UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE LITERE

Programul de studii: COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

Comunicarea nonverbală în publicitate

COORDONATOR, ABSOLVENT,
Lect. Univ. Dr. Melinda Izabela ACHIM Paul UNGUR
 Cuprins
ARGUMENT..................................................................................................................................1

Capitolul I. Comunicarea- o scurtă introducere.........................................................................3

I.1. Aspecte introductive despre comunicare...........................................................................3

I.2. Tipuri de comunicare........................................................................................................12

I.3. Comunicarea verbală........................................................................................................17

I.4. Comunicarea non-verbală (caracteristici, exemplificări etc)........................................20

Capitolul II. Publicitate și comunicare non-verbală.................................................................26

2.1. Publicitatea – aspecte generale........................................................................................26

2.2. Crearea reclamelor : comunicare verbală și non-verbală.............................................29

2.3. Non-verbalul prezentat in reclame..................................................................................34

2.4. Influența comunicării non-verbale in reclame..............................................................36

STUDIU DE CAZ. Analiza diverselor reclame (in care non-verbalul transmite mai mult ca
verbalul)........................................................................................................................................41

CONCLUZIE...............................................................................................................................50

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................52
 ARGUMENT

Comunicarea nonverbală reprezintă un aspect esențial al interacțiunilor umane și a

modului în care ne exprimăm gândurile, emoțiile și intențiile noastre prin mijloace non-
lingvistice, precum gesturile, expresiile faciale, postura și tonul vocii. În cadrul publicității,
comunicarea nonverbală joacă un rol deosebit de important, deoarece este adesea responsabilă
pentru prima impresie pe care un produs, serviciu sau marcă o lasă asupra audienței.

Comunicarea nonverbală în publicitate este esențială deoarece adaugă un strat

suplimentar de semnificație și influență asupra mesajului transmis. Cu toate că textul și
conținutul verbal sunt importante, tonul, culorile, imaginile și alte elemente nonverbale pot
amplifica și consolida înțelesul unui mesaj. Aceste elemente pot construi un sentiment de
autenticitate, credibilitate și empatie, ceea ce poate conduce la o conectare mai profundă cu
publicul țintă.

Motivul alegerii acestei teme rezidă în dorința de a înțelege mai bine cum funcționează
mecanismele subtile ale comunicării nonverbale în contextul publicitar. Dezvoltarea
cunoștințelor despre cum gesturile, expresiile faciale și alți factori nonverbali pot influența
percepția și reacțiile publicului ne poate ajuta să devenim consumatori mai conștienți și critici în
fața strategiilor de marketing. De asemenea, această temă poate fi deosebit de utilă pentru
profesioniștii din domeniul publicității, ajutându-i să-și îmbunătățească abilitățile de a transmite
mesaje puternice și persuasive.

În era digitală în care suntem înconjurați de o avalanșă de informații și reclame,

comunicarea nonverbală în publicitate a devenit mai relevantă ca niciodată. Pe măsură ce
platformele de socializare, site-urile web și canalele de streaming devin principalele medii de
consum de conținut, abilitatea de a capta atenția și de a transmite mesaje eficiente prin
intermediul elementelor nonverbale devine crucială. Astfel, înțelegerea modului în care
comunicarea nonverbală poate afecta deciziile de cumpărare și percepția mărcilor rămâne o temă
de actualitate în lumea contemporană.

1
 Prin urmare, analizând și explorând cum comunicarea nonverbală este utilizată în
publicitate, vom putea dezvălui strategii eficiente și impactul lor asupra consumatorilor,
oferindu-ne o perspectivă mai profundă asupra modului în care mesajele sunt percepute și
reacțiile care pot fi generate.

2
Capitolul I. Comunicarea- o scurtă introducere

I.1. Aspecte introductive despre comunicare

Termenul „comunicare” are rădăcini etimologice în limba latină, derivând din verbul
„comunico, -are”, care la rândul său pare să provină din adjectivul latin „munis, -e”. Acest
adjectiv avea sensul de „care își face datoria, indatoritor, serviabil”, sugerând o atitudine de
angajament, deschidere și bunăvoință față de ceilalți.

Comunicarea reprezintă primul instrument spiritual al omului în procesul său de

socializare. Este o forță esențială în interacțiunea dintre indivizi și grupuri, furnizând mijloacele
prin care oamenii își împărtășesc gândurile, emoțiile și ideile. Comunicarea este o componentă
fundamentală a vieții noastre cotidiene.

De-a lungul evoluției umane, am dezvoltat și am îmbunătățit continuu modalitățile prin

care interacționăm și transmitem informații între noi. În acest eseu liber, voi explora câteva
aspecte introductive despre comunicare, inclusiv importanța sa, elementele-cheie și evoluția în
contextul tehnologic modern.

Comunicarea este esențială pentru viața noastră de zi cu zi. Este modalitatea prin care ne
exprimăm gândurile, sentimentele, dorințele și ideile. Ne ajută să stabilim conexiuni cu ceilalți
oameni, să înțelegem și să fim înțeleși și să colaborăm într-o societate complexă. Fără
comunicare, lumea noastră ar fi izolată și disfuncțională.

Definiția comunicării se bazează pe schimbul de informații între două sau mai multe
persoane sau grupuri, elementele fundamentale ale acesteia fiind „relația dintre indivizi sau
grupuri, schimbul de mesaje, transmiterea și receptarea semnificațiilor, precum și posibila
modificare a comportamentului celor implicați.”1

1
Pâinișoară Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Iași, Editura Polirom, 2004, p. 18

3
 Un element-cheie al comunicării este schimbul de informații. Acest schimb se realizează
prin intermediul unor mesaje sau semnale, care pot fi exprimate verbal, non-verbal sau prin
intermediul altor mijloace, cum ar fi scrisul sau limbajul corpului. În comunicare, există două
părți principale: expeditorul (persoana care trimite mesajul) și receptorul (persoana care primește
mesajul). Pentru ca comunicarea să fie eficientă, mesajul trebuie să fie transmis clar și să fie
înțeles corect de către receptor.

Comunicarea este o componentă fundamentală a vieții noastre cotidiene. De-a lungul

evoluției umane, am dezvoltat și am îmbunătățit continuu modalitățile prin care interacționăm și
transmitem informații între noi. În acest eseu liber, voi explora câteva aspecte introductive despre
comunicare, inclusiv importanța sa, elementele-cheie și evoluția în contextul tehnologic modern.

Comunicarea este esențială pentru viața noastră de zi cu zi. Este modalitatea prin care ne
exprimăm gândurile, sentimentele, dorințele și ideile. Ne ajută să stabilim conexiuni cu ceilalți
oameni, să înțelegem și să fim înțeleși și să colaborăm într-o societate complexă. Fără
comunicare, lumea noastră ar fi izolată și disfuncțională.

Un element-cheie al comunicării este schimbul de informații. Acest schimb se realizează

prin intermediul unor mesaje sau semnale, care pot fi exprimate verbal, non-verbal sau prin
intermediul altor mijloace, cum ar fi scrisul sau limbajul corpului.

În comunicare, există două părți principale: expeditorul (persoana care trimite mesajul) și
receptorul (persoana care primește mesajul). Pentru ca comunicarea să fie eficientă, mesajul
trebuie să fie transmis clar și să fie înțeles corect de către receptor.

O altă componentă importantă a comunicării este feedback-ul. Acesta reprezintă reacția

sau răspunsul receptorului la mesajul expeditorului. Feedback-ul poate fi verbal sau non-verbal și
ajută la confirmarea înțelegerii sau poate corecta eventualele neînțelegeri sau erori în
comunicare.

Comunicarea este influențată de o serie de factori, inclusiv contextul, cultura, mediul și

relația dintre expeditor și receptor. De asemenea, avem tendința de a folosi diferite canale de
comunicare în funcție de situație, precum comunicarea verbală în discuții personale sau
comunicarea scrisă în mediul profesional.

4
 Cu dezvoltarea tehnologiei, comunicarea a evoluat semnificativ. Internetul și
dispozitivele mobile ne-au oferit noi modalități de a comunica, cum ar fi e-mailul, mesajele text,
rețelele sociale și videoclipurile conferințelor. Acest lucru a extins considerabil posibilitățile
noastre de a interacționa cu oameni din întreaga lume în timp real.

Cu toate acestea, tehnologia a adus și provocări noi în ceea ce privește comunicarea.

Dezinformarea și supraîncărcarea informațională pot afecta calitatea comunicării noastre. De
asemenea, există riscul de a deveni mai puțin conștienți de comunicarea non-verbală în mediul
virtual, unde expresiile faciale și limbajul corpului sunt adesea ascunse.

Comunicarea este esențială pentru funcționarea și dezvoltarea societății umane. Aceasta

depășește simpla transmitere de informații, implicând interpretarea semnificațiilor și a intențiilor
celorlalți. Comunicarea poate fi verbală sau nonverbală, fiecare formă aducând contribuții
distincte în procesul de transmitere a mesajelor.

Comunicarea verbală implică folosirea cuvintelor și limbajului pentru a comunica

gândurile și informațiile. Aceasta poate fi prezentată în formă orală sau scrisă și oferă o
modalitate flexibilă de a transmite idei într-un mod structurat și detaliat. Comunicarea verbală se
extinde dincolo de simplele cuvinte, incluzând și tonul vocii, ritmul vorbirii și alte elemente ale
paralimbajului, care pot influența modul în care mesajul este perceput.

Pe de altă parte, comunicarea nonverbală implică semnalele care nu sunt exprimate în

cuvinte. Aceasta include expresiile faciale, gesturile, mișcările corpului și utilizarea spațiului în
interacțiunile sociale. Comunicarea nonverbală poate adăuga profunzime și conținut emoțional
mesajului verbal, permițând receptarea unei game mai largi de semnificații și intenții.

Într-un sens extrem de amplu, conceptul de comunicare desemnează orice proces prin
care informația este transferată de la un element la altul. Aceste elemente pot fi de natură
biologică, tehnologică sau socială, demonstrând astfel diversitatea și universalitatea acestui
fenomen.

5
 De la schimbul de semnale chimice între organisme în lumea naturală, până la
transmiterea de date prin intermediul tehnologiei moderne sau la interacțiunile verbale dintre
indivizi în cadrul societății umane, comunicarea este „un concept omniprezent.” 2

Cu toate acestea, într-un sens mai restrâns, termenul de comunicare se referă la aspectul
social al acestui fenomen. În această abordare, comunicarea se concentrează pe interacțiunile
dintre indivizi și grupuri, contribuind la realizarea scopurilor și supraviețuirii acestora prin
intermediul semnalelor specifice. Acest concept se adresează în principal interacțiunilor umane,
unde limbajul verbal, nonverbal și semnele culturale devin mijloace esențiale pentru transmiterea
informațiilor și exprimarea ideilor.

Procesul de comunicare este întotdeauna însoțit de un episod comportamental distinct. În

acest context, un membru al grupului desfășoară o acțiune sau emite semnale, care au ca rezultat
o schimbare de comportament sau o reacție la nivelul celuilalt membru al grupului. Acest proces
de schimb informațional poate fi observat în interacțiunile dintre animale, unde semnalele
vizuale, auditive sau chimice pot influența comportamentul și acțiunile celorlalți membri ai
speciei.

Pe măsură ce ne adâncim în studiul comunicării, devenim conștienți de profunzimea și

complexitatea acestui proces. În cadrul societății umane, comunicarea depășește simpla
transmitere a informației. Ea include elemente subtile precum intenția, emoțiile, influența socială
și contextul cultural.

De asemenea, evoluția tehnologiei a deschis noi orizonturi pentru comunicare, permițând

„interacțiuni globale instantanee și creând provocări legate de interpretarea corectă în absența
limbajului nonverbal.”3

Psihologul Osgood susține că procesul de comunicare este un proces de schimb de

informații. În cazul oamenilor, necesitatea de a comunica apare atunci când avem informații de
transmis. Această abordare evidențiază rolul esențial al comunicării în transmiterea informațiilor,
care poate fi un scop în sine sau poate servi ca instrument pentru coordonarea acțiunilor și
împărtășirea cunoștințelor.
2
Jinga Ioan, Istrate Emil, Manual de pedagogie, București., Editura All, 1999, p. 76
3
Ibidem

6
 Argyle, de asemenea, privește comunicarea ca un proces bilateral, implicând un schimb
reciproc de informații și inițierea acțiunilor între oameni. Această perspectivă subliniază faptul că
comunicarea nu se rezumă doar la transmiterea informațiilor, ci și la interacțiunea activă și
complexă dintre indivizi, care poate influența comportamentul și percepțiile fiecărui participant.

Într-o etapă ulterioară, psihologul american Shibutani a introdus conceptul că

comunicarea nu se limitează doar la transmiterea informației, ci implică și interacțiunea
reciprocă dintre oameni. Această idee subliniază faptul că comunicarea nu este doar o direcție
unică de transmitere, ci un proces dinamic în care participanții sunt activi și reacționează unul
față de celălalt, contribuind astfel la crearea de înțelegere și semnificații împărtășite.

Aceste abordări ilustrează evoluția înțelegerii comunicării în psihologie. De la simpla

transmitere de informații, conceptul de comunicare s-a extins pentru a include elemente
complexe de interacțiune, influență și înțelegere reciprocă.

Comunicarea este acum văzută ca un proces bidirecțional și dinamic, care depășește

cadrul simplist al schimbului de informații și explorează „interacțiunea complexă dintre indivizi
în cadrul contextelor sociale și culturale.”4

Comunicarea, fie că este privită ca act, sistem, cod sau mijloc, reprezintă un pilon
fundamental în organizarea și dezvoltarea societății. Ea exercită o influență profundă asupra
relațiilor interpersonale, atât pe orizontală (între indivizi de aceeași poziție socială) cât și pe
verticală (între indivizi de poziții sociale diferite), având chiar un impact asupra aspectelor intime
ale vieții oamenilor și asupra modului în care percep realitatea din jurul lor.

Actul comunicării implică schimbul de imagini, noțiuni și idei între indivizi. Acest
schimb de informații are un conținut informațional care poate influența manifestarea atitudinilor
și comportamentelor umane.

Comunicarea nu se rezumă doar la transmiterea de cuvinte sau informații, ci poate

determina și exprimarea emoțiilor și reacțiilor afective. Ea poate declanșa stări de consonanță
(înțelegere, armonie) sau disonanță (confuzie, neînțelegere) în planul psihic, influențând astfel
modul în care ne raportăm la ceilalți și la mediul înconjurător.

4
Dinu Mihai, Comunicarea: repere fundamentale, București, Editura Științifică, 1997, p. 98

7
 Comunicarea „are capacitatea de a genera efecte complexe” 5, incluzând acceptarea sau
refuzul mesajelor primite, precum și concordanță sau neconcordanță între trăirile și reacțiile
noastre interioare. Aceste efecte pot să determine formarea și evoluția relațiilor sociale, stabilind
conexiuni între oameni sau, în anumite situații, pot contribui la distanțare și conflict.

Pe lângă rolul său în interacțiunile sociale, comunicarea joacă un rol crucial și în procesul
de cunoaștere a realității. Prin intermediul comunicării, oamenii își împărtășesc cunoștințe,
experiențe și interpretări ale lumii înconjurătoare. Astfel, comunicarea devine o cale prin care
informațiile și perspectivele sunt transferate între indivizi, contribuind la dezvoltarea cunoașterii
colective.

Comunicarea este un vehicul esențial prin care putem transmite trebuințe, aspirații și
imbolduri către acțiune. Acest lucru subliniază prezența unui conținut motivațional în acțiunile
umane. Comunicarea are capacitatea de a iniția, declanșa sau chiar opri activități, dezvăluind, în
același timp, rezistența noastră față de efort - un aspect vital al conținutului volițional din sfera
psihicului uman.

În mod global, se înțelege că întreaga noastră existență psihică este angrenată în

comunicarea specifică umană. Actul comunicării presupune utilizarea imaginilor, noțiunilor și
ideilor, oferind un conținut informațional care stimulează manifestarea comportamentelor noastre
afective.

Acest schimb de informații poate rezulta într-o armonie (consonanță) sau într-o discordie
(disonanță) în planul psihic, având drept rezultat efecte precum acceptarea sau respingerea
mesajelor transmise, sau chiar concordanța sau neconcordanța dintre trăirile noastre.

Prin intermediul comunicării, se pot declanșa sau influența emoții, intenții și atitudini în
cadrul interacțiunilor noastre cu ceilalți. Mesajele transmise prin comunicare pot stârni motivații
și pot conduce la acțiuni concrete. De asemenea, comunicarea poate evidenția contradicții sau
neclarități în gândurile și sentimentele noastre, „având astfel potențialul de a provoca reacții
interne și comportamente coerente cu acestea.”6

5
Prutianu Ștefan, Comunicare și negociere în afaceri, Iași, Editura Polirom, 1998, p.31
6
Sburlescu Aurelian, Comunicarea eficientă, București, Editura All, 2007, p.94

8
 Această dinamică complexă a comunicării relevă că ea nu este doar o simplă transmisie
de informații, ci un proces interconectat cu aspectele motivaționale, emoționale și cognitive ale
psihicului nostru. Comunicarea joacă un rol central în conturarea modului în care ne exprimăm
nevoile, aspirațiile și dorințele, în influențarea comportamentelor noastre și în crearea
conexiunilor cu ceilalți membri ai societății umane.

În cadrul comunicării este important de precizat următoarele elemente cheie: „emițător,

receptor, mesaj, codificarea și decodificarea.”7

Emițătorul este persoana sau sursa care trimite mesajul. Aceasta poate fi o persoană
individuală, un grup sau o entitate. Emițătorul decide ce mesaj dorește să transmită și îl codifică
în semne sau simboluri pentru a fi înțeles de către receptor.

Receptorul marchează persoana care primește și interpretează mesajul transmis de

emițător. Receptorul trebuie să decodeze semnele și simbolurile utilizate în mesaj pentru a
înțelege semnificația acestuia. Este important să se țină cont de contextul și cunoștințele
receptorului pentru a asigura o înțelegere corectă.

Mesajul este conținutul comunicării, adică ideile, sentimentele, informațiile etc. pe care
emițătorul dorește să le transmită. Acest mesaj poate fi transmis într-o varietate de forme, cum ar
fi imagini, gesturi, cuvinte.

Pentru a fi transmis și înțeles, mesajul trebuie să fie codificat de către emițător în semne
sau simboluri specifice. Acest cod trebuie să fie apoi decodificat de către receptor pentru a
extrage semnificația mesajului. Diferitele culturi și contexte pot influența modul în care mesajul
este codificat și decodificat.

În general, comunicarea eficientă implică asigurarea că mesajul este transmis într-un mod
clar și că receptorul îl înțelege corect. Erorile de codificare sau decodificare, precum și
interferențele în procesul de transmitere, pot duce la neînțelegeri sau comunicare defectuoasă.

Procesul de comunicare începe cu codificarea, adică transformarea gândurilor, ideilor și

sentimentelor expeditorului într-un mesaj sau simboluri care pot fi transmise. Decodificarea
reprezintă procesul invers, în care receptorul interpretează mesajul primit. Este crucial ca
7
Idem, p. 85

9
codificarea să fie clară și precisă, iar decodificarea să fie făcută corect pentru a evita
neînțelegerile.

Interferențele pot apărea în timpul transmiterii mesajului și pot afecta comunicarea.

Acestea pot fi cauzate de zgomote fizice, cum ar fi sunetul de fond sau distragerile, dar și de
presupuneri sau interpretări greșite. Este important să identificăm și să minimizăm interferențele
pentru a asigura o comunicare mai eficientă.

O parte esențială a comunicării eficiente este feedback-ul. Receptorul ar trebui să ofere

expeditorului un răspuns sau un feedback pentru a confirma înțelegerea corectă a mesajului sau
pentru a clarifica orice neclarități. Acest proces ajută la corectarea și îmbunătățirea comunicării.

Comunicarea este puternic influențată de contextul în care are loc. Acesta poate include
antecedente culturale, relația dintre expeditor și receptor, mediul fizic și social și scopul
comunicării. Înțelegerea și luarea în considerare a contextului sunt „esențiale pentru o
comunicare eficientă.”8

Modalitatea prin care mesajul este transmisă poate varia de la comunicarea verbală la cea
scrisă sau la cea non-verbală. Alegerea corectă a canalului de comunicare este importantă pentru
asigurarea eficienței. De exemplu, pentru informații complexe, comunicarea scrisă poate fi mai
potrivită, în timp ce pentru aspecte emoționale, comunicarea verbală poate transmite mai bine
sentimentele.

Comunicarea reprezintă un element central în viețile noastre, un proces prin care ne

exprimăm gândurile, sentimentele, ideile și informațiile. Cu toate acestea, comunicarea eficientă
este adesea mai complexă decât pare la prima vedere, implicând numeroase aspecte și factori
care pot influența calitatea și succesul acestui proces.

Erorile de codificare și decodificare, precum și interferențele, reprezintă obstacole

potențiale în calea unei comunicări eficiente, iar conștientizarea acestor aspecte și aplicarea
principiilor bune de comunicare sunt esențiale pentru îmbunătățirea calității comunicării noastre
și a relațiilor noastre cu ceilalți.

8
Băban, Adriana,Consiliere educaţională, Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Editura
PSINET, Cluj, 2001, p.74

10
 Comunicarea nu se limitează la simpla transmisie a cuvintelor. Ea implică o gamă largă
de elemente, inclusiv limbajul verbal și non-verbal, contextul, feedback-ul și, nu în ultimul rând,
percepțiile și experiențele individuale ale celor implicați în proces. Prin urmare, pentru a
comunica eficient, trebuie să fim conștienți de toate aceste componente și să le gestionăm
corespunzător.

Codificarea reprezintă procesul prin care gândurile, ideile și informațiile noastre sunt
transformate în mesaje pe care le transmitem altora. Decodificarea, pe de altă parte, înseamnă
interpretarea acestor mesaje de către receptor. Erorile pot interveni în ambele faze ale acestui
proces.

De exemplu, un vorbitor poate avea dificultăți în a-și exprima clar gândurile, ceea ce
duce la o codificare inadecvată a mesajului. Pe de altă parte, receptorul poate interpreta mesajul
într-un mod diferit decât a intenționat expeditorul, datorită diferențelor de percepție, experiență
sau cunoștințe. Aceste erori pot duce la neînțelegeri și confuzie.

Interferențele reprezintă orice elemente sau factori care pot afecta calitatea comunicării,
împiedicând transmiterea corectă și înțelegerea mesajului. Acestea pot fi de natură fizică, precum
zgomotele de fundal sau perturbările tehnice în comunicațiile electronice. Însă interferențele pot
fi și de „natură psihologică, cum ar fi prejudecățile, stereotipurile sau emoțiile puternice.” 9

Pentru a depăși interferențele, trebuie să fim conștienți de ele și să luăm măsuri pentru a
le gestiona. Acest lucru poate implica simplificarea mesajului, reducerea zgomotelor din mediul
de comunicare sau, în cazul interferențelor psihologice, practicarea empatiei și a ascultării active.

Îmbunătățirea calității comunicării noastre implică aplicarea principiilor bune de

comunicare. Acestea includ:

 Claritatea: Mesajul trebuie să fie clar și ușor de înțeles pentru receptor.

 Concizia: Evitarea folosirii inutile de cuvinte sau informații care ar putea confuza.

9
Enăchescu, Cristina Anca, cap. Mastectomia şi imaginea corporală, în Psihoterapie şi psiho-somatica, Vasile
Mihăescu, Ed. Polirom, Iaşi, 1996, p. 47

11
  Ascultarea activă: Acordarea atenției cu adevărat celuilalt în timpul comunicării și
manifestarea interesului pentru perspectiva sa.

 Feedback-ul: Verificarea periodică a înțelegerii reciproce și clarificarea oricăror

neclarități.

 Empatia: Încercarea de a înțelege și de a simți ceea ce simte celălalt în timpul

comunicării.

Astfel, comunicarea eficientă este un proces complex care necesită atenție la detalii și
înțelegerea profundă a tuturor elementelor implicate. Erorile de codificare și decodificare,
precum și interferențele, pot afecta calitatea comunicării și pot duce la neînțelegeri.

Prin conștientizarea acestor aspecte și prin aplicarea principiilor bune de comunicare,

putem îmbunătăți calitatea comunicării noastre și a relațiilor noastre cu ceilalți, construind astfel
conexiuni mai puternice și eficiente în mediul personal și profesional.

I.2. Tipuri de comunicare

Comunicarea este o forță fundamentală ce guvernează interacțiunile umane, constituind

„temelia pe care se construiește societatea noastră complexă și interconectată.” 10 Este procesul
prin care informațiile, gândurile, emoțiile și ideile sunt transmise între indivizi sau grupuri,
facilitând schimbul de cunoștințe și înțelegerea reciprocă. Deși poate părea un act natural și
instinctiv, comunicarea este un domeniu vast și sofisticat care implică o multitudine de aspecte
ce trebuie explorate și înțelese.

Există mai multe tipuri de comunicare:

a. Comunicarea intrapersonală
b. Comunicarea interpresonală
10
Peretti Andre, Tehnici de comunicare, Iași, Editura Polirom, 2001, p.64

12
 c. Comunicarea de grup
d. Comunicarea publică
e. Comunicarea de masă

Comunicarea intrapersonală reprezintă dialogul intern al unei persoane cu sine însăși, în

care „partenerii” de dialog sunt reprezentanții diferitelor instanțe ale personalității sale. Acest tip
de comunicare are loc în interiorul individului și implică reflectarea, autoanaliza și evaluarea
propriei gândiri, sentimente și comportamente.

Comunicarea intrapersonală este un proces complex în care o persoană se confruntă cu

propria sa conștiință, se auto-cunoaște și auto-analizează, evaluează alternative și ia decizii,
reflectă asupra comunicării de tip extern și se raportează asupra comunicării externe.

Persoana este în contact cu propriile gânduri, emoții și dorințe. Ea poate explora și

examina aspectele interioare ale propriei experiențe mentale și emoționale. Comunicarea
intrapersonală permite individului să-și înțeleagă mai bine propriile atitudini, valori, motivații și
reacții.

Acesta poate analiza comportamentele trecute și poate căuta modalități de a se dezvolta

și de a se îmbunătăți. Persoana poate examina diferite opțiuni și alternativa pentru a lua decizii
informate. Comunicarea intrapersonală poate ajuta în evaluarea avantajelor și dezavantajelor
fiecărei alternative.

Înainte de a comunica cu alți oameni, individul poate să reflecteze asupra mesajelor pe

care dorește să le transmită și asupra modului în care ar putea fi perceput în contextul respectiv.
După comunicarea cu ceilalți, persoana poate să se gândească la modul în care a fost înțeleasă și
la modul în care au fost percepute mesajele sale. Acesta poate evalua dacă „obiectivele de
comunicare au fost atinse sau dacă există aspecte care pot fi îmbunătățite în viitor.” 11

Comunicarea intrapersonală joacă un rol esențial în auto-descoperire, auto-dezvoltare și

auto-reglare. Prin explorarea și înțelegerea propriei lumi interioare, indivizii pot crește în
cunoaștere de sine și pot deveni mai conștienți de propriile nevoi, dorințe și aspirații.

11
Săucan Ștefan, Comunicarea didactică, București, Editura Atos, 2002, p.78

13
 Comunicarea interpersonală este interacțiunea care are loc între două sau mai multe
persoane care se află în situații de proximitate spațială. Această formă de comunicare are loc într-
o varietate de contexte și cu diferiți participanți, inclusiv membri ai familiei, prieteni, colegi și
cunoștințe întâmplătoare.

Participanții în comunicare pot prelua diferite roluri și poziții în cadrul interacțiunii. De

exemplu, pot fi vorbitori sau ascultători, întrebători sau răspunzători. Oamenii se influențează
reciproc în cadrul interacțiunilor. Această influență poate fi directă sau poate fi exprimată subtil
prin cuvinte, expresii faciale sau limbaj corporal.

În cadrul comunicării interpersonale, construirea și menținerea încrederii sunt aspecte

esențiale. Persoanele pot câștiga sau pierde încrederea celorlalți în funcție de modul în care
interacționează și comunică. Interacțiunea interpersonală oferă o platformă pentru a împărtăși
opinii, gânduri și sentimente. Aceasta poate fi o modalitate de a exprima sinele autentic și de a
înțelege perspectivele celorlalți.

Comunicarea interpersonală poate să îndeplinească nevoi emoționale fundamentale,

precum nevoia de a fi acceptat, iubit, apreciat și recunoscut. Prin intermediul feedback-ului și
reacțiilor celorlalți, o persoană își poate forma o imagine despre sine.

Modul în care este percepută de ceilalți poate influența stima de sine și încrederea în sine.
În comunicarea interpersonală, critica poate fi exprimată și receptată. Persoanele pot învăța să
formuleze critici constructive și să le primească în mod deschis pentru dezvoltare personală și
îmbunătățirea relațiilor.

Prin intermediul comunicării cu alții, oamenii își pot dezvolta înțelegerea de sine și a
altora, ceea ce contribuie la construirea relațiilor interpersonale sănătoase și satisfăcătoare.
Comunicarea interpersonală este esențială pentru interacțiunile noastre de zi cu zi și joacă un rol
semnificativ în construirea relațiilor interpersonale, dezvoltarea personală și înțelegerea lumii din
jur.

Comunicarea în cadrul unui grup se desfășoară în colectivități specifice vieții

profesionale și sociale a persoanei și „implică un număr de participanți cuprins între 9 și 11.”

14
12
Acești membri pot reprezenta diverse grupuri, cum ar fi familia, prietenii apropiați sau o echipă
de lucru.

Grupurile sunt adesea mediile în care indivizii își dezvoltă și își desfășoară activitățile
sociale și profesionale. Aceste medii oferă oportunități de interacțiune, colaborare și învățare.
Comunicarea în grup poate fi utilizată pentru a aborda probleme și provocări comune.

Membrii pot împărtăși cunoștințele lor, pot oferi perspective diferite asupra situațiilor și
pot învăța unii de la alții. Grupurile pot fi locuri fertile pentru dezbatere și discuții. Membrii pot
împărtăși opiniile lor, pot aduce argumente și pot contribui la dezvoltarea ideilor noi prin
intermediul colaborării. Comunicarea în grup joacă „un rol crucial în procesul decizional. ” 13

Membrii pot discuta opțiunile, pot analiza avantajele și dezavantajele fiecăreia și pot
ajunge la decizii colective. În cadrul grupurilor, pot apărea divergențe de opinii sau conflicte.
Comunicarea este esențială pentru a rezolva aceste conflicte, pentru a căuta soluții și pentru a
menține armonia în grup.

Comunicarea în grup poate avea o influență semnificativă asupra modului în care

indivizii colaborează, învață și interacționează unii cu alții. Aceasta poate contribui la
dezvoltarea relațiilor și la atingerea obiectivelor comune ale grupului.

Comunicarea publică reprezintă o prezentare sau o expunere realizată de o persoană în

fața unui public format din cel puțin trei persoane. Această formă de comunicare implică adesea
transmiterea de informații, idei sau mesaje către o audiență mai largă și poate să se desfășoare
într-o varietate de contexte și formate.

Comunicarea publică poate lua forme diverse, cum ar fi prelegeri, comunicări științifice,
prezentări de rapoarte în ședințe sau în fața unei comisii, discursuri în cadrul unor evenimente
sau prezentări în fața unui grup de oameni. Comunicarea publică se adresează unei audiențe,
adică unui grup de oameni care ascultă prezentarea.

12
Ibidem
13
Kendall Roy, Public Reations Campaign Strategies: Plannig for Implementation, New York, Harper Collins
Publishers 1992, p.201

15
 Adesea, vorbitorul încearcă să-și adapteze mesajul și stilul de comunicare pentru a
răspunde nevoilor și intereselor specifice ale audienței. O prezentare publică ar trebui să aibă o
structură coerentă și bine definită. Aceasta poate include „introducerea, dezvoltarea și concluzia,
fiecare având un rol specific în comunicarea mesajului.”14

Comunicarea de masă reprezintă procesul prin care mesajele și informațiile sunt

transmise în mod eficient către o audiență largă și diversă, folosind mijloacele de comunicare de
masă. Acest concept este adesea asociat cu mass-media, care este definită ca mijlocul prin care
informațiile sunt diseminate către un număr mare de oameni.

Comunicarea de masă se realizează prin intermediul ziarelor și revistelor, cărților,

televiziunii și mediilor multimedia complexe. Publicațiile tipărite, cum ar fi ziarele și revistele,
sunt utilizate pentru a difuza știri, informații, opinii și analize către cititori. Acestea pot acoperi o
varietate largă de subiecte, de la știri de actualitate la conținut de divertisment și cultură.

Cărțile sunt mijloace de comunicare de masă care permit autorilor să exploreze subiecte
în profunzime și să ofere informații complexe și detaliate. Ele pot acoperi subiecte variate, de la
ficțiune literară la non-ficțiune academică. Radioul și televiziunea sunt mijloace audiovizuale
prin care mesajele pot fi transmise prin intermediul programelor și emisiunilor.

Aceste mijloace oferă posibilitatea de a ajunge la o audiență vastă și diversă. Odată cu

dezvoltarea tehnologică, au apărut medii multimedia complexe care includ folosirea
calculatoarelor, internetului și altor tehnologii. Aceste medii permit interacțiunea și participarea
activă a utilizatorilor, apropieri de caracterul interactiv al comunicării interpersonale.

Comunicarea de masă vizează oameni care fac parte din conglomerate uriașe de audiență
și are potențialul de a influența opinii, comportamente și percepții la scară largă. Datorită
evoluției tehnologice și diversificării mijloacelor de comunicare, comunicarea de masă a devenit
din ce în ce mai complexă și influentă în societatea contemporană.

Tipurile de comunicare reprezintă moduri diverse prin care oamenii interacționează,

transmit mesaje și împărtășesc informații în diferite contexte și medii. Fiecare formă de

14
Bruner, J.R.S., The act of discoverey, 1974, În: Probleme de pedagogie contemporană , vol. 5, Bucuresti, 1974.

16
comunicare, de la cea verbală la cea nonverbală, de la cea intrapersonală la cea publică și de
masă, are propriile caracteristici, scopuri și implicații.

I.3. Comunicarea verbală

Comunicarea verbală este cea mai evidentă și cunoscută formă de comunicare, deoarece
implică folosirea cuvintelor și a limbajului pentru a transmite mesaje. Această formă de
comunicare se bazează pe existența unui limbaj și a unor coduri verbale care ajută la transmiterea
și înțelegerea mesajelor. Limba în care se comunică joacă un rol crucial în „asigurarea fluidității
procesului comunicativ.”15

Comunicarea verbală este un aspect fundamental al interacțiunilor umane și se referă la

utilizarea cuvintelor și a limbajului pentru a transmite mesaje și semnificații. Cu toate acestea,
comunicarea verbală nu se limitează doar la cuvinte. Ea include, de asemenea, aspecte precum
tonul vocii, modulația, ritmul vorbirii, volumul și pauzele, toate acestea contribuind la
interpretarea și înțelegerea corectă a mesajelor.

La nivel fundamental, comunicarea verbală implică utilizarea cuvintelor și a limbajului

pentru a exprima gândurile, sentimentele, ideile și informațiile. Cuvintele sunt simboluri
lingvistice care au semnificații convenționale și sunt folosite pentru a comunica în mod eficient.

Comunicarea verbală implică mai mult decât simplele cuvinte. Ea se bazează și pe

aspecte precum tonul vocii, modulația, ritmul, volumul și alți factori vocali, care contribuie la
expresivitatea și înțelegerea mesajului. Acest complex de elemente se întâlnește în comunicarea
de zi cu zi și poate influența modul în care mesajul este perceput și interpretat de către cei cu
care comunicăm.

15
Daniela Iacob, Relațiile Publice. Eficiență în comunicare, București, Editura Comunicare.ro, 2003, p.91

17
 Comunicarea verbală este o componentă a comunicării orale, adică a modului în care ne
exprimăm folosind cuvintele vorbite. Aceasta include cuvintele și propozițiile pe care le folosim
pentru „a transmite gândurile, sentimentele, ideile și informațiile noastre.” 16

Un aspect esențial al comunicării verbale este semnificația cuvintelor și construcțiilor

verbale. Fiecare cuvânt și combinație de cuvinte poartă cu sine înțelesuri specifice, iar aceste
semnificații sunt învățate și împărtășite în cadrul comunității lingvistice. De exemplu, termenii
tehnici sau specifici unui anumit domeniu pot fi înțeleși doar de către cei familiarizați cu acel
domeniu, creând astfel un fel de limbaj de specialitate care marchează apartenența la o anumită
comunitate profesională.

Existența jargonului, a limbajelor specifice unor grupuri sau comunități mici (precum
grupuri profesionale, grupuri etnice etc.), demonstrează importanța limbajului în identificarea și
definirea grupurilor. Utilizarea unui limbaj specific poate indica nu doar apartenența la un grup,
ci și gradul de cunoaștere sau familiaritate cu anumite subiecte sau aspecte.
Comunicarea verbală este mai mult decât simpla transmitere de cuvinte. Ea implică
folosirea limbajului în mod creativ și adaptabil, pentru a transmite gânduri, emoții, idei și
informații într-un mod complex. Deși comunicarea nonverbală și alte forme de comunicare joacă
și ele roluri semnificative în interacțiunile noastre, comunicarea verbală rămâne o unealtă
fundamentală în construirea conexiunilor și înțelegerii reciproce în societatea umană.
La o scară mai largă, limbajul joacă un rol semnificativ în indicarea apartenenței la o
anumită cultură și încorporează simbolurile, tradițiile și valorile specifice acelei culturi. De
exemplu, în anumite culturi, formulele de adresare pot fi mai elaborate, reflectând stratificările
sociale și permițând un grad mai mare de interpretare. Acestea pot fi structurate după forme de
respect distincte, oferind o importanță diferită detaliilor sau indicând grade variate de formalitate.
Diferențele culturale în limbaj pot să influențeze modul în care oamenii comunică, nu
numai în ceea ce privește nivelul de formalitate, ci și în ceea ce privește tonul, ritmul și stilul
comunicării. De exemplu, în unele culturi, comunicarea poate fi caracterizată prin expresii
metaforice sau proverbe, care pot fi greu de înțeles pentru cei din afara acelei culturi. Aceste

16
Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, Comunicarea nonverbală: gesturile și postura: cuvintele nu
sunt de-ajuns, București, Editura Comunicare.ro, 2005, p.192

18
expresii pot conține semnificații profunde și subtile legate de tradiții, istorie și înțelesurile
culturale.
Comunicarea verbală este strâns legată de funcțiile cerebrale complexe care permit
omului să producă și să înțeleagă limbajul. Procesul de vorbire și înțelegere a limbajului implică
diferite zone ale creierului și conexiuni intricate între ele.
De exemplu, centrul vorbirii este localizat în emisfera cerebrală stângă, într-o regiune
cunoscută sub denumirea de aria lui Broca. Aceasta este implicată în generarea discursului
coerent și coordonarea mișcărilor necesare pentru producerea sunetelor vorbirii. În această zonă,
gândurile sunt transformate în structuri lingvistice și apoi în sunete articulate.
Pe de altă parte, înțelegerea limbajului are legătură cu o zonă numită aria lui Wernicke,
care este, de asemenea, localizată în emisfera cerebrală stângă. Aceasta este responsabilă pentru
procesarea semnificațiilor cuvintelor și construirea sensului discursului. Informațiile auditive și
semnalele verbale primite sunt interpretate și asociate cu cunoștințele lingvistice și contextuale
pentru a forma înțelesul corespunzător.
Comunicarea verbală utilizează instrumentele și structurile limbajului ca modalitate
specifică de interacțiune umană. Prin intermediul cuvintelor și al limbajului, oamenii transmit
informații, exprimă gânduri, sentimente, idei și construiesc mesaje complexe. Este modalitatea
principală prin care comunicăm în mod explicit și conștient, utilizând „cuvinte pentru a exprima
ceea ce gândim sau simțim.”17
În plus, limbajul poate servi ca un vehicul prin care simbolurile culturale și valorile sunt
transmise și perpetuate de-a lungul generațiilor. Prin intermediul limbajului, poveștile, legendele
și învățăturile culturale sunt răspândite și împărtășite, contribuind astfel la menținerea și
transmiterea identității culturale.
Limbajul este, prin urmare, mult mai mult decât simpla transmisie de informații. El este
un mijloc prin care cultura se manifestă și se transmite, influențând modul în care oamenii
interacționează și se conectează cu lumea din jurul lor.
Comunicarea verbală reprezintă unul dintre cele mai complexe și sofisticate instrumente
ale omului pentru a transmite gânduri, idei, sentimente și informații. Aceasta este strâns legată de
funcțiile cerebrale superioare, cu zone specializate în generarea și înțelegerea limbajului.

17
Ibidem

19
Comunicarea verbală nu se limitează doar la cuvinte, ci implică și tonul vocii, ritmul, inflexiunile
și chiar pauzele, care adaugă adâncime și nuanțe mesajelor transmise.
Comunicarea verbală nu este doar o modalitate de transmitere a informațiilor, ci și o cale
de a construi conexiuni interpersonale puternice. Ea poate crea punți de înțelegere și empatie
între oameni, facilitând schimbul de cunoștințe și dezvoltarea relațiilor. Totodată, comunicarea
verbală poate influența percepția noastră asupra celorlalți și poate contribui la construirea
identității noastre sociale.”
Folosită corect și cu sensibilitate, comunicarea verbală poate contribui la claritatea și
eficacitatea dialogului, ajutând la evitarea neînțelegerilor și a conflictelor. Cu toate acestea, este
important să ne amintim că cuvintele pot avea impact puternic, atât pozitiv, cât și negativ, și că
modul în care ne exprimăm poate influența profund interacțiunile noastre cu ceilalți.
În ultimă instanță, comunicarea verbală este o artă complexă, care necesită nu doar
cunoștințe lingvistice, ci și abilități de ascultare empatică, adaptabilitate și transmitere a
mesajelor într-un mod clar și respectuos. Prin îmbunătățirea capacităților noastre de comunicare
verbală, putem să ne conectăm mai profund cu ceilalți și să construim relații bazate pe înțelegere
și colaborare.

I.4. Comunicarea non-verbală (caracteristici, exemplificări etc)

Comunicarea nonverbală este uneori neintenționată și poate trăda emoțiile sau atitudinile
noastre chiar dacă nu dorim să o facem, astfel că este important să fim conștienți că mesajele
nonverbale pot contrazice ceea ce afirmăm verbal. Aceasta înseamnă că expresiile noastre
faciale, limbajul corpului și alte semnale nonverbale „pot dezvălui adevăratele noastre
sentimente, chiar dacă încercăm să le ascundem.”18

Comunicarea nonverbală se referă la totalitatea semnalelor și semnificațiilor transmise în

cadrul unei interacțiuni, în afara cuvintelor verbale. Aceste semnale pot fi generate „de individ și
pot conține mesaje cu potențial semnificativ.”19

18
Bougnoux Daniel, Inroducere în științele comunicării, Iași, Editura Polirom, 2000, p. 182
19
Coman Alina, Tehnici de comunicare: proceduri și mecanisme psihosociale, București, Editura C.H. Beck, 2008,
p.76

20
 Definiția comunicării nonverbale include atât componenta intențională, adică semnalele
pe care le emitem cu un scop precis, cât și componenta neintențională, care poate trăda emoții,
stări sau intenții, chiar dacă nu suntem conștienți de aceasta.

Comunicarea nonverbală este alcătuită dintr-un set de coduri separate pe care trebuie să le
învățăm să le folosim. Anumite coduri nonverbale sunt universale și pot fi înțelese în mod similar
în culturi diferite. Cu toate acestea, există și elemente nonverbale care pot varia în semnificație în
funcție de contextul cultural sau social, așa că este important să fim atenți la aceste diferențe.

Abilitatea de a comunica nonverbal crește odată cu vârsta și cu experiența acumulată. Cei

care sunt capabili să comunice eficient prin intermediul nonverbal stăpânesc codurile nonverbale
și de obicei au succes în interacțiunile sociale. Aceștia pot construi relații bune cu cei din jur și
pot avea un statut social mai înalt, deoarece au capacitatea de a citi și interpreta semnalele
nonverbale ale celorlalți, ceea ce facilitează comunicarea și înțelegerea reciprocă.

Mesajele transmise prin comunicarea nonverbală ne furnizează informații importante

despre starea noastră emoțională, relaționarea cu ceilalți și pot dezvălui aspecte legate de
problemele personale. De multe ori, aceste informații pot fi delicate și pot indica aspecte pe care
am putea să le evităm în conversațiile verbale, dar care totuși pot influența interacțiunile noastre
cu ceilalți.

Surâsul, zâmbetul și râsul, de exemplu, reprezintă manifestări complexe ale

comportamentului uman, care dețin o putere de exprimare extrem de profundă a stărilor
fiziologice, psihice și spirituale. Aceste expresii faciale nu sunt doar simple mișcări ale
mușchilor, ci sunt adevărate etalări ale emoțiilor și gândurilor noastre, cu nuanțe bogate și
variate.

Zâmbetul, de exemplu, poate spune multe într-o fracțiune de secundă. El poate traduce
aprobare și plăcere în prezența cuiva sau a ceva, poate crea un sentiment de confort și apropiere
între oameni.

În același timp, zâmbetul poate ascunde tristețe sau dispreț, indicând că persoana încearcă
să mascheze sentimentele sale. El poate să exprime și surpriză sau bucurie sinceră, fiind un

21
mijloc prin care arătăm celorlalți că suntem deschiși la experiențe noi sau că ne simțim bine în
compania lor.

Surâsul este un pas mai departe, adăugând o notă de cald și de intenție pozitivă în
expresia feței. Acesta poate semnala amabilitate și prietenie, creând un mediu plăcut în
interacțiunile sociale. De asemenea, surâsul poate avea o influență pozitivă asupra celor din jur,
putând sprijini comunicarea eficientă și construirea de relații solide.

Râsul, pe de altă parte, este o manifestare mai extrovertită și contagioasă a bucuriei și

umorului. El nu numai că exprimă stările pozitive, dar și le împărtășește cu cei din jur. Râsul
poate avea un efect terapeutic asupra individului, eliberând tensiunea și promovând bunăstarea
emoțională. De asemenea, râsul poate întări legăturile sociale, creând conexiuni între oameni
prin intermediul umorului comun.

Comunicarea nonverbală, alături de cea verbală, constituie un pilon esențial al actului de

comunicare, având un rol crucial în exprimarea aspectelor afective, atitudinale și în dezvoltarea
dimensiunii relaționale a interacțiunilor. Într-un mediu educațional, spre exemplu, aceasta joacă
un rol semnificativ „în stabilirea unei conexiuni autentice între profesor și elevi și în facilitarea
învățării.”20

Privirea, de exemplu, are capacitatea de a transmite atitudini, emoții și intenții fără a fi

nevoie de cuvinte. Prin menținerea contactului vizual cu elevii, profesorul arată că este implicat
și interesat de ceea ce se întâmplă în clasă, oferindu-le siguranță și stimulându-i să participe activ
la discuții sau activități.

Orientarea corpului dascălului către elevi reprezintă o modalitate de a demonstra că

aceștia sunt centrul atenției și că comunicarea este bidirecțională. Această poziționare creează un
mediu mai deschis pentru întrebări, dezbatere și interacțiune, facilitând astfel învățarea.

Distanța fizică dintre profesor și elevi are, de asemenea, semnificație în comunicarea

nonverbală. Menținerea unei apropiări moderate contribuie la sentimentul de conectare, în timp
ce prea multă distanță fizică poate crea bariere și poate sugera indiferență.

20
Băban Adriana, Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Cluj-Napoca,
Editura ASCR, 2009, p29

22
 În plus, gesturile, expresiile faciale și tonul vocii sunt elemente importante ale
comunicării nonverbale care pot întări sau contrazice mesajele verbale. Toate aceste aspecte ale
comunicării nonverbale sunt percepute de elevi și au un impact asupra modului în care își percep
profesorii și relaționează cu ei.

Astfel, nu doar cuvintele pe care le rostim, ci și toate semnalele nonverbale pe care le

emitem, joacă un rol în influențarea modului în care suntem percepuți de către elevi. Ca modele
comportamentale, profesorii au responsabilitatea de a fi conștienți de impactul comunicării
nonverbale și de a crea un mediu de învățare pozitiv și susținător prin intermediul acestuia.

În ansamblu, comunicarea nonverbală are o influență semnificativă asupra modului în

care suntem percepuți de ceilalți și poate să contribuie în mod substanțial la înțelegerea și
relaționarea noastră cu mediul înconjurător.

Există mai multe tipuri distincte de comunicare nonverbală, care utilizează diferite simțuri și
metode pentru a transmite mesaje și semnificații. O parte dintre aceste tipuri sunt 21:

1. Comunicare Nonverbală Sezonieră: Acest tip de comunicare se bazează pe simțurile

vizuale, auditive, olfactive, tactile și gustative. El are loc în contexte specifice și
sezoniere, cum ar fi sărbătorile sau evenimentele culturale legate de anumite perioade ale
anului. De exemplu, simbolurile și decorurile specifice sărbătorilor de iarnă pot transmite
mesaje legate de bucurie, generozitate sau speranță.

2. Comunicare Nonverbală Estetică: Această formă de comunicare se realizează prin

intermediul artelor și a expresiilor artistice. Pictura, muzica, dansul, imaginea și alte
forme de expresie artistică pot comunica diverse emoții, sentimente și mesaje profunde.
De exemplu, o melodie tristă poate evoca empatie și compasiune în ascultători.

3. Comunicare Nonverbală prin Insigne și Simboluri: Utilizarea însemnelor și simbolurilor

specifice poate transmite mesaje și semnificații importante. De exemplu, steagurile
naționale, insignele militare sau uniformele pot semnifica apartenența la o anumită
grupare sau valorile reprezentate de aceasta. De asemenea, simbolurile religioase sau
sociale pot comunica apartenența la anumite comunități sau statuturi.

21
Irena Chiru, Comunicare interpersonală, București, Editura Tritonic, 2003, p.31

23
 4. Comunicare Nonverbală Religioasă: Simbolurile și gesturile specifice religiei pot
comunica semnificații profunde legate de credință și spiritualitate. De exemplu, crucea
sau rugăciunile în timpul ceremoniilor religioase pot exprima devotament și închinare.

5. Comunicare Nonverbală Socială: Comunicarea prin intermediul gesturilor și semnelor

sociale poate transmite informații despre statutul social, rangul sau apartenența la anumite
grupuri. De exemplu, gradele în cadrul unei ierarhii militare sau titlurile deținute într-o
organizație pot comunica poziția și rolul unei persoane în acea comunitate.

Aceste tipuri de comunicare nonverbală demonstrează diversitatea și complexitatea modului

în care oamenii își exprimă și împărtășesc semnificații și mesaje în moduri diferite de la context
la context.

Comunicarea nonverbală acționează în mod continuu în fundalul interacțiunilor noastre,

subliniind și susținând ceea ce comunicăm verbal. Ea poate evidenția autenticitatea sau
potențiale contradicții din discursul nostru, influențând astfel modul în care suntem percepuți și
înțeleși de către ceilalți. De asemenea, comunicarea nonverbală „joacă un rol semnificativ în
stabilirea unui mediu de învățare și relaționare sănătos.”22

Fie că suntem conștienți sau nu, expresiile noastre faciale, mișcările corpului și tonul vocii
comunica mult mai mult decât cuvintele în sine. Înțelegerea semnificației comunicării
nonverbale și dezvoltarea abilității de a o citi corect ne ajută să fim comunicatori mai eficienți, să
stabilim conexiuni mai profunde cu ceilalți și să gestionăm mai bine relațiile interpersonale.

În final, comunicarea nonverbală nu doar completează comunicarea noastră verbală, ci îi

conferă adâncime și autenticitate, având un impact subtil, dar semnificativ, asupra modului în
care ne conectăm și relaționăm cu lumea din jurul nostru.

22
Abric Jean-Claude, Psihologia comunicării, Iași, Editura Polirom, 2002, p.81

24
Capitolul II. Publicitate și comunicare non-verbală

2.1. Publicitatea – aspecte generale

Din punct de vedere etimologic, termenul de „publicitate” își are proveniența în cadrul
limbii latine. Acesta este un derivat al verbului „publico-are”, care în traducere marchează

25
cunoștința deținută de public respectiv a substantivului „publicatio” care în traducere ilustrează
adresarea către public.

Publicitatea este prevăzută ca fiind „nervul politicii de comunicare a întreprinderii” 23.

Aceasta este un serviciu, un produs de tip tangibil, o idee sau o acțiune care implică o diversitate
amplă de activități cu transmitere personală sau nepersonală a acestora sau a informațiilor.

Asociația Americană de Marketing a marcat publicitatea ca fiind

„orice formă de prezentare sau de promovare impersonală a unor idei, bunuri (tangibile, n.a.) sau
servicii de către un promotor identificat.”24

În aria literaturii de specialitate din România, publicitatea este ilustrată ca fiind „un
ansamblu de acțiuni care au drept scop prezentarea indirectă (nepersonală) - orală sau
vizuală - a unui mesaj în legătură cu un produs, serviciu sau firmă de către orice susținător
(plătitor) identificat.” 25

Într-un context mai larg, publicitatea este o componentă esențială a marketingului și a

strategiilor de comunicare ale companiilor și organizațiilor. Ea își propune să atragă atenția
publicului țintă, să creeze interes și să influențeze comportamentul acestuia, cum ar fi
achiziționarea unui produs sau serviciu. Definiția menționată reflectă rolul crucial pe care îl joacă
publicitatea în mediul comercial și în promovarea bunurilor și serviciilor.

Analizând aceste definiții profunde și interconectate, se poate afirma că publicitatea

reprezintă o strategie complexă și îndemânatică prin care întreprinderile și organizațiile își
propun să personalizeze comunicarea cu publicul țintă. Mai mult decât simpla promovare a
produselor și serviciilor, publicitatea este o formă de interacțiune impersonală, în care se dorește
să se creeze o legătură profundă între afacere și consumatori.

Publicitatea nu este doar un act de a informa, ci și un proces strategic de modelare și

influențare a atitudinilor și comportamentelor publicului. Acest proces nu vizează doar
satisfacerea imediată a nevoilor consumatorilor, ci urmărește, în mod strategic, schimbări pe
termen lung în mentalitatea și acțiunile acestora. Scopul ultim al publicității nu este doar să
23
Sylvere Piquet, La publicite, nerf de la communication, Les Editions Organisation, Paris, 1983, p. 340
24
Comitetul de definiții AMA, 1963, p. 246
25
Petre Mâlcomete, Lexicon de marketing, Editura Junimea, Iași, 1994, p. 237

26
determine o achiziție unică, ci să creeze și să mențină o relație durabilă între consumator și
brand.

În această lumină, publicitatea se transformă într-un instrument puternic al

întreprinderilor și organizațiilor de a câștiga încrederea și fidelitatea publicului. Prin intermediul
mesajelor publicitare, se încearcă să se stabilească o legătură emoțională între consumatori și
produsele sau serviciile oferite. Astfel, publicitatea nu mai este doar o comunicare unilaterală, ci
devine un mijloc de a construi o conexiune autentică și personală.

Pentru a reuși acest lucru, publicitatea trebuie să fie informativă și persuasivă, captând
atenția și încrederea publicului. În acest context, devine evident că publicitatea nu este doar un
instrument de vânzare, ci și o modalitate de a încuraja o schimbare de atitudine și comportament
în rândul consumatorilor.

Astfel, succesul publicității „nu se măsoară doar în termeni de vânzări imediate, ci și în

gradul de loialitate și conectare pe termen lung pe care îl dezvoltă între afacere și public.” 26

Publicitatea, ca domeniu complex și diversificat, joacă un rol esențial în lumea

contemporană, având multiple aspecte și dimensiuni. În esență, publicitatea reprezintă o formă
strategică de comunicare prin care se promovează produse, servicii, idei sau organizații către un
public țintă.

Publicitatea servește ca un canal eficient de comunicare între afaceri și publicul său țintă.
Prin intermediul mesajelor publicitare, informațiile sunt transmise în mod clar și concis, ajutând
consumatorii să înțeleagă beneficiile produselor sau serviciilor respective.

Publicitatea oferă o platformă pentru afaceri de a transmite informații despre produsele

sau serviciile lor. Aceasta include specificații tehnice, caracteristici, prețuri, avantaje și alte
detalii importante. Mesajele publicitare sunt adesea structurate într-un mod clar și concis pentru a
asigura înțelegerea rapidă de către public.

Publicitatea este un instrument important într-un mediu de afaceri competitiv. Prin

promovarea constantă a avantajelor și calităților lor, afacerile pot să rămână relevante și să
concureze eficient cu alți actori de pe piață.
26
Frank Jefkins, Public Relations Techniques, Editura Butterworth&Heineman, Oxford, 1994, p.19

27
 Publicitatea reprezintă un pilon esențial al comunicării între afaceri și publicul lor țintă.
Aceasta facilitează transmiterea mesajelor, crearea de conștientizare, influențarea deciziilor de
cumpărare și dezvoltarea identității de marcă, contribuind astfel la succesul și creșterea unei
afaceri.

Unul dintre rolurile-cheie ale publicității este promovarea. Mesajele publicitare sunt
create cu intenția de a influența opinii și alegeri. Publicitatea nu numai că oferă informații, ci și
conturează percepții și construiește imagini pentru branduri. Publicitatea este direcționată către
publicul specific al unei afaceri sau organizații. Prin analiza detaliată a demografiei, psihografiei
și comportamentului consumatorilor, publicitatea se adaptează pentru a ajunge la o audiență
relevantă.

Mesajele publicitare bine elaborate și autentice pot contribui la consolidarea credibilității

și reputației unui brand. Consumatorii sunt mai predispuși să cumpere de la branduri care își
demonstrează autenticitatea și oferă soluții relevante.

Publicitatea este un teren fertil pentru inovație și creativitate. Publicitarii trebuie să

găsească „modalități inedite de a prezenta mesajele și de a atrage atenția într-un mediu plin de
zgomot informațional.”27

Multe campanii publicitare încearcă să creeze legături emoționale între consumatori și

branduri. Aceste conexiuni pot determina loialitate pe termen lung și o relație puternică cu
publicul. Publicitatea nu este doar un mijloc comercial, ci și un agent cultural și social. Mesajele
publicitare pot reflecta și influența tendințe sociale, valori și norme culturale.

Efectele publicității pot fi măsurate prin diferite metode, de la creșterea vânzărilor la

recunoașterea brandului sau modificări ale percepțiilor consumatorilor. Această măsurare ajută la
adaptarea strategiilor publicitare în viitor. Cu puterea sa de a influența opinii și comportamente,
publicitatea implică responsabilitate. Mesajele publicitare trebuie să fie veridice, să evite
stereotipurile negative și să respecte normele etice.

27
Gheorghe Epuran, Decizia promovării produselor în gestiunea de marketing, Teză de doctorat, ASE, București,
1997, p. 68

28
 Publicitatea este mai mult decât simple anunțuri; ea este o combinație de artă, psihologie,
strategie și comunicare, care joacă un rol vital în conturarea percepțiilor, deciziilor și
comportamentelor consumatorilor din lumea modernă.

2.2. Crearea reclamelor : comunicare verbală și non-verbală

Reclama are un rol principal în ceea ce reprezintă orientarea trebuințelor deținute de

consumator. „Marketingul în ansamblu vizează cumpărătorii de produse și servicii, în timp ce
reclama se adresează consumatorilor de mesaje publicitare.”28

Crearea reclamelor este un proces complex ce implică atât comunicarea verbală, prin
cuvinte și texte, cât și comunicarea non-verbală, prin imagini, culori, simboluri și tonalitatea
generală a mesajului. Această abordare cuprinzătoare permite publicitarilor să comunice cu
publicul țintă într-un mod profund și captivant. Comunicarea verbală și non-verbală în reclame
sunt interconectate și își completează reciproc, contribuind la efectul global al mesajului.

Cu ajutorul cuvintelor, sloganurilor și frazelor, reclamele transmit mesajul central. Textul

trebuie să fie concis, memorabil și ușor de înțeles. Un slogan bine formulat poate deveni
emblematic pentru un brand și să rămână în mintea consumatorilor mult timp după ce au văzut
reclama.

Este indiscutabil faptul că televiziunea reprezintă canalul media cu cea mai vastă
audiență, ceea ce justifică utilizarea sa ca principal vehicul pentru difuzarea mesajelor publicitare
în majoritatea campaniilor. În această optică, produsul publicitar ia forma unui clip care este
transmis în timpul emisiunilor. Acest format oferă creatorilor și producătorilor de publicitate o
oportunitate optimă de a combina imaginea, sunetul, textul și mișcarea, cu scopul de a obține
reacția dorită din partea potențialilor consumatori.
28
Moldoveanu Maria, Miron Dorina, Psihologia reclamei: Publicitatea în afaceri, Editura Libra, București, 199, p.
85

29
 Cu toate acestea, o provocare semnificativă a reclamelor televizate este reprezentată de
telecomandă - mulți telespectatori tind să schimbe canalul în timpul difuzării unei serii de clipuri
publicitare. Pentru a contracara această tendință, soluția propusă este crearea de clipuri
publicitare amuzante, captivante și înzestrate cu calități artistice remarcabile.

Un produs publicitar care îmbină aceste calități va avea abilitatea de a captiva atenția
telespectatorului. Atunci când abordat cu pricepere, acest interes poate fi transferat cu dexteritate
către brandul sau produsul promovat. Astfel, se înțelege că aspectul crucial în lupta pentru atenția
și interesul telespectatorilor este creativitatea și calitatea conținutului reclamei.

Limbajul publicitar, din punct de vedere al semioticii, reprezintă o configurație eterogenă.

Această configurație emană o funcționare sincretică a componenței nonverbale și a componenței
verbale.
Scopul respectării unui limbaj publicitar formulat în mod corectă este adresat indivizilor,
pentru a le dezvolta adeziunea la un anumit serviciu sau produs promovat. ,,Reclama moderna nu
se servește doar de limbaj ci si culori, imagini, mijloace grafice de expresie si tonului. Toți acești
factori contribuie la efectul reclamei, si folosirea greșită a unuia dintre aceștia poate compromite
scopul final."29
Limbajul publicitar a trecut printr-un drum ascensional. Inițial, acesta s-a aflat într-o fază
a stilului reprezentativ birocrației. Anunțurile erau mult prea simpliste și seci. O altă etapă de
trecere a limbajul publicitar a fost cea care ilustrează traducerile. Acestea erau stângace, iar
esența nu se putea zări. Etapa actuală în care aceasta se află marchează semnele autonomiei:
registrul familiar este asimilat, actualitatea și destinatarul primesc orientări semnificative, iar
jocurile cuvintelor au luat amploare.
Limbajul are un rol important inclusiv în deprinderea interpretărilor. Creația lexicală
poate să fie interpretată într-un mod optim în contextul în care mesajul trebuie să atingă o
creativitate corectă, cât și aspecte predominante precum: limbaj figurativ într-o perspectivă care
să fie cognitivistă, teoria fuzionărilor conceptuale trebuie să fie prezentă, categorizarea și
recategorizarea lexicală din contextului unui model prototipic, prezența teoriei sensurilor și a
teoriei relevanței.

29
Thoveron, Gabriel, Comunicarea politică azi, București, Editura: Antet, 1996, p.12

30
 Astfel, „limbajul publicitar românesc abundă în forme expresive din ce în ce mai creative,
lucru care se datorează atât naturii acestui tip de limbaj, cât și societății actuale, în care sunt în
permanență inventate noi produse și noi concepte, ceea ce necesită noi denumiri sau redenumiri,
prezentate într-o manieră cât mai atractivă.”30
Creația lexicală poate să fie atribuită atât elementelor umaniste cât și celor divine,
universale sau ale naturii. Aceasta are referire directă la o activitate care implică creația, la un
proces, sau la o creație respectiv produs. În contextul publicității, creativitatea se plasează într-o
relație cu noutatea sau cu ineditul respectiv cu inventivitatea și autenticitatea. Creativitatea
lexicală trebuie să fie mereu într-un ritm cu evoluția socială. DOOM2-ul trebuie să fie bine
analizat, iar absolut toate cuvintele noi, împrumutate sau de circulație internațională trebuie să fie
bine cunoscute.
Structura discursului publicitar include structuri ample și diversificate, precum:
- Componenta verbală
- Componenta nonverbală( domenii senzoriale: olfactiv, tactic, vizual, auditiv, gustativ)
- Elemente paratextuale ( grafice și verbale): marcă, slogan, titlu, imagini, logo
- Alcătuirea redacțională.
În contextul limbajului publicitar și implicit a textului publicitar, există diferite puncte
care trebuie atinse. Unul dintre elementele fundamentale și deosebit de importante este titlul.
Titlul are rolul de a ilustra implicit tema textului, sintetizând mesajul propriu-zis. Acesta trebuie
să poate capta într-un mod verosimil atenția receptorului. În acest mod, receptorului i se va stârni
curiozitatea asupra conținutului mesajului.
Reclama va avea succes și va putea să vândă chiar din titlu. „De exemplu, în reclama
pentru Skoda Fabia Lady, titlul este reprezentat de enunțul Speciala ca orice femeie, o
comparație care, în absența numelui de marcă, Skoda, și în contextul prezentat de imaginea
publicitară, ne-ar fi putut duce cu gândul la orice alt produs destinat femeilor.” 31
Un alt element fundamental este sloganul. Acesta, comparativ cu titlul, se mulează pe
orice tip de reclamă, nu doar pe cele tipărite. Prin slogan, receptorul reușește să memoreze
anunțul și să se reîntoarcă la el. „În reclama Škoda Fabia Lady, sloganul apare după corpul
30
Prof. univ. dr. Gabriel Pană Dindelegan, Creativitatea lexicală în limbajul publicitar românesc, București, 2015,
p.4
31
Brîndușa Mariana Amălăncei, Mărci ale identității textului publicitar din perspectiva structurii sale, articol pdf ,
p.2

31
textului, Škoda Fabia Lady. Pentru femei speciale, special pentru femei, dezvoltând ideea
sugerată de acesta şi realizând un transfer valoric între produs şi beneficiar, în sensul că primul îl
înnobilează pe cel de-al doilea.”32
Al treilea element important este corpul textual. Acesta marchează diferențe între
elementele lingvistice menționate anterior datorită modalității în care este construit. Produsul sau
subiectul este menționat în mod detaliat, amănunțit, folosindu-se diferiți parametrii ai domeniului
tehnic sau terapeutic. Prețul este menționat tot în acest pas al formatării limbajului textului
publicitar. Corpul textual trebuie neapărat să se afle în legătură cu titlul articolului.
Marca sugerează un alt element al textului publicitar. Aceasta denotă originea produsului
supus analizei. Acesta poate să fie un termen, nume, semn sau simbol. Două elemente lingvistice
structurale identificate aici sunt: expresia verbală sau numele mărcii și desenul, emblema sau
simbolul grafic al acesteia. Acest pas se numește tip sau logo și constituie un detaliu sau element
distinctiv între celelalte produse.
Limbajul publicitar este autentic și exprimat într-un mod obiectiv. Sunt preponderente
formele verbale și pronominale la persoana a III-a. Formele pot să fie destinate unei grupări de
indivizi sau unuia singur care „a avut revelația utilității unui anumit obiect. Scopul este
selectarea din marele public a celor care au descoperit importanța lui, ei fiind persoane
privilegiate.”33
Verbele se află în general la imperativ sau la infinitiv, la un „mod atemporal și
impersonal ce conferă construcției sintactice o valoare imuabilă, care nu vine de la nimeni dar
care se aplică tuturor.”34 Există contexte în care limbajul publicitar este axat pe adresarea directă.
În acest context, sunt folosite formele verbale și pronominale la persoana a II-a.
Intrând în aria sintactică, limbajul publicitar este particularizat de folosirea frazelor și
propozițiilor interogative și exclamative. Acestea au rolul de a suscita în mod profund interesul
receptorilor. Acestea au tendința de foarte multe ori de a apărea în contextul titlului, sub forma
de pseudo-întrebări. Textele publicitare care nu se folosesc de forma narativă, tind să stârnească
interesul prin prisma repetițiilor. Emfaza și interjecția precum „O!”, „și”, „da” creează
oralitatea. Aceste elemente nu marchează o valoare reală lingvistică.
32
Idem, p.3
33
Mirela Aioane, Forme alocutive și reverențiale în limbile romanice. Pronumele alocutive în limbajul publicitar
(în limbile română, italiană, franceză), Iași, Universitas XXI, 2003, p. 146-147)
34
Ibidem, p. 162

32
 „Densitatea compoziției lexicale se obține prin derivări multiple ale unui mic număr de
lexeme ce reprezintă subiectul sau subiectele tratate în mesaj și care se concentrează de cele mai
multe ori asupra numelui-produs.”35 Aceasta reprezintă o tehnică plasată în mod opozițional cu
sinonimelor și convinge publicul să creeze legături între sens și lexeme apropiate. Antonimia este
folosită în mod frecvent. Acest lucru este utilizat pentru a putea să se marcheze diferențele dintre
starea inițială și dintre cea de după intervenția produsului.
Un alt aspect important al limbajului din textului publicitar este asemănarea acestuia cu
limbajul din textul argumentativ. Elementele care trebuie să fie reținute sunt repetate, iar indicii
sunt folosiți de multe ori aproape în mod identic. „Asistăm de fapt mai curând la o simplă
compilație decât la o dezvoltare reală a textului.
Dacă constituie probabil în viziunea anunțătorului niște argumente- poate în final și în
mintea receptorului care, auzind mereu același lucru, ajunge să îl creadă-, diferitele reluări sunt
de asemenea și mai ales tot atâtea posibilități de control pentru creator în interpretarea mesajului
pe care îl dorește univoc.”36
De-a lungul anilor, diverși oamenii de știință, filosofi sau psihologi au abordat
problematica limbajului în textele publicitare. Dichter a menționat: „Culturile primitive se
servesc, fara sa roseasca, de forme nonverbale ale conducerii strategice umane. Noi insa, ca si
creaturi logice, persistam asupra formelor de comunicare si pretindem argumente logice.
Adevaratele noastre comunicari nu sunt pre departe de simbolica/simboloismul primitiv.
Stegulete, forme, uniforme, stilul de constructie al caselor noastre, stilul de imbracaminte,
sunt partile unui limbaj secundar. Limba este aproape peste tot folosita, dar nicaieri invatata.” 37
Ulterior, Haptrins afirmă faptul că fără un limbaj specific, detaliat și exprimat într-un mod
profund, vânzările diferitor produse nu ar putea avea succes. (Hinescu, A, Marketing, Cluj,
Editura: Eta, 1997, pag.9).
O altă personalitate care și-a marcat opinia despre limbaj a fost Behaim-Schnarzbach.
Acesta a afirmat faptul că „prin limbă se denumește produsul, doar prin limbaj poate fi acesta

35
G. Bender-Berland, La publicite radiophonique (...), p. 232
36
Idem, p. 239
37
Thoveron, Gabriel, Comunicarea politică azi, București, Editura: Antet, 1996, p.14

33
amănunțit descris. Prin aceasta produsul este individualizat și astfel transformat un obiect de
încredere pentru consumator/cumpărător”.38
Limbajul publicitar, la fel ca și limbajul jurnalistic sau publicist, s-a dezvoltat într-un
timp optim, devenind după limbajul artistic, tipul cel mai creativ de limbaj. Prin prisma acestuia,
întreaga comunitate românească a primit o înfățișare mult mai estetică. Aceasta a creat tipuri de
expresii autentice, șocante și inedite. Publicitatea reușește să ilustreze un principal instrument de
marketing prin prisma limbajului, însă devine în mod personal „o piață a limbajului.” 39

2.3. Non-verbalul prezentat in reclame

Comunicarea non-verbală joacă un rol esențial în reclame, deoarece poate transmite

mesaje puternice și emoții fără a fi nevoie de cuvinte. Din perspectiva comunicațională,
publicitatea a stârnit numeroase dezbateri, cu precădere referitoare la valoarea sa informațională.
Aceste dezbateri au atins aspecte legate de funcția publicitară a comunicării de masă, contextul
socio-cultural al comunicării și rolul activ al receptorului în decodificarea mesajului și atribuirea
propriei semnificații.

În plus, s-a discutat despre funcționarea categoriilor mitului în publicitate, prin care
obiectul reclamei devine un pseudo-eveniment, iar prin angajamentul publicului în discursul
publicitar, acest obiect se integrează în realitatea vieții ca un eveniment autentic.

Un alt aspect important analizat este latura poetică a publicității, unde creativitatea și
utilizarea limbajului figurat contribuie la crearea de mesaje care atrag atenția și suscită interesul.
Prin intermediul acestor elemente poetice, publicitatea poate îmbina funcționalitatea
informațională cu atractivitatea artistică, obținând astfel un impact mai puternic asupra audienței.

38
Cf. Kotler, Ph. Amstrong, G. Saunders, J. Wong, V., Principiile marketingului, București, Editura: Teora, 2001, p.
644
39
Guy Lochard, Henry Boyer, Comunicarea mediatică, 43, apud Cvasnîi Cătănescu, 2006, p.203)

34
 În lumea publicității, comunicarea non-verbală ocupă un rol crucial pentru a transmite
mesaje puternice, emoționale și captivante către publicul țintă. Imaginile, culorile, gesturile și
alte elemente non-verbale pot să vorbească într-un mod subtil, dar profund, influențând modul în
care oamenii percep și reacționează la reclame.

Imaginile pot spune o poveste într-o clipă. De la scene dramatice la momente pline de
bucurie, imaginile pot evoca emoții intense și pot crea legături emoționale cu publicul. De
exemplu, o imagine a unei familii fericite poate transmite senzație de căldură și unitate.
Imaginile jucă un rol crucial în reclame. Ele pot transmite emoții, atmosferă și pot evidenția
caracteristicile produsului sau serviciului. O imagine puternică poate spune povestea într-un mod
instantaneu.

Culorile au puterea de a evoca emoții și asociații specifice. De exemplu, roșul poate

sugera pasiune și energie, albastrul poate sugera încredere și profesionalism, iar verdele poate
sugera natura și prospețimea. Folosirea corectă a culorilor „poate influența modul în care
publicul percepe un brand sau produs. ”40

Simbolurile și logo-urile sunt cheia identificării brandului și pot comunica multe într-o
singură imagine. Un logo bine proiectat devine iconic și poate fi recunoscut imediat de către
public. Tonul general al mesajului, care poate fi prietenos, serios, amuzant sau emoțional,
contribuie la tonalitatea comunicării non-verbale. Adăugarea muzicii potrivite poate spori
impactul emoțional al reclamei.

Elementele de mișcare, animațiile și efectele vizuale pot adăuga dinamică și atracție

vizuală reclamelor. Acestea pot ajuta la captarea atenției și la ilustrarea proceselor sau
beneficiilor produsului. Modul în care elementele sunt aranjate pe o reclamă poate influența
modul în care publicul le percepe. Designul trebuie să fie armonios și să ghideze privirea către
punctele cheie ale mesajului.

În cazul reclamelor cu personaje umane, gesturile, expresiile faciale și limbajul trupului

pot spune multe fără a fi nevoie de cuvinte. Prin utilizarea atentă și creativă a elementelor non-
verbale, publicitarii pot crea reclame care rămân întipărite în mintea publicului. Aceste elemente

40
Brune Felix, Fericirea ca obligație. Psihologia și sociologia publicității, Editura Trei, București, 2003, p.94

35
sunt esențiale pentru„ a construi identitatea brandului, a transmite mesaje subtile și a crea o
conexiune puternică între produs, brand și consumatori.”41

2.4. Influența comunicării non-verbale in reclame

Comunicare este legată în mod direct de limbaj, acesta fiind determinanta dintre membrii
societății. După perioada regimului comunist românesc, mai exact după anul 1990, a fost creată o
trecere abruptă într-un sistem democratic în care interacțiunile comunicaționale trebuiau
instituite într-un mod cu totul nou.
Într-un mod care a fost înțeles și care s-a pliat cu totul inevitabil pe tiparele arhaice
comportamentale, în contextul discursurilor propriu-zise au fost remarcate o multitudine de
distorsiuni ale codurilor specifice comunicării. Dialogul realizat într-un mod politicos a fost
adesea pierdut, motiv pentru care au apărut disfuncții în contextul lingvistic.
Indiferent de zona regională și de timpul prezent, discursul public din societatea națională
și nu numai trebuie să respecte fundamentul deosebit de important al următoarelor premise:
- Nivele limbii trebuie să fie tratate într-un mod specializat funcției de comunicare a
limbajului și realizat într-o modalitate ierarhică.
- Relația dintre interlocutor și locutor trebuie să fie susținută în mod reciproc, discursul
trebuind să fie formulat
S-a spus că imaginile călătoresc, cuvintele nu. De asemenea, se spune adesea că o
imagine poate rosti o mie de cuvinte. Deci, putem folosi doar imagini puternice pentru a exprima
mesajul și a minimiza cuvintele. În multe cazuri, această abordare poate funcționa, însăși, la un
moment dat „va trebui să afirmi anumite aspecte, imaginile fiind și ele supuse interpretării
culturale.”42

Fără localizarea întregii creații de conținut, care ar fi incredibil de costisitoare și

ineficientă, precum și riscul de a crea un brand neunit, nu există o modalitate completă de a

41
J. Thomas Russel, W. Ronald Lane, Manual de publicitate, Editura Teora, 2003, București, p. 588
42
Claude Hopkins, Viața mea în piblicitate & Publicitate științifică, Editura Pubica, București, 200, p. 81

36
folosi diversitatea culturală pentru a stimula eficiența conținutului și „nu este nevoie să schimbați
cine sunteți ca marcă peste granițe.”43

Acest lucru se aplică tuturor domeniilor de generare a conținutului - de la text, imagini și

videoclipuri la elemente interactive precum competiții și considerații generale privind raportul de
amestecare a aspectelor informative și distractive.

Între limbaj și imagine se creează o legătură deosebit de strânsă. Luând spre abordare
comunicarea dintre două persoane, este important să marcăm faptul că între cei doi trebuie să
existe o anumită conexiune. Una dintre persoanele implicate în comunicare își creează expresii și
intuiții, iar cealaltă persoană implicată în procesul de comunicare își creează ideea de viziune și
de imagine.

Atunci când vorbim despre publicitate și despre modul în care aceasta funcționează, ne
dăm seama că ideea generală atribuită este aceea de promovare și vânzare a unor produse sau
idei. Chiar dacă este ușor de recunoscut, iar scopul ei este atins, prin faptul că ea face parte din
rutina noastră zilnică (întâlnind-o pretutindeni și sub diferite forme), esența mesajului transmis
nu este întotdeauna descifrată.
Mai mult, de nenumărate ori, tindem să credem că modul în care aceasta este construită
nu are vreo influență asupra luării unei decizii și „dăm la o parte limbajul publicitar ca pe un
discurs banal, scris pentru cei needucați”(Goddard 2002:10).
Fie că ne dăm seama sau nu, putere acesteia de convingere este determinată, nu atât de
nevoia sau dorința noastră de a achiziționa un produs, ci de limbajul și tehnicile lingvistice
folosite în vederea captării atenției, a implicării și mai ales, a provocării unei decizii din partea
cititorului. Astfel, textul publicitar devine o formă de comunicare la care receptorul este invitat
să participe prin descifrarea mesajului, pe care emițătorul dorește să îl transmită, așteptându-se o
reacție imediată din partea celui dintâi.
Pentru ca aceasta să se poată desfășura, este foarte important să se țină cont de contextul
comunicării și de mediul social în care ea se desfășoară întrucât „[...]sensurile nu sunt fixe pentru
toți cititorii: nici primul exemplu, nici celălalt nu vor avea vreun înțeles pentru un grup cultural
al cărui sistem comunicațional nu cunoaște astfel de semne”(Goddard 2002:11), făcând astfel
posibilă atât identificarea publicului-țintă, cât și descifrarea mesajului, mai ușoară.
43
Valerica Olteanu, Marketingul Serviciilor, Editura Uranus, București, 1999, p. 93

37
 Dacă pornim analiza chiar de la etimologia cuvântului englezesc advertise (reclamă),
putem observa că scopul principal al textelor publicitare este acela de a transmite mesajul către
cineva : „La baza cuvântului advert (<<reclamă>>) se află verbul latinesc advertere, însemnând
<<a se îndrepta către ceva/cineva>>.”44
Așadar intenția acestor reclame este tocmai aceea de a stârni atât atenția, cât și interesul
oamenilor de a acționa. Însă, pentru atingerea acestui obiectiv, advertiserii trebuie să fie foarte
atenți la tehnicile și metodele pe care le folosesc: de la limbajul propriu-zis, la imaginile care se
asociază cu acesta, până la așezarea în pagină, grafică, tonalitatea pe care ar putea să o exprime
etc.
Și cu toate acestea, pentru ca mesajul transmis de o reclamă să fie într-adevăr înțeles și
receptat, nu e suficientă numai intervenția advertiserilor, ci este nevoie de o participarea activă a
consumatorilor care „presupune atenția atât asupra aspectelor verbale cât și celor vizuale dintr-un
text publicitar” (trad.n. Dyer 2009:69)45.
Din acest punct de vedere, imaginea pare a fi una din cele mai bune strategii folosite de
atragere a atentiei, întrucât are un impact mai mare asupra publicului decât mesajul propriu-zis,
trezind imediat interesul prin simplu fapt că receptorii își pun întrebări referitoare la semnificația
acesteia. În acest fel, receptorului i se cere indirect să intervină și să încerce să descifreze mesajul
pe care reclama l-ar putea transmite. Însă, având în vedere că această imagine poate crea mai
multe sensuri, intervenția receptorului în aflarea mesajului devine problematică, așa cum
constata și Roland Barthes: „[…] orice imagine este polisemică, ea implică, pentru semnificanții
ei, un <<lanț curgător>> de semnificații, din care cititorul poate alege unele și ignora altele.
Polisemia ridică o întrebare asupra sensului;” (trad.n. Barthes 1964: 44) 46. Prin faptul că se oferă
fiecăruia posibilitatea de intrepretare, în funcție de diferențele sociale și culturale, ne dăm seama
că o imagine poate transmite mai multe mesaje în același timp.

44
Robert Goddard, Limbajul publicității, Editura Polirom, Iași, 2002, p.137
45
„[...]involves looking at both verbal and visual aspects of an advertising text”, Gillian Dyer, Advertising as
communication, Taylor & Francis e-Library, 2009, pg 69
46
„[...]toute image est polysemique, elle implique, sous-jacente, a ses signifiants, une <<chaîne flottante>> de
signifies, dont le lecteur peut choisir certains et ignorer les autres. La polysemie produit une interrogation sur le
sens;”, Roland Barthes, Rhetorique de l'image, In: Communications, 4, 1964. Recherches sémiologiques. pp. 40-51.,
https://www.persee.fr/doc/comm_0588-8018_1964_num_4_1_1027 , pg. 44

38
 De cele mai multe ori, acestea, în lipsa textului, creează asocieri multiple, creând
confuzie și ridicând semne de întrebare care nu fac altceva decât să îngreuneze descifrarea
mesajului. Prin imagine, fiecare receptor poate să interpreteze mesajul dintr-o altă perspectivă,
ceea ce face ca intenția și mesajul emițătorului să devină ambiguu sau chiar să se piardă.
De aceea, limbajul, nu numai că vine în ajutorul ei în vederea conturării și a reprezentării
acesteia, dar este și cel care dă viață întregului text și care „[…]poartă lectorul printre
semnificațiile imaginii, făcându-l să dea la o parte unele și să aleagă altele; printr-un transfer
adesea subtil, el îl ghidează într-o direcție aleasă în avans.”(trad.n. Barthes 1964:44) 47 Prin limbaj
se conturează cel mai bine intenția, scopul și publicul-țintă al mesajului transmis.
Influența reclamelor depășește sfera informațională și intră în sfera simbolică. Prin
intermediul imaginilor, sloganurilor și conceptelor, publicitatea poate crea asociații și
semnificații profunde în mintea consumatorilor. Această dimensiune simbolică permite
publicității să creeze conexiuni emoționale și să suscite dorințe și aspirații în legătură cu
produsele și mărcile promovate.

47
„ [...]dirige le lecteur entre les signifiés de l'image, lui en fait éviter certains et en recevoir d'autres ; à travers un
dispatching souvent subtil, il le téléguide vers un sens choisi à l'avance.” Ibid.

39
STUDIU DE CAZ. Analiza diverselor reclame (in care non-verbalul
transmite mai mult ca verbalul)

Analiza reclamelor în care comunicarea nonverbală transmite mai mult decât cea
verbală aduce în prim-plan puterea semnelor, gesturilor și elementelor vizuale în a comunica
mesaje profunde și sugestii subtile. Aceste reclame se bazează pe forța expresivității nonverbale
pentru a influența publicul într-un mod captivant și memorabil.
Conceptul că „non-verbalul transmite mai mult decât verbalul” se referă la ideea că în
comunicare, semnificațiile și emoțiile pot fi exprimate mai puternic și mai convingător prin
mijloace nonverbale, cum ar fi expresiile faciale, gesturile, postura, tonul vocii, contactul vizual
și altele, decât prin cuvinte sau limbaj verbal.
Acest principiu subliniază importanța semnalelor nonverbale în transmiterea informațiilor
și emoțiilor profunde, deseori subconștiente, care pot influența modul în care percepem și
interpretăm comunicarea. De exemplu, dacă cineva spune „sunt bine” în timp ce are o expresie
facială tristă și o postură înclinată, semnalele nonverbale contrazic verbalul, sugerând că
persoana nu se simte cu adevărat bine.

40
 În publicitate, acest principiu este adesea folosit pentru a crea impact emoțional și pentru
„a transmite mesaje subtile prin intermediul elementelor nonverbale.” 48 Culorile, imaginea de
fundal, expresiile feței personajelor și alte elemente pot contribui la construirea unei povesti și a
unei atmosfere care să suscite reacții puternice în mintea și inimile consumatorilor, chiar înainte
ca mesajul verbal să fie complet înțeles.
Astfel, în multe situații, non-verbalul poate fi mai autentic și mai puternic în transmiterea
emoțiilor, intențiilor și semnificațiilor decât limbajul verbal. Este esențial să fim conștienți de
aceasta atunci când analizăm comunicarea, fie că este vorba despre interacțiuni cotidiene,
discursuri publice sau strategii de publicitate.
Să luăm ca și exemplu imaginea de mai jos pe care am găsit-o pe pagina oficială de
facebook a World Wide Fund for Nature. Comentariul pe care îl vom formula în continuare
relevă modalități de dezambiguizare a imaginii prin limbaj.

49

Dacă ne-ar fi prezentată doar imaginea, una dintre interpretările pe care le-am putea
avea ar fi faptul că aceasta sugerează importanța folosirii apei în vederea unei igieni personale
cât mai bune, însă odată cu apariția textului ne dăm seama că mesajul este cu totul altul. Această

48
Bernbach W., Gribbin G., Reeves R., Ogilvy D., Burnett L., The art of writing advertising , USA:McGrow Hill,
2003, p. 256

49
Poză luată de pe pagina oficială de facebook a World Wide Fund for Nature (WWF);

41
poză face parte dintr-o campanie a WWF (World Wide Fund for Nature) prin care se atrage
atenția asupra faptului că apa trebuie folosită cu mare atenție, astfel încât să evităm risipa.
Putem observa, așadar, că odată cu îndepărtarea limbajului, esența mesajului se poate
pierde foarte ușor, iar scopul principal al emițătorului cu greu mai poate fi atins. În lipsa acestuia,
imaginea poate face descifrarea mesajului problematică, întrucât „Textul schimbă în mare
măsură sensul imaginii ca atare;”. (Goddard 2002:30) Prin limbaj se poate realiza cel mai bine
diferențierea și evidențierea produselor promovate. În continuare, pentru a exemplifica cele
menționate, vom lua spre analiză imaginea de mai jos pe care am găsit-o în revista Reykjavík
City Guide:

50

În această reclamă ne putem da seama din imaginile care o alcătuiesc că este vorba
despre promovarea unui salon de tatuaje. Odată cu trecerea de la imagine la limbaj, putem realiza
faptul că tatuajul este asociat cu souvenirul, însă, după cum probabil ne-am aștepta, nu un
souvenir obișnuit (ca și o ciocolată, un breloc), ci un souvenir simbolic, trainic.
Astfel, chiar dacă întâlnim multe alte reclame ale diferitelor saloane de tatuaje, această
asociere cu un souvenir folosită în acest context, îi oferă acestui salon o imagine distinctivă față

50
Anunț publicitar la un salon de tatuaje din orașul Reykjavik în revista Reykjavík City Guide, 2017-2018, pg 181;

42
de orice alt salon de tatuaje, întrucât trezește în publicul-țintă dorința de a „deține” o amintire
nemuritoare.
De fapt, acesta este chiar scopul advertiserilor, de a scoate în evidență un lucru dintr-o
serie de aceleași lucruri, prin crearea unor noi semnificații și asocieri ale acestuia, astfel încât să
se distanțeze semnificativ față de celelalte și să atragă atenția publicului: „Cel mai evident mod
de a crea o distincție între produse și de a face ca unul dintre ele să se evidențieze față de
celelalte, este acela de a-i oferi o imagine distinctivă.”(Gillian Dyer:2009) (trad.n.) 51.
În același timp, prin folosirea diferitelor adjective și calități în vederea promovării și
vânzării unui obiect/ unei idei, pe lângă caracteristica propriu-zisă atribuită acestuia/acesteia,
advertiserii încearcă și doresc să descopere cum se raportează această caracteristică la fiecare
dintre noi și ce însemnătate are pentru fiecare.
Putem observa astfel cum ceva din ceea ce ne place se poate reflecta asupra unui produs
la care nu ne-am fi gândit, dar și cum acest produs, prin modul în care este prezentat poate la
rândul lui reflecta asupra noastra ceea ce ne place. Prin acest lucru, consumatorul devine
participant activ al reclamei, întrucât este invitat să facă acest transfer între semnificația unui
lucru și caracteristiciile altuia, creând noi sensuri și descoperind noi atribuiri, toate acestea
ducând la descifrarea esenței mesajului.
Însă, atunci când imaginea și limbajul sunt bine construite și se situează în
complementaritate, impactul anunțului publicitar devine mai puternic. Într-adevăr, așa cum este
menționat și anterior, putem afirma faptul că în orice reclamă, primul impact asupra
consumatorului îl are imaginea.
În momentul apariției acesteia, apar întrebări și curiozități despre ceea ce ar putea să
reprezinte sau să sugereze, inducându-i inconștient receptorului nevoie imediată de trecere la
conținutul textual al anunțului Astfel, imaginea este cea care conduce înțelegerea consumatorului
către semnificația mesajului, transferul acesta de semnificație de la imagine la limbaj obligându-l
pe acesta din urmă să facă conexiunea dintre cele două, descifrând în acest fel conținutul
mesajului. Pentru a sublinia cele menționate, o să luăm spre analiză o altă imagine găsită în
aceeași revistă Reykjavík City Guide:

51
Gillian Dyer,Advertising as communication, London, Routledge, Taylor & Francis e-Library, 2009, pg 113; Citat
original „The most obvious way of creating a distinction between products and to make one stand out from the rest
is to give it a distinctive image.”

43
 52

La un prim contact cu acest anunț publicitar, imaginea este cea care are un impact
asupra receptorului. Așa cum am precizat deja în cele menționate mai sus, în lipsa textului,
mesajul emițătorului se poate pierde; iar în cazul de față, odată cu îndepărtarea limbajului
textual, am putea doar presupune că imaginea face referire la un anunț de prezentare al unui
documentar, la o știre reală cu un puternic impact emoțional, etc. Pentru ca mesajul să nu se
piardă, prezența limbajului textual devine obligatorie, imaginea fiind cea care invită receptorul să
facă trecerea către acesta din urmă.
Trecând la partea textuală, pe lângă detaliile ce vin să întregească imaginea și să
contureze esența mesajului transmis, putem observa un joc interesant folosit de către emițător
pentru a capta și mai mult atenția receptorului, și anume alipirea cuvântului „WHALE„ cu
expresia „HELLO THERE!„. De menționat este faptul că această expresie este una uzuală,
întâlnită destul de des sub forma „WELL HELLO THERE!„. Acest joc de cuvinte devine
interesant prin faptul că cele două cuvinte „whale„, respectiv „well„ se pronunță aproape la fel,
astfel că în momentul unei prime lecturi a acestui anunț, tendința va fi aceea de a ne gândi la
52
Anunț publicitar la o agenție de turism din orașul Reykjavik în revista Reykjavík City Guide, 2017-2018, pg 7;

44
„WELL HELLO THERE!„. Luând în considerare această primă lectură involuntară, mesajul este
unul de întâmpinare și invitare către cunoaștere. Și aici ar putea să apară întrebări referitoare la
această cunoaștere, precum: ce fel de invitație este aceasta și către ce anume, care ar putea fi
scopul ei, etc., intensificând astfel curiozitatea cititorului de a afla mai multe.
Dacă ar fi să ne oprim asupra acestui lucru, atunci am putea afirma faptul că intenția
emițătorului este îndeplinită; însă, pentru ca aceasta să se întâmple, impactul acestei curiozități
trebuie să fie atât de mare încât să conducă receptorul spre oferirea unui răspuns afirmativ
invitației primite. Numai în acest fel intenția ar fi cu adevărat realizată, întrucât scopul
advertiserilor „este de a ne face să observăm mesajele pentru a reacționa imediat sau a ne forma
o atitudine favorabilă față de produsul/serviciul descris în reclame„. (Goddard 2002:25)53
O altă tehnică folosită în vederea captării atenției este aceea de a folosi alipirea literelor
cu o imagine, formând astfel mesajul și, implicit, făcându-l mai captivant. Pentru a evidenția
acest lucru, vom lua spre analiză poza de mai jos pe care am găsit-o la un supermarket:

54

Ceea ce se întamplă în acest anunț promoțional folosit de lanțul de supermarketuri Profi

este foarte interesant și captivant. Aici, după cum putem observa, imaginea nu vine numai în
53
Ibidem
54
Poză proprie facută la unul din supermarketurile Profi aflate în municipiul Cluj-Napoca;

45
vederea completării și întregirii limbajului, ci devine ea însăși limbaj. Prin această încorporare a
imaginii în textul propriu-zis, atenția receptorului este mai repede și mai ușor captivată. Primul
contact al acestuia cu imaginea de mai sus trezește intrigare și dorința de participare în
rezolvarea „misterului” propus de advertiser.
Mai mult, prin folosirea acestei strategii, receptorului i se cere în mod indirect să apeleze
la acele secvențe din copilărie în care asocia o imagine cu un obiect, ajungând în cele din urmă
să îi atribuie acesteia un nume, imaginea devenind astfel limbaj. Putem observa cum o reclamă,
aparent banală și uzuală, prin această alipire limbaj-imagine folosită, poate să se transforme într-
un „joc” captivant la care receptorul devine dornic să participe „[…]încercând să ghicească […]
în loc să se ducă direct la răspuns.” (Goddard 2002:40)
Așa cum am precizat mai sus, participarea publicului la construirea mesajului este foarte
importantă, întrucât la baza acestuia stau cunoștințele consumatorului, experiențele pe care
acesta le-a mai avut sau nu cu produsul în cauză, și mai ales așteptăriile pe care acesta le are cu
privire la ceea ce se promovează.
În acest sens, Angela Goddard ne oferă un exemplu relevant: „[…] dacă cineva ne invită
la o petrecere, avem deja niște așteptări preconcepute în legătură cu ce va însemna acest lucru.
Ideea de „petrecere” pentru adulți include muzică, conversație (și conversația cu intenția de a
crea relații), ținută de ocazie, mâncare (poate), alcool (pentru unele grupuri), un grad oarecare de
festivism și așa mai departe.” (Goddard 2002:98).
Să luăm spre analiză reclama de mai jos găsită în aceeași revistă menționtă anterior
Reykjavík City Guide:

46
 55

Non-verbalul în reclamele pentru produse cosmetice se concentrează pe transformarea

fizică a persoanelor. Imaginile înainte și după folosirea produsului, precum și expresiile de
încredere ale modelelor, transmit ideea că produsul poate face diferența în viața consumatorului.
O astfel de reclamă la îngrijirea tenului este asociată de cele mai multe ori cu publicul
feminin (iar de acest lucru ne putem da seama încă din imaginea reclamei care ilustrează două
personaje feminine). Oprindu-ne asupra textului, publicul țintă începe să se restrângă încă de la
primele cuvinte „Wild Icelandic birch”56.
55
Anunț publicitar la gama Sóley de produse organice pentru îngrijirea tenului în revista Reykjavík City Guide,
2017-2018, pg 29;
56
„Mesteacăn sălbatic islandez” (trad.n.)

47
 Nu numai că vorbim despre publicul feminin islandez care cunoaște și folosește brand-ul
Sóley, dar, mergând mai departe, acest public trebuie să aibă cunoștințele necesare despre
ingredientele naturale folosite pentru realizarea produselor. Asocierea cu o experiență pozitivă
anterioară a folosirii unor produse care utilizează cam aceeași gamă de ingrediente, vine în
ajutorul transmiterii mesajului și al receptării acestuia, care poate duce foarte ușor la interesul și
chiar la implicarea cititorului. Faptul că publicul are deja anumite cunoștințe legate de ceea ce se
prezintă într-o reclamă, vine ca o garanție pentru acesta, întrucât găsește un adevăr în anunțul
prezentat.

48
 CONCLUZIE

Într-o lume dominată de informație și stimulare constantă, comunicarea nonverbală în

publicitate s-a dovedit a fi un factor esențial în influențarea percepțiilor și reacțiilor publicului.
Acest aspect subtil al comunicării, îmbinat cu elementele verbale, poate crea o experiență
completă și captivantă pentru consumatori.

Prin înțelegerea profunzimii comunicării nonverbale în publicitate, putem obține o

perspectivă mai clară asupra felului în care aceasta modelează preferințele și deciziile noastre de
cumpărare, evidențiind astfel importanța continuă de a dezvolta strategii publicitare inovatoare și
persuasive.

În urma cercetării temei abordate, care a explorat mai adânc influența comunicării
nonverbale în reclame, am discutat despre rolul culorilor, imaginilor și simbolurilor în
transmiterea mesajelor subtile și a emoțiilor în publicitate. De asemenea, am examinat modul în
care tonul vocii și muzica pot adăuga dimensiuni suplimentare în comunicarea nonverbală a
reclamelor.

În studiul de caz, am analizat mai detaliat reclame care se bazează în mare măsură pe
comunicarea nonverbală pentru a transmite mesajul. Am evidențiat modul în care aceste reclame
utilizează elemente nonverbale pentru a atrage atenția, a stârni interesul și a influența percepțiile
și reacțiile publicului.

Prin explorarea acestor aspecte în cadrul lucrării, am înțeles că comunicarea nonverbală

în publicitate nu doar completează mesajele verbale, ci poate chiar transmite sensuri mai
profunde și mai puternice. Aprecierea subtilităților comunicării nonverbale în publicitate este,
într-adevăr, esențială pentru a obține succes în această industrie. Aceste subtilități pot face

49
diferența între o reclamă care este trecută cu vederea și una care creează o conexiune puternică
cu publicul.

Prin înțelegerea limbajului non-verbal în reclame, consumatorii pot decodifica mesajele

subtile și pot înțelege mai profund ceea ce brandurile doresc să transmită. Aceasta îi ajută să ia
decizii mai informate și să evite manipularea sau înșelăciunea în publicitate.

Comunicarea nonverbală poate influența emoțiile și reacțiile noastre la reclame.

Consumatorii pot învăța să identifice cum anumite elemente nonverbale, precum expresiile
faciale sau tonul vocii, pot afecta percepția lor și pot lua decizii bazate pe aceasta.

Unele reclame utilizează comunicarea nonverbală pentru a crea opere artistice

impresionante. Apreciind aceste aspecte subtile, consumatorii pot dezvolta o apreciere mai
profundă pentru creativitatea și efortul depus în realizarea reclamelor.

Aprecierea subtilităților comunicării nonverbale în publicitate este un instrument valoros

pentru consumatori și profesioniștii din industrie. Aceasta poate duce la dezvoltarea și
interpretarea reclamelor într-un mod mai eficient și convingător, creând astfel conexiuni mai
puternice între branduri și publicul lor țintă.

În concluzie, elementele non-verbale din reclame joacă un rol crucial în transmiterea

mesajelor, emoțiilor și atractivității produselor sau serviciilor. Ele pot influența puternic modul în
care publicul percepe și răspunde la reclamă, iar această analiză a non-verbalelor este esențială
pentru succesul unei campanii publicitare.

50
BIBLIOGRAFIE

1. Abric Jean-Claude, Psihologia comunicării, Iași, Editura Polirom, 2002

2. Băban Adriana, Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și
consiliere, Cluj-Napoca, Editura ASCR, 2009
3. Băban, Adriana,Consiliere educaţională, Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi
consiliere, Editura PSINET, Cluj, 2001
4. Bernbach W., Gribbin G., Reeves R., Ogilvy D., Burnett L., The art of writing
advertising , USA:McGrow Hill, 2003
5. Bougnoux Daniel, Inroducere în științele comunicării, Iași, Editura Polirom, 2000
6. Brîndușa Mariana Amălăncei, Mărci ale identității textului publicitar din perspectiva
structurii sale, articol pdf
7. Brune Felix, Fericirea ca obligație. Psihologia și sociologia publicității, Editura Trei,
București, 2003
8. Bruner, J.R.S., The act of discoverey, 1974, În: Probleme de pedagogie contemporană ,
vol. 5, Bucuresti, 1974.
9. Cf. Kotler, Ph. Amstrong, G. Saunders, J. Wong, V., Principiile marketingului,
București, Editura: Teora, 2001
10. Claude Hopkins, Viața mea în piblicitate & Publicitate științifică, Editura Pubica,
București, 2000
11. Coman Alina, Tehnici de comunicare: proceduri și mecanisme psihosociale, București,
Editura C.H. Beck, 2008
12. Comitetul de definiții AMA, 1963
13. Daniela Iacob, Relațiile Publice. Eficiență în comunicare, București, Editura
Comunicare.ro, 2003, p.91
14. Dinu Mihai, Comunicarea: repere fundamentale, București, Editura Științifică, 1997

51
15. Enăchescu, Cristina Anca, cap. Mastectomia şi imaginea corporală, în Psihoterapie şi
psiho-somatica, Vasile Mihăescu, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
16. Frank Jefkins, Public Relations Techniques, Editura Butterworth&Heineman, Oxford,
1994
17. Gheorghe Epuran, Decizia promovării produselor în gestiunea de marketing, Teză de
doctorat, ASE, București, 1997
18. Gillian Dyer, Advertising as communication, Taylor & Francis e-Library, 2009
19. Gillian Dyer,Advertising as communication, London, Routledge, Taylor & Francis e-
Library, 2009
20. Guy Lochard, Henry Boyer, Comunicarea mediatică, 43, apud Cvasnîi Cătănescu, 2006
21. Irena Chiru, Comunicare interpersonală, București, Editura Tritonic, 2003
22. J. Thomas Russel, W. Ronald Lane, Manual de publicitate, Editura Teora, 2003,
București
23. Jinga Ioan, Istrate Emil, Manual de pedagogie, București., Editura All, 1999
24. Kendall Roy, Public Reations Campaign Strategies: Plannig for Implementation, New
York, Harper Collins Publishers 1992, p.201
25. Mirela Aioane, Forme alocutive și reverențiale în limbile romanice. Pronumele alocutive
în limbajul publicitar (în limbile română, italiană, franceză), Iași, Universitas XXI, 2003
26. Moldoveanu Maria, Miron Dorina, Psihologia reclamei: Publicitatea în afaceri, Editura
Libra, București, 1999
27. Pâinișoară Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Iași, Editura Polirom, 2004
28. Peretti Andre, Tehnici de comunicare, Iași, Editura Polirom, 2001
29. Petre Mâlcomete, Lexicon de marketing, Editura Junimea, Iași, 1994, p. 237
30. Prof. univ. dr. Gabriel Pană Dindelegan, Creativitatea lexicală în limbajul publicitar
românesc, București, 2015
31. Prutianu Ștefan, Comunicare și negociere în afaceri, Iași, Editura Polirom, 1998
32. Robert Goddard, Limbajul publicității, Editura Polirom, Iași, 2002
33. Roland Barthes, Rhetorique de l'image, In: Communications ,4,Recherches
sémiologiques, 1964
34. Săucan Ștefan, Comunicarea didactică, București, Editura Atos, 2002
35. Sburlescu Aurelian, Comunicarea eficientă, București, Editura All, 2007

52
36. Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, Comunicarea nonverbală: gesturile și
postura: cuvintele nu sunt de-ajuns, București, Editura Comunicare.ro, 2005
37. Sylvere Piquet, La publicite, nerf de la communication, Les Editions Organisation, Paris,
1983
38. Thoveron, Gabriel, Comunicarea politică azi, București, Editura: Antet, 1996
39. Thoveron, Gabriel, Comunicarea politică azi, București, Editura: Antet, 1996
40. Valerica Olteanu, Marketingul Serviciilor, Editura Uranus, București, 1999

53