Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 5
Medicatia antiinflamatorie
Se utilizeaza in tratamentul diverselor procese inflamatorii, dar mai
ales ca antireumatice. Apartin unor grupe diferite si se clasifica in: 1. antiinflamatoare steroidiene 2. antiinflamatoare nesteroidiene, care la randul lor se subimpart in: a) antiinflamatorii cu actiune analgezica-antipiretica b) antiinflamatorii fara actiune analgezica-antipiretica – sarurile de aur si antimalaricele de sinteza Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt unele din cele mai prescrise medicamente din lume, constituind medicatia de prima linie in controlul afectiunilor reumatismale inflamatorii cronice. Acid Acetilsalicilic (aspirina) in doze medii are actiune analgezica si antipiretica, in doze mari (3 – 4 g pe zi) are actiune antiinflamatoare. Ca analgezic si antipiretic este indicat pentru: - combaterea durerilor de intensitate slaba sau moderata, in dureri de cap, dureri ale muschilor, dureri reumatice ale articulatiilor si din jurul articulatiilor, nevralgii, dureri dentare, dureri din timpul ciclului menstrual; - combaterea febrei. Ca antiinflamator este indicat pentru: - combaterea fenomenelor inflamatorii in reumatismul poliarticular acut; - atenuarea inflamatiei articulare in poliartrita reumatoida. Fiecare comprimat contine 500 mg acid acetilsalicilic. Reactii adverse posibile: - (hemoragii), sangerare nazala (epistaxis), sangerare de la nivelul gingiilor, aparitia de mici pete rosii pe piele (purpura). - eactii alergice severe, insotite de alterarea starii generale (reactii anafilactice), vertij, zgomote in urechi, astm bronsic, iritatie a stomacului (dureri abdominale, senzatie de arsuri in capul pieptului, greata, varsaturi), hematemeza, melena, ulcer gastric si duodenal, formarea de pietre la rinichi in cazul utilizarii indelungate (calculi de urati). Indometacina este un medicament activ, indicat in diferite afectiuni reumatismale, articulare sau extraarticulare (artrite, entorse, bursite, tendinite). In doze terapeutice mici, administrate dupa mese si respectand contraindicatiile, reactiile adverse sunt rare si fara gravitate. Cand dozele depasesc 200mg/zi, reactiile adverse sunt frecvente si constau in tulburari nervoase (cefalee cu caracter migrenos, confuzie, ameteli, tulburari psihice), tulburari digestive (greata, varsaturi, reactivitatea ulcerului gastric, hemoragii digestive), reactii alergice (eruptii cutanate, crize de astm), retentie hidrosalina, hematurie. Indometacina este contraindicata in cursul sarcinii, alaptarii, la copiii sub 14 ani, la bolnavii cu ulcer gastro-duodenal, insuficienta hepatica sau renala sau cu alergie la substanta. Se prezinta sub forma de capsule de 25mg sau 50 mg. Obisnuit se administreaza 50 mg indometacin de 2 ori pe zi, dimineata si seara. In caz de artrita insotita de dureri persistente noaptea si dimineata se pot administra seara doze de 100 mg indometacin.
Guta acuta: doza zilnica poate fi crescuta la 150-200 mg
indometacin pe zi. Dozele mai mari de 150-200 mg indometacin pe zi cresc riscul reactiilor adverse fara sa aduca beneficii terapeutice suplimentare.
Supozitoare de 50 mg, cu formă de torpilă, de culoare alb-gălbuie.
Doza recomandată este de 50-150 mg indometacin ( 1-3 supozitoare Indometacin ) pe zi, administrată fracţionat, în funcţie de răspunsul şi toleranţa pacientului.
Ibuprofen este un medicament antiinflamator nesteroidian
(AINS), un tip de medicament utilizat frecvent pentru calmarea durerii și reducerea febrei. Are efecte similare cu ale acidului acetilsalicilic, de care se deosebeste printr-o actiune antiinflamatorie mai marcata in formele cronice de reumatism si de o toleranta digestiva superioara. Reactiile adverse sunt rare, mai ales la bolnavii cu antecedente ulceroase. Forme de prezentare: Ibuprofen cu administrare pe cale orală – drajeuri, capsule moi sau comprimate filmate, care pot fi administrate cu apă. Acestea nu sunt adecvate pentru sugari și copiii mici, pentru aceștia fiind disponibile suspensiile orale și supozitoarele, ce pot fi utilizate începând cu vârsta de 3 luni. Ibuprofen topic – este disponibil sub formă de emplastru medicamentos și este aplicat direct pe zonele unde este localizată durerea. Acesta asigură un transfer continuu de ibuprofen prin piele, direct la locul durerii și inflamației.
Diclofenac (Voltaren) are actiune antiinflamatorie intensa si
o buna toleranta digestiva. Este indicat in diverse forme de reumatism si in diverse forme de dureri nereumatice. Poate produce tulburari divestive (greata, varsaturi, diaree, agravarea ulcerului evolutiv) sau alergice (eruptii cutanate, astm bronsic). Se prezinta sub forma de drajeuri de 25 si 50 mg. Se administreaza oral, nefragmentat, un drajeu de 3 ori pe zi dupa mese. Se poate administra si sub forma de supozitoarecu 50 sau 100mg substanta activa, 1-2 sup/zi.
Piroxicamul (Felden) este un antiinflamator cu potenta
similara indometacinului si actiune analgezica-antipiretica marcata. Este relativ bine suportat. Efectele adverse, in special digestive, apar dupa administrarea de doze mari si tratament prelungit. Se administreaza oral in doze de 20mg/zi, in una sau 2 prize.
Antiinflamatoarele fara actiune analgezic-antipiretica au actiune
specifica in diferite forme clinice de artrita reumatoida, mai ales in cazurile rezistente la alte medicatii, sau in asociere cu acestea sau cu corticoterapia. Ele sunt reprezentate de doua grupe de compusi: sarurile de aur si antimalaricele de sinteza. Eficacitatea lor este pur simptomatica si nu modifica evolutia generala a bolii. Se utilizeaza Aurotiomalatul de sodiu (Tauredon) sub forma de solutie apoasa, injectabila intramuscular profound o data pe saptamana in doze strict individualizate. Antimalaricele de sinteza – Clorochina si Hidroxiclorochina – se administreaza oral. Produc reactii adverse oculare, uneori severe, care le limiteaza utilizarea terapeutica.
Antiinflamatorii steroidiene
Dintre hormonii secretati de glanda corticosuprarenala, cei mai
importanti sunt cortizonul si hidrocortizonul (cortizol), denumiti si glucocorticoizi sau glucocorticosteroizi. In terapeutica se folosesc derivati sintetici cu efecte mult mai intense decat compusul natural. Principalele efecte ale dozelor mari de glucocorticoizi sunt: - efect antiinflamator nespecific in afectiuni inflamatorii acute sau cornice de diferite cauze - efect antialergic, util in reactii alergice severe - efect antitoxic - efect imunosupresor care poate fi util pentru inhibarea reactiei de rejectie a grefelor, ca si in bolile prin mecanism autoimun
Glucocorticoizii reprezinta o medicatie simptomatica foarte utila in
tratamentul unor afectiuni grave in care au indicatie vitala, sau pentru ameliorarea unor afectiuni cronice, adr cu numeroase efecte adverse ceea ce impune o cantarire a avantajelor terapeutice comparative cu riscurile. Se administreaza oral sau injectabil pentru efecte sistemice, sau local – pe piele si mucoase – in tratamentul unor afectiuni dermatologice , ORL, oftalmologice. Efectele adverse pot fi clasificate in: efecte metabolice , endocrine, cardiovasculare, digestive, sanguine, asupra SNC. La nivelul stomacului glucocorticoizii au efecte ulcerigene prin cresterea secretiei clorhidro-peptice si scaderea rezistentei mucoasei cu posibilitatea aparitiei unor accidente majore – hemoragii si perforatii. La nivel SNC produc euforie, insomnie, anxietate, favorizand aparitia convulsiilor la persoanele predispuse. Scaderea rezistentei la infectii este un rism major al corticoterapiei, la care contribuie efectul imunosupresor. Principalele indicatii ale glucocorticoizilor: 1. afectiuni acute (grave sau cu risc vital) in care administrarea parenterala (iv) a glucocorticoizilor salveaza bolnavul. Aceste indicatii sunt: socul anafilactic, edemul glotic, accidente alergice grave, stari toxico-septice, colaps, stare de rau astmatic. Se foloseste hemisuccinatul de hidrocortizon 100mg, repetat la 4-6 ore. 2. afectiuni cronice grave, invalidante, in care alte tratamente sunt ineficiente. In aceste cazuri riscurile sunt importante deoarece sunt necesare doze mari de corticosteroizi pe perioade indelungate de timp, care produc numeroase efecte adverse. In aceste cazuri tratamentul se face oral, folosind initial doze mari de atac, care se reduce treptat pana la cea mai mica doza eficienta, care trebuie administrate intr-o singura priza, dimineata intre orele 6 si 8 cand secretia corticosuprarenalei este maximasi organismul este adaptat la niveluri mari de cortizol. Un tratament de lunga durata nu se va intrerupe niciodata brusc, ci treptat, administrand eventual dupa oprirea tratamentului cateva zile ACTH (hormon secretat de glanda hipofiza) pentru refacerea potentialului secretor al corticosuprarenalei.