Acești hormoni sunt, de obicei secretati
într-un interval foarte scurt de timp, inainte de trezire (4 dimineața sau cam asa ceva).
Trebuie sa retinem ca toti hormonii se secreta pe perioade foarte scurte de timp, pentru a
preveni instalarea rezistentei organismului la acestia.
HGH scade, de obicei, cu vârsta. Această scădere a HGH-IGF 1 poate contribui la
scăderea masei musculare, dar si a masei osoase. Deci, care sunt efectele HGH la
persoanele în vârstă? Acest lucru a fost studiat în 1990 într-un articol din New England
Journal of Medicine. HGH este dificil de măsurat, deoarece este pulsatil, astfel încât
IGF1 poate fi măsurat ca surogat. Unor barbati sănătoşi, cu nivel scazut de IGF1, le-a
fost administrat HGH timp de 6 luni. Grupului 1 i s-a administrat HGH, iar grupul 2 a
fost considerat grupul de control, neprimind HGH. Peste 6 luni, greutatea totală nu s-a
schimbat între cele două grupuri. Nu acelasi lucru s-a intamplat si cu masa musculara
insa. In comparatie cu grupul de control, grupul caruia i s-a administrat HGH a adaugat
3.7 kg (8.8%) mai multa masa musculara, iar cantitatea de grasime a scazut cu 2,4 kg sau
14,2%. Chiar si pielea s-a inzdravenit. That’s anti-aging, baby! Rezultate similare au
fost obținute si la femei, conform unui articol din 2002. A existat o scădere a masei
țesutului adipos și o creștere a masei musculare. Sună destul de bine! Așa că, de ce nu l-
ar folosi toată lumea? Ei bine, exista si asa numitele efecte secundare. Dupa
administrarea HGH, a crescut nivelul de zahăr in sânge. Starile pre-diabet au fost de
asemenea accentuate. A existat o creștere a retenției de lichide, precum și a tensiunii
arteriale. Pe termen lung, există un risc teoretic crescut de cancer de prostata si probleme
cardiace (inima mărită). Deci, nu sunt vesti foarte bune.
Asadar, preparatele injectabile, artificiale de HGH ies din discutie. Dar cum ar fi sa
existe o metodă naturala de crestere a HGH? În 1982, Kerndt și colaboratorii au publicat
un studiu facut pe un singur pacient, care a decis să se supună unui post total de 40 de
zile, în scopuri religioase. S-au masurat numeroși indici metabolici pe intreaga perioada
de post, pentru a vedea ce se întâmpla. Tensiunea arteriala a scăzut ușor. Glucoza a
coborat de la un nivel de 96, inițial, pana la 56. Insulina a coborat si mai mult. Plecand
de la 13.5, aceasta a scazut rapid la 2,91, ramanand jos. Aceasta este o scădere de
aproape 80%! Glucagonul a crescut de la 139 până la un maxim de 727 sau o creștere de
423%. Dar, preocuparea noastră aici este HGH. Acesta a plecat de la o valoare de 0.73 si
a ajuns la 9.86. Este o creștere de 1250% a hormonului de creștere! Chiar și cu un post
total, tinut pe o perioada relativ scurta, de 5 zile, vorbim despre 300% creștere. Si asta
fara medicamente.
Dar cum ramane cuposibilele efecte secundare? A crescut nivelul de glucoza? Nu. A
crescut tensiunea arteriala? Nu. Exista un risc mai mare de cancer? Nu.
Alte studii au arătat aceeași creștere a hormonului de creștere. În 1988, Ho KY au studiat
postul total și HGH. In ziua de control, momentul luarii mesei suprima în mod eficient
secreția de HGH. Acest lucru este de așteptat. Ca si cortizolul, HGH creste glucoza si,
prin urmare, este suprimat în timpul hrănirii. Postul este deci un stimulent grozav al
HGH. Hartman și colaboratorii au arătat, de asemenea, o creștere de 5 ori a HGH, ca
răspuns la 2 zile de post total.
HGH este crucial în menținerea masei musculare si osoase. Una dintre preocupările
majore legate de post este pierderea de masa musculara. De fapt, opusul se întâmplă:
există o mare probabilitate de creștere a acesteia.Să ne imaginăm că trăim vremuri din
Paleolitic. In timpul verii, cand sunt alimente din abundența, vom mânca o mulțime de
produse alimentare, stocand o parte din acestea ca grasime in corpul nostru. Acum este
iarna, și nu există nimic de mâncare. Ce crezi că face trupul nostru? Crezi ca va începe
sa arda masa musculara prețioasa, în timp ce conserva alimentele depozitate (grăsimea)?
Nu ți se pare destul de aiurea? Este ca și în cazul in care depozitezi lemne de foc. Pui o
mulțime de lemne de foc in depozit. De fapt, ai atât de multe lemne de foc, incat ele se
imprastie peste tot, in casa ta; nici măcar nu există spațiu suficient pentru toate lemnele
depozitate. Dar, când vine momentul sa incalzesti soba cu ele, imediat te apuci sa
„casapesti” canapeaua și sa o arunci in soba. Destul de prostesc, nu? De ce am crede ca
corpul nostru este atât de prost? Logic este sa începi sa arzi lemnul depozitat. În cazul
corpului, acesta începe să ardă produsele alimentare depozitate (grasimea), in loc sa arda
masa musculara prețioasa. Acest lucru are implicatii enorme pentru sportivi.
Desi studiile sunt puține, este posibil ca cresterea HGH, stimulata de repausul alimentar
total, sa duca la creasterea masei musculare, asa cum se vede în studiile anterioare cu
privire la administrarea de HGH. Acest lucru ar fi un avantaj important pentru sportivii
de elita, existand din ce in ce mai mult interes în a posti. Recuperarea dupa antrenamente
dure ar fi, în mod similar, îmbunătățita. Creșterea adrenalinei în timpul postului (care
urmează să fie discutata în viitor), va permite, de asemenea, efectuarea unui antrenament
mai intens. Antrenamentele se vor desfasura la cote inalte, iar recuperarea se va produce
mai usor. Nu este întâmplător faptul că mulți dintre primii susținători ai antrenamentelor
in timpul postului, sunt culturisti.
Culturismul este un sport care cere, în special, antrenamente de intensitate mare și
grăsime corporală extrem de scăzuta pentru definiție. De exemplu, Brad Pilon, care a
scris cartea “Eat. Stop. Eat“ este culturist, așa cum este si Martin Berkhan, care a
popularizat metoda “leangains”.
Brad Pilon
Cumva, eu nu cred că acestor doi băieți postul le „mananca” muschii. Așa că, pentru toți
acei oameni care au crezut că postul ii oboseste, sau că nu se poate face sport în timpul
postului, ei bine, acestia se inseala. Postul nu “arde” mușchi. Nu există nici un mod de
“infometare” in care te duce postul, obligandu-te sa te usuci în poziția fetală, pe canapea.
Mai degrabă, postul are potențialul de a elibera proprietățile anti-îmbătrânire ale HGH,
fără nici una dintre problemele de HGH excesiv (cancer de prostata, crestere de zahăr
din sânge, creșterea tensiunii arteriale).
Mark Berkhan
Pentru cei interesați de performanțele atletice, beneficiile sunt chiar mai mari. Așa că,
hai să vedem: te poti antrena mai mult; slăbesti; recuperarea este mai rapidă; scade
insulina si rezistenta la insulina; scade zaharul in sange. Toate aceste beneficii sunt
realizate fără medicamente, suplimente ori costuri. Da; la fel ca cele mai bune lucruri în
viață, este gratis. Si totusi, de ce e toată lumea atât de împotriva postului total?
Sursa articol traducere si adaptare: https://intensivedietarymanagement.com/fasting-and-
growth-hormone-physiology-part-3/

Povestea postului (IV). Calea catre tinerete?

PUBLISHED ON December 5, 2016
Repausul alimentar si arderea grasimilor
Insulina este principalul factor, atat in cazul obezitatii, cat si al diabetului de tip 2. Prin
urmare, cheia pentru rezolvarea ambelor probleme nu este raspunsul la intrebarea “cum
putem reduce caloriile?”, ci la “cum reducem insulina?” Nu prea exista medicamente,
care sa faca acest lucru. De fapt, există două clase de medicamente, care reduc in mod
constant nivelul de insulina. Nu intamplator, acestea sunt singurele medicamente care
reduc in mod constant si greutatea corporala. Problema este că aceste medicamente sunt
extrem de scumpe și au efecte secundare. Fara medicamente, este nevoie de un mod
eficient de a reduce insulina, dacă vrem sa aveam succes în a pierde în greutate. O dieta
saraca in carbohidrati si in zahar rafinat va avea rezultate pentru unii, dar pentru alții, nu
este suficient. Răspunsul, în cazul în care nu ați ghicit încă, este postul.
În esență, postul este trecerea treptată de la arderea glucozei, la arderea grasimilor. Mai
jos se poate vedea cum, in etapa I, cea mai mare parte a corpului utilizează glucoză
exogenă.
 Cele 5 etape
metabolice, de la postabsorbtie la pauza alimentara prelungita
In etapa II și III, glicogenul (zahărul depozitat) oferă, in cea mai mare parte, glucoza
necesara. Cele mai multe țesuturi utilizeaza în continuare zahăr, dar celulele hepatice,
celulele de grasime si celulele musculare au inceput sa arda grasime.
In etapa IV și V (cam peste 2 zile de post), depozitele de glicogen s-au epuizat.
Gluconeogeneza hepatică și renală (ficat și rinichi) ofera acum toata glucoza, dar numai
creierul, celulele roșii din sânge și medulara renală (partea interioară a rinichiului),
folosesc glucoza. Orice altceva a trecut pe arderea grasimilor. Până in etapa V, creierul
s-a mutat deja, in cea mai mare parte, pe arderea grasimilor, sub forma cetonelor. Este
nevoie numai de o cantitate mică de glucoză pentru celulele roșii din sânge.
Efectul acestui lucru se poate observa în concentrațiile din sânge a acizilor grași
liberi (FFA-FREE FATTY ACID), ca răspuns la repausul alimentar (“foame”). Nivelul
de FFA în plasma, de la aproape nedetectabil, creste foarte mult! Cetonele, care hranesc
creierul, sunt betahydroxybutyrat și acetoacetat; si acestea prezintă, de asemenea, o
creștere.
 Concentratia de cetone si FFA (acizi
grasi) in tranzitie din etapa de postabsorbtie, la 4-6 saptamani de pauza alimentara,
calculata la un numar mare de subiecti, femei si barbati.
Trigliceridele se descompun în coloana vertebrală in glicerol și trei acizi grași, care
devin liberi (FFA). Acizii grași sunt utilizati direct de către organism. Glicerolul se duce
la ficat și este transformat în glucoză, prin procesul de gluconeogeneza. Prin urmare,
grăsimea este în măsură să furnizeze cantitatea mica de glucoza, necesară pentru creier,
celulele roșii din sânge și medula renală. Nu e nevoie deci sa se apeleze la masa
musculara pentru acest lucru.
Așa că, prin post, mușchii nu sunt lipsiti de combustibil. In schimb, glucoza, disponibilă
in cantitate mica, se înlocuiește cu grăsimi disponibile pe scară largă, ca varianta de
combustibil. Asta e bine, pentru că organismul este capabil să stocheze cantități
practic nelimitate de grăsime, dar numai o cantitate mică de glucoză. Mama Natura,
din nou, s-a dovedit a fi mult, mult mai deșteapta decât noi. In cazul în care nu există
glucoza, vom arde grăsime. Asta este o veste foarte bună pentru că, dacă există ceva cu
adevarat benefic, acesta este să arzi grăsime. Niciunul din tratamentele miraculoase pe
care le tot propune Dr. Oz, nu ard grăsime; dar exista o cale miraculoasa care realizeaza
asta: postul.
Vrem să ardem grăsime , astfel încât sa aratam ca acest tip, Brad Pilon (autorul cartii Eat
Stop Eat). Este adevarat ca prin post, scapi de grasime, dar este, oricum, un truc evident,
ca daca pui pe un site imaginea unui barbat in bustul gol, crești numărul de cititori de sex
feminin.:-)
Brad Pilon, autorul cartii Eat. Stop. Eat
Unul dintre motivele pentru care culturistii au un interes legitim pentru subiectul post,
este faptul că acestia trebuie sa aiba in corp un nivel de grasime extrem de scazut,
combinat cu performanțe sportive deosebite.
Asadar, creierul este acum alimentat în principal de cetone, ceea ce este o situație
normală. Acesta este modul în care corpul nostru este proiectat.
Intr – un studiu recent de 4 zile de post, s-au gasit rezultate practic identice. Să aruncăm
o privire mai atentă.

Există mai multe detalii interesante aici. În primul rând, veți observa că acizii grași cresc
cu 373%. Glucoza din sange scade de la 4.9 la 3.5 (deci este încă este în limite normale,
menținuta de gluconeogeneza hepatica). Creierul functioneaza cu cetone, iar corpul este
alimentat de grăsime. Asta este procesul de ardere a grasimilor: burn, baby, burn!
În al doilea rând, puteți vedea că un post de peste 4 zile, duce la o creștere continuă a
noradrenalinei, in timp ce epinefrina rămâne relativ stabilă. Creșterea adrenalinei duce
la creșterea nivelului de energie și asta previne scăderea metabolismului bazal
(energia utilizată pentru acele procese biologice, ce asigură funcţiile de bază in
organism). In fapt, metabolismul creste cu mai mult de 10%. Metabolismul nu este
blocat! Repausul alimentar, de fapt, tureaza metabolismul organismului! VO2
(capacitatea aerobica), de asemenea, crește ușor, indicând o capacitate mai mare a
corpului pentru efort fizic.

Iata care sunt pe scurt beneficiile unui post, atat pentru un atlet de elită, dar si pentru o
persoana obișnuită:
creșterea adrenalinei si a VO2 > antrenament fizic eficient
creșterea hormonului de crestere > recuperare și construire de masa musculara intr-un
ritm rapid
creșterea oxidarii acizilor grași > arderea depozitelor de grasimi
scaderea nivelului de insulina > despre efectele acestui lucru vom discuta în detaliu, intr-
un viitor articol.
Aceste beneficii sunt disponibile pentru fiecare persoană din lume, în mod gratuit. Nu
numai că nu trebuie să achizitionezi suplimente scumpe, dar vei economisi bani,
deoarece nu e nevoie sa cumperi alimente deloc. Si vei economisi si timp, caci nu
trebuie să gătesti si sa speli vase.
Te intrebi daca vei pierde in greutate? Ei bine, Da! Dacă nu mănânci, vei pierde cu
siguranta in greutate. Deci, nu există nici o îndoială că postul este un
tratament eficient de scadere în greutate. Nu există practic cazuri în care postul nu va
funcționa.Este nesănătos?
Raspunsul surprinzător este faptul că postul este extrem de sănătos. Există un număr
foarte mare de beneficii incredibile ale postului. Te antrenezi mai eficient, construiesti
masa musculara si arzi grasimi. Nu ai cum sa nu iubesti postul! Este ceva legal și
complet gratuit!
Si acesta este doar începutul; nici măcar nu am atins beneficiile referitoare la obezitate,
diabet, cancer si chiar pe cele ce privesc efectele anti-îmbătrânire.
Sursa articol: https://intensivedietarymanagement.com/fasting-and-lipolysis-part-4/
Povestea Postului (V). Calea catre tinerete?
PUBLISHED ON January 3, 2017
La multi ani, drag Cititor! Dupa perioada Sarbatorilor de iarna, care a venit cu siguranta
si cu abundenta alimentara, zic sa incepem Anul Nou cu noi informatii legate de postul
cu apa. Astazi povestim despre:
MITURI LEGATE DE POSTUL ALIMENTAR TOTAL
Exista multe mituri asociate cu postul negru. Aceste mituri au fost repetate atât de des,
încât ele sunt adesea percepute ca fiind adevăruri infailibile. Iata cateva din aceste
mituri:
Repausul alimentar te va copleși cu foame
Repausul alimentar provoacă supraalimentare, atunci când reiei alimentarea
Repausul alimentar te va face sa pierzi masa musculara
Repausul alimentar privează organismul de nutrienți
Repausul alimentar provoacă hipoglicemie
Creierul are nevoie de glucoza pentru a functiona
Repausul alimentar total este pur și simplu o “nebunie”
Desi dovedite a fi false acum mult timp, aceste mituri încă mai persistă. Dacă ar fi fost
adevărate, nici unul dintre noi nu ar fi în viață astăzi. În timpul iernii, in trecutul
umanitatii, erau lungi perioade în care hrana nu era disponibilă. Daca cele de mai sus ar
fi fost adevarate, dupa cateva zile fara hrana, omul s-ar fi simtit extrem de slabit. După
mai multe astfel de perioade fara hrana, ar fi fost atat de lipsit de putere, încât s-ar fi
aflat în imposibilitatea de a obține sau de a vâna hrana. Deci, oamenii nu ar fi
supraviețuit ca specie. Sa ne punem urmatoarea intrebare: care ar fi motivul pentru care
organismul uman ar stoca energie sub forma de grasime, pentru perioade de restriste,
daca atunci cand sunt astfel de perioade, corpul ar arde proteina, in locul depozitelor de
grasime? Răspunsul, desigur, este că, de fapt, corpul nu arde masa musculara, așa cum
am discutat în articolul anterior. Acesta este doar un mit!
Mai există un alt mit persistent, si anume acela ca celulele creierului necesita glucoza
pentru o funcționare corectă. Acest lucru este incorect. Creierul uman, unic printre
animale, poate utiliza cetone, ca sursă majoră de combustibil, în timpul unei perioade de
foame prelungita, permițând conservarea proteinelor. Din nou, sa tinem cont de faptul ca
daca glucoza ar fi fost absolut necesara pentru supraviețuire, oamenii nu ar fi putut
supraviețui ca specie, fiindca după 24 de ore de repaus alimentar, glucoza se epuizează.
Asta inseamna ca am deveni niste idioți si ca creierul nostru ar ceda, iar singurul avantaj
al omului împotriva animalelor sălbatice (creierul), ar începe să dispară. Oamenii ar fi
disparut in scurt timp, daca asta ar fi fost adevarat. Grăsimea este pur și simplu modul
organismului de a stoca energie pe termen lung, din produse alimentare, iar glucoza /
glicogenul este soluția pe termen scurt. Atunci când sunt epuizate depozitele pe termen
scurt, organismul acceseaza depozitele sale pe termen lung, fără probleme.
Să incercam o analogie. Să presupunem că de trei ori pe zi, zilnic, vom merge la piață
pentru a cumpăra alimente. Vom folosi un frigider, pentru depozitarea pe termen scurt,
iar surplusul de alimente il bagam in congelator, pentru pastrarea alimentelor pe termen
lung. La scurt timp, un singur congelator nu este suficient, astfel încât vom cumpăra
altul, apoi altul. De-a lungul unei perioade de zeci de ani, avem zece congelatoare acasa,
dar nu mai avem spatiu unde am putea pune alte congelatoare. Nu ajungem sa
consumam produsele alimentare din congelator, fiindcă, in continuare, de trei ori pe zi,
noi tot cumpăram alimente proaspete si atunci, nu există pur și simplu nici un motiv
pentru a deschide congelatorul. Ce s-ar întâmpla dacă, o zi, am decide să nu cumparam
produse alimentare? Am muri de foame? Nimic nu poate fi mai departe de adevăr! Intai,
am goli produsele depozitate pe termen scurt, din frigider (glucoza/glicogenul). Apoi,
mâncarea (grasimea), atât de atent stocata vreme de 10 ani în congelator, va fi
consumata.
La fel, în cazul organismului, glucoza este utilizata pentru obtinerea de energie pe
termen scurt și grăsimile, pentru supravietuirea pe termen lung. Grăsimea nu este arsa
atunci când o mulțime de glucoză este disponibila. De-a lungul a decenii de abundenta a
glucozei, depozitele de grasime au proliferat. Ce s-ar întâmpla dacă glucoza, dintr-o
data, ar fi indisponibila? Am muri de foame? Nimic mai fals! De fapt, energia, atât de
atent stocata ca grasime in corp, va fi eliberata.
Foamea e un fel de sperietoare, care ne impiedica sa sarim fie si numai o singură masă.
In peste un an, aproximativ 1000 de mese sunt consumate. Într-o perioadă de 60 de ani,
aceasta echivalează cu 60.000 de mese. Să cred că daca “sar” peste 3 mese din cele
60.000, acest lucru imi va provoca un prejudiciu ireparabil, este pur și simplu absurd!
Distrugerea țesutului muscular are loc doar cand corpul are un nivel extrem de scazut de
grasime corporala – aproximativ 4% (ceea ce se intalneste extrem de rar). Doar in acest
caz nu există grăsime suplimentară in organism, pe care acesta să o poata mobiliza
pentru a obtine energie și atunci, foloseste țesuturi.
Corpul uman a evoluat pentru a supravietui perioadelor episodice de foame. Grasimea
este stocata ca energie, iar mușchiul este țesutul funcțional. Grăsimea este arsa mai întâi.
Altfel, e ca si cum am face depozite de lemne pentru iarna, iar cand vine frigul, decidem
sa punem pe foc canapeaua din sufragerie! E o prostie! De ce am crede ca, corpul uman
este atât de prost? Organismul păstrează masa musculară, până când grăsimea corporală
este atat de putina, încât nu are de ales, pentru a supravietui.
Studii ale postului intermitent, de exemplu, arată că îngrijorarea față de pierderea masei
musculare este în mare parte, deplasată. Un post intermitent (alternativ) de peste 70 zile,
a dus la scăderea în greutate corporală cu 6%, iar masa de grasime a scăzut cu 11,4%.
Masa musculara (inclusiv oasele) nu s-a schimbat deloc. Imbunătățiri semnificative au
fost observate la colesterolul LDL și la trigliceride. De asemenea, nivelul hormonului de
creștere a crescut, pentru a se mentine masa musculara. In studiile despre alimentarea cu
o singură masă pe zi , s-a constatat ca se pierdere semnificativ mai multa grasime, in
ciuda aceluiasi aport caloric, zilnic. Foarte important, nu s-a găsit nicio dovadă a
pierderii musculare.
Celălalt mit persistent, legat de postul total, este ca metabolismul bazal scade sever și
corpul nostru nu mai functioneaza. Acest lucru ar fi, de asemenea, extrem de
dezavantajos pentru supraviețuirea speciei umane. În cazul în care, după doar o singură
zi de post total, metabolismul ar incetini, atunci am avea mai puțină energie pentru a
vâna sau pentru a aduna alimente. Cu mai puțină energie, e mai putin probabil sa obții
hrană. Așa că, o altă zi trece, iar noi am fi chiar mai slabiti, fiind si mai puțin probabil sa
putem obține hrană. Acesta este un cerc vicios, in care, odata intrata, specia umană nu ar
fi supraviețuit. E o prostie! De ce am crede ca corpul uman este atât de prost? Nu există,
de fapt, nici o specie de animale, inclusiv oamenii, care sa fi evoluat si care sa aiba
nevoie, pentru a supravietui, de trei mese pe zi, zilnic. Am văzut deja in articolele
anterioare, ca în timpul repausului alimentar, consumul de energie creste, nu scade.
Metabolismul se tureaza, nu se închide.
Nu este clar pentru mine de unde provine acest mit. Restrictia calorica zilnica duce la
scaderea metabolismului si de aceea oamenii au presupus că acest lucru ar fi pur și
simplu amplificat, cand ingestia de alimente scade la zero. Dacă vă bazați pe alimente
pentru energie, atunci o cantitate mai mica de produse alimentare, va duce la un aport
de energie scăzut, lucru care va fi compensat prin scăderea consumului de energie. Cu
toate acestea, cand nu exista ingestie de alimente, corpul va obtine energie din depozitele
de grăsime. Acest lucru crește în mod semnificativ disponibilitatea “mancarii”
(grasimea), ceea ce va fi compensat printr-o creștere a consumului de energie.
Haideti sa vedem ce s-a întâmplat în Experimentul “Înfometarea”, din Minnesota (1944-
1945). Participanții la acest experiment nu posteau practic, ci aveau o dietă saraca in
calorii. Astfel, adaptările hormonale, ce intervin in cazul repausului alimentar total, nu
au putut sa aiba loc. Ca răspuns la o perioadă prelungită de aport alimentar redus,
organismul ajusteaza (scade) consumul energetic total al corpului (TEE-Total Energy
Expenditure). Totul se schimbă insa, atunci când ingestia de alimente este zero (post
total). Corpul nu va cobora la zero consumul energetic al organismului, ci va trece la
arderea grăsimii stocate in corpurile noastre. La urma urmei, exact pentru acest motiv,
corpul stocheaza grasime: cand alimentele nu sunt disponibile, atunci grasimea este
folosita. Depozitele de grasime nu exista in corp asa, doar pentru aspect.

Măsurători fiziologice detaliate arată că, consumul total de energie se menține sau,
uneori , chiar creste pe durata pauzei alimentare. In fapt, in cazul unui post alimentar
alternativ de peste 22 zile, nu s-a constatat nici o diminuare a consumului energetic, iar
corpul nu a trecut pe modul “infometare”. Metabolismul nu a scăzut. Oxidarea
grasimilor a crescut cu 58%, în timp ce oxidarea carbohidraților a scăzut. Acest lucru
înseamnă că organismul a început să treacă de la arderea de zahăr, la arderea de grăsimi,
cu nicio scădere generală a energiei. De fapt, pe durata a patru zile de repaus alimentar,
creste consumul energetic al corpului (TEE) cu 12%. Nivelurile de norepinefrină
(adrenalina) au crescut foarte mult, cu 117%, pentru a menține energia. Acizii grași au
crescut de peste 370%, deoarece corpul a trecut la arderea grasimilor. Nivelul de
insulină, in schimb, a scăzut cu 17%, in timp ce nivelul glucozei din sânge a scăzut ușor,
dar a rămas în intervalul normal.
Toate adaptările incredibil de benefice, prin care trece corpul, datorate postului total,
nu au loc in cazul unei diete sărace în calorii. De fapt, uita-te cât de repede o cantitate
extrem de mica de glucoza inversează modificările hormonale produse de postul total.
Doar 7,5 grame de glucoză (adica aproximativ 2 lingurițe de zahăr sau o inghititura mica
de băutură răcoritoare) sunt suficiente pentru a inversa ketoza (starea in care corpul isi
obtine energie din arderea grasimilor stocate). Aproape imediat dupa ce ne alimentam,
cetonele scad in mod drastic, la aproape 0, la fel ca și acizii grași. Insulina crește, la fel
ca si glucoza. Ce înseamnă acest lucru? Corpul opreste arderea grasimilor si revine la
obtinerea de energie din arderea zaharului pe care îl mănâncă.

Mai exista si îngrijorarea ca postul total ar putea provoca supraalimentare. Studiile

legate de aportul caloric arată, intr-adevar, o ușoară creștere la prima masă, ce intrerupe
postul total. Astfel, după o zi de post total, media aportului caloric crește de la 2436 la
2914 calorii. Dar, pe întreaga perioadă a 2 zile, inca există un deficit net de 1958 de
calorii. Creșterea numarului de calorii nu a compensat nici pe departe lipsa de calorii din
ziua postului total. Experiența personală din clinica noastră arată că apetitul tinde să
scadă, odată cu creșterea duratei de repaus alimentar.
Oare repausul alimentar privează organismul de nutrienți? Cei mai mulți oameni au
disponibile cantități ample de nutrienți. Asta e si scopul: de a scapa de unii nutriti,
cunoscuti si sub numele de grăsime. Dacă chiar esti îngrijorat cu privire la micronutrienti
și minerale, poti lua suplimente. O varianta diferita, cum ar fi alternativa la repaus
alimentar intermitent, poate atenua, de asemenea, ingrijorarile legate de deficitul de
nutrienți.
Știința este clară. Miturile legate de postul total sunt numai neadevăruri.
Susa articol: https://intensivedietarymanagement.com/fasting-myths-part-5/

Eva says:
February 8, 2016 at 1:34 pm
Buna, eu am profitat de un concediu fortat. Mi-a fost bine pe toata perioada, aceste 14
zile au decurs foarte usor, chiar puteam sa merg si la servici. Inainte am mai facut post,
dar altfel. O data , acum un an, 6 zile, cu ceaiuri de plante, si acum vreo 4 ani un an
intreg saptaminal 3 zile post negru numai cu apa, miercuri, vineri si duminica.
Pentru acest post de 14 zile m-am pregatit interior si mi-a fost bine, pe toata parioada
postului a fost o nevoie mare de miscare, dinamism, altfel simteam ca slabeste forta
picioarelor.
La revenire trebuie avut mare grija, ea sa fie gradata. Deci practic se poate lua perioada
de post ca si dublu.
Si ce a mai adus: este ca si un nou inceput pentru a trece la obiceiuri mai sanatoase…de
a scoate anumite alimente , si de a inlocui cu altele mai sanatoase.
Eva
Like
Eva says:
February 7, 2016 at 11:09 pm
Aveti aici linkul cu documentarul despe post, subtitrat:
http://www.doxologia.ro/video/documentare/postul-o-noua-terapie-documentar
Si citeva inkuri de citit despre post:
http://www.lavi-enrose.com/postul-negru-cu-apa-o-noua-terapie-11-11-2014/
http://www.crestinortodox.ro/religie/postul-negru-fiziologia-postului-negru-118480.html
http://www.evz.ro/dovezi-uimitoare-postul-negru-terapia-miraculoasa-pentru-tratarea-
cancerului.html
http://suntsanatos.ro/etapele-postului-negru-cu-apa-2874.html
In acceptiunea mea, e bine sa ne pregatim pentru post inainte, si atunci va fi o reusita.
Trebuie sa dam o foarte mare importanta si revenirii din post, care trebuie sa dureze cit a
durat postul, sa fie treptata trecerea.
Pofta buna la post!
Like
REPLY
liorisme says:
February 8, 2016 at 4:43 am
Multumesc, Eva! Sa fie de folos cat mai multor oameni!
Like
REPLY
o femeie says:
May 6, 2016 at 8:57 pm
eu tin posturi religioase: mai putina mancare, fara produse animale, excesul daruit altora,
tacere si rugaciune (greu pentru o blonda vorbareata ) . Biblia nu specifica f. clar
ideea de post, dar aminteste de cele 40 zile ale lui Iisus in pustietate, fara paine, fara apa,
si s-a intors alt om.
Abia la aproape 40 ani am reusit sa tin prima zi post aproape negru( cu apa, fara ma ia cu
dureri de cap si lesin, ca am tensiunea mica). Incercai si in copilarie ( ca mamaia) dar
pana la pranz ma lua o foameeee… Astazi tin zile cu post cu apa (si tacere) uneori
vinerile in post, cand ma simt pregatita sufleteste. Nu simt efortul: meditez, ma rog. M-a
ajutat sa trec peste hopuri emotionale…. apoi, gasii pe un link ( netul asta e plin de
prostii, stiu, unele credibile altele nu) unde parintele Arsenie Boca recomanda, in
momente de cumpara: post negru. Si totul s-a legat in mintea mea.
Voi incerca sa tin post cu apa si pe perioade mai lungi, dar e greu ca sunt incoltita de
tentatii la munca dar si acasa.
Am greutate cam ca ta, tu cum rezisti posturile la munca? reusesti sa te concentrezi 9 ore
la birou, sedinte etc?
Like
REPLY
liorisme says:
May 7, 2016 at 11:43 am
Buna! Multumesc pentru ca ne-ai impartasit din experienta ta. Mie asta imi place la
postul intermitent, ca nu mi se pare ca vine cu provocari fizice asa de mari. Nu e foarte
greu sa sari 2 mese, o data sau de doua ori pe saptamana. In orice caz, mi se pare foarte
important sa ai intelegerea “chimica”, a ce se intampla cu corpul cand postesti; astfel, nu
risti sa te lasi sabotat de minte, care iti spune ca nu poti, ca iti faci rau, ca ramai fara
muschi etc. Si cand ai motivatia corecta pentru tine, nici nu te mai simti tentat. Cel putin,
asa a fost la mine. Eu acum nu mai tin post (inca nu mi-e clar daca corpul meu percepe
ca pe un stress zilele de post negru, avand in vedere ca am hemoglobina extrem de mica
si avand in vedere si faptul ca, oricum, procentul caloric zilnic, in cazul meu, este destul
de redus). Insa, cat am tinut post negru, de doua ori pe saptamana, nu am simtit tentatii si
am fost mai energica decat in restul zilelor, iar mintea nu a dat semne de oboseala, din
contra. Ba, am observat ca nu ma ia niciodata somnolenta la birou, iar la volan, mi-e mai
usor, creierul fiind alert (conduc zilnic, 2 ore). Doar in prima zi de post mi-a fost mai
greu; de fapt. creierului meu. In acest articol, dr. Sorina Soescu explica foarte
frumos adevaratele motive pentru care ne simtim flamanzi.
https://liorisme.wordpress.com/2016/04/10/foame-sau-gol-sufletesc/ Oricum, avem
reurse de hrana adunate in ani de zile si depozitate in grasimica, asa incat, doar in
inchipuirea noastra, daca sarim o masa sau doua, din cand in cand, ne vine rau. Te mai
astept.
Like
REPLY

Foame, acidoza sau gol sufletesc?

PUBLISHED ON April 10, 2016
De cand studiez subiectul “post”, mi-am schimbat complet opinia despre foame. Am
tinut cateva saptamani post intermitent, 2 zile pe saptamana, cate 24 de ore. M-am simt
bine si as fi continuat, dar de voie, de nevoie, a trebuit sa regandesc un pic modul cum
mananc, introducand din nou, in alimentatia zilnica, sucurile (despre asta, in alt articol).
Chiar si asa, din punct de vedere alimentar, lucrurile s-au simplificat: beau dimineata suc
de legume, la pranz am o masa generoasa de fructe si seminte, iar seara, salata cu ceva
gatit alaturi: cartofi, orez, leguminoase etc. Practic, am 2 mese de alimente solide pe zi.
Rar, la munca, in zilele cand fac sport mai intens, mai rontai un fruct deshidratat sau o
banana, daca simt nevoia. In rest, intre mese, apa si ceai. In week-end, mesele sunt mai
abundente decat de obicei, dar stiu ca apoi, 5 zile pe saptamana, am vreme sa “fiu
cuminte”.
Mic dejun

Am invatat in ultima perioada sa identific semnalele corpului, de asa-zisa “foame” si imi

vine sa rad, cand simt gol in stomac, pe care altadata as fi sarit sa-l umplu cu alimente.
Din toata povestea postului, cea mai mare bucurie o am cand ma uit la Catalin,
altfel, gurmand si bucatar, care s-a transformat fizic, dar mai ales mental. Ma uit cum
“relatia” lui cu alimentele s-a schimbat total si nu pot sa cred! Desi era slab si inainte, de
cand tine post, are alta alura, alta piele, alta intelegere a lucrurilor…
Pranz
Pana mai avansez cu traducerile articolelor din seria “Postul. Calea catre tinerete?”, te
invit sa citesti articolul de mai jos, scris de doamna dr. Soescu, care conchide simplu si
la obiect: FOAMEA apare cand tanjim dupa timp pentru propria persoana, cand suntem
criticati de altii sau de noi insine, cand ne este teama de pierderea controlului si cand
amanam la nesfarsit actiuni benefice corpului, mintii si spiritului nostrum si, nu in
ultimul rand, cand acumularea de toxine e prezenta. Cred cu putere ca din fiecare
experienta, lectura ori informatie e bine sa luam ce ni se potriveste, trecand totul prin
propriul filtru si cantarind lucrurile cu atentie. Insa, data care vine, cand vei simti
senzatia de gol sau de arsura in stomac, intreaba-te te rog daca chiar crezi ca a trecut
prea mult de la masa anterioara ori, in fapt, mananci multe alimente care iti fura energie
sau te incearca griji, frici si alte emotii negative, pe care vrei sa le reduci la tacere,
apeland la mancare…
CE MĂ ”HRĂNEȘTE” cu adevărat?
Tot jucându-mă cu aspectele ”copilului interior” pe care le-am resimțit întreaga
săptămână care a trecut – a apărut o temă importantă – cu care m-am confruntat din
primele ore ale venirii mele pe pământ: FOAMEA! Ființele umane au
multe NEVOI interioare – și FOAMEA – ca senzație – indică existența unor
„neîmpliniri” la multe nivele.
FOAMEA are în spatele ei FRICA, mai ales FRICA DE MOARTE (prin ”inaniție”). Cel
mai des, FOAMEA este MULT MAI MULT decât o senzație fizică (care, de multe ori,
este ACIDOZĂ și nu FOAME – dar asta discutăm noi într-o lecție întreagă în Școala
Sănătate 5D – despre ”definirea senzației de FOAME”). FOAMEA ne
arată GOLURILE – LIPSURILE – NEÎMPLINIRILE – NEVOILE interioare. Mâncarea
are dimensiuni personale și emoționale IMPORTANTE – de NE-NEGLIJAT –
dimensiuni descoperite de noi toți, cei aflați în aventura vindecării.
Scopul călătoriei noastre pe pământ este ÎMPLINIREA interioară – NU UMPLEREA
STOMACULUI! În perioada ABUNDENȚEI MATERIALE în care trăim în prezent,
pentru mulți dintre noi nu se mai pune problema ”supraviețuirii” – AVEM MULT MAI
MULTĂ MÂNCARE DECÂT AVEM, CU ADEVĂRAT, NEVOIE. AVEM ATÂT DE
MULTĂ MÂNCARE – încât am ajuns să ne ”umplem” cu mâncare nu doar ”golurile”
fizice (foamea stomacului), ci și cele emoționale sau mentale.
FOAMEA apare continuu în viața noastră, aproape în fiecare moment al zilei – dar ea
nu ne semnalizează doar nevoia fizică de consum alimentar (deși, de cele mai multe ori
EXACT asta facem! – la primele semnale de ”disconfort” – ne UMPLEM corpul fizic cu
tot ce găsim ”la îndemână” și considerăm că ar fi ”alimente”). Dar a sosit momentul să
ne definim mai clar noțiunea de FOAMEA – și este ceea ce vă propun pentru această
săptămână. Experiența FOAMEI este atât de profundă, de primitivă și de răspândită în
existența noastră pămânească, încât avem nevoie de o perioadă de timp să o observăm,
înțelegem, evaluăm și mai ales, să-i explorăm DIMENSIUNILE ENERGETICE, dincolo
de starea fizică propriu-zisă. FOAMEA ARE MULTE COMPONENTE, pe care vă invit
să le explorați întreaga săptămână. Cu DETAȘARE, CU BLÂNDEȚE, CU
COMPASIUNE și mai ales, în stare de OBSERVATOR (adică FĂRĂ SĂ JUDECAȚI și
FĂRĂ SĂ OSÂNDIȚI!) – fiți alături de propriile trăiri și încercați să le identificați în
propriile experiențe.
1) FOAMEA ȘI TIMPUL: Abundența înseamnă să-ți oferi SUFICIENT TIMP!
TIMPUL ESTE CEA MAI IMPORTANTĂ ”RESURSĂ” – care ne hrănește în
profunzime. Este important să avem suficient timp pentru ODIHNĂ – RELAXARE –
pentru exerciții fizice – pentru a ne răsfăța la un spa – pentru plimbări și contemplarea
Naturii – sau doar TIMP PETRECUT CU NOI ÎNȘINE pentru a ne conecta cu propriul
organism, cu propriile nevoie, cu propriile stări interioare, cu propriile gânduri, frici,
așteptări și nevoi. TIMPUL este o RESURSĂ ESENȚIALĂ. Când nu avem destul timp
pentru noi înșine – ne simțim frustrați, nemulțumiți, furioși și
desigur, FLĂMÂNZI! Când suntem ”prinși” într-un serviciu (o ocupație) care ne ocupă
7-8 ore pe zi – fără să ne furnizeze satisfacția împlinirii scopului vieții noastre – NU
AVEM DESTUL TIMP pentru noi înșine – este FOARTE CLAR!
Momente impreuna. (2015)
Sau, dacă ne înconjurăm de persoane așa-zise ”prietene” / prieteni – care nu sunt
decât ”clienți ne-plătitori”, ce ne încarcă în fiecare zi cu ”poveștile” lor și așteaptă
mereu de la noi sprijin, susținere și mai ales TIMP să le dedicăm pentru propriile lor
”eliberări” – vom realiza că ne rămâne prea puțin timp pentru noi înșine. Vom ști că
relațiile în care suntem ne ”înfometează” – atunci când vom constata că aceste relații
sunt ”uni-direcționale” – oamenii doresc doar o continuă ATENȚIE și ajutor pentru
propriile drame. În același timp, acești oameni NU DORESC AJUTOR, nu acceptă
sugestii, nu fac nici un efort să iasă din dramele în care sunt prinși. Și mai presus de
toate, nu sunt interesați DELOC de binele celeilalte persoane. Relațiile în care apare
doar o EGOISTĂ SOLICITARE (continuă!) a atenției din partea unei părți – sunt relații
care NE FLĂMÂNZESC și ne iau din timpul pe care l-am putea dedica refacerii
(regenerării) sau vindecării noastre. NE FLĂMÂNZIM CONTINUU lipsindu-ne de o
resursă vitală: TIMPUL!
2) FOAMEA ȘI AUTO-AGRESIUNEA: Cea mai răspândită ”tehnică” de auto-
agresiune este dialogul interior personal referitor la faptul că ”NU MERIT să primesc
tot ce simt că am nevoie – pentru că…nu sunt suficient de bun / de virtuos / de merituos.
”
FRICA DE A PRIMI este imensă la majoritatea oamenilor. În copilărie am primit de
atâtea ori mesajul că ”nu suntem buni”, că ”am făcut răutăți”, că ”nu merităm” să
primim – încât toți creștem FLĂMÂNZI după ATENȚIA, LAUDA, APRECIERILE și mai
ales ENERGIA celor din jur. Frica de succes, frica de propria noastră putere, frica de a
ne depăși ”zona de confort”, frica de a trece dincolo de ”barajele” mentale care ne țin
în stare limitată de ”asta este” – sunt tot atâtea circumstanțe de ”flămânzire”
emoțională. Și toate gândurile și stările emoționale produse de aceste frici declanșează
și mențin ”auto-agresiunea” în mod continuu. Cu cât mi-e mai frică de orice poate
merge prost în viața mea – cu atât mai tare MI-E FOAME, mă simt ”golit” de energie și
simt nevoia să mă ”ancorez” în ceva STABIL, în ceva care ”să mă împământeze” – să
mă facă să mă simt FIXAT pe pământ.
3) FOAMEA ȘI CRITICA: FRICA DE CRITICĂ, frica de ridicol, frica de a nu se râde de
tine – sunt printre cele mai mari BLOCAJE în viața noastră (toate sunt percepute ca
”AGRESIUNI” ale celorlalți la adresa noastră).
Din copilărie, din perioada noastră de ”învățare”, atunci când știm cel mai puțin și ne
simțim atât de ”proști” comparativ cu cei din jur – sunt cultivate cu mult sârg aceste
frici. Părinții, educatorii, prietenii și chiar necunoscuții NE RIDICULIZEAZĂ, NE
TACHINEAZĂ, RÂD DE NOI și mai ales, NE FAC ”SĂ NE RUȘINĂM” și să ne simțim
prost în necunoașterea noastră. ”SIMȚUL UMORULUI” este folosit doar ca SATIRĂ
VIRULENTĂ și ca IRONIE MUȘCĂTOARE în mod continuu. Noi nu înțelegem că cei
care fac asta doresc să se simtă EI mai bine, pe seama noastră (și a necunoașterii
noastre evidente). DOAR SIMȚIM în profunzime DISPREȚUL ce se ascunde în
spatele CRITICII, RIDICOLULUI, IRONIEI și ne accentuăm și mai tare senzația de
necunoaștere și neștiință. FOAMEA după acceptare, după iubire, după sprijin și
susținere, nevoia de acceptare a RITMULUI LENT de învățare al ființei umane – se
intensifică din copilărie.
Am văzut părinți și în special mame aflate într-o competiție NE-NATURALĂ cu privire
la ”progresele” copiilor: ”al meu face pipi la oliță de la 4 luni” – ”al meu vorbește de
la 7 luni” – ”al meu merge la serviciu de la 2 ani!” (etc etc). Părinții își proiectează
atât de tare propriile așteptări (și nereușite trecute) pe copii, considerându-i pe aceștia
”o prelungire” a lor, care poate să ducă la împlinire ce nu au reușit ei – încât în
inconștiența lor – FORȚEAZĂ copiii să adopte comportamente ne-
naturale. Oamenii CRITICĂ ceea ce nu înțeleg și mai ales, ceea ce pare DIFERIT decât
sunt ei obișnuiți. De aceea oamenii îi critică pe cei de altă rasă, de altă orientare
politică / religioasă sau sexuală decât ei. Este mai simplu să te uiți la altul și să-l critici,
decât să te uiți în oglindă și să nu-ți placă ce vezi. Și să nu uităm și cel mai important
amănunt: CÂND PRIMIM CRITICI, ÎNSEAMNĂ CĂ ȘI NOI CRITICĂM. De mici copiii
învățăm foarte rapid să facem precum adulții din jurul nostru. Așa încât, dacă vă
plângeți că primiți critici și acuzații pe nedrept în viața voastră, în prezent, vă rog să vă
observați cu atenție PROPRIUL COMPORTAMENT (și nu doar în relație cu ceilalți, ci
și în relație cu voi înșivă).
Cu cât suntem mai critici, cu atât suntem mai flămânzi, mai ”nehrăniți”, mai goliți de
energie.
4) FOAMEA ȘI CONTROLUL: Nevoia de ”control” vine din NESIGURANȚĂ și
din FRICA CU PRIVIRE LA SUPRAVIEȚUIRE. Când trăim într-un mod ”familiar” –
putem CONTROLA mai ușor circumstanțele (sau avem iluzia că putem). De aceea,
atunci când ne ducem viața într-un mod repetitiv, făcând aceleași lucruri pe care știm să
le facem bine, avem senzația că suntem ÎN CONTROL cu privire la viața noastră.
Când circumstanțele sunt nefamiliare, necunoscute, când ne întâlnim cu oameni diferiți,
când ne confruntăm cu locuri, lucruri sau acțiuni necunoscute, ne simțim
neîndemânatici, nu mai avem niciun control și ne amintim de copilăria nostră – în care
am fost cândva (poate) ridiculizați și criticați pentru neștiință și necunoaștere. ȘI atunci,
apare FOAMEA – senzația familiară de ”gol”!
Dar dacă reușim să identificăm faptul că ”lipsa de control” înseamnă datul la o parte al
EGO-ului și lăsarea în voia ghidării DIVINE – permițând ENERGIEI SĂ NE
POARTE acolo unde avem de ajuns, pentru binele nostru înalt – vom descoperi cum
acceptăm SĂ FIM HRĂNIȚI DE REALA SURSĂ DE NUTRIȚIE A LUMII:
DIVINITATEA! IUBIREA! Acceptarea faptului că NU NOI AVEM CONTROLUL asupra
lucrurilor esențiale din viața noastră – în ciuda faptului că noi avem LIBERUL
ARBITRU și putem accepta sau nu orice ni se oferă – înseamnă permiterea trăirii în
stare tip PARADOX.
5) FOAMEA ȘI AMÂNAREA: Cu toții suntem de acord că există măsuri importante ce
pot fi luate pentru a ne îmbunătăți viața. Cu toții suntem de acord că avem nevoie de
mai multă odihnă, de mai mult timp de calitate petrecut cu noi înșine, cu cei iubiți. Cu
toții ȘTIM că o dietă sănătoasă, mișcarea fizică, aerul curat și odihna sunt metode de
vindecare și menținere a stării de sănătate. Dar cu toții avem dificultăți în aplicarea
practică a acestor metode. Nu cunoa șterea teoretică ne lipsește. Ci APLICAREA
PRACTICĂ a teoriei deja cunoscute.

Nu lasa pe maine, ce poti face azi! (Alex&Gia. 2015)

AMÂNĂM CONTINUU aplicarea măsurilor care să ne facă viața mai bună și calitativ
mai împlinită. Amânăm să facem mișcare fizică, amânăm să ne odihnim, amânăm să
mergem la un spa sau în călătoria pe care ne-o dorim – și tot așa, până la finalul vieții,
amânăm să facem o mulțime din activitățile care ne-ar aduce, realmente, bucurie. Și cu
ce înlocuim nemulțumirile, frustrările și jelania interioară ce apar inerent datorită
tuturor acestor amânări? CU MÂNCARE. Preferăm să petrecem ore întregi în fața
televizorului (sau a unui ecran) și consumând alimente ce ne dau o stare de satisfacție
pe moment – decât să ne adunăm energia și să începem să luăm măsurile pentru
vindecarea interioară sau a vieții. Este adevărat că ”măsurile” de vindecare NU SUNT
UȘOARE, nu sunt rapide (necesită timp pentru a se obține rezultate) și mai ales, NU
SUNT CONFORTABILE. Pe când consumul unor alimente ”de confort” precum
dulciurile, patiseria sau preparatele ”bunicii” sau ”mamei” – ne aduc stare de bine
INSTANT (ce mai contează starea de acidoză după?). Dacă vă uitați cu onestitate la
propria viață, veți descoperi că apelați aproape zilnic la acest mecanism. FOLOSIȚI
FOAMEA pe post de ”motivație” pentru AMÂNAREA REALIZĂRII a ceva important. Și
vă refugiați în mâncarea familiară – pentru senzația de confort IMEDIAT!
…
Foamea NU ESTE nici senzația de răcâială din stomac (aceasta este acidoza,
acumularea de toxine din sistemul limfatic), nici starea de slăbiciune și tremur, care
apare pe oboseala (aceasta este hipoglicemia și/sau hipotensiunea dată de slăbiciunea
suprarenalelor), nu este nici un fel de durere, disconfort sau altă neplăcere în zona
stomacului (asta este doar suferința tubului digestiv, torturat ani de zile de pseudo-
alimente și iritat la maxim). FOAMEA NU ESTE nici gândul că ”trebuie să mănânc”!
(asta este doar frica de moarte, proiectată de întreaga societate asupra mea) și nici
SENZAȚIA că dacă nu mânânc, mi se întâmplă ceva rău. FOAMEA NU ESTE NIMIC
DIN TOATE ACESTEA! Foamea este NEVOIA CORPULUI DE ENERGIE – care apare
ca și o trimitere blândă și fermă către consumul de ANUMIȚI NUTRIENȚI SAU doar
către odihnă, mai mult timp pentru mine sau mai multă grijă pentru corpul meu. Și
foamea dispare după câteva guri – pentru că organismul are nevoie de FOARTE
PUȚIN pentru a se sătura. Cu cât mai puțin și mai de calitate, mai corespunzător cu
nevoile sale precise – cu atât sațietatea este mai rapidă.
FOAMEA NU SE RESIMTE ÎN STOMAC. FOAMEA SE RESIMTE UNDEVA ÎN
ZONA sternului / gâtului. Este foarte greu de descris pentru cei mai mulți dintre oameni.
Pentru că majoritatea se găsesc în starea de ACIDOZĂ LIMFATICĂ ȘI DIGESTIVĂ
GENERALIZATĂ și este nevoie de ani de zile de detoxifiere, pentru a intra în contact cu
PROPRIILE SENZAȚII REALE și cu REACȚIILE CORPULUI la fiecare component
alimentar introdus sau la ”semnalele” de confort / disconfort intern.
Cu iubire,
Sorina Soescu

Getting Ironed (XVI). Where I am NOW

PUBLISHED ON December 18, 2016
In urma rezultatelor “de speriat”, de la analizele din primavara, nemastiind bine spre ce
se ma mai indrept (pe langa toate cate le faceam), prin martie, am apelat la OFT, o
tehnica de masaj, care mi-a adus multe beneficii. Ce frumos iti scoate in cale Dumnezeu,
oamenii de care ai nevoie! Cu ajutorul lui Lucian, a mainilor lui maiestre, dar si a
conectivitatii pe care am avut-o cu el din primul moment, am primit ce aveam nevoie cel
mai mult in acea perioada: relaxare. Fetele noastre spun ca Lucian seamana cu Mos
Craciun. Iar “Mosul” stie intotdeauna unde sa maseze, ce gand sa iti trimita si ce
vorbe sa rosteasca (asta si pentru ca Lucian e maestru in multe “discipline”).
Nu am sa intru prea mult in detalii legat de aceasta experienta, dar am sa spun ca, la
prima sedinta, am avut reactii fizice si emotionale, pe cat de neasteptate, pe atat de
puternice si de…eliberatoare: am plans, am ras, m-am scuturat de frisoane, toata gama…
Lucian, discutiile cu el (stia atat de simplu si de frumos sa imi spuna: “esti ok”…), dar si
masajul au contribuit cu siguranta la acceptarea si linistea de care vorbeam in articolul
trecut. Tot din martie, papilele mele gustative si-au revenit miraculos (limba “arsa” ar fi
un simptom clasic al anemiei cronice, ori aceasta si-a revenit, dupa ani de zile, exact
cand nivelul hemoglobinei era mai scazut ca niciodata!) De atunci, pot sa simt ce
mananc, fara sa am dureri si arsuri. Pfiiii, ce usurare!
Dupa alte 4 luni de baut sucuri, completate cu Liquid Iron, am refacut analizele (in
octombrie). Stiam ca va fi mai bine, pentru ca, pe langa linistea ce se asezase in mine,
reluasem exercitiile de tip cardio si imi era deja mult mai usor sa le fac. Da, lucrurile
aratau mult mai bine: de la 5, 4 (in iunie 2016), hemoglobina era acum 8,7 g/dL; feritina
(care arata cantitatea de fier stocată de către organism) crescuse de la 2.1, la 4.1 ng/mL.
Tot foarte putin, dar se dublase! Sideremia (cantitatea de fier din sange) arata cel mai
bine (niciodata, de 15 ani incoace, nu am avut aceasta valoare): 116, fata de 14 g/dL (!),
cat era in iunie. E, se parea ca faceam bine ceva.
De la 1 noiembrie, am renuntat la Liquid Iron si l-am inlocuit cu Floradix, o tinctura din
plante, care sper sa sustina nivelul de fier si pe care il adaug in paharul cu suc de legume
in fiecare dimineata. Ma simt mult mai confortabil sa stiu ca folosesc un supliment din
plante. Voi relua analizele, dar abia peste cateva luni.
Stiam de multa vreme ca organismul consuma cea mai mare parte din energie cu
masticatia, absorbtia, digestia si eliminarea, dar nu ma gandisem ca doar niste fructe si
ceva seminte si nuci, ma vor tine asa de alerta, cu creierul limpede toata ziua si cu
energie sa fac tot ce imi propun (desi, atunci cand ai anemie, s-ar zice ca esti lipsit de
vlaga si putere toata ziulica, nu-i asa?). Am reluat cercetatul subiectului POST TOTAL.
Am vazut si revazut documentare si tot felul de filmulete pe Youtube, am citit multe
articole si a inceput sa imi fie clar de ce ma simteam atat de bine cu atat de “putin” (but
less is more, actually). Vedeam si la Catalin, care tine 1 sau 2 zile de 24 de h de post
total pe saptamana, ca era mai activ fizic ca oricand inainte si ca se recupera mult mai
usor dupa alergat, inot sau biciclit. (In plus, de mai bine de o luna, a renuntat si el la
micul dejun si are doar doua mese pe zi). Si, ceea ce unii ar numi imposibil, psoriazisul
(tot o boala autoimuna), cu care a fost diagnosticat in urma cu aproape 20 de ani, a
disparut de vreun an si ceva.
La final de octombrie, tot ce studiam de luni de zile, a fost incununat cu stirea ca anul
acesta, premiul Nobel pentru medicina a fost castigat de Yoshinori Ohsumi, de la
Institutul Tehnologic din Tokio, pentru descoperirile legate de regenerare la nivel
celular si de autofagie, ca proces esential de raspuns celular la infometare si la alte
tipuri de non-chronic stress, cum ar fi sportul. Pfiiiii! Deci stiinta era de acord (sau,
mai bine zis, recunostea dupa ani si ani) ca sportul intens si postul contribuie la o
serie de functii fiziologice, precum inhibarea celulelor canceroase, incetinirea
imbatranirii celulare, regenerarea tesuturilor bolnave, la vindecare (inclusiv a
bolilor autoimune), dar si la obtinerea de energie! Industria farmaceutica si cea
alimentara ne inunda cu mesajul ca energia asta o obtinem din afara noastra. Ei bine, nu
e asa! Energia adevarata o obtinem accesand rezervele interioare, de exemplu, cele
de grasime (la care totusi nu ajungem niciodata, pentru ca asta inseamna un pic de
flamanzire mentala si sport intens). Problema cu care se confrunta intreaga planeta
este excesul, fiindca organismul uman a uitat sa arda si, in schimb, e stimulat,
continuu, sa depoziteze. Si asta pentru ca, cred eu, frica de foame a oamenilor e
aproape la fel de puternica, ca cea de moarte.
Iata de ce, din octombrie, am reinceput sa tin post total, fara sa mai am vreo urma de
indoiala ca, avand anemie, asta imi face rau. Sistemul meu digestiv si pancreasul nu pot
decat sa beneficieze in urma pauzei alimentare de 36-40 de ore (in articolele viitoare, pe
tema postului, vom descoperi impreuna mai multe chestiuni legate de ketoza, autofagie,
insulina, grasimi, claritate mentala etc.).
Asadar, fiecare zi o incep, fara exceptie, cu un pahar mare de apa, in care s-a odihnit
peste noapte lamaie si in care adaug pudra de orz sau de iarba de grau, chlorella ori
spirulina si pudra de canepa, in zilele cu sport. Ziua de luni vine cu pauza totala: nu
mananc nimic pana marti si nu fac sport (cel mult, vreo 15 minute de stretching).
Intreaga zi consum doar apa si ceaiuri, pana marti dimineata, cand imi incep ziua cu apa,
lamaie si “ierburi”, apoi continua cu aproximativ 45 de minute de yoga, iar pe la 6.30
beau un pahar mare cu suc din morcovi, sfecla rosie, telina etc + Floradix. La pranz,
mananc fructele, cu nuci, seminte. Seara mananc o salata generoasa si mancare gatita,
fara carne. La fel, miercurea si joia, cand in programul de dimineata intra cam 45 de
minute de fitness, +/- yoga. Vinerea dimineata fac 20 de minute fitness si 20 de minute
de yoga, insa iau o pauza de la sucul de legume; mananc abia la pranz, fructele. Sambata
si duminica fac cel putin o ora de fitness, urmata de suc de legume. Altceva, de obicei,
nu mananc pana la pranzul cu familia, iar seara mananc salata sau fructe, ori ce ma
inspira. Sau nimic, pana marti. Acesta este programul meu actual, dar incerc sa
nu fiu rigida in niciun fel. Sunt pregatita, daca intr-o zi nu ma simt in stare sa sustin tot
ce imi propun, sa renunt si sa aman sau sa schimb.
Prin februarie trecut, cand mai incercasem postul intermitent, in ziua de post (chiar daca
atunci mancam totusi o masa de fructe dimineata), aveam probleme cu somnul, creierul
meu fiind prea alert; corpul s-a adaptat intre timp, fiindca acum adorm bustean, chiar si
dupa mai mult de 25 de ore de post total. Ok, nu prea dorm mai mult de 6 ore si
jumatate, deci pe la 4.30 ma trezesc, dar ma simt foarte bine cu atat si asta e ceea ce
conteaza.
Cu siguranta iti voi impartasi din experienta mea, pe masura ce trece timpul si acumulez
mai multe.
Ma tot gandesc, privind in urma: ce calatorie! Acum mai bine de 13 ani, din durerea
pierderii socrilor mei, am inceput sa aplicam, incet, incet, schimbari in viata noastra si a
copiilor. Apoi, acum mai bine de 3 ani, din frica pentru ca aveam o boala autoimuna,
ceea ce a inceput cu o dieta pentru 1 an (fara zahar, alcool, fara proteina animala, fara
cafea, faina alba, dar cu sport zilnic si alimente preponderent alcaline), a devenit parte
din viata mea; si asta nu e putin lucru. Poate ca fara simptome si fara rezultate nasoale la
analize, nu as fi facut aceste schimbari. Sau, nu stiu, le-as fi facut mult mai tarziu, cand
poate as fi ajuns intr-o faza critica. Fata de perioada 2013-2014, acum pot si vreau sa imi
ingadui exceptii, daca simt nevoia (desi, de multe ori, exceptiile nu imi mai dau
satisfactia gustului). Stiu ca asta nu imi va strica echilibrul, nici mental, nici fizic,
fiindca echilibrul si dezechilibrul depind de mine, nu de ceva exterior mie.
In decursul anilor, am ajuns sa fac o adevarata pasiune pentru nutritie, sport,
spiritualitate, pentru orice tine de om si ce inseamna el. Cam tot ce mi-a picat in mana,
in masura timpului destul de limitat, am citit sau am vizionat. Probabil ca, daca nu as fi
avut aceasta curiozitate si acest resort interior, ar fi fost mai dificil sa sustin felul asta de
viata si dorinta de a sti si de a experimenta continuu. Dumnezeu nu-ti da mai mult decat
poti duce, asa se zice, iar mie, pasiunea asta interioara, mi-a usurat mult experientele de
tot felul.
Acum, cand imi propun sa mananc, sa nu mananc ceva sau sa nu mananc deloc, ori sa
fac miscare fizica de 6 ori pe saptamana, nu o mai fac neaparat cu gandul ca e bine
pentru sanatatea mea (asta mi-e clar de multa vreme). Acum, o fac pentru ca toate astea
sunt deja parte din mine. Pur si simplu, nu mi-e greu. Ba, din contra, rutina asta zilnica
imi face atat de bine, incat abia astept sa imi incep ziua cu sport, cu suc proaspat, cu
minte limpede si cu energie.
Acum, cand trebuie sa ies din propriul confort, chiar daca la inceput nu e usor, o iau ca
pe un exercitiu de vointa, de intarire interioara si exterioara. Apoi, disconfortul se
transforma in rutina si in oportunitatea de a ma cunoaste mai bine, la toate nivelele.
Acum, fac tot ce pot sa imi sustin vitalitatea si starea de bine (prin tot ce intreprind
zilnic: “dieta”, suplimente, miscare, odihna, gand bun, observatie interioara), dar in rest,
incerc sa ma predau. Nu ma mai agat de rezultate si de indreptarea vreunui “rau” prezent
(cum ar fi, spre exemplu, rezultatul la analizele medicale). In acelasi timp, raman
deschisa la orice informatie, la orice posibila schimbare.
Nu stiu cat voi putea pastra starea de acum, fizica, mentala si sufleteasca. Sper ca, cat
mai mult. Tot ce stiu e ca ma aflu la acest nivel acum, il accept si ma bucur ca il traiesc.
E atat de bine sa fii impacat cu prezentul!
Recunosc ca ACUM (am folosit cuvantul “acum” de 100 de ori in acest articol, ceea ce
cred ca e foarte bine :-)), cand scriu aceste randuri, nu mai astept sa se produca
vindecarea din faptul ca mananc “altfel” si nici nu mai sper sa gasesc solutii-miracol in
carti, in meditatie sau rugaciune, ori in miscare fizica, in suplimente sau pe la doctori.
Poate pentru ca sunt vindecata, adica sunt deja “acolo” unde e nevoie sa fiu ACUM?
Oricum, nu voi renunta la a manca “altfel” ori la a face sport, atata vreme cat voi simti
ca toate astea imi fac bine. Voi continua mereu sa caut in mine, in carti, in oameni, in tot
ce ma inconjoara, fiindca aceasta cautare e deja parte din cine sunt si, cel putin la nivelul
la care ma gesesc ACUM, nu pot altfel. Insa pe toate acestea le percep ACUM doar
sprijin in cresterea mea, si atat. Pentru ca sunt constienta ca Vindecarea adevarata,
profunda, vine din interior spre exterior, si nu invers.
ACUM, ce imi doresc e sa pot trai cu TOT ce mi-e dat. Greu, usor, vreau doar sa ma
bucur de ceea ce sunt eu (cu bune si mai putin bune), de ceea ce experimentez, sa fiu
recunoscatoare pentru ce am (familie, casa, job), sa fiu mandra pentru tot ce realizez in
plan spiritual, fizic si material. Poate ca nu reusesc de fiecare data, BUT I INTEND TO
JUST LET GO AND LET GOD.

Cel mai “tare” pateu vegan, ever! :-)

PUBLISHED ON November 30, 2016
Draga Cititor,
E musai sa incerci aceasta reteta, usor de facut, satioasa si care poate inlocui cu success
rasunator, pateul din ficat sau din alte carnuri!
Sa purcedem la reteta, caci ne ploua in gura deja:
Ingrediente:
-500 g ciuperci pleurotus, “trase” in tigaie cu sare, pana se rumenesc nitel
-1/2 cutie branza tofu, desarata si scursa (noi folosim de la marca Inedit)
-1 legatura marar
-nitica sare neiodata
-3-4 catei de usturoi
-2 cepe mititele
-ulei de masline, extravirgin
-turmeric
-un pic de apa, pentru a regla vascozitatea pateului
Mod de preparare: ciupercile si restul ingredientelor se blenduiesc, pana se formeaza o
pasta moale, dar ferma. Easy, right?
Pateul se mananca fie cu paine, fie cu legume crude (ardei, castraveti…). Iti garantez ca
te vei linge pe degetele si o sa mai vrei!

Cateva ciuperci le-am salvat, pentru a le inghesui in salata noastra uriasa! Bun de
tot!