Elemente de biomecanică musculară

Mişcările voluntare ale corpului uman sunt coordonate de sistemul

nervos care efectueză această mişcare în funcţie de anumite elemente
interne şi externe. El adaptează răspunsul în funcţie de diferite
solicitări şi coordonează activitatea musculară.

Biomecanica musculară cercetează diferitele tipuri de intervenţie a

muşchilor, adaptarea lor funcţională la activitatea prestată, forţele
angajate în acţiunea musculară.

Clasificarea funcţională a muşchilor

Această clasificare se face în funcţie de:
1. modul de contracţie a muşchilor
2. de intervenţia lor în mişcare

Trebuie făcută o primă distincţie între contracţia musculară care

însoţeşte mişcarea, izotonică, şi cea care nu
este însoţită de mişcare, izometrică. Acestea sunt caracterizate de
poziţia forţelor musculare FM echilibrate de o rezistenţă R exterioară.

Contracţiile izotonice pot fi de două feluri.

• concentrică, când forţa musculară învinge rezistenţa exterioară şi are
drept consecinţă scurtarea muşchiului şi
• excentrică, când avem de-a face cu un fenomen invers.

În funcţie de intervenţia lor în mişcare, muşchii se clasifică în:

• Agonişti
• Antagonişti
• Neutralizatori
• Fixatori

Agoniştii reprezintă muşchii care efectueză mişcarea.

Antagoniştii sunt muşchii care efectuează mişcarea inversă celor
agonişti.
Neutralizator este definit un muşchi care neutralizează un alt muşchi sau
o componentă a unui alt muşchi a cărei acţiune nu este dorită în
efectuarea unei mişcări.
Fixatorii intervin pentru a participa la imobilizarea unor anumite
segmente.

Biomecanica capului

Din punct de vedere al arhitecturii, craniul ca un tot prezintă şi

elasticitate deosebită. El rezistă la presiuni foarte mari şi prin
compresiune poate să-şi reducă diametrele cu câţiva cm., fără să se
fractureze. Regiunile osoase cele mai rezistente sunt situate pe linia
forţelor principale ce acţionează asupra capului, iar zonele de rezistenţă
minimă sunt regiunea nazală, temporală şi în baza craniului (fracturile în
această zonă sunt provocate prin iradiere). La nivelul capului se pot
distinge 2 categorii de mişcări: mişcări realizate la nivelul articulaţiei
temporo-mandibulare, prin care se asigură procesul de masticaţie şi
asupra cărora nu vom insista şi mişcări propriu-zise ale capului care au
loc în dreptul legăturii lui cu coloana vertebrală, la nivelul articulaţiilor
occipito-atlantoidiene şi atlanto-axoidiene.

Biomecanica articulaţiei temporo-mandibulare

În cursul evoluţiei, mişcările mandibulei s-au modificat şi s-au

perfecţionat prin adaptări funcţionale la felul alimentaţiei şi la condiţiile
mediului extern.
În articulaţia temporomandibulară se potexecuta la om trei feluri de
mişcări: mişcări de coborâreşi de ridicare a mandibulei, mişcări de
proiecţie înainteşi înapoi, mişcări de lateralitate sau diducţie.

Mişcările de coborâre şi ridicare. Aceste mişcări au ca rezultat

deschiderea şi închiderea gurii. Ele se petrec în jurul unui ax transveral
care trece prin cele două ramuri ale mandibulei.

Mişcările de proiecţie înainte şi proiecţie înapoi (propulsia şi retropulsia).

Acestea sunt mişcări sagitale care se petrec în etajul discotemporal al
articulaţiei. Capetele mandibulei împreună cu discul articular execută o
mişcare de alunecare care în proiecţia înainte duce capul mandibulei
împreună cu discul sub tuberculul articular iar la mişcarea de proiecţie
înapoi capul mandibulei este readus în fosa mandibulară.

Mişcările de lateralitate sau de diducţie. Sunt mişcări prin care

mandibula este dusă când înspre dreapta, când înspre stânga. Ele
corespund fazei de măcinare a alimentelor. Mişcările de lateralitate sunt
mişcări complexe, care rezultă din alternarea unor mişcări diferite ale
unui cap mandibular faţă de celălalt.

Biomecanica articulaţiei occipito-atlantoidiene

La nivelul articulaţiei occipito-atlantoidiene se realizează 2 tipuri de

mişcări: flexie-extensie şi înclinare laterală (stânga-dreapta).

Mişcările de flexie-extensie au o amplitudine de 200 şi respectiv 300,

deci sunt mişcări reduse, accentuarea lor fiind dată de articulaţiile dintre
vertebrele cervicale. Se realizează în jurul unui ax transversal care trece
prin centrul condililor occipitali. Flexia este limitată de formaţiunile
ligamentare posterioare, pe când extensia prin întinderea celor
anterioare.
Mişcările de înclinare laterală au o amplitudine de doar 150;
accentuarea fiind dată de articulaţiile dintre vertebrele cervicale. Se
execută în jurul unui ax antero-posterior (sagital) care trece prin fiecare
condil

Biomecanica articulaţiei atlanto-axoidiene

La nivelul articulaţiei atlanto-axioidiene se realizează cel de-al 3 tip de
mişcare de la nivelul capului şi anume rotaţia sa, cu o amplitudine de
30-350 în fiecare parte; mărirea amplitudinii se realizează prin
participarea articulaţiilor dintre vertebrele cervicale. Limitarea mişcării
este asigurată de către ligamentele alare ale dintelui axisului. Mişcările
se execută în jurul unui ax vertical care trece prin dintele axisu-lui, în
jurul acestuia inelul osteofibros al atlasului execută mişcări de rotaţie
 Muşchii capului

Aceşti muşchi se inseră pe oasele capului şi după acţiunea lor se

grupează în muşchi pieloşi şi masticatori.
Muşchii pieloşi (muşchi cutanaţi sau ai mimicii) au originea pe oasele
capului, iar inserţia în piele. Sunt muşchi laţi sau circulari, sunt aşezaţi
superficial sub piele şi prin acţiunea lor se exteriorizează diversele stări
afective dând astfel expresia feţei. În general sunt grupaţi în jurul
orificiilor bucal, nazal, orbitale, auditive. Ei sunt inervaţi de nervul facial.

Muşchii buzelor şi obrajilor:

- m. orbicularul gurii, este un sfincter al orificiului bucal, acţionează în
prehensiunea hranei;
- m. zigomatic, trage comisura buzelor spre înapoi;
- m. ridicător propriu al buzei superioare, se uneşte cu ononimul său
formând o aponevroză comună, acţionează ca ridicător al buzei
superioare;
- m. coborâtor al buzei superioare, trage lateral şi coboară buza
superioară;
- m. cutanat al feţei, trage comisura buzelor înapoi şi în jos;
- m. coborâtor al buzei inferioare, trage buza inferioară în jos;
- m. mental, redus, impar, situate în buza inferioară.
- m. ridicătorul mental, situate sub mucoasa buzei inferioare, ridică şi
susţine buza inferioară.
- m. incisiv, fascicule musculare sub mucoasa labială, apropie buzele şi le
proiectează înainte, intervenind în supt şi băut.

Muşchii pieloşi ai nasului:

- m. ridicător nazolabial, subţire, lăţit, acţionează ca ridicător al buzei
superioare, a comisurii buzei şi a aripii nasului.
- m. canin, se inseră oral pe aripa externă a nasului, acţionează ca
dilatator al nării la cabaline şi deviator lateral al comisurii buzelor la
rumegătoare.
- m. lateral al nasului, intervine în mobilitatea narinelor.
- m. transversal nazal, impar, existent numai la ecvine, dilatator al
nărilor.
- m. cutanat nazal, lat, subţire, existent numai la rumegătoare, intervine
în mobilitatea narinelor.

Muşchii pieloşi ai craniului şi pleoapelor:

- m. frontal, subţire, tremurător al pleoapei superioare.
- m. orbicularul pleoapelor, muşchi circular situate în jurul orbitei în
grosimea pleoapelor, acţionează în închiderea pleoapelor.
- m. lacrimal, triunghiular, situate înaintea şi dedesuptul orbitei,
tremurător al pleoapei.

Muşchii pieloşi ai urechii, sunt grupaţi înjurul cartilagelor auriculare

(cartilajul concal – pavilionul urechii, în formă de cornet, cartilajul inelar,
cu aspect cilindric se prinde de pavilion şi de meatul auditiv extern,
cartilaj scutular, o placă cartilaginoasă situată pe suprafaţa muşchiul
temporal.
- m. intrinseci, reduşi, se prind cu ambele extremităţi pe cartilajul concal,
modificând pavilionul urechii.
- m. extrinseci, bine dezvoltaţi, se inseră pe cartilagele auriculare şi pe
oasele din jur, rotind pavilionul urechii oral, aboral, medial, lateral.

Muşchii masticatori, sunt muşchi puternici, ce le conferă o mare forţă

de contracţie, acţionând ca ridicători sau deviatori ai mandibulei şi
acţionează asupra articulaţiei temporo-mandibulare:
- m. maseter, ocupă faţa mandibulară externă cu fibre în trei planuri la
ovine şi două planuri la cabaline, se inseră fix pe spina maxilară şi mobil
pe mandibulă, acţionând ca ridicător, propulsor şi uşor deviator lateral al
mandibulei.
- m. temporal, se inseră pe temporal şi pe mandibulă, acţionează ca
ridicător al mandibulei.
- m. pterigoidian medial, situat pe partea internă a mandibulei, ridicător,
propulsor şi deviator lateral al mandibulei.
- m. pterigoidian lateral, plasat pe faţa internă a articulaţiei
temporo-mandibulare, acţionează ca propulsor şi deviator lateral al
mandibulei, intens solicitat la rumegătoare.
- m. buccinator, aşezat în partea anterioară a obrajilor completează
peretele lateral al cavităţii bucale, rol secundar în masticaţie prin
readucerea bolului alimentar pe tabla dentară. Are o porţiune bucală cu
aspect penat, ce se inseră pe maxilă şi mandibulă şi o porţiune molară
situată sub muşchiul maseter.
- m. transversul mandibular, completează peretele ventral al cavităţii
bucale.
 Muschii fetei

Muschii mimicii
 Biomecanica trunchiului

Mişcările cutiei toracice

Mişcările cutiei toracice sunt legate de actul respiraţiei. În cursul

mişcărilor toracelui se observă succesiunea ritmică a două momente:
dilatarea, care corespunde inspiraţiei şi revenirea ce corespunde
expiraţiei.

Mişcările coastelor sunt de două feluri: de ridicare şi de coborâre.

Mişcarea de ridicare este asociată cu aceea de proiecţie înainte a
coastelor, ceea ce are drept urmare mărirea diametrului sagital al
toracelui. Mişcarea de coborâre a coastelor antrenează efecte inverse.

Muşchii trunchiului

După felul cum sunt aşezaţi înaintea sau înapoia coloanei vertebrale, iau
numele regiunii în care sunt plasaţi: muşchii regiunii antero-laterale a
gâtului şi muşchii regiunii posterioare sau ai regiunii nuchale. Aceştia din
urmă vor fi studiaţi odată cu muşchii regiunii posterioare a trunchiului
(regiunile retrorahidiene).
Muşchii regiunii antero-laterale pot fi sistematizaţi în:muşchii regiunii
laterale a gâtului aşezaţi în trei planuri şi muşchii regiunii mediane a
gâtului situaţi în plan superficial şi plan profund.

Muşchii regiunii laterale a gâtului - dintre aceşti muşchi doar o parte vor
fi studiaţi în materialul de faţă.

M. Platysima sau m. Pielos al gâtului

Origine: comisura labială – fibrele anterioare,
pe regiunea inferioară a mandibulei şi pe
fascia parotidomastoidiană – fibrele
posterioare. Acestea se încrucişează cu cele
anterioare la nivelul rafeului hiodian.
Inserţie: ţesutul subcutanat al zonei
subclaviculare, fascia pectoralului mare şi
deltoidului.
Inervaţie: nervul accesor (XI) şi ramuri din
plexul cervical profund.
Acţiune: încreţeşte pielea gâtului, trage în jos M. Platisma
buza inferioară şi colţul gurii, participă la
coborârea mandibulei.

M. Sternocleidomastoidian (SCM)
Este cel mai gros şi solid dintre muşchii gâtului.
Origine: apofiza mastoidă, pe muchiile sale şi vârf.
Inserţie: pe stern şi printr-un tendon cilindric pe claviculă- treimea ei
medială.
Fasciculul sternal şi cel clavicular
determină o depresiune numită fosa
supraclaviculară mică.
Inervaţie: nervul accesor (XI) şi ramuri
din plexul cervical profund.
Acţiune:
- flectează capul prin contracţia
bilaterală, luând punct fix pe stern şi
claviculă;
- înclină capul lateral de aceeaşi parte
prin contracţie unilaterală Sternocleidomastoidian
- rotează capul prin contracţie de
partea opusă;
- ridică toracele când ia punct fix pe
craniu (în inspiraţia forţată).

M. Scaleni
Sunt trei muşchi lungi, situaţi în plan profund.
Scalenul anterior (scalenus anterios)
 Origine: tuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor
cervicale 3,4,5,6
Inserţie: coasta I- pe tuberculul scalenului anterior
Scalenul mijlociu (scalenus medius)
Origine: tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor
cervicale 2,3,4,5,6,7
Inserţie: coasta I, înapoia inserţiei
muşchiului scalen anterior şi a şanţului
arterei subclaviculare.
Scalenul posterior numit şi scalenul mic
(scalenus posterior)
Origine: tuberculii posteriori ai apofizelor
transverse ale vertebrelor cervicale 4,5,6,7
Inserţie: coasta a II a- faţa laterală.
Inervaţie: toţi muşchii scaleni sunt inervaţi
de ramuri ale plexului cervical M. Scaleni
Acţiune: participă la realizarea flexiei cervicale. Când ia punct fix pe
coastă , înclină coloana vertebrală cervicală.Când ia punct fix pe vertebra
cervicală, participă la ridicarea toracelui, ajutând efectuarea inspiraţiei.

Muşchii regiunii mediane a gâtului

Dintre muşchii regiunii mediane a gâtului, importanţi pentru

recuperarea kinetoterapeutică sunt muşchii planului profund, aceştia
participând, de fapt, în mişcările capului. Muşchii planului superficial
sunt implicaţi în mişcările osului hioid (favorizând deglutiţia alimentelor)
şi a laringelui.
Muşchii din planul profund al regiunii mediane a gâtului sunt muşchi
pereche dispuşi pe faţa anterioară a coloanei vertebrale, denumindu-se
şi muşchi prevertebrali.
 M. Drept anterior al capului M. Drept lateral al capului

Drept anterior al capului (rectus capitis lateral)

Origine: apofiza transversă a atlasului
Inserţie: apofiza jugulară a osului occipital
Acţiune: înclină capul înainte prin contracţia ambilor muşchi; înclină
capul lateral prin contracţie unilaterală

M. Drept lateral al capului (rectus capitis lateral)

Origine: apofiza transversă a atlasului
Inserţie: apofiza jugulară a osului occipital
Acţiune: înclină capul înainte prin contracţia ambilor muşchi; înclină
capul lateral prin contracţie unilaterală

M. Lung al gâtului (longus colli)

Are trei porţiuni: oblică superioară, oblică
inferioară, longitudinală, care au origini şi
inserţii diferite.
Origine:
- fibrele superioare: tubercul anterior C2-C5
- fibrele medii: corpurile vertebrelor toracale
superioare şi cervicale inferioare C 3,4,5,6,7 şi
T 1,2,3
M. Lung al gâtului - fibrele inferioare: corpurile vertebrale T1-T3
Inserţii:
- fibrele superioare: tuberculul anterior al
atlas,
- fibrele medii: corpurile C5-7 şi T1
- fibrele inferioare: tuberculul C6
Inervaţie: plexul cervical
Acţiune: flectează coloana vertebrală cervicală şi înclină lateral,
contribuind şi la rotaţia ei, cţnd acţionează unilateral. Dacă acţionează
bilateral contribuie la flexie.

Muşchiul lung al capului (M. longus capitis) este cel mai anterior dintre
toţi. El ia naştere de pe tuberculii anteriori ai proceselor transverse ale
vertebrelor C3 - C6 şi se insera pe faţa inferioară a porţiunii bazilare a
occipitalului, înaintea găurii occipitale mari. Inervaţia şi acţiunea este
aceeaşi ca cea a lungului gătului, influenţând în special mişcările capului.

Muşchii hioidieni, superficiali faţă de precedenţii, după situaţia lor faţă

de osul hioid, sunt împărţiţi în muşchi suprahioidieni şimuşchi
subhioidieni

Muşchii regiunii posterioare a gâtului sunt muşchi aşezat în regiunea

cefei, sub muşchiul trapez.
M. Splenius
Este un muşchi subţire şi lat, situat înaintea
trapezului, a romboidului şi a dinţatului
postero-superior. Este întins din regiunea
cefeipână în partea superioară a spatelui.
Inserţii.
Spleniusul este un muşchi spinotransversar,
carese prinde pe jumătatea inferioară a lig.
M. Slenius nuchal, pe proceselespinoase ale ultimei
vertebre cervicale şi ale primelor 4-5 vertebre
toracice, precum şi pe ligamentele
interspinoase.

Fibrele merg în sus şi se împart în două porţiuni: s p 1 e niul capului (M.

splenius capitis) care se insera pe jumătatea laterală a mastoidei,
şispleniul gâtu1 u i (M splenius cervicis) care se prinde pe vârful
proceselor transverse ale atlasului şi axisului.
Inervaţia se face prin ramurile posterioare ale nervilor cervicali.
Acţiune
Contractaţi bilateral sunt extensori ai capului; în contracţie unilaterală,
înclină capul de aceeaşi parte,imprimându-i o mişcare de rotaţie
homolaterală. Prezintă o acţiune antagonistă cu muşchii
sternocleidomastoidianşi semispinal al capului de aceeaşi parte şi
sinergistă cumuşchii sternocleidomastoidian şi semispinal al capuluide
partea opusă.

Muşchii trunchiului se inseră pe scheletul osteo-fibros al trunchiului.

Sintetic, trunchiul are două componente: toracele (superior) şi
abdomenul (inferior), la care se adaugă zona lombară, corespunzătoare
peretelui opus peretelui abdominal.

Topografic muşchii trunchiului se grupează în:

-muşchii spatelui;
-muşchii anteriori-laterali toracali ;
-muşchii abdominali;
-muşchi ce constituie planşeul perineal.

Muşchii spatelui sunt dispuşi în 4 planuri:

Planul I: M. trapez şi latissimus dorsi;
Planul II: M. levator scapulae (ridicătorul sau angularul scapulei) şi M.
romboizi (mare şi mic), M. Dinţat posterior şi superior, M. Dinţat
posterior şi inferior;
Planul III: M. Erector spinalis
Planul IV: M. transversospinal, M. Multifizi, M. Rotatori;

PLANUL I
M. Trapez
Origine: protuberanţa occipitală externă, linia nuchală superioară,
ligamentul nucal, apofizele spinoase ale vertebrelor C7-T11.
Inserţie:
- pe claviculă (marginea posterioară a extremităţii acromiale) fibrele
descendente ale muşchiului (superioare);
- pe acromion: fibrele orizontale (mijlocii);
- pe marginea posterioară a spinei scapulare - fibrele ascendente
(inferioare).
Inervaţie: nervul accesor şi ramuri anterioare ale nervilor spinali C3-C4
Acţiune:
- fibrele superioare: ridică umărul şi participă la bascularea scapulei şi
rotesc capul de partea opusă;
- fibrele mijlocii: trag scapula spre coloană, înclină coloana;
- fibrele inferioare: ridică trunchiul (intervin în căţărare)
M. Latissimus dorsi (marele dorsal)
Origine: prin intermediul fasciei toracolombare, pe treimea posterioară a
crestei iliace, apofizele spinoase ale vertebrelor toracice T7- T12,
apofizele spinoase ale vertebrelor lombare L1-L5, sacrum, pe faţa
externă a ultimelor 4 coaste şi unghiul inferior al scapulei.
Inserţie: şanţul intertubercular al osului humerus.
Inervaţie: nervul toracodorsal.
Acţiune:
- când ia punct fix pe coloană, coboară braţul ridicat, realizând şi
extensia, adducţia, rotaţia internă a braţului;
- când ia punct fix pe humerus, este muşchi inspirator după Papilian
(2003), ridică toracele intervenind în căţărare.

M. Trapez – partea M. Trapez – partea

superioară mijlocie

M.Trapez – partea M. Dorsalul mare

inferioară
PLANUL II
M.ridicător al scapulei ( levator scapulae, angular)
Este un muşchi triunghiular situat în părţile laterale ale cefei.
Origine: tuberculul posterior al apofizelor transverse ale vertebrelor
cervicale C1- C4, C5
Inserţie: unghiul superior al scapulei.
Inervaţie: ramurile anterioare ale nervilor C3-C5
Acţiune:
- este sinergică cu M. trapez, respectiv - ridică scapula în totalitate şi
implicit umărul, imprimă mişcarea de rotaţie a scapulei şi menţine în
poziţie scapula;
- când ia punct fix pe scapulă, înclină coloana vertebrală de partea
muşchiului contractat, realizând flexia laterală a gâtului.

M.Romboizi mare şi mic

Sunt acoperiţi de muşchiul trapez şi muşchiul levator scapulae.
Origine:
- romboid mare: pe apofizele spinoase ale vertebrelor toracale T1-T4 şi
vertebra cervicală C7
- romboid mic: pe procesele spinoase ale vertebrelor C6-T1
Inserţie: Se îndreaptă oblic în jos şi se inseră pe marginea medială a
scapulei (pentru ambii muşchi).
Inervaţie: nervul dorsal al scapulei.
Acţiune: asemănătoare cu m. levator scapulae şi trapez. Cţnd ia punct fix
pe origine realizează adducţia scapulei şi o roteşte în jurul unghiului său
lateral. Când ia punct fix pe omoplat, trage coloana spre acesta.

M.Dinţat postero-superior
Este acoperit de M. romboizi.
Origine: procesele spinoase ale vertebrelor C5-T3.
Inserţie: faţa externă a coastelor II-V, prin patru digitaţii (la nivelul
unghiului costal).
Inervaţie: nervii intercostali II-V
Acţiune: ridicarea coastelor, intervenind în mişcarea inspiratorie.

M.Dinţat postero-inferior
Origine:
- procesele spinoase ale vertebrelor toracice T11-T12;
- procesele spinoase ale vertebrelor lombare L1-L3
Inserţie: faţa externă a coastelor IX-XII (la nivelul unghiului costal);
Inervaţie: nervii intercostali IX- XII
Acţiune: coborârea coastelor, intervenind în mişcarea expiratorie.

M. ridicător al scapulei M. dinţaţi suprior şi

inferior

M. Romboid mic M. Romboid mare

PLANUL III
Este reprezentat de un complex muscular care ocupă şanţurile
paravertebrale.

M.Erector spinae
Muşchiul leagă vertebrele între ele, craniul coastele şi bazinul de
coloană.
Este format din 4 grupe musculare aşezate pe straturi de la superficial
până la profund astfel: masa comună, M. Iliocostal, M. Longissimus, M.
Spinal. Cei superficiali sunt mai lungi iar cei mai profunzi sunt mai scurţi.
Funcţia generică este de a participa împreună cu lanţul triplei extensii de
la membrul inferior la menţinerea poziţiei ortostatice precum şi la
extensia coloanei vertebrale pe ansamblu.
Masa comună
Origine: creasta sacrală mediană, creasta iliacă, faţa posterioară sacrum
şi fascia toracolombară, procesele spinoase ale ultimelor vertebre
lombare
Inserţie: în funcţie de zona de inserţie sunt descrise mai multe coloane
musculare:
- coloana laterală – leagă bazinul de coaste şi coastele între ele (M.
Iliocostal)
- coloana mijlocie – leagă bazinul de coaste, şi coastele de procesele
transverse (M. Longissimus)
- coloana medială – uneşte bazinul de procesele spinoase şi procesele
spinoase între ele (M. Spinal)

M. Illiocostal
Este cel mai extern, merge în sus încrucişând toate coastele până la nivel
cervical prinzându-se pe unghiurile posterioare ale vertebrelor la nivel
toracal, procese transverse la nivel cervical.
Are trei porţiuni:
Porţiunea lombară
Origine: masa comună;
Inserţie: unghiul costal ale ultimelor 6 coaste
Porţiunea toracală
Origine: ultimele 6 coaste;
Inserţie: pe primele coaste (sărind un număr constant de coaste)
Porţiunea cervicală
Origine: coastele 3-6
Inserţie: tuberculii posteriori ai proceselor transverse ale vertebrelor
C3- C7

M. Longissimus
Este mijlociu. Este situat în şanţul format de apofizele transverse cu cele
spinoase. Are trei porţiuni:
Porţiunea toracală
Origine: masa comună;
Inserţie: pe procesele costiforme şi accesorii ale vertebrelor lombare pe
coaste, şi pe procesele transverse ale ultimelor vertebre toracale
Porţiunea cervicală
Origine: pe procesele transverse ale primelor 5 vertebre toracale;
Inserţie: pe procesele transverse ale ultimelor 5 vertebre cervicale;
Porţiunea cefalică
Origine: primele vertebre toracale şi ultimele 5 vertebre cervicale;
Inserţie: apofiza mastoidă.

M. Spinalis
Este greu de diferenţiat de Longissimus. Are trei porţiuni:
Porţiunea toracală
Origine: procese spinoase vertebre lombare L1 , L2 şi ultimele 2 toracale
Inserţie: procesele spinoase a primelor 7-8 vertebre toracale
Porţiunea cervicală – inconstantă, uneşte lig. nucal de apofizele spinoase
Porţiunea cefalică – inconstantă – inclusă în masa M. Semispinal al
capului
Actiune: Contracţia bilaterală produce extensia trunchiului. Contracţia
unilaterală înclină şi roteşte coloana de aceeaşi parte.

M. iliocostal M. longisimus M. Spinalis

PLANUL IV
Sistemul transversospinal - sunt muşchi cu originea pe apofizele
transverse, iar inserţiile pe apofizele spinoase .
Din această categorie fac parte:

M. Semispinal
Sunt muşchi care merge de la apofizele transverse la apofizele spinoase
şi are trei porţiuni: semispinalul capului (face extensia şi rotirea capului),
cervical (roteşte, extinde şi face mişcări laterale ale coloanei cervicale)
şi toracal (face rotaţia, extensia şi înclinarea laterală a porţiunilor din
coloana toracică).

M. Rotatori
Sunt aşezaţi în regiunea toracică a coloanei vertebrale - rol în rotaţia
coloanei cervicale (pentru că au originea pe apofizele transverse ale
vertebrelor toracale, dar inserţia este pe apofizele spinoase ale
vertebrelor cervicale);

M. Multifid
Sunt muşchi care se întinde în tot lungul coloanei vertebrale, de la sacru
până la axis şi este format din numeroase fascicule musculare
Realizează extensia segmentelor coloanei vertebrale şi înclinarea/flexia
laterală

M. Semispinalis M. Rotatori M. Multifizi

Muşchii anteriori-laterali toracali

Muşchii toracelui se împart după inserţia de origine, aşezarea şi acţiunea
lor în:
-muşchi superficiali - care leagă membrul superior de trunchi şi
acţionează centura scapulară şi membrele superioare
-muşchi profunzi - care intervin în mecanica respiraţiei fiind muşchi
proprii ai toracelui şi formează pereţii toracelui.

Muşchi superficiali
M.Pectoral mare
Origine: - pe claviculă (1/2 medială a marginii anterioare);
- Faţa anterioară a sternului şi cartilajul primelor 7 coaste ;
- teaca m. drept abdominal.
Inserţie: creasta tuberculului mare humeral
Inervaţie: nerv pectoral medial.
Acţiune:
- când punctul fix este pe torace: este adductor al braţului, rotator intern
al braţului, coboară braţul ridicat şi proiectează umărul înainte
(antepulsie);
- când ia punct fix pe humerus: ridică toracele (intervenind în căţărare) şi
este inspirator auxiliar

M.Pectoral mic
Origine: prin trei digitaţii, pe faţa externă a coastelor III-V.
Inserţie: procesul coracoid al scapulei.
Inervaţie: nerv pectoral medial şi lateral.
Acţiune:
- când ia punct fix pe torace: coboară umărul şi îl proiectează înainte,
realizând şi bascularea scapulei;
- când ia punct fix pe procesul coracoid: ridică coastele (inspirator
auxiliar).

M. Subclavicular M. Dinţat anterior

M.Subclavicular
Origine: coasta I
Inserţie: faţa inferioară a claviculei (şanţul M. subclavicular)
Inervaţie: nervul subclavicular.
Acţiune: coboară clavicula (şi implicit umărul) cu punct fix pe claviculă -
ridică coasta I (inspirator auxiliar).

M.Dinţat anterior
Ocupă cea mai mare parte a regiunii antero-laterale a toracelui.
Origine: pe feţele laterale şi marginale superioare ale primelor zece
coaste.
Inserţia: pe marginea medială a scapulei de la unghiul superior la cel
inferior.
Inervaţia: nervul toracal lung.
Acţiune:
- când ia punct fix pe torace: duce scapula înainte şi lateral (îndepărtând
marginea medială a acesteia de coloană);
- când ia punct fix pe scapulă: ridică coastele şi este muşchi inspirator.

M. Pectoral mic M. Pectoral mare

Muşchi profunzi
Ocupă spaţiile intercostale, fiind dispuşi în trei straturi: extern, mijlociu,
intern.
Muşchii intercostali unesc coastele între ele şi sunt câte doi în fiecare
spaţiu intercostal (un m. extern şi unul intern). Ei sunt mai scurţi decât
spaţiile pe care le ocupă, motiv pentru care sunt continuaţi astfel:
M. intercostali externi se continuă cu membrana intercostală externă
până la stern;
M. intercostali interni se continuă cu membrana intercostală internă
până la coloană.
Muşchii intercostali externi ocupă spatiile intercostale de la tuberculul
coastei pana la nivelul articulatiei condro-costale, nivel la care se
continua cu membrana intercostala externa pana la stern. Formează
stratul extern.
Origine: buxa externa a marginii inferioare a coastei supraeacente
(coasta de deasupra)
Direcţie oblică dinapoi-înainte şi de sus în jos şi se continuă anterior cu
membrana intercostală.
Inserţie: marginea superioară a coastei inferioare.
Inervaţie: nervii intercostali.
Acţiune: coboară coastele (m. expiratori).

Muşchii intercostali interni ocupa spatiile intercostale de la stern pana

la unghiul posterior al coastelor: nivel la care se continua cu membrana
intercostala interna pana la extremitatea vertebrala a spatiilor
intercostale;
Origine: buza interna a marginii superioare a coastei subiacente;
Insertie: buza externa a santului subcostal al coastei supraeacente;
Directia fibrelor: inversa fata de a m. intercostali externi;
Inervatie: n. intercostali;
Actiune: m. expiratori (coboara coastele).vasculo-nervos intercostal -
respectiv, de sus în jos - vena, artera şi nervul intercostal.

M. intercostali externi M. intercostali interni

Muşchii abdomenului
Între linia mediană anterioară, trasată pe linia albă şi linia mediană
posterioară ce trece de-a lungul proceselor spinoase ale vertebrelor
lombare, se află pentru fiecare hemiabdomen câte 6 muşchi, numiţi
muşchi ai abdomenului.
De o parte şi de alta a liniei mediane se află m. drepţi abdominali, m.
oblic extern, oblic intern şi transvers al abdomenului

M.Drept abdominal
Este un muşchi lung cu fibre verticale.
Origine: faţa anterioară a cartilajelor costale V-VII şi procesul xifoid
sternal.
Inserţie: osul pubis (între tuberculul pubian şi simfiză).
Inervaţie: nervii intercostali.
Acţiune:
- păstrarea verticalităţii trunchiului împreună cu m. erectori spinali, prin
contracţie bilaterală,
- atunci când punctul de pe torace este fix, realizează flexia trunchiului
(ridică pelvisul);
- prin contracţie unilaterală, înclină corpul de partea respectivă;
- acţionează şi în respiraţie precum şi în creşterea presiunii
intraabdominale;
- are rol în menţinerea curburii coloanei lombare.

M. Piramidal
Este un muşchi mic, triunghiular, inconstant, situat în teaca m. drept
abdominal, anterior de acesta în partea sa inferioară.
Origine: pe osul pubis
Inserţie: pe linia albă.
Acţiune:
- prin contracţie unilaterală- înclină trunchiul de partea respectivă şi îl
roteşte de partea opusă;
- prin contracţie bilaterală- asistă dreptul abdominal în flexia
trunchiului.

M. Oblic extern
Origine: prin digitaţii încrucişate cu cele ale m. dinţat anterior pe faţa
externă a coastelor V- XI.
Inserţie: pe creasta iliacă, ligamentul inghinal, tuberculul pubic, linia
albă.
Inervaţie: nervii intercostali inferiori
Acţiune:
- prin contracţie unilaterală- înclină trunchiul de partea respectivă şi îl
roteşte de partea opusă;
- prin contracţie bilaterală- asistă dreptul abdominal în flexia trunchiului,
este muşchi expirator şi comprimă viscerele abdominale, ca şi dreptul
abdominal.

M. Oblic intern
Fibrele sale se încrucişează în unghi drept cu fibrele m. oblic extern.
Origine: pe faţa internă a coastelor VII-XII şi pe cartilajele costale, creasta
iliacă, aponevroza lombară.
Inserţie: linia albă.
Inervaţie: nervii intercostali inferiori.
Acţiune: asemănătoare cu cea a oblicului extern, însă când se contractă
de o singură parte rotează coloana vertebrală de partea muşchiului care
se contractă.

M. Drepţi abdominali M. Piramidal

 M. obilici externi M. obilici interni

M.Transvers abdominal
Formează stratul muscular mai profund al peretelui abdominal.
Origine: pe faţa internă a coastelor VII- XII şi pe cartilajele costale,
creasta iliacă, aponevroza lombară.
Inserţie: linia albă.
Inervaţie: nervii intercostali.
Acţiune: creşte presiunea intraabdominală.

M. Pătratul lombelor
Este un muşchi subţire şi patrulater, situat posterior şi profund în
regiunea lombară.
Origine: creasta iliacă.
Inserţie: procesele transverse ale vertebrelor lombare şi pe coasta a
XII-a.
Inervaţie: nervii intercostali.
Acţiune:
- prin contracţia bilaterală face extensia trunchiului (asistând m. erectori
spinali);
- prin contracţia unilaterală înclină lateral trunchiul.

M. Diafragm
Este muşchiul care separă cavitatea toracică de cea abdominală. De
formă boltită, cu concavitatea spre cavitatea toracelui, porţiunea sa cea
mai ridicată este tendinoasă, constituind centrul tendinos. De aici
coboară fibre musculare spre stern, coloana lombară şi coaste, pe care
se inseră. Prin urmare, are o porţiune centrală tendinoasă şi una
periferică musculară.
Acest muşchi este străbătut de formaţiuni viscerale care trec prin orificii
speciale: esofag, vena cavă inferioară, artera aortă.
Origine: este diferită pentru fiecare din cele trei componente ale
diafragmului:
- pentru partea lombară: corpul vertebrelor lombare, prin două
tendoane puternice - stâlpii diafragmului;
- pentru partea costală: pe faţa internă a ultimelor şase coaste şi
cartilajele corespunzătoare;
- pentru partea sternală: are originea pe faţa posterioară a apendicelui
xifoid.
Inserţie: este specifică pentru fiecare parte:
- pentru partea lombară: pe părţile mediale şi posterioare ale centrului
tendinos;
- pentru partea costală: pe părţile antero-laterale ale centrului tendinos;
- pentru partea sternală: pe vârful centrului diafragmatic.
Inervaţie: ramuri din nervul frenic şi ramuri ale ultimelor şase perechi de
n. intercostali.
Acţiune: este cel mai puternic m. inspirator, în contracţie mărind
cavitatea toracică în cele trei diametre (antero-posterior, transversal,
vertical).

M. Diafragm M. Pătrat lombar

Muşchii planşeului perineal

Fac parte din M. trunchiului, închizând strâmtoarea inferioară a bazinului.
Participând la realizarea canalului de naştere pelvigenital.