Caracterizări Gimnaziu
Caracterizări Gimnaziu
Caracterizări Gimnaziu
“Fusese școlar bun. Clasele primare le învățase la Domnu Ghervescu, în sat la el. D. Ghervescu
l-a văzut așa cuminte și cu dragoste de carte și i s-a făcut oareșicum mila. El avea un frate, popă
la București - i-a scris un răvaș lung, în care-i spunea c-a descoperit un talent grozav într-un băiat
de acolo din sat și, cum băiatul e sărac și ar vrea să învețe mai departe, ar fi bine […] să-l ia pe
lângă dânsul și să-l dea acolo la gimnaziu. Mai târziu - cine știe ce va putea ieși din această
binefacere…
Frate-său i-a răspuns și el, printr-o scrisoare lungă, că-l primește bucuros […].
Așa că lucrurile s-au pus iute la cale. Biata Ilinca Văduva i-a pregătit băiatului în pripă ce-a
putut, a mai împrumutat câte o bucațică de pânză de prin sat, de i-a făcut și ea ce s-a priceput, ca
o mamă - și pe la pârguitul strugurilor s-a despărțit, cu lacrămile pe obraz, de singura odrasla a
casei și singura mângâiere.
*viind-venind
*tarina, s.f. - camp cultivat; ogor, arătură
TEST EVALUARE CARACTERIZARE DE PERSONAJ
“Prietenul meu Marcu e înalt, uscat, cu ochii mari şi bucălaţi, părul creţ, mâinile lungi,
picioarele lungi. Stă în banca din fund şi citeşte romane franţuzeşti. Băieţii îl cred prost şi îi
spun, din pricina lungimii nasului, ”Țăndărică”; iar pentru că e evreu, îl mai strigă și “Marcala”.
Marcu nu se supără nici de o poreclă, nici de cealaltă. Vine în fiecare dimineață cu romanul în
ghiozdan și-l citește liniștit, în fund. Dacă e zgomot, se încruntă și citește. Dacă băieții sar pe
bănci, își îndeasă degetele în urechi și citește. Dacă luptele se dau chiar în banca lui, se mută în
altă bancă și citește.
Citește romanul.
Citește și când profesorii se găsesc în sală. Atunci își reazămă cartea de spinarea
colegului din față. Citește și când profesorii explică, pentru că Marcu crede că profesorii sunt,
fără excepție, nerozi, iar explicațiile lor vătămătoare unui creier sănătos. Îi spune câteodată vreun
vecin:
-Marcule, e aproape de tine.
Adică sunt ascultați vecinii lui de catalog. Marcu își ridică necăjit de pe carte ochii
bulbucați. Se interesează de lecția din ziua aceea. Cere câteodată și lămuriri. Dacă poate să-l
„ducă” pe profesor ,nu se dă în lături. Numai să nu-l țină mult timp la lecție, pentru că romanul
trebuie citit. Când, însă, se așteaptă să-l asculte la chimie, nu se tulbură. Știe că în orice caz va
lua „insuficient”.
-Ionescu Corneliu, Ionescu Stelian, Mălureanu Marcu...Un băiat îl înghiontește:
-Ieși, Marcule, că te-am strigat.”