Modul 3- tema 2

Etape în încurajarea comportamentului adecvat învăţat de către copil.

Intervenţia educatoarei în formarea unor comportamente adecvate, constituie o bază pentru adaptarea
copilului la cerinţele ulterioare ale vieţii de adult.

Întăririle pozitive pot fi folosite în mai multe moduri de către cadrele didactice din grădiniță, care
învaţă să folosească recompense verbale şi non-verbale, care întăreasc comportamentele pozitive
(îmbrățișări, zâmbete).
Pentru a încuraja comportamentul adecvat învăţat de către copil este necesară parcurgerea mai multor etape:
În primul rând...
...observaţi copilul! ...lăudaţi comportamentul!
...acordaţi-i atenţie! ...fiţi afectuoşi!
...stabiliţi un bun contact vizual! ...repetaţi mesajul într-o manieră diferită!
...zâmbiţi!
Disciplinarea este un proces de învăţare a unui comportament adecvat care cere efort şi răbdare, atât din
partea copilului, cât şi a cadrului didactic. Prezint metodele de disciplinare pentru situaţii când dorim să
consolidăm un comportament.
După ce ne-am asigurat că un comportament a fost învăţat, e necesar să aplicăm tehnici care duc la
persistenţa comportamentului în timp:
– recompensa
– controlul mediului
Recompensa
Când doriţi să creşteţi frecvenţa sau durata unui comportament, folosiţi metoda bazată pe
recompensă. Recompensa este o consecinţă a comportament care creşte probabilitatea acestuia de a se
repeta.
Tipuri de recompense:
Materiale: alimente preferate, cadouri, dulciuri, obiecte, bani, etc.
Sociale: lauda, încurajarea, aprecierea, acceptarea de către ceilalţi
Activităţi preferate: jocul pe calculator, vizionarea de filme sau desene animate, activităţi sportive etc.
Ţineţi cont de faptul că un lucru poate fi o recompensă pentru o anumită persoană, într-o situaţie
specifică, dar poate să nu mai funcţioneze ca şi recompensă într-o altă situaţie sau pentru o altă persoană. De
exemplu, lauda părintelui poate fi recompensă pentru copil atunci când primeşte o notă bună la şcoală, dar
poate să nu fie recompensă atunci când copilul face curăţenie la el în cameră. Aşadar, recompensa este o
funcţie pe care o are un anumit lucru la un moment dat. Prin urmare, nu putem fi siguri că o situaţie este o
recompensă decât după ce o aplicăm şi vedem efectul ei, şi anume dacă produce sau nu repetarea
comportamentului.
Cum puteţi afla care lucruri reprezintă recompense pentru copil? Prin:
Întrebări directe: „Ce îţi place mai mult?”, „Ce obiecte te atrag?”, „Ce ţi-ai dori?”
Observarea copilului: ce face mai des, care jucărie sau activitate o alege mai frecvent.
Lauda şi încurajarea ca recompense
Putem să oferim cadouri unui copil de fiecare dată când el realizează comportamentul dorit, dar în viaţa
reală el se va întâlni foarte rar cu astfel de situaţii. În viaţa de zi cu zi suntem recompensaţi prin laude,
aprobări sau dezaprobări, acordarea atenţiei, o atingere pe umăr, o strângere de mână, un zâmbet, un semn
de amiciţie, etc. Cu cât sunt mai naturale recompensele pe care le utilizăm, cu atât e mai mare şansa
consolidării şi persistenţei comportamentului dorit.
Idei pentru un mod eficient de a lăuda:
Fiţi specific: subliniaţi cât mai exact acele elemente ale comportamentului care sunt cu siguranţă reuşite. De
exemplu: „Eu zic că lucrarea ta este foarte bine organizată”.
Amintiţi progresele: „Scrisul tău este mult mai frumos acum” – dar fără intenţia de a-l face pe copil să se
angajeze în eforturi şi mai mari, extenuante pentru a se putea menţine „la nivelul aşteptat”.
Combinaţi întotdeauna lauda cu încurajarea: Lauda exagerată poate fi descurajatoare şi nu ajută
copilul prea mult în a-şi crea o imagine bună despre sine. Ea trebuie astfel exprimată, încât să se adreseze
eforturilor , progreselor şi realizărilor copilului sub forma recunoaşterii şi aprecierii lor, în acelaşi timp cu
exprimarea încrederii în capacitatea copilului de a face faţă schimbărilor vieţii, oricare ar fi ele.
Limbajul special al încurajării
Este foarte important să evităm folosirea judecăţilor atunci când evaluăm eforturile copilului, pentru
că ele mai mult exprimă valorile şi ideile noastre decât ajută într-un fel copilul să-şi dobândească încrederea
în el însuşi. Astfel, este necesar efortul de a elimina din vocabular, în asemenea momente, orice judecată (de
exemplu – „bine”, „grozav”, „excelent”). Este mult mai bine ca ele să fie înlocuite cu propoziţii care
exprimă un înţeles încurajator, cum ar fi:
„Pare să-ţi placă activitatea aceasta.” „Mulţumesc, a fost de mare ajutor ce ai făcut.”
„E frumos că-ţi face plăcere să înveţi.” „A fost o idee bună din partea ta să…”
Se vede că-ţi place foarte mult să faci asta.” „Chiar că ai muncit mult pentru asta!”
„Ai să reuşeşti!” „Uită-te cât ai progresat!”
„Am încredere în tine că vei şti ce să faci.” „Pari cam nemulţumit, dar uită-te cât de mult ai
„Nu-i uşor deloc, dar cred că ai să reuşeşti.” progresat…”
În concluzie, încurajarea presupune:
Valorizarea şi acceptarea necondiţionată a copiilor, aşa cum sunt ei.
Sublinierea aspectelor pozitive ale comportamentului lor.
Exprimarea repetată a încrederii în copii, astfel încât aceştia să ajungă, la rândul lor, să aibă încredere în ei
înşişi.
Recunoaşterea nu numai a realizărilor, dar şi a îmbunătăţirilor şi mai ales a eforturilor pe care le face copilul.
Mulţumirea pentru orice contribuţie pe care o aduce copilul.
Recomandări pentru aplicarea recompensei
▪ Definiţi specific comportamentul căruia doriţi să-i creşteţi frecvenţa, durata sau intensitatea.
▪ Identificaţi care sunt pentru copil recompensele pentru comportamentul respectiv.
▪ Utilizaţi recompensele disponibile. Gândiţi-vă la lucruri simple, pe care le aveţi la îndemână şi sunt
atractive pentru copil.
▪ Treceţi treptat de la recompense artificiale la recompense naturale. Cu cât sunt mai naturale recompensele
pe care le utilizăm, cu atât e mai mare şansa consolidării şi persistenţei comportamentului ţintă.
▪ Utilizaţi un repertoriu larg şi alternativ de recompense, astfel încât să nu produceţi saturaţie.
Dacă îi daţi mereu copilului aceeaşi recompensă s-ar putea ca la un moment dat să se plictisească de
ea, şi să nu mai aibă efectul pe care l- a avut la început. Cu cât i-a lipsit mai mult acel lucru cu atât va avea
un efect mai mare ca şi recompensă. Prin urmare, în alegerea recompenselor să aveţi în vedere acest lucru.
Descrieţi comportamentul în momentul în care aplicaţi recompensa; în acest fel facilitaţi învăţarea.
Exemplu: „Ai făcut curăţenie la jucării. Bravo, sunt mândră de tine!”
Repetaţi verbal regula pe care se bazează recompensa. Exprimarea verbală a regulii facilitează învăţarea.
Exemplu: „Dacă pui gentușa la loc, poţi să te duci la Victor să te joci.”
Învăţaţi copilul să-şi identifice şi să-şi autoadministreze recompensele.
Comparaţi dimensiunile comportamentului (intensitatea, frecvenţa, durata) înainte şi după aplicarea
recompensei, pentru a cunoaşte efectul ei (dacă este sau nu o recompensă şi dacă este eficientă).Treceţi de la
recompense aplicate imediat, în faza de învăţare, la recompense aplicate neregulat, în faza de consolidare a
unui comportament.