Baltagul - Viziunea Despre Lume

„Baltagul” de Mihail Sadoveanu
Eseu argumentativ- viziunea despre lume
Realismul este un curent literar, aparut in Franta, in secolul XIX, ca reactie impotriva
romantismului, preocuparea sa fiind reflectarea realitatii in maniera obiectiva, veridica, fara
idealizare.
Mihail Sadoveanu este un scriitor reprezentativ al perioadei interbelice, care s-a remarcat
în literatura română datorită scrierilor sale originale. Acesta a realizat, în literatura română,
trei tipologii de romane: sentimentale(“ Floarea ofilită“), realiste(“Nopțile de Sânziene“,
“Baltagul“), dar și corintice(“Creanga de aur“, “Divanul Persian“).
„Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman interbelic, obiectiv, realist-mitic,

traditional; a fost publicat in anul 1930. Motto-ul romanului „Stapane, stapane/ Mai cheama
ș-un câne...” indica sursa de insipiratie, fiind preluat din balada „Miorita”. Tot din punctul de
vedere al genezei, scriitoul a fost influentat de mitul egiptean lui Isis si Osiris, in care Isis,
asemenea Vitoriei Lipan, pleaca impreuna cu fiul ei , Horus( corespondentul lui Gheorghita) ,
si cainele Anubis( asociat cu Lupu), in cautarea lui Osiris, care fusese ucis de Seth. Finalul
legenei motologice este, totusi, diferit, Isis reusind sa-si aduca sotul la viata.
Asemanarile dintre „Miorita si „Baltagul” sunt evidente. Atat in roman, cat si in balada,
se remarca prezenta celor trei ciobani, doi dintre ei il vor omori pe cel care are oi mai multe
si le vor fura; este prezenta aceeasi viziune asupra mortii. Actiunea se desfasoara in ambele
opere in zona de munte. Cainele Lupu, din roman, ii este loial si devotat lui Nechifor, la fel
cum in balada, oita nazdravana este cea care incearca sa-si salveze stapanul. In „Baltagul”,
cel disparut este cautat de sotia sa, o munteanca in stare de fapte eroice, iar in balada cea
responsabila este o batrana. De asemenea, motivul transhumantei este ilustrat in ambele
opere.
Caracterul reliast al romanului este determinat de prezenta coordonatelor spatio-

temporale. Spațiul este unul real, fiind consacrat prin indici specifici, precum Măgura
Tărcăului, Suha, Sabasa și Vatra Dornei. Timpul este clar determinat, din replicile
personajelor, lectorul va deduce ca totul se proiecteaza pe fundalul Primului Razboi Mondial,
desi niciun ecou nu patrunde in universul fictional. Evenimentele încep aproape de Sfântul
Andrei și se desfășoară până în primăvara anului viitor, de Sfântul Gheorghe. Sunt respectate
aspectele monografice ale satului romanesc traditional: obiceiuri legate de marile
evenimente ale existentei umane (botezul, nunta, inmormantarea), viata pastorala. Lumea
lui Sadoveanu este puternic inradacinata in credina crestina, dar si in obiceiurile pagane,
precum vizita la baba Maranda, pentru a afla din carti, adevarul.
Tematica romanului se caracterizeaza prin complexitate; permite mai multe niveluri

de lectura; o prima cheie de interpretare este cea a conditiei sociale a muntenilor oieri,
universul rural si viata in munti, traita dupa legile naturii; poate fi citit si ca un roman politist
prin raportare la investigatiile Vitoriei; este si bildungroman daca ne referim la maturizarea
lui Gheorghita.
O secventa narativa semnificativa pentru a intelege viziunea despre lume a lui Mihail
Sadoveanu este cea in vare Vitoria si Gheorghita descopera ramasitele lui Nechifor .
Realizand ca barbatul a fost omorat undeva intre Suha si Sabasa, cei doi pornesc in cautarea
lui. Lupu, cainele ciobanului, ii conduce la locul unde se afla trupul neinsulfetit al stapanului.
Vitoria se comporta ca un adevarat detectiv, descoperind astfel, ca sotul ei a fost lovit
mortal cu un baltag in ceafa si aruncat in rapa. Secventa demosntreaza si taria de caracter a
Vitoriei. De asemenea, in ceea ce-l priveste pe Gheorghita, episodul coborarii in prapastie
este semnificativ; valideaza aspectul de bildungsroman al operei; va fi supus unor incercari-
limita, confruntandu-se cu imaginea ingrozitoare a ramasitelor parintelui; acesta devine un
initiat, luand astfel locul de „barbat al familiei”. Si pe Nechifor il chema in copilarie
Gheorghita.
O alta secventa narativa relevanta este cea finală, de după înmormântare, când Vitoria
reușește printr-o logică impecabilă, intuitie si spiritul justitiar să îi determine pe criminalii
Calistat Bogza și Ilie Cuțui să își recunoacă faptele. Ea știe să exploateze momentele de
tensiune, prin tehnicile sale persuasive Calistrat Bogza marturiseste crima . Scena devine
dramatică prin agresivitatea lui Calistrat , care se napusteste asupra lui Gheoghiță, dar este
atacat de Lupu. Feciorul îl lovește pe Bogza cu baltagul în frunte, iar acesta cere să fie iertat,
în ultimele momente ale vieții. Cu toate acestea, replica Vitoriei este simbolică : „Ne-om
întoarce iar la Măgura, ca să luăm de coadă toate câte le-am lăsat.”
La nivel structural, romanul este alcatuit din saisprezece capitole cu o actiune

desfasurata cronologic, urmarind episoade ale subiectului, dar nu si linear, Vitoria evocand
cu nostalgie, prin intermediul memoriei afective, anumite momente traite alaturi de sotul ei.
Expozitiuna fixeaza locul in care incepe sa se desfasoare actiunea, satul Magura Tarcaului.
Personajul principal, Vitoria, isi aminteste de o poveste cu carater anecdotic si legendar
despre impartirea norocului, spusa de sotul ei, la diferite petreceri; se ingrijoreaza ca
Nechifor nu se mai intoarce acasa. Intriga este generata de momentul in care Vitoria decide
sa plece in cautarea sotului, de la care nu mai primise niciun semn de doua luni.
Desfasurarea actiunii surprinde drumul parcus de Vitoria, impreuna cu fiul ei, Gheorghita in
cautarea celui disparut. Cu ajutorul cainelui, Lupu, ce i-a fost credincios lui Nechifor, Vitoria
descopera intr-o prapastie ramasitele sotului, moment ce constituie punctul culminant al
actiunii. Deznodamantul cuprinde demascarea si pedepsirea ucigasilor la parastasul lui
Nechifor.
Titlul romanului este sintetic, exprimant printr-un substantiv comun, articulat;

denotativ, este un topor cu doua taisuri si anticipeaza arma crimei; conotativ, devine un
simbol intrucat in mitologia autohtona baltagul este arma menita sa indeplineasca
dreptatea, este o unealta justitiara. Astfel, atunci cand este folosit pentru infaptuirea
dreptatii, acesta nu se pateaza cu sange. Etimologic, provine de la cuvantul „lybris”, care
inseamna labirint si este atat interior, al trairilor intense si framantarilor Vitoriei, cat si
exterior, sugerand drumul serpuit pe care aceasta il parcurge in cautarea lui Nechifor.
Prin intermediul acestui roman, Mihail Sadoveanu ofera o imagine ampla si profunda
a vietii, prin imbinarea realismului cu miticul, ceea ce ii confera operei autenticitate; astfel
„Baltagul” este considerat expresia cea mai inalta a stilului sadovenian si unul dintre cele mai
reusite romane din literatura romana.

Baltagul - Viziunea Despre Lume

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Baltagul - Viziunea Despre Lume

Încărcat de

Informații document

Descriere originală:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Baltagul - Viziunea Despre Lume

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

„Baltagul” de Mihail Sadoveanu

Eseu argumentativ- viziunea despre lume

„Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman interbelic, obiectiv, realist-mitic,

Caracterul reliast al romanului este determinat de prezenta coordonatelor spatio-

Tematica romanului se caracterizeaza prin complexitate; permite mai multe niveluri

La nivel structural, romanul este alcatuit din saisprezece capitole cu o actiune

Titlul romanului este sintetic, exprimant printr-un substantiv comun, articulat;

S-ar putea să vă placă și