JEAN-JACQUES ROUSSEAU

Tablou de Quentm de La Tour

J. -J. ROUSSEAU

EMIL
SAU

DESPRE EDUCATIE ,

Traducere, studiu introductiv, note şi comentarii de DIMITRIE

TODORAN
 EDITURA
DIDACTICA
ŞI PEDAGOGICA

BUCUREŞTI
1 973

*
Traducerea a fost efectuată după J.-J.
Rousseau, Oeuvres completes avec des
nofes historiques, Paris, Didot etc., !mprimeurs
de !'!nstitut de France, tome !, 1861.

*
Redactor' VANUS NEAMŢU
Tehnoredactor: VALENTIN BOGDAN

*
Coperta: Stoian Eugen
Jean- Jacques Rousseau
 Viaţa şi opera pedagogică

Personalitatea şi opera ac€stui scriitor şi gînditor, unul din rarii

dialecticieni ai secolului al XVIII-leal), continuă şi acum, la scurgerea a peste un sfert de
mileniu de la naşterea sa, să genereze teme de profunde şi actuale meditaţii
pedagogice. Singularitatea imaginii sale spirituale în cultura secolului al XVIII-lea - secol cu
care este deseori asemuit secolul nostru - a stimulat, deopotrivă. elogii pline de adorare şi
atacuri din cele mai veninoase2).
Totuşi, sistemul său filosofic-pedagogic poate fi definit În copt\.- 'uri clare, deşi, cum
remarcă H. Wallon, Rousseau .,are geniul sau 1;1ania antitezei", ţinînd de "acele spir ite
oare nu pot să-şi reprezinte dCl să conceapă nimic fără a evoca imaginea sau ideea opusă
şi care gîndesc prin contrast'(3).
Dramatica sa existenţă, desfăşurată, în partea finală, aproape de hota rele nebuniei,
nu i-a inspirat sentimentul tragic al condiţiei umane; dim potrivă, Rousseau apără cu tărie
bunătatea, inocenţa şi puritatea origi nară a naturii umane.

,) v. F. E n ge l s, Anti-Duhrmg, ed a 3-a. Bucuresti E S P L P. 1935, P 28. 138 Engels considera Discursul asupra
inegalităţii drept model de raţioname nt dia lectic. Este î nsă cert că rezolvarea dialectică a contradicţiilor nu este la
Rousseau o metodă sistemat ică şi conştientă de gîndIre, cum a fost, mai tîrziu, pe'lLru Hegel, Marx si Lenin.
2) In fruntea adversarilor lui Jean-Jacques s-a aflat la un moment dat Voltaire, care, atacat de Rousseau în Lettres de
la Montagne (1764), a cerut, în Le Senti ment des Cttoyens, pedeapsa capitală împotnva autorului lui Emil.
Istoria, cu vicisitudinile şi ritmurile ei, a încercat să-i ,.apropie" din nou îl1 17 94, cînd, la 11 octombrie,
rămăşiţele lui J.-J. Rousseau au fost strămutate la P antheon şi aşezate alături de cele ale lm Vcltaire. Cu acel
prilej, Robespierre, făcîndu-i elogiul ca precursor al revoluţiei franceze, Îl decernă, odată cu co
roana de frunze de stejar, ŞI "funcţia de î nvăţător al speciei umane". 3) J.-J. Rousseau, Emtle ou de
L'Education (textes choislS), Les Classlques du Peuple, E dit ions Sociales, 1 958, P aris, p. 8. (lntroducere de H.
Wallon).
Lxaminată prin prisma interpretării ştiinţifice, - ca ob iect de de
ViII r:10nstraţie nLl ca subiect de admiraţie
-.
gîndirea filosofică şi pedagogică a lui Rousseau reflectă - de pe poz:'ţii idealiste - setea veacului
său ele a înlătura ţO\ ara strintoare a decrepitudimi morale a socIetăţii feu dale ŞI încearcă să
restaureze inocenţa ŞI virtutea cu vigoarea şi căldu:'a simtiriI mai mult decît cu stringenţa
logică a argumentării raţionale. Cine caută să descopere în scrierile lui Rousseau un sistem
filosofic. logic şi coeI €:1t cor:strUlt. Cu coordonate fixe ca cele ale marilor sisteme din
epoca .'Ylodernă. se împiedIcă de contradicţii. ambiguităti, paradoxe şi în
tîlneşte. deseor�, alături de sclipiri geniale banale şi dulcege aforisme de n10�'ald . sensitivă·'.
,

- morală amintită în Confesiuni, dar nescrisă. Cum se împacă umbrele dm viaţa sa cu

conţinutul lucrării Emil? Ce se găseşte la temelia ordmii morale a omului. "instinctul"
conştunţei sau foqâcom mgerii raţionale? Educatia are memrea să înveţe pe copil "me seria
de om"l). aşa cum se afirmă în Emil, sau să formeze ,.cetăţem", cum se sustine în Consideraţii
asupra guvernămîntului Poloniei:
"Educaţia este cea care trebuie să dea sufletulUl oamemlor forma naţională şi să le
dirijeze în aşa fel opiniile şi gusturile, încît să fIe pdtrioţi din �nclinare, din pasiune, dm
necesitate. Un copil cînd deschide oehil trebU Ie să vadă patria şi să nu vadă, pînă la moarte,
nimIC altceva decÎl pe aceasta. Orice adevărat republican a supt odată cu laptele rr.amel
sale şi iubirea de patrie, adică iubirea legilor şi a libertăţilor"2).

1) Adică dc om "natural", care "este bun cînd iese din mÎl mIe CreatorulUI" (Emil, cartea 1) Omul "natural", în
vederile lUI Rousseau, este pervertit de mshtuţiile sociale NOI nu mal distingem azi nici o discrepanţă între
om SI cetăţean; dar Rousseau exprima, atunci cîne! opune a "omul" "cetăţeanului" (cf. J.-J. Ro u s
<; e a u, ContractuL social, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1 957, p. 10 1), una din tendm tele contradictorii ale
burgheziei, si anume tendinta de a împăca mdivlduahsmul burghez (care sprijinea concurenta în
dezvoltarea capitalismului) cu clvismul burghe7
2) J,-J. Ro u s s ea u, OeuLres completes at:ec des notes histortques, paris, Dldot etc, Impnmeurs de l'Institut
de France, tome I, 1 86 1, P 70 9 (J -J. Ro u s s e a u, Opere complete, cu note istOrice)
Această ediţie în patru man volume, pe care am utLlizat-o, imtial, ca text onginal pentru traducerE', a
fost confruntată. în fmal, cu marea, savanta SI luxoasa J -J. Ro u s s ea u, O eu vre s c o m p 1 e t e s,
Tome IV, Biblwtheque de la Pleiade, mf , apărută în editura Galhmarcl în 1 969 sub directia lUI Bernard
 Gagnebm SI Marcel Raymond. .
Această ediţie este pubhcată sub pRtronaJul Soctetăţti J.-J Rousseau si cu sprijinul FonduluL Naţional
a
Elveţian pentru Cercetarea Ştiinţiftcă si al St tulu< Geneva
In ediţIa "Pleiade", de exemplu, la textul lUI EmIl de 62 3 p se adaugă un număr de 14 15 p de note SI
vanante cu literă .,petlt"
Scnenle lUI Rousseau au fost editate în multe edIţn, fie sub formă de opere complete, fie separat.
Numai în ultimii treizeci de am al secolului al XVIII-lea s-au scos peste douăzeci de editii în limba franceză.
Cea mal cunoscută ediţie generală, după manuscrisele aflate în posesia lUI Du Peyrou, Moultou ŞI a
marchi7ului de Girardin, este cea din Geneva (17 82). Mal pot fi menţionate ediţia Didot (1 801 ), ediţia
Petitam (1 81 9), editia D Musset Pathay (1824) ş.a.
Ediţia D Idot (1 860-186 1 ), pe care am utilizat-o, cuprinde notele si comen tanile lui Petitain SI
Musset-Pathay, cu puţme adnotăn nOI (nesemnate), Ema a apărut, în acelasi timp, în prtmă ediţie (1762),
în două locuri: (1) la ParIS, în editura Duchesne, purtînd mdicatia Haga, Neaulme, 1762; (2 ) la Amster-
Cum justifică Rousseau o religie impusă de stat. în .,cetatea" din Contrrzctul social, cu
acea pledoarie pentru o comuniune liberă şi .,natu rală". directă ŞI afedhoăo cu o
(presupusă) dinnitate, din Profesiunea de credinţă, a vi carului din Savoia? Este, în adevăr,
Rousseau adeptul în tem'cerii la o ipotetică stare (paradisiacă) "de natură", aşa cum s-au
gră b1-!" să conchidă adVerSarII săi în urma lecturÎl Discursului asupra inega liLăţii dintre
oameni, sau înclină nostalgic Spre o anumită stare socială (,ode cultură"), aşa cum pare că
s-ar desluşi din paginile Contraciului socifLl ? Ş a mod.
Inlăturînd, din capul locului. încercarea de a prezenta o smteză sa vantă a Imensului
material scris despre Rousseau (care ar umple o biblio tecă. imposIbil de catalogat), vom
căuta mai curînd să explicăm şi prin aceasta să înţelegem ,.miracolul", "enigma", "misterul"
rousseauistl) �i să întrezărim, prm valUrIle de lumini şi umbre care se succed în viaţa lui.
sen:nificaţia uneI existenţe a cărei energie spirituală s-a do\Oedit a fi extraordinară. Scopul
nostru este să defmim acele perspecti\oe din VIaţa şi opera lui Rouss€au care ne vor uşura
conturarea şi lămurirea concepţiilor sale pedagogice; ne vom sprijini, aşadar, mai puţin pe
"ana tomia(( spirituală a omului şi a operei2), decît pe determinarea condiţiilor în care s-a
dezvoltat emoţionanta lui gîndire.
J.-J. Rousseau s-a născut la 28 Iunie 1712, în Geneva. Dar "Rousseau aparţine
Franţei mai puţin pentru că familia sa se trage din prote<;tanţi francezi refugiaţi în secolul al
XVI-lea, deCÎt prin faptul că cultura lui <,stc întru totul franceză şi că el a jucat un rol imens
în literatura, gîn
direa şi viaţa politică"3) a acestei ţări. In opera sa sînt totuşi prezente u!1ele mfluenţe
legate de condiţiile sociale şi politice ale statului genevez. Republica geneveză, deşi era în
vădit contrast cu marile imperii feu dale şi 0atolice care o împrejmuiau, nu era totuşi
orinduită pe temeiuri cu ade"\°ărat democratice. La începutul secolului al XVIII-lea,
genevezii

dam, la acelaşi Neaulme, 1762 . Indicaţia falsă din (1) se explică prin regimul de cenzură la care erau
expuse, pe atunci, toate pubhcaţiile in Franta (Afirmaţia lui Adamescu că E-ntL a apărut mal întîi la Haga
î
este inexactă.) ntr-o scnsoare a
lUi :vIalesherbes (şeful cenzurii) dm 1766, pe care Rousseau îl cunoştea (reprodusă in J -J Ro u s se a u,
Oeuvres compLetes, tome I, 1861, p. 30 4), este lămurit acest aspect al chestiunii; de asemenea, se ştie că
Rousseau a corectat ediţia pariziană, care a servit de model celeilalte (ci J.-J. Ro u s s e a u, Oeuvre�
completes, tome II, 1 86 1, P 395, precum şi nota. noastră 11 ) la Emtl, Cartea L
Indicarea adnotărilor în pagimle studiUlui introductiv se face prin cifre, cea a notelor lui Rousseau dm
Emil cu asterisc, iar notele şi comentariile tradu cătorului la texte sînt numerotate cu Cifre în continuare.
i) J Le ma î t r e (Jean-Jacques Rousseau, Paris, Calmann-Levy, 1 90 9, p. 3) scne că nu "gîndul unei extreme
bunăvointe pentru «cetăţeanul Genevei» l-a indem nat să-şI aleagă acest subiect, hotărîndu-se să se abţină
de a se inta in mod mutil împotriva unui mister". Iar romanul lui L. F e u c h t w a n ger, con sacrat lUi
Rousseau, poartă titlul Narrenweisheit oder Tod und Verklarung des Jean-Jacques Rousseau, (1954)
(lnţelepciunea nebunului sau moartea şt transftgu rarea lUt J.-J. Rousseau).
2) O interpretare structuralistă, în sensul descoperirii structurilor profunde şi esen ţIale ale cugetării si creaţiei
rousseauiste se găseşte în lucrarea lui J. Starobinskt, La transparence et L'obstacLe.
3) J L. Le cer c 1 e, mtroducere la' J.-J. Ro u s s e a u, Discurs asupr a megaLt tăţit dintre oamem, Bucureşti,
Ed. ştiinţifică, 1958, p. 10.
erau împărţiţi, din punc:ul de vedere al drepturilor politice şi civile, în cinci categorii
distincte: cetăţenii, burghezii, locuitorii, băştinaşii şi supuşii (ţăranii) ... Cetăţenii" şi
 "burghezii" alcătuiau păturile clasei privilegiate, numărul lor n-a depăşit niciodată o mie
şase sute. "Cetăţeanul" trebuia să fie fiu de .. cetăţean" sau de ,.burghez" şi să fie născut
în oraş; "burghez" era cel care obţinea scrisoarea (patentă) de burghezie, ceea ce îi dădea
dreptul la orice comerţ şi meserie. "Locuitorul" era cel care cumpăra dreptul de a locui în
oraş ,.Băştinaşii" ("les natifs") erau copiii acestor locuitori, născuţi în oraş. Deşi aceşti
băştinaşi au putut obţ:ne unele pri
vEegii, pe care părinţii lor nu le-au avut, totuşi n-aveau dreptul să facă nici un fel de
comerţ, iar unele profesii le erau interzise; povara impozi telor era suportată îndeosebi de
aceşti băştinaşi, care, pentru orice sarcină publică. plăteau mai mult decît .,cetăţenii" şi
"burghezii��. "Supuşii" (o treime din populaţia totală) erau locuitorii teritoriului Genevei,
fie că s-au născut sau nu pe acest teritoriu. Existenţa acestor stări sociale este cauza
esenţială a tuturor tulburărilor pe care le-a suferit "republica" geneveză.
Conducerea politică şi civilă a statului genevez era încredinţată la cinci ordine
sau ,.centre" de autoritate, şi anume: 1) Micul consiliu sau Con siliul celor douăzeci şi cinci,
numit uneori Senat, compus din membri pe viaţă: acest consiliu supraveghea şi îndruma
întreaga administratie a afa cerIlor publice: judeca în ultimă in.stanţă procesele criminale,
acorda dreptul de burghezie etc.; 2} Patru primari ("syndics"), care îşi împăr ţeau rzmurile
administraţiei. - primul prezidînd consiliile; 3) Consiliul celor două sute (cu toate că, după
1738, numărul acestuia a fost ridicat la două sute cincizeci); acesta făcea numirile în
locurile vacante din Micul consiliu; cei "două sute" erau desemnaţi de Micul consiliu. Consi
liul celo.c două sute avea dreptul de graţiere, de a bate monedă etc.; 4) Consiliul celcr
şaizeci, format dm membrIi Micului consiliu şi din trei zeci ŞI cinci de membri ai Consiliului
celor două sute, era mai mult un fel de comitet diploma:ic, fără funcţil speciale; 5) Consiliul
general sau ConsilIul suveran (pe scurt . ,suveranul"), format din toţi cetăţenii şi bur ghezii,
fără excepţie; el avea dreptul să respingă sau să aprobe propu nerile ce i se făceau (şi care
mai înamte trebuiau să treacă prin Consiliul celor două sute). să aprobe legile, impozitele,
să declare război, să încheie pace etc.
Guvernămîntul Genevei era, cu toată aparenţa unor forme "populare", o adevărată
aristocraţie ereditară. Istoricul genevez Picot scrie: "Un nu măr destul de mIC de familii
patriciene ocupa demnităţile şi locurile impor:ante. AfacerIle stattllui se traiau aproape
exclusiv în Micul consi liu sau în Consiliul celor două sute, iar Consiliul general nu era
întrunit în flecare an decît pentru unele alegeri şi se găsea în aşa fel sub depen denţa
Micului consiliu, încît influenţa sa era aproape nulă ... '(1) .
OcupaţIa principală a majorităţii populaţiei Genevei era meşteşugăria. La sfîrşitul secolului
al XVII-lea, Geneva avea 100 de maiştri ceasomi cari, 80 de giuvaergii şi 500 de submaiştri;
iar în secolul al XVIII-lea,

1; J -J. � o li S S e a li, OeU'UTes completes, tome III, 1860, p. 3. Tabloul constituţiei Genevei, de G Petitain.
o treime dir.. locuitorii acestui ol'aş se ocupa cu ceasornicăria Şl giuyaergia. Editarea
cărţilor Şl comerţul de librărie erau, de asemenea, dezvoltate. Călătorul englez J. Morr
menţionează că în Geneva se puteau întîlni mesenaşi care în timpul liber citeau pe Locke,
Montesquieu, Newton ş.a.!)
Cînd Rousseau avea să adauge cu mîndrie numelui său titlul de ,.ce tăţean al
Gene\"ei", singurul pe care l-a purtat vreodată, acesta indica o (lr�gine socială relativ
privileglată. In 1717 însă, tatăl său fusese silit să-şi yîndă casa din centru, "de sus". pentru
a se stabili într-un cartier sărac.
Tatăl şi bunicul lui J ean -J acques fuseseră ceasornicari. Familia era origin2ră dm
Paris. Librarul parizian Didier Rousseau, protestant, se re fUgI ase în ] 550 la Geneva, unde
primise dreptul de "locuitor"; un nepot al acestuia deveni bunicul lui J.-J. Rousseau.
Oameni cu temperament VIOl, adesea uşuraticl, cei dm familia Rousseau iubeau muzica şi
jocul şi intrau de multe ori în conflict cu autoritatea severă a Geneyei2). Isaac Rousseau s-
a căsătorit în 1704 cu Susanne Bernard, spirituală şi fru moasă, nepoată a unui preot;
mama lUI Jean-Jacques a murit în ziua naşteni acestuia (1712). ,.Am costat viaţa mamei
mele, iar naşterea mea a fost cea dintîi dintre nenorocirile mele'(3).
In vreme ce Rousseau-tatăl repara ceasuri, Jean-Jacques îi citea ro mane sentimentale
şi pagini din Plutarh. Astfel i se dezvoltă gustul citi tului. Epuizînd biblioteca rămasă de la
mama sa, Rousseau a trecut la cărţile bunicului său: opere clasice ale literaturii antice şi
moderne (Ovi diu, Bossuet, La Bruyere, Moliere, Font€nelle ş.a.), îndeosebi Plutarh, "care,
începînd din secolul al XVI-lea, devenise un fel de manual de civism pentru orice suflet
republican'(4).
Acest fel de viaţă a fost brusc întrerupt pe cînd împlinea zece ani. În urma unei certe,
tatăl său a preferat să se exileze pentru restul vieţii, decît să suporte o atingere a onoarei şi
a libertăţii lui. (Nestatornic şi visător, Isaac Rousseau avea o fire de aventurier; înainte de
naşterea lui Jean-Jacques, el a fost, Un timp, ceasornicar al seraiului din Constanti
nopol: era, de asemenea, şi vînător pasionat; flind ofensat de un ofiţer din serviciul Franţei,
moşier influent al cărui unchi era primul "sindic" al Gencvei, l-a lovit cu spada după ce
ofiţerul a refuzat să primească duelul; Isaac a fost condamnat, în contumacie, să "ceară
iertare în ge
nunchi", să plătească amendă şi cheltuieli, şi să facă treI luni de închi soare.)

1) d N A. K o n s t a n t in o v, Concepţiile pedagogice aZe lui J.-J. Rousseau Analele Rom.-Sov., seria ped. psih. nr.
1/1953, p. 103.
2) Biografii lUl Rousseau au căutat, cu o nebănuită stăruinţă, să se oprească chIar si la cele mai neînsemnate
amănunte din viaţa acestei familii. De exemplu, s€ menţionează că sora lui Isaac Rousseau (tatăl lui Jean-Jacques)
a fost pedepsită. în 1699, pentru că la opt zile după căsătona ei cu Gabriel Bernard (unchiul lUI Jean-Jacques) a
adus pe lume un copil ... (ef. J.-J. Ro u s s e au, Emtl oder ilber die Erztehung, I, p. VII. Ubersetzt mit Biographie
und Kommentar von Dr. C. von Sallwiirk Vlerte Aui!., 1. Band, 1907; II. Band, 1911; Langensalza, Beyer und
Sohne; nota Sallwiirk).
3) J -J. Ro u s s e a u, Oeuvres completes (ConfessionsJ, tome I, 1861, p. 2. 4) J. L. Le ce r c 1 e, mtroducere la. J.-
J. Rousseau, Discurs asupra inegarităţii dintre oameni, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 11.

XII Rămas sub tutela unchiului său, Bernard, Jean-Jacques e trimis în

Bessey şi încredInţat pastorului LambercIer. spre a învăţa latina şi "în treaga grămadă de
nimicuri care o însoţeşte sub numele de educaţie"l). Cei dOI ani (1722-1723) pe care i-a
petrecut în Bossey constituie singura perioadă de studiu mai cfganizat dIn data lui.
A fost dat apoi (1724) unui notar ca să înveţe, după propria sa expre SIC, "meseria
folositoare de şicanator".
Socotit . .incapabil'· pentru munca de cancelarie. s-a angajat ca ucenic la gravorul
Ducommun (1725). TIrania ŞI brutalitatea acestuia l-a făcut munca insuportabilă: ca să
scape de bătaie şi de foame a fost silit să mintă, să fure. să lene\ ească.
La şaisprezece ani, "neliniştit, nemulţumit de toate şi de sine", . . . "fără plăcerea vîrsteI,
sfîşiat de dorinţe al căror obiect nu-l cunoştea. pEng:nd cu lacrimi fără motiv, suspinînd
fără să ştie de ce, mîngîindu-şi duios himerele", b lipsa cuiva care să i le preţuiască2) -
-

Jean
Jacquec:; părăseşte Geneva (în seara zilei cînd, întors din hoinărelile lui obişnuite, găsise
porţile oraşului închise). Timp de treisprezece ani a dus o \"iaţă de \'agabond, plină de
mizerii.
I
n 1728, o întîlneşte, la Annecy, pe d-na de Warens, în urma reco mandării date de un
pastor din Confignon (Savoia), la care se aciuase şi care descoperise în Rousseau " ...
chemarea lui Dumnezeu" de a se converti la catolicism. D-na de Warens, o aventurieră fără
principii şi scrupule, făcea parte dintr-un fel de ,.agenţie" de convertire a protes tanţilor.
Rousseau e trimis la azilul Torino, unde se converteşte la religia catolică dIn oportuoism,
fără nici un fel de cOl1\-ingere. La Torino stă cîteva săptămîni la o frumoasd comerciantă.
Se angajează apoi lacheu la contesa de Vercellis şi la contele de Gouvon. al cărui fiu (un
abate) îl învaţă italiana3).
După un timp, Rousseau părăseşte pe neaşteptate Torino pentru a re\'eni la Annecy
pe lîngă d-na de Warens. Urmează unele lecţii de mu zică cu profesorul copiilor din corul
catedralei.
In peregrinările lui ca amant şi om de încredere al d-nei de Warens, ajunge la Lyon,
trece prin Geneva, Nyon (unde îl vede pe tatăl său), Fribourg, Lausanne (unde, sub alt
nume, dă un concert nenorocit), Vevey, Neuchâtel (aici continuă să dea lecţii de muzică,
pe care, tot predind-o, a sfîrşit prin a o învăţa). Se întovărăşeşte cu un arhimandnt grec,
care strîngea bani pentru "restabilirea sfîntului mormînt".
 Trece prin Berna şi Soleure, unde a fost reţinut de ambasadorul Fran ţei, apoi este trimis la
Paris ca educator al unui copil. Face pe jos dru mul pînă la Paris; dar, neînţelegîndu-se cu
tatăl "elevului", se reintoarce. tot pe jos, în Savoia, la Charmettes, unde se mutase d-na de
Warens.

1) J -J. Reu s s e a u, Oeuvres completes (ConfesswnsJ, teme I, 1861, p. 5. Viaţa lui Rousseau ne este
cunoscută pînă în cele mai mIci şi neînsemnate amănunte din Confeswni (Les confessions); Rousseau
pare de o impresionantă sinceritate chiar şi în unele îndOlelnice pagim halucinante, care se întilnesc şi in
Reveriile unut homar smguratic.
2) Ibidem, p. 20.
2) In acest timp ( 1728-1729) el a vizitat pe un abate din Savoia (Gaune), iar la semmarul dm Annecy, l-a
cunoscut pe tînărul abate Gâtier. Reunind pe Gâtier cu Gaime, Rousseau avea "originalul" vicarului din
Savoia.
Găsind o ocupaţie la cadastru, continud să. dea ŞI leCţIi de muzlcă. O boală
(presupusă de inimă) îl sileşte să stea două lUni la Mon:pellier (după Cf', in urma umil
accident fusese în pericol să orbcască).
La Annecy (unde urma să facă teo:ogIa, dar nu a rămas în seminar). in căsuţa din
Charmettes, de lîngă Chambery, Rousseau cIteşte mult. la intîmplare ce e drept, dar
începe să-şi facă singur o cultură mal temeI nică.
Perioada şederii lui Rousseau la Charmettes (1732-1740) constituie o etapă decisivă în
formarea sa intelectuală de autodidact, precum şi în elaborarea concepţiei sale deiste cu
nuanţe panteiste. Le Sage, abatele Prevost, Scrisorile filosofice ale lui Vo�taire, - care i-
au format gustul pentru studiu şi eleganţa stilului -; apoi scrierile lui Locke, Leibniz,
Montaigne, Bayle, lucrările solitanlor de la Port-Royal, Descartes, :\fale branche etc. au fost
cărţile lui de învăţătură, alături de marea .,carte" a naturii, pe care a iubit-o cu pasiune
toată viaţa.
în 1740. după ce raporturile sale cu d-na de Warens se răclseră, Rousseau pleacă la
Lyon, ca educator al copiilor d-lui de Mably, fratele filosofului Mably. La Lyon scrie Proiect
pentru educaţia d-lui de Saint J1arie.
în 1741 revine la Charmettes. în acelaşi an se desparte de d-na de Warens.
în vîrstă de 29 de ani şi cu gîndul de a-şi croi un drum în vIaţă şi a-şi face o situaţie, se
expatriază. Ajunge la Paris cu 15 ludovici în buzu nar, manuscrisul uneI mici comedii
(Narcis) şi un proiect de notaţIe mu zicală'). Proiectul a fost prezentat, fără succes,
Academiei de Ştimţe
" . .. Din această educaţie fără famil1e, fără colegiu, fără dascăl, a leŞ It această
minunată înţelepciune, VIrtute, sensibilitate: Jean-Jacques'(2). După anii de formare al
copIlănei şi tinereţii, după încercările, c.dU tănle, neliniş:tile şi rătăcinle ace<;tei faze din
viata sa, Rousseau îŞI de fineşte caracterul şi orientarea, devenmd, într-o a doua fazd, un
critic profund şi prDtestatar al orînduiriI SOCIale, al CIVIlIzaţiei şi culturÎl trm pului.

Astfel s-au conturat, treptat, unele trăsătun esenţiale pentru Rousseau omul: " . .. timid,
fără voinţă, fără caracter, căzut repede în prada unei vieţi aventuroase, visînd, homărind,
bme înzestrat, dar indolent, nestator nic, leneş, uituc, fără cheag în nimic, lipsit de grIja zilei
de mîine 'Şi dorind numai liniştea uneI existente mediocre şi neocupatc, fără nevoi prea
mari, afară de un gust senzual pentru reveria romanţIOasă ŞI vo luptoasă . .. El era, adaugă
Romain Rolland, D fire veselă, Iubitoare, sedu cătoare, fluşturatică, uitucă, gata să Se
îndemne la toate, incapabilă să reZiSte înc1inărilor, extrem de slabă şi recunoscîndu-şi
acest cusur, dar structural sănătoasă. lipsită de răutate, lipsită de impuritate,(3).

1) "PrOlectul" era un SIstem de notaţIe mUZIcală prIn ctfre.

1) J. Le m a î t r e, op. CIt., p. 216.
3; Pagini nemuritoare ale lut J -J Rousseau, alese �L expltcate ae R. H. o 11 a n d, Bucureşti, Socec, 1 929, p. 1 3, 17
.

XIV AGolescent şi tînăr de o extraordinară susceptlbihtate şi sensibilitate irr.agmativă, împletită cu un

accentuat orgoliu, care se întemeia pe con ştiinţa delicateţel lui fIreşti şi a superiorităţii lUl
mtelectuale, în perso nalitatea lUl Jean-Jacques. "printr-un joc natural, rănile sensibIlităţii ii
exasperau orgoliuL iar orgoliul îi făcea mai dureroase rănile sensibili tăţii . "1) Leagă, cu o
 uşurinţă uimitoare. prietenie cu un escroc gene \-ez (cu care \-agabondă la ţară) sau cu
Diderot. cu un mUZIcant boem sau cu Grimm, pentru ca apoi să-şi părăsească . .idolii". fie
pentru că nu corespundeau imagimi miţiale ce şi-o formase despre ei, fIe de teama ca nu
cumva afectiunea pe care le-o acorda să întîlnească indIferenţă sau batjocură2).
în acelaşi timp însă, viaţa rătăcitoare, neliniştită şi visătoare i-a dez yoltat nu numai
inteligenţa şi iubirea de natură, care l-au făcut să ini ţIeze poezia romantică, ci i-au dat şi o
experienţă de o bogăţie rară pen tru scriitorii vremii sale, care avea să-i alimenteze spiritul
de revoltă în
faţa orînduirii sociale, a mizeriei poporului, a umilinţelor josnice în care se zbătea omul
simplu în mijlocul societăţii aristocrate a primelor de cenii ale secolului al XVIII-lea.
Autodidactul cu maniere de plebeu ajunge astfel într-o zi - mînat de gîndul de a-şi deschide
o perspectivă în viaţă - în societatea .,înaltă" a Parisului, dominată de plăceri şi corupţie;
era timId şi stîngaci, dar de o excepţională energie intelectuală. Hoinărind prin cafenele şi
saloane, face la Paris cunoştinţă cu Condillac, Marivaux, Fonienelle, Mably etc. şi se
împrieteneşte cu Diderot. Prin iezuitul Castel cunoaşte pe doamnele de Beuzenval şi Dupin
(bunica scrii
toarei George Sand), pe de Francueil şi, prin acesta, pe d-nele d'Epinay şi d'Houdetot. Cu
de Francueil, fermier genera13), ginerele doamnei Dupin, urmează un curs de chimie şi îi
devine casier. In acelaşI timp începe să compună opera Muzele galante şi publică
Disertaţie asupra muzicii mo
derne.
Cu sprijinul femeilor influente - căci "situaţiile" se obţineau în şi prin saloanele
arist,ocraţiei - Rousseau ocupă postul de secretar al am basadei franceze din Veneţia
(1743), după ce fusese secretar al familiei Dupm. In timpul şederii sale la Veneţia (18 luni)
se interesează de pro blemele politice şi concepe planul unei mari lucrări despre Instituţiile
politice, din oare va scrie, mai tîrziu, numai introducerea (Contractul so cial). In 1744, după o
ceartă cu ambasadorul, revine la Paris. Fermierii generali şi soţiile lor au continuat să-I
sprijine.

1) J. L ema i t r e, op. cit., p. 16.

2) 1 btdem, p 20
3) In vechlUl reglm (feudal) dmaintea revoluţlei franceze, fermteru (arendaşu) ge nerali erau acei financiari care
obţineau, prm adjudecare (liCItaţie), dreptul de a percepe impOZIte, in schimbul unei sume fixe pe care o
vărsau in trezoreria statului. (In 1789 existau 51 de fermlen generall.) Intre preţul lIcitaţiei SI cuantumul
sumelor încasate dm impozite exista întotdeauna o diferenţă mai mult sau mai puţin accentuată, care
constituia venitul fermierului general. Pnn acest mod de exploatare a poporului (pe care Rousseau îl
detesta), unii (ca Samuel Bernard) au făcut aven fabuloase. Helvetius ŞI LavOlsier au fost ferffilerl generall.
Constituanta a suprimat sistemul de arendare a încasării impozitelor.
Prin 1745 îşi ia ca tovarăşă de viaţă, deocamdată fără căsătorie, pe 7herese Le\-
asseur, o tînără îngrijitoare de hotel. In acelaşi :irr:p, ter:nmă .Vluzele galante.
Tnerese Levassew'. . cu spiritul aşa cum i �-a făcut natLlra . . . n-a ştiut niciodată să
citească bine, deşi scria binişor . nu putea mClodată urP1ări ordir..ea celor douăsprezece
luni ale anu:ul, nu cunostea mei o cIfră ... nu ştia să socotească banii, nici preţul vreuI:ui
lLlcru . . CL: greu, după un efort ce mai bine de o lună_ a reLlşit să cunoască pe un cadran
orele. _. Dar, această persoană atît de lim�tată şi, dacă vreţi, atît de stu
pidă e o sfătuitoare excelentă îi1. sItuaţiile dificile!)". Therese - utîlă şi funestă în viaţa lui
Rousseau - i-a dat cmci copii. pe care îi ducea, cum veneal... pe lume şi fără să-i \-adă
Jean-Jacques, la Casa copIilo.l găsiţi. Părăsirea copiilor nu-i poate fi Iertată. "Dar faptul nu
trebuie judecat pe baza ideilor de astăzi. El aparţinea unei practicI cL:rente în secolul ai
XVIII-lea, inclusiv în sînul aristocraţiei. Nu constItuia pentru nimeni un secret fapiul că
d'Alembert era fiul d-nei de Tencin, părăsit ce ea la uşa unei biserici":?). Rousseau avea
greutăţi băneşti cu întreţinerea în
tregii familii a Therese-ei, însă ni se pare surprinzătoare motiva:-ea sa de mal tîrzIU că şi-a
dat ccpiii "educaţiei publice" - ca să devină munci tori sau ţărani, nu aventurieri şi vînători de
noroc - copii pe care nu i-a putut creşte, .,crezînd că face un act de cetăţean şi de tată şi
consi derîndu-se membru al republicii lui Platon'(3)
 Rousseau s-a împrietenit în acest timp cu Grimm şi a făcut cunoş tinţă cu d·Alembert.
Colaborează cu Vol1..aire şi Rameau, retuşînd opera Petrecerile Zui Ramire. Incepu să fle
cunoscut ca muzician şi dramaturg. Scrie o tragedie (Descoperirea lumii noi), comedil
(Angajamentul teme rar, Prizonierii de război), epistole în versuri etc.; i se reprezin:ă ope:'a
Muzele galante. In 1748 o cunoaşte pe d-na d'Epinay şi cinează cu echipa EncicZopediei
pentru care redacta articole asupra muzicii.
Dar "el se găsea încă la vîrsta de 37 de ani, printre mulţimea tie scriitoraşi fără
destinaţie determinată, care strîngeau firimiturile de la masa mecenaţilor finanţei şi a
femeiior"4); aceasta pînă în vara anului 1749; e anul în care în gîndirea lui Rousseau se
produce o re orientare subită ce-i dezvăluie resursele sale geniale.
Diderot, care scrisese celebra Scrisoare asupra orbilor (LeUre sur les aveugZes),
prima sa lucrare în care apar făţiş idei materialiste şi ateiste,

1) J.-J. Ro u s s e a u, Oeuvres completes (Conjessions), tome I, 1861, p. 171. 2) J. L. Le cer c 1 e,

introducere la: J.-J. Ro u s s e a u, Discurs asupra tnegalttă ţii dintre oameni, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p.
13.
3) cf. J. Le m a î t r e, op. cit., p. 64.
"Educaţiei publice" înseamnă aici "Casei copiilor găsiţi". In scrisoarea către d-na de Francueil din 20
aprilie 1751 (cf. J.-J. Ro u s s ea u, Oeuvres completes. tome IV, 1861, p. 203-204), Rousseau indica
următoarele motive care l-au de terminat să-şi abandoneze copiii: 1) mizeria (ca să-i poată creşte "ar fI
trebuit să recurgă la protecţii, intrigă, manej şi ocupaţie josnică" ); 2) boala de care suferea (retenţie
urinară n.n.); 3) grija să nu dezonoreze pe mama (cu care nu era încă legal căsătorit - n n); 4) la Casa
-

copiilor găsiţi creşterea era bună; 5) "aşa voia şi Platon, ca toţi copiii să fIe crescuţi 'de republică, . . ca toţi
_

să fie copiii statului". Invocînd starea sa, scrie d-nei de Francueil: .,starea bogaţilor, starea voastră îmi fură
pÎInea copiilor mei . . .
"

4) R. R o 11 a n d, op. cit., p. 21.

este arestat. Hou:sseau mergea pc JOs SJ-ŞI \ lZIteze pnetenul deţinut. b turnul de la
Vincennes. cînd, cltmd Le J1ercure de France, se opre�te la anunţul temei de concurs al
Academiei din Dijon: Dacă progresul ştimţelor şi artelor a contribuit la coruperea sau la
purificarea moravu
rilor? Ameţit de asaltul necontenit al ideilor ce-l copleşeau. stă agitat o jumătate de oră la
umbra unui arbore: se trezeşte cu vesta udă de 1aC1'11111: .,În acest moment am văzut
un alt univers şi al11 de\'emt un alt om"!), scria mai tîrziu Rousseau
ZgudUlrea interioară s-a mamfestat şi în forme vizibile, odată cu publicarea răspunsulUl
său la tema Academiei din Dijon' renunţă la ClO rapil albi. îşi vinde ceasul. aruncă spada,
îşi schImbă peruca şi îmbi'acă o haină burgheză de postav gros .. Astfel, tema de concurs
a AcademIeI dm Dijon a constitUlt faptul întîmplător care i-a dat lui Rousseau pri lejul să
deschidă lupta pe plan ideologic împotrh a orînduirii sociale în care trăia. Din acel moment
începe să nu mai cruţe nimic; dintr-o izolare dm ce în ce mai accentuată, - care-i va
stimula, în cele din urmă, spre bătrîneţe, mania persecuţiei, - Rousseau va ataca cu o
energie şi vio lenţă fără precedent înseşi temeliile culturii ŞI civilizaţiei vremii sale.
'"

In Franţa secolului al XVIII-lea, luxul şi rafinamentul exterior al curţu ŞI aristocraţiei feudale

contrasta izbitor cu mizeria maselor popu lare; corupţia şi decăderea morală a claselor "de
sus" devenise îngrijo ra.Loarc Housseau zugrăvea tabloul acesteI societăţi în următorii
termem'
.,De acum înainte trebuie să ne păzim să ne arătăm vreodată aşa elIm sîf\tem; CăC-I,
la doi oameni ale căror mterese se potrivesc, 11 se opun poate o sui.J de mii, şi nu existJ alt
mIjloc pentru a reuşi decît �ă-i înşeli :sau Să-I nimiceşti pe aceşti oameni Iată izvorul
funest al vÎo
len�clor, trădănloL perfId1110r şi al tuturor ororilor pc care le pretinde in mod necesar o
stare de lucruri în care fIecare, prcfJcîndu-sc ca. 11.1- Cl"CaZd pentru bunăstarea sau
reputaţia celorlalţI, nu caută decît sa.-şi
ndiLe bunăstarea şi reputaţia sa deasupra celorlalţi şi în dauna lor. �c am dobîndit din
aceasta?2) Multă flecăreală, oameni bogati şi pc cci care argumentează continuu, adică pe
duşmanii virtuţii şi al bunulUi SImţ. in schlmb, am pierdut inocenţa şi bunele moravuri.
Mulţimea se zbc::te în mizerie; toţi sînt sc1avii viciului. Crimele necomise stau în fun dul
suflei.elor şi nu le lIpseşte, pentru a fi săvîrşite, decît asIgurarea imunităţii
Stranie şi funestă orîndUIre, în care bogăţiile acumulate înlesnesc totdeauna
mijloacele de a acumula bogăţii mai mari ŞI în care celUi ce n-are nimic îi este imposibIl să
dobîndească ceva; în care omul de bine n-are nici un mijloc de a Ieşi din mizerIe, în care
escrocÎl sînt cei mal preţuiţi şi în care trebuie să renunţi în mod necesar la virtute pentru a
deveni un om cinstit! Ştiu că declamatorii au spus toate acestea de o sută

1) J -J Ro u s s ea u, Oeu�res completes (Confesswns), tome r, 1861, p. 181 2) Intrebarea se referă la un

paragraf anterior, în care e vorba de opinia curent.l, potrivit căreIa stiinţa, arta, dreptul etc. ar fi creat raporturi
de dependenţă şi ajutor reCIproc, mterese comune în societate.
de 01'1: dar ei 1<: spu::1eau declamînd, ia!' eu le spun înte;neÎat: ei au \"ăzut :rău.:., iar eu îi
descopăr cauzele; eu le pun. Îndeosebi, Înaintea ochilor un lucru foarte liniştitor şi foarte
util. arătînd că :oate aceste ncii nu apar ţin atît orr..ului, cît omului rău guvernat;'!). AP81
adăuga, în notă, la acest p asaj : .. "(;n sălbatic este "lL"l om, şi un european este tot un om.
Semi filosoful conchide îndată că L:nul nu preţuieşte mai :r:1ult decît altul; dar filosoful zice:
în Europa, guverl1ămîntul. legile, obiceiurile, mteresul, totul sileşte pe oameni să se înşele
lh"lul pe altul şi neîncetat; totul le face o datorie din viciu; trebuie să fie mlşei pentru a fi
înţelepţi. căci ClU exista r:ebunie mai mare decît să produci fericirea pungaşilor în dauna
feric:rii proprii. Printre sălbatici, inten�sul personal vorbeşte tot aşa de puternic ca pridre
nOI, dar el nu spune aceleaşi lucruri: dragostea de s8cietate şi grija apărării comune sînt
singurele legături care îl unesc; acest cuvînt de proprietate, care-i costă atîtea crime pe
oamenii noştri cinstiţi. n-are aproape mei ur: sens printre ei . . . spun, cu regret, că omul de
bine este cel ce n-are ne\-oie să înşele pe nimeni, şi sălbaticul este un astfel de om'·2).
Idealizarea sălbaticului în opoziţIe cu omul CiVl�izat nu e un motiv care să ne abată
atenţia de la starea societăţi� dil1 această perioadă pre revoluţionară. Chiar şi cercmEe
intelectuale ale enciclcpcdiştilor au fost a�rase de acest mod dc viaţă. Voltaire, baronul
d'Holbach Ş a., deşI re prezentau noul spirit al secolului, care luptă cu îndîrjire împotrIva pre
judecăţilor şi a viciilor vechiulUl regIm, au profitat de pe urma abuzu rIlor pe care le
combăteau . . . Voltaire a trăit ca un senior, însă Rous seau - SCrie Marx - "s-a ţinut
întotdeauna departe de orzce c ompromis, fie şi aparent, cu autorităţile existente((3) şi a
rămas sărac.
În Consideraţii asupra guvernămîntului Poloniei (1772), scriere tîrzie, Rousseau nu
schimbă elem€nte:e esenţia:c care definea� imagmea socie tăţii timpulUl:
"Nu mai există az� francezi, gem:ani, spanioli. mCl chiar englezi. orice s-ar spune; nu
există decît eUl opcni. Toţi au aceleaşi gusturi, aceleaşi pasiuni, aceleaşi moravuri, pentru
că nici unul n-a p-,imit o formă naţio nală printr-o instituţie4) particulară. Toţi vo�' face
aceleaşi lucruri în ace leaşi împrejurări; :oţi îşi vor zice dezmteresaţl şi vor fi escroci; toţi vor
vorbi de binele public şi nu se vor gîn.di dec:t la ei înşişi; toţi se vor lăuda mult cu starea
mijlocie şi vor vrea să fie un Cresus5): n-au nici o ambiţie decît pentru lux; n-au mei o
pasiune decît cea a aurulUI : siguri dc a aVea cU ajutorul lui tot ce-i ademeneşte, toţi se vor
vinde celUl dmUi care ar voi să-i clL.'11pere. Ce le pasă cărui stăpîn se supun şi legile

1) Prefaţa la Nal'CtS (comedIe scrisă în 1733; prefata din 1752, cînd a fust jucată'; în J.-J Ro u s s e a u,
Oeu�res completes, tome III, 1860, P 195-196. 2) .J -J. Ro u s s e a u, Oeuvres completes, iome III, 1860, p. 196
(nota). �) J. L. Le cer c 1 e, mtroducere -la; J.-J. R o li S S ea u, D�scurs asupra ongma megalităţii dmtre
oamem, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 7 (sublinierea noastră).
4) EducatIe.
s
5; Cresu , ulhmul rege al anticei LIdll, înVInS de CIrus: celebru prm bogăţille acu mulate din nisipurile aurifere
dm Pac tol.
2 - I:mll sau despre educaţle
cărui �tat le respectă? Nur.:ai să găsească had ca să-i fure şi femei ca să le corupă şi vor
fi pretutindeni în tara 10r:;1).
îndrăzneala lui Rousseau de a lovi dIrect, cu o forţă morală nebănuită, s�îlpii şubrezi
 ai acestei societăţi pline de rataţi, de sceptici, de libertini şi de ipocriţi religioşi. şi de a pune
în dIscuţie nu numai cultura timpului, ci şi baza ei - proprietatea privată - nu va întîrzia
dezlănţuirea osti
lităţii coaliza te . a forţelor reacţionare, de la favoriţii regelui, la parla mentari şi episcopi.
S-a pus pe seama stîngăciei şi a unei susceptibilităţi exagerate con� îlictul lui
Rousseau cu societatea vremii. Desigur, el n-avea nici presti giul lui d'Alembert, nici \-erva,
savoarea şi ironia caustică a lui Voltaire, care domina grupul "revoluţionar" al
enciclopediştilor; la el nu întîlnim nici ameţitoarea elocinţă a lui Diderot, nici expresia fină şi
rece a lui Grimm; el gîndea profund şi încet; era solitar şi "aparte". Trăsărturile ca
racterului lui Rousseau explică însă numai în parte unele ciudăţenii ale comportării sale;
ele nu explică geneza operei şi atitudinea etică a omu lui; rădăcinile adînci ŞI
determinan1:e ale acestora sînt de căutat i11 pozi ţia lui de clasă.
Franţa epociI premergătoare revoluţiei burgheze dm 1789 era o ţară agncolă Cel 26 000
000 locuitori, dintre care 23 000 000 de ţărani. Orindui rea feudală împărţise populaţia îl1
trei "stări": clerul, nobilimea şi "sta rea a treia". Nobilii şi clericii feudali, în număr ,de vreo
300 000 de mari latifundiari, dominau - cu sprijinul monarhiei absolute - întreaga viaţă
economIcă şi politică a ţărIi. "Starea a treia", compusă în cea mai mare parte din ţărănime,
nu era o clasă SOCIală omogenă, deşi era umtă im potriva monarhlei, a nobilimii şi a
bisericii catolice; ea mai cuprindea marea şi mica burg,hezie (negustorii bogaţi, fermierii
generali, mcşterii posesori de ateliere) etc. Ţărănimea, cu toate că formal ieşise din iobăgie
pe la mijlocul secolului, era apăsată de grelele impozite feudale şi regale. Intre aceste
pături existau opoziţii evidente: micii proprietari agricoli intrau în conflict cu fermierii
generali, meşte:şugarii cu proprietariI manufacturilor, negustorii cu ţăranii săraci pe care 'îi
exploatau et'c.
Doctrinele filosofice şi politice ale vremii oglindesc aceste stări şi con flicte. Burghezia,
noua clasă în ascensiune, situîndu-se în fruntea stării a treia, a dus o luptă îndîrjită
împotriva regimului monarhie absolut, atacînd concepţia feudală de viaţă din toate
direcţiile2). Centrul ideologic al intelectuaUtăţii revoluţionare burgheze, ,grupul
enciclopediştilor, a cuprins gînditori, oameni de ştiinţă şi scriitori, care, în cadrul asaltului
general contr'a feudalismului, reprezentau concepţii neunitare, întrucît reflectau şi exprimau
revendicări ale unor ţ:ături diferite ale burgheziei. Voltaire, Helvetius, Id'Holbach, de
exemplu, ei înşişi financiari şi capita
lişti - care susţineau intereseie şi orientarea burgheziei progresiste - credeau în ellberarea
"întregii omeniri în suferinţă" prin tdumful raţiunii şi răspînd irea culturii.
"Religia, concepţia despre natură, societatea, ordmea de stat, toate au fost supuse
celei mai necruţătoare critid; toate trebuiau să-şi justifIce

1) J -J R o li S S e a li, Oeuvres completes, tome 1, 1861, p. 706 .

2) ef. N. A. Konstantlnov, E. N. Me dîns k i, M. F. Şabaeva, Istona pedagogie�, E.S D.P., Bucureşh, 1959, p. 67.
existenţa în faţa scaunului de judecată al raţiunii sau să renu::lţe la exis tentă. Ratmnea a
devenit unica măsură a tot ce exista ... Toa:e formele de societate şi de stat de pînă
atunci, toate reprezentările tradIţionale a:.1 fost aruncate la lada de vechIturi ca iraţionale ;
lumea fusese condusă pînă atunci numai de prejudecăţi, şi tot trecutul ei nu merita decît
com pătimire şi dispreţ. Abia acum răsărea soarele (Imperiul raţi'clnii); de acum înainte
superstiţia, nedreptatea, privilegiile şi asuprirea trebuiau să cedeze locul adevărului e:ern,
dreptăţii eterne, egalităţii - care îşi are rădăcimle în natura însăşi - şi drepturilor inalienabile
ale omuhu.
Ştim acum că acest imperiu al raţiunii nu a fost altceva decît impe riul idealizat al
burgheziei, că egalitatea s-a redus la egal:tatea burgheză în faţa legii, că proprietatea
burgheză a fost proclamată unul din dreptu rIle fundamentale ale omului şi că statul raţiunii,
contractul social al lui Rousseau, a fost tradus în viaţă şi nu putea fi altfel tradus în viaţă
decît numai ca republică democratică burgheză. Intocmai ca şi predecesorii lor, marii
cugetători ai secolului al XVIII-lea nu p uteau să depăşească limi tele în care îi îngrădea
propria lor epocă"l) .
ElIberarea poporului nu era considerată ca posibilă doar printr-o ac ţiune revoluţionară
a maselor, ci ca rezultat al unui progres paşnic de la orînduirea feudală la cea burgteză, în
care monarhul constituţional, se parat de bIserică, devine prietenul fIlosofilor .. Sîntem în
secolul "lumi nilor", cînd ideologii marii burghezii credeau fanatic în progresul infinit al
omenirii prin raţiune şi educaţie.
Mica burghezie avea o poziţie distinctă în această desfăşurare a luptei dintre forţele
revoluţionare şi cele reacţionare. Pe de o parte, ea era in teresată, împreună cu marea
burghezie, la dărîmarea edIficiului vechi.i orînduiri, dar, pe de altă parte, dezvoltarea
capitalismuluI avea să sape temelia însăşi a eXIstenţei ei prin exproprierea miciI proprietăţi
de către marea proprietate.
In domeniul Ideologic, reprezentanţii micii burghezii sînt adepţii unui radicalism politic
şi social destul de apropiat de ideile democratice; ei depăşesc - cu Rousseau - concepţia
uneI monarhii constituţionale şi a suveranului "luminat" şi vestesc republica şi
suveranitatea poporului. In timp ce marea burghezie sprijinea dezvoltarea forţelor de
producţie, pro
gresul şi ştiinţa (gînditorii progresişti ai vremii se apropie de materialism, de ateism),
ideologii mkil burghezii îşi definesc aspiraţiile sub forma uto picei egalităţi economice şi
sociale, într-un regim al micii proprietăţi re zultate din munca personală. "Cum acest vis este
contrar dezvoltării e co nomice inevitabile, mica burghezie nu poate decît să deplîngă
progresul, în care ea vede în realitate un regres, propriul ei regres. Ea prIveşte cu
neîncredere dezvoltarea ştiinţei, instrument al progresului, şi nu poate
acorda o încredere fără rezervă raţiunii, armă a ştiinţei2). Inăuntrul ideologiei progresiste
se definesc şi elementele unei doctrine comuniste (MoreUy şi Mably)3) care exprima
revendicările celor mai oropsite pături ale stării a treia.

1) F. E n gel s, Anti-Duhring, ed. a 3-a, Bucureşti, E.S.P.L.P ., 1955, p. 23-25. 2) J. L. Le cer c 1 e. introducere
la: J.-J. Ro u s s e a u, Discurs as-:.pra i"lcgalitcţ,i dmtre oameni, Bucureşti, Ed. ,?tiinţifică, 1958, p. 9.
3) v. F. E n gel s, Anti-Dilhring, ed. a 3-a, Bucureşti, E.S P.L P., 1955, p. 26. 2*

"în această perspectivă trebuie prÎ\-ită opera lui Rousseau, eare a dat maselor m:cii
burghezii o ideologie. Rousseau este mai îr..aintat şi, tot odată, mai timid deCÎt
enciclopediştil. )'Iult mai cutezător şi mai pro=und .in politică, rămîne mult în urma celor
mai progresişti dintre ei în dome niul filosofic. Aceasta este CG:1tradicţla adîncă a operei lui
Rousseau, COl1- tradicţie care se datorează nu unei eclipse a geniului său. ci situaţiei con
tradic�GrÎl a micii burghezii, al cărei purtător de CUYÎnt a fost"l).
Să urmărim, în lumina acestei perspective, cursul dezvoltă�':i gîndiri: lui Rousseau în
prir..cipalele lui lucrări şi. îndeosebi, în opera pedagogică în aceeaşi tîrzie prefaţă la Narcis
sau îndrăgostituZ de sine însuşi, Rousseau consideră scrierile sale anterioare Discursului
asupra ştiinţelor
şi a7"telor ... "copii ne legitimi pe care îi mai mîngîi încă cu plăcere. ro şind că le eşti tată,
cărora le spui ultimul rămas bun şi pe care îi trimiţi să-şi caute norocul, fără să te prea
sinchiseşti de ceea ce vor de,·eni'(2).
Discursul care a obtinut premiul Academiei din Dijon, în anu: 1750, asupra acestei
chestlul�i propuse de aceeaşi Acaden:ie: Dacă progresul ştiinţelor şi artelor a contribuit la
purificarea moravurilor, cunoscut sub denumirea de Discurs asupra ştii'Y/,ţelor şi artelor, a
definit noua orientare a lui Rousseau şi i-a creat celebritatea. Scurt (aproximativ 50 de
pagini), declamator şi retoric, acest eseu cuprinde in miniatură ideile esenţiale pe care le
va dezyolta în operele sale ulterioare. Eseul are următorul motto :

Barbarus hic ego sum,

quia non inteZZigor illis.
O vid i u, Trist. V, eleg. 10, V, 373).

In prima parte se afirmă că spiritul uman s-a COI'Upt pe măsură ce ştiinţele şi artele au
avansat spre perfecţiune. "In vreme ce guvernă mîntui şi legil€ se îngrijesc de siguranţa şi
bunăstarea oamenilor în socie tate, ştiinţele, literele şi artele, mai puţin despotice şi
poate mai puter nice, aşază ghirlande de flori peste lanţurile de care sint împovăraţi
oamenii, înnăbuşă în ei sentimentul acelei libertăţi originare pentru care păreau că sînt
născuţi, îi fac să-şi iubească sclavia şi formează din ei ceea ce numim popoare civilizate . . .

Ar fi plăcut să trăieşti printre noi, dacă înfăţişarea exterioară ar fi întotdeauna imaginea

dispozi'�iilor sufle
teşti, dacă decenţa ar fi virtutea, dacă maximele noastre ne-ar serVl de reguli, dacă
adevărata filosofie ar fi inseparabilă de titlul de filosof! ... Sub haina rustică a unui plugar şi nu
sub haina poleită a unui curlean vom găsi forţa şi vigoarea corpului ... Omul de bine este un
atlet căruia îi place să lupte gol; el dispreţuieşte aceste netrebnice ornamente, care i-ar
stînjeni folosirea puterilor sale şi care, în majoritate, au fost inven
tate numai ca să ascundă cîte o diformitate" 4).

1) J. L Le cer c l e. introducere la: J -J. Ro u s s e a u, Discurs asupra originit in egalităţii dintre oameni, Bucureşti,
Ed. ştiinţifică, 1958, p. 10.
2) J.-J. Ro u s se a u, Oeuvres completes, tome III, 1860, p. 193.
3) , Eu sînt aice barbar: ?J.U mă pricepe nime" . .. (ef. O vid i u, Scrisori din eXLl, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1957, p.
138).
4) J.-J. Ro u s s e a u, Oeuvres co�a,pletes, tome I, 1861, p. 465.
Acestor morayuri ci\Tilizate le opune m oravurile auS'tere ale celor dintîi perşi şi
romani: şi adaugă prozopopeea lui Fabricius1) Apoi con chide : .,Iată CU!TI. luxul,
destrămarea şi sdavia au fost întotdeauna pe deapsa efortunlor orgolioase pe care le-am
făcut spre a :eşi elin ferIcita ignoranţă în care Înţelepciunea eternă ne-a plasat. Vălul gros
cu care aceasta şi-a acoperit :oate activităţile părea că ne previne de ajuns că nu ne-a
sortit unor cercetări zadanţîce ... OaP-1enii sînt pervertiţi ; ar fi şi mai răi dacă ar fI avut
nenorocirea să se nască savanţi 2) . Un atac direct împotriva lwninismului.
"

In partea a doua a eseului, Rousseau încearcă să dea o explicare a surprinzătoarelor şi

paradoxalelor afirmaţii care ne-ar mîna să credem că "probitatea ar fi fiica ignoranţei"
şi că "ştiinţa şi virtutea ar fi incom patibile". D:.1pă o credinţă egipteană, trecută în Grecia
antică, un zeu, duşman al liniştii oamenilor, ar fI fost inventatorul ştiinţelor). Originea
cunoştinţelor umane nu este atît de nobilă pe cît ne pla'ce să le-o atri buim. "Astronomia s-a
născut din superstiţie; elocinţa din ambiţie, din ură, din linguşire, din minciună; geometria
din avariţie; fizica dintr-o curiozitate zadarnică; toate, împreună cu morala însăşi, din
orgoliul ome nesc. Ştiinţele şi artele s-au născut, aşadar, din viciile noastre"4). De aici
urmează că şi ştiinţele şi artele generează vicii: pierderea inutilă a timpu lui, luxul care
moleşeşt.e, corupţia gust.ului prin dorinţa de a plăcea, scăderea virtuţilor militare, educaţia
frivolă şi periculoasă a copiilor etc. Filosofii sînt şarlatani, iar invenţia tiparului este destul
de regretabilă datorită "dezordinilor îngrozitoare" pe care le-a provocat. Apoi Rousseau
încheie prin a distinge de o parte pe cei care "au înlăturat din templul muzelor piedicile ce-i
păzeau intrarea", pe cei care "au spart indiscret uşa ştiinţelor şi au introdus În sanctuarul ei
o mulţime nedemnă să se apropie ele acesta" (compilatorii) şi, de altă parte, "Verulam-ii,
Descar tes-ii, Newton-ii, ... educatorii genului uman" ; numai micul număr al celor din urmă
are menirea să "ridice monumente mîndriei spiritului

') Fabrrclus, consul roman, devenit celebru prin probltatea sa şi prin simplicltatea moravurilor sale. SImbolic,
acest nume Ilustrează îmbinarea mtegrităţii cu viaţa modestă ŞI sobră a uilui om care c:eţme o înaltă
funcţie SOCIală
Prozopopeea este o fIgură retorică în care oratorul atribuie ur,.or dIspăruţi, morţI etc. anumite
sentimente, atitudini, acţiuni etc. ca ŞI oamemlor vii. Astfel, Rousseau, mvocînd figura lui Fabricius, I se
adresează în următorii termenr: " .. , ce ar cugeta sufletul tău mare dacă, spre nenorocirea ta, chemat la
VIaţă, al fI văzut înfăţişarea străluci:toare a acesteI Rome salvate de braţele tale . .. ?"
Faoricius răspunde: " ... ce au devemt aceste ... cămme rustke, în care să IăşlUla odmioară
cumpătarea şi virtutea? Ce strălucire funestă a urmat simplI cităţil romane? .. Ce înseamnă aceste
ce ati făcut? ...
statui, tablourI ŞI edificll? Smirtiţilor, Platon, într-o cunoscută prozopopee, a
"

persomflcat legile.
2) J.-J. Ro u s s e a u, Oeuvres co-mpletes, tome I, 1861, p. 469.
J) FrontispicIUl prrmei ediţii a acestui eseu reprezenta pe Prometeu ţinînd în mînă o flacără gata să-i
însufleţească statuia. Un satir, atras de foc, se apropie de el; Prometeu îi strigă: Nu te apropia, satire, focul
arde cînd îl atingi (ef. J.-J. Ro u s s ea u, Oeuvres completes, tome I, 1861, p. 469-470, nota Petitain).
Mitul prometeic, care simbolizează, în cultura modernă, lupta omului pentru cucerirea forţelor naturale
şi a celor considerate . supranaturale". dobîndeşte astÎel la Rousseau o semnificaţie deosebită.
 �
4) J.-J. Ro u s s e a u, Oeuvres compU tes, tome I, 1861, p. 470.
uman" şi să conducă s:atele; cdci : prinţul elocinţei a fost consul al Romei,
XXII
iar cel mai mare, poate, dintre filosofi, cancelar al Angliei" 1) . Cînd RO:.1SSeail diferenţia adevărata
fIlosofie şi ştiinţă de "mulţimea nedemnă" de ele a compilatorilor, nu combătea filosofia şi
ştiinţa ca atare. ci falsa întrebuinţare a acestora în orînd Llirea socială a timpului. Disc-ursul
loyea în idolii minorităţii privilegiate : filosofia, ştiinţa, arta, precum şi în credmţa acesteia
într-un progres liniar şi infinit.
Se stie că teza anticivilizatorie, care susţinea inocenţa omului în starea de natură, opusă
viciilor din societate, era curentă în secolul al XVIII -lea : la :Uontesquieu (Scrisori persane),
Marivaux etc. ; Rousseau a putut des prinde această temă chiar din scrierile lui Montaigne şi
Fenelon. Dar el îi dă un conţinut nou. Rousseau descoperă legătura dintre viciile civili
zaţiei şi inegalitatea socială. Iar în vehemenţa, pasiunea şi expresivitatea expunerii găsim,
în parte, explicaţia înrîuririi puternice şi a difuziunii nebănuite a ide:'lor dm primul discurs.
Tonul revoluţionar al Discursului asupra ştiinţelor şi artelor va fi folosit, patruzeci de ani mai
tîrziu, de iacobini.
Succesul uimitor al primului discurs, care punea în cumpăna criticii o anum.ită ştiinţă şi
artă în momentul lansării prospectului Enciclopediei - adevărată chemare a ştiinţei
atotputernice - îl situează pe Rousseau în directă opoziţie cu grupul filosofilor
voltairieni. Diderot era mk
burghez, ca şi Rousseau, prin origine socială şi stil de viaţă; însă prin ideile sale
materialiste, ateiste etc., el era exponentul encidopedismului burgheziei franceze ; totuşi, el
nu ia d eocamdată atitudine împotriva lui Rousseau. într-o menţiune răuvoitoare,
Marmontel susţine chiar că tezele Discursului i-ar fi fost inspirate de Diderot. Mai tîrziu,
după ce s-a despărţit în mod dureros de Rousseau, Diderot scrie (în Eseul asupra
domniilor lui Claudiu şi NeTo) : "Cînd programul Academiei din Dijon apăru, el (Rousseau -
n.n.) veni să mă consulte asupra atitudinii pe care o va lua. - Atitudinea pe care vei lua-o, i-
am zis, va fi cea pe care n-o va lua nimeni. - Ai dreptate, mi-a replicat el"2).
în va1ul de critici stîrnit de acest discurs se disting cele ale regelui Stanislas al Poloniei
(ajutat de un iezuit), ale lui Bordes (academician din Lyon), alături de .cele ale lui Frederic al II-
lea, Voltaire, d 'Alem'bert, Gnmm etc In răspunsuri, Rousseau îşi precizează tezel€, scoţînd
din ce în ce mal mult în evid€nţ,ă. opoziţia dintre luxul aristocraţiei corupte şi mIzeria poporului.
Cîteva ex€mplificări sînt edificatoare.
,,!>TU din ştiinţe, mi se spune, - scrie Rousseau regelui Poloniei - ci din sînul bogăţiilor au
euat naştere întotdeauna nobleţea şi luxul. Nici eU n-am spus că luxul s-ar fi născut din
ştiinţe, ci că s-au năsout îm preună şi că luxul nu prea merge fără ştiinţă. Iată cum aş orindui
această g€nealogie. Cel dintH izvor al răului este inegalitatea : din inegalitate au venit
bogăţiile; căci aceste cuvinte de sărac şi bogat sînt relative, şi pr€ tutil'ldeni unde oamenii vor fi
egali, nu vor exista nici bogaţi, nici săraci. Din bogăţii au luat naştere luxul şi trîndăvia: din
lux au provenit artele

i) J -J. Ro u s s e a u, Oeut-res completes, tome I, 1861, p. 476.

2) J. L ema î t r e, op, Ctt., p. 80.
frumoase şi din trîndăvie ştiinţele"l) Rousseau nu poate uita himera "vîrstei de aur" a Începuturil{)r omenirIi, a
unei ipotetice "stări de na tură" în care omul era bun: În argumentarea sa întîlnim arfi::maţii ca:
.. "înainte ca aceste cuvinte {)ribile al tău şi al meu să fie inventate: înainte de a fi exista� această specie
de {)ameni cruzi şi brutali care se nmY1esc <;tăpîni ... ; înainte de a fi existat {)ameni atît de răi ca să îndrăz
nească a a\"ea prisos în vreme ce alţi oameni mor de foame2) " Iar într-D notă, puţm mai jos, adaugă:
•••

"Luxul hrăneşte o sută de săraci În {)raşele noastre Şl face să moară o sută de mii la ţară. Banul care circulă în
mîinile bogaţilor şi ale artiştilor, pentru a le oferi prisosinţe, este pierdut pentru întreţir.erea plugarului; iar
acesta n-are hamă, pentru că le trebuie firet celorlalti. Irosirea bunuril{)r care servesc la hrana oame nilor e de
ajuns ca să facă luxul {)dios umanită'ţii ... Ne trebme lichioruri pe mese, iată de ce ţăranul nu bea decît apă.
Ne trebuie pudră pentru peruci, iată de ce atîţia săraci n-au pîine'(3). Tonul revoluţionar se leagă aici de
tradiţia stilului adînc răsc{)lit{)r al unui La Bruyere, B{)ssuet şi Bourdaloue4)•
 Precizări cu privire la tezele esenţiale din Discursul asupra ştiinţelor şi artelor se mai găsesc în
amintlta prefaţă la ]l.TaTcis. Unele sînt de o valoare inc{)ntestabilă pentru înţelegerea adevăratei atitudini a
lui Rous seau faţă de decăderea morală din timpul său. "Şi astfel. scrie Jean Jacques, artele şi ştiinţele, după
ce au generat viciile, sînt necesare pen tru a le împiedica să se schimbe în crime ; ea le acopeîă cel puţin cu ua
lustru care nu permite {)trăvii să se răspîndească liber: ele distrug vir tcltca, dar lasă simulacrul public5), care
este întotdeauna un lucru fru I':1{)S; ele intr{)duc în locul oei p{)liteţea şi buna-cuviinţă, iar fricli de a părea
nemernic ii substituie teama de a părea ridic{)l.
Părerea mea este deci, şi am SpUS-D de mai multe ori, să se lase şi chiar să Se întreţină cu grijă a cad
emiile, colegiile, universităţile, bIblio tecile, spectacolele şi toate celelalte d esfătări care p ot abate ticălo'şia
oamenilor şi îi {)presc să se {)cupe in trîndăvia l{)r cu lucruri mai pericu
loase. Căci, 'Într-D ţară în care nu \Ta mai fi vorba nici de {)ameni cinstiţi, nici de bune moravurI, va fi, cel p uţi n,
mai bine să trăieşti '::'u escrOCI decît cu hoţi"G).

1) J.-J Ro u s s e a u, OeuHes eompletes, tome I, 1861, P 491.

2) Ibidem, p. 499
3) Ibidem.
4) v. J Le m a î t r e, op Clt , P 92.
5) Rousseau completează în notă: "Acest simulacru este o anumltă blîndete a mo ravurilor, care înlocuie,?te
d
uneori puritatea lor, o anumită aparenţă de or ine, care preîntîmpmă oribila confuzle, o anumită admiratie a
E
lucrurilor frumoase, care împiedică pe cei buni să fIe dat! cu totul uitării ste VIciul care îşl pune masca
virtuţii, nu ca lpocrizia pentru a înşela şi trăda, ci pentru a-şi ascunde, sub această plăcută şi sacră
imagine, oroarea pe care o are de sme insusI cind se
vede descoperit". . In alţi termeni, pasajul şi nota conţin afirmaţia că ştiinţele şi artele, odată apărute în
viata omului, nu mai pot fi înlăturate şi că trebuie să ne folosim de ele "ca de U'l medicament împotriva răului pe care
l-au orodus". dUDă ex presia lui Rousseau din prefaţa la Narcis. 6) J.-J. Ro u s s e a u, Oeuvr?s completes, tome III,
•.

1860, p. 196-197.

Voltaire, după ce prirr:.eşte Discursul asupra tiinţelor

XXIV ş şi artelor, se adresează lui Rousseau cu rînduri:e: "Am
primit, dcmnule, lucrarea d-tale împotrh"a neamului omenesc" . .. Rousseau îi răspunse că a scris-o ca să
apere neamul onenesc, "împotriva lui însuşi".
Cbd accentua pre�insele €fecte morale negaE\Te ale ştiinţelor şi arte lor, cînd d iferenţia
pe .,compi�atori" de ade\"2.ratii oameni de ştiintă '- care au chemarea să conducă statele1) - şi cînd admitea
necesitatea .. otrăvii" stiintei si artei ca f:1nă îmootriva une� decăderi morale si mai periculoase, Rous �eau
dădea expresie ideologică atitudinii caracteristice păturii sociale al cărei exponent era.
Ştiinţa, care stimulează Întotdeauna dezvoltarea forţelo�' dE' producţie, constituie o unealtă puternică
în mîna marii burghezii progresiste şi re prezenta stindardul de luptă al enciclopediştilor împotriva prejudecăti
lor secolului.
�vllca burghezie, ale cărei revendicări se oglindesc în rousseauism, con cepea, în aspiraţiile ei, un regim
social ezalitar, în care cetăţenii să fie mici proprietari. V'nica proprietate valabilă, in vederile lui Rousseau, era
cea dobîndită prin muncă personală. Dezvoltarea forţelor de pro
dudie din acea vreme ducea însă, în mod necesar, spre instaurarea rela ţiilor de producţie capitaliste, care vor
nimici mica proprietate (indife rent de originea ei). Mica burghezie se considera "nu numai oprimată de vechiul
regim. ci si ameninţată în proprietătile sale prin dezvoltarea manufacturilor'(2) . Neputîndu-se situa dincolo de
limitele secolului, micul burghez era - în atacurile sale contra orînduirii feudale - mai protes· tatar şi mai
democrat decît marele burghez; dar, în acelaşi timp, era mai înapoiat faţă de unghiul de vedere al interpretării
materialiste a lumii decît acesta, prin elementele conservatoare (prejudecăţi religioase etc.) care intrau în
concepţia lui de viaţă; el simţea nedreptatea şi corupţia, însă năzuinţele sale se opuneau cursului inevitabil al
istoriei. Lecerde conchide : " ... endckroediştii, atît aripa înaintată (Diderot, d'Holbach), cît şi aripa moderată
(Voltaire), dezvoltă programul progresist al burghe ziei, în timp ce Rousseau reprezintă interesele maselor
democratice mai revoluţionare, dar care nu pot avea un program economic pozitiv şi se refugiază în utopie"3).
După apariţia primului discurs, Rousseau începe să se izoleze de grupul filosofilor şi de saloane,
colaborează 'Însă la Enciclopedie, în care, alături de studii de muzică, publică Discursul asupra
economiei politice (1755). Eseul constituie punctul de orientare a lui Rousseau spre proble
mele politice.
In acelaşi timp, Rousseau întreprinde "reforma sa morală" şi jură să-şi "rînduiască de acum înainte conduita
 potrivit legilor virtuţii . şi"

să nu mai asculte de altă iubire decît de cea a datoriilor". "Marea revo luţie" ce se produsese în el "îi dezvălui
înaintea ochilor o altă lume morală" şi îl decise să "părăsească lumea şi strălucirile ei". Renunţă la

1) Influenţa platomcrană e evidentă.

2) J. L Le cer ele, introducere la: J -J. Ro u s s e a u, Contractul social, Bucu resti, Ed. stiinţrfică, J 957, p 46
3) J. L. Le cer c l e, mtroducere la: J.-J. Ro u s s e a u, D�scurs asupra inegali tăţii dintre oameni, Bucureşti, Ed.
ştiinţifică, 1958, p. 19.
postul de casier pe care îl deţir.ea la de Frar.cueil, fermieru� general, pentru a tră.i (Cu.
excepţia anilor petrecuţi în Elveţia, Anglia şi în :Gauphine) din modestul ,-enit de copis: de
muzică.
b 1752 i se joacă la Comedia fra:l.ceză J\-arcis (fără prea mult succes) ; apoi. la FO:l.tainebleau,
în faţa curţii, opera comică Ghicitorul satului, cu un succes real. Regele, prin duc:ele de
�A.umont, îl cheamă la castel în ,-ederea acordării unei pensii, ca răsp�ată a acestui
sucC€s; Rousseau refuză.
b 1 755, Academ!a din Dijon propu:le o nouă temă de concurs : Care este originea
inegalităţii dintre oameni? Şi dacă ea este îngăduită de legea naturală? Tema prilejuieşte
apariţia celebrului Discurs asupra ori ginii şi fundamente lor inegaZităţii dintre oamenii).
In noul discurs, Rousseau concepe istoric omul social, spre deosebire de Vol:ail'e şi de juriştii
dreptului natural. Viziunea istorică nu serveşte însă gînditorului pentru a urmări istoria
omenirii, ci spre a descoperi ipotetic, ca "o:n de ştiinţă", etapa presocială, a omului natural.
pentru ca, opunind acest om omului socia12), să-i arate celui din ur:nă că b pretinsa lui
perfecţionare rezidă izvorul tuturor mizeriilor lui.
Omul social este asemenea zeului marin Gla:.lcus (comparaţia, cu alt sens, se intîlr:.eşte
şi la Platcn, ş: la Plotin), a cărui statuie "timpul, marea şi fLlrtunae o desfigurează într-atîta,
�ncît seamănă mai puţin cu un zeu decît cu un animal feroce . . . "; nu regăsim în sufletul
omenesc "fiinţa care se poartă întotdeauna după principii certe şi invariabile, nu mai gă
sim cereasca şi majestlioasa slmpl1citate pe care i-a imprimat-o creatorul lui, ci contrastul diform
dintre pasiunea care crede că raţionează şi inte lectul în delir'(3). Rousseau îşi dă prea bine
seama de dificultatea de a distinge " originarul de artificial" , căci : " ... nu este o îndele:r.icire
uşoară să desprinzi ce este originar şi Ce este artificial în natura actuală a omu lui şi să cunoşti
bine o stare care nu mai eXista, care poate n-a existat deloc, care probabil nu va exista niciodată
şi aSUpra căreia este totuşi ne cesar să avem noţiuni juste, pentru a aprecia bine starea
noastră pre zen Lă'(4).
Primul izvor al inegalităţii dintre oameni este modificarea succesivă a constituţiei organice sub
influenţa <,ondiţiikr de vlaţă. O�"'Ilenii de la natură sînt "la fel de egali între ei cum erau
animalele din fIecare spe cie înainte ca diferite cauze fizice să fi produs variaţiile pe care le ob servăm
la unele din ele'(5). E de presupus că aceste prime schimbări n-au

1) Dzscursul asupra inegalităţii dintre oameni şi Contractul soczal, însoţite de in troducenle, comentariile şi notele
explicative ale lui J. L. Le cer c 1 e, au apă rut în 1957, 1958 în Bibhoteca fllosofică, Bucureşti, Ed. ştiinţifică. In
d
stu iUl nostru mtroductiv se reţin numai tezele semnificatlve pentru evoluţla gîndirii lw Rousseau, cuprinse în
aceste lucrări.
2
) Expresia lUI Rousseau este "l'homme de l'homme"="omul omului", adlcă omul produs de om (societate), spre
deosebire de omul natural (produs de natură). 3; J -J. Ro u s s e a u, Oeuvres completes, tome I, 1861, p. 532.
4) Ibzdem. Rousseau îŞI dă seama că ipotetica unitate de măsură şi comparaţie care o constituie "natura originară" a
omulul ("care poate n-a existat deloc, care pro babil nu va exista nIciodată ... ") este doar un mijloc de a zugrăvl
decăderea "actuală" a umanităţii. - am spune chlar un element structural al gîndirii sale (după cum remarcă şi J.
Starobinski).
5) Ibidem.
modificat în acelaşi timp Ş l l� acelaşi fel pe toţi indh"izii spec lel " unii s-au perfecţionat ori au
degenerat şi au dobîndit însuşiri, bune sau rele, care nu erau deloc inerente naturii lor, alţii au rămas mai
multă \Teme în starea lor originară" l).
Influenta inegalităţii în ipoi.etica stare naturală este aproape nulă .. După Ce am arătat că perfectibilitatea,
facultăţi pe care omul natural le primise în mod potenţial n-
virtuţile s8ciale, ca şi celelalte �r fi pu tut niciodată
să se dez\'olte de la sine, că ele ar fi aytlt ne\'Ole penu'u aceasta de concurstll întîmplător al mai multor cauze
străine, ca::-e puteau să nu se producă niciodată şi fără de csre e� ar fi rămas yeşnic în cO!ldiţia sa
primitivă2). îmi rămîne să iau în consideraţie şi să apropii diferitele în tîmplări care au putut să perfecţioneze
 raţiunea umană alterînd specia, care au putut înrăi o fiinţă făcîndu-o sociabilă şi, după atîta timp, să aducă în
cele din urmă omul şi societatea acolo unde le vedem azi::3)
Starea p:'imitivă, sălbatică. cea mai puţin înclinată spre revoluţii, a fost depăşită printr-o "împrejurare
extraordinară", legată de prelucrarea metalelor şi de agricultură. Aici vede el criginea civilizaţiei Europei, cea
mai bogată în fier şi grîu. Condiţia acestei civilizaţii agricole este împăr
ţirea pămîntului, proprietatea, întemeiată pe continuitatea ei însăşi si pe continuitatea muncii. Diviziunea
proprietăţii a creat inegalitatea dintre oameni.
«Cel dintîi care, îngrădind un teren, s-a Încumetat să spună ,.acesta este al meu". şi care a găsit inşi
destul de proşti ca să-I creadă a fost adevăratul întemeietor al societăţii civile. De cîte -crime, războaie, omo

ruri, de cîte mizerii si orori ar fi scutit omemrea acela care, scoţînd parii şi astupînd şanţul, ar fi strigat
semenilor Săl: "Feriţi-vă să ascultaţi pe acest impostor : sînteţi pierduţi dacă uitaţi că roadele sînt ale tuturor şi
că pămîntul nu este al nimănui! "4» .
... Dar în clipa în care un Om a avut nevoie de ajutorul altuia, din clipa în care s-a văzut că este utll ca
-. ,

unul singur să aibă provizii pentru doi, egalltatea a dispărut, s-a ivit proprietatea,
munca a devenit nece sară, şi pădurile vaste s-au schimbat în cîmpii
surîzătoare, care trebuiau
stropite cu sudoarea oamenilor şi în care s-a văzut, în curînd, sclavia şi mizeria
încolţind odată cu recoltele"3).
Diviziunea societăţii în bogaţi şi săraci a determinat pe -cei dintîi Sd se unească
şi să-şi consolideze starea, instituind legi ,.care au adus noi în grădiri celui sărac şi noi puteri celui bogat, au
proprietăţi
distrus pe yeci libertatea naturală, au stabilit pentru totdeauna legea i şi a inegalităţii, au făcut dintr-o
uzurpare abilă un drept ire,,"ocabil şi, spre cîştigul ci · torva ambiţioşi, au subjugat, pe viitor, munciI, sclaviei şi
mizeriei între

i) J -J Ro u s s e a u, op cit r, 1861, p 532.

.,

2) AlCl e punctul slab al discursului (ef. J.-J. Ro u s s e a u, Discursul asupra inc· galttăţiz dintre oameni,
Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 1 15-116, nota), pentru că se atribuie "concursului întîmplător" al unor
/
cauze "care puteau să nu se producă" procesul transformării în fiinţă sociabilă a primitivulul. In eseu se
găsesc indlcaţii sumare, dar neconcludente; unele "cauze" exterioare sînt men
ţionate în Eseul asupra originii lz
m:bilor (capitolele IX şi X).
3) J.-J. Ro u s s e a u. Oeuvres completes, tome I, 1861, P 550
4) Ibidem, p. 551.
5) Ibidem, p. 555
gul gen omenesc"!). Există şi "o inegalitate de influenţă şi es te o stare contra naturii". iar " omul care gîndeşte este un
de autoraate" în orice societate; dar deosebiTile de animal degenerat"; trăsătura distinctivă a omului - facultatea
bogătie, de nobleţe sau rang, de pu tere şi de ment de a se pedecţiona - este aproape nelimitată, dar ea este
personal se redLlc în cele din urmă la bogăţie, .. care ser "lzvorul tuturor nenoroClrilor umane": progresul a fost po sibil
Yeşte cu uşurinţă pentru a le cumpăra pe toate celela1i.e prin limbă şi, ca urmare, inventarea limbajului este de plîns,
. .. '(2). după cUI!l - în primul discurs - era de reg!:"etat imprimeria;
Urmărind feţele .. sub core inegalitatea s-a arătat pînă pînă şi sufe
azi", Rousseau aju�ge la "treapta ei extremă' .. în care .. rinţele, violenţele şi neorînduielile iublrii sînt create de
despotismul, ridicîndu-�i treptat capul hidos şi fnghiţind c
tot ceea ce \'a găsi bun şi sănătos în toate un gherele ivilizaţie şi de legi ...
statului, \'a reuşi în celedm urmă să calce în picioare legile J. Lemaitre, comentînd acest discurs de pe poziţii
şi poporul şi să se îns căuneze pe ruinele republicii" . .. mctafizice şi i dea llste, se străduieşte să arate că era în
"pînă la urmă to tul V3. fi inghiţit de monstru, iar popoarele spiritul timpului: "A il reacţio nar pînă la punctul de a
nu vor mai a,,'e.::J. conducători şi nici legi, ci numai năzui spre un ideal dispărut de cinci mii de ani
tirani'(3). înseamnă a fi revoluţionar, pentru că, spre a te reîntoarce la
DiscursuL asupra inegaUtăţii dintre oameni se încheie această stare, trebuie să distrugi ceea ce ne-a îndepărtat
astfel: ., ... este vădit împotriva legii naturii, oricum s-ar de ea"5).
defini ea, ca un copil să p orun cească unui bătrîn, ca un Interpretarea ştiinţifică profundă a Discursului asupra
imbecll să conducă un om înţelept şi ca un mănunchi de inegalităţii dintre oameni este dată de Engels. Relevînd
oameni să aibă prisosinte, în timp ce mulţimea înfometată elementele şi implicaţiile diaLectice ale gîndirii rousseauiste,
e lipsită de cele necesare" 4). Concluzia explică de ce Engels constată: " . . . teoria egali tătii a lui Rousseau ... nu a
Rousseau n-a' mai luat premiul Academiei din Dijon, care putut fi formulată fără ca negarea negaţiei hegeliene să fi
<3 fost atribuit unui necunoscut, abatele Talbert. făcut oficiul de moaşă, şi aceasta mai bine de 20 de ani
Eseul conţine şi o seamă de paradoxe, ca, de pildă : înaintea naşterii lui Hegel. Şi departe de a s� ruşina de
viaţa singura tică e p!:"escrisă de natură; "starea de gîr:dire acest fapt, ea poartă în prima el expunere, putem spune
cu fală, pecetea originii sal� dlalectice. In starea i) J.-3. Ro u s s e a u, Oeu'Ures completes, tome I, 186J, P 558
naturală şi de sălbăticie, oamenii erau egali; şi, întrucît 2) l bzdem, p. 56&..
Rousseau priyeşte chiar şi vorbirea ca o falsificare a stării 3) Ibidem, p. 565.
naturale, el are perfectă dreptate cind aplică egalitatea 4) Ibidem, p. 567.
animalelor din aceeaşi specie, atît cît se extinde aceasta, şi
asupra acelor oameni-animale pe care Haeckel îi
5) J. L ema î t r e, op. cit., p. 1 19.
categoriseşte în mod ipotetic drept alaIi, negrăitori .
XXVII
Dar aces 'ci oa:ne:, i-ani:nale egali a\-eau o �nsuşire în Plus faţă de cele�alte anima�e :
p21':i'ec'cibiEtatea. capacitatea de a se ciezvolta mai cieparte : şi. aceasta de', eni. ca ... za
inegalităţii. Rousseau vede, aşadar, în ivirea inega lLăţii u:, p:-ogl'es. Dar acest progres exea un
caracter antagonist; el era in acelaşi timp şi Un regres _ . . Or:'ce progres nou al civiiizaţiei este în
<icelaş: timp şi. Uel nou progres al inegalităţii. Toate instituţiile pe care si le creează societatea
rmă în con
:lă.scută o dată cu civillzaţla se transfo t:'ariul scopulcIi lor iniţial"_ Principii, aleşi
pentru a apăra libertatea popoarelor. "devin în mod necesar aS'Jpritori ai p:)poarelor şi mă.esc
această asuprire pînă la pemctul în care inegalitatea, dusă pînă la culme, se transformă dir: nou Î!1.
contrariul ei, devenind pricină a egalităţii: în faţa despot1.:1ui. toţi sînt egali, adică egali cu zero . ..
Şi astfel - continuă Engels - inegalitatea se tra::J.sformă dL."l nOU în egalitate, dar nu în ega
lItatea primitivă, naturală, a oamenilor primitivI. negrăitori, ci în cea superioară, a contractului
social. Asupritorii sînt asup:::iţi. E negarea ne gaţiei"l).
Rousseau scoate astfel nu numai concluzia esenţială a Discursului că inegalitatea
socială şi exploatarea omului de către om sînt determinate de regim.-u.J prop"'ietăţii
naturii antagonice, neliniare ş
private!), ci depăşeşte pe gînditorii contemporani lui pdn descoperirea i
neregulate a progre
sului.
Bogaţii, în vederile lui Rousseau, au creat statul printr-un contr3ct între {Jamenii unui grup
social. Un asemenea contract era un act de în şelăciune, deoarece apăra numai proprietatea privată
si deschidea calea despotismului. In locul acestui c{Jntract înşelător, Rousseau concepe un
alt contract social, prin care omul să poată dobîndi adevărata libertate3)
**
*

După publicarea Discursului asupra in egalităţii, dedicat "Republicii" geneveze, Rousseau se

întoarce pen:ru scurt timp la Geneva (la 26 de ani după ce o părăsise). Revine în mod public la
calvinism şi îşi reia titlul de ,.cetăteal1 al Genevei".
Reîntors în Franţa, se instalează, în 1756, într-o căsuţă de grădinar (,.Ermitage"-ul) din parcul
castelului Chevrette, care i-a fost pusă la dis poziţIe de d-na d'Epinay. Scîrbit de mediul elegant şi
viciat al cercului d-:nei d'Epinay (în acest loc se include "episodul" amoros cu d-na d'Hou c:etot -
rudă a d-nei d'Epinay -, care a generat motivul iniţial al Noii Helolse4), Rousse.au p3.răseşte (în
1757) Ermitage-ul şi se mută într-o casă închiriată la 1\1on�louis, iîngă Montmorency, în ap:::opiere
de castelul ma reşalului şi d-nei de Luxembourg. (La invitaţia acestora, locuieşte într-un mic
casiel dIn parcul Montmorency pînă cînd i se repară căsuţa din Mont louis ) Aici începe să simtă
acea "bucurie a lacrimilor" (,.bonheur des

1) v. F. E n gel s, ..?_nti-Duhring, ed. a 3-a, Bucureşti, E.S.P.L.P., 1955, pp. 156, 157, 158.
2) Cf. J. L. Le cer c l e, introducere la: J.-J. Rousseau, Discurs asupra inegalităţii dintre oameni, Bucureşti. Ed.
ştiinţifică, 1958, pp. 47-48.
3) Ibidem, p. 49.
e
4) Cf. J.-J. Ro u s s e a li, Oeuvres compl tes (Conjesswns), tome I, 1861, P 225, sq.
Lal'me�" ). ace: . ,dor nestins" ("Sehnsucht") al romanticilor germs.ni, "fiii" lui. E epoca
în ca:;.'e se despart
cea mai fecundă d.in întreaga sa viaţă. E îilsă şi momentul e
definith ce e'1cicJ.opedişti. declarînd s ::Jlemn că este "împotriva
partidulUI filosofilor" . Poziţia sa mic-burgheză de clasă se pre cizează astfel din
ce în ce mai m .. .llt. N- a'J. lipsit. fireş:e, nici bîrfelile, mo tivele meschine. C8xe spo:;.'eau
neîncrederea şi s'J.sceptibIlitatea exagerată a lui ROl1sseau.
La Montlods, Jean-Jc.cques primeşte \-olumul EncicZopediei, care cOl1.ţmea articolul lu�
d'Alembert despre Geaeva. D'Ale:nbel't propunea în temelerea unui teatru genevez de comedie.
Rousseau bănuieşte, pe drept, că e la mIjloc intervenţIa lUI Voltai:::-e. care. i11stalat î�:. "Deliciile" sale
lîngă Geileva, atrăgea pe genevezii de seamă la reprezen'Laţiile micuh;j său teatru de casă. Convins că
Voltaire incer-ca să cor�pă cetatea lui Calvin. Rousseau. se deCIde s-o apere: era "patria" lui.
Prăpastla ce-i separa se săpase În urma scdsoriÎ pe care i-o adresase Rousseau în 1756.
Combătînd afirmaţia lui Voltaire că ,.într-o zi, totul va fi bine" (din Dezastrul Lisabonei),
Rousseau sus'(ine in scrise are că însăşi distrugerea oraşului (în 1 755 prin:r-un cutremur de pămînt şi
in
cendii) este o greşeală a civilizaţiei (care a concentrat 20 000 de case la un loc), nu a naturii . "
Replica lUI Voitaire a:'n Candide l-a făcut să scrie în Confesiuni: ,.Uilmi., de a v-edea pe acest biet
om cOJ.:::eşit, pe:ltm a spune astfel de prosperitate şi de glorie, cum vorbeşte totuşi cu
,

amărăciune împotnva mlzei."iilo�' acestei vieţi şi c um găseşte necontenit că t otul a fost rău, mI-
am făcut planul smintit de a-l întoaTce la sine şi de a-i de
monstra că totul a fost bun. Voltaire, deşi părea întotdeauna a crede Ll Dumnezeu, nu credea de îapt
niciodată decît în d.iavol, pentru că pretin sul său Dumnezeu nu este decît o fiinţă răuiăcă"toa:'e,
căreia, dupEi el, nu-i place decît să dIstrugă1). Absurditates. acestei doctrine ... este revoltă toare la
un om îmbuibat de tot felul de bunuri şi care di!l mijlocl.:i.l feri CIrii, caută să-şi deznă.dăjduiască
,

semenii prin iri1aginea groaznică şi eu dă a tuturor calamităţilor de care el este ferit"2).

detes1.
Rousseau, sărac şi plebeu, a în Voltaire, bogat şi aristoc.cat, convenţionalisrr:ul. artificialitatea şi
corupţia curţii feudale. "Voltaire, scria Herzen3), este un nobil al ,-echii epoci, care deschide uşa salonului
rococo parfumat spre epoca nouă; el poartă galoane, e nobil de Cl.:i.rte . . . De cealaltă parte a uşii stă
plebeul Rousseau şi în el nu mai este nimic du bon vieux temps4). Glu mele usturătoare ale lUI
Voltaire a:mntesc pe ducele de Saint-Simon şi pe duce�e de Richelieu. Iroma spirituală a lui
Rot:Sseau nu aminteşte ni mic, ci prezice sarcasmele ComitetulL:i.i salvării publice"5). Totuşi
Rous seau n-a refuzat să subscrie o sumă pentru statuia lui Voltaire.

l) Dumnezeul lui Rousseau dm Profeswnea de credinţă a -vicarului dm SavO!a se caracterizează prm

bunătate Şi mbire de oamem ...
2) J.-J. Ro u s s e a u, Oeuvres completes. (Confessions), tome I, 1861, P 224. 3) Istoria filosofiei, redactori :
M. A. D î n n 1 k, M. T. Iov c i li k. B. M. K e d r o v, M. B. Mit i n şi O. V. T r a h ten b e r g voI. I, Bucureşti, Ed.
ştiintifică, 1958, p. 497.
4) "Din vremUrIle bune de altă dată" - n.n.
5) Comitetul salvării publlce ("Comite du salut public") - organ creat de Convenţie, care a concentrat puterea
executivă în mîimle sale şi a contribuit la instaurarec: regimulUi "Terorii" împotriva adversarilor Convenţiei ; a
fost suprimat în 179;i.

Scrisoarea către d 'Alembert cu privire la spectacole (1758),

xxx

consid
erată
l " î
ca cel de-a treilea eseu ("discurs ). nu e îndreptată contra artei în ge neral. nsă teatrul. în "\
l l l
ederi e ui Rcusseau. este, dintre arte. cea mai ne veridică. La spectacol, omu este mai
departe decît onunde de natură . . . "Teatrul, care nu poate face mmic pentru a îndrepta
moravurile, poate face mult pentru a le strica".
l i atic şi, în gene
Rousseau se ridica împotriva teatrului c asic ar stoc:r _ ral. împotriva artei dintr-
l
un regim de inegalitate socială. In republică nu Se înlătură orice s pectaco . Genevezli însă,
l l
potrivit vederi or ui Rous seau, n-au atins încă acel grad de purificare morală încît să poată
l
asista la dansul'! nu de ca cele a e fetelor din Sparta. Dar. odată CU suprimarea
l
spectaco elor în spaţiu închis, care ţin o amenii în frică, amorţire şi inac
tivitate - prin reprezentarea scenică a supunerii şi inegalităţii, - vara se yor putea institui
b l
serbări populare "în aer liber, sub ceru l li er", iar iarna ba UrI ale tll1eretului, în prezenţa u nui
l bl
reprezentant al consI iului repu icii.
h
în Scrisoarea către d' Alembert, Rousseau a sc iţat şi un program de serbări populare,
i l
care a influenţat iniţierea marilor serbăr din timpul re vo uţiei franceze.
 l
D'A embert, membru a şase academiP). a combătut în replică, cu des tulă reţinere,
l h
vederile ui Rousseau, asemănîndu-1 cu Lut er.
d l
AfIrmaţia in Discursul asupra ştiinţelor Şi artelor că dezvo tarea acestora din urma a
l d l
contribuit la înrăutăţirea moravuri or ne apare în a evărata ei semmficaţie dacă o egăm de
l
conţinutul Scrisorii către dl. D'Alembert cu privire la spectacole. Rousseau n-a negat uti itatea
l l
artei pentru sOCletate; teza fundamentală a esteticii sa e se formu ează în ur
l
mătorii termel1l' "Arta adevărată h'ebuie să se debaraseze de uxul amo ral al bogaţilor ŞI să
l 2 î
ape eze la SImplitatea nobIlă şi emoţionantă a săra cilor" ). n creaţia sa artistică şi
în teoria sa estetică apar astfel elemente realIste, dar neputînd "să vadă adevărata bază
socială a contradlCţiilor
l l 3 l
dintre artă şi viaţă : clase e şi upta de clasă" ), Rousseau considera arta actoru ui drept
I '4 l l
"bufonerie p ătită ( ), credea că Mo iere ridicu izează vir tutea etc.
l
Cu Scrisoarea către d' Alembert se încheie faza de crItică a cultuni şi a orînduirii socia e
l l
din opera lui Rousseau şi se deschide faza con turării şi a expuneni teomlor sa e fI osofice,
SOCIale şi pedagogke.
*
.. *

1) Iată htlul complet al SCrIsorii: J -J. Rousseau, cetăţean al Genevei, către dl d' Alembert de la Academia
franceză, Academta regală de ştiinţe dm Paris, de la cea dm Frusta, de la Societatea regală din Londra, de
la Academta regaLă de arte frumoase a Suediei şt de la Institutul din Bologna, asupr a prmectului de a im_
temeta un teatru de comedte în acest oraş. Scrisoarea către d'Alembert prilejui
ruptura deflnitivă cu grupul enciclopediştilor.
2) Istoria ftlosofiei, redactori : M. A. D în n i k, M. T. I o v c i u k, B. M. K e d r o v, M. B. Mit i n şi O. V. T r a h
ten b e r g, voI. I, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 499.
J) Ibidem
4) Ibidem.
I l l
n ami 1761-1 762 apar ucrăn e capItale. în care Rousseau îşi dez \'o:tă concepţiile
sale CLI pnvire la un nou Ideal de viaţă şi la o nouă orînduire socială: Noua Helo'ise,
Contractul sociaL şi EmiL
l
Degradarea omului, după Rousseau, se datorează unor condiţii acci de!1ta e, aleatoril,
din moment ce onginar toate creat unle sînt bune. Care este refOrma totală necesară în
l
concepţille lUI Rousseau, pentru a reda omul adevăratei sale natun, pentru a- scoate din
h l l
starea de a enare în care bunătatea orlgl11.ară a fost învă uită de noianu convenţiilor minci
?
noase. al prejudecăţilor ŞI urii Noua ŞI utopica orînduire sau, mai bl11.e . . ,ordine" socială
l
rousseauistă. va fi clădltă sau restabilită prin punerea în cauză a modu ui de viaţă existent
l
(DiscursuriLe, Noua Helo'ise), a m{) dului de a educa (Emil), a credinţei re igioase
(Profesiunea de credinţă a vicaruLui din Savoia) ŞI a modului de a conduce societatea
(ContractuL sociaL) .
l
Romanu (în formă de corespondenţă) Julie sau i'vToua Helotse 1), (1761) a avut.
l
alătUri de un succes imens, şi o influenţă covîrşitoare L1 dezv{)lta rea ulterioară a iteraturii
franceze, în speţă a romantismului. El ne înfăţişează, în condiţiile s:>cietăţli viciate a timpului,
l
idealul unei vieţi fami iale mai "naturale" şi mai sănătoase, ferite de luxul, galanteria şi
erotismul aristocraţiei.
I I l
n Confesiuni, Rousseau ne dă ămurIn cu priVIre la dub ul scop pe eate l-a urmărit î11
 l h
roman: 1) să arate unui secol corupt că omu se poate ridICa din decădere şi că o eroare, c iar
l
de moment, poate fi iz vor de acte sub ime. (,.Dacă Julie, scde Rousseau în a doua prefaţă,
l
ar fi fost întotdeauna inţe�eaptă. ar fi instruit cu mult mal puţin, căc! cui ar fi servit un astfe
? d l
de model ") 2) să apropie pe cre incioşi de atei, demonstrînd ce or din urmă că poţi crede
făl'ă să fii ipocrit, iar cel{)r dmtîi că poţi fr necredmcios fără să fIi netrebnic (încercare
h l l
temerară pentru acel timp). Se adaugă apoi c emarea la c viaţă simplă rura ă şi a puntatea
căminului familial.
l l l
În Noua Helo'ise se og indesc din nou, în altă formă, contradicţii e Ideo ogice ale micuilli
l
burghez. PrIma parte a romanului. irIcă dar rea listă, e închinată iubirii; a doua parte,
l l l
resemnăriI etIce. Ju ie, dIn motive de clasă, nu Se c ăsătoreşte cu ce pe care î iubeste
S d
( a�nt-Preux), deşi lUbirea lor a mers pînă la ultimele consecmţe: în schimb, ia e soţ pe un
l l
bătrîn (iNoImar), a stăruinţele tată ui său. După căsătorie, d-na W{)lmar devine model de
l
virtute fami Ială.
I S
n scrisoarea a III-a din partea a V-a a Noii Helo'ise (" aint-Preux către lordul Eduard") se
l
întîlnesc consideraţii despre educaţie, care vor fi dezvoltate şi precizate în pnme e ,.cărţi" din
l l
Emil. Reţinem doar pasa jul cu privire a prIncipiu educaţiei "negative", nu numai pentru
limpe ZImea lui, ci şi pentru a învedera unul din izvoarele pedocentrismului pedagogic de
mal tîrziu: .,Ca să schimbi un spirit, ar trebui să-i schimbi organizarea mterioară; ca să
schimbi un caracter, ar trebui să schimbi

i) Romanul apare la Amsterdam. Malesherbes (directorul cenzurll) i-a mdicat mo dificările care trebuiau făcute
pentru ca lucrarea să aibă circulaţie liberă în Franta. In acest timp, Malesherbes l-a oferit şi un post de
redactor la "Journal des savants". Rousseau refuză, motivînd că nu poate să scne la comandă, el, care "n-
a ştiut să scrie nIciodată decît din pasiune".
d
t cmper&me!1.tul de c",-re el oepin e. Aţi auzit vreodată ca un coleric să îi devenit flegmatic şi
o !1.aţle? Este zada�'nic, aşadar. să pretinzi a
ca un spirit metodic şi c-ece să fl d bîndit lmagi ...

tLlrna din nou spirite di f d l d

erite upă un mode comUn. Poţi S8. �e constrîagi. ar r..u să le
f
sch:mbi.: poţi să împiedici oamenii să se °ar",-te aşa cum sînt, dar nu Să-I aci să devină
i l l
al'�i ; dacă se ascund1) în desfăşurarea obişnuită a vieţiI or, îi ,-eţi v-edea re uîndu-si
l
caracterJ origl!1.âr în toate împ.'ejurările impor
� d l h
tante ... ncă o dată, nu e \-orb a e oc să sc imbI carac�eru� şi să supui na�"J.,:a) ci,
W
dimpotrivă. s-o duci atît de departe cit poate merge, să o cu vi şi să o opreşti să
f î h
degenereze; căci astÎel un om dev:ne tot ceea ce poate i, iar opera natJrii se nc eIe în el
O
prin educaţIe. r, înainte de a cultiva caracterul, trebuie să-i dai ocaz:i să se a:::-at2 şi să te
fe
C
reşti întotdeau;J.a să faci ceva ca să nu acţionezi rău în această privinţă. utăr'...:i spirit
b l d l
tre uie să-i dai aripi, a tuia pIe iCI; unul cere să fie împins. celălalt reţinut; unu cere să fie
l l
măgu it_ iar alt'll să fie intimi dat: va trebui o dată să ămUJ:eşti, altă dată să prosteşti. Cutare
om es�e
l
făcvt pentru a duce cunoştinţe e omeneşti pînă la capătul lor; altuia îi este dăunător să ştIe
S f l
citI. ă aşteptăm cea dintÎI scînteie a raţiunii; ea este cea care ace să se dezvă uie
l
caracterul si care îi dă adevărata ui
 l '
fornlă: prin ea se şi cu tivă, şi nu există nici o e::i'ucaţie adevărată pen tru om înainte de
2 S J l l
raţiune'( ). aint-Preux (ad:că ean-Jacques) deosebeşte astfel ldei e ŞI sentimente e (ca
b l
efecte ale educaţiei) de caracter, adlcă de dispoziţia de a le do îndl; iar Wo m.ar e de părere
l
că' "Toate caracterele sînt bune şi sănătoase în ele înse e... Nu există deloc erori în .D.atură;
l l 3
toate vicii e ce se impută naturii sînt efectul formelor greşIte pe care ea e-a primit" ).
Pasajul conţine unele teze însc!11nate, care caracterizează gîndlrea pe dagogică a lui
Rousseau, ŞI anume. nemtervenţle în procesul manifestăriI lIbere a personalităţii (educaţia
l
"negativă") ; întemeie:::'ea educaţieI pe cu noaşterea diferenţe or şi a dispoziţiilor individuale
l l b
oilaturale; condiţio narea originii vicii or de une e forme greşite de educaţie : ipoteza ună tăţii
originare a naturii umane ; diferenţierea "dispoziţiilor" natura:e de conţinutul de ldei şi
sentimente pe care îl imprimă educaţia etc.
Rousseau remarcă faptul că pedagogia s-a ocupat mai mult de ceea ce trebuie să se
pretindă copilului decît de ceea ce trebuie să se facă pentm a o bţine ceea ce i se prettnde.
l d
Teza esenţia ă, dezvoltată CJ o rară putere e convingere în Emil, asupra căreia se va reveni
d
în etaliu, şi anume, necesitatea de a cunoaşte indiVIdualitatea umană în v ederea
h
ol�ganizărÎl educaţieI, prm care "se înc eie opera naturii" a marcat în
l
ceputu unei OrIentări noi în istoria gîndirii pedagogice.
Contractul social4), tratat de drept politic, scris în stil abstract şi arid, completează
l
Spiritul legilor a lui MontesqUleu, prin încercarea de a descoperi izvorul însuşi al legilor. şi
l care au proclamat vreodată principiul
rep�'ezintă una dintre lucrărlle ce e mal autentlce
suveranităti
i po

1) Apare aic. Ideea !Tlodernă a "mascărll" caracterulUI

2) J.-J. Ro u s s e a u, Oeuvres compUtes, tome II, 1861, P 226-287. 3) Ibtdem, p. 285.
4) Tipărit la Amsterdam (1762). într-o SCrlsoare către Roustan ( 1761), Rousseau SUl. ţine că elaborarea
acesteI lucrări precede cu mUlţI ani pe cea a lui Emil.
po:ulUl Ord�:1ea . . c:Jn:ractuală'· CI �ocictăţil păs crcază egahtatea şi libeL' ta:ea
t
cal'acteristice stării natura�e şi înlocuieşte raporturile întemeia e pe pasi.unI ll1dividuale CJ
dependenta f.ată de o lege fixă s: lmpersono.�ă. aşa CUDl se caracterizase dependenta o
IrJ.ul u:' de lucrUl'i în sLarea de natUl'ă
În vede:-ile l UI MontesqUleu, separarea ;,:mtenbr, m8.ndatul reprezen tativ, \'otul censitar şi
lndll'ect e:'au tot atîtea bariere între putere ( ,su veran" ) şi popor. �n vreme ce Rousseau pune
semnul ega:itătii între .. su \ e1'o.'1" şi. popor.
C0!1tractul sodal, C3te Se naşte din t:cbumţa oamenÎl::>r cie a coopera în \'ederea
stăpînirii foqelor naturale. s�luţionează p :oblema esenţială. Ş! anurr:e : ,.A găsi o formă de
aSOClaţle care să apere şi să protejeze Cel toată forţa comu:lă persoana 5i bunu:-ile fiecărui asociat
ŞI în ca:lrul că
�'ela fIecare dmtre el, unmdu-�e cu toţii, să nu asculte totuşi decît de �J. însuşi ŞI să l'ămînă
tot atît de liber ca şi :11al înamte" (cartea I, capitolul al 6-lea)1). Pactul socIal se reduce la
teml·enÎl următori . " Fiecare din noi pune în com.un perscana şi toată pu.terea lui sub conducerea supremă
coinţei genemle; ş
a i pnmirn in corpOre pe fiecare mf'mbru., ca parte t'1.
divizibilă
a intregului'(2). Pnn înlăturarea piedlcilor rcprezentate de vom tele mdividuale se creează cO
L'pul social şi, odată cu el, începe dreptul si morala ' ,,voin1;a generală" (adică .,sm'eranul")
este expresia \'ointei popo rulm. Legls:atorul în statul "contractual" este un om lummat Ş1 excep
ţional. care m terpretează voinţa generală în legIle pe caJ."e le supune 00- parului. Un astfel de
C l b l
legislator i se părea a vin şi, pro aci , se socotea U însuşi pe:1tru poloneZI şi corsicanl. care l-
au cerut să le elaboreze p,o iecte de constitutIe. Fără îndoiaI&, că statul lui Rousseau e de
dImensiuni r0duse: el ne aminteşte "ropubhca" Genevel. creată în 1387 pe temeiul idell de
 suvera:1i tate a poporului.
Un merit deosebit al Contractul uz social îl constituie formularea, în drăzneaţă pentru epoca lui
Rousseau, a dictaturii populare, avînd drept corolar răsturnarea regelui; ea e totuşi
limitată de acceptarea monarhiei consiitut�onale ca "un rău mai mie', în locul republicii
greu de realizat în statc man ca Franţa.
în statul întemeiat pe princlpil...l " ccntJ."act1Jlui soc:al" nu Se pre\-ede
suprimarea proprietăţiI particulare : cine opreşte, în acestE' condiţii, pe cel bogaţI (cum
arătase î'1 Discursul asupra tnegalităţit) să pună mîna pe putere şi să nU mal ţină
seama de voinţa genel'ală? Contradicţiile gin
dini lui Rousseau apar dm nou ŞI în Contractul social, elaborat de pe poziţii idealiste,
utoplce. Ele reflectă contradicţiile gîndirii burgheze. ine rente clasei al căreI ideolog era. Rouss2au
ce:::-ea egalizarea avenlor şi stă vilirea luxului prin legi care VOr o;Jn dezvoltarea mdustnei şi
a comer ţului. În acelaşi timp, condamnînd creştimsmul ca relIgie a preoţilor, el
recurge - pentru a aSIgura coeziunea statu.lul - la religia naturală, la o relIgie (ciVIlă) de stat,
care exclude intoleranţa, dar ale căreI dogme t.-ebUle respectate de tOţI; legl:e elImmă din stat
pe necredincios nu pen tru că nu crede, ci pentru că e. . . nesociabil.

1) J.-J Ro U s s e a u, Contractu! SOCial, BUCUf€sh, Ed. ştunţIflcă, 1957, p 99. 2) Ibidem, p lOI

3- Emil sau despre educaţIe

PatriotlsmJ.l Sl spi:'itul :'epublican al Cont-rcctuZui social au aylit mai tîrziu o influenţă
considerabilă asup"'a l&cobinilor. Principiul terorii re volu'�ionare iacobme şi cultul Fimtei
sup:'eme Se găsesc î:l germene în această lucrare.
In Emil sau despre educaţie (1 762). rt,o-tlsseau a elaborat. în iil11itele concepţiei istonce
ldeahste a secolului a� XVIII-lea, planul şi principiile unei educaţii conforme . ,i1atuni" . cu
scop"J.l de a reforma omul şi. prin el, întreaga societate.
Gînditorii secolului al XVIII-�ea. chiar cei mai înaintati. ca Diderot, nu puteau înţe:ege şi
(u
explica esenţa de clasă a statului şi pta de clasă. Ei mterpretau istoria de pe poziţii ldealiste -
CJ. toate că b co.1.cepţlile lor gnoseo�ogice se găsesc elemente materialiste - şi considerau
orîndui rea socială Ca un rezultat al organizării politice a societăţii. In ultimă in
stanţă. caracterul orînduirii sociale - în vederile lu:niniştilor - e deter minat de ideile dominante b
societate : . . opiniile conduc lumea", afirma Helvetius ; .,ideile guvernează lurr:ea". scria d'Holbach.
Mediul social. care la naştere prin leglslatia eXIstentă. se poate schimba numai odată C"J. schilT'
bac'ea Ideilor din em: ideile. ia rîndul lor. VOi' m:)(:lifica legislaţia şi \'01' înloc:li ÎOl ::..:de
feudale de viaţă. (Giderot, de exemplu, spera în apariţia unui suveran . .luminat", care să
org anizeze societatea pe teme :ur;. .raţionale.) Se credea că eliberarea omului din
lanţurile sooetăţn �eudale Şl instaUl'area unei nOl orinduiri sociale mai drepte ar putea
fi realiZate prin răspîndirea culturii, a .,lem:ni:or". Odată cu schimbarea . .ideilor"
se va putea, aşadar, construi o lume mai bună ; or. schimbarea ideilor se poate
înfăptui, după concepţiile limitate ale gînditorilor pro
gresişti ai secolulul al XVIII-lea, prin reorganizarea educaţiei. Să ne oprim acu::n, L11.ainte de
a analiza moştenirea pedagogică a lui aousseau, la dramatica desfăşurare a vieţii lui îl1.
perioada peregrinării, a celebrităţii. a declinului şi a sfîrşitului.
*

**

Apariţia lui Emil a stîrnit o fUl'tună puternică împotriva lui Rousseau, care i-a distrus
pentru totdeauna liniştea trăită un timp la Montlouis şi Montmorency.
Primul ministru Choiseul, favoritele regelui, .. fllosofii", în frunte cu Voltaire, magistraţii,
credincioşii şi ateii îl duşmăneau deopotriv ă. Chi nuit şi de boală, crede un moment că
întreaga lume e împotriva lui. La 9 iunie 1762, "Parlamentul" (Curtea supremă de justiţie) din
Paris or donă arestarea autorului şi arderea cărţii. După ce Emil a fost ars pe scările
Palatului de justiţie, sprijinitorii lui Rousseau l-au sfătuit să fugă. Ajuns în Elveţia, se
stabileşte cîteva săptămîni la Yverdon. Expulzat prin tr-o hotărîre a senatului din Berna, după
ce Emil a fost ars şi la Geneva (unde se decretase şi arestarea autorului), Rousseau
 găseşte adăpost la Motiers-Travers, în comitatul Neuchâtel. care aparţinea lui Frederic al
II-lea. regele Prusiei. In drum scrise poemul Levitul din Ephraim. La l\:I otiers, unde
începuse redactarea Confesiunilcr (1762), a rămas doi ani
şi jumătate.
Persecuţiile in:'�ia:e împotrn a lui R01..:sseau de gU\·enJ.u� F:'a�Hei si de blsenca
elveţiană :-au sporit faima europeană. Era pri"vit ca un 'înt� lept ŞI binefăcătoL' al o:ne11lril.
Prmţi, aristocraţi, magistraţi, pl'e�ţi, tineri etc. îi ce�'eau lămuriri b probleme ce educatie. religie
constiintă
Corsica i se adresează cerîndu-i să-i e�aboreze o constituţi�l) . Cont�l� OrIov îl invită în Rusia,
'

i.a una dm moşiile sale. dar Rousseau nu acceptă invitaţia.

După ce a redactat o scnsc are de apărare împotriva pas:oralei de con dam nare a operel Emil,
emisă de arniepis copul de Beaumont2). Rousseau a publicat Scrisori de i.a munte (1764)3), în
care atacă cu yiolenţă statul şi biserica Genevei, apărîndu-şl operele Erf"'dl şi Contractul social. In
ace laşl an, Voi.taire dezvăluie în Sentiment des Citoyens că RO'-iSseau şi-ar fI abandonat copiii.
Sc-risoarea către de Beaumont, ur. model de polemlcă viguroasă ŞI eloc ventă, a dat o
lovitură neaşteptată, fără replrcă, arhiepiscopuh.:.i de Pa riS. In Ul'ma scrisorii, de Beaumont l-a
păstrat un respect deosebit, pentru sărăcia voită, geniul şi buna sa credinţă4).
Scrisorile de la Munte au fost arse la Berna, Haga, Paris, Ne1.:châtel. f'ersecuţiile
cODtinuă şi se înteţesc; apare �l un pamflet usturător al lu.i

1) Rousseau a :[ost solICitat de Buttafuoco (căpitan in servlclul Franţei, în înţelegere cu generalul Paoli,
conducătorul mIlitar şi ciVil al corsicanilor) să elaboreze pen tru CorSica - eliberată de sub Jugul genovezilor -
o constitlIţle. In Contractul soezal (cartea a II-a, capltolul X), Rousseau făcuse elogiul naţiunii corSlCane ("am
oarecare presentiment că într-o ZI această mIcă insulă va uimi Europa"' ) Şi arăta că ar fl bine ca un "om
înţelept" s-o înveţe Să-Şl păstreze libertatea. lr�tr-o scrisoare adresată lui Buttafuoco, Rousseau îşl exprimă
ezitările ClI privire la cererea ce l-a fost făcută 71 arată motivele pentru care ea n-a fost împlmită.
2) Iată în întregime titlul scnsorll: J.-J. Rousseau, cetăţean al Gene/;et, către Chns tophe de Beaumont,
arhtepiscop de Paris, duce de Samt Cloud, pair al Franţei, comandor al. ordmului Sj. Sptrtt. prodzor al SOI
bonei etc.
In pastorala IUl de Beaumont este cupnns un portret spiritual al lui Rousseau, de care s-a făcut mult
caz; nu e llpsit de interes să-I cuprindem în această notă, ca document al vremii:
"Din sînul erorii s-a ridlcat un om plm de limbajul fllosoflei, fără să fLe într-adevăr filosof; un spint dotat
cu o mulţime de cunoştmţe, care nu l-au lu minat Şl care au răspîndit întuneric în alte splrite; un caracter
care se lasă în voia paradoxelor, opiniilor ŞI conduitei, care îmbină simplicitatea moravunlor cu fastul
cugetărilor, zelul maxlmelor antice cu patima nebună de a statornici noutăţI, obscuntatea retragern cu
dormţa de a fl cunoscut de toată lu:nea. L-am văzut defăimînd ştiinţele pe care le cultiva, preamărind
desăvîrşirea evangheliei ale căreI dogme le distrugea, zugrăvind frumuseţea virtuţilor pe care le stingea în
suÎletele cititorilor. S-a făcut învăţătorul genului uman pentru a-l înşela, sfătuitorul public pentru a rătăcl pe
toată lumea, oracolul secolulUI pentru a-i isprăvi pierderea. Intr-o lucrare asupra megalltăţii condlţiilor a
înJoslt omul pînă la treapta animalelor; într-o altă luc.rare, mai recentă (E vorba de Emtl, - n.n.), a
strecurat cu dlbacie otrava voluptăţii, părînd că o îndepărtează; în aceasta se ocupă de primele momente
ale omulUl, spre a întemeia stăpînirea Irel1giei" (J.-J. Ro u s s e a u, Oeuvres completes, tome II, 1861, p.
747) .
3) T r o n c hin, procuror general la Geneva, scrisese despre cazul şi împotriva lUi Rousseau Scrisori de la
ţară; acestora le-a răspuns Rousseau prin Scrisori de la munte.
4) J.-J. Ro u s se a u, Oeuvres completes, tome II, 1861, p. 7 97.

3*
Yolcaire , pastorul din :"Iotiers aţîţa poporul împotrh-a luP)_ Era insultat pe stradă (din cauza costumu
�Ul său armeman): i s-au spart geamurile case:. De la Motiers s-a refugiat la Keuchâtel şi, de aci. pe insula
Saint Picrre de pe lac'Jl Bienn2.
EX1:)U:zat şi din Bienne, pradă nehotărîril, s-a dus la Strasbo urg, unde a fost p:'imit C'J
căldură. ApOl. la stărmnţele contesei d·e Boufîlers, s-a re întors (cu o învoire specială) la ParIs. îiind găzduit
pentru puţin timp de printul ContI. �cjJ:ltînd răTIîne la Paris. a accepta t invitaţia lUI David Hurr.e. pe
atuncI secretar de ambasadă. �i s-a dus împreună cu el în A..'lglia. Neînţelegerile cu Hume, pe care îl
 se împotriva lui, l-au silit să plec
socotea acum drept un agent al marei .. conspiraţii'· ce se urZl e la \Vootton,
lîngă Lo;::dra. în casa lui Davenport (U:1 prieten al lui Hume). In Anglia continuă să lucreze la Confesiuni.
In mai 1 767 a părăsi t localitatea Wootton, cuprins de p:.nică, şi a re v enit în Franţa, îllS0�it de
Tll.erese. A rătăcit apoi trei ani pr:n Grenoble, Fleury-sous-Mendon, Trye, Lyon. Bourgoin (unde se
căsătoreşte cu The r2se, în prezenţa lui "Dumnezeu, a naturii şi a doi cetăţeni \-irtuoşi"), prin :\Ionquin
etc. 1n sfîrşit s-a mutat la Paris (tolerat de autorităţi) în locuinţa dE' od:l1lcară (strada Plâtriere) �i a
îmbrăcat din nou hama
L:aI�ceză.
Ducea. o \ lată sobră şi sImplă. A refuza: o pensie pe care \-Ola sa 1-0 ofere regele Angliei. Se
întreţine dlntr-o mIcă rentă \-iageră şi dm tra11- scrierea de note muzicale (cam 1 000 de pagmi de
muzică pe an). Cele britatea sa europeană nu scăzuse. Avea mulţi admiratorI. " Confederaţia" d e la
Bar (Poloma) i-a cerut un proiect de constituţie.
Int�·€ timp şi-a scris Confesiumle, ale căror pagini de încheiere tră deaz5. dezechilibrul mmtal
Dm grija celor care se temeau să nLl fie dezvăluiţi, l-a Îost mterzisă lectura Confesiumlor chiar şi în
cercul prieten:lor: "o:::rl sorile Îl eraU mterceptate etc.
In &Ce2.stă perioadă elaborează şi Conszderaţiz asupra guvernămîntu lui Polo"�zez şi asupra
reforme� sale prozectate în aprilie 1 7 72.

Iată condIţiile Istorrce în care Rousseau a elaborat aceste conslderaţu POlOnia din acel trmp (mIca, marea Polonie SI ducatul
Lituaniei) cuprmdea 33 de provincii sau palatrT!ate, cu mai mult de 8 asa 000 de locuitori. Conducerea o aveau cel 100 000 de nobili,
un rege electiv SI un senat permanent Locuitorii oraşelor suportau toate sarcimle statale, ţăraniI, legaţl de glie, erau proprietatea nobililor, rar
comerţul SI puţin a mdustrre erau in mîimlE' străimlor Nobilii ("pa latinii", "castelanii" SI "starosti") obţineau propnetăţile dm mîna regelUI La
moartea fIecărUI nobIl, regele încredln�a altUIa pnvilegiul SI poseSIunea pe care acesta le ccţinuse NumaI nobiill se bucurau de dreptun
cetăteneştI , el se adunau penoOlc în dietele (sau "dletmele" ) palatinatulUl, spre a alege pe reprezentanţll lor ("nuntii") în dieta generală
Senatul era compus dm marii demflltan al bisencll, palatmI, castelam, unu starosti SI marll ofiterI al coroaneI (în număr de la si
mawovibili ; aceştIa din urmă se bucurau de puten excepţionale)

1) Sll1gur ŞI prOSCrIS, în acest tImp se gîndeşte SI la smucldere Faptul rezultă dintr-o sc-nsoare adresată lUI DucIos, unicul ciintre
"filosofi" cu care nu se certase. C h P Duc l o s (1704-1772) a fost un gîndItor-moralist francez, autor ai lucrănlor. ,IIemortt secrete
asupra domniilor lw Ludovic al XIV -lea şt Lu
dovic al XV -lea şi Consideraţn asupra moral-uriLor.
c
.,Nunţii" d!etelor palatine erau total subordonat: î'1 dlota generală "ns:ructli:cr prImite :n dieta pe are o reprezentau Exista apoi
dreptul de liberum �eto în c'ietă. ceea ce aducea cu sme indicacitatea oricăreI hotărîri pnn sir:1p!a opoziţie a unui smgur membru (Acest
drept de l-eto al nobililor devenise ele prin 1630 U11 adevărat prmeipiu ce stat )
"Cn alt drept constituţIonal al polonezIlor era a,�ela de a fOl"wa - sub denu mÎl"ea de confederaţh - asociaţli sau ligi. al căror
membrI, legaţi prm J urămînt îşi alegeau un conducător ŞI un consiliu genera!, care deţinea întreaga au ton tate. In adunările
c.onfederaţiilor, drQptul de �eto era suspendat, Iar hotărîrea majc rităiii de\'enea lege Incît, după cum observă Petitain (cf J -J
Ro u s s e a u, Oem;re.>
completes, tome I, 186 1, p. 701) .,acest drept de confederaţie, al cărui exerciţiu el"a de natură să provoace culmea
dezordinii, era adeseOri cel care contribuia în modul cel mai eficace ca s-o facă să încete7e" . Odată cu dizolvarea, înceta SI
valabilita tea decIziilor confederaţiei ' pentru ca aceste decizii să devină legi, era r.e;::esar votul unanim al unei diete
I
n 1 764 Caterina a II-a a Ruslei Impune alegerea lui Stanislas Pomatowski, care intraso în graţirle el, ca rege al Polomei
Faptele acestui rege şi influenţa putermcel lUI protectoare determmă formqrea mal multor confederaţii particulare, risipite în zadar oc
armatele ţannei Con Îederaţnle se reunesc în 1768 într-o confederaţIe generală, la Bar, în PGd olia Aceşti confederaţi au avut un rol activ în
declar.şarea războiulUI turca-rus dir acel hmp Deş" războiul a fost dezastruos pentru �urei, confederaţ�l profită de dificultăţile ţarmei -
cauzate, în parte, ŞI de grijile pe care l le provoca curtea !mperială din Viena - SI încearcă. în trmpul ostilităţilor (începute la sfîrşitul lm
1768) şi ai armistiţmlUl dm 1771, să reorganizeze tara pe baze mal Săiiătoase ŞI mal sigure Astfel, el se adre<;ea,ă lui Roussea.... şi
:.vrably să le elabore7e plan .... � u'1el noi constituţii.
Dar, în timpul în care Rousseau şi Mably îŞI întocmeau prOIectele, Austna, P:-usia Sl Rusia puneau la cale impărtlrea Poloni'2i,
încît, la sfirş"tul lui 1773, pe cînd tnmisul confederaţlel se întorcea de la Paris cu aceste prOIecte, o dietă, extraordmar convocată, a f0S�
silită - prm teroare 'il corupţie - .,ă ratIfIce d07- membrarea propriei ei tăn.
î
n aceste conSIderaţIi, Rousseau aplIcă, la organrzarea unUl stat, pnnclpiile sale despre dreptul politic, îndeosebi cele expuse în
Cont1'aetul social
Ia':ă extrasul textulUI privind eriucaţia'

" Nu va fI mClOdat:l o con.,tlt .... tie bună si temeimcă decît acoea în care legea va domni asupra inimii cetăţe'1ilor. atîta v!"emc cît
puterea legislativă nu va merge pînă aic1, legile vo, fi întotdeauna ocolite Dar cum să ajungi la mlmi ? Iată la ce nu se prea gîndesc
mstitutorii noştri, care ru văd niciodată decît forta SI pedeapsa, iată unde nu duc poate mai bine mei recompensele materiale; chiar Justiţia
cea mai integră nu duce aici, pentru că justiţia e<;te, ca SI săr,ătatea, un bun de care te l:JUcurl fără să-I SImţI, cdre nu m,>pil'ă deloc
entu7iasmul si al cărui pret nu-l slmtI decît după ce al pIerdut-o "

"Dealtfel, nu prin legI pnvltoare la cheltUl<?li poţi i7buti să stîrpeşti luxul; trebme să-I smulgI dm fundul inimIlor, sădind în ele gustUrI
mai sănătGase şi mal nobIle A opri lucrurile care nu trebuie făcute este un mijloc stupId şi zadar nrc Ş1 nu se începe prin a le face să fIe urîte
şi d1spreţuite ; ŞI meiodată oprcbiul legii nu este eficace decît atunci cînd vme in sprijinul oprobiului judecăţii. Cine se ocupă cu instrucţIa
unui popor trebuie .,ă ştie să dor:une opiniile şi prm ele sa. stăpînească pasiumle oamenilor. Acest lucru e adevărat ma, cu scame. în ma
tena de care vorbesc Legile privitoare la cheltUleli irită dorinţa pnn constrîn gere mal curînd decît o sting prm pedeapsă Slmplieitatea în
moravuri ŞI în găteală este mal puţin fructul legil decît al educaţie!."
Capitolvl IV

Educaţia

"Acesta este articolul important. Educaţia es+e cea care trebuie să dea sufle tultAi oamenilor forma naţională si să �e dirijeze b asa
fel opiniile şi gusturile, incît să fie patrioţi din înclinare. din pasiune, din necesitate en copil cînd deschide ochii trebuie să vadă patria şi să
nu vadă, pînă la moarte, nimic altce .... a decit pe aceasta. Orice adevărat republican a supt odată cu laptele mamei sale si iubi
rea de patrie, adică iubIrea legilor si a liberti3.ţii. Această IUbire constituie întreaga sa existenţă' nu vede decît patria, nu trăieşte decît
pentru ea: de îndată ce e smgur, este nimic ; de indată ce nu :!l ai are patrie, nu mai este; dacă nu e mort, e '.:ot ce poate fi mai rău.
Educaţia naţională nu aparţine decît oarr.emlo::- liberi ; numai ei sînt cei care au o existenţă comună şi care s înt fI:. adevăr uniţi prin
lege. Un francez, un c:1glez, un spamol. un ltalia1'l. un rus sînt toţi aproape acelaşi om; iese din colegiu cu totul pregătit pentru
neorînduială, adică pentru stApunere La douăzeci de ani, un polonez nu trebuie să fIe un alt om; trebUIe să fie un polonez Vreau ca atunci
cînd învată să citească, să citească lucruri despre tara sa; la zece ani să-i cunoască toate produsele, la doisprezece toate provinciile, toate
drumurile, toate orasele; la cincisprezece să-i cunoască toată istcria1), la şaisprezece toate legile; să nu fi fost în toată Polonia o acţiune fn
... moasă, nIci un om de seamă de care să nu-i fie memoria şi inima pline şi de care să nu p'Jată vorbi în orice moment. Se poate

conchide din aceasta că nu doresc să urmeze copiii studiile obişnuite conduse de

străini si de preoţi. Legea trebuie să fixeze C'onţinutul, ordinea şi forma studiilor lor. Ei nu trebuie să aibă ca institutori decît polonezi,
căsătoriţi cu totii, dacă e posibil, distinşi cu toţii prin moravurile lor, prifl cinstea lor, prin bunul lor simţ, pri!'1 învăţăturile lor si destinati cu toţii
unor ocupaţii nu mai importante, nici
mai vrednice de cinste. căci acest lucru nu e posibil, dar mai puţin grele si mai stră�ucitoare. dU;Jă ce la capătul t:!"'.ui anwnit n'jIT'ăr
ele ani vor fi îndeplinit bine pe aceasta Feriţi-vă mai ales să vă faceti o meserie (stabilă, pe toată viata n,n ) -

din situatia de pedagog. Orice functionar in Polonia nu trebuie să aibă altă situaţie permanentă decît cea de cetăţea.n Toate postul'ile pe
care le ocupă şi mai ales cele ce sînt importa1'lte, ca acesta2), nu trebuie să fie considerate decît ea 10'!Ul"i de încercare Ş1 trepte pentru
a urca mai sus, după ce au meritat aceasta. Indemn
pe polonezi să pnvească ('u atenţie la această maximă, asupra căreia voi stărui adesea' o cred cheia unei mari inflonri în stat. Vom vedea în
cele ce urmează cum poate Îi, după părerea mea, pusă în practică, fără excepţre.
N LI-mi plac deloc aceste deosebiri între colegii şi academii, care fac ca nobi limea bogată si nobllimea săracă să fie ccescute în
mod diferit şi separat. Fiind egali prin constituţia statului, toti treauie crescuti împreună si in acelaşi fel; şi dacă nu poate fi stabilită o
educaţie publică cu totul gratuită, trebuie cel puţin să i se pună o taxă pe care s-o poată plăti cei săraci. Nu s-ar putea oare crea in fiecare
colegiu un anumit număr de locuri necor:diţionat gratuite, adică pe cheltu
iala statului, adică ceea ce numim în Franţa burse? Aceste locuri, date copiilor unor gentiIomi săraci, care vor fI b,ncTIer,tat de la patrie, nu
ca o pomană, ci ca o recompensă a bunelor servicii ale taţilor, vor deveni în această calitate vred nice de cinste şi vor putea avea ca ::-
ezuItat un dublu avantaj , care nu va fi de neglijat. Va trebui pentru aceasta ca numw?a3) să se facă printr-un fel de Judecată despre care
voi vorbi îndată. Cei ce vor ocu;?a acc� t� locuri vor fI numIţi copiii statulUl ŞI dIstinşI printr-un oarecare semn de cinste cure le va da
precădere asupra celorlalţI copii de vîrsta lor, fără să fIe exceptaţi cel mari.

1) Să se compare cu lmagmea spirl tuaiă a lui ,,:Cmil" 13. cincisprezece ani. 2) Anume: ca cel de dască!.
S) Adică: numirea în aceste locun.
I
n toate colegiJle tiebu�e să se înflinteze un gimnaziul) sau un loc de exercItii corporale pentru copii. Această
chestiune atît de neglijată este, după mine, partea cea ma! importantă a educaţieI, 0-1.1. numai pentru a forma
temperamente robuste şi sănătoase, ci chiar mai mult, pentru scopul moral, care e neglijat sau care nu e ÎP.1plinit
decît printr-o droaie de reguli pedante si zadarnice, care sînt tot atitea vorbe pierdute. Nu voi repeta niciodată
î
îndeajuns: educaţia bună trebuie să fie negativă P.1piedicînd Ylciile să se nască, veţi fI făcut deajuns pentru virtute.
Mijlocul potrivit este extrem de u�or într-o bună educaţie publică; anume de Il. ţine întotdeauna copiii într-o atenţie
încordată, nu prin studii plictisitoare din care nu înţeleg nimic şi pe care le urăsc numaI pentru cii îi silesc să stea în loc,
ci prin exerciţii care le plac, satisfăcînd prm aceasta nevoia pe care o are corpul în crestere de a se mişca; pentru ei
plăcerea miscării nu se va mărgini numai la aceasta.
a
Nu trebuie deloc să li se permită să se joace singuri, după fantezia lor, ci toţi împreună si în public, în sa fel
încît să existe întotdeauna un scop comun, spre care se îndreaptă toţi si care stimulează concurenţa ŞI emulatia.
Părintii care ,'or prefera educaţia casnică2) şi care vor creste copiii sub ochii lor trebuie totuşi să-i trimită la aceste
exerciţii. Instructia lor poate fI familială şi particulară, însă Jocurile lor trebuie să fie întotdeauna publice şi comune
tuturor; căci nu e vorba aici numai de a-i face să se ocupe de ceva, de a le forma o constituţie robustă, de a-i face
 sprinteni si slobozi, ci de a-i obişnui de timpuriu cu ordinea, cu egali �atea, cu fraternitatea, cu concurenţele, de a-i
obisnui să trăiască sub ochii con
c.etăţenilor lor şi să dorească aprobarea publică. Pentru aceasta nu trebuie ca premiile si reco:npensele
kvingătorEo.... să fie distnbuite în mod arbitrar de das călii de exerciţii3), nici de conducătorii colegiilor, ci prin aclamaţie
şi la apre cierea spectatorilor; putem socoti că aceste aprecieri vor fi întotcieauna juste, mai ales dacă avem grijă să
'
facem aceste jocuri atrăgătoare pentru public, rîn duindu-le cu puţină pompă şi în asa fel ca să fie spectaculoase
Atunci este de presupus că �oţi oamenii cinstiţi Şl toţi patrioţii buni îşi vor face o datorie şi o plăcere d"n a asista la e!
e.
La Berna există un exerCItiu ur..ic în felul său pentru tinerii patricienr4) care ies dm colegiu Anume ceea ce se
numeste starea exterioară. Este o co]:.ie în mic a tot ceea ce compune guvernămîni;ul republicii. Un senat,
magistratiSl. oii'ien, aprozi, oratori, pricini, procese, solemnităţi. Starea exterioară are chiar si un mic guvernămînt şi
unele rente; şi această institutie, autoriza,ă şi protej<' �ă de su
veran, este pepiniera oamenilor de stat care Vor conduce într-o zi afacerile publice fn
aceleaşI functii pe care nu le exercitau mal înainte decit prin Joc6). Orice formă am da
educaţiei publrce, de ale cărei amănunte nu mă ocup aici, e convenabil să se întemeieze un
colegiu de magistr!iţi de prim rang, care să aibă admmistraţia supremă şi care nurneşte, revocă si
schimbă, după vointa sa, atit pe principaliI conducă.tori de colegii, care vor fI ei înşişi, precum am
SlJUS, candi daţi pentru înaltele magistraturi, cît SI pe dascălii de exerciţii, cărora se va avea
grijă să li se stimuleze zelul si vigIlenţa prin unele profesii mai î"1alte, ce le vor :i deschIse sau
î
închise, după felul cum ,?i-au îndeplinit profesiunea de dascăl. ntrucît de aceste stabilimente
depind speranţa republicii, gloria şi soarta naţiunii, le găsesc, o mărturisesc, atît de importante, încît sint cu totul
surprins că nicăIeri nu s-a gîndit nimeni să le-o dea. Sînt mîhnit pentru omenire că atîtea idei care

tJ li.OUSSeau revine aiCI la senmiflcatra anticului "gimnaziu", instituţIe de stat pentru educaţia fizică a tineretului.
2) Adică în familie
I
3) n termemi de aZI ' profesoni de educaţie fizică.
4) AdIcă: pentru copm claselor dominante.
5) E vă�ba de "primri magistraţi" (organe ale conducerii, nu ale justiţiei), care existau pe atunci în unele cantoane
elveţiene. "Suveran", adică organul repre zentativ al puterii de stat în republică.
6) E aici gennenele ideii de auto conducere a claselor, care se va dezvolta în va riatele forme moderne de autonomie
a elevtlor din şcolile burgheze, "autonomie" care oglindea orînduire a burgheză, cu funcţiile ei caracteristice.
mi se par bune si uhle, se găsesc l:1tot(�cat,r.a. desI ':oarte practlcabl1e, atît (le departe de tot ceea ce SE> face.
Dealtfel, nu fac alei altcev a decît să at'ăt; c'a, aceasta este de ajuns pentru �eI cărora mă aeresez. Aceste Idei rău apUcate arată de
departe căile necunoscute modermlor, prin care cei vechi conducea,l oam<:l111 la acea vigoare a sufletulUl la acel zel patrIotiC, la acea
stJmă pent::u calităţile Cu adevărat personale, fără a ţine seama de ceea ce c străm omulUI, care n-au seamăn printre noi, dar a căror
sămînţă nu aşteap�ă pentru a creşte în llllma '.:1.Al;.lrcr oamenilor decît să fie puse în acţIUne prin instituţii potrIvite. Dacă veţi conduce
în acest spirit educaţia, datmile, obIceiurile, mora'/urile polonezilor, ve\! dezvolta în ei această sămînţă care nu este încă trezită prin maxime
corupte, pr.n instituţii uzate, prmtr-o filo sofle egoistă, care predică si care omoară. Naţiunea va datora cea de-a doua naş
tere a sa crizei îngrozitoare dm care Iese: şi, văzînd ceea ce au făcut membrll ei încă nedisciplinaţi, ea va aştepta mult SI va obţine mai mult
de la o mstituţl= destul de ponderată, ea va îndrăgI, va respecta legi care vor măguh nobilul ei orgolIu, care o vOr face, care o vor menti:lc
fericită ŞI liberă ; smulgînd din sînul său paSIUnIle care ocolesc legile, ea va hrăni pasiunile care le fac iubite ; în fine, reînnoindu-se, astfel
spus, ea însăşI, va relua in această perioadă toată vigoarea unei naţiUnI care se naşte Fără aceste măsuri, să nu aşteptaţl mmic de la legile
voastre: oricît de înţelepte, oricît de prevăzătoare ar putea fi, ele vor fi ocolite si 7adarnice; ŞI veţi fi înlăturat unele abuzun care yă ating, ca
să introduceţi altele, pe care nu le-ati prevăzut Iată prelIminani pe care le-am cre7ut indispen
sabile . ."

In această stare. crezîndu-se VIctima ur:el cO.'1spiraţil univc::sale. - din care ar fi făcut parte
îndeosebi Grimm, d-na d'Epinay, Dld€rot, Humc', d' Alembert, toţi ,.filosofii" şi în frunte Choiseul -
Rousseau a scris ha J ucinantele dialoguri Rousseau judecător al lui Jean-Jacques (Rousseau juge de
Jean-Jacquf>s. dialogues). în care se strădUla să se apere împo trn'a calor.1'1 iilor S1 a p edreptătilor
pc care le-a îndurat sau pe care şi le-a închipuit. In 1 776 s-a decis să ,.încredinteze P!'ovidenţei"
manuscri<;ul c.ialogurilor şi a încercat să-I depună pe altarul de la XG tre-Dame. Găsind uşile
închise. s-a resemnat : . eliberindu-se chiar şi de nelmiştea <;peran ţei" aici p � pămînt, a crezut
că persecutarea lui a fost înscrisă în .. de cretele eterne" ...
In ultimIi doi ani ai vieţii, Rousseau a <;cris Reveriilf> unui hoinar <;inguratic1). In acelaşi tImp
continuă vechile "il plăc:ltele lui îadeleiniciri : ierborizarea2) şi cop:erea de texte muzicale. Se mai
pot aminti aiCI si cele trei circulare "către poperul frar:ce7", care conţi n : prima, protestul lui
impotriva editorilor care falslfică lucrările; a doua, apărarea contra cri
mir.ale� ajversităţi ce-l perseouta; iar ultima, o cerere de azil în s::h:m bul .. banilor. efectelor şi
rentelor" ce le deţmea
 S-a mutat apoi, spre sfîrşitul vieţii, la Ermenonville, într-un ferme cător colţ de ţară,
propdetatea marchizu�ui de Girardin. La 42 de zile

1) Les r€'venes d'un promeneur solttazre, tradusă în L română de l\ilhai Şora cu titlul Visănle unut hoinar stngurattc, Editura pentru
Literatură Umversală, J3ucureşti, 1968
2) A scris ŞI lu::!rări de botanică Lettl e� sur la botamque {22 august 1 771), în J.-J Ro u s se a u, Oeul/res completes, tome IV, e4.
Pleiade, 1969, p 1 1 51; FragmenLs �our un di.ctiofmaire de;; ;;erms d'usage en botanique, tbzdem, p. 1 201, Fragments ae botamque,
tbtdem, p 1 244

J. J.

Rousseau În u l ti ma perioadă a vieţii sale. TABLOU DE HOUDON

 Castel ul din Ermenonvi l le.
unde a d ec ed at J. -J. Rousseau
după ce s-a stabIlit la ErmenonYille, s-a stins la 2 iulie 17781). Rămăşitele i-au fesi depuse în .,Ile des
peupliers " de pe aceeaşi proprietate : mai tIrzIU . îr. tirrpul Cam e:'1tieI, au fos� transfe:-ate la
Fantheon
*

Izvoarele gîndirii pedagogice a lui Rousseau se află, în ultimă analiză, în condiţiile istorice sţecifice
burgheziei franceze din preajma revoluţiei f!"a:1ccze de la 1789. I deal:smul sociologic şi contradIcţiile
gindirii rous s eauiste oglindesc tend!nţele contradictorii de clasă ale burghezIei, care \ ar putea fi der::ăşIte
numai prin lupta reyoluţionară a proletariatului înarmat cu concepţia materialist-dialectică despre lum(2).
 În lunitele Idealismului sociologic al secolului al XVIII-lea. care con sidera " ideile" şi "OpinIIle" drept \ ehicule
ale istoriei, Rousseau sustine teza - neştiinţifică - conform căreia trebuie reformat individul pentru a clădi o
orindJirc socială mai dreaptă Reforma societăţii ar începe, aşa dar, cu t'eforma omului prin educaţie.
In Emil, cartea I, ni se arată clar că educaţia nouJ implică educatori noi şi că ar fi necesar să se înceapă cu
educaţia pănnţilor. 0ar, în limitele i deologiei pe care o reprezenta, Rousseall nu putea co ncepe decît o soluţie
utopică. ce decurgea din ea : un elev aostract, un educator abstract şi o lume bună organizată de des cendenţii
elevului crescut conform noilor principii de educaţie.
Ideologia burgheză, îndeosebi în forma ei mic-burgheză reprezentată de rousseauism. era impregn .ată de
co ntradicţiile PE' care nu le putea dEpăşi şi carc SE' datorau poziţiei ei de clasă : contradicţia .,indiyid-socie
tate", .,natură-cultură", ,.0m-cetăţean", "libertate-necesitate" etc.; ele apar ŞI rămîn imolubile în concepţiile
politice, <;ociale şi pedagogice ale lui Rousseau.
Imerşunaţii săi adversari, de la Formey şi Gerdil pînă la \·an Loon, i-au imputat necontenit contradicţiile
operei. fJră să le poată însă ex plic a. Lămurirea lor nu e posibilă decît pnntr-o analiză ştIinţifică, în lu mina
materialismulUI istoric.
Conc epţia sociologi�ă şi pedagogIcă a lui Rousseau era, aşadar, idealistă in. ansamblul ei; însă, ca şi
concepţiile simllare ale gînditorilor care oglin deau n�vendicăTlle burgheziei în ascensiun€'. ea era, în acea
vreme, pro gresistă. In schimb. vederile lui filosofice deiste. sprijinite pe dualismul

1) Sfîrşitul IUl Rousseau a prileJUit. de asemenea, multe ipoteze. S-a presupus şi sinuciderea Alţii cred chiar
într-un asasinat din partea unui oarecare John, rîndaş la marchlzul de Girardn: Sl amant al Theresei: cea
din urmă voia în acest chlp să pună mîna pe manuscrisele bătrînulu( Jean-Jacques, care le ţinea sub
cheie (L Feuchtwanger, op cti ). Ceea ce se ştie e că Therese a fost silită să părăsească Ermenonville
după un an; a trăit multă vreme cu John, consumînd moştenirea ('are i-a rămas de la Rous5eau, pînă cînd,
în ultimii am, ajunsese să cersească la usa COMedie1 franceze Muri în 1801, în vîrstă de 80 de ani.
(Constltuanta 8. votat un decret prin care i-a acordat o pensie pe seama statuluL)
Cauza morţi! lm Rousseau, confirmată ulterior. a fost tumoare cerebrală cu apoplexie în urma unei
uremli galopante.
"} ef. J. L. Le cer c.1 e, ll1troducere la. J.-J. Ro u s s e a u Dtscurs asupra tnega lităţii dmtre oameni, Bucureşti,

Ed. ştiinţifică, 1958, p. 23. '

"materiei" �i al "spiritului". deşi se îndepărtau de concepţiile teologice, erau totuşi rămase mnIt în urrr.a
ideilor materialiste care s-au profilat (Cu. Diderot şi Helvetius) în gîndirea s ecolului al XVIII-lea. Cert, în do
meniul cur..oaşterii. Rousseau, urmînd pe Locke, se situa pe poziţi ile sen zualismului, care conţinea unele
elemente materialiste1). Dar în opoziţie cu Lccke si Heh·etius. Rousseau admitea caracterul înnăscut al
ideilor morale.
Izvoarele intelectuale ale doctrinei pedagogice a lui Rousseau descind mai cu seamă din: filosof:a lui
Platon, lucrările scriitorilor şi moraliştilor antici romani, umanisIClul lui �1ontaigne. scrierile lui Locke şi
Fenelon despre educaţie. precum şi unele scrieri de căpătîi, contemporal1e lui, ca cea a oratorianului
cartezian Bernard Lamy (a cărui Entretiens sur les sciences2) a influenţat şi pe J\fontesquieu) etc.
N-a urmat nici un curs sistematic şi totuşi nu s-a pierdut în enciclo pedismul şi eclectismul pedant în care
se zbat, fără ieşire, cei mai mulţi autodidacţi3).
La conf�uer..ţa acestor izvoare se situează experienţa lui educaţională, care, deşi limitată, se
înscria pe orbita gîndirii şi preocupărilor sale. "lJniversul spiritual al lui Rousseau este şi rămîne, în esenţă, cu
toate inconsistenţele, incor..gruenţele, paradoxele şi incoerenţele de suprafaţă un umvers pedagogic în
care homo educandus constituie centrul de conver genţă al tuturor mişcărilor si punctul arhimedic al
construirii unei noi .,ordini" pornind de 18 "ordinea" naturală a lucrurilor.
în coordonatele acestor izvoare se profilează originalitatea şi singu laritatea operei lui Rousseau.
EXfu"llinată din cele mai diverse unghiuri de vedere (inclusiv cel freudian), ea a constituit şi constituie şi azi
obiec tul celor mai variate şi contrastante interpretări. Dar chiar cercetători ca Starobinski. care şi-a limitat
sarcina la observarea şi la descrierea structurilor ce aparţin în mod propriu lumii lui J.-J. Rousseau, îşi dau
seaffia că .,este evident că nu putem interpreta opera lui Rousseau fără să ţinem seama de lumea căreia ea i
se opune".
Starobinsk, constată că , .experienţa intimă (a lui Jean Jacques, n.n) reflectă funcţia sa p:'ivilegiată
-

prin conflictul cu o societate inaccepta bilă". arătînd că : .. chiar domeniul propriu al vieţii interioare nu se deli m
itează decît prin eşecul oricărei relatii satisfăcătoare cu reali::atea ex ternă"4).
 In studiul Transpa'7"enţa şi obstacolul profesorul genev€z încearcă să
,

definească s tructura intimă şi profundă a gîndirii rousseauiste oglindită chiar la începutul celebrului Discurs
asupra ştiinţelor şi artelor în care Rousseau constata discordanţa dintre a fi (etre") şi a părea
,

("paraitre").

1) cf Istoria fzlosofiei, redactori: M. A. Din n i k, M. T. Iov c i u k, B M. K e e r o v, M. B. Mit i n şi O. V. T r a h

ten b e r g, voL I, Bucureşti, Ed. ştiin ţifICă, 1958, p. 499.
2) Convo�birt asup:-a ştiinţelor.
�) Rou.sseau afirmă că dacă n-ar fi fost suferind, ar fi muncit nu pentru satisfacţia sa, ci pentru binele
societăţii. "Cîţi oameni plini de bunuri şi de sănătate nu-şi petrec astfe� vlata întreagă?". Apud J -J.
Rousseau, Ouvres completes, tome IV. J 969, p. XXVI )
4) J ea n Sta r ob ins k i, Jean-Jacques Rousseau, La transparence et l'obstacle suivi de sept essais sur
Rousseau, nd, Paris, Gallimard, 1971, p. XXVI.
Sl:prafsţa L:"ş-elătcare a lucrurilor, care împiedică înfăţişarea exte rioară să cOl"espur.dă "dispoziţiilor
inimii", a introdus răul în lume. Con trastul este atit de pllternic. Încît În viziunea filosofică a lui Rousseau nu
estE în joc Clusa( r.oţiunea abstractă de a fi şi a părea, ci însuşi desti nul oa:nenilor care oscilează între
inocenţa reYlegată şi ruina de acum sigură, "a;?02renţa" şi "răul" ne"Taifiind decît unul şi acelaşi lucru.
Nu vom. merge atît de departe încît să afir:năm că determina11.tele o�iecti" e a�e :storiei sa:e
persoCl81e i-au creat s:ruc:urile înseşi ale gin dirii, dar nu vom înceta să susţbem că aceste structuri s-au
maniÎestat ş� realizat în anumite forme numai datorită condiţiilor în care a trăit şi a influenţelor care s-aa
exercitat asupra lui; cert, aceste cOCldiţii şi aceste inÎluenţe s-au ref�ectat intr-un med unic În conştiinţa sa.
"Scaoda1 Jl" minciunii. al "aparentei", a dat. după Starobinski. im pulsul întregii sale cagetări teoretice.
Pornind de aici, i s-a deschis o vastă perspectivă de inţelegere şi i s-au conturat posibilităţi infinite de
dezvoltare şi p.cogres. în care Rousseau credea în feluZ său, deosebit de contemporani.
Fondul intim al fiinţei umanităţii este înşelat de aparenţe, încrederea a dispărut. iar or.ml este silit să
trăiască în întuneric. Rousseau, reluind mitul platoClici2.n al exilului şi al întoa:-cerii, . ,îl oriente8ză spre
starea de copilărie şi nu spre o patrie celestă"l). Dacă el se întoarce spre o "viaţă anterioară" şi spre o ipotetică
stare de natură. nu părăseşte lumea te
restră şi nu invocă păcatul adamic pentru a explica decadenţa omului. Umanitatea este perfectibilă şi, ca
urmare. istoria universală nu e de finitiv condamnată; decăderea nefiind decît un accident al acestei istorii, este
de admis că omul nu e cond&mnat în med natural să trăiască în în tuneric, în viciu, în neîncredere, deşi
acestea sporesc totdeauna, odată cu creşterea artificială a civilizaţiei şi a orgoliului uman.
Nu există. aşadar, nici un obstacol supranatural eare să împiedice pe om să-şi facă sau să-şi desfacă
istoria pentru a-şi regăsi " transparenţa" pierdută. "Esenţa omului r: u c compromisă, ci numai situaţia sa isto
rică'(2). "Deoarece apariţia răului a fost un fapt istoric, lupta împotriva răului aparţine de asemenea omului în
istorie".
I
ntreaga operă a lui Rousseau tinde să arate că este posibilă o acţiu.'1e în acest sens, că libertatea care

constituie identitatea naturii umane ne �ngăduie să ne consacrăm adevărului dezvăluit, care va restitui
ul
om ui "traYlSparen ţa" com?romisă.
Fără îndoială că în indicarea mijloacelor şi a acţiuni:or de reîntoarcere a "transparenţei:: în noi şi în viaţa
noastră, Rousseau se sprijină, în re lorma sa morală educaţională, politică şi socială, cînd pe o revenire la
trecut, cînd pe prezentul personal, cînd - arareori - pe viitor. De aici p:edoarhle lui pentru respectarea
conservatoare a legilor şi ordinii sta bilite, care salvează ceea ce mai rămîne în suflet "pur şi originar"; de
a:ci schiţarea "ideii fericirii viitoare a genului uman" şi, tot de aici, construirea imaginară a "Cetăţii" ideale şi
virtuoase a umapjiăţii. E de
1) J = a n Sta rob ins k i, op. cit., p. 22.
"J I ')�dem, p. 25.
la s!ne înţeles ca în urmărirea atîtor proiecte să întîl'1im contradictii. am
XLIV biguităţl. incoerenţe
etc. Dacă ne-am întreba care este starea în care "transparenţa" a eXIstat
şi ce distanţă ar trebui să parcurgem pentru a o regăsi, Rousseau afIrmă că ne
despart 0 muJţime de secole" de starea primară şi origmară, de natura în care
..

"transparenţa" era dominantă şi că. poate. această stare .. nici n-a existat;;.
 Starea de na:ură. în concepţia lui Rousseau. nu este - precum am al'ătat şi în alt
context - decît o premisă speculativă a unei istorÎl ipo tetice. premIsă pe temeiul căreia va
putea clădi explicaţia genetică a lumii actuale. Era tendinţa generală a gîndirii secolului al
XVIII-lea de a găsi izvoarele tuturor fenomenelor, fie că e vorba de originea pămîntu lUI, a
vieţii, a sufletului sau de cea a societăţllor. Această tendmţă era atit de puternică încît,
uneori, la Rousseau şi la alţi gînditori ai acestui secol, speculaţia era considerată drept
observaţie care nu mal necesită nici o fundamentare ştiinţÎÎÎcă.
Rousseau nu încearcă şi nu dezvoltă în ficţiunea sa istorică, �a cum susţineau unii din
superficialiI săi adversari, o pledoarie pentru Întoar cerea la s tarea de natură primitIvă. Re
găsim mai degrabă în faţa unei descrieri, a unei stări nostalgice, foarte apropiate de
animalitate, ca::-e, în spiritul lui Rousseau, s-a conturat atît de puternic Încît era
considerată drept un adevăr is::oric.
Hălderlin considera pe gînditorul genevez - în oda neterminată pe care i-o dedIcă -
drept unul dil1 acei vizionari (.,Seher") care deţin me moria unui trecut înck,părtat, a unui
timp maI bun şi cărora le e dat să fie impresionaţi de .,soarele îndepărtat" şi de "razele
venite dintr-o epocă mal frumoasă" ..
Da:, unde găsim "transparenţa" originară, dacă ea a dispărut? Rousseau ezită, d�pă
cum observă ,?i Starobinski, Între două răspunsuri contradIC torii.
Cel dintîi ne arată că sufletul uman a degenerat, fiind desfigurat în aşa măsură încît nu-
şi va mai putea regăsi niciodată fr umuseţea primară: potri V it celui de-al dOIlea răspuns,
natura primar'; perSIstă, dar ascunsă de vălul artificial al convenţiilor şi opmiilor sociale.
"Versiunea pesimlstă şi VerSIUnea optimistă a mitului originii, Rous seau le susţine pe
amîndouă în mod alternatlv şi uneori chiar în mod simultan. El ne spune că omul a distrus
iremedi'abil identitatea sa natu rală, însă e1 susţine, de asemenea că sufletul originar fiind
indestructibil, rămîne pentru totdeauna identic sie însuşi sub adaosurile exterioare ca:'� îl
maschează"l).
Oscilînd între concepţia unei naturi pierdute şi cea a unei naturi ascunse, mascate,
Rousseau nu poate concilia c.ele două teze prezentate chIar în prima ŞI celebra pagină a
lui Emil: "Totul este bun cînd iese din mîinile Creatorului" şi "Totul degenerează în mîinile
omului".
Starobinski afIrmă că postulatele lui Rousseau permit totuşi să se re zolve problema
originii răului, fără ca acesta să fie imputat lui Dumne

1) J Starob lnsk l, op czt , P 33

zeL! sau omu:ui care păcătuieşte. Răul a:' fl en produs al istoriei şi socie tătii. fără alterarea
esentei indh'idua:e.
'
Dacă se disociază, o'bsen ă Starobmski, omul ca eseaţă şi omul ca rcZaţie socială,
separind natura umană şi socIabilitatea, s-ar putea admite că decăderea istorică e
periferică , .în raport cu permanenţa centrală a naiurii originare" 1).
Imperiul răului în concepţia lui Rousseau este constituit d�n pasiunile omului pentru
lucrurile exterioare, pentru posesiunea bunurIlor mate riale, penti'U aparenţă şi prestigiu.
Reintors în sme, regăseşte izvorul salvării.
Totul degenerează în mîinile omului, nu în iniml, sa, - mllIn care c;chlmbă natura şi
istoria, creează diferenţele şi luptele dintre popoare, inegalitatea dintre indivizi etc.
Arătam în ait context că, în Discursul asupm in egalităţii, Rousseau afirmase că viciile
lumii nu aparţin atît omului, cît omulUl "rău guver nat". Revolta împotriva istoriei, împotriv'a
regimului istoric din vremea sa devenea astfel pe deplin justificată.
Însă, dacă e adevărat că gîndirea lui Rousseau este ain acest punct de v edere
re\'oluţionară, nu e mai puţin adevărat că e "revoluţionară" numai din perspectiva acestei
naturi umane eterne şi indivIduale şi nu din perspectiva unui progres istoric care ar
însemna eliberarea maseler populare de sub tirania despotismului feudal, aşa cum
încercase, spre pIldă, în acelaşi secol un Baboef. Revoluţia socială nu e generată de şi în
solHudinC'a în care se complă cea Rousseau, ci prin şi în lupta colecEvă, organizată şi
 deschisă.
Nu e lipSItă de mt€res nICI incercar€a unora de a SchIţa actualItatea opereI lm
Rousseau din confruntarea configuraţieI spintuale a secolulUl al XVIII-lea cu cea a
secolulUl nostru. Roger-Gerard Schwartzenberg2) , scrimd o prefaţă la o nouă edIţie a
Contractului social, formulează c.on
cluzia că J ean-J acques este, prin caracterul contestatar al operei sale, un
contemporan care se înscne ca al şaptelea stîlp al "nou înţelepcium" după i.\
tarcuse, Dylan, Fourier, Mc Luhan, H. Hesse, Lennon. Revolta rousseau ISt8 n-
ar fI decît revolta acelei " Beat Generation" de la 1730, iar Rousseau strămoşul
ceatmk-ului Jack Kerouac cu părul lung şi chItara seacă vaga, bondînC:: pe drum uri fără
dIrecţIe.
Contestarea totală Tousseauistă năZUla spre un nou mod de a fI şi de a comur.ka, spre
o "contra-cultură" care să se opună CIvilizaţIei "opr\2sive" (Marcuse va spune "represive" )
şi a uneI societăţi 'tehno cratice ahenante. După Schwartzenberg, Rousseau
trăise în epoca de naştere a civilizaţieI ll1âustnale ŞI observase că, cu tot
progresUl, cu toată tehmca ŞI filosofia vremiI, ,.imma lIpsea". El mal afIrmă că
Rousseau poate fi consIderat azi drept profet al societăţiI postll1dustriale prm
refuzul de a se integra în SOCIetatea .,de consum" (sau societatea "abundenţei", cum
e categorisltă societatea capitalistă contemporană de către Marcuse), prm gustul căIăto
neI , prin întoarcerea la natură, prin idealul de slmplicitate (ca în comu

1) J Sta rob 1 n SkI, op Clt , P 33

�) C f Rog e r-G era r d Se h w ar t zen bel g, Jean-Jacques superstar, L Exple,>s, nr 1 069, 3-9 lanuane 1972,
p 59.
nele .. hippies'} prin elieerafea ser.timentelor, prb explozia romantică, prin misticismul vag
e�c. Ciudată şi surprinzătoare apropiere Îilire idealul de viaţă simplă rousseauist şi
decreptitudinea fizică si morală din comu nele "hipples"! j\1ult rr:ai sUrpl'irlzătoare, da:!." si
caracteristică pentru o soe:ietate capit.alistă în disoluţie este şi afirmaţia h.i
Sch'v,;artzenberg, din aceeaşi prefa'fă, că de o sută de z ni Capitalul ar îi �ost eclipsat de Con
tractul social. clar că azi Rousseau ar înloct;.i pe Marx în Pantheonul pro testatarilor. Asemenea
aLrmaţii, fireşte. nu pot fi făcute decît de nişte adversari orbi ai socialismului victorios pe o mare
întindere a globu�ui,
care nu cunosc mişcările şi re\"endicările sociale din propria lor ţară. Pl'iv:nn corlcepţia lui
pedagogică 1!1 limitele t.mp'Jlui în care s-a dez voltat, se conturează limpede pozi'�ia ei
înain"ca'că şi progresistă faţă de practica st:'îm'că a educaţiei feudale şi ni se deschide
perspectiva de înţe legere a ma::ii lnrîuriri pe care ea a exercitat-o asupra e\"o]uţiei
ulterioare a gîndirii pedagogice.
Rousseau, în Scrisoarea către Chr. de Beaumont, mărturisea: . ,Am căutat adevărul în
cărţi; n-am găsit decît şarlatani care îşi fac Un joc din a înşela oamenii, fără altă lege decît
interesul lor. fără alt Dumnezeu decît reputaţia lor, gata să defăimeze pe şefii care nu-i
tratează potriYit dorinţei lor. gata şi mai mult să laude ned:'eptatea care îi plăteşte.
Aseultîr:.d oam�nii căro�'a le e permis să vorbească în public. am înţeles că ei nu
îndrăznesc sau nu VOr să spună decît ceea ce e pe placul celor ce poruncesc şi că, plătiţi de
cel tare ca să facă morală celui slab, ei nu ştiu să-i vorbească acestuia din urmă decît despre
datorii, iar celuilalt despre dl'epturile lui. Intreaga construcţie publică se "va afla necol1tenit în
min ciună. atîta vreme cît cei care o dirijează vor ave8 interes să mintă; şi numai ei au
Devoie ca adevărul să nu fie spus. De ce să fm complicele acestor oameni?'(1)
Rousseau scrisese Emil ca să orienteze educaţia spre lum.ea adevă rului şi a ,.naturii".
Rousseau s-a ocupat, în afară de Emil şi :Voua Heloise, de probleme de educaţie în:
Consideraţii asupra guvernămîntului Poloniei (parţial), Proiect pentru educaţia d-lui de
Saint-J1arie şi, în corespondenţă, în: ,.Scrisorile către prinţul de Wirtenberg, către abatele
M*** şi către d-na de T.
Proiectul a fost scris în 1 740, cînd Rousseau devenise educatorul fmlui lui Bonnot de
Mably (mare-prevot2) la Lyon). Lucrarea mai prezintă azi doar un interes istoric . . . Scopul
educaţ:ei, aşa cum e d efinit în proiect, consta în formarea "immii, ju decăţii şi spiritului",
"exercitarea corpului" şi asigurarea "cunoaşterii societăţii". Menţiunea lui Moliere că ,.un
 prost sayant este mai preţios decît un prost ignorant" îi pare valabilă şi lui Rousseau;
totUŞI, în proiect se r€comandă predarea următoarelor ştiinţe : latina, istoria, geografia,
matematica, morala, dreptul natural (scrierile lui Puffendorf şi Grotius); sînt socotite însă de
prisos r€io:-ica, logica şi filo sofia scolastică. "Cînd va fi timp", se va putea face lectura Logicii
de �a Port-Royal şi a Ariei de a vorbi a lui P. Lamy.

1) J.-J. R C li S S e a a, Oe4'1yreS completes, tOhle :r, :861, pp. 775-776.

2) Comandant militar (de miliţie) în vechiul regim francez.

în ordinea importanţei. educaţia fcrmează: moralitatea, cuminţenia şi cunoaşterea.

Rousseau mai propune unele recreaţii p:ăcul.e prin cunoaşterea artelor frumoase : "cunoaşterea cărţilor şi a
autorilcr, critica. poezia, stilul, elo cinţa, teatrul şi, într-un cuvîr.t. tot ceea ce poate contribui să-i formeze
gustul şi să-i înfăţişeze (ele\-ului. n.n.) st'L:diul sub o formă surîzătoare,a).
Emil sau despre educaţie e opera pe care însuşi Rousseau o considera drept cea mai de seamă
dintre scrierile sa:e.
Pierre Burgelin (în studiul introductiv la Dmil) ooser\"ă că amatorii ce literatură franceză admiră
Confesiunile şi Re'l:eriile în care se dez văluie Rousseau, dar citesc puţin pe Emil; apoi adaugă că Emil
.,este car tea sa cea mai completă, iar prin conţinutul şi imh.:enţa sa una din ope rele cheie ale civilizaţiei
noastre'(2). Emil este considerat de însuşi Rous seaLl cind "tratat d espre bunătatea originară a omului" ,
cînd "romanul naturii omeneşti" .
Ce este această , .natură" , obiect predilect cercetări:. f:losofice din secolul al XVIII-lea? Rousseau nu i-a
'
dat o definitie clară . .. Natura are o voce, mîini, întuneric şi lumini. Ea este putere şi ir..vitaţie, germene şi
înflorire. Ea merge de la funcţiunile fiziologice la conştîinţa ;:ncrală, in clude şi exclude sociabilitatea.
amorul trecător şi amorul conjugal, ea in t erzice ştiinţa şi reflecţia, însă face apel la raţiune. Ea c.escmnează
Îlo. fine cîmpia înverzită şi creatorul ei"3).
Natura este, aşadar, în concepţia lui ROUSSE:2.u. d�lpă cum remarcă si Franc;ois şi Pierre
Richard4), atît lumea exterioară (natura fizică), cît şi �umea anterioară societăţilor şi decăderh OmULUI.
Noţiunile de "bunătate originară': si "natură origll1ară" coincid; In plus, conceptul rousseauist de .,natură"
se CODjUg2. cu cel de ,.ordiDe". N atura e ordine, denaturarea e dezordine. "Bunătatea lUI Durr:nezeu, aÎirmă
vicarul din Savoia, este iubirea ordinei; căci pri n ordine menţine el ceea ce există şi leagă fiecare parte de
tot('. Bunătatea naturală a co
pilului ne arată că cele dintîi mIşcări ale naturii s:nt dl'epte, iar educaţia necesită constituirea ştiinţei omului
(sau despre om). "cea mai utilă şi cea mai puţin înaintată dintre toate cunoştinţele omeneşti", după cum
arăta Rousseau in prefaţa la Discursul asupra inegalităţii.
Emil cuprinde dnci părţi (autorul le nlliJ1eşte ,.cărţi ':, după un mod antic de diviziune a materiei). In
primele trei cărţi, expunerea ia lnfăţi şarea de tratat şi se întîlneşte rar numele lUl .,Emil" ; în cartea a IV-a
apare mai des, iar cartea a V-a (întitulată Sofia sau femeia) e un fel de roman al căsătoriei (cu
accentuarea problemelor pnvitoare la educaţIa
femeii).
Cartea 1 se ocupă de primul an din viaţa copIlului ("vîrsta naturii", sugaciul, "infans"), cuprinzînd şi
principiile educatlVe genera:e ale con cepţiei pedagogice a lui Rousseau (importanţa şi scopul educaţiei:
mama doică; tatăl-preceptor; elevul imaginar - Emil cel orfan; "înainte de a vorbi, inainte de a înţelege, el -
copilul, n.n. - se instruieşte" ). Natura

1) J -J. R o li S S e a li, Oeuvres completes, tome III, 1860, p. 277.

2) J -J. R o li S S e a li, Oeuvres completes, Pleiade, IV, 1969, p. LXXXIX. 3) Ib�dem.
4) J.-J. R o li S S e a li, Emlle ou de l'education, Editions Garnier, Paris, (1957), p. VII.
şi societatea sînt prn ne în raporturile lor Cu educatia Educaţia fizică e
XL \/11 (
preocuparea dommantă în acest Clcle. evolutlv.
Cartea a II-a urmăreşte dezuoliarea copilului ("puer") de la 2 b. 12 ani si cuprinde:
a Educaţia sensibilităţzz (ţIpăt. plîns. lib>2rtatea şi .. dependenţa·' de lLl Ci uri):
 a
D. educ ţia morală (maxime ge:1erale. exemple. noţiunile de proprietate, ade\ ăr, caritate. sei!timentul
eu:ui şi minciuna):
c. educaţia intelectuală. (interesul sensibil, critica cuvintelor. cntica isto riei, cntica fabulelor lui La
Fontaine, ,.nicl o carte înainte de 12 ani", critica �m-ăţămîntului tllnpUrl Ll) :
d. educaţza corpuluz (exerciţiile flzice. pre�epte de igienă, nataţia): e. edu('aţia senzonală (pipăit,
yăz. auz. gust. mll os).
Sînt aici re-produse pasaje din Pi.uta!'h cu privire la regimul vegetarian spre care înclină Rousseau Cartea
se încheie cu pl'ezentarea a doi copii tIPICi : unul crescut Cu c.ărţi şi profesorI, altul crescut în mijlocul naturIi.
Cariea a III-a se ocupă cu educaţia copilulm între 1 2-15 ani (.,vîrsta Iorţei"); e perIoada dommantă a
educaţiei zntelect.uale. PrmcIpll:e acesteI educaţii sînt: trecerea de la necesitate la utilitate. experienţe -
nLl cuvîn tăn. constnurea de ma�JnI (ideea actiVItăţIlor practIc-producti'v-e sau a invă.\ămîntului ..
pohtehnic')_ o singură carte . Robmson Crusoc. În această "eart�" Rousseau se o cupă şi de educaţia
manuală şi socială (lupta contra prejudecăţilor, educaţIa socială. Ierarhia mcsernlor, necesitatea unei
me seriI manuale, alegerea meserieI lui Emil : tîmplărla).
În acest CIclu e\-oluth', utilIzarea forţelor excedentare (în raport cu tlC:buinţele) îngăduie acumularea
cunoştinţelor ŞI formarea apt itudirulor în \ edel ca satisfacerii trcb Llll1ţelor care vor apărea în viitor.
In cartea a IV-a se tratează problemele referitoare la formarea omulUI începînd de la al 1 5-lea an al
'l.neţii pînă la căsătorze ("vîrsta raţiunii şi a pasiunilor�'): acea'3tă "carte" e socotită de alltor drept cea
mai �mportantă.
Ea prezintă consideraţii despre : originea .,pasIUrulor" (tendinţele şi senti mentele) ; iubirea de sine şi amorul
propriu; dezvoltarea sentimentelor; studml societăţii prin studml istoriei; orientarea elevului spre lumea ab
stractă: trăsăturile ,.vîrstei raţiunii"; stăpînirea impulsurilor naturale pnn activitatea corporală; idealul viitoarei
sotii (Sofia); formarea gustului ca bază a judecăţii estetice şi morale.
Dacă primele două cărţi privesc mai muh educaţia fizică şi educaţia simţurilor, iar a treia educaţia
intelectuală, cartea a IV-a este desti n ată educaţiei " inimii" (educaţiei sentImentelor) şi problemelor pe care le
ridIcă p sihologia şi pedagogia adolescenţeI.
Cartea a IV-a mai cuprinde două chestiuni remarcabile : educaţia se:xlţală - de care alţi pedagogi n-au a\-
ut curajul să se ocupe pînă atunci - şi problema educaţieI religioase, tratată în Profesiunea de credinţă a
vicarului din Savoia.
În încheierea cărţii a IV -a este cuprinsă pledoaria pentru o \-iaţă simplă şi modestă.
Cartea a V-a se oC:lpă de: educaţia inteleciuale;., estetică, morală elco a femeit (adIcă a
"Sofiei" , viitoarea soţie a lui Emil) ; de căsătorie; de
' aîoarea edLlcativă a călători ilo!' Şl ce princi;Jiile organIzăril statelor. Opera se termn:ă odată cu căsi:toria din
"re Emil ŞI Sofia. Emtl - socotit de unii cercetători drept un tratat de pedagog�e - este, fără îndoială o
lUel'are utopică din ungh iul de v"ede;:e al posibi lităţn de aplicare practică!) irealizabilă în ansamblu, ea
cLlp.cir.de îr!să - alături de unele paradoxe, himere ŞI cor:trazicen e' iderlte - idcl deschizătoare de drumun în
pedagog ca modernă.
Convins că cele dintîi manifestări ale naturii sînt "drepte", că om..ll e bun .,cînd iese din mîinile
Crea:orului" şi că toate v'idile pătrUl:ci ln el din afară, Rousseau ne înfăţişează, de pe poziţii ideal1ste,
fo:'marea Un.ll elev imaginar ales (.,Emil") al cărui educator ("guverrwr") se conslderă.
Am stăruIt 1n alt loc asupra caracteruLUI utopic şi idealist al C011- cepţillor sociologice şi pedagogIce ale
lUI Rousseau: am arătat că nu c posibilă o schImbare a societăţii printr-o reformă a educaţie. Gmului şi că
schimbarea "ideifor" implică o schimbare prealabilă, pe cale r 2,'0- lU\lOnară, a relaţiilor sociale
Elementele utopice ale concepţiei pedagogice fOclsseau.iste se leagă de ipoteza cunătăţii origmare
(.,naturale") a fiinţei umane. Dacă soc: etatea pen erteşte natura umană. pnn ce Lliracol omul indiviăaal con
siderat bun devine rău ca om social şi creează instituţii şi orbdeliri
potnv nice propriei sale �,.îlatu.ci"? Rousseau încearcă să justIfice ipoteza, dar argumentarea sa nu este şi
nici nu poate fi concludentă, căci, dacă natura originară este bună. I ar socie�atea o p erverteşte, solutia
îndrep tării luc:,:,unlor nu poate fi căutată decît în schimbarea societăţii, n:.' a izo?ării omuluz de societate,
cum procedează Rousseau. El vede răul şi, în loc să-I înlăture, se refllgi&ză în ficţiune.
In Discursul asupra ştiinţelor şi artelo., Rousseau afirma că ştiinţele şi artele îşi trag originea din ,.vicii " ca
superstiţia, ambiţia, curiozitatea etc. Dar, se iscă întrebarea' cum :::e dez\ oltă aceste "vicii�' din dispoziţii
originare bune? De pildă, curiozitatea, ce stă la origine9 ştiintei, este un .. yiciu'· sau o înclinare . ,naturală'· şi.
 în consecinţă, n-ar putea fi "bună;' ? Rousseau derivă. în cele din urmă, sentimentele ("pasiun ile") pozitive
dir: "iuCirea de sine" (,.iubire în sine sau relativ ă la noi", adică cea al cărei obiect exclusiv este propria
persoană), iar din "amo:,:,ul propriu", pe cele n ega tive. Amorul propriu apare în momentul cînd "iubirea cie
si:--1e" nu se mai mărgineşte la propria persoană; din comparaţia dintre sine si altul se nasc duşmăniile şi
invidiile, căci "amorul propriu" pretinde ca alţii să ne privească la fel cum ne privi m noi înşine. Din nou o
tendinţă na tu.rală bună se transformă, în ,.starea socială'", în c ontrariul ei.
Emil este orfan şi cu spirit comun. De ce-i sînt necesare aceste
calităţi? Fiindcă , .oamenii extraordinari" se ridică Ol"lcare ar fi educatia lor. Emil este şi cog at, rEici ,.săracul
se face om prin el însuşi" ; e �te ŞI de neam mare, pentru ca educatorul să-I poată smuls:re din ,ghearele
preju decăţilor". Robust şi sănătos, Emil s-a născut în �lima emperată t a Franţei. El nu este, aşadar. după
cum oesen-ă si Raumer, un copil

1) Un "tratat" practlc de edueaţ.e e mai degrabă Noua Helotse.

4 - Emll sau despre educaţIe
absolut natural, căci bogătia şi nobleţea apar Î.1 so cietate Dificultăţile
L practice ale
.
sistemului
ies, aşadar, la :\-eală din primul moment: iar Rousseau ne previne că n-ar primi, în
realltate. niclOdată funcţia de educator1). mărginindu-se doar să ia "condeiul" şi să al'ate
cum trebuie să se facă educaţia El afirmă chiar că punerea în practică a planului său "se
leagă de mii de împreJurări",
Ipoteza (nedemonstrabiIă) a . bunătăţii originare" . ca�'e se găseşte la temelia
.

sistemului pedagogic de care ne ocupăm. este, în fond. optimistă, contrară prejudecăţIlor

religioase (decăderea omului prin .,păcatul" ada mic) şi, în genere, credinţei feudale că
omul se naşte cu înclmări rele Rousseau clădeşte întreg edificiul doctrinei sale etice,
pornmd de la bunătatea naturală a omului. Din ea derÎ\'ă ŞI prinCIpiul edi.lcaţiei "ne
gative", al acelei educaţii care nu intervine, ci apără dez\ oltarea nestîn jemtă a înclinărilor
şi a dispoziţlilor cuprinse in zestrea naturIi SU.Sţl nătorii contemporani ai curentului
pedagogiei "non-directh e" se mspiră direct din concepţia rousseauistă asupra edJCaţIei
Formarea omului este rezultatul influenţei "educatr\'e" a trei factori: natură, oameni şi
lucruri.
Educaţia care ţine de "natură" constă Îl1 "dez\'oltarea Hlterioară" a organelor şi
sistemelor şi nu atîrnă de noi. Educaţia ,.prin lucruri" cu prinde asimilarea cunoştinţelor prin
"experienţă proprie", în contac t direct cU lucrurile; ea depinde mai puţin de noi.
Educaţia . ,prin oamenI" constă în îndrumarea dezvoltării interioare a copl!ului; e UnIcul fel
de educaţie, cel puţin în aparenţă, care stă în puterea noastrb..
Există, aşadar, trei factori determinanţi ai formăru omului, sau, trei feluri de .,educaţie"
care determină fizionomia spirit;Jală a omului; î::. termeni actuali, e vorba de : 1) dispoziţiile
naturale ("eredItare", deşi Rousseau nu utilizează acest termen), 2) educaţia prin oameni
(care În
seamnă ceea ce numim azi .,educaţie'·), 3) experienţa persoDală (care coincide,
aproximativ, cu ceea ce se poate numi azi "influenţa medI ului").
In vederile lui Rousseau, procesul de dezvoltare a dispoziţiilor natu rale <:ste elementul
dominant al formăni educaţionale. 01', dezvoltarea naturală nu este un factor educaţlOnal,
deşi condiţionează fo{'marea edu caţională, şi, invers, formarea educaţională condiţionează
dez\'cltarea naturală. Housseau susţine în mod eronat că scopul educaţiei este cel pe care
ni-l indIcă "natura" ; "lecţiile natuni", ale "lucrurilor" şi ale "oamemlor" trebuie să fie
com'ergente şi să se sprijine unele pe altele în aşa fel, încît educaţia "lucrurilor" şi educaţIa
oamenilor să fie con forme educaţiei "naturii". Care este, în definitiv, scopul educaţiei?
Sub influenţa directă a umanism ului Renaşterii, RousseaLl arată că scopul educaţiei este
să formeze oameni. Educaţia publică nu creşte nici oameni, nici cetăţeni; urmărind un
dublu scop, ea se zbate în contra dicţii : "natura" o îndeamnă într-o direcţie, oamenii în altă
direcţie,
 1) Aflrmaţle paradoxală, pentru că Rousseau dăduse mult timp lecţii de muzlcă, fusese educator în casa lUl
Mably etc.; avea decl o experienţă (pedagogică) proprte.
Intr-unul din pU\lnele locurI, dacă nu chiar unicul, în care se întîl neşte o lămurire în acest sens!),
Rousseau afirmă că naiura din noi o con.)tltuze tendmţele �i înclinănle ongmare, conslderate
înainte de a fl alteraie de influenţa societăţiL Care sînt însă acele tendinţe ŞI înclinări SI cum se pot
determma?
De îndată ce a\-em, scna Rousseau (Emil, cartea 1), conştiinţa sen zaţnlor noastre, s�ntem înclmaţl să
apropIem sau să respmgem lucrurile potrivit concordanţel sau necor.cordanţei lor cu persoana noastră ŞI po
tn\- It aprecIerÎl pe care o facem asupra lucrunlor, pornind de la Ideea de fericire şi perfecţiune, pe care ne-am
format-o pe cale raţională. Aceste dispoziţiI se amplifică ŞI se întăresc pe măsură ce omu.l devine mal simţitor
şi mal instruit, ele Însă se şi viClază, "mai mult sau mai puţin", sub mfluenţa prejudecăţilor şi a obişnuinţelor.
"Katura" din om ar fI, aşadar, "dISpozIţIa" de a căuta ceea ce îi este plăcut şi cores punde lden pe care şi-a
iormat-o despre fericli:e ŞI perfecţiune (se între \ ede acum lesne de ce Rousseau nu foloseşte noţiunea de
"ereditate").
Omul natural, omul dispoziţlllor2) originare nealterate de prejude căţi s ocIale, se dIferenţiază net de omul
ipoteticel "stări de natură". Con ceptul omului natural a constitmt instrumentul pătrunzătoarei criticI pe care
Rousseau o întreprmsese împotri\'a societăţii ŞI CUltUîÎI feudale. In efectele acestei critici, îndreptată contra
unui regim care făcea dm om sclavul prejudecăţilor de tot felul, desluşim faţa adevărată a "natu rahsmulUl"
rousseaUlSt. Emil nu reprezmtă schiţa educaţieI unui săl batic, ori a unUl om în străfundul pădunlor, ci a unui
"om natural", format pentru o altă societate.
Accentuarea temelUrilor naturale ale individuahtăţii umane i-a îngă dUlt lui Rousseau. să contureze Idealul său
egalitar : orice indwld este deopotrivă cu oricare altul în faţa naturii, Iar chemarea lUl miţială e

,) eL nota noastră 14 în EmtL, cartea I.

Z) Noţiunea de dtspoztţte naturaLă în concepţIa pedagogIcă a lUl Rousseau cste opusă vedern lUl Helvetius că spintui este o "tablă
ştearsă" (tabuLa rasa) ; ea este însă tot atît de îndepărtată ŞI de semnifIcaţIa ei actuală.
In pedagogia ştiinţifică, dtspoziţie înseamnă premisă naturaLă a dez1JoLtărn. d ată prin ereditate. "Premisele"
ereditare nu sînt calităţi gata formate, niC'i veden sau Idei, nicI trăsăturI ale caracterulUl ŞI personalităţu, ci posibilităţI de dezvoltare
(potenţiale), date sub îorma particularităţilor înnăscute ale ti puIUl de activItate nervoasă superIoară (partlcularitătI de temperament) ŞI a
parti cu
lantăţilor anatomo-fizLOlogice ale analizorilor (organelor senZOrIale) DISpoziţiI pure nu eXistă ; orice trăsătură pSihiCă reprezmtă un ,
allaj " (Pavlov) de elemente ereditare si dobîndlte, îmbmate în anumIte proporţii. In procesul activităţii, al educaţIe! şi mstructiel,
parilcularităţile înnăscute ale tipulUi de activitate nervoasă superioară ŞI partlcularităţile anatomo-flzio logice se modifică, se corectează
şi se transformă, în baza plasticităţii excep ţIOnale a sistemulUi nervos. Aceasta înseamnă că baza dispozlţională a persona htăţii este,
prin defmiţie, polivalentă, cuprinzînd posibilităţt muLti-pIe de dezvoltare
UrmărInd un scop bme ilrecizat şi cuprinzînd totalitatea mfluenţelor orga nizate care se exercită asupra personalităţii, educaţta -
în sensul larg al cuvîn tulUl - formea7ă p�ofilul cardcterulUl, detaliile personalităţii, formează con cepţia despre lume, - pe scurt,
determină conţinutul psihic, în care se oglmdeşte
expenenţa soc:ial-istOl ică a omemrii. In proceSUl complex al îormării tinerelor generaţii, roLuL conducător îl are educaţia.

să fie om; odată pregătit pentru "meseria cie om", \ a putea să îndep�l
LlI nească orice altă profesie. Umaniştii şi Locke
susţinuseră ideea <.lnel dezvoltări armonioase şi integrale a omului prin educaţie. Nimenl Însă
pînă la Rousseau nu sublmiase cu atîta vigoare "natura'; umar..ă cu întreg conţmutul sensibilităţii, imaginaţiei şi
vomţei ei creatoare. G. Compa:y re. care a interpretat, într-o largă măsură în mod realist, doctrinele
pedago gice moderne din Franţa, scria: "Rousseau e un entuzias:, un naiv într-1...1 s ecoP) de rataţi ... un
deist într-o lume de sceptiC! E un visător care
vorbeşte despre iubirea pură a sufletu: ui, într-o societate de libertini ... El e, de asemenea omul afecţiunilor
dezinteresate, e cetăteanul. p�triotul aruncat printre egoişti şi indiferenţi"2).
La zece ani după criticarea învăţămîntului public în Emil, Rousseau., în Consideraţii asupra
guvernămîntului POlonieL, pune din nou problema funr::ţiei sociale a educaţiei de stat. Elementele noi
cuprinse în această scriere întregesc unele aspecte din concepţia sa peciagcgică. Ca să depăr
teze tradiţIile şi practiCIle feudale şi clerIcale ale şcolii, Rousseau cerca întoarcerea la natura originară.,
nepervertită a omului; acum, ca să. asi gure ordinea şi coeziunea unui popor, sfîşiat de lupte in.terne, cere o
edu caţie patriotică, republicană, a cărei "materie" , "ordine" şi "formă." să fie determinate prin legi, şi ai cărei
institutori să fie distinşl, căsătoriţi şi să nu fie străini (clerici)3).
 Cert, şi opoziţia "om"-"cetăţean" este relativă în concepţia educaţio nală rousseauistă. Deşi. miţial, în
Emil, Rousseau opune "omul" "cetăţea nului" şi se declară adeptul educaţiel private, deplîngînd educaţia dm
mstituţiile publice, el introduce În cele dm urmă pe Emil într-o ordme SOCIală, întemeiază o familie etc. Aşa se
explică mtercalarea în Emil a principiilor esenţIale din Contractul social. EmIl e fortificat prIn educaţie: să
reZIste tuturor viciSItudinilor fIzice Şl morale în �înul unei societăţi corupte. "Incompatibilitatea orr:ului şi a
cetăţeanului nu e decît un ne norocit eveniment istOrIC. În dezvoltarea au.tentică a esenţel sale, omul trebuie
să regăsească cetăţeanul, chIar dacă, aşa cum acesta rIscă să fle cazul pentru Emil, nu găseşte patrie ca să-I
primească"4).
Azi se pare că lacuna cea mai izbItoare a gîndirii pedagogice a lui Rousseau constă în negarea rolului
hotărîtor pe care îl au raporturile sociale, orînduirea socială şi expenenţa social-zsiorică a
omenirii în for marea noilor generaţii.

1) Aici "intr-un secol" înseamnă în sînul anstocraţlel Şl al curţli feudale; "secolul" era al raţiumi, al "luminilor", al "Enclelopediel", adlcă al
burgheziei progre slste, care a Înlăturat regimu� feudal din Franţa prin revoluţia burgheză de la 1789.
2) G. C o m p a y r e, Htstotre cnttque des doctrmes de r'educatlOn en France depu. � le XVI-eme stecZe, tome II,
Paris, Hachette, 1879, pp 92-93 (Istoria critică a doctnnelor educaţiei în Franţa începînd cu secolul XVI).
S) Rousseau Îl considera pe profesorii-elencl ca "străim", pentru că el aparţmea!l, în calitate de reprezentanţi ai bisericii romane (catohce),
mal mult "statului" papal decît statulul în care îşI desfăsurau actlvltatea dldactică Sl religioa�ă IezUlţli, care pînă la expulzarea lor dm
Franţa (1762) deţmeau monopolul în văţămîntulUl, erau pnviţi, din acelaşi motiv, ca fiind "străim" - de către La Chalotais şi de alţii care s-au
ocupat de problemele învăţămîntulUl public
francez din acea vreme
4) J,-J. Ro u s se a u, Oeuvres completes, IV, Pleiade, 1969, p. CVI.
,.RCi.lSS02.U, scrie H. Wallon trece aproape sub tăcere raporturile prec: tîn�·rul1.u copil cu ambianţa sa
umană şi rr.al :ntîi cu arr.bianţa pe care i-o c::ecază îngrUrile n::ater!l.2 Acestea sînt. totuşI. cele dmtîi
fundamente a:e vIeţii sale ?sihlCC şi care preced b mod eVIdent începuturile î nvăţării 5enso1'1 -spatiale"l).
Pe:ltru flZl ologii s€colu�ui al XVII-lea copEul era "homunculus" ("om la dlmensiuni mici" . . . omuleţ"),
iar pcntrJ. secolul al XVIII-lea, ,.omul" e!'a adultul format ŞI civilizat. copilul nefiind încă descoperit: pentru
RO\.lsseau .. , omul" este copiluL - căci omul societăţii este omul ,.0pmieI" - adică al prejuciecăţilor -,
este ,.omul omului".
Accast� "descoperire" a copilului de către Rousseau a fost considerată dl efJt o .,revoluţie copernicană
"2) în ştiinţa educaţiei. Rousseau este cel dintîi pedagog care, "\ alorificînd unele idei pozitive ale gîndirii

pedagogice din trecut (îndeosebi cele enunţate de umanişti şi de Locke), s coate în 2\'idel1"(ă aecesitatea
studierii şi a cunoaşterii copilului în vederea organi
zărit raţwnale a edu.caţiei.
Influenţa ,.descoperirii" copIlului în dezvoltarea gîndirii pedagogice se \ a profIla mal precis după ce vom
analiza principIUl . educaţiei "nega tive", care imprimă o notă de autentică originalitate sistemului educa ţional
ro Llsseauist.
Dacă urmăm în educaţie drumul pe care ni-l arată .,natura" (în sen sul atribmt de Rousseau acestui
termen), formarea umană implică o dublă activitate : pe de o parte, organizarea unei "apărări«
sistematice a copilulut împotriva tuturor influenţelor dăunătoare care s-ar putea îndrepta
spre el din afară, iar pe de altă parte, organizarea condiţiilor de creştere în aşa fei, încît
prin ele să se mijlocească dezvoltarea liberă a tuturor înclinări lor şi tendinţelor naturale ale
copilului. Nici o restricţie, nici o constrîn gere, căci .,natuca" nu face erori.
Cele două forme de organizare a activităţii educaţionale sînt în strînsă corelaţie : manifestarea liberă a
dispoziţiilor naturale cere în mod necesar CL'earea unei centuri de apărare împotriva influenţelor negative. Nici
o autoritate nu se poate substitui naturii. In consecinţă, principiul peda
gogic fundamental la Rousseau este activItatea lIberă, nestînjenită, aşa C'l.<m ea e generată de dispOZiţiile
naturale. Omul în adevăr liber, afirmă Rousseau, vrea ce poate ŞI face ce-i place. (RabcJais pusese pe
frontispi cilll intrării de la mănăstirea telemiţilor inscripţia : "Fă ce vreil" ) Dacă prinClp:ul actn Ităţri lIbere �2
aplIcă copilăriei, dm el se pot deduce toate regulile educaţiei Dezvoltarea liberă. progresivă şi conformă
tendinţelor şi "f<lcultăţIlor" persona:e se realizează mai ales prin neintervenţie şi prin organizarea
educaţiei în ap fel, încît să fie evitate orice situaţii capabile să stimuleze acţiuni nedorite .

i) J -J Ro u s s e a u, Emtle ou de l'Educatwn, (Introduction), EditlOns Soclales, Pdrls, 1958, p. 13

2) C o per n i c (1473-1543), celebru astronom polonez, care a demonstrat pentru întîia oară mişcarea dublă a
planetelor (în Jurul axeI lor şi în Jurul soarelUI) ; Rousseau a "descoperIt ' SI a "demonstrat" necesitatea de a SItua
copilul in centrul activităi;ii educaţionale De aici andlogia între soare ca centru al um
 versului (,.heliocentrism") ŞI copII ca centru al "universului" educational (" pe docen trism ").
.

Relaţia dintre .,libertate" şi "educaţie" nu este metafizică ci dialectică

llV în gîndirea mi Rousseau: libertatea creează în mod
necesar premisa .. dez voltării naturale" - adică a "educaţiei" de bază în concepţia lui - şi scoate pe copil din
lanţul tiranic al prejudecăţilor socIale. pentru a-l pune sub autoritatea "legilor" necesităţii naturale. Adepţii
de mai tîrziu al pe
dologiei, care au confundat noţiunea de , .educaţie liberă" cu cea de "anar hie" pedagogică, n-au sesizat
sensul profund al gîndirii pedagogice rous seauisie.
Educaţia ,.negativă" se referă la măsurile care tmd să îndepărteze tot ceea ce poate fI un obstacol în
ca:ea dezvoltării naturale a copilului. "Ne gativul" e aicl din nou corelat cu .. pozitivul"; îndepărtarea obstacolelor
, .nenatmale" e condiţia adevăratei activităţi formatoare a copilului. ,.Le gea" educaţiei nu e cuvintul, ci fapta,
experienţa, contactul cu lucrurile. In c onsecinţă: �ă nu se pretindă copilului să nu facă rău, CI să fie
împie dicat să-I facă; dorinţelor lui neîntemeIate să li se opună pIedici fizice ori p edepse care se nasc din
faptele lui; să nU i se acorde nimic pentru cci cere, ci pentru că are ne\'oie etc. Copilul devine blînd şi mlădios
prin forţa lucrurilor, prin legea necesităţii, iar ,.pasIUnile" nu se pun în miş care cîtă vreme n-au nici un efect.
Pînă la 12 ani să nu se facă nici o "lecţie" prin cuvinte; copilul tre buie să înveţe totul numai din şi
prin experienţă proprie . Pedepsele sînt inutile şi ineficace la această \ îrstă, deoarece copllul nu ştie încă
ce În seamnă a greşi din punct de vedere moral.
Să privim acum conceptul de educaţie întemeiată pe principiul activi tăţzi libere şi pe experienţa
proprie a elevului, în comparaţie cu învăţă mîntul din epoca premergătoare rev oluţiei franceze.
Trecuseră două secole de cînd Rabelais (în Gargantua şi Pantagruel) considerasc îm'ăţămîntul
scolastic feudal drept o "ciumă, o calamitate publică". Dar spiritu� învăţămîntului din şcolile franceze,
dGminate de iezuiţi1) nu se schimbase prea mult. în colegiile iezuite, pe care Rousseau (Emil, cartea 1) le
califică drept "instituţii vrednice de rîs", tradiţiile scolastice mai persistau încă din plin. Verbalismul, buchereala,
strivirea în faşă a orică.rei iniţiative personale care ar fi putut însemna o atitudine conirară dogmelor religioase,
claustrarea elevilor în internate şi "disci
plina" constrîngerii fizice prin pedepse corporale brutale, - iată unele dintre cele mai evidente trăsături negative
ale şcolii din vechiul regim francez.
In istDria doctrinelor pedagogice burgheze, concepţia rousseauistă se integrează. ca orientare generală, în
curentul aşa-numitei "educatii con forme naturiI", In secolul al XVII-lea, acest curent a fost ilustrat de

1) Se stle, dintr-un raport al lui Villemam, că, în Franţa, in preajma 'evoluţiei de la 1789, bISerICa avea sub
conducerea ei 22 de universităţi, 562 de colegii (cu 72 247 de elevi) : alţi autori susţm că numărul colegiilor
ar fI fost de 800, la care se pot adăuga 30 000-32 000 de şcoli rruci săteştI (primare). Statul, în speţă
puterea laică, nu putea nici controla, nici dirija organizarea educatieI tmeretL.1Ul Conducerea
învăţămîntului se exerCIta prin putermcul ordin al ie zuiţilor, care era în slujba papahtăţiL Or, chiar autori
mai vechi, ca G. Com
payrc, au constatai că ". . dcfecteie merente pedagogiei Iezuiţilor " . s-au agra vat cu timpul ', (G. C o m
p a y r e, op. eLt., vol. II, p. 240).
CO.l1Cr:..US Se pare că Rousseau n-a cunoscut scrierile pedagogice ale lui Ccrncnius: in schimb. a
studiat de aproape pe Locke. la care întîlnim si ldci �c:me;licne. Pnn Housscau, teoria "educaţiei
conforme n aturii" e r� luată de Pestal ozzi, ele filantropinişti etc.
In epoca de conso�idare a capitalismului şi în epoca de descompunere a acestuia (impcrialismul).
pedagogia burgheză a evidenţiat mai ales latura negatn'ă a concepţiel pedagogice a lui Rousseau şi a
interpretat, de pe poziţii metaflzice, eror:.at şi tendenţios, tezele acestuia cu privire la: acti
yitatea liberă. cunoaşterea şi respectarea particularităţilor individuale şi de vîrstă ale copilului în educaţie,
apărarea copilului împotriva mfluenţei vicIate a (unei anumite) societăţi, aplicarea cunoştinţelor în practica deţii
de.
111 orgarizarea aşa-numitelor .,şcoli noi", a şcolilor pe "măsură" (pe "măsura cop:lului"). care au apărut la
în�eputul secolului nostru sub impul sul ideilor pedagogice ale lui J. D ewey, Decroly, Ferriere etc., se resimte
l!1El.:enţa r egativă a operei pedagogice a lui Rousseau. Ea constă în : izola
rea şcolii de viaţa sociald (pentru ca elevii să nu fie ademeniţi de ideile şi re\'endicănle re\'oluţionare ale
proletariatului modern), "ferirea" copiilor clasei burgheze de orice contact cu fiii p ăturilor "de jos" ale societăţii
prin taxcle1) extrem de ridicate pentru întreţinerea copiilor în aceste şcoli, formarea unei conceptii de viaţă pe
temeiul prejudecăţilor religioase etc.
 In general reprezentanţii ideologiei celei mai reacţionare pături a burgheziei (rămăşiţele vechii aristocraţii
şi clerul ca tolic) au combătut ideile progresiste din con�epţia pedagogică a lui Rousseau, socotindu-le fle
"periculoase", fie utopice2) ; dar, în acelaşi timp, catolicii, care în se
colul al XVIII-lea îl condamnaseră cu violenţă, la începutul secolului nostru au făcut apologla concepţiilor
religioase ale lui Rousseau3) " . Neorousseauismul modern şi contemporan, cristalizat în curentul pe
dologic4), este un se�ll1 al declinului cultural al burgheziei incapabile să mai conceapă vreo doctrină filosofică
înnoitoare în domeniul ştiinţei edu caţiei. Prin accentuarea dependenţei educaţiei de factorul natural al dez
voltării, care. în \'ederile lui Rousseau, e elementul esenţial al formării copilului. se poate pune la îndoială dacă
-

e eronat interpretată - pu terea educaţiei şi i se pot restrînge mult limitele; e ceea ce a făcut

1) Ş t K i r 1 ţes c u. instttutor, scria, în această direcţie, în lucrarea lui Cestiuni de> educaţiune şi de didactică
experimentală, 1907 p. 34, următoarele: "să se note7e că taxele întreţinerii unui copil in aceste şcoli variază
,

între 2 500 şi 1 000 lei anual (sumă considerabilă în acel timp n.n).. . deci aceste şcolI nu sînt <lccesiblle
-

decît familiilor avute, adică sunt şcoale pentru bogătaşi, mai mult".
�) cf N A Konf:tantin o v, E N. Medîns k l, M, F. Sabae v a, lstona pe dagogiet, E S D P .. Bucureşti, 1959, p 7.7
3
) J.-J. Ro u s s c a u, Emile ou de l'Education, (Introduction), f:dltions Sociales, Pans, 1958, p 8
4) "Pedologia' (termen aparţinînd cercetătorului american Chrisman, folOSIt din 1896) şi-a găsit o expresie
lapidară în deviza institutului "J.-J, Rousseau" din Geneva Discat a puero magister (latinitatea devizei nu
indică şi originea el latină, ea a fost forrr:ulată de P. Bovet şi Ed. Claparede (cf. P. B o v e t, Vmgt ans de
'VIe, Neuchâtel, Paris, Ed. Delachaux-Niestle, 1932, p. 18.), Prin cuvmtele "Dascălul să înveţe de la copil'
se schiţa programul de activitate al acestuI institut, înfiintat în 1912, la 250 de ani de la naşterea lui
Rousseau
pedologia ourgbeză conterr:porană. Interpretarea p�dologlCă exagereaz2l în Llod unila'ceral gindIrea
rousseauistă, pe de o pa�-te atribu�nd noţnmii de ,.r.atl.lră" un conţin'J.t strict ereditar, pe de altă parte
excluzînd :nLUell.�a "lucrurilor" şi a " oa�eD.ilor"' din sfera ed ucaţiei, deşi aceşti :actori educaţion8li în
concepţia lui Rousseau stal' în puterea omului. Dezvoltal'ea " dispoziţiilcr' � naturale este, în adevăr. fact.oru:
central a! educa'�iei în sistemul rousseauist; dar nu. E' unicul, cum lasă să se între ,'adă pedo:ogii. Educaţia
"negativă" nu înseamnă o negare a ecucaţiei. Legea pedologică a .. condiţionării fata:e" a aestinulUl omului prm
eredi
tate (mv al'iabilă) şi rr:ediu (fix) nu are mmic comun cu vederi�e optimiste ale :Ul Rousseau. Acest
gînditor crece în posibilitatea eliberăni omului din sclavi8 prejudecăţilor, în sah'area .,naturii" lui. originar bună,
prin Ed'..lcaţia lucrurilor" şi a .,oamer.ilor", care înche:e ,.opera naturii". Houssec:.u nu lasă în seama
..

fatalităţii destinul omului; el afirmă. dimpo

trivă. că cel crescut în "vederea chemării de a Îl om::, cel ce "ştie să trăiască" va fi pretutindeni şi intotdeauna
la "locul lui". Citind din Cicero, Rousseau repetă pe Me:rodorus: Occupavi te fortuna, atque cepi:
omnesque aditus tuos interclusi ut ad me aspirare non posses1).
Rousseau2) combate teza lui H eh'etius pri\ itoare la natura originară a "spiri tului", considerată ca o
"tablă"' pe care se poate scrie orice, din care derivă �ndecbşte, teoria atotputerniciei educaţiei. E aici o
îngustare pe care o admite şi pedagogla ştIinţifică. Pe de altă parte însă, ce limItă s-ar mai putea trasa
educaţiei dincolo de posibilitatea de a mijloci prin ea �mplinirea tendinţei naturale & omului de a-şi căuta
fericirea şi per
fecţionarea Îil.tr-o orînduire socială - ce e drept, utopică -- dar mai raţional întemeiată, la ce re a spiră
Rousseau? Optimismului lui Rous.seau i se opune pesiInismul pedologlc reacţionar.
Să revenim la Emil. Fiecare ciclu evolutiv individual, fiecare "stare a vicţii�' are un fel de "perfecţiune",
un fel de "maturitate proprie" ; con secinta firească a acestei teze este organizarea educaţiei potrivit exigen ţelor
s;Jccesive ale dezvoltării copilului. Ideea, în fond întemeiată, a res pcctăru particularităţilor individuale
şi de vîrstă în procesul educativ ia :otUŞI o nuanţă unilaterală şi excesivă în sistemul pedagogic de care
ne oCLpăm. Căci Îormarea ,integrală" a omului în acest sistem se realizează nu numai pe ciclUrI închise, ci
şi pe etape psihice separate ţi dIscontinue. Să lămurim aÎlrmaţla.
PotriVIt vederilor lui Rousseau, pînă la 12 ani se elimină din educaţia copilului orice preocupare
sistematică şi directă privitoare la latura inte lectuală sau la conştiinţa sa morală, preocuparea esenţială şi
primordială îr.. �cest ciclu e volutIV fiind educaţia fIZică. şi a simţurilor.
b ciclurile următoare, în centrul atenţiei se situează, succesiv, edu caţla mtelectuală şi educaţia prin muncă,
apoi educaţia morală şi cea esteilcă. În pSIhologia pedagogică şi în pedagogla ştiinţifică, marxistă, ciclurile
dezvoltărIi individuale nu sînt cOD.siderate închise ("perfecte"),
 ') Traducerea e d ată în nota 28 la Emzl, cartea I.
2) !n notele margmale la lucrarea lui HeI v e t 1 u s, De l'esprit ... (Despre spirit) (J.-J. Ro u s s e a u, Oeut-res
completes, torr e lII, 1860, p. 287). Teza e com bătută ş. de Diderot
iar educaţia multilaterală se înfăptuieşte îll. mod continuu şi pe toate :aturile ei de-a lungul diferitelor \'î:-ste.
Înăuntrul diverse�or etape e\ olutive se dese n�ază '.:âisăturile indivi duale speciîice : fiecare copil are
caraderul său p.:::.rtlcular. "fo:'ma sa proprie". Succesul educaţieI depinde de st udierea acestei forme. Pentru
a pu-zea cunoaşte caracterul este necesar "ă se asigure deplina libe::-tate de dez\·olta�·e a germenilor
lUP). Rousseau examif' ează cu toată perspica cit8.tea efectele dăunătoare a:e �u:uror mijloace�or ca1'::
s:înjcncsc dezvol tarea fi zică şi morală a copilului, cu variata lor gamă care începe cu scutec1.!l doici: şi se
înche:e ce. prejudecăţile sociale.
Consideraţiile judicioase. pentru timpul său. în n:aterie ele fizio�ogie, psihologie şi igienă infantilă
îmbogăţesc cuprinsul primelor două cărţi. din Emil, care au aspect de tratat de pedagogie. Fireşte. multe din
vede rile fiziol ogiei ŞI igienei copilului din secolul al XVIII-lea sînt de m'llt perImate.
În ceea ce priveşte educaţia fizică, sînt demne de l'eţinut ideile înain tate ale lui Rousseau privitoare la
viaţa în aer liber. la necesitatea de a asigura posibilitatea de mişcare a copilului şi de a organiza exerciţii fizice
corespunzătoare din punct de vedere practic (înlăturînd pe �ele care amintesc luxul); apoi cele privitoare la
înlăturarea, pe cît pOSIbil, a mole şelii şi a medicamentelor - deşi rigorismul său spartan faţă de copiii debili nu
poate fi admis -, precum şi cele privitoare la baie, curăţenie, somn, alimentaţie etc.
Educatorul (lui Emil) îndeplineşte pînă la 12 ani un rol de .. observa tor" al naturii elevului său, aranjînd în
aşa crJp situaţiile vietii lui, încît să înlocuiască cu succes lecţiile care se făceau pe vremea aceea, în şcoală, în
cadrul educaţiei obişnuite. Scena cu un scamator la bîlci, de exemplu, îi demonstrează lui Emil necesitatea
cunoştinţelor de fizică etc.
Mijloacele de emulaţie (:::-ecompense, pedepse etc.) sint înlăturate din sistemul educaţiei rousseauiste. E
ciudat, spune Rousseau, că nu s-au gă sit alte instrumente mai bune pentru a-i stmmla pe copii decît Invidia,
gelozia, vanitatea, frica etc. ; cu fiecare învăţătură ce t se viră în cap, în acest fel, li se sădeşte în inimă un
viciu. Emil nu se va lua, aşadar, la intrecere cu alţii, ci numai �u sine însuşi. Procedeul permite fiecăruia să
a
dea cît mai mult din ceea ce e în stare. In Consider ţii asupra guvernă mîntului Poloniei se propun totuşi
premii şi recompense care urmează să fie acordate - prin aclamaţii - pentru succesele elevilor la j ocurile
publice.
"Educaţia negativii" se caracterizează prin aceea că nu se .,arată" co pilului nici ce este "virtutea", nici ce este
"adevărul", ci i se fereşte inima de viciu şi gîndirea de eroare. Viciile şi erode încolţesc în psihic în intervalul
pnmejdios de la naştere la 12 ani : rădăcmi�e lor devin mai
tîrziu aşa de adînci, că nu mai pot fi smulse. Fără ,.lecţii" de morală, fără minciuni, promisiuni sau l
ecompense, copilul ajunge în acest stadiu de dezvoltare la unicul principiu moral ce i se poate da: să nu facă
ră'U nimănui.
1) Ideea este cu totul actuală, eaCl închnările şi aptitudinile .se
formează numai în şi prin activitate personală.
Ca să se pdstreze cît mai mult prospetimea gîndini copilu�ui, se vor
LVI II depărta db preajma lui cărţile. pentru a privi
numai marea "carte" a naturii. Elc\ ul nu inyaţă â2um nici o limbă străină şi nu i se Po\ estesc nici Îabule.
Totuşi Emil nu rămîne un ignorant; el îm aţă însă numai din ceea ce \-ede, aude şi pipăie (intuiţie) şi numai
ceea ce îi dictează ll1tere
sul imediat şi necesitatea. "Legea" necesităţii constituie ŞI trebuie să constituie mobilul esential al
: ' s â
activitătii copilului în cea de-a doua pe rioadă a dezvoltării lui El î:nvaţă să citea că chiar înainte de zece ni
pentru că e silit de împrejurări să ştie citi.
Veticu1ul cel mai puternic care-l " duce sigur şi departe" pe copil este interesul imediat rezultat din
necesitatea pe care o trăieşte în con diţiile specifice vieţii lui. Emil nu învaţă să citească pentru că aşa îi dic
tează educatorul; el a simţit mai întîi trebuinţa de a î nvăţa fiind pus în situaţia să piardă avantaje serioase ca
urmare a neştiinţei sale Să-I facem să simtă, aşadar, necesitatea unui lucru, inainte de a-i impune: în acest
chip îl \-a cere şi nu se va simţi constrîns. Adeyăraiul învăţămînt e cel ce corespunde unei dorinţe, unei
trebuinţe, unei curiozităţi vii a copilului şi-i dă soluţii în situaţii-probleme. Cunoaşterea şi, în genere, viaţa inte
lectuală sînt astfel înrădăcinate în cea afectiyă şi practică.
Dr. Decroly va relua acest principiu educaţional rousseauist pentru a-l extinde dincolo de cercul indIvidual
şi ocazional al activităţii şi a-l folosi drept criteriu de organizare a conţinutului învăţămîntului în j urul unor
 "centre de interes" care corespund trebuinţelor mari care au generat acti
vitatea umană: trebuinţa alimentară, de apărare etc. Copilul, în şcolile Decroly, dobîndeşte de timpuriu
cunoştinţe despre uillitatea lucrurilor (măsoară, de exemplu, creşterea animalelor domestice), face experienţe
(în colaborare cu institutorul) adecvate nivelului său de de7voltare iTlte
lectuală etc.
Crescut lIber în natură, Emil la 12 ani are corpul robust şi simţurile dezvoltate. Educatia fIZică, care
domină în prima perioadă a vieţii, in flw'nţează indirect şi latura m orală a elevului : hainele uşoal-e Şl simple îl
fac să dispreţuiască luxul; frigul. aşternutul tare, întreruperea somnu lui îl feresc de lene etc.
Rousseau este, fdră îndoială, unul din cei dintîi şi cei mai autentici apărători ai copilăriei. Copilul are drepi
la fericire. Dar, fericirea nu rezidă în reducerea dorinţelor sau în sporirea puterilor noastre, ci în mic şorarea
dorinţelor excesive, ţinînd seamă de forţele de care dispunem; în alţi termeni, în egalizarea
voinţei cu forţele proprii. în această stare sînt active toate aptrtudinile psihice. iar omul rămîne liniştit.
Maximele edu cative formulate de Rousseau cu privire la copilărie subliniază neconte nit să se dea copillor mai
multă libertate şi, reducîndu-li-se dorinţele, să fie determinaţi să facă singuri ceea ce le e necesar vieţii; astfel
vor pierde obişnuinţa de a cere altora acest lucru. !nvăţîndu-se să-şi confor meze dorinţele puterilor personale,
ci învaţă să fie fericiţi.
Fizionomia spirituală a lui EmIl la 12 ani, aşa cum s-a contur3.t potri vit principillor lui Rousseau, se
caracterizează prin următoarele : are "idei ... mărgimte, dar lămurite" ; citeşte mai bine decît alţii în ,.cartea

p
naturii", În. yrQme ce altii pot citi mai bine decît el în cărti· ,nu are spiritul în limbă, ci în ca "; vorbe�te o

singură limbă, pe care

'
� inţelege ;
nu ştie ce este rutina, uzura, obişnuinţa; �ingura lui obl5numţă e să se supună necesităţii
lucrurilor, după cum singura oblşnuintă a omJlui matur e să se supună raţiunii; n-are idei morale. nici ideI cu
privire la relaţiile sociale; legea necesităţii l-a apăsat prea des .,pentru ca să se mai răz\Tătească împotrh-a
ei". "Cn tablou psiholog:c destul de sărac şi incomplet din unghiul nostru ac.tual de vedere: el e însă eriginal şi
izbito!' prin contrastul lui viu cu ideile greşite. create de sislemul feudal de educaţie.
Perioada de la 12 la 15 ani este destinată formării intelectuale pro priu-zise. Dm împrejurarea că Emil
are puţine dormţe, rezultă un prisos de forţe pe care îl foloseşte pentru a se instrui. Ce ,-a învăţa şi ce
cunoş tmţe i se ,-or da? Numărul adevărurilor şi al erorilor fiind infinit, Emil nu poate şti mei puţinul pe care îl
ştiu toţi oamenii ... Cercul .. cunoştin ţelor" existente cuprinde şi lucruri false. inutile şi lucruri care stimulează
vanitatea. Numai un mic număr de cunoştinţe, afIrmă Rousseau. contri buie în adevăr la bunăstarea noastră.
Se vor alege, aşadar, dm mulţimea şi varietatea cunoştinţelor omeneşti numai acele cunoştinţe al căreI' ca
racter util pentru viaţă este de necontestat. Pînă acum, EmIl a învăţat totul potrivlt ,.legii necesităţii", de acum
înainte trebuie să fIe format potrivit "legii utilităţii".
Mobilul 8ctivităţii în această p erioadă a vieţii individuale este curiozi tatea1). Principiile metodice
formulate de Rousseau au si azi o valoare reală. Să menţionăm din ele cîteva. Impulsul curiozităţii este
stimulat de observarea fenomenelor naturii; în consecinţă, se va înlătura memorarea. iar copilul va asimila
cunoştinţele prin intuirea directă şi personală a lucrurilor, verificîndu-le apoi prin experienţe proprii. In alţi
termeni, educatorul nu transmite ştiinţa, ci-l învaţă pe elev cum s-o dt'scopere singur; CăCI, ori de cîte ori
autoritatea cuiva ia locul raţiumi, ele\-ul de
vme jucăria părerilor şi a prejude.căţilor altora etc.
Invăţarea pe temeiul observaţi ei direde a lucrurilor se întregeşte cu experienţa şi experimentarea proprie a
copilului. Într-o pagină densă, Rousseau anticipa nu numai educaţia prin muncă, ci şi principiul educa
ţiei tehnologice2) (,.tehnice sau "politehnice" . cum o va denumi Marx) :
"Fără doar şi poate că dobîndeşti noţiuni mult mai clare şi mult mai sigure despre lucrurile pe care le
înveţi tu însuţi decît cele ce ţin de în văţăturile altuia; şi, în afară de faptul că nu-ţi obişnuieşti deloc raţiunea să
se supună servil autorităţii, deVIi mai ingenios în a găsi raporturi, a lega idei, a inn �nta instrumente. decît
atunci cînd, adoptînd toate acestea aşa cum ni se dau, ne lăsăm spIrItul să se scufunde în trîndăvie, ca şi
corpul unui om care, totdeauna îmbrăcat, încălţat şi servit de oamenii săi şi purtat de cai, pierde în cele din
unnă forţa şi deprinderea între
buinţării membrelor sale... Printre atîtea admirabile metode pentru a prescurta studiul ştiinţelor, am avea mare
nevoie de cineva care să ne dea o metodă pentru a le învăţa cu efort ... Cu cît instrumentele noastre
 1) De fapt cunozLtatea apare mult mai timpuriu; "sfînta" curiozltate - cum au numit-o unÎl - animă întreaga
viaţă; înrădăcinată În tendinţa conservării, pre cede chiar apanţia "mteresului" ; ea are însă continut si forme
carac.terIstice diverselor CIclurI evolutlVe.
2) Emil, cartea nI.
sînt ma. mgenioase. cu atît organele noastre devin mai grosolane şi mai l'.eîndemînatice : adunînd maşin:
în juml ncstru, nu mai găsim maşiri în noi înşine. Dar cînd pU'1em în fabncarea acestor maşmi îndemînarea
care le- ţmea locul, cînd fo�oslm în a le procuce perspicacitatea care ne t:'eo uia <'0. să ne putem llpsi de
dpv",,.,ino ,.,.., �i Î<:r>, ' c;it' .f'ăr;'; a deyen
ele, cîştigăm fără să pierdem nimic, adăugăm �"+a ,., ntu�ii si

i m�i Dl'�'n î"' demî-a" :ci ...... . ':;.J.. .... ...... ... ...
�� ... .... _ ... � � .I. , J.. .1. .:.0.

_:-\.... .... �_ ... ;_ ..., .!. ._.c... '"

..... : .._ la J: l. �l: _�\". A ....... :.J. 0,.,.1 • uaca, In lOC de a llpl p2 cOpIl ac carţl, Il
pun sa lUc;.-eze l::tr-un atelIer. ::nile sale '"OI' lucra în :oloc;u! ::;�iritu:ui s&u : e� cie\'ine filosof şi crede C&
rr:

nu e decît un mU'1citor. In fine, acest exe::-ciţiu are şi alte întrebuin

tări despl'e cal'e \'oi \'ol'bi mai depar:e ş: se \'a \'edea cum de la jocurile flosofice te poţi ridica la
adevăratele meniri ale omului". (Emil, cartea a III-a)
Contactul direct cu lucrurile nu se nărgineşte. aşadar, în concepţia lui Rousseau la simpla observare sau
intuire a acestora; copilul, în rapor t'Jrile sale cu lucrurile. le mînuieşte şi le transformă prin mijlocirea unor
instrume'lte im'entate şi construite de el (bineînteles, sub îndrumarea institutorului) "Fără îndoială, adaugă \
Vallon, se ya putea remarca cum că acest gen de instrumente aparţine numai perioadei manuale si arti zanale
a producţiei; însă el aparţine de asemenea perioadei din viaţa sa Î'1 care copilul trebuie să descopere şi să
pedectioneze ajustarea combl naţlllor sale ideo-motrice obiectelor pe care i le oferă lumea exterioară"l).
Intrebarea: "La ce foloseşte aceasta?" - care de acum înainte va tr:Lsa, pentru Emil, drumul asimilării
cunoştinţelor - poate fi interpre tată în sens simplist şi pedologic dacă nu se ia în seamă momentul în care
ea s-a pus. Limitînd "utilitatea" numai la trebuintele şi interesele prezente si lmediate ale copilului şi
neglijînd interesele vitale de VIitor, rămînem în hotarele empirismului îngust; determinînd caracterul "utili
tar" al cunoştinţelor şi neglijînd condiţionarea şi \ aloarea lor socială, perpe�uăm eroarea practicismului
strîmt.
Ideile lu i Rousseau se cer apreciate în perspecth'a conc lţulor istorice în care au apărut. "Legea"
utilităţii a constituit un principIu excelent pe temeiul căruia s-a putut combate cu succes formalismul
scolastic al învă ţămîntului din acea vreme. Nu litera moartă a cărţii şi memorarea lipsită de sens a unor
formule goale, ci contactul nemijlocit cu lucrurile (intuiţia) :'rebuie să fie, după Rousseau, iZ\Torul tuturor
cunoştinţelor asimilate de elev. "Faptele obiedive şi numai ele! . Cu educaţia noastră flecară nu formăm decît
flecari." (Emil, cartea a III-a) e una din premisele cele mai autentke ale gîndirii pedagogice rousseauiste,
care dă o nouă dimensiune şi funcţie educaţională principiului intuiti\' forr.mlat de Comenius în spi ritul
pansofiei Em;l învaţă geografia, fizica, chim ia, astronomia etc con form acestui princi pIU. (De exemplu,
descoperă Lltili�atea geografiei după. Ce se rătăcise în pădurea :':Iontmorency, deşi, în vederile noastre, se
poate renunţa la o împrejurare atît de complicată ca să se arate folosul cun05- tinţelor geografice )
Emil a învăţat în această fază cititul, dar [1U va consulta cărţi; sin gura carte ca�'e i se dă este Robinson
Crusoe. Prm ea, educatorul reu5eşte să treacă, cu elevul său, la învăţarea muncilor manuale : agri cultură,
pre-

E
!) J. -J. R o li S S e a li, Ermle ou de l' ducatwn, EdltJons Soclales, Pans, 1958, p. 25.
l Jcra�'ea lem!"ulci Ş: a flerulu: (Qac& e ?oSIbil). Actuala ori€ntare a eG.u LX I
, aţicl prin muncă. pnvită ca o co:nponentă esenţială a educaţiei omUlUl
tio:".al descris
multilateral si mte2:ra� dez\ o1:a'., este precis COfl turată în sisterr:ul educa
în E;;lil. Ea a constituit o contrlbuţie valoroasă la dezvol
ta:"ea. pedagogie p;Tgrcslste moderne "

:\lunca manuală mijloceşte înţele gerea d:viziunii soc:ale a m unCIi, a schimbului, a rolului
monedei etc.
Emil trebuie se.. înveţe o meserie. De ce? Hăspu.nzînd, Rousseau relevă :noti",ele adîncl, de
ordm social, care impun dobîndirea unei profesiuni ma:male Omul, afirmă el, poate dărîma
tot ce clădeşte; nici orîndu:rea socială, cu poziţiile şi rangurile ei, nu es::e eternă. Statornic
în lume e numai ceea ce sta�orniceşte "natura" ; iar "na:ura nu face mCI prinţi, nici
bogaţi, nici nobili". ,.Starea criLlcă din secolul revoluţiilor"l) poate aduce p�erdel'ea averilor
ŞI a poziţiilor sO CIale înalte; bogatul devine sărac, regele e detrona"" etc. Ce poate face în
viaţă cel care îşi pierde a \'erea si rang ui. dacă nu e în s tare să-si cîstige exis ten ta prin
17'wncă propriei Emil e bogat; fap:ul acesta constitUle imooldui serios care-l mînă pe
educator să-I deprindă cu n,unca fiZică (manuală) şi să-I înveţe o mesene cu ajutorul
căreia îşi va putea asigura traiul în orice condiţii sociale.
Considerarea munCii fizice ca factor educativ nu era o Idee cu totul nouă. Locke o
recomandase în educaţia "gentleman" -ului. Dar, în vreme ce în vederile lui Locke
îndeletnicirile practice aveau un rol secundar şi serveau în pnmul rînd exerCitării
membrelor şi corpulUI, la Rousseau deprinderea munCIi fizice. e o componentă a
dezvoltării (integrale) a omului. Pentru Locke, munca fizică, în cadrul unei meserii, e
considerat�i ca un di\"ertisment necesar copiilor aparţinînd păturilor sociale înstărite, la
Rousseau, ea e privită ca un factor esenţial în dezvoltarea omului, care înlOcuieşte funcţia
parazltară a aveni sau a ranguiui moşLenit. Rousseau lm"ersează radical raportul stabilit de
Locke între educaţie ŞI "munc.a manuală" ; el n-a putut însă depăşi limitele istorice pe care
i le punea poziţia sa de clasă şi concepea 1n.unca productivă în speţă, practicarea unei
-

I
:neseni - ca element genetator al micii proprietăţi. n \Teme ce combătea proprietatea
ereditară ca element detern".inant al apariţiei megalităţii prIntre oameni, el admitea
proprietatea care rezultă din munca personală. ,.Societatea" pe care o visa Rousseau era o
societate a micilor agricultotl Şi meseriaşi care trăiesc tihniţi, prin muncă proprie, NiCI un
tată nu poate transmite, afirma Rousseau, descendenţilor "drep tul" de a fi nefolositori
se:nemlor SăI; munca este o îndatorire socială a oricărui om.
La 15 ani, ?o:'tretul lui Emil ni se înfăţişeaz& astfel: are cunoştmţe puţme, dar sigc.:rc,
dobîndite prin propria sa raţiune; are spint universal, c1e�ci lis, ,.în stal'e de a se
m::.tl'Ul··, Qupă expreSia IUl Montaigne") ; ştie

1) E vorba cie secolul al XVIII-lea.

l) MontaIgne făcea o distmcţle netă între "un cap bme făcut" ŞI "un cap prea plin", preferînd, în opoziţie cu Rabelais,
capul "bine făcut" celui "plin" ("une tete blen faite, qu'une tete blen pleine").
Rousseau, mfluentat de formahsmul lm MontaIgne, dIminuează rolul cu noştmtelor în educaţia intelectuală a
copilului, considerînd că ar fi posIbIlă o dezvoltare mtelectuală fără cunoştmţe sau cu cunoştinţe reduse. Scopul lUI
Rousseau nu este să-I faci!:. pe elevul său "să cunoască·' ştllnţa, CI "să-l înv eţe s-o dobîndească !a nevoie" ,
pentru "a-l face să iubească adevărul mal presus de
�a ce foloseşte OrIce lucrLl pc care îl face . cunoa�te raporturile esenţia�e
LXii
dintre om şi lucruri, dar nU cunoa<;>te raporturile morale dmtre oameni; este mUl:.ci:or,
cumpăta:, răbdător, hotărît, curajos; Imaginaţia nu-i mă reşte pcrico�e�e şi a IJwăţat să
nu lupte împo:rh-a necesităţIi şi a mersu
lui na'�ural al lucrurilor; e ca şi smgur Şi S� bizuie numai pe sme. "C fl astfel de portret ne
apare aZi cu totul mcomplet ŞI unilateral; el oglmdeş:e 111SLlficI€nţa ':ormării mtelectuale
în sistemul educativ rous seauis::. Exp2l-ienţa personală a ele, ulUi este redusă şi
lImitată; ea nu este legată de expenenţa soczal-istorică pozitivă a omenirii, exprimată în
ştllnţă, în tehnică, artă etc
Roussea J scoate însă în evidenţă \ aloarea deosebită a formării spiri tului de
observaţie al elevului, precum şi Ideea progresistă în pedagogia modernă - a aplicării
practice a cunoştinţelor. El scria în acest sens că în adolescenţă .. .. acţionînd astfel prin
binefaceri ŞI trăgînd concluzii din Izbînzile sau înfrîngerile noastre asupra cauzelor
acestora, sînt puţine cunoştinţe folOSItoare pe care să nu le poţi CUltiva în spintul unUl
tînăr Şi, cu toată ştunţa adevărată pe care o poate dobîndl în colegll, el îşi va însuşi o
ştiinţă şi mai însemnată, aceea a aplicării cunoştinţelor la tre buinţele 'Uieţii"l).
I!1trînd în }:erioada adolescenţei (15-20 de am), cea mai însemnată d1n \-iaţ,ă, EmIl
cunoaşte tumultul "paswnilor". După ce i-a fost format corpul şi I s-au dezvoltat simţurile şi
Judecata, educatorul se decide, în fme, să-i dezvolte "inima", adică VIata afectivă.
 Rousseau încearcă în această parte a operei sale să construiască viata afectivă a elevului
său Imagmar pe temeiul unui sistem metodic, în care sentimentele (îndeosebI
mbirea) s-ar "învăţa" la fel ca scrisul, cititul şi aritmetica.
Dezvoltarea trăsăturilor afective este, fireşte, un proces mai complex decît însuşirea
deprinderh calculului aritmetic sau a cititului. Autorul lui Emil deschIde însă aici un capitol
esenţial al pedagogiei moderne prin aceea că ridică, pentru întîia oară şi cu un accent
excepţional, delicata problemă a educaţiei sentimentelor superioare. Sărăcind viaţa
copilulUi de conţll1utul emotivităţii, vechea pedagogie reducea educaţia la limi
tele strîm::e ale exercitării mal mult sau mai puţin mecanice a unor aptl tudmi m:electuale
(în specIal a memonei). Or, energia şi constanta VIeţii se leagă direct de fiinţa morală a
omulUi, de mobilurile etice ale activi tăţii.
Dacă în perioada copilăriei elevul îşi cunoaşte numai fiinţa fizică în mportunle ez
(intelectuale) cu lucrurile, în adolescenţă el îşi descoperă şi fiinţa : )�orali1 pl'in studierea
raporturilor lui cu oameniz.
I
n concepţia pSIhOlOgICă şi peda60glCă a lui Rousseau, Izvorul tuturor "paswmlor" al
"principalelor instrumente ale conservării noastre" - este iubirea de sine, care, atîta timp cît
nu depăşeşte propria persoană,

once lucru" Koi şhm aZI că formarea intelectuală se realizează numai prin asimilarea C'u11oştmţelor ştimtlfice,
că aptItudinile mtelectuale se dezvoltă prin activitatea mtclectualiS. etc. In perspectivă istorică însă, accentuarea
caracterului utilitar 'ŞI limitat al cunoştmţelor tranSmISE' elevului său era în dIrectă opoziţie cu formalismul
scolastic excesiv ŞI deformant al şcolii feudale.
1) Emtl, Cartea IV.
r3.mine ,1 :1 SC''1'jr,:cn: poziti\ ; de în�Î.ată ce o.nul iese din sme, se compar'::; ;:':"i alţii 5i cere acestora să-l
preţuiască cllm Si? preţUleşte el însuşi, iubirea de sine se transfoj:nîă în negaţia ei, în amor propriu,
Sentimentele (în terme.1iI lUI Houss",all "pasiunile::) blînde ';il afect Joase nas::: din iubirea de
sine, Iar celE' duşmănoase şi � :Jl1)L:r&'oarc. din amorul propriu. Ljoirca de sine, mărginindu-se la
propria pe:'soană, se satisface prin împlinirea trebuinţelol' adcvăîate : a:-nol'lll p!opriu, întemeJat pe
comparaţia "dintre ClOI şi alţii::' ne situează în mod firesc înaintea altora şi nu \'a putea fi l1l cioC:ată
sa�isf5cu:. Gî:Jehrea p!'ofundă a lUl R0usseau desprlnde alCI relaţia afecth'ă d intre sine şi alţii şi
sublmiază cum unele trăsături se transformă, în dmamica vieţii afecih'(1), în contrariul lor : modes
tia în vaClltate etc.
In evantaiul irăsJtunlor {;aracteristice v ieţIi morale, Ro usseau mai distingea: omenIZ (lUblrea de
oamenI, "umani�atea"); deprmderea de a te servi smgur şi a renunţa să adaugi "braţele altuia la
braţele proprii" ; curaJul oplnIilor şi al fapte�or îmbmat cu simţul răspunderll pentru ele; ncsu-
runerea la scla\'ia "opmiei" publice (aici "opinie" =prej udecată mo
şi întîmpmarea morţii Cu seClmătate şi convin erea că există bunuri
rală) g mal preţIOase decît \'iaţa
(adevăr, onoare).
Ideea sau prmclpiul rousseauist al neiniervenţiei în dezvoltarea liberă a îl1clinănlor naturale alc
copI�ulUl nu elimmă totuşi - cum s-au petre cut lucrurile în. aşa-numLtele " şcoli noi" - personalitatea
educatorului. DImpotrivă, Rousseau atnbuie un rol însemnat personalităţii dascălului nu numaI prm
e
faptul că a2csta organIzează programul de educaţie a le vu�Ul, CI Şl prm aceea că exen1plul
educatorului are o mfluenţă dlrectă asupra elevilor .,Instrtutorl, s cna Rousseau, fiţi virtuoşi şi bunl,
exem plele voastre să se întipărească în memoria elevilor, flÎnă cînd vor putea să le pătrundă în
llîimă" (Emil, cartea a IV-a). Elevului să i S2 lase toatd lIbertatea; însă educatorul - în vedenIe lui
Rousseau - trebUl� să observe atent urmările ei : copilul să simtă şi să creadă că acţionează liber, iar în
reai'tiate să fie îndrumat necontenit de vomţa educatorului. Calitatea cea mai însemnată a educatorulm
este fermltatea; copIlUl să fie refuzat rar, dar cînd I se refuzd ceva, educatorul să rămînă neîndu
plecat în hotărîrea sa
I
n adolescenţă, EmIl sc integrează în " ordmea morală a lucrUrIlor" ; astfel face "al dOIlea pas în
viaţa umană" . Cultura fIZICa. şi mtelectuală din perioadele anterioare sînt numai condlţii ale
"adevăratei educaţii", a:e educaţtei morale. Ieşind din sine, EmIl va "învdţa" pnetenIa, mlla ţ,l va
căuta să cunoască oamenii. Accentele umaniste ale paginIlor care descriu aceste sentimente
sînt de o impresionantă căldură.
 Cunoaşterea oamenIlor es-te mijlocită de studiul istoriei. Rousseau combătuse modul cum se
scria şi cum se preda în şcoală pe vremea sa această matene; dar văzuse necesitatea a cestUI
studlU conceput ca o isione a poporului, adevăratul creator de lstorie. Numai un anumit fel de tratare
a istoriei îndeplineşte o reală funcţie educativă. OameniI se judecă după fapte, nu după aprecierile
unora sau altora. Rousseau con-

) Unu cercetăton au încercat să găsească - prm mterpretări fortate - în con cepţia rousseaUlstă despre
"pasium" chiar şi Izvorul teoretic al fI eucllsmuiui contemporan.
st.o.:a C J multă. pătrunnere că. istoria, aşa c.um se scna fJe .o.:11ncl, .o.ved
LXIV
neajun::,ul că ţinea seama numai de "faptele ... însemnate care se pot fixa prh :: u:ne, locurI. da:e" , în \
Teme ce . cauzele încete şi progresiue ale acestor fa.pte . . rămin totdeaana necunoscute"
. .

(sublimerea noas:ră) ; is�c::-ia ::1cea::-că să deştep:e �nteresul prin re\-oluţii şi c.o.tastrofe, şi nu "
z;o;-ceşte mmic despre un popor care creşte şi prosperă în linişte, sub o cîr: !:ui:'-e
paşnică" (sublbierea no.o.stră) : de aceea, "istona. ca şi filosofIa, calo:nniază neînceta: genul
omenesc'; 1). Rousseau îi reco:'ilandă ca modele pe i.�ucidiCte, I-ieroGo: Sl ma_ c!es .pe Plu�arh
Ieşil'ea din sine în yederea cunoaşterii oamenilor şi a înţelegerii lumii
morale nu poa:e însemna o înstrăinare, o alienare: , .cad . . o singură t::a:ă, sc.r �a Eousseau, E:nil ar dori să
fie altu: dedt e: însuşI, fie chiar Socrate o-'i Caton, tOLul e pierdut, căci acela care începe a se :nstrăina ae
sine ajunge să se UIte cu desăvîrşll'e". ACu.C1, Emil poate citi şi
f.abule, căci este c.apab�l să le înţeleagă.
Pr�nclpiu� dc� căpe�e{lle în educaţia morală a omului asupra căruia stăruie cu insIstenţă
Rousseau este acţwnea practică. Eleuul nu ua învăţa dia cărţt nici un lt:.cru pe care îl poate
"îm;ăţa din experienţă". Korma gene�'ală a lumii 111orale2) este activitatea în spiritul virtuţilor. ,.Exerci
ţiul \-irtuţilor soc:iale seolmentează Îlî adînCul "�-lim:lor iLbirea de oameni făc�nc bir:e:e, de\'ii bun: r.u ştiu
,

altă practică mai sigură '(3).

In cartea a 1\7 -a dip.. Emil se găseşte, in.tercalată, şi mult discu:ata Pi"ofeswne de cred�n�ă a
uicartJui din Savoia, care a constituit motivul reai al prigoal1€1 dezlănţuite împotrn'a lui Rousseau. Dacă
ne oprio un momen;; asupra Profesiunii de credinţă e nurr:ai pentru a-i arăta rolul isto.-ic: ca ::-eprezintă
momentul culmmant al aflrmării unei reiigii natu
rale, a Ur:€l concepţiI deiste, opuse teismu�ui bisericii creştine Rousseau, pornh!o de la un
pretms .,Instinct d ivin" al COlîştiinţei, crede în nemu rirea sufletului ŞI Într-un Dumnezeu, care, pe lumea
cealaltă, împarte oar:.:enilor d�eptatca. :9in acest punct de vedere, Rousseau era în urma matenalismului
enclclopediştllor. Engels a arătat însă că materialismul fr.o..1Ccz a fost aristocratic prin origim, iar
enciclopedişhi rămîneau departe de popor4). "Făcînd un compromis cu religia, scrie în acelaşi loc I.ecercle, R
Ousse2u deplasa .axa lupteI. Nu mai era lupta raţmnii contra relIgIeI, ci lupta poporului - ţărani, mici burghezl,
fie ei religioşi s au nu - con tra a:cistocraţilor şi CO:ltra bogaţilor".
"Cînd a apărut Em,il, episcopul Lefranc de Pompignan l-a felicita,t pe Rousseau pentru faptul de a fi
creat un al treilea partid, între creştinism Ş! filosofi'(5). Gestul acestuia ne dă temeiul înţelegerii unuia din
aspectele smgulare ale operei, uneori ambigue şi contradictorie. a lui Rousseau: ateii şi materialiştii îl
combăteau pentru că nu le împărtăşea, în între
gime, i deile; oamenii bisericii, ca Lefranc, îi vor folosi vederile religioase

1) AICl e vorba de o anumttă istorie şi filosofie, de un anumit mod de a scrie lstoria Şl de a concepe fllosofla.
2) Influer..ţa lm Rousseau asupra fllosofiei morale kantiene a fost deseori men ţlOnată.
3) Emil, cartea a IV-a.
4) J. L. Le cer cI e, mtroducere la: J.-J. Ro u s se a u, DIscurs asupra megali tăţit dmtre oamem Bucureşti, Ed
,

ştnnţifică, 1 958, p. 24.

5) Ibidem, p. 25
în lupta lor contra ateismului şi a materialis111Ului. dar îl \'"01' duşmăni pentru că pusese în cumpăna criticii
dogmele bisericii catolice.
Rousseau, ca ŞI Voltaire. nega re\'elaţia, mlracolele şi dogme:e, soco tindu-le antiraţIOnale, şi p:eda
pentru cea mai largă toleranţă SI libertate religIOasă. DElsmul voltalrian. opus materialismului, admitea
religia .o2n trlJ a menţine poporul în ascultare şi a păzi proprietatea priv'a'că ; delsmul rousseaUlst era o
consolare pentru popOl-ul asupnt, "Se poate sp une că în Profesiunea de c-redinţă se găseşte în
germene politica lu:' Robespierre. care a înţeles foarte bine că l1U se puteau uni :nasele populare împoi.,rh'a
aristocraţilor încercîndu-se concomItent să se distrugă prejudecăţile lor religIOase In acelaşi tlmp, girondinll,
 În. general atei, dIscipoli aI enciclo pediştilor, ca bunăoară Condorcet, trădau Re\'oluţia" l) In ansamblu însă,
Profesiunea de credinţă a dcarului din Savoia2) este un regl'es, în com paratie cu poziţIile mal
înainta'ce ale materialIsmulUl francez, şi a SPrI jinit fideismt.l îndeosebi de la Brunetiere încoace.
J L. Lecercle încearcă să explice ostlli:atea lui Rousseau faţă de ma terialism prin credinţa sa cal vină. prin
formaţia sa dm tinereţe ŞI prin împrejurarea că matenahsmul s-a dezvoltat mal întîi în păturile aristo
craţiel şi ale marii b urghezll Opunind bariera religiei natUl ale materia lismului, Rousseau - ca ŞI
Robespierre mai tîrziu - credea că fereşte poporul de corupţIa claselor conducătoare care foloseau idei
materialiste ca să-şi J ustifice morala hedonistă. ,.Pentru Rousseau excesele fanatis

Ji J L Le cer c l e, mtroducere la J -J. Ro u s se a u, DIscurs asupra megaL< tăţn dzntre oamem, Bucure9tl, Ed.
ştllnţlflcă, 1958, p. 24
�) Influenţa sceptlclsmulUl lui Bayle asup!:"a Profeswnu de credmţă m se pare evi dentă.
P 1 e r r e 13 a y l e (1647-1707), originer dmtr-o famIlie protestantă, a trecut pentru scurtă vreme la
catohcism apoi a revem t la rehgla reformată ŞI s-a refugiat la Retterdam (protestanţii france71 erau siliţi
sau să se convertească la catolicism, sau să părăsească ţara).
Pasionat după controverse, Ba) le releva absurdltatea mtoleranţel (atît a catohcismulUl, cît ŞI a
calvinismului), exalta erudiţia ca bază a filosofieI, com bătea pe Spinoza ŞI era curtenitOr cu Lelbmz,
dezaproba dogmatismul filosofilor ŞI al teologilor
De la Descartes încoace, gîndltorll metaflzlcieni presupuneau că unele teze teologice Izvorăsc dm
însăsi natura gîndIrii umane. Critica filosofică a lui Bayle consistă în a tăia legătura acestor teze metaflzice
SI religioase cu natura SI ra ţlUnea umană, legîndu-Ie numai de o pretinsă autontate divină.
Lucrarea mal Importantă a IUl Bayle e: Dtcţwnar tstoric şi crtiic (1697). Locul lm Bayle în Istoria filosofiei a fost
precIs conturat SI dehmltat de Marx SI Engels: "Omul care, pe plan teoretic, a subm.inat orice încredere în
meta fizica seeolulUl al XVII-lea ŞI în once rr.etaflzică a fost Pierre Bayle. Arma lui a fost scepticIsmul, făunt
chiar din formulele magice ale metafizicii . Pe Bayle, îndoielile religioase l-au făcut să se îndoiască de
metafIzică, care servca drept sprijin acestei credmţe ... Plerre Bayle n-a pregătit însă numai calea
matenalismulUl SI a fIlosofiei bunulUl simţ în Franţa prin sfărîmarea metaflZlCl1 cu ajutorul scepticismulUI
El prevestea socleiatea ateilor, cal'e trebuia să se constituiască în curînd, demonstrînd pOSIbilitatea
eXlsteniei unei societătl alcă tUlte numai dm ateI si arătînd că ateul pOdte fi om cmstit şi că omul nu se în
Joseşte ,Jrin ateIsm, Cl, dimpotrivă, prin superstiţie ŞI idolatne" . (K. Ni a r x F. E n gel s, Etudes
phtLosoplnques, Paris, Editions sociales, 1947, pp. 107-108).

5 - Emll sau despre educaţie

muh.ll al!m€n�cază propaganda mat2nalistă, iar pericolele ma�erJ.alismului
LXVI procură aI'gur.1cn te fanatism
ului" 1)
.-\spectul pozitn al materialismului francez din secolul al XVIII-lea constă în faptul cel reprezenta "efortul
unei b urghezii îndrăgostite de progresuL ştiinţiflC ŞI care nea să sÎÎrşească cu ideologIa feudală al cărei
ţ;rJ.ncipal susţmătOl' era biserica,;2)
Dar, în n::derile lui Rousseau, .. pasiunile" - îndeosebI înclinările erotice - nu se liniştesc nici prin credintă
religioasă Faza critică a treceni de �a copEăne la D J8ertate o constituIe momentul apariţiei Şl afirmării
tendinţei erotice. Emil îşi \-a cheltui energia fizică cu vînătoarea ŞI apoi \-a fi p regătIt pentru căsătorie.
Educatorul îi prezmtă, cu acest prileJ , lui Emil primeJdiile pornirilor erotice şi îi scoate în evide nţă no bleţea şi
înclinarea firească a lUblrii, care trebme să-şi afle un obiect. Rezistînd ispi:elor, Em!l \'a căuta soţia potrivItă
modelulUl său imaginar.
Consideraţiile lui Rousseau cu privIre la educaţia sexuală şi la iubire au o notă oI'igmală şi prez�ntă şi
azi un interes deosebit : el susţin.e că e necesar să se întîrzie cît rr:ai mult posIbil împlinirea ten.dinţei
mstinc tuale; energIa fizică oS} fie cheltuită prin mIşcare şi activităţi potrivite; să. se €\'ite adt..nările,
spectacole:e şi lecturile care stimulează tendinţa erotică: în sfîrşit, să se dez\ alte idealul vieţii familIale, care
să înles nească prin:r-un c::ima: moral superior plenitudinea vieţii.
Poate că pînă la �\. S. ).Iakarenko nu s-au mai scris pagini de o atît de îflaltă ţinută etică., în care să se
fi apărat cu mai multă energie puri tatea fizică şi rr:orală a tineretului (celor două sexe)
Intrînd în societate, EmIL depăşeşte stadiul m otivării acţiunilor prin �lmplul interes, de acum înainte îşi
dezvol�ă gustul pentr<.: frumos şi, în general, pentru lucrurile plăcute. Gusturile se leagă de sensibilitatea
pe care a dobîndit-o cineva, iar cult ura şi forma lor depind de societate. "Toate l1wdE'lele adevărate ale
gustului sînt în natură. Cu cît ne depărtăm mai l1wlt de acest învăţător, cu atît tablourile noastre sînt mai
deformate(( (subhmerea noastră). Atunci ne luăm modelele din obiectele care ne plac ; iar frumosul cre at de
fantezie, supus capriciului şi autorităţii, nu este decît ceea ce place acelora care ne conduc"3).
, ,�atura" din v ederile estetice al€ lui Rousseau nu este însă natura aşa cum e oglin dită la adepţii
 curentului literar al realismului; ea îşi păs trează în întregime semnificaţia pe care i-au dat-o romanticii; or, în
ro mantism, apropicrea de "natură" este numai condiţia stimulatoare a sim ţirii pure şi mocente.
Educatorul se va strădui să imprime elevului său gusturi curate şi sănătoase prin oblecte distractive şi
instructive: apoi, pnn lectura cărţilor plăcute, prin analize de cuvîntări îl va face să cun oască frumuseţea frazei
şi a dicţiunii etc. In această etapă a dezvoltării sale, elevul poate învăţa limbl străme; va învăţa neapărat
I
latma, "pentru a ştI franceza" . n cearta , dintre cei vechi şi cei moderni", Ro usseau înclina spre "cei vechi",
spre lIteratura antică, întrucît "există . . . o oarecare simplicitate de gust care

1) J L. Le cer c. 1 e, Emtle dans l'htstoll'e, Î!1 J.-J Ro u s s c a u, Emile ou de l'Educatton, Editions Soclales,
parIs, 1958. p. 75.
2) I bidem
J) Emtl, cartea a IV-a.
I
îţi merge la inimă şi care se g2.seşte numaI în scrienle celor \ cchI n e10- cinţă, în poezie. în orice fel de
literatură, îi \ ei regăsi, ca şi în istorie. bogaţi în fapte ŞI măsurati în Judecata lor. Amorii noştri, dimpo �rh'ă,
'Spun puţin. dar \ orbesc m ult"!). Fontenellc, Terrasson ş.a. sustineau în acea \Teme necesitatea unei culturi
întemeiate pe s crierIle autorilor
moderni.
I
n scopul formărn gustului, ca teme, al )udecăţu 11Lorale ŞI estetice. educatorul arată elevului nu numaI
"iz\'oarele adevăratei literaturi", ci Şi , canalele de scurgere ale compl,a:orilor moderni" ; îl înveseleşte făcîn
d\.J.-I cunoscută "flecăreala academiilor" (unde fIecare dintre cel ce le compun "preţuieşte totdeauna mal mult
singur decît împreună cu an samblul"), în sfîrşit, îl duce la spectacole, dar nu pentru a studIa mora v"Urile, CI g
ustul, adică "arta de a te prIcepe în lucrurile mărunte" .
Odată cu formarea gustului şi a judecăHi morale şi estetice se în cheie formarea educaţlona:ă propriu-
zisă. "EtaJele" acestei formări se suprapun cu fizionomiile lor particulare educaţia fizică la temelie, la mijloc
educaţia intelectuală, iar deasupra educaţia morală şi estetică. Prin ce se realizează unitatea si soliditatea
i
acestei constructii? Prin dimensiU mIe etice ale personalităţi . .
Ammat de idealul unei vieţi simple şi modeste şi com'ins că prin bogăţie nu Se poate annge fericirea, EmIl
pleacă la ţară, ca să afle acolo fiinţa Ideală pe care o caută cu pasiune. Intrăm astfel în cuprinsul cărţii a V-a
din Emil, în care sînt expuse vederile lui Rousseau despre alegerea to\'arăşei de viaţă, de căsătorie, de
călătorii etc. şi se încheie cu momen
tul în care eroul nostru, Emil, urmează să devină el însuşi tată. UnUI bărbat "perfect" format îi corespunde o
femeie "perfectă" (So fIa). Rousseau scrie că modelul soţieI lUI EmIl "nu este o fiinţă imagl nară'(2).
Rousseau crede că, potrivIt rînduielilor naturii, femeia e menită să-şi cultive calităţile specific feminme,
fiecare sex avînd trăsături adecvate rolului pe care-l j oacă în viaţă. Cu o seventate rară, autorul lui Emil se
ndică împotnva "libertăţii" moravurilor şi aminteşte f emeii legile - vio
late - ale pudorii. Totuşi, alături de consideraţii pozitive, în această parte se întîlnesc consideraţIi negative şi
"maxime bune pentru seralUrile Cnentului", d upă menţiunea usturătoare a lUI Lemaître. In educaţia SoÎÎei se
neagă multe lucruri afirmate în cea a lUI EmIl Cele două sexe nu sînt considerate egale ; menirea femeii e să
placă bărbatulUI; ea este educată pentru i nteresele bărbatului, nu p entru sme. Dm megalitatea u nor funcţii
biologice, Rousseau deducea, în mod eronat, megalItatea edu caţiei celor două sexe. C.\1ai tîrziu, H. Spencer
'Se va situa pe aceeaşi po
ziţie retrogradă.) Astfel, fetele vor îi crescute de mamă în famili
e şi pen tru familie: 11 se va impune relIgia
mamei înamte de adolescenţă, iar apoi, căsătorite, pe cea a soţului, căci toată viata vor trebui să fie supuse
auto ntăţii. Studiile fetelor vor fi de natură practică, iar "cartea" femeii va fi

J) Emtl, cartea a IV-a. 2) C"nll comentaton cred că e vorba de d-na d'Houdetot, Şl încearcă să expltce, prm
această umcă pasiune amoroasă a lUI Rousseau, secretul ridicărÎl lul în lumea pură ŞI castă a iubirii în care ,l-
a trăit mClOdaiă ŞI să descrie fermecător tinere ţea SOf!el, ca Şl dragostea el pentru Emil.

,.lumea" (socială), pe care trebuie s-o cunoască înainte de a se căsători,

LXVI II spre a-şi forma gustul pentru lucrurile
plăcute. Fetele " 01' fi însă mai libere decît femeile (contrar obiceiului timpului, potri,·it căruia fetele
stăteau închise în mănăstiri, iar femeile umpleau saloanele). Rousseau nu UItă UlCI grijile menaJului, care
ocupă un loc atît de mare în viaţa femeii.
 Cu o puternică afecţiune pentru viitoarea lui soţle, Emil pleacă, înainte de căsătorie, într-o călătorie de doi
ani, în care, între altele. va fi pusă la Încercare si trăinicla iubmi lui pentru S0fla. Călătorind cu rost, EmIl îşi
completează educaţia prin cunoaşterea societăţilor, a legisla
ţiilor sociale şi politIce, a formelor de guvernămînt, care îl va apăra de prejudecăţile unui patriotism îngust.
I
ntors, Emil se căsătoreşte cu Sofia Educatorul dă apoi sfaturi cu privire la daţa casnică şi s entimentală a
tinerilor soţi şi se retrage, so cotindu-şi misiunea încheiată.
"Descoperind" copilul, Rousseau trasa fundamentele antropologice mo derne ale ştimţei educaţieI. "
Concepeţi vreo adevărată fericire pOSIbilă pentru o fiinţă în afara constituţiei sale?" - se întreba Rousseau
fixînd cadrul oricărui program sau sistem educaţional. "Constituţia" e natura originară, e "omul naturii", al
"transparenţei", Învăluit de " omul omu lui", de "obstacolul" prejudecăţilor comune.
Rousseau rămîne la nivelul indicării direcţiilor şi orientării generale a educaţiei cu toată aparenţa pe care
o poate avea Enâl; celor ce îi ce reau sfaturi practice evita să le răspundă, iar unuia care i-a spus că-şi creşte
copilul conform preceptelor din Emil, l-a răspuns : "Cu atît mal rău - ... cu atît mai rău ... " Fiecare educat or are
partea sa de res ponsabilitate, are obligaţia să urmărească dezvoltarea elevului său: să-i cunoască
particularităţile, structura familieI, cu deprinderile şi moravurile ei etc. şi să descopere tehnicile educaţionale
adecvate. Orice imItaţie este în acest sens dăunătoare pentru creşterea copilului. De aceea Rousseau invită la
reflecţii asupra principiilor şi metodelor educaţionale, ferindu-se să dea s oluţii d irecte.

Rousseau, ca şi contemporanii săi, căuta izvorul fericirii personale şi al moralităţii pornind de la

!
sensibilitatea primară. nsă într-o socie tate întemeiată pe interesele indiVIzilor, iubirea de sine se transformă în
iubirea aproapelui; virtutea e iubirea umanităţii, a adevărului, Justiţiei, avînd o aplicare universală, aşa cum o
va pretinde "imperativul cate goric" kantian; de aici pînă la o morală "sensitivă" e o distanţă apre ciabilă.
Nici căutarea fericirii terestre nu era o idee cu totul nouă; ea consti tuia aspiraţia cea mai adîncă a
Renaşterii şi umanismului, în opoziţie cu morala ascetică feudală care nu ţjnea seamă de înclinările fIreşti ale
omului. Nici utopIa nu ţine numai de acest secol; marea l,7tople pedago gică începe cu Gargantua şi
Pantagruel. Dar, modelul ed1.,�caţional al lui Rabelais este întruchipat într-un gigant al cunoaşterii, ia,r în
societatea ideală' (mănăstirea telemiţilor) libertatea n-are nici o îngrădire. Rousseau se va apleca mai mult
spre "Eseurile" lui Montaigne, păstrînd doar cadrul u�opiei. Pentru Rousseau, ca şi pentru Montaigne şi
Locke, esenţialul nu este cunoaşterea, ci utilitatea şi eficacitatea cunoştinţelor.
1:1 secolul al XYIII-lca însă - "seco�ul pedagogic" cum îl numesc '-lui: is�oricl ai educaţiei - tendinţa de
a d eriva din natura raţională sau din raţiunea naturală a lucrurilor scopul major al educaţiei produsese. în
ade\'ăr. o răsturnare radIcală în gîndirea pedagogică. Esenţa naturi i umane, care este în primul rînd năzuinţă
spre fericire - individuală şi col�cth'ă în acelaşi timp şi la R ousseau, şi la Helvetius sau Diderot - era socotită
a fi în \"ădită opoziţie cu orice formă de constrîngere exterioară, în afară de constrîngerea exercitată de
necesitatea legilor obiective şi de exigenţe:e fericirii g enerale Opoziţia se manifesta uneori nu numai îm
po�,rh'a practicll 5C'olare curente, ci şi faţă de şcoală însăşi, prin accen tuarea ideii de îm'ăţămînt privat.
Chiar şi cercurile aristocratice ale curţii. armatei şi magistraturii considerau "întoarcerea la natură" şi edu caţia
lIberă C'e-i corespundea drept o eliberare de rafinamentul formal excesi\" al civilizaţiei timpului. Ceea ce nu
servea tendinţelor naturale şi raţlOnale ale omului trebuia înlăturat şi din d omeniul vieţii, şi din cel al educaţiei.

Fireşte, naturalismul rousseauist era acceptat parţial şi fără coasecinţele lui etice, sociale şi politice de cercurile
!
amintite. nlăturînd însă conţinutul ei uman, .,întoarcerea la natură" dăduse aristocraţiei un n ou impuls spre
viaţa de căzută, spre imoralitatea monstruoasă a epocii, care se allmenta din voluptatea de a trăi cu orice preţ
clipa prezentă, pe fC:ldul suferinţelor fără margini ale maselor populare1).
Epilogul (neaşteptat) din Emil şi Sofia sau solitarii2) reliefează carac terul de roman al acestei ultime părţi
din Emil.
*
'"
*

I nfluenta ideIlor lui Rousseau a fost Imensă si uimitoare. Kant com para descoperirea "legilor" naturiI
umane de către Rousseau cu desco perirea legii mecanice a sistemului cosmic de către Newton.
Opera smguratlCului gînditor genevez a dominat aproape o jumătate de secol în cultura şi gîndirea
pedagogică europeană.
Puţine cărţi în lume au avut răsunetul lui Emil. Alături de Anti-Emili (a lui Formey, Berlin, 1 763; a
cardinalului P. Gerdll, Turin, 1 763), au apărut EmiCi creştini (Formey, 1 764; Leveson, 1 764) ; Emili corectaţi
(Biret, 1816) şi Emili noz (Cavaye, 1797. Delanoue, 1814), pentru ca într-o broşură (Le monde des Emiles,
Paris, 1820) să se arate împrejurările care forţează pe "Emlli" să organizeze o asociaţie universală ...
Printre cei dmtîi discipoli ai lui Rousseau se poate aminti Bernardin de Saint-PIerre, care îşi imagmează
o educaţie sentimentală şi roman tioasă, în utopica plăsmuire a aşa-numitelor ,, �coli ale patriei"3)

1) StudIUl mtroductIv (D Todoran) la' C. A. Helvetws, D Diderot, Texte pedagoglce alese, E D P, P XIX. Bucureşti,
1964
�) Cf. nota noastră 533.
3) Iată cum îşi închipUle Bernardrn de Samt-Plerre aceste colegu noi - Cf Voeux d'un solitaire pour une education
nationale (Dormţele unui solitar pentru o educaţte naţwnală, 1789) : In jurul fIecărUI amfiteatru al şcolii va fI un
parc conţmînd, la întîmplare, plantele şi arborii ţării, mai importanti chiar decît mo
numentele . .. Pereţii interiori ai şcolii vor fI zugrăVI ti cu figurrle regilor-copii (Bernardm de Samt-Pierre
-

rămăsese regahst, deşi era prieten cu Jean-Jacquesl Şl cu tablOUrI religioase. tn acest peIsaJ Idihc,
flUIerele ŞI flautul înlocuiesc clo-
b "şcolile pa:riei", emu�aţia ŞI amoru: propriu "\ or il excluse, iar saDcţiunile (pedeapsa
şi :"eCOmpe:1sa) \ or fi su.primate. Bemardin de Saint-Pierre1) condamnci cu toată asprimea
pedeapsa şi bătaia, consta tînd că, dmtre speciile sensibIle, specIa umană este sll1gu;'a ai cărei
copii ar fl ,.crescuţi în puterea bătăilor" .
Se pot recunoaşte în aceste "şcoli ale patriei" predecesoarele idilice ale "grădiniţelor de
copii" de mai tîrziu, înfiinţate de FroebeL Bernardin de Saint-Pierre mai cerea, în Dorinţele unui
solitar, o educaţie naţională fără de care nu poate exista nici un fel de "legislaţie ':, nici ,.patriotism
durabil", precum şi o şcoală pedagogIcă. ,,!nainte de a întemeia o şcoală a cetăţenilol", ar trebui
să se intemeieze o şcoală de institutori"2).
'
Printre diSCIpolii lui Rousseau, în Franţa, se pot socotI d-na d Epinay, d-na de StaeI (care
îşi retuşează totuşi, după ce au cunoscut lucrările lui PestalozZl, en:llziasmul iniţial pe care-l
aveau pentru Rousseau); apoi d-na Necker de Saussure (Educaţia progresivă sau Studiul cursului
vieţii, 1828, 1832, 1838). Amintim şi pe d-na de Genlis (Adele şi Theodore sau scrisori asupra educaţiei, 3
voL, 1 782), care critică, în largă măsură, ideile pedagogice ale lui Rousseau, deşi nu scapă de
influenţa lor ş a.
Ku e locul să stăruim că Chateaubriand şi Lamartine, :::-'Uchelet şi George Sand s-au
inspIrat d in Rousseau, precursor al romantismului francez.
!nrîurirea operei acestui mare gînditor, scriitor şi pedagog s-a resim ţit maI ales în Germania.
Reprezentanţii cei mai de seamă ai mişcării ,.Sturm und Drang", de la Lessmg ŞI Herder la
Goethe şi Schiller, au fost mfluenţaţi sub o formă sau alta de ideile rousseauiste. Werther ne
amin�eşte Noua Helozse; Schiller a scris o odă lui Rousseau ş.a.m.d.
Doctrinele moderne care au încercat să reformeze sistemul de edu caţie al timpului - elaborate
de Basedow, Froebel şi Pestalozzi au pus în valoare ceea ce era mai de seamă în gîndirea lui
-

Rousseau: uma nismul, ura împotriva convenţiilor şi a prejudecăţilor, respectul libertăţii şi al

demnităţii copilului, metode blînde de educaţie etc. Numai că unii dintre "aceşti pedagogi care
aveau mai multă imagmaţie decît judecată, uneori mai mult entuziasm decît bun simţ, au
amestecat cu unele ino vaţii fericite şi falsităţi periculoase sau copilării ridicole şi că, sub pre

poiul care anunţă schImbarea orelor, în vreme ce lecţiile Vor fI transpuse in verSUrI ŞI muzică ... Cărţile, afară de cele clasice, ŞI mai
ales tocurile, cerneala Şi hîrtia vor fi înlăturate; rămîne învăţămîntul cu voce tare (Bernardin de Saint Pien-e credea că neadoptarea
planulUi său de educaţIe se datorează comercian ţilor de hîrtie care si-ar pierde prm aceasta o serioasă sursă de cîştig ... )
i) In aceleaşi colegii, copiii vor avea nume frumoase; profesoru, de asemenea, vor pnmi "frumoase nume greceşti", care să însemne
"prieteni al copilăriei", "părinţi ai patriei", nume care adaugă respectulUi funcţIeI lor, mIsterul titlunlor lor" ...
într-o sedinţă a Academiei franceze, la care asista, se dIscuta cuvîntul "a aparţme' dm dicţIOnar SI dîndu-se exemplul : "Aparţine
tatălUi să pedepsească pe copiii săi " , Bernardm de Samt-Pierre protestă împotnva acestor prerogative părinteşti ; colegn invocară
deşi chestiunea pusă la vot obţinu o mare majoritate. ,.Recuz, re
scnptura; Bernardin de Saint-Pierre nu se lăsă bătut, plică el, măr
turia voastră, pentru c.ă sînteţi cu toţii celibatari".
2) G. C o m p a y r e, op. cit , voI II, p. 106.
textul de a :"cn:ni la natură, aLl recurs adesea la artificll cu totul CO!T. plica:e �i s::'anii;: i)
Lev Tols�Ol a purtat, ca adolescent, 111 medalion portretu� lui Jean Jacques. Este cett că reforma lui
morală şi şcoala de la Iasnaia-Poliana au fost adînc inÎluenţa:e de ideIle şi de reforma morală a:e lui R
ousseau, Se ştie că Emil. răspîndIt şi în Rusia. a fost inte.tzis (în 1 763) dar a contin uat să circule Ilegal.
 Radişcev remarca în�r-o scrisoare că Europa datorează lui Rousseau re\-oluţionarea educaţiei. Liber-
eugetătorii rusi de la începutul secolulUI al XIX-:ea îl citeau cu U:i interes pasionat
Cernîşevski asemăna pe acest .,mizantrop genial şi nobil, plin de o duioasd iubire fată de oamcm"2) cu Gogol.
Diîuziunea largă a ideilor rousseauiste şi înrîurirea extraordinară. a operei lui Rousseau îşi găsesc
e�;:plicaţia, cel pllţin în parte, şi în forţa şi expresh-itatea lor stilistică. Rousseau . era un orator puternic, care
n-are egal în Franta deci: pe Bossuet ; fără a căuta, el a reînviat elocinţa forului antic ; unele dm scrierile sale
sînt cuvîntdri care te fulgeră El a',"ea numărul, perioada, patosul arzător al unui Demostene"3). Elocinţa de tip
rousseauist se întîlneşte şi în cJvîntări�e din adunări şi cluburi ale oratorilor revoluţIOnari de la 1789.
Influenţa rousseaUIsmului asupra re\'Oluţlei franceze a fost imen<>ă. ea a depăşIt cu m:Jlt pe cea a lui
JHontesquieu sa:J chiar pe cea a lui Voltaire. Bustul lui Jean-Jacques fusese aşezat î,1 sala Adunării
eonsti tuante în faţa bustului lui Franklin şi Washington. Cartea de CăPdtîi a iacobinilor a fost Contractul
social. Revoluţia z. deCIS să i se ridice o sta tuie. Marat comentase texte dm Contrac�ul sociaL în p"etele
publice In cinstea lui s-a organizat la Montmorency o serbare cîmpenească cu dis cursuri, cîntece, tablouri
alegorice etc. Cultul lui Rousseau mersese aHt de departe, încît a fost comparat cu anticii Brlltus şi }Ianlius ...
Era socotIt ca salvator al omenirii
Astfel, nostalgica "intoarcere la natură" pc care o profesa Rousseau
în mijlocul unei \ ieţi sociale sugrumate de forme exterioar2 şi de co
rupţie oferea omului secolului al XVIII-lea o utopkă ieşire dID marile contradicţii in care se zbătea.
Sensul real al gîndirii pedagogice a lui Rousseau nu poate fi descifrat decît prin situarea personalităţii lui

complexe si multiple în mijlocul rea lităţilor în care s-a dezvoltat, precum şi prin adîncirea analizei ştiinţifice a
impllcaţlllor ideOlogice ale întregu lui opere.
Intr-o asemenea perspectivă se înlătură atacurile neÎt1temelate ale cri ticii reacţionare; în ac:elaşi timp,
tendinţa - uneori exagerată - de a ex tmde concepţiile lui Rousseau prea mult dincolo de limitele secolulUl său
şi de a-l considera ca precursor al pedagogie; moderne progresiste apare în justa ei lumină. Rousseau a
exprimat năzuinţele şi revendicările

1) G C o ro p a y r e, op czt , voI II, p 116

2) � A K o n sta r. t! n o v, op cit , p 112.
J) R.
R o Il :l n d. op ett., p. 42.
democratice ale mlcii burghezll franceze dm preaJma reyoluţiei burgheze
LXX!I de la 17891) In !'ousseauism, :dcile
pedagogice împletite cu Ideile filo sofice �l politIce constituie o urii:ate lnjes�ructibilă
Iubirea de om, i;.rbirca de libertate şi ura împotriya exploatării şi a prejudecăţilor l-au determinat pe
Rousseau să scrie pagini nemun :oarc per::ru apărârca copIlului opnmat de educaţia feudală şi clericală
Descoperind . .lumea" copilului şi subliniind rolul decish- al educaţiei si răspunderea ei în formal'ea
personalităţii umane, el a dat un imbold putel'mc nOIi orientări progresIste a e ducaţiei moderne. ApropIind-o
de activitate şi de viaţă, el a fixat temeliile psi.bologiei şi ale pedagogiei mfantIle rr..oderae. Te11'L€tul
educaţieI, îl constituie, în vederile lui Rous seau, legile mjl'€xibile ale naturii, iar activitatea fizică şi formarea in-
;:electuală reprezintă baza dezvoltării morale a copilului. Accentuarea dependenţei educaţieI realIzate "prin
oameni" (adIcă a educaţieI în sen sul actt:al al cuvîntului) de educaţIa ,.na:uriP (dezvoltarea naturală), şi de a
"lucrurilor" a putut alimenta unele onentări anti- sau neştiin ţifice in educaţie, dar ne-a apropiat şi de conceptul
hegelian al unei libertăţi considerate ca o necesitate recunoscută. Rousseau pleacă şi îndomeniul
gnoseologic de la teoria senzualistă2) a cunoaşterii şi recu noaşte şi existenţa obiectIvă a lumii
exterIOare, dar crede că această lume este mişcată de o voinţă imaterială.
Idealismul utopic mic burghez reflectat în doctrina pedagogică rousseauistă a dus însă la neglijarea
dependenţei forrnării educaţionale de rapoTturile sociale reale. Rousseau, unul din spiritele cele mai COn
testatare şi mai protestatare ale vremii (în artă, politică şi educaţie), temîndu-se de revoluţie, n-a intuit
I
necesitatea schimbării relaţiilor so ciale pe 'cale revoluţionară. n lumina materialismului dialectic şi is toric,
lIbertatea nu se cucereşte prin ieşirea din cadrul relaţiilor sociale existente, ci prin schimbarea activă,
revoluţionară a acestor relaţii : nece sztatea socială subordonează legile "naturii" şi ale . ,lucrurilor", iar edu
 caţia constă în transmiterea şi valorificarea critică a experienţei social istorice a omenirii.
Oscilînd intre individualismul din Emil şi civismul din Consideraţii asupra guvernăn2Întului Poloniei,
Rousseau lasă deschisă şi problema r.aportunlor dintre educaţia în fami7:ie şi educaţia (publică) în şcoală.
Limitată şi depăşită este si concepţia lui Rousseau despre educaţia femeii, a cărei pregătire o
subordonează intereselor bărbatului şi nevoi lor mena]ului, !'legînd rolul ei social, cu1tura� �i politic.

1) cf N. A. Kon stantinov, E. N. Medîns k i, M. F. Şabae v a, Istnrta pedagog�el, E S D P, Bucureşti, 1959, pp.

69, 77.
2} ROusseau combătea totuşi ldeea atotputermciei educaţlei din lucrarea lui H e I v e tIU s Despre spint Şl, :n
special, susţinerea acestuia că splritul ar fi o ia bula rasa . ... "nu este adevărat, SC1'ie Rousseau, că
megalItatea spintelor ar il efectul UnlC al educaţiei, deşi ea poate mfiuenţa mult această megalitate", d .T - .

J. Ro t: s s e a u, OeuHes ccmpletes, tome III. 1860, p. 291.

Azi, opera lui Rousseau nu şI-a pierdut fecundItatea; este valorificată dm multiple unghlUri de ,-edere: I se
găsesc noi valenţe, noi perspec tive ; i se dau n01 in;:erp�·etă.rl şi se prc.spectează în ea noi Izvoare.
Skmner1), de exemplu, ocupîndu-se de puterea unei tehnologii a instruirii în "cîştigarea cursei impotrh-a
catastrofei" ce ameninţă istona umană, cItează următorul pasaj din Emil, în care descoperă ger memi
controlului educaţional pozitiv : "El (elevul dumneavoastră) trebuie să creadă totdeauna că el este stăpînul, dar
c
întotdeauna dumnem-oastră să fiţI acela. Nu există supunere mai perfectă de ît aceea care păstrează aparenţa
libertăţii ; astfel este captivată de voinţa însăşi. Bietul cop II care nu ştie nimic, care nu poate nimic, care nu
cunoaşte nimic, nu este el oare la discreţia dumneavoastră? Nu dispuneţi oare dumneavoastră,
în comp araţie cu el, de tot ceea ce îl înconjo ară? Nu sînteţi oare dum neavoastră acela care aveţi puterea să-I
impresionaţi după plac? Lucră rile sale , jocurile, plăcerile, suferinţele sale, nu este oare totul în mîinile
dumneavoastră, fără ca el să o ştie? Fără îndoială, el nu trebuie să facă decît ceea ce \lTea; dar el nu trebuie
să vrea decît ceea ce dumnea
voastră vreţi ca el să facă ; el nu trebuie să facă nici un pas pe care dumneavoastră să nu-l fi p revăzut; el nu
trebuie să deschidă gura fără ca -dumneavoastră să ştiţi ceea ce va spune".

Cu pn Vll'e la influenţa concepţiilor pedagogice ale lui Rousseau în d ezvoltarea gîndi riI pedagogice
din ţara noastră ne mărginim doar la cîteva indicaţiI cu totul sumare.
brîurirea ideilor rousseauiste asupra evoluţiei gîndirii pedagogice româneşti s-a exercitat fie direct prin
scrierile lui Rousseau sau despre Rousseau, fie indirect, prin răsunetul p€ care l-au avut în ţara noastră
curentele pedagogice iniţiate în Occident sub influenţa roussealsmului (filantropinism, curentul "şcolilor libere"
etc.), precum şi prin lucrări

de istoria doctrinelor pedagogice din care nu putea lipsi un clasic al ştiinţei educa ţiei, ca Rousseau. Şcolarii l-
au cunoscut din textele lite rare repro-duse; elevii şcolilor normale din manualele şi cursurile de istoria
pedagogiei universale, cu portretele lor schematice, adesea trun chlate şi falsificate de ideo logii mai mult sau
mai puţin reacţionare şi retrograde.
N. Iorga2) arăta că ideile lui Rousseau au putut pătrunde în socie tatea românească destul de repede
"prin lecturi, precum şi prin predi

1) B. F. Ski n ner, Rel/oluţia ştdnţifică a învăţămîntului, E D.P., Bucureşh, 1971, p. 216.

2) � lor g a, Rousseau si românii, Cuget clar, III, sept-oct. 1 930, p. 410. (Studllll apăruse mai întîi în "Annales
de la Societe J. -J. Rousseau").

eatia ora:ă a p::-ecep:or:lor de limbă franceză yenir,d din Occident". ::'1a

LXXIV rele is�oric se ocupă î:1să numai de influenţa
scrierilor llterare şi de "partea pcli:ICă" a op�rcl ki ROJsseau,
Vechea boierirr:c, aristocraţ:a care aparţi'lea , ,\'cehii tradiţii româ neşti şi nu :nfiltraţiunii fa:lario:e", era
deschisă influenţei rousseauiste pril1 îns\..lşi felu: el de viaţă "în parte încă rurală". Boierii »petreceau o bună
 parte din an la ţară. în frumoasele lor case albe, în yerandele susţinute de mici co�oane de lemn, cu fereştile
salonului rotund deschi zîndu-se în livada cu \'eChl arbori grupati în jurul eleşteului ur..de întîr zia o barcă
propice sentimentalelor re\'erii. Acesta era decorul din "La nouvelle Eelolse::, şi dragostele zadarnice aveau cu
ce se nutri«.
«Aceşti săteni, de-o rasă puternică, a spiritului roman, pe care o semnalează ror.tele de Hauterive,
secretarul unui prinţ din lvIoldova, aceşti .,ţerani de :a Dunăre", cu aierul sălbatec şi cu vorba dulce, nu erau ei
mult mai mult decât Irochesii lui Chateaubriand. incarnaţia însăşi a primitivl1lui virtuos, asupra căruia n-au
înrîurit civilizaţiile pu
trede supt splendida lor aparenţă artificială?
Viaţa de familie, viaţa socială nu se exteriorizase încă în zădarnicul zgomot al întîmplărilor moadene:
femeile trăiau călugărite sau aproape. "Visitele". care de\'eniră în curînd o adevărată plagă, nu renunţau încă
la orele de lucru, întrebuinţate la întreţine�'€a gospodăriilor model, mai ales în 1\'[oldo\'a. sau elaboraţii încete,
î
de-o răbdare pioasă, a acestor lucrări, de artă domestică, care fac admiraţia e:pocii noastre. n timpul acestor
lungi oare laborioase spiritul zbu;a către ireal. Sentimentalitatea dragostelor n-a vieţuit şi, dacă, în căsătorille
înv oi1.e, nu trebuia niciodată să vieţuiască, lua posesia sufletelor. Fiinţa feminină se spiritualisa prin regretele
şi zădamicele spel'anţe şi romanul înlocuia realităţile interzise, desfăcîndu-se figuri, fasonate indh'idual, din
paginile cărţii favorite, lă sată întredeschisă pe mobila de formă francesă».
Pătrunderea i deilor politice rousseauiste a fost întîrziată însă de "popularitatea lui Voltaire" ,
«Partea politiCă a lui Rousseau \a :lvea de asemeni momentul său de vază. Dar "Contractul social" şi
lucrările mult superioare, care l-au precedat, fură mult timp îndepărtate prin popularitatea lui Voltaire, la care
tonul lejerii flagilaţiuni, de-o batjocură mlădioasă, se potrivea mult mai bine spiritului răutăcios al acestei naţii
româneşti decît minciunii greceşti \'enită de la mijlocitorii constantinopolitani Dogmatismul răzi
mat pe silogism n-atrăgea spirite foarte inteligente, doar pe pripiţi. Tre bui ca dogma lui Rousseau să tl'eacă
prin experienţa revoluţionară pentru ra, supt influenţa revoltei Grecilor, proclamată mai întîiu pe Dunărea
românească, bOlerii cu blăni şi cu pantofi de mous să-ndrăz nească a întocmi, în numele naţiunii, Constituţii
romplicate, la basa că rora era "declaratia drepturilor omului"»,
Este probabil cu În şcolile greceştl de la Înccp'Jiul secolului al XIX-lea din ţările române să se fi resimţit
influenţa operelor lui Rousseau,
trad use in limba greacă. In 1 794 este �rad'Jsă în �lmba română comedia Narcis, de un oar:care "LC ' În 1
830, S tanciu Căpăţîneanu �radusese Contractul social i) Ir 1 836. 1 H. Rădulescu p Jblică în .,Curierul'· o
pre lucrare după �1. Gh-ardin Asupra 'Z:leţti şi cperei ILd J.-J. Rousseau. )'lai tîrziu s-a tradus Nouc;, Helotse
(fără numele traducătorului, Bucu
reşti 1873) şi Contractul soczal (Contraptulu soczale ... inz;ersu în ro mîneşte, de Petru Borsiu Iaşi) In 1910, A
, ,

Luca a tradus din Rousseau Pagini alese (Libertatea, Dreptul celui mai puternic, "dacă aş fi bo gat"). ]\.
Daşcovici a tradus Contractul social (ed. a 3 a 1922), înso ţindu-l de un s tudiu introd uctiv.
- ,

Se pot menţiona şi unele disertatii de doctorat adnd ca temă Con cepţia pedagogică a lui Rousseau. De
exemplu, B. Demetrescu-Oprea scrie Rousseau şi Herbart ca peda.]ogi şi filosofi (în 1. franceză, Lau sanne, 1
8 96) si V. Saf tu publică O comparaţie cu priz;ire la educaţia fizică la Locke şi Rousseau (în 1. germană,
1889)
Diferitele istorii ale pedagogiei (de la Pipoş la G. G. Antonescu), apărute în lIteratura noastră pedagogică ,

cuprind capitole despre Rous seau; fireşte, interpre ate de pe poziţiile idealiste ale autonlor acestor istorii ale
'.

pedagogiel sau ale autorilor din care şi au cules materialul istoric.

-

Cu pnlej ul bicentenarului naşterii lui Rousseau, VI. Ghidionescu �i :\1. Antoniade au publIcat "tudii
ocazionale în Noua re1:istă ronLÎnă (XII, 1 1, 21, 23).
Noul manual de Istoria pedagogiei (partea I), elaborat sub îngrijirea Institutului de ştiinţe pedagogice
(1958), cuprinde o prezen1.are ştiin tifică succintă a vieţii şi operei lui Rousseau.
Emil sau despre educaţie apare (integral) la noi în 1913, în traduce rea lui G. Adamescu2).
Influenţa i ndirectă s-a exercitat prin scr ierile inspirate de concepţia peda gogică a lui Rousseau şi traduse
în limba română. De exemplu, d-na Compan (Pentru educaţiunea copiilor, 1839), d-na Guizot (Prietena
copiilor, 1 8 36), sau colectivul L. Aime-l\fartin (Educaţia mamelor de fa
ndlie sau ci1:ilizaţia neam.ului omenesc, 1 844).
O înrîurire mai accentuată au avut însă la noi curentele pedagogice iniţiate în Occident sub influenţa
ideilor rousseauiste începînd cu ve chiul "filan1.ropinism"3) şi sfîrşind cu orientările şcolii active" si cu în
, "

;
cercările de introducere a metodelor şi spiritului aşa-numitei .educaţii libere" în şcoala românească.4)

1) ef. D. P o P o V 1 C i, La lttteraiure roumaine d l'epoque des lumieres, SIbiu, 1945, p. 97.

2) d. J.-J. Ro u s s e a u, Emtl sau despre educaţtune, Bucureşti, Ed. Casa Şcoale lor, ed. a o-a, 1 923 (In această
traducere se întîlnesc, pe alocuri, omisiuni, apoi denaiurăn de sens, termeni arhaici etc. prea îndepărtat! de
textul original )
3) Sub mfluenţa cureniulUl fllantropimsi, A Muresanu, de exemplu, prelucrase, în 1848, Cărticica raculm de
Salzman
4) ef. şi Sta n C 1 U S toi a n, J -J Rousseau şt destmul gînJtru sale pedagogice, în Clasic! at peaafJogzet uni;;ersale
şi gindtrea pedagogică românească E D P., Bucu reşti, 1966, p 135.
Analiza minutioasă a acestor influenţe, care au fost uneori pozitiye, alteori negath·e pO'sl\'it momentulUl
-

istoric în care s-au exercitat şi potrh-i: scopurIlor (progresIste sau retrograde) pe care le promo\-au - rămîne să
constituie tema unor studii speciale în cadrul istoriei peda g ogiei din ţara noastră.

In traducerea de faţă am încercat să dăm \ erSlUnea cea mai exactă şi mai apropiată expresiei stilistice
rousseauiste, fără peri fraze arhai zante şi fără ,.licenţe" excesh'e, care îndepărtează prea mult traducerea de
original.

DIMITRIE TODORAN
J.-J. ROUSSEAU

EMIL
SAU

DESPRE EDUCAŢIE

Sanabilibus aegrotamus malis ;

ipsaque nos in rectum gen/tos
natura, si emendari velimus,
Juvat.
Seneca, De i ra , II, 1 3.
PreFafă
 Această culegere de reflecţii şi obsen;aţii, fără ordine şi aproape fără legătură, a fost începută spre a
face plăcere unei bune şi înţelepte manw1). Proiectasem mai întîi un menwriu de cîteva pagini: subiectul mă
atrase fără voia mea şi 1ne1�wriul deveni, pe nesimţite. un fel de carte prea mare, fără îndoială, pentru ceea
ce cuprinde, dar prea 1nică pentru ma
teria pe care o tratează. Am şovăit 171.ultă vrem.e s-o public şi am simţit, c.deseori, cînd lucram. L'a ea, că nu
e destd să fi scris cîteva broşuri pentru ca să ştii alcătui o carte . După eforturi zadarnice G:e a o îm.bunătăţi,
am. socotit s-o dau aşa cum e, gîndindu-mă că e necesar să fie îndreptată atenţia publică în această parte; iar
în cazul că ideile mele vor fi rele, nu mi-am pierdut tim.pul fără rost dacă voi eieştepta idei bune ' la alţii.
Un om., retras in singurătate3, care dă scrierile sale publicităţii, fără susţinători, fără un partid care să le
apere, fără măcar să ştie ce crede şi

1) Rousseau arată în Emil (cartea a II-a) şi în Confestuni (partea a II-a, cartea a YIl-a, 1742) unele condiţii
specIale care l-au îndemnat să se ocupe cu probleme de educaţie. D-ra l<'ontaine, devenită a doua soţie a
lUI Dupin - care prin aceasta căsătone aJunse fermier (arendaş) general ŞI dobîndi o Imensă avere - avu un
copil, Iacob Dupm (de Chenoncea1..Lx). Dupin era tatăl lUI de Francuerl, care devenI prietenul lUI
Rousseau. După ce Rousseau se mtroduse în casa Dupm, în urma recomandării pastorulUI Castel,
frumoasa d-nă Dupin a încre dmţat lUI Rousseau, în lipsa el, supravegherea acestUI copIl capricIOs pentru
mal multe zile Faptul acesta dovedeşte că Rousseau a avut o practică educativă c.u mult înainte de a scrie
Emil. In studiul introductIv s-a arătat c.ă a dat lecţii C:e muzică în tmereţe ŞI a fost educaterul copiilor lUI de
!vlably.
Sallwurk2) adaugă că tînărul de Chenonceaux, care, după Taine, a cheltUIt într-o smgură noapte 700
000 de livre, s-a căsătorit, în 1751, cu fata contelui de Rocheo fort; dar, precIzează Rousseau, SI-a
dezonorat familIa ŞI şI-a sfîrşit viaţa în Insula Bonrbon (azi ReUnIunii). Din această căsătone se născu, în 1
752, un băiat· Claude-Sophle Dupin de Rochefort. Rousseau a scris "culegerea" de faţă în vederea
educăriI acestUI copII, la cererea d-nel Dupm ae Chenonceaux
2) Lucrarea lUI Sallwurk - de care ne folOSIm - este J -J Rousseau, Emil ader uber dte Erztehung. Gbersetzt,
mIt BlOgraphle und Kommentar, von Dr. C. von Sallwurk Vlerte Aufl , 1 Band, 1907, II Band, 191 1;
Langensalza, Beyer u. S6hne. Traducerea a apărut în: Bibllothek Padagoglscher Klassiker, edltatii de Fr.
Mann.
C. von Sallwurk a fost membru corespondent al AcademieI de ştiinţe dm Hel delberg.
3) Rousseau se referă aici la retragerea - pe care i-a aSlgu,at-o mareşalul de Luxemburg - la Montmorency,
după plecarea sa de la Ermitage.
EMIL mai m.ult, pentru ca să se poată profita de o bservaţiil'e mele,
chzar dacă metoda m.ea ar fi himerică şi falsă. Foate că am
4 văzut rău ceea ce trebuie să se facă, însă cred că am văzut bine
Î
su biectul asupra căruia trebuie să stăruim. ncepeţi dar prin a vă
ce spune lumea despre el, nu trebuie să se teamă. dacă se
studia m.ai bine e leVli, căci, desigur, nu-i cunoaşteţi deloc. Iar
înşală. că erorile sale vor fi admzse fără examinare.
dacă veţi citi
Voi vorbl puţin despre zmportanţa unel bllne educaţii; nu m.ă voi
Opri nici să dovedesc că cea care se dă azi este rea: mulţi alţzi
') AU."2nt IrOniC, frec.vent SI constant în scnenle lui Rousseau,
au făcut acest lucru înaintea mea şi nu-nu place deloc să umplu o 01'1 ae cîte on se referă la "fllosofle". In parte cel puţm, explicaţia
carte cu lucruri pe care le ştie toată lumea. Voi reli<arCa numai poate fi căutată în neînţe legerea dintre Rous:,eau SI gînditorII
că, din timpuri străvechi, lumea îşi ridică glasul împotriva practicii timpulUI (îndeosebi Voltaire ŞI "cotena d'hol bachică", cum
denumeste Rousseau grupul care frecventa casa filosofului d'Hol
stabiL'ite, dar nimeni nu pro bach)
pune una mai bună. Literatura şi ştiinţa secolului nostru tind 7nai 5) In Emtl se întîlnesc multe referinţe la lucrarea - apărută in 1693 -

mult să c.ărîme decît să construiască. Se critică totul de sus; a lui J. Locke "Some thoughts on educatJOn" (Cîteva cugetăn
asupra educaţiei). Ediţl& de care s-a servit Rousseau este (după
pentru a îndruma e nevoie de un alt ton decît cel care place
Petitain) cea franceză din 1721: "Pensees sur l'educatJOn des
înălţimii filosofice4). Cu toate că există atZiea scrieri care, se enfans". In limba română, această scriere a apărut, tradusă de G
zice, n-au alt scop decît folosul public, este încă uitat fol:osul celCoşbuc, cu titlul Cîteva idei asupra educaţiunii, Bucureşti, 1920,
m.ai de seamă care este arta de a forma oamem. Subiectul meu iar textul mtegral a fost tradus de MIOara Cimpoleş, cu titlul :
"Cîteva cugetări asupra educaţiei" - E D P, Bucureşti, 1971.
era cu totul nou după cartea lm Locke3) şi m.i-e team.ă să nu fie Locke prezmtă în această lucrare corespondenţa (revizuită, dm
tot nou şi după cartea mea. anii 1684- 1685, pe cînd se găsea exilat în Olanda) cu pnetenul
Nu cunoaştem deloc copilăria: cu cît urtnăm. ideile false pe care lesău Edward Clark de Chlpley. Poate că Locke nu şI-ar fi pubhcat
această corespondenţă, dacă nu i s-ar fi cerut insistent din partea
avem despre ea, cu atU ne rătăcim mai mult6). Cei m.ai inţelepţi lUI MOlyneaux (un adept al lui Bacon), pe care l-a cunoscut prin
au în ve dere cunoştinţele m.ai însem.nate pentru oam.enii în Francls Masham. După întoarcerea dm exll, Locke a stat în casa
vîrstă, fără să ţină seama de ce sînt în stare să înveţe copiii. Ei lbrdulUl Masham pînă la sfîrsitul vieţii' Damaris (fiică a gînditorului
caută totdeauna pe om în copil, fără să se gîndească la ceea ce Cudworth, adept al curentulUI neoplatonist de la Cambridge),
soţia lui Masham, era o veche admiratoare a lUI Locke.
este el înainte de a fi 077'&. Iată stu diul cu care m-a77'& străduit
Molyneaux îSI pieI duse sotia şi avea un copil de cre<;cut; auzind
de cores pondenta lui Locke cu Clark, îl rugă pe cel dîntîi "să nu
pună la o parte această operă extraordmar de folositoare, ci să o
facă de folos omenirii întregi". ") Pasaj esenţial, des citat de
pedocentrişh, care iniţiază psihOlogia copilului.