CG 10 Boli Genetice
CG 10 Boli Genetice
CG 10 Boli Genetice
Din categoria bolilor genice sunt prezentate mai multe categorii de boli,
clasificate dupa localizarea genei, respectiv a produsului de expresie (proteina
afectata).
Circa 1/3 din totalul proteinelor care intră în structura diverselor membrane,
sunt implicate în procese de transport. Sunt câteva categorii de bază:
Dintre bolile genetice cu transmitere autozomal recesivă, una dintre cele mai
frecvente, este fibroza chistică sau mucoviscidoza (OMIM 219700). Prevalența
estimata din populația caucaziană este de 1:2.500, iar incidența purtătorilor sănătoși
este de 1:25.
Gena DMD este cea mai mare genă umană (peste 2 Mb), adică 1,5 % din
lungimea cromozomului X. Aceasta explică rata crescută a mutațiilor /locus
comparativ cu alte gene.
2- neurofibromatoza
Tabloul clinic: rareori debut de la naştere; petele apar în 80% din cazuri la vârsta de 1 an
iar până la vârsta de 4 ani apar la 100% din cazuri; diagnosticul este susţinut de prezenţa a
cel puţin 6 sau mai multe pete de cel puţin 1,5 cm. diametru (la copil, 5 pete de cel puţin 0,5
cm.); pistruii axilari (mai rar inghinali şi perineali) sunt deseori un semn cheie pentru
diagnostic; ei apar, de regulă, după vârsta de 3 ani
Diagnosticul clinic necesită fie prezența unor tumori vestibulare bilaterale fie
prezența unei rude cu fibroză de tip 2 în familie. Boala este determinată de mutațiile
genei NF2, localizată pe cromozomul 22 .
Circa 50 % din pacienți nu au istoric familial pozitiv, iar aceste cazuri sunt
considerate a fi consecința fie a unor mutații de novo, fie a mozaicismului germinal.
Boala polichistica a rinichilor este mult mai grava la copil decat la adult,
deoarece in cazul copilului ea este asociata cu o fibroza hepatica (ingrosarea
patologica a tesutului hepatic), aflata la originea a numeroase complicatii
(hipertensiune portala, hemoragii digestive). Grefa rinichi-ficat constituie singurul
tratament eficace.
Până în prezent au fost imaginate trei abordări diferite care vizează suplinirea
sau corectarea prin metodele geneticii moleculare a defectelor structurale ale
ADNmt:
Fenilcetonuria
Este o boală autozomal recesivă a metabolismului fenilalaninei, determinată de
mutații alei genei PAH (localizată pe cromozomul 12q 24.1) care codifică fenilalanina
hidroxilaza, enzimă care transformă fenilalanina în tirozină.
Incidența= 1:50.000 nou născuți
Manifestări clinice = se instalează după primul trimestru de viață. Pigmentația
este redusă din cauza deficitului de tirozină, precursor al melaninei.
-tulburări neurologice, retard somatic și mintal
- miros caracteristic al urinei
-dermatită cronică descuamativă
Se acumulează fenilalanina și metaboliți ai acesteia care determină leziuni ale
sistemului nervos central , în primii ani de viață.
Bolile lizozomale
Sunt determinate de deficitul unor enzime (hidrolaze) sau al altor proteine
lizozomale funcționale care determină acumularea substartului nemetabolizat în
lizozomi, la nivelul sistemului nervos central, al viscerelor sau miocardului.
Au fost descrise 40 de boli lizozomale cu o frecvență de 1: 5.000-1:10.000 de
nou născuți.
În funcție de substratul acumulat se grupează în:
1- sfingolipidozele –constau în acumularea sfingolipidelor neutre sau a
gangliozidelor, sau a unor produși de metabolism ai acestora predominant la nivelul
substanței albe sau al substanței cenușii din SNC. De aceea sfingilipidozele
determină modificări neurologice. Dintre cele mai comune: boala Gaucher , Fabry,
gangliozidaza, etc.
2- mucopolizaharidoze sunt boli cu evoluție progresivă, cauzate de
acumularea intralizozomală în exces a mucopolizaharidelor acide
(glicozaminoglicanii).
3- mucolipidozele se prezintă sub 4 tipuri:
- sialidoza (deficit de glicoprotein-sialidaza)
- mucolipidoza tip II (boala cu celule 1, secundară deficitului de N-acetil –
glucozamino-fosfotransferază)
- mucolipidoza III (forma mai puțin severă)
- galactosialidoza
Boli peroxizomale
1- Bolile sunt produse de tulburări de biogeneză a peroxizomilor – Boala
Zellweger- boală letală transmisă autozomal recesiv
Se manifestă prin dismorfie cranio- facială, anomalii ale pavilioanelor
auriculare, disfuncție neurologică gravă, chisturi renale, retard somatic. Deces în
primul an de viață.