Poezie Riga

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 3

Riga Crypto si Lapona Enigel.

Menestrel trist, mai aburit


Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, La vecinic tron, de rouă parcă!
De cuscrul mare dăruit Dar printre ei bârfeau bureţii
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,. De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.
Mult îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă, Şi răi ghioci şi toporaşi
Zi-mi de lapona Enigel Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Şi Crypto, regele-ciupearcă!. Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.
- Nuntaş fruntaş!
Ospăţul tău limba mi-a fript-o, În ţări de gheaţă urgisită,
Dar, cântecul, tot zice-l-aş, Pe-acelaşi timp trăia cu el,
Cu Enigel şi riga Crypto. Laponă mică, liniştită,
Cu piei, pre nume Enigel.
- Zi-l menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vară; De la iernat, la păşunat,
Azi zi-mi-l strâns, încetinel, În noul an, să-şi ducă renii,
La spartul nunţii, în cămară. Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
*. La Crypto, mirele poienii.
Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă, Pe trei covoare de răcoare
Împărăţea peste bureţi Lin adormi, torcând verdeaţă:
Crai Crypto, inimă ascunsă,. Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân, Mă despart. E roşu, mare,
Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:. Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
- Enigel, Enigel, În somn fraged şi răcoare.
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi, - Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă. Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
- Rigă spân, de la sân, Eu de umbră mult mă tem,.
Mulţumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Fragii fragezi, mai la vale. Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
-Enigel, Enigel, Mă-nchin la soarele-nţelept.
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi, La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
Începi, rogu-te, cu mine. Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
-Te-aş culege, rigă blând.. De aur, visu-i cercetează.
Zorile încep să joace
Şi eşti umed şi plăpând: Mă-nchin la soarele-nţelept,
Teamă mi-e, te frângi curând, Că sufletu-i fântână-n piept,
Lasă. - Aşteaptă de te coace. Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.
-Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare, La soare, roata se măreşte;
Visuri sute, de măcel, La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se dezumflă, Că-i greu mult soare să îndure
Dar vânt şi umbră iar o umflă.. Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Frumos vorbi şi subţirel Decât la om, fiară bătrână,
Lapona dreaptă, Enigel, Iar la făptură mai firavă
Dar timpul, vezi, nu adăsta, Pahar e gândul, cu otravă,.
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel. Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
- Plângi, preacuminte Enigel! De a rămas să rătăcească
Lui Crypto, regele-ciupearcă. Cu altă faţă, mai crăiască:.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface uşurel Cu Laurul-Balaurul,
De Enigel, Să toarne-n lume aurul,
De partea umbrei moi, să treacă.. Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Dar soarele, aprins inel, Să-i ţie de împărăteasă.
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.

Şi sucul dulce înăcreşte!


Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;.

S-ar putea să vă placă și