Dezbatere

,,De la violenṭa verbalã la violenṭa fizicã’’

Prof. Cosma Razvan

Romania se afla pe unul dintre locurile fruntase la violenta in scoala, stirile

abunda in cazuri, care mai de care mai incredibile: comportamente huliganice,
atitudini necivilizate, furturi si talharii, copii injunghiati la scoala sau batuti pana la
moarte de altii colegi sau de persoane din afara scolii, toate acestea completeaza
tabloul scolii contemporane.

Avem ca societate, ne place sau nu , un grad ridicat de agresivitate si, de multe

ori, nici nu ne dam seama ca devenim agresori sau ca suntem agresati.

Deseori, in clasa de elevi impulsul agresiv este limitat la competitie, la atac

verbal, la ostilitate, exprimandu-se prin injurii, dispret, ranchiuna, etc. In scoala,
spre a castiga simpatia colegilor, exista elevi care, nereusind sa se impuna in planul
performantei scolare, se lanseaza in ,,argumentul agresivitatii’’.

O persoana cu un grad ridicat de nervozitate, provocata de solicitarile frustrante

ale mediului, este iritabile, artagoasa, instabila, devenind cu usurinta brutala cu cei
din jur. Acesti copiii sunt extrem de reactivi, trecand cu usurinta de la o stare de
calm la, una cu potential agresiv. Toleranta scazuta la frustrare, conduce la un
potential agresiv ridicat si la indiferenta afectiva (absenta emotiilor altruiste si
simpatetice).

Sentimentul de frustrare exprima starea noastra de disconfort in raport cu o

trebuinta sau aspiratie care, din diferite motive, nu a fost satisfacuta. Elevii au
praguri diferite de rezistenta la frustrare, in functie de cat de mult sunt dispusi sa
realizeze un dialog flexibil cu ceilalti si de a aface schimburi de valori materiale si
spirituale cu cei care ii inconjoara.

Incapacitatea de a accepta o frustrare, un repros sau sugestie constructiva ii face

pe acesti elevi sa reactioneze violent atunci cand sunt provocati.

Labilitatea afectiva reprezinta una din caracteristicile personalitatii delicventilor,

ea manifestandu-se prin: sugestionare rapida in raport cu impresiile de moment
formate: reactii imprevizibile (datorate insuficientei dezvoltarii a autocontrolului
afectiv); lipsa unei autonomii afective (determinate de o slaba dezvoltare a
emotiilor si a sentimentelor superioare, indeosebi a celor morale).

Deficitul de climat familial si de structura familiala conduce la diferite probleme

emotionale cu repercursiuni directe asupra capacitatii de control a elevului.
Famil;ia reprezinta ,, un soi de presonalitate colectiva’’ a carei armonie generala
influenteaza echilibrul psihologic al fiecareia dintre parti.

Faptele de viata arata, in acest sens, ca diferite insusiri moral-volitive ale

copilului, cum ar fi, de exemplu, initiativa si fermitatea in actiuni, curiozitatea
epistemica, spiritul obiectiv de autoevaluare etc. depind de o serie de trasaturi pe
care le are familia in care copilul traieste.

Conflictele individuale in cadrul clasei de elevi, aparitia unor tendinte

centrifugale si a unor stari de tensiune intre elevii clasei, pot aparea ca urmare a
unei competitii acerbe intre acestia, sau ca urmare a conflictului de interese dintre
elevi. Toate acestea pot conduce la crearea unor ,,bisericute’’ sau ,,clici’’ care nu
comunica decat in cadrul lor stramt si care se izoleaza de restul clasei. In aceste
grupuri se cultiva, adesea, atitudini de respingere si agresivitatea la adresa celor
care nu fac parte din grup.

Ceea ce este de subliniat

In viata de zi cu zi, obisnuim sa facem in mod direct, brutal si umilitor evaluari

negative la adresa unei alte persoane, criticam excesiv de mult, facem reprosuri
dese, cicalim. Preferam sa spunem Esti prost ! in loc de Nu a iesit tocmai bine ! /
Nu esti in stare ! in loc de Poate ca nu ti-am explicat eu suficient de bine, hai sa
mai incercam o data cu atentie. Si exemplele ar putea continua.

Ne purtam agresiv noi intre noi, de fata cu copiii nostri sau ai altora, in familie, la
serviciu, la volanul masinii, toate acestea sunt generate de deficiente de
comunicare mai mult sau mai putin grave, de o slaba capacitate de gestionare a
emotiilor proprii si empatie scazuta. Perpetuam o mentalitate coroziva careia ii cad
victime noi si noi generatii de copii. E drept, stresul cotidian este un factor
agravant, dar nu este cauza acestui stil de viata violent si isteric.
 Inca mai credem ca bataia este rupta din rai. Problema este ca cei mici invata
prin imitare, iar batausii sunt, cei mai multi dintre ei, copii batuti, agresati si
atunci ne mai miram ca violenta din scolile romanesti este grava.

Un impact grav asupra copilului il are violenta domestica care, chiar si atunci
cand este doar verbala, chiar si atunci cand nu se manifesta direc asupra lui, il
afecteaza, influentandu-i negativ starea afectiv-emotionala, sanatatea mentala,
comportamentul, atitudinea, limbajul si performantele scolare .

Ne-am obisnuit sa asteptam interventii miraculoase din partea autoritatilor si a

scolii . Sunt destule masuri pe care le pot lua acestia insa nu se poate ca fiecare
elev sa aibe un bodyguard menit sa-l apere sau sa-l tempereze si nici nu e de dorit.

Pe termen lung, noi ca parinti si educatori, putem contribuii serios la reducerea

violentei in randul copiilor si in scoala daca;

 Nu acceptam violenta in familie ca PE UN MOD DE VIATA, ci incercam

sa ne rezolvam problemele cat mai civilizat, rapid si eficient, cu ajutor de
specialitate. Cei care au cel mai mult de suferit sunt intotdeauna copiii !
 Abordam o conduita civilizata, respectuoasa, in familie si in societate,
dandu-le astfel copiilor cel mai bun exemplu;
 Ne obisnuim sa dialogam si evitam critica excesiva, cicaleala si reprosurile
la adresa celorlalti;
 Ne educam copiii dupa principiile disciplinei pozitive, solicitand la nevoie
sprijinul dirigintelui sau a unui consilier scolar;
 Ne asiguram ca exista o buna comunicare intre noi, ca parinti, si copil,
intre noi si cadrele didactice si intre copilul nostru si ceilalti copii si acdrele
didactice .
Nu va ganditi A, pai si ce daca eu imi educ bine copilul, daca Popescu,
Cutarescu si Xulescu nu, tot degeaba. Mai bine il invat si eu pe al meu sa
dea . Nu rezolvam nimic gandind asa, ci riscam sa transformam scoala intr-o
gala K 1. A doua zi, copiii lui Popescu, Cutarescu si Xulescu pot veni la
scoala cu cutite si sabii, iar profesori cu spray-uri paralizante si veste
antiglont (vezi stirile cu atentatele din scolile americane). O asemenea
mentalitate - si eu pot sa bat - nu reduce violenta, ci o amplifica.
 Violenta, indiferent de forma, afecteaza climatul la clasa, din scoala si
perturba intreg procesul de invatamant.

Ce sa facem atunci cand copilul nostru este agresor ?

Dupa ce ne-am convins ca nu este vorba despre o inscenare sau o

neantelegere, se impune sa luam urgent masuri pentru ca lucrurile sa nu
degenereze. Asa cum victima are nevoie sa invete sa faca fata agresorului, si
agresorul are nevoie de ajutor ca sa invete sa-si controleze impulsurile, sa-si
gestioneze emotiile, sa-si cunoasca slabiciunile. Nu puneti mana pe bati ci;
 Discutati cu el; este foarte important sa ne dam seama ce simte, ce
nevoi nesatisfacute are, cu ce probleme se confrunta, ce isi doreste sa
obtina printr-un comportament agresiv.
 Discutati cu cadrele didactice ; manifestati-va disponibilitatea de a
coopera in vederea rezolvarii problemei, nu incercati sa gasiti scuze
pentru comportamentul copilului.
 Consiliere/ terapie; un copil-agresor are nevoie de terapie. Nu
neglijati acest lucru si nu va multumiti sa-i aplicati sanctiuni care nu
fac decat sa-i intareasaca convingerea ca violenta este raspunsul la
problemele lui.
 Apelati la un adult sau frate / sora mai mare in care copilul are
incredere deoarece copilul poate refuza sa vorbeasca cu alte persoane.
Un adult de incredere sau un frate sau o sora mai mare cu care copilul
are o relatie mai buna l-ar putea ajuta sa isi deschida sufletul sa-i
vorbeasca despre problemele care il macina, gandurile sau dorintele
sale ascunse.
 Oferiti copilului cat mai multa ATENTIE, AFECTIUNE SI
APRECIERE.
 NU-L pedepsiti abuziv. Bataia, umilintele, jignirile in familie sau in
vazul lumii sunt contraindicate. Acestea nu fac decat sa-i
realimenteze sursa agresivitatii.
Bibliografie: Romita B. Iucu; Managementul clasei de elevi, Ed. Polirom, Bucuresti,2006.

Andrei Cosmovici si Luminita Iacob; Psihologie scolara, Ed. Polirom, Bucur