Colinde 2012

COLINDE
DE IERI ŞI DE AZI
Ediţie îngrijită de Radu KRETZUDAVA
1
Colecţia: Radu KRETZUDAVA,
SCRIPTA AD TEMPUS I.
(Opere deocamdată I.), Colinde de ieri şi de azi, Ediţie
îngrijită de Radu Kretzudava
Coperta I: O familie română fericită de Crăciun
Coperta IV: Sus, îngrijitorul ediţiei cu nepoata Ioana şi
strănepoata Andra. Jos, bunul meu prieten Alex cu fiul său
Andrew, Los Angeles, SUA. În medalion sus, stânga:
Emblema Casei de Editură DOKIA; la mijloc, Andrew
împreună cu Moş Crăciun – Santa Claus la Zoo,
Los Angeles.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Colinde de ieri şi de azi / ed. Îngrijită de Radu Kretzudava. -
Cluj-Napoca : Dokia, 2012
ISBN 978-973-1777-17-7
I. Kretzudava, Radu (ed.)
398.332.416(498)
Editor: Radu CREŢU

Comenzi la adresele de mai jos ale Casei de Editură
DOKIA
Casa de Editură DOKIA
Cluj-Napoca, str. Padin 28, ap. 19,
Tel. 0624-424059; 0728-834047; www.dokia.ro
e-mail: [email protected]; [email protected]
Redactor şi tehnoredactor: Ioan Cocian
© Copyright: Radu CREŢU
ISBN 978-973-1777-17-7
2
COLINDE
DE IERI ŞI DE AZI
Ediţie îngrijită de
Radu KRETZUDAVA
Casa de Editură DOKIA

Cluj-Napoca , 2012
3
In memoriam, Teofil Creţu
Motto:
„Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Şi din lacrimi fă velinţă,*
Peste-un râu adânc şi lat!“**
* velinţă, s. f. Ţesătură ţărănească groasă, de lână albă,
vărgată sau cu alesături, care după executare se dă la piuă şi este
folosită ca pătură, cuvertură, covor etc. < neogreacă: βελέντσα,
(velentsa), DEXI, 2007(DICŢIONAR explicativ ilustrat al LIMBII
ROMÂNE).
**Rugăciunea de seară şi de dimineaţă a deţinuţilor politici
din închisorile comuniste, învăţată de la tatăl meu, Teofil Creţu,
fost deţinut politic ţărănist MSV (Muncă Silnică pe Viaţă), eliberat
de către Gheorghe Gheorghiu-Dej în anul 1964, după 7 ani de
detenţie şi de Revoluţia din Decembrie 1989, după 25 de ani de
domiciliu forţat.
În această perioadă binecuvântată de Dumnezeu, a
sărbătorilor de Crăciun, să ne amintim şi de îndemnurile la bunătate,
iertare şi iubire din preajma Anului Nou, mai ales atunci când ele
vin din partea unor persoane atât de greu încercate în viaţă, cum a
fost şi ţărănistul de dreaptă şi aleasă credinţă românească străbună
iertătoare, Corneliu Coposu:
„Cerne, Doamne, liniştea uitării

Peste nesfârşita suferinţă!
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării!
Resădeşte, Doamne, dragostea şi crinul
În ogorul năpădit de ură
Şi aşterne peste munţi de zgură:
Liniştea, iertarea şi seninul!”
La Mulţi Ani ! Crăciun Fericit ! La Mulţi Ani !
4
Notă asupra ediţiei
Colindele sunt un bun comun al întregii umanităţi creştine
prin ceea ce au ele cel mai frumos şi mai înălţător prin fire
(pământ strămoşesc), spirit (apă dulce), credinţă (foc
mistuitor), frumuseţe (aer cuceritor) şi Duhul Sfânt care le
uneşte pe toate. Filonul lor de aur se întinde de la est la
vest, de la nord la sud, trecând prin diferite forme, graiuri,
interpretări, variante din cele mai diverse.
De aceea orice cărţulie de colinde din orice colţ al
creştinătăţii, oricât de izolat ar fi el, e bine-venită. O
antologie exhaustivă e imposibil de realizat. O colindă
înmormântată cu colindătorul sau colindătoarea ei, e un
mare păcat. Bine ar fi ca orice intelectual care întâlneşte un
asemenea rapsod, să consemneze colinda în scris şi, dacă e
posibil, să o şi înregistreze audio-vizual, până nu e prea
târziu.
Noi am pornit de la ideea de a aşeza colindele în
ordine alfabetică pentru a le scuti de orice concurs de
valoare şi orice mărginire zonală, apoi am crezut de
cuviinţă să adăugăm la sfârşit un capitol aparte cu poezii
culte care se referă la perioada sărbătorilor de Crăciun şi
Anul Nou sau imită colindele şi urările, grupându-le în
ordinea alfabetică a autorilor lor, iar poeziile aceluiaşi
autor, în ordine alfabetică.
Am păstrat forma originală a sursei, fără prea multe
trimiteri informative pentru a nu încărca textul, cartea de
faţă vrându-se o antologie şi nu o ediţie critică. Colindele,
respectiv urările de sorginte populară au fost culese din
varii ediţii, fără a indica sursa, tot aşa cum oricine le va
putea cita din cartea aceasta, dar acolo unde am cules
personal anumite producţii populare, am indicat atât sursa
cât şi culegătorul şi data pentru ca cel care le va transmite
mai departe să aibă informaţiile de rigoare.
5
Poeziile culte nu au trimiteri speciale decât acolo
unde este cazul. Unele dintre ele sunt atât de cunoscute
încât aproape că au devenit folclor, cum este poezia Afară
ninge liniştit de George Coşbuc, de aceea nu am ezitat să
deschid volumul cu ea, ca un fel de prolog, incluzând-o şi
la autor, la rândul lui.
Cu siguranţă că sunt mult mai multe poezii în
literatura cultă care ar fi meritat să fie incluse în acest
volum, dar noi nu am făcut o cercetare, decât parţială în
acest sens, limitându-ne la cele care şi-au dat ele însele
întâlnire cu noi. Lista rămânând deschisă pentru
următoarele ediţii, chiar şi o singură colindă sau urare, sau
un autor sau o nouă poezie vor fi bine venite şi îmbogăţirea
va fi asigurată pentru o excelenţă a acestui tip de carte.
Desigur că multe dintre poeziile din această carte
sunt cantabile şi s-ar fi cuvenit să fie însoţite de solfegiul
adecvat. Dar ne-am gândit că cele mai cunoscute dintre ele
sunt asimilate împreună cu melodia din moşi strămoşi, iar
pentru specialişti se cuvine editarea unui volum separat
care să cuprindă numai acele poezii care sunt însoţite şi de
solfegiul lor şi pentru care există un plan de colaborare în
desfăşurare.
Dumnezeul binelui, al păcii şi al bunei cuviinţe ne-a
ghidat permanent şi, dacă undeva am greşit, ne cerem pios
iertare împreună cu spiritul din dictonul latinesc: Errare
humanum est! şi cu duhul din „Psalmul 50”: „Miluieşte-
mă, Dumnezeule, după milostivirea Ta şi, în mulţimea
îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea!”
Celor care vor lua în mână această carte spre a o
dărui sau spre a o citi, deopotrivă le urăm sincer: succes,
respectiv lectură plăcută, Crăciun Fericit! şi un călduros
La Mulţi Ani! cu sănătate, cu bucurie şi cu satisfacţii
sufleteşti împărtăşite cu Domnul nostru, Isus Cristos.
Radu Kretzudava
6
Afară Ninge Liniştit
de George Coşbuc
Afară ninge liniştit

Şi-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul;
E noapte, patul e făcut,

Dar cine să se culce?
Când mama spune de Isus,
Cu glas duios şi dulce;
Cum s-a născut Isus în frig,

În ieslea cea săracă,
Cum boii peste El suflau,
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea Lui,

Păstorii de la stână
Şi îngerii din cer cântând
Cu flori de măr în mână!
Adeste Fideles
Adeste fideles laeti triumphantes,
Venite, venite in Betleem;
Natu videte Regem angelorum;
Venite adoremus,
Venite adoremus,
Venite adoremus
Dominum.
7
Aeterni parentis spendorem aeternum,
Velatum sub carne videbimus,
Deum infantem panis involutum;
Venite adoremus,
Venite adoremus,
Venite adoremus
Dominum.
(„Veniţi Credincioşilor // Veniţi credincioşilor bucuroşi de triumf, /
Veniţi, veniţi în Betleem, / Să-l vedeţi pe cel nou născut, / Regele
îngerilor; / Veniţi să ne închinăm, / Veniţi să ne închinăm, / Veniţi să
ne închinăm / La Domnul! // Ca dar de speranţă neîncetată pe eternii
părinţi / Sub ramuri de măslin îi vom vedea; / Pe micul Domn / în
pâinea euharistică; / Veniţi să ne închinăm, / Veniţi să ne închinăm, /
Veniţi să ne închinăm / La Domnul!”
Compusă de regele Don Joao IV, regele artist, la 1 Dec.
1640, pe când autorul era la, 1641, călugăr în Bosnia Herţegovina de
azi. !” 1. Dec. Devine ziua naţională a Republicii Portugalia, ca şi a
României.
Am Plecat să Colindăm
(Aranjament muzical, G. Cucu)
Am plecat să colindăm,
Domn, Domn să-nălţăm!
Când boierii nu-s acasă,
C-au plecat la vânătoare,
Să vâneze căprioare,
Căprioare n-au vânat,
8
Ci-au vânat un iepuraş,
Ci-au vânat un iepuraş,
Să facă din blana lui,
Veşmânt frumos Domnului,
Aseară, pe-nserate
Aseară, pe-nserate,
Fecioara Maria,
În Viflaim cetate,
Călătorind venea.
Şi fiind obosită,
Sălaş îşi căuta,
Şi-n Viflaimul mare,
Nimenea n-o primea.
Atunci Sfânta Fecioară
Din Viflaim ieşea,
Şi-n câmp, într-o poiată
De vite, ea intra.
Şi între dobitoace,
Pe fânul cel stufos,
Preasfânta Născătoare
Născuse pe Cristos.
9
Isus micuţ plângea,
Maria-L mângâia:
„Nu plânge, o Isuse,
că Tu cunoşti lumea.
Căci lumea asta mare

Prin Tine s-a zidit,
Prin Tine şi prin Tatăl
Şi Dumnezeu Cel Sfânt!”
Îl încălzesc şi boii
Cu aburii suflând
Şi îngerii din ceruri,
Îl preamăreau cântând.
Răsună lin, spre seară,

Al clopotelor cânt,
Că vine, vine iară,
Isus pe-acest pământ.
El vine-n leagăn verde,

De îngeraşi purtat,
Să scape lumea-ntreagă
De rău şi de păcat.
Sculaţi, creştini, degrabă,

Şi colindaţi frumos
Şi faceţi loc în casă
Copilului Cristos.
La fiecare casă,
Se-aud colindători,
Colinda lor duioasă,
Răsună până-n zori.
10
Asta-i Casa?
Leroi dai, leroi Doamne!
Asta-i casa, nu-s de casă.
Şi-n mijlocul casei
Este-o masă de mătase;
Şi-n mijlocul mesei
Este un pahar d-aur.
Şi-n toarta paharului
Scrisă-i raza soarelui;
Şi-n buza paharului
Scrisă-i floarea grâului.
Şi mi-e dat de la nănaşi;
Mai mic că m-a botezat,
Mai mare m-a cununat.
Rămâi, gazdă, sănătoasă:
La Mulţi Ani!
Astă Sară de Ajun

În astă sară de Ajun,
De Ajunul lui Crăciun,
Noi umblăm să împlinim
Obiceiul din bătrâni,
Obicei de colindat,
Pe Iisus de căutat,
Dar Iisus nu se arată,
Numai inimii curată.
Azi precum Mesia scrie,

Iisus iarăşi va să vie,
În coliba păstorească
11
Vine Domnul să se nască,
Dar nu-i cine să-l primească,
Că toţi îs duşi să se bată;
Craii-s duşi toţi la bătaie,
Unde om pe om se taie,
Împăraţii încă nu vin,
Să se-nchine-n Viflaim.
Plâng azi şi îngerii-n cer,
Văzând pasărea de fier,
Ce face prăpăd şi-omor,
Mare jale în popor,
Neputându-se serba,
Isuse, naşterea Ta.
Patruzeci de mii de prunci
Au fost omorâţi atunci,
Dar acum sunt mii şi mii
De bărbaţi şi de copii,
Căci acuma sunt mai toţi
Ai lui Adam strănepoţi.
La Crăciun de bucurii,
Stam pe câmp de bătălii;
La Paşti a-nviat Cristos,
Noi stăteam pe zonă-n jos.
(Auzită şi învăţată în casa de la Bădăcin a lui Iuliu Maniu, în

prezenţa surorii sale, cuvioasa călugăriţă Cecilia Maniu, de la
trei fete, fetele cantorilor de la Biserica Greco-Catolică din
Bădăcin, de către Teofil Creţu, în anul 1948, consemnată azi,
26 decembrie 2005, inf. Teofil Creţu, 81 de ani, culegător
Radu Creţu, Cluj-Napoca.)
12
Astă Seară-i Seară Mare
Astă seară-i seară mare,
Florile dalbe,
Dar de ce e seară mare?
Florile dalbe,
Seara mare-a lui Crăciun,
Florile dalbe,
Când S-a născut Domnul bun,
Florile dalbe,
Noi umblăm să colindăm,
Florile dalbe,
Veste bună să vă dăm,
Florile dalbe,
La mulţi ani cu sănătate,
Florile dalbe,
Că-i mai bună decât toate,
Florile dalbe.
Astăzi S-a Născut Cristos

(Colindă în gen popular, varianta 1)
Astăzi s-a născut Hristos,

Mesia chip luminos;
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!
Mititel, înfăşeţel,
În scutec de bumbăcel;
Şi vă bucuraţi!
13
Vântul bate, nu-L răzbate,
Neaua ninge, nu-L atinge;
Şi vă bucuraţi!
Şi de-acum până-n vecie,

Mila Domnului să fie;
Şi vă bucuraţi!
Astăzi S-a Născut Cristos

(Colindă în gen popular, varianta 2)
Astăzi s-a născut Cristos,
Mesia Cel Luminos;
Şi vă bucuraţi!
Şi vă bucuraţi!
S-a născut dintr-o fecioară,
În săracă ieslişoară;
Şi vă bucuraţi!
Şi vă bucuraţi!
Mititel, înfăşeţel,
În scutec de bumbăcel;
Şi vă bucuraţi!
Şi vă bucuraţi!
14
Vântul bate, nu-L răzbate,
Neaua ninge, nu-L atinge;
Şi vă bucuraţi!
Şi vă bucuraţi!
Îngeraşii I-au cântat,

Pe păstori i-au anunţat;
Şi vă bucuraţi!
Şi vă bucuraţi!
Ciobănaşi din depărtare

Merg la prunc, ca să-L adoare;
Şi vă bucuraţi!
Şi vă bucuraţi!
Şi-ntr-un grajd, lângă oraş,

Îl găsesc pe Copilaş;
Şi vă bucuraţi!
Şi vă bucuraţi!
Îndreptaţi spre dânsul paşii

Şi la fel şi ciobănaşii;
Şi vă bucuraţi!
Şi vă bucuraţi!
15
Şi de-acum, până-n vecie,
Mila Domnului să fie;
Şi vă bucuraţi!
Şi vă bucuraţi!
Axion de Crăciun
Măreşte, suflete al meu,
Pe cel ce din Fecioară,
Şi-n peşteră s-a născut,
Cristos împăratul!
Taină străină văd
Şi preamărire,
Cer fiind peştera,
Scaun de Heruvimi Fecioara,
Ieslea sălăşluire
Întru care s-a născut
Cel neînceput,
Cristos Dumnezeu;
Pe care lăudându-L,
Pe care lăudându-L,
Îl mărim,
Îl mărim!
Bun Sosit, Prunc Iisus!

Bun sosit, prunc Iisus, pe pământ
Te cobori printre noi, Rege Sfânt!
Mii de piepturi îţi strigă Osana,
Neamul nostru pe veci L-ai scăpat.
16
Betleem, loc preasfânt,
Ne-ai adus pe Iisus, prunc plăpând;
Alergaţi mici şi mari, căci Mesia
Ne aşteaptă la iesle cu dor.
Haideţi, fraţi, să cântăm slava Lui,
Slava veşnic răsună-n-nălţimi,
Cor de îngeri îi cântă-n uimire
Şi-n văpăi de iubire-L ador.
Toţi cu drag, toţi cu drag,

Te mărim, Prunc divin,
Cată deci cu îndurare
Spre ai Tăi fraţi ce te-aclamă cu dor.
Bună Dimineaţa la Moş Ajun

Bună dimineaţa la Moş Ajun,
Ne daţi ori nu ne daţi,
Ne daţi ori nu ne daţi,
Ne daţi, ne daţi!
Am venit şi noi odată,
La un an cu sănătate,
Domnul sfânt să ne ajute
La covrigi şi la nuci multe!
Bună dimineaţa,
Bună dimineaţa la Moş Ajun!
17
Cana Galileei
La nunta ce s-a-ntâmplat
În Cana Galileei,
Fost-a şi Iisus chemat,
În Cana Galileei.
Şi-a mers Domnul între ei

Cu ai săi învăţăcei,
Fără urmă de tocmeală,
Fără vorbă de zăbavă.
Iară Mama lui Iisus,

Văzând că nu-i vin de-ajuns,
Zise: „Fiul meu iubit,
Vinul tot s-a isprăvit!”
Domnul bine a voit,
Slugilor a poruncit.
Apă-n şase vase-au pus
Şi le-au umplut până sus.
El le-a binecuvântat,
Apa-n vin s-a preschimbat.
Atunci toţi au cunoscut
Că Mesia s-a născut!
Cântă-n Coruri Mii şi Mii

Cântă-n coruri mii şi mii,
Îngeri drăgălaşi,
Cântă marea bucurie
Către păstoraşi.
18
Dorul vi s-a împlinit,
Cel de veacuri proorocit,
Pe-ale noastre plaiuri
Astăzi s-a ivit.
Într-o iesle, într-un grajd,

Voi Îl veţi afla,
Prunc plăpând, nespus de dulce,
Voi veţi adora.
Pe Maria-o veţi vedea,

Cum îi râde inima,
Cu Iosif ea Îl adoră
Lângă ieslea sa.
Păstoraşii n-au comori,

Pruncului să-I dea,
Însă-I fac un dar mai mare,
Îi dau inima.
Pruncul râde fericit,

Bucuros de ce-a primit.
Ei se-ntorc voioşi la turme
Şi la păstorit.
S-o rugăm pe Maica Sa

Voie să ne dea,
Să-L luăm şi noi în braţe
Şi-L vom dezmierda.
Nani, nani, Prunc bălai,

Tu de-acum la noi să stai,
Inimile noastre-ţi fie
Colţişor de rai.
19
Cântec de Crăciun
Din an în an sosesc mereu,
La geam cu Moş Ajun,
E ger cumplit, e drumul greu,
Da’-i obicei străbun.
Da’-i obicei străbun.
Azi cu strămoşii cânt în cor,

Colindul sfânt şi bun.
Tot „Moş” era şi-n vremea lor,
Bătrânul Moş Crăciun.
Tot „Moş” era şi-n vremea lor,
E sărbătoare şi e joc,
În casa ta acum.
Dar sunt bordeie fără foc
Şi mâine-i Moş Crăciun.
Dar sunt bordeie fără foc
Acum te las, fii sănătos,

Şi vesel de Crăciun.
Dar nu uita, când eşti voios
Române, să fii bun!
Dar nu uita, când eşti voios
20
Cântec de Stea
(Culegere de Anton Pann)
Steaua sus răsare,

Ca o taină mare,
Steaua luminează
Şi adeverează.
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Că astăzi Curata,
Prea nevinovata,
Fecioara Maria,
Naşte pe Mesia,
În ţara vestită,
Bethleem numită.
Magii, cum zăriră

Steaua, şi porniră,
Mergând după rază,
Pe Hristos să vază.
Şi dacă sosiră,
Îndată-L găsiră:
La Dânsul intrară,
Şi se închinară,
Cu daruri gătite,
Lui Hristos menite;
Luând fiecare,
Bucurie mare,
Care bucurie
Şi aici să fie,
De la tinereţe
Pân’ la bătrâneţe.
21
Ce Ne-Aduce Moş Crăciun?
Ce ne-aduce Moş Crăciun, Moş Crăciun?
Tot ce e frumos şi bun, frumos şi bun:
Un cal mic de călărit, de călărit,
Cărţi frumoase de citit, de citit.
O păpuşă mititică, mititică,

O oiţă frumuşică, frumuşică,
Trâmbiţă şi sălbioară, sălbioară,
Puşculiţă şi vioară, vioară.
Mere dulci, ca să mâncăm, mâncăm,

Jucării să ne jucăm, să ne jucăm,
Şi ne-aduce clopoţei, clopoţei,
Ca să ne jucăm cu ei, jucăm cu ei.
Ce-aţi Văzut, Păstori!

„Ce-aţi văzut, păstori,
Sculaţi până-n zori?”
„Am văzut pe Nounăscutul,
Prunc Isus, din cer venitul,
Fiu dumnezeiesc,
Fiu dumnezeiesc!”
„Ce palat era,

Unde Domnul sta?”
„Peşteră străină, rece,
Peşteră de dobitoace,
Palatul era,
Palatul era!”
22
„Ce-avea de-aşternut
Micul Nounăscut?”
„Ieslea Îi era culcuşul,
Fân şi paie aşternutul
Micului Isus,
Micului Isus!”
„Cine sta cu El,

Domnul mititel?”
„Sta Maria, Maica Sfântă,
Sta Iosif cu faţa-i blândă,
Stau şi se-nchinau,
Stau şi se-nchinau!”
„Cine Îi cânta,
Cine-L preamărea?”
„Îngerii din cer veniră,
Vesele cântări doiniră
Micului Stăpân,
Micului Stăpân!”
Ce se vede-n zare
Ce se vede-n zare
O lumină mare,
O lumină mare!
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte,
Şi lumii vesteşte!
Steaua stă deodată,
Viflaim se-arată!
Peştera se vede,
Maica-ntrânsa şede,
23
Maica-ntrânsa şede!
Între dobitoace
Un Prunc plin de pace,
Un Prunc plin de pace!
Tu eşti Împăratul,
Noi nu vrem pe altul,
Noi nu vrem pe altul!
Ne-nchinăm, Iisuse,
Cu inimi supuse,
Cu inimi supuse!
Ce Sară Mi-i Astă Sară

Ce sară mi-i astă sară?
Astă sară-i sară mare.
Doamne, dă Domnului, Doamne!
Asta-i Sara de Ajun,

Mâine-i ziua de Crăciun.
Când Dumnezeu S-a născut

Şi pământul l-a făcut.
Sus cerul l-a ridicat,

În patru stâlpi l-a răzimat.
În patru stâlpi de argint,

Mai frumos l-a-mpodobit.
24
Tot cu stele mărunţele,
Mai pe sus cu mai mărele.
Soarele cu razele,
Luna cu luminile.
Rază-n vârful munţilor,

La crucile brazilor.
Rază-n şes, la holde verzi,

Rază-n casă, l-ăst om bun.
Om bun să te veseleşti,
Pe noi să ne dăruieşti.
C-un colac de grâu curat,

Cu vin roşu strecurat.
Şi de-acum, până-n vecie,

Dumneavoastră, bucurie!
25
Cerul şi Pământul
Cerul şi Pământul,
Cerul şi Pământul
În cântări răsună!
Îngeri şi oameni,
Îngeri şi oameni
Cântă împreună!
Cristos se naşte,
Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii Îl adoră!
Păstori aleargă,
Ieslea o-nconjoară,
Mari minuni se întâmplară!
În Viflaim azi,
În Viflaim azi,
E mare minune!
Fecioara Maria,
Fecioara Maria
Fiu născut-a-n lume!
Cristos se naşte,
Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii Îl adoră!
Păstori aleargă,
Din Cer Cuvântul,

Din Cer Cuvântul
În trup se-arată!
26
Noaptea din lume,
Noaptea din lume
Zi se face-ndată!
Cristos se naşte,
Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii Îl adoră!
Păstori aleargă,
Din Răsărit vin,

Din Răsărit vin
Magi cu bucurie,
Cu dar de smirnă,
Cu dar de smirnă,
Aur şi tămâie!
Cristos se naşte,
Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii Îl adoră!
Păstori aleargă,
Cristos se naşte,
Cristos se naşte,
Veniţi la închinare,
Cu vesel suflet,
Cu vesel suflet,
Veselă cântare!
27
Cristos se naşte,
Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii Îl adoră!
Păstori aleargă,
Ce Vedere Minunată
Ce vedere minunată
Lângă Viflaim s-arată:
Cerul strălucea,
Îngerul venea
Pe-o rază curată.
Cerul strălucea,
Îngerul venea
Pe-o rază curată.
Păstorilor din câmpie,
Le vesteşte-o bucurie:
Că-ntr-un mic lăcaş
Din acel oraş
S-a născut Mesia.
Că-ntr-un mic lăcaş,
Din acel oraş,
S-a născut Mesia.
Păstorii cum auziră,
Spre lăcaşul sfânt porniră,
Unde au aflat
Pruncul luminat
Şi Îl preamăriră.
Unde au aflat
28
Pruncul luminat
Şi Îl preamăriră.
În coliba păstorească
Vrut-a Domnul să se nască:
Fiul său Cel Sfânt,
Nouă pe pământ,
Să ne mântuiască.
Fiul său Cel Sfânt,
Nouă pe pământ,
E Iisus păstorul mare,
Turmă ca El nimeni n-are;
Noi Îl lăudăm,
Şi ne închinăm
Cu credinţă mare!
Noi Îl lăudăm,
Şi ne închinăm
Cu credinţă mare!
Cine coase la fereastră

Cine coase la fereastră,
O coroană prea frumoasă ?
Este Mama lui Hristos,
Mesia chip luminos.
Coroană de îngeraş,
Pentru Iisus copilaş.
Coroană de trandafiri,
Cari aveau să fie spini.
Vai, o Maică, nu visezi,
Cum o să te întristezi!
Coroana de trandafiri,
Va fi numai pătimiri.
29
Chipul Fiului său
De cumva voi l-aţi văzut,
A-l cunoaşte aţi putut,
Căci pe faţa Fiului,
Scrisă-i raza soarelui,
Şi pe frunte lună plină,
Lună plină cu lumină,
Iar pe a lui umerei,
Strălucesc luceferei.
Coborât-a, Coborât
Coborât-a, coborât,
Ziurel de ziuă,
Îngerul Domnului Sfânt,
Ziurel de ziuă!
La păstori în Viflaim,
Ziurel de ziuă,
Aproape de Rusalim,
Ziurel de ziuă!
Păstorii l-au întrebat,

Ziurel de ziuă,
Ce veste ne-aduci din sat?
Ziurel de ziuă!
Veste bună voi vesti,

Ziurel de ziuă,
De voi toţi vi-ţi veseli,
Ziurel de ziuă!
30
Pe la cântători, târziu,
Ziurel de ziuă,
Maica Sfântă-a născut fiu,
Ziurel de ziuă!
L-a născut pe fân uscat,

Ziurel de ziuă,
Şi-i a lumii Împărat,
Ziurel de ziuă!
Coborât-o, Coborât
Coborât-o, coborât,
Florile dalbe de măr,
Îngerul Domnului Sfânt,
La păstori de-o săluit,
Păstorii de l-o-nterbat
Florile dalbe de măr:
– Ce veste bună ne-aduci?
– Veste bună să vă spui,
Că fecioara Maria,
Cu Iosif, soţia sa,
Tot îmblă din casă-n casă,
31
Nime-n casă nu o lasă,
Florile dalbe de măr.
Când fu joi de cătă sară,
Într-o poiată s-aşezară,
Şi-o născut un Fiu frumos,
L-o numit Domnul Hristos,
L-o născut pe fân uscat,
L-o numit mare-mpărat,
Coborât-a Duhul Sfânt
Coborât-a, coborât,
Coborât-a Duhul Sfânt,
La uşa bisericii,
La icoana Precistii.
Icoana Maicii-ntrebară:
„Ce veste-ai adus în ţară?”
„Veste bună-aduce-n ţară
Duhul Sfânt, când se coboară.
32
Sfânta Fecioară Maria
Va să nască pe Mesia;
Şi umblă din casă-n casă
Şi nimenea nu o lasă!”
Dar iată că pe-nserat,

Într-un grajd s-a aşezat
Şi-a născut pe fân uscat
Prunc frumos şi luminat.
Frumos nume că I-a dat:

„Iisus Cristos Împărat”;
Frumos nume ce I-o pus:
„Iisus Cristos, Iisus”.
Colinda lui Isus Hristos

Isus din Duhul Sfânt,
Cu oaminii au petrecut,
Multe minuni au făcut,
Jidovii s-au mâniat,
Şi când vremea au venit,
Precum au fost rânduit,
La Ierusalim au venit,
Şi cină ş-au gătit,
Cu ucenicii au cinat,
Şi multe iau învăţat,
Deci el cina ş-au lăsat,
33
Şi la Jidovi au alergat,
Şi drept 30 de arginţi l-au vândut
Jidovii gloată au mânat,
Şi pre Hristos l-au legat,
Prin divanuri l-au purtat
Şi la judecata lui Pilat
Din Pont l-au dat
Şi Pilat mult l-au întrebat
Şi gină nu i-au aflat,
Ce şi Pre mâni s-au spălat,
De sânge s-au lepădat,
Să nu fie vinovat.
Jidovii toţi au strigat
Sângele lui pre dânşii au luat.
Atunci Pilat l-au judecat,
Să-l răstignească l-au dat,
Iară jidovii l-au luat,
Cu spini l-au încununat
Şi multe bătăi i-au dat,
Tot trupul i-au încrustat,
Să-l răstignească l-au dat
Şi crucea de-a umăr i-au pus
Şi sus la deal o au suit
Şi Hristos tare au ustenit,
Crucea era foarte grea
Şi sudorile îi mergea.
În Golgota l-au suit,
34
Pre cruce l-au răstignit,
Câţi acolo că venea,
Pre Hristos toţi îl vedea,
Toţi pre dânsul îl hulea
Şi capu că Clătea,
Fiere i-au dat de au mâncat,
Cu oţăt l-a Adăpat,
Hristos Pre tatăl au rugat
Şi sufletul şi l-au dat,
Soarele au întunecat,
Pământul s-au Cutremurat,
Cu suliţă l-au împuns,
De sângele iară i-au curs.
Atunci Iosif au venit
La Pilat de Au grăit
Şi Pre Hristos L-au dat,
De dipă cruce l-au luat,
Cu giolgiu l-au înfăşurat
Şi în pământ l-au îngropat.
Atunci Pilat au poruncit
De piatra au Pecetluit,
Jidovii au rânduit,
Voinici de l-au străjuit,
Iadul l-au Prădat
Şi Pre moarte au călcat
Şi din morţi l-au sculat
Şi toţi sfinţii au strigat.
35
De acum Până în vecie
Mila Domnului
Să fie !
Colindă mioritică
Feţişoara Lui,
Spuma laptelui,
Mustăcioara Lui,
Spicul grâului,
Ochişorii Lui,
Două mure negre,
Coapte la pământ,
Ne-atinse de vânt,
Coapte la răcoare,
Ne-atinse de roare.
36
Colindatul de Crăciun al Feciorilor
din Satul Brăişoru
(Satul Brăişoru, Comuna Sâncraiu, judeţul Cluj,
Informatori: Ştefan Mudure, n. 1919 – m. 1997, şi Teofil
Creţu, n. 1925, 81 ani, culegător Radu Creţu, 26
decembrie 2006, Cluj-Napoca.)
Creştatul Sfinţilor
Feciorii satului plecau la colindat în Ajun de

Crăciun. Pe la ora 8 seara se duceau la casa preotului
şi-l colindau. Preotul le făcea o slujbă şi le dădea
binecuvântarea şi dezlegarea de a merge la colindat.
Feciorii satului erau împărţiţi în două tabere.
Chizeşii, cei doi feciori care băgau muzicanţii, făceau
alegerea pe rând, împărţind feciorii în două tabere, după
voce, prestanţă, aspect, situaţie materială.
Când intrau în casă la un băiat, băiatul intra
înainte şi ceilalţi în urma lui şi se aşezau în camera
principală, special amenajată după ritualul de Crăciun,
băiatul făcând parte dintre ai săi. Când intrau la o fată,
băiatul care vorbea cu fata, sau era mai apropiat de ea,
întreba dacă sunt primiţi în casă: „Lăsaţi feciorii la
colind?” gazda răspundea: „Da, cum să nu, cu
plăcere!”. Apoi intrau în casă şi se aşezau pe două
rânduri de o parte şi de alta a mesei, după cum au fost
aleşi, în cea mai frumoasă şi largă cameră, special
împodobită şi ornată ca să scoată în evidenţă bogăţia şi
dota fetei. De obicei veneau în vizită la fată, chiar în
momentul respectiv, unele rudenii mai apropiate,
prieteni, vecini, în special dintre aceia care s-au
37
căsătorit în cursul anului şi erau la primul Crăciun care
nu-l mai făceau cu feciorii. Cânta muzica şi se derulau
câteva dansuri, în funcţie de câte persoane feminine
dispuse la dans erau în casă.
Dacă erau în casă la un băiat, se cânta Creştatul
Sfinţilor, imediat după ce intra toată lumea şi se închidea
uşa, colinda pentru băiat:
Creştatul Sfinţilor
Grupa I.
Creştatul sfinţilor,
Sfinţii mei şi dragii mei,
Care voi şi vi-ţi afla.
Refren:
Hoi, leru-i, Doamne, ler!
Romioară doiţi negri!
Grupa II.
Acolo să coborâţi
Şi fântâna s-o clădiţi,
S-o clădiţi şi s-o zidiţi!
Grupa I.
Sânt Ilie îşi cuvântare:
Şi eu, Doamne, m-oi aflare.
Şi-acolo m-oi pogorî.
38
Grupa II.
Şi fântâna o-i clădi,
O-i clădi şi o-i zâdi
Şi de-un brad încă i-oi pune.
Grupa I.
Cel pom ’nalt înrămurat,
Poame face, nu le coace.
Oare de ce nu le coace?
Grupa II.
Cel câne de Iuda mare,
Ce de pomi s-o scărpânat,
Rădăcina i-o săcat
Şi poamele s-o uscat.
Grupa I.
Ia te-ntoarce cruce-n masă,
Să fii gazdă sănătoasă
Grupa II.
Să plăteşti colinda noastră
Cu-n colac de grâu curat.
39
Grupa I.
Mândru-n patru-mpleticat,
Din pieliţa lui Cristos revărsat,
Grupa I şi II
Să zâcem cu tăţî
Să deie Dumnezău noroc.
Grăitul la Colac
Ie staţi, feciori, şi-ascultaţi,

Că tăt umblăm de-o lună şi de-o săptămână,
Da’ mai vârtos ca-n astă sară,
Pe jupânul gazdă nu-l aflarăm,
Că jupânul gazdă când de noi auzî
Bine-i păru;
Lumini aprinsă,
Mese întinsă,
Pă după ele ne pusă.
Nu ştiu jupânul gazdă

Cu ce să ne cinstească,
Decât cu-n colac de grâu curat,
Dar nouă, la ficiorii satului,
Nu ni să pare de acest colăcel.
Că avu jupânul gazdă doisprezece boi,

Boi bourei,
În talpe potcoviţi,
În buze d-argintiţi,
40
În coarne muguriţi.
Joi când să revărsa de zori,
Boii se frecau pe la tiotori.
Îi prinsă-n juguri
Şi-i acăţă la pluguri.
Câte hoiţâte,
Câte ceite,
Toate pe spatele boilor lipite.
Cu o mână mâna,
Cu una grâu roşu revărsa,
Cu gura pe Dumnezeu ruga:
„Fă, Doamne, grâu în toate părţile,
fă şi-n a jupânului gazdă
în iest puţânea.”
Făcu Dumnezău grâu în tăte părţile,
Făcu şi-n a jupânului gazdă,
În cea puţânea.
În pai ca trestia,
În bob ca mazărea.
Nu ştiu jupânul gazdă ce să facă
Dinaintea holdelor.
Luă jupânul gazdă nişte cete de fete
Cu nişte fiere încârlibăţele.
Luă holda în pazmă,
Din pazmă în mănunchi,
Din mănunchi în znopi,
Din znopi în claie,
Din claie în car,
Din car în stog;
’naltul stogului,
cât ’naltul cerului,
grosul stogului,
cât grosul pământului.
Dinaintea stogului!
41
Luă două lemne hodolemne,
Cu grumaz de piele;
Cu cel lung ameninţa,
Cu cel gros mai vârtos da.
Luă o lingură strecurătoare
Şi aruncă grâul sus spre soare,
Grâul să aleasă mândru şi frumos.
Dar nu-s aici multe cele,
Nu-s aici paiele,
Nu-s aici plevile,
Nu-s aici ţepele.
Cu paiele-mpunge-v-aţi,
Cu plevile-neca-v-aţi,
Cu ţepile ochii scoate-vi-i-aţi,
Da’ nu cum nouă,
vouă vi se pare,
Că luară grâu-n saci,
Şi-l dusără la moară de apă
Să facă fărină curată,
O dusă acasă la gazda jupâneasă
Care luă o sâtă deasă
Şi făcu fărină aleasă,
Din care-i şi colacul di pă masă,
Care-i mândru şi frumos
Ca şi chipul Domnului Cristos.
Să zâcem cu tăţî:
Să fie cu noroc
La naşterea Domnului Iisus Cristos.
Refren:
Atunci să ciunte Dumnezău dragostea feciorului,
Când a ciunta apa-n mare, prundu-n vale,
Tăt atunci şi nici atunci,
Când a face plopul nuci,
Şi răchita mere dulci.
42
Să-i dea Dumnezeu noroc!
Grăitul Pălincii
Ia staţi feciori şi-ascultaţi:

c-avu jupânul gazdă,
un fecior înalt ca un brad,
sprinten ca un izvor,
curajos ca un viteaz.
Să dusă-n jeşniţă,-n pejniţă,
Şi ne-aduse-o bute de băutură
Cu nouăzeci şi nouă de cercuri legată.
Cui-i ajunge facă sânge,
Cui nu, facă bine şi ierte,
Că i-a ajunge de-a inderete.
Refren:
Grăitul Banilor
Ia staţi feciori şi-ascultaţi

un fecior înalt ca un brad,
43
sprinten ca un izvor,
curajos ca un viteaz.
Băgă mâna-n buzunar
Şi ne scoase-un griţar,
Băgă mâna până-n cot
Şi ne scoase-un zlot,
Nu-i ceaţă, că-i aci de faţă,
Nu-i părere, că-i aci-n vedere.
Refren:
(Dacă erau în casă la o fată, feciorii cântau colinda:

Groşiţa fetii.)
Groşiţa Fetii
Grupa I.
Fecioriţa gazdei iei,
dimineaţă s-o sculat
Grupa II.
Şi pă cap s-o tieptănat,
La fântân-o alergat.
44
Grupa I.
Şi fântâna o aflat
Ştilburată-nvolburată.
Grupa II.
Tăt de juni înconjurată,
Tăt de juni de-a’ lui Crăciun!
Grupa I.
De-a’ lui Crăciun cel bătrân,
Pe câmpuţ cu floricele.
Grupa II.
O floare din grai grăire,
Nu mă rupe ne-nflorită.
Grupa I.
Ci mă lasă să-nfloresc,
Până-n ziua lui Crăciun.
Grupa II.
Atunci mă rupe şi mă ţâpă
În mijlocul dansului.
45
Grupa I.
Să mă calce fetele,
Fetele cu cizmele,
Feciori cu potcoavele
Grupa II.
Ia te-ntoarce cruce-n masă,
Să fii gazdă sănătoasă
Grupa I.
Să plăteşti colinda noastră
Cu-n colac de grâu curat.
Grupa II.
Mândru-n patru-mpleticat,
Grupa I şi II
Să deie Dumnezău noroc.
Grăitul la Colac
Ia staţi, feciori, şi-ascultaţi,
Că tăt umblăm de-o lună şi de-o săptămână,
Da’ mai vârtos ca-n astă sară
46
Pe jupânul gazdă nu-l aflarăm,
Că jupânul gazdă când de noi auzî
Bine-i păru,
lumini aprinsă,
Mese întinsă,
Pă după ele ne pusă.
Nu ştiu jupânul gazdă
Cu ce să ne cinstească,
Decât cu-n colac de grâu curat
Dar nouă, la ficiorii satului,
Nu ni să pare de acest colăcel.
Că avu jupânul gazdă doisprăzece boi,
Boi bourei,
În talpe potcoviţi,
În buze d-argintiţi,
În coarne muguriţi.
Joi când să revărsa de zori,
Boii se frecau pe la tiotori.
Îi prinsă-n juguri
Şi-i acăţă la pluguri.
Câte hoiţâte, câte ceite,
Toate pe spatele boilor lipite.
Cu o mână mâna,
Cu una grâu roşu revărsa,
Cu gura pe Dumnezeu ruga:
„Fă, Doamne, grâu în toate părţile,
fă şi-n a jupânului gazdă
în iest puţânea.”
Făcu Dumnezău grâu în tăte părţile,
Făcu şi-n a jupânului gazdă,
În cea puţânea.
În pai ca trestia,
În bob ca mazărea,
47
Dinaintea holdelor.
Luă jupânul gazdă nişte cete de fete
Cu nişte fiere încârlibăţele,
Luă holda în pazmă,
Din pazmă în mănunchi,
Din mănunchi în znopi,
Din znopi în claie,
Din claie în car,
Din car în stog;
’naltul stogului,
cât ’naltul cerului,
grosul stogului,
cât grosul pământului.
Dinaintea stogului:
Luă două lemne hodolemne,
Cu grumaz de piele,
Cu cel lung ameninţa,
Cu cel gros mai vârtos da.
Luă o lingură strecurătoare
Şi aruncă grâul sus spre soare,
Grâul să aleasă mândru şi frumos.
Dar nu-s aici multe cele,
Nu-s aici paiele,
Nu-s aici plevile,
Nu-s aici ţepele.
Cu paiele-mpunge-v-aţi,
Cu plevile-neca-v-aţi,
Cu ţepile ochii scoate-vi-i-aţi,
Da’ nu cum nouă,
vouă vi se pare,
Că luară grâu-n saci,
Şi-l dusără la moară de apă
Să facă fărină curată,
48
O dusă acasă la gazda jupâneasă
Care luă o sâtă deasă
Şi făcu fărină aleasă,
Din care-i şi colacul di pă masă,
Care-i mândru şi frumos
Ca şi chipul Domnului Cristos.
Să zâcem cu tăţî:
Să fie cu noroc
La naşterea Domnului Iisus Cristos.
Refren:
Atunci să ciunte Dumnezău dragostea fecioriţii,
Grăitul Pălincii
Ia staţi, feciori, şi-ascultaţi:
o fată fecioriţă,
tânerea ca şi-o zmădiţă.
Să dusă-n jeşniţă,-n pejniţă,
Şi ne-aduse-o bute de băutură
Cu nouăzeci şi nouă de cercuri legată.
Cui-i ajunge facă sânge,
Cui nu, facă bine şi ierte,
Că i-a ajunge de-a inderete.
Refren:
49
Grăitul Banilor
Ia staţi, feciori, şi-ascultaţi

o fată fecioriţă,
tânerea ca şi-o zmădiţă.
Băgă mâna-n buzunar
Şi ne scoase-un griţar,
Băgă mâna până-n cot
Şi ne scoase-un zlot,
Nu-i ceaţă, că-i aci de faţă,
Nu-i părere, că-i aci-n vedere.
Refren:
Notă:
Când la gazda colindată locuiesc şi un băiat şi o fată,

sau doi fraţi, un băiat şi-o fată, se cântă ambele colinde:
50
Creştatul Sfinţilor,şi Groşiţa Fetii, urmate fiecare de cele
două strofe de încheiere, de urare şi cerere, atât pentru băiat
cât şi pentru fată, pentru care gazda plăteşte separat.
După ce se plăteşte cu colac, pălincă şi bani, urmează
Grăitul Colacului, Grăitul Pălincii şi Grăitul Banilor. Dacă se
întâmpla să nu se ofere, colac sau pălincă, sau bani, ceea ce
se întâmpla foarte rar, se grăia numai ceea ce se oferea pe
masă. Ţăranii făceau tot ce puteau ca să pună pe masă de
toate cele prevăzute de datină, urmând ca diferenţierea de
avere a gazdei să se exprime doar sub formă cantitativă şi
calitativă. De obicei, părinţii fetei ofereau o sumă de bani
dublă faţă de părinţii feciorilor, deoarece în funcţie de această
sumă, fata era mai dansată sau nu în seara care urma şi când
se organiza hora. Hora se organiza seara la câte o fată, după
numărul casei, începând de la prima zi de Crăciun şi până la
ultima zi de Bobotează, în zilele de sărbătoare. În fiecare
seară se anunţa fata la a cărei casă urma să fie organizată
hora de a doua zi. Chizeşii aveau datoria de a se îngriji ca
fata care a dat cei mai mulţi bani să fie cea mai jucată, dând
ordine în acest sens celorlalţi feciori faţă de care aveau un
statut aparte, de şefi, pe toată perioada sărbătorilor de iarnă.
Chizeşii erau aleşi dintre feciorii cu cea mai mare
autoritate printre ei, şi de cele mai multe ori, cei mai bogaţi.
Ei gestionau tot ceea ce se aduna de pe la case: colaci, ţuică,
vin, cârnaţi şi altele. Spre dimineaţă, la încheierea
colindatului, organizau, prin înţelegere cu o fată, o masă de
încheiere, unde ei puneau la bătaie ceea ce adunaseră de băut
în concurenţă cu gazda şi dădeau cârnaţi, caldaboşi şi slănină
pentru fript. Gazda dădea castraveţii muraţi şi o oală mare de
tot de sarmale. Fata aleasă pentru ospăţul de încheiere
trebuia să fie de mare vază în sat şi înstărită, pentru că era
pusă la o cheltuială mare.
A doua zi, respectiv în prima zi de Crăciun, feciorii
mergeau la biserică, indiferent de ora de dimineaţă la care
încheiau ospăţul şi ofereau o sumă de bani din cei adunaţi,
preotului la biserică. Pentru adunarea colacilor, băuturii şi
cârnaţilor erau desemnaţi feciorii de încredere ai chizeşilor
care răspundeau de toate şi care luau banii la ei. Când nu mai
51
puteau căra cele adunate, le lăsau la câte o gazdă, de obicei o
fată de încredere, iar în zilele următoare organizau acolo câte
un ospăţ la care participau toţi feciorii. Gestiunea era la
vedere, cinstită şi corectă, democraţia elementară şi sacră de
la ţară.
Chizeşii angajau muzicanţii, plătindu-le din buzunarul
lor un avans, iar dacă se întâmpla să apară ceva probleme de
bani, datorită unor plăţi neprevăzute, chizeşii erau cei care
trebuiau să completeze banii până la suma necesară. Dacă se
întâmpla să rămână bani, dădeau de băut feciorilor la
cârciumă de toţi banii rămaşi, după ce se încheia sezonul
sărbătorilor de iarnă.
De la o casă la alta, mai ales atunci când distanţa era
mai mare, se cânta un cântec, de obicei un cântec pe care îl
ştiau toţi, cum ar fi:
Dragă Mărioară
„Dragă Mărioară, ce te-ai supărat?,

Ce dor te doboară, de plângi ne-ncetat?”
„Dorul meu e mare, nu-l poci alina,
Nimenea nu ştie suferinţa mea!
Eu am fost tânắră, tu m-ai înşelat,
De la sânul mamei, cu tine-am plecat.”
Se cântau de asemenea şi unele cântece din literatura

cultă, devenite populare printre tineri, cum ar fi unele
poezii de Coşbuc sau Goga, cel puţin în Transilvania.
Glosar:
Creştat – început
Doiţi – doi ochi
52
Colindă
Va striga Dumnezo odată
Pe oamenii din lumea toată,
Să meargă la judecată,
Cei morţi cu cei vii deodată.
Judecata-i mare price,
Mulţi domni şi-mpăraţi or plânge,
C-au slujit la curtea verde,
Cu condeiul la ureche,
Tot au scris la hămişaguri,
Până-n pământ să mă bagu.
Din pământ dacă-aş ieşi,
Aur nu mi-ar trebui,
Nice aur nici argint,
Numai suflet drept şi sfânt.
Din pământ nu pot să ies,
Că-s cu lanţuri la picioare,
Unde şarpele nu doarme,
Nice viermele nu roade,
Nice focul nu se stinge,
Căci mai tare se aprinde.
O, vai, vai inima-mi plânge,
Că focul nu se mai stinge,
Tot mai tare se aprinde.
(Informator: Ioan Rusu, Turda, 2007, culegător, Radu

Kretzudava, 2009.)
53
Colindăm, Doamne, Colind
Colindăm, Doamne, colind!
Pe la uşi de boieri mari,

Dar boierii nu-s acasă,

Şi uşile-s încuiate,
Cu zeci, sute de lăcate,

Doar bordeie-s luminate,

Şi le colindăm pe toate,
Colindiţă
Colindiţa nu-i mai multă,
Să trăiască cine-ascultă!
Sus la ceruri o-nălţăm
Şi la gazde o-nchinăm.
O-nchinăm cu veselie
Şi cu mare bucurie,
C-am ajuns seara de-Ajun
A bătrânului Crăciun.
54
Sus, mai sus v-am înălţat,
Ce-am ştiut noi v-am cântat.
Să rămâneţi sănătoşi,
Sănătoşi şi bucuroşi!
C-am ajuns ziua cea sfântă,
Când colindele se cântă.
Sărbătoarea lui Hristos
Să vă fie de folos!
Colindul Cerbului
Mândru-şi cântă-un cerb în codru,
Haide leru-i ler, leru-i ler,
Mândru-şi cântă-un cerb în codru.
Vânătorul s-a sculatu,
Puşca-n mână şi-o luatu,
După cerb o alergatu,
Sus în munte l-o aflatu.
Stai fârtac nu mă-mpuşca,

Lasă-mi mie viaţa,
Că nu-s fiara fiarelor,
Ci-s fârtacul oilor,
Oilor cornutelor,
De sub codrul munţilor,
55
Munţilor cărunţilor,
Munţilor cărunţilor.
Colindul lui Dumnezeu

D-întreabă-şi, d-întreabă-şi
Sfinţii pe Dumnezeu:
„Doamne, milostive,
Tot stam să Te-ntreb
Şi-ntreba-Te-voi:
Din ce s-a făcut vinul
Şi cu grâul
Şi cu mirul cel sfânt?”
„Sfinţi nepricepuţi,
Ce Mă ispitiţi,
Că voi bine ştiţi.
Când ei că M-au prins
Sus la Rusalim,
Câinii de jidovi
Şi Mă răstigniră
’n Cruce
De măr dulce,
Piroaie-Mi bătură
Prin palme, prin talpe,
Piroaie de fier, ţinte de oţel;
Ş-unde Mă bătea,
Sângele curgea,
Tot vin se făcea.
Ş-unde Mă-ncingea
C-un brâu de măceşi,
Ş-unde Mă strângea,
Sudoarea-Mi curgea,
56
Tot grâu se făcea.
Şi-n cap că-Mi punea
Comănac de spini,
Negri mărăcini.
Şi-unde Mi-l dregea,
Lacrimi că-Mi curgea,
Tot mir se făcea.
D-atuncea s-a fapt vinul
Şi cu mirul,
Rumenul grâu:
Grâul la creştini,
Mirul la bătrâni,
Vinul la norod,
Bună vreme,-n casă,
Boieri, dumneavoastră!
La anu şi la mulţi ani!
Colo-n Câmpul Înverzit

Colo-n câmpul înverzit,
Mica floare-a răsărit.
Maica Sfântă cum venea,
Mica floare mi-o vedea
Şi din gură-aşa grăia:
„Vezi aici, pe braţul meu,
Ţi-L aduc pe Dumnezeu,
Ţi-L aduc pe Dumnezeu!”
Floricica se-nchina
Şi miresme aducea,
Şi miresme aducea.
Şi cu mica floricea
Îi aduc inima mea,
Îi aduc inima mea!
57
Colo-n Josu
Colo-n josu, mai în josu,
Hai, leru-mi, Doamne, hai,
Este-o masă de mătasă.
Dar la masă cine şede?
Maica Sfântă de ceteşte
Şi pe Domnul pomeneşte.
Da-n doile corn de masă?
Se mustră teiul cu bradul:
– Măi, teiule, frate-mi eşti,
Cu mine ce te sfădeşti?
Că eu sunt un lemn de brad,
La toţi oamenii li-s drag,
Meşterii mă târguiesc,
Icoane mă miruiesc,
În biserică mă bagă
Şi tot omul mi se roagă
Şi-n biserică m-or duce,
Tot poporu-şi face cruce.
Colo-n Sus
Colo-n sus şi mai sus,
Colo-n sus şi mai sus,
Este-o dalbă mănăstire,

Este-o dalbă mănăstire,
58
În ea, Maica Precista
Cu-n Cocon ce tot plângea,
Maica din grai Îi grăia,

Maica din grai Îi grăia,
Taci, fiule, nu mai plânge,

Taci, fiule, nu mai plânge,
Că Maica Ţie Ţi-a da,

Că Maica Ţie Ţi-a da,
Şi cheile Raiului,
Şi cheile Raiului,
Raiul sfânt să-l stăpâneşti

Şi cerul să-l moşteneşti,
Colo sus pe-un deal

Colo sus pe-un deal şedeau,
Ciobani oile-şi păşteau,
Şi de sus din ceruri iată,
Că un înger li se-arată
Ciobanii când îl văzură,
Ei de spaimă-ncremeniră,
Iar al Domnului trimis,
59
„Nu vă-nspăimântaţi,
Le-a zis,
Că v-aduc o bucurie,
Vesel azi tot omul fie,
Saltă în văzduh poporul
S-a născut Mântuitorul.
Slavă-n jos şi slavă-n sus,

Slavă pruncului Isus,
Slavă-n sus şi slavă-n jos,
Slavă pruncului Cristos,
Slavă-n cerul cel prea sfânt,
Nouă pace pe pământ.
(Brăişoru, jud. Cluj, informator: Anica Creţu, 75 de ani,

26 decembrie 2005, Cluj-Napoca, culegător: Radu
Creţu.)
Colo-n Sus pe Vremea Ceea

Colo-n sus pe vremea ceea,
În frumoasa Galileea,
O Fecioară vieţuia,
Ce Maria se numea.
Nazaret era oraşul,

Unde îşi avea lăcaşul;
Într-o zi Maria sta,
Singură şi se ruga.
Când deodată ce văzu?

Casa toată se umplu
De-o lumină lucitoare
Ca lumina de la soare.
60
Îngerul Gavril intrase
La Sfânta Fecioară-n casă,
Lângă ea din zbor se-opri,
„Bucură-te! îi grăi.
Tu de daruri încărcată,
Cea mai binecuvântată
Din femei pe-acest pământ,
E cu tine Domnul Sfânt!”
Ea văzând s-a-nspăimântat
Şi-ntru sine s-a-ntrebat:
Doamne, ce-nsemnează oare
Aste vorbe de-nchinare?
Îngerul i-a zis: „Marie,
N-avea teamă, pace ţie!
De la Cel din Cer aflaşi,
Naşte-vei un copilaş.
Fiu al Domnului va fi
Şi Isus se va numi,
Sfânta Lui Împărăţie
Nesfârşită o să fie!”
Colo-n umbra pomilor
Colo-n umbra pomilor,

Pasc oile domnilor,
Linu-i lin şi iară lin,
Frunză verde rozmarin.
– Dar cu ele cine stă?
61
– Este Maica Precistă.
Lângă ea e-un legănel

Cu Copilul Sfânt în el.
Copii Dragi!
Copii dragi, în pripă cu toţii veniţi,
La Bethleem veseli spre iesle grăbiţi,
Căci dulce e vestea cerescului cânt:
Iisus se coboară la noi pe Pământ.
Priviţi-L în iesle cum râde de blând

Şi peste-a lui frunte o stea luminând.
Sărac e veşmântul cerescului crai,
Dar chipu-i orbeşte oştirea din Rai.
Pe paie adoarme copilul ceresc,

Iosif cu Maria cu drag îl privesc.
Păstorii adoră un prunc Dumnezeu,
Iar corul de îngeri Îi cântă mereu.
Plecaţi-vă fruntea şi Lui vă-nchinaţi

Şi toţi cu păstorii pe Prunc adoraţi
Şi Regelui veşnic venit pe Pământ,
Cântaţi-I cu îngeri – un cântec preasfânt.
62
A noastre, deci, inimi primeşte-le-n dar
Şi picură-n ele cerescul tău har
Şi-aprinde cu focu-ţi pe cele ce-s reci,
Ca toate să fie cu Tine în veci.
Copiii Către Moş Crăciun

Moş Crăciun, Moş Crăciun,
Sfântul nostru bun şi drag,
Vei veni şi-n noaptea asta
Să ne baţi în geam şi-n prag.
Vei veni şi-n noaptea asta

La copiii toţi pe rând,
Moş Crăciun cu barba albă
Şi cu zâmbetul tău blând.
Iară noi cu bucurie

Ţi-om aprinde în pom lumini,
Cântând slavă Celui care
Ne-a făcut să fim creştini.
Cântând slavă şi mărire

Lui Isus, te-om aştepta,
Dragă ni-i venirea ta.
63
Copil Iubit
Copil iubit, cu ochi senini,
Tu vii din nou printre străini,
În peşteră, pe paie reci,
Tu capul iarăşi ţi-L apleci.
Dar astăzi magii nu mai vin

Şi nici păstori să-ţi cânte lin:
Copil iubit, cu ochi senini,
Tu vii străin printre străini.
Copil iubit, cu chipul blând,

Te naşti şi azi ca oarecând,
De mii de ani în chip sărman,
Tu vii în lume an de an.
Şi ştii că cei ce-Ţi cântă azi,
Scuipa-vor mâine-al Tău obraz
Şi totuşi, Tu, copil preablând,
Cobori cu anii rând pe rând.
Copil cu suflet plin de dor,
Te-ai coborât de mila lor,
În ieslea rece-ai fost culcat
Şi nimeni nu s-a-nduioşat.
Ai Tăi, Isuse, au venit...
Ei, neştiind, Te-au răstignit,
Iar Tu, cu suflet plin de dor,
Iertând, cereai iertarea lor.
Copil iubit, ceresc hoinar,
Azi baţi la uşi închise iar;
O, Te-am văzut, copil iubit,
Din mii de praguri izgonit!
64
La mii de uşi ai aşteptat,
Dar în zadar... Erai uitat.
Azi tot mai mulţi Te-arunc-afar’,
Ceresc şi sfânt şi drag hoinar.
Şi totuşi, iar sub chip sărman,

Cobori la oameni an de an,
Cu bine răul să-l plăteşti,
Să chemi, să ierţi şi să iubeşti.
Să-mparţi avutul Tău divin,

La cei care la Tine vin;
Murind pe cruce, între hoţi,
S-arăţi cât îi iubeşti pe toţi.
Copil ceresc şi sfânt copil,

Ascuns sub chipul cel umil;
Tu baţi la toţi, dar toţi închid,
Mai reci ca piatra lor din zid!
O, mâine şi ei uşa Ta,

Pe veci închis-o vor afla!
Azi plângi Tu starea-n care zac,
Dar mâine ei vor plânge-n veac!
Copilul cu ochi senini

Tu vii din nou printre streini,
În peşteră pe paie reci,
Tu capul iarăşi Ţi-l apleci…
(O altă imagine tot de la Bacău:)
„Lângă ieslea minunată ne-adunăm,
Când colindul Sfintei Naşteri colindăm.”
65
Doare Fiul lângă-al mamei sân duios,
Soare dulce este faţa lui Hristos.
Corindă
Al Iudeii împărat
Într-o zi poruncă-a dat:
Ca la locul de născare
Să se scrie fiecare.
Iosif şi Sfânta Marie

Mers-au şi ei să se scrie,
De la ei din Galileea,
La Viflaim în Iudeea.
Şi-acolo dacă-au sosit

Mamei ceasul i-a venit.
Cată loc în jos şi-n sus,
Ca să-l nască pe Isus,
Cată loc în sus şi-n jos

Ca să-l nască pe Cristos,
Jaba cată prin cetate
Locurile-s pline toate.
Şi de-acolo au plecat
La o margine de sat,
La un grajd cu două vaci,
La nişte oameni săraci,
Şi-acolo Maria jos

Naşte pe Isus Cristos
Şi-l înfaşă-n cârpe ude,
Că uscate nu-s de unde.
66
Că şi ea de astă dată
A răbdat nevinovată
Şi-i cântăm şi ei duios
Ca şi la Domnul Cristos.
Îi cântăm şi o mărim
Sus în cer să ne-ntâlnim.
Slavă Domnului să fie
De acum până-n vecie!
(Brăişoru, jud. Cluj, informator: Anica Creţu, 75 de ani,

26 decembrie 2005, Cluj-Napoca, culegător: Radu
Creţu.)
Crăciun
Nu e noapte mai frumoasă
Cum e Noaptea de Crăciun,
Când coboară între oameni,
Domnul milostiv şi bun.
Refren:
Bing, bang, bing, bang,
Toate clopotele sună, bing, bang,
Şi anunţă vestea bună, bing, bang,
Azi începe Mântuirea, bing, bang,
Pentru toată omenirea, bing, bang.
Cerul azi e-n sărbătoare
Şi pământul s-a-nnoit,
Căci la noi smerit coboară
Pruncul cel făgăduit.
67
Fiul Tatălui din ceruri,
Azi în lume a venit,
Să ne-aducă împăcarea
Cu părintele iubit.
Să primim cu bucurie
Pruncul Cel Dumnezeiesc,
Care vrea ca să ne facă
Fii ai Tatălui Ceresc.
Căci Isus ne este frate,

Milostiv şi iertător,
Iar prin jertfa de pe Cruce
Ne va fi Mântuitor.
Peste munţi şi peste ape,

Peste dealuri şi câmpii,
Să răsune-n omenire
Vestea sfintei bucurii.
Toată lumea să tresalte

În cântări şi armonii,
Dumnezeu ne este Tată,
Noi suntem ai Săi copii.
Crăciunul
Răsună blând spre seară
Căci vine, vine iară
Hristos pe-acest pământ.
68
Refren: Tânărul Crai cu mult alai,
Vine din cer, hai, leru-i ler!
La orişicare casă
S-aud colindători,
Colinda lor frumoasă
Răsună până-n zori.
Tânărul Crai cu mult alai,

Sculaţi creştini degrabă

Şi-aduceţi-I prinos
Copilului Hristos.

El vine,-n leagăn verde,

De îngeri albi purtat,
Să scape lumea-ntreagă

Creştine, Ce S-a Întâmplat?

Creştine, ce s-a întâmplat?
C-a fost atâta zarvă-n sat
Şi toată noaptea vuiet mare,
Ce vă făcea să repetaţi
69
Aceeaşi veselă chemare:
Sus, sus păstori, sculaţi, sculaţi!

Ce vrei, creştine, tu nu ştii,

Că e ţesut din bucurii
De azi-nainte viitorul.
Ce ne făcea să repetăm
Că s-a născut Mântuitorul
La noi în sat, la noi în sat.
La noi în sat, în Betleem!

La noi în sat, în Betleem!
Veniţi, creştini, să ne-adunăm,

Şi lui Isus doar să-i cântăm,
Că astăzi a venit în lume,
Cu îngerii din cer de sus,
Din mii de piepturi să răsune,
Osana întru cei de sus.
Osana întru cei de sus!

Osana întru cei de sus!
Creştinilor, astăzi
Creştinilor, astăzi cu bucurie,
Să mergem, să mergem la Bethleem,
Celui ce scapă lumea de robie
Să-i zicem toţi: Osana!
Să-i zicem toţi: Osana Prunc Iisus!
70
Păstorii spre grajdu-I, iute se-ndreaptă

Mânaţi de un înger din înălţimi,
Pruncul din iesle, blând pe toţi ne-aşteaptă,
Pe-Acel ce cu Tatăl, Domn din veci ne este,

În fiinţa omenească veniţi să-L privim,
Braţul puternic, faşa-L stăpâneşte,
Pe fânul din iesle tremură şi plânge,

Luându-L în braţe, să-L încălzim,
Lui să-I dăm viaţa, sufletul şi sânge,
Creştinilor, noi astăzi...

Creştinilor, noi astăzi un praznic mare-avem,
Ca să-L putem cunoaşte, veniţi la Viflaim!
Ca să-L putem cunoaşte, veniţi la Viflaim!
Că a născut în lume pe-Acel ce-L aşteptăm,
71
Maria Maica Sfântă, veniţi ca să-L vedem!
Maria Maica Sfântă, veniţi ca să-L vedem!
Pe paie, între vite, Isus este străin,

Să-I ducem şi noi daruri, veniţi la Viflaim!
Să-I ducem şi noi daruri, veniţi la Viflaim!
Creştinilor, noi astăzi degrabă s-alergăm,

Spre-a noastră mântuire, veniţi la Viflaim!
Spre-a noastră mântuire, veniţi la Viflaim!
Creştinilor, Noi Astăzi

Creştinilor, noi astăzi,
Un praznic mare-avem,
Ca să-L putem cunoaşte,
Veniţi la Viflaim!
Că s-a născut în lume,
Pe-Acel Ce-l aşteptăm,
Pe Maica Mama Sfântă
Veniţi ca să-i vedem!
Pe paie înzdrelite,
Iisus este străin,
Să-i ducem şi noi daruri,
Veniţi la Viflaim!
Să mergem cu păstorii
Şi să Îl preamărim,
Căci pentru noi El s-a născut,
Veniţi la Viflaim!
72
Cu Bucurie să Cântaţi
Cu bucurie să cântaţi,
Căci s-a născut Iisus,
Lui să-I cântaţi, să-L lăudaţi,
Pământ şi cer de sus!
Biserica îşi va primi

Iisus supremul Domn,
În inimă toţi oamenii
Lui să-i găsească loc.
Pe-al Său popor cu dragoste

El îi va cârmui,
Cei mântuiţi Îl vor slăvi
Pe El Îl vor slăvi.
Cu Largi Priviri
Cu largi priviri păste cătun,
De negură cuprins,
Coboară-n lume Moş Crăciun
Cu flori de gheaţă nins.
E sărbătoare şi e joc
În casa ta acum,
Dar sunt bordeie fără foc,
Şi-acum te las, fii sănătos
Şi vesel de Crăciun,
Dar nu uita când eşti voios,
Creştine, să fii bun!
73
(Auzită de la Otilia Borţig şi Jenica Borţig, învăţătoare în
Brăişoru, jud. Cluj, de către Teofil Creţu, la întoarcerea sa
din Refugiul în România, din Transilvania, vremelnic ocupată
samavolnic de hoardele hortysto-naziste, în anul 1945,
decembrie. Informator: Teofil Creţu, 81 de ani, culeasă de
Radu Creţu, Cluj-Napoca, 26 decembrie 2005.Variantă mai
scurtă la ”Cântec de Crăciun”.)
Culcă-Te-Mpărat Ceresc
Culcă-te-mpărat ceresc,
Culcă-te-mpărat ceresc
În sălaş dobitocesc,
În sălaş dobitocesc!
Culcă-te pe fân uscat,

Culcă-te pe fân uscat,
De îngeri înconjurat,
De îngeri înconjurat!
De îngeri şi de păstori,
De îngeri şi de păstori,
În mâini cu cununi de flori,
În mâini cu cununi de flori!
Slavă-n cer lui Dumnezeu,

Slavă-n cer lui Dumnezeu,
C-a trimis pe Fiul Său,
C-a trimis pe Fiul Său!
Slavă-n cer şi pe pământ,

Slavă-n cer şi pe pământ,
C-a trimis pe Fiul Sfânt,
C-a trimis pe Fiul Sfânt!
74
D-auzi, Gazdă
D-auzi, gazdă, ori n-auzi,
Toaca-n cer şi slujba-n Rai,
Toaca-n cer cum o bătea,
Slujba-n Rai cum o făcea,
Slujba-n Rai cum o făcea,
Dumnezeu cum cuvânta,
Maica Sfântă se ruga...
Şi să stai să tot priveşti,
Cum făcea slujbe cereşti,
Îngerii, ţiind stâlpări,
Cântau sfintele cântări,
Pentru-n Fiu ce s-a născut,
Domnul nost’ fără-nceput,
Cum lumini-L lumina,
Cum cobuze răsuna,
Că s-a născut pe pământ
Fiul Tatălui Cel Sfânt.
De Raze Mii Străluceşte Pomul

De raze mii străluceşte pomul
Şi lin se clatină uşor.
Să fi şoptit cum zice Domnul
O bucurie tuturor.
Să fi şoptit cum zice Domnul
O bucurie tuturor.
Doi îngeri, iată, din cer coboară

Şi lângă pom au îngenuncheat.
Se-nchină-n taină şi apoi zboară
75
Spre cerul cel îndepărtat.
Se-nchină-n taină şi apoi zboară
Spre cerul cel îndepărtat.
Copiii plini de bucurie,

Privirile spre pom ţintesc.
Bătrânii plini de mulţumire,
Cu lacrimile-n ochi privesc.
Bătrânii plini de mulţumire,
Cu lacrimile-n ochi privesc.
Deschide Uşa, Creştine!

Deschide uşa, creştine,
Că venim şi noi la tine,
La mulţi ani, mulţi ani cu bine!
Noi la Viflaim am fost,

Noi la Viflaim am fost,
Unde s-a năsut Cristos,
Şi-am văzut şi pe-a Sa Mamă,

Pe care Maria-o cheamă,
Cum umbla din casă-n casă,

Ca pe fiul său să nască,
76
Umbla-n jos şi umbla-n sus,
Umbla-n jos şi umbla-n sus,
Ca să-L nască pe Isus,
Umbla-n sus şi umbla-n jos,

Ca să-l nască pe Cristos,
Tot umblând găsi apoi,

Tot umblând găsi apoi
Un staul mândru de oi,
Îngerii din cer coboară,

Îngerii din cer coboară
Staulul de-l înconjoară,
Îngerii cu flori în mână,

Îngerii cu flori în mână,
Împletesc mândră cunună,
Pe cunună-i scris frumos,

Pe cunună-i scris frumos,
Astăzi S-a născut Cristos,
Pe cunună-i scris aşa,

Pe cunună-i scris aşa,
Că S-a născut Mesia,
77
Care cu puterea Sa,
Care cu puterea Sa,
Va împărăţi lumea.
La mulţi ani cu sănătate!
Deschide Uşa, Creştine!

Că venim din nou la tine,
Că venim din nou la tine.
Drumu-i greu şi-am obosit,

De departe am venit
Şi la Viflaim am fost,
Unde S-a născut Hristos.

Pe care Maria-o cheamă,
Ca pe Fiul Sfânt să-L nască.
Umbla-n jos şi umbla-n sus

Ca să-L nască pe Iisus,
Ca să-L nască pe Hristos.
Mai târziu, găsi apoi,

Un staul frumos de oi
Şi acolo, pe fân, jos,
S-a născut Domnul Hristos.
78
Cete de îngeri coboară,
Staulul de-l înconjoară,
Îngerii, cu flori în mână,
Împletesc mândră cunună.
Pe cunună-i scris frumos:

„Astăzi S-a născut Hristos
Care cu puterea Sa
Mântui-va El lumea!”
Din An în An
(variantă la „Cântec de Crăciun”)
Din an în an sosesc mereu

La geam cu Moş Ajun;
E ger cumplit şi drumu-i greu,
Da-i obicei străbun.
Azi cu strămoşii cânt în cor

Colindul sfânt şi bun,
Tot moş era şi-n vremea lor
În casa ta acum,
Dar sunt căsuţe fără foc
Şi-i sara de Crăciun.
Acum te las, fii fericit

Dar nu uita, când eşti voios,
79
Din An în An
(variantă la „Cântec de Crăciun”)
Din an în an sosesc mereu

La geam cu Moş Ajun;
Da-i obicei străbun.
Azi cu strămoşii cânt în cor
Colindul sfânt şi bun,
Tot moş era şi-n vremea lor
În casa ta acum;
Nu-i nici o casă fără foc
În seara de Crăciun.
Şi-acum te las, fii sănătos
Dar nu uita, când eşti voios,
Din Raiul Cel Luminos

Din Raiul cel luminos
A pornit astăzi Cristos,
Înconjurat de îngeraşi
Ca să-şi caute lăcaş.
Soare, lună, mii de stele

Străluceau mai cu putere,
Toate-n lume au săltat
De Isus când au aflat.
80
Numai omul păcătos
Le face toate pe dos,
El uşa a încuiat,
Lăcaş Domnului n-a dat.
Iară noi astăzi venim,

Oameni buni să vă vestim
C-asta-i seara de Crăciun,
Precum îngerii ne-o spun.
Voi să staţi să privegheaţi,

Pe Domnul să-L aşteptaţi,
Că vine cu îngeraşi,
Ca să-şi caute lăcaş!
Doamne, A Tale Cuvinte

Doamne, a Tale cuvinte,
Care s-au scris mai-nainte
S-au împlinit, precum scrie
Moise la Cartea întâie.
O, minune! O, minune!
De la Răsărit răsare
O stea cu lumină mare:
Razele îşi răspândeşte,
Pe trei crai povăţuieşte.
Steaua magilor vesteşte,

Viflaimul îi primeşte,
Şi din prorocia rară,
Pe Mesia îl aflară.
81
Lăudând întru mulţime,
Mărire întru ’nălţime,
Pe pământ împăciuire,
La oameni bună-nvoire,
Domnuleţ şi Domn din Cer

Mare-i seara de-astă seară,
Şi nu-i seara de-astă seară,
Domnuleţ şi Domn din Cer,
Ci e seara lui Crăciun,

Lui Crăciun celui bătrân,
Când s-a născut Fiul Sfânt,
Fiul Sfânt pe-acest pământ.
Fiul plânge, stare n-are,

Pe braţele Maicii Sale.
Ne-nchinăm cu sănătate
Tot de bine s-aveţi parte,
Hristos să vă dea de toate,
Viaţă lungă, sănătate!
Domn, Domn Să-nălţăm

Am plecat la colindat,
Domn, Domn să-nălţăm,
82
C-au plecat la vânătoare
C-au vânat un iepuraş,
Să facă din pielea lui
Veşmânt frumos Domnului.
Domn, Domn Să-nălţăm!

Domnul Isus Cristos

Nouă azi ne-a răsărit,
Domnul Isus Cristos,
Mesia cel mult dorit,
Din fecioară S-a născut,
Şi cu lapte S-a crescut,
Cu scutece S-a înfăşat,
Şi în braţe S-a purtat,
Domnul Isus Cristos.
Cum e robul, S-a smerit,
Şi pe noi ne-a mântuit,
Domnul Isus Cristos!
83
Dormiţi, Domni...!
Dormiţi, Domni, dar nu dormiţi,
…Faceţi focul cam (şie) mai mare
Şi-mi aprinde o lumânare
Şi-o candelă la icoană
Şi-mi ieşiţi şi până afară
De îl vedeţi pe Hristos,
Cum vă vine de frumos,
De frumos,
De cuvios,
Cu veşmânt mohorât,
Lungu-i până în pământ,
Cam din spate, cam din piept,
Scris mi-e luna şi soarele,
Între amândoi umerei
Scris mi-s doi luceferei,
Mâna stângă, cruce-mi duce,
Şi-n cea dreaptă busuioc,
Crucea e a bătrânilor
Busuiocul fetelor,
Sănătate tuturor”.
Am plecat să colindăm
Am plecat să colindăm,
C-au plecat la vânătoare
84

Domnul Nostru
Domnul nostru pe pământ azi a venit,
Mântuirea lumii s-a înfăptuit.
Refren:
Cântă făptura toată,
Căci lumii se arată
Pruncul Sfânt la Bethleem.
Oşti de îngeri se coboară pe pământ,

Într-un glas Îl preamăresc pe Cel preasfânt.
În nespusa Lui iubire Dumnezeu

A trimis în lume chiar pe fiul Său.
85
Vin păstori trimişi de îngeri la Iisus,
Ei se-nchină Domnului venit de sus.
Haideţi, fraţi, cu îngeraşii să-I cântăm,

Cu păstorii Pruncului să ne-nchinăm.
Nu uitaţi că, pe altar, El stă cu noi

Şi rămâne până-n Ziua de Apoi.
În credinţă şi nădejde să-l iubim,

Ca, şi în cer, alăturea cu El să fim.

Mare-i seara de-astă seară,
Domnuleţ şi Domn din Cer!
Şi nu-i seara de-astă seară,
Ci e seara lui Crăciun,
Lui Crăciun celui bătrân,
Când s-a născut Fiul Sfânt,
Fiul Sfânt pe-acest pământ!
Fiul plânge, stare n-are,

Domnuleţ şi Domn din Cer.
Pe braţele Maicii Sale,
Ne-nchinăm cu sănătate:
Tot de bine s-aveţi parte,
Cristos să vă dea de toate,
Viaţă lungă, sănătate!
86
Ăstor feţe ne-nchinăm,
Dormi, Iisuse, Calm şi Lin

Dormi, Iisuse, calm şi lin!
Îngeraşi din ceruri vin
Să-ţi aducă flori şi stele,
Să te-mbraci frumos cu ele.
Dormi, Iisuse, cald şi lin!
Îngeraşi din ceruri vin!
Ciobănaşi cu pas uşor

Vin să-ţi cânte cântul lor;
Vin cu mieii lângă Tine
Ca să-ţi fie cald şi bine.
Ciobănaşi cu pas uşor,
Vin să-şi cânte cântul lor!
Mama îi primeşte blând,

Bucurie mare-având.
Le arată-al Ei odor
Şi primeşte darul lor.
Mama îi primeşte blând,
Bucurie mare-având!
87
El Va Aduce Pacea
El va aduce pacea peste pământ,
O pace fără sfârşit,
Domnia Lui se va întări
Peste popoarele lumii.
Aliluia,
Aliluia,
Aliluia,
Aliluia!
Neamuri umbla-vor în lumina Lui,

În razele Sale,
La El veni-vor din depărtări
Să caute mântuire.
Aliluia,
Aliluia,
Aliluia,
Aliluia!
Floricica
Colo-n câmpul înverzit
Mică floare-a răsărit.
Maica Sfântă cum venea,
Mica floare mi-o vedea
Şi din gură-aşa grăia:
Vezi aici pe braţul meu,

Ţi-l aduc pe Dumnezeu,
Ţi-l aduc pe Dumnezeu!
88
Floricica se-nchina
Şi miresme aducea,
Şi miresme aducea!
Şi cu mica floricea
Îi aduc inima mea,
Îi aduc inima mea!
Florile Dalbe
Flori dalbe de măr,
Noi umblăm să colindăm!
Şi colaci să căpătăm,
Şi colaci nu căpătăm.

Noi umblăm să colindăm!
Scoală, gazdă, nu dormi,

Scoală, gazdă, nu dormi,
Că nu-i vremea de durmit,
Ci-i vremea de veselit.
Scoală, gazdă, suflă-n foc,

Ne aruncă câte-un coc,
Că tu coc de nu ni-i da,
Altu’ nu ţi-om colinda.
Şi-o coşarcă de mere,

Să ne veselim cu ele;
89
Şi-o coşarcă de nuci,
Să ne joace bieţii prunci.
Florile Dalbe
(Ia, sculaţi, sculaţi boieri!)
Ia, sculaţi, sculaţi boieri,

Florile dalbe de măr dulce.
Că vă vin colindători,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
Florile dalbe.
Şi v-aduc pe Dumnezeu,
Florile dalbe de măr dulce,
Florile dalbe,
Să vă apere de rău,
Florile dalbe de măr dulce.
Florile dalbe.
Dumnezeu adevărat,
Florile dalbe de măr dulce
Florile dalbe,
Soare-n raze luminat,
Florile dalbe.
Că pe cer s-a arătat

Florile dalbe,
Un luceafăr de-mpărat,
Florile dalbe.
90
Florile Dalbe
(Ia, sculaţi, voi, boieri mari)
Ia, sculaţi, voi, boieri mari,
Florile dalbe!
Ia sculaţi, români plugari,
Florile dalbe!
Florile dalbe!
Florile dalbe!
Florile dalbe!
Să vă mântuie de rău,
Florile dalbe!
Dumnezeu adevărat,
Florile dalbe!
Soare,-n raze, luminat,
Florile dalbe!
Florile Dalbe
(Sculaţi, sculaţi boieri mari)
Sculaţi, sculaţi boieri mari,

Florile dalbe!
Sculaţi, sculaţi boieri mari!
Florile dalbe!
Florile dalbe!
91
Florile dalbe!
Florile dalbe!
Să vă apere de rău,
Florile dalbe!
Dumnezeu adevărat,
Florile dalbe!
Soare,-n raze, luminat,
Florile dalbe!
Florile Dalbe
(Astă seară-i seară mare)
Astă seară-i seară mare,
Florile dalbe.
Seară mare-a lui Crăciun,
Florile dalbe.
Când s-a născut Domnul bun,
Florile dalbe.
Florile dalbe.
Pe-astă noapte-ntunecoasă,
Florile dalbe.
Pe cărare luminoasă,
Florile dalbe.
Nimerirăm l-astă casă,

Florile dalbe.
L-astă casă, l-ast domn bun,
Florile dalbe.
92
Înainte ne ieşi,
Florile dalbe.
Şi frumos ne dărui
Florile dalbe.
C-un colac de grâu curat,
Florile dalbe.
C-aşa-i legea din bătrâni,
Florile dalbe.
Din bătrâni, din oameni buni,
Florile dalbe.
Bună vremea-n astă casă,

Florile dalbe.
La mulţi ani cu sănătate,
Florile dalbe.
Că-i mai bună decăt toate,
Florile dalbe.
Florile Dalbe
(Ia sculaţi voi, gazde mari)
Ia sculaţi voi, gazde mari,

Florile dalbe.
Ia sculaţi, români plugari,
Florile dalbe.
Florile dalbe.
Florile dalbe.
Florile dalbe.
93
Florile dalbe.
Dumnezeu adevărat,
Florile dalbe.
Florile dalbe.
Florile Dalbe
(Sculaţi, gazde, nu dormiţi!)
Sculaţi, gazde, nu dormiţi,

Florile dalbe,
Vremea e să vă treziţi,
Florile dalbe!
Casa să v-o aranjaţi,

Florile dalbe,
Şi masa s-o încărcaţi,
Florile dalbe!
Că umblăm să colindăm,
Florile dalbe,
La mulţi ani să vă urăm,
Florile dalbe!
Să trăiţi, să-ntineriţi,
Florile dalbe,
Pentru mulţi ani fericiţi,
Florile dalbe!
Şi la anul vom veni,

Florile dalbe,
94
Numai dacă ni-ţi pofti,
Florile dalbe!
Şi mai multe vom ura,

Florile dalbe,
Un cocuţ dacă ni-ţi da,
Florile dalbe!
Şi colinda nu-i mai multă,

Florile dalbe,
Să trăia’ cine ascultă,
Florile dalbe!
Şi colinda-i atâta,
Florile dalbe,
Cine-ascultă să trăia’,
Florile dalbe!
Fluierul Cel Păstoresc

Fluierul cel păstoresc
Cântă imn dumnezeiesc
Cu glas dulce mângâios,
Că azi s-a născut Cristos.
Veniţi dar la Viflaim,

Lucru mare să vedem,
Pe al lumii Împărat
În iesle de fân culcat.
Şi trei regi mânaţi de dor,

Lăsând ţări în urma lor,
După stea călătoresc
Să găsească Prunc ceresc.
95
Şi-au mers până au stătut,
Unde era Prunc născut
Şi-nţelegând că-i Cristos,
S-au închinat până jos!
Veniţi cu toţii să serbăm,

Voioşi să ne bucurăm,
Că astăzi în lume jos
S-a născut Domnul Cristos.
Gloria!
Îngerii pe-a noastre plaiuri
Au adus un cânt frumos
Ce răsună-n mii de glasuri,
Sfânt ecou în vale jos;
Gloria in excelsis Deo!

Păstoraşi în sărbătoare
Ce lumină pe pământ
În a nopţii beznă mare
Pentru cine-atâta cânt?

Îngerii ne dau de ştire
Că Isus cel mult dorit
Pentru-a noastă mântuire
Pe pământ azi a venit.
96
Preamărit atunci să fie
De tot neamul omenesc
Şi tot omu-n bucurie
Zică-i cântul îngeresc:

Hai, Leru-i Ler!

Răsună blând spre seară
Căci vine, vine iară
Hristos pe-acest pământ.
Refren:
Tânărul crai
Cu mult alai
Vine din cer,
Hai lerui-i ler!
La orişicare casă
Se-aud colindători,
Cântarea lor frumoasă
Răsună până-n zori!
Sculaţi boieri degrabă

Şi-aduceţi-I prinos
Copilului Hristos.
97
El vine-n leagăn verde
De îngeri albi purtat,
Să spele lumea toată
Sculaţi copii degrabă,

În calea lui cântaţi,
Cu cei buni este Domnul,
Sculaţi copii, sculaţi!
Ia, Sculaţi, Boieri Mari!

Ia, sculaţi, boieri mari,
Florile dalbe,
Sculaţi, voi, români plugari,
Florile dalbe,
Florile dalbe,
Florile dalbe,
Şi v-aduc pe Dumnezeu
Florile dalbe,
Să vă mântuie de rău;
Florile dalbe,
Un Dumnezeu nou-născut
Florile dalbe,
Cu flori de crin învăscut,
Florile dalbe.
Dumnezeu adevărat,
Florile dalbe,
Florile dalbe.
98
Sculaţi, sculaţi, boieri mari,
Florile dalbe,
Sculaţi, voi, români plugari,
Florile dalbe.
Că pe cer s-a arătat,

Florile dalbe,
Un luceafăr de-mpărat,
Florile dalbe,
Stea comată strălucită,
Florile dalbe,
Pentru fericiri menită,
Florile dalbe.
Iată lumea că-nfloreşte,

Florile dalbe,
Pământul că-ntinereşte,
Florile dalbe,
Cânt prin luncă turturele,
Florile dalbe,
La fereastră rândunele,
Florile dalbe.
Şi-un porumb frumos, leit,

Florile dalbe,
Dinspre apus a venit,
Florile dalbe,
Floare dalbă a adus,
Florile dalbe,
Şi la căpătâi s-a pus,
Florile dalbe.
El vă zice să trăiţi,
Florile dalbe,
Întru mulţi ani fericiţi,
99
Florile dalbe,
Şi ca pomii să-nfloriţi,
Florile dalbe,
Şi ca ei să-mbătrâniţi,
Florile dalbe.
Ia, Sculaţi, Voi, Boieri Mari!

Ia, sculaţi, voi, boieri mari,
Florile dalbe,
Ia sculaţi români plugari,
Florile dalbe.
Florile dalbe,
Florile dalbe.
Florile dalbe,
Florile dalbe.
Dumnezeu adevărat,
Florile dalbe,
Soare-n raze luminat
Florile dalbe.
Noi vă zicem să trăiţi,

Florile dalbe,
Florile dalbe.
100
Iată vin colindătorii
Iată vin colindătorii,
Florile-s dalbe!,
Florile-s dalbe!
Şi ei vin mereu, mereu,

Florile-s dalbe,
Şi ne-aduc pe Dumnezeu,
Florile-s dalbe!
Dumnezeu adevărat,
Florile-s dalbe,
Florile-s dalbe!
Iată Vin Colindători!

(T. Brediceanu)
Iată vin colindători,
Zorile-s dalbe!
Noaptea pe la cântători!
Zorile-s dalbe!
Şi ei vin mereu, mereu,

Zorile-s dalbe!
Şi-L aduc pe Dumnezeu!
Zorile-s dalbe!
Dumnezeu adevărat,
Zorile-s dalbe!
Soare-n raze luminat!
Zorile-s dalbe!
101
Iisus şi Fecioara
Leagăn verde-n flori,
Împletit frumos,
Fecioara-L culca pe Iisus Hristos.
El gungurea, porumbel fără vină!
Maica-L legăna şi-i cânta cu dor
Un cântec străvechi,
Ce pe prunci alină.
Dar Copilul Sfânt
Mai cu zor plângea.
– Drag Iisus,
Maica grăi către El,
Adormi fără griji,
Tu, alb Mieluşel,
Adormi că-i târziu.
Lumina se stinge
Şi-al nopţii văl
Peste tot s-a-ntins;
Adormi, dragul meu,
Maica Ta veghează!
Blândul Prunc Iisus

Tot n-a adormit;
Dar când Maica Sa,
Cu al ei cald sărut
Grăi către El,
Cu glasul pierdut:
– Nu vrei Tu să dormi,
Maica Ta suspină;
Plânge a Ta Maică,
Dragul meu odor!
Şi lacrima caldă, simţind s-alină,

Pruncul Sfânt Iisus adormi uşor.
102
Închinarea Păstorilor
Florile dalbe,
Pe Dumnezeu căutăm,
Florile dalbe.
Alergarăm şi-L aflarăm,
Florile dalbe,
În iesle la boi născut,
Florile dalbe.
Vântul dulce tragănă,
Florile dalbe,
Pruncul de mi-L leagănă,
Florile dalbe.
Ploaia caldă Fiul scaldă,
Florile dalbe,
Neaua ninge, nu-l atinge,
Florile dalbe.
Pruncul mâinile-şi întinde,
Florile dalbe,
Maica Sfântă le sărută,
Florile dalbe.
La pământ plecându-ne,
Florile dalbe,
Şi noi sărutându-le,
Florile dalbe.
Bucuroşi să-l prăznuim,
Florile dalbe,
Cu daruri să-L dăruim,
Florile dalbe.
103
Cu stele albe de flori,
Florile dalbe,
Şi-o oaie cu miel prior,
Florile dalbe.
Îngerul Gavril Coboară

Îngerul Gavril coboară
Pe-a cerului mândră scară,
La Fecioara Maria,
Care sta şi se ruga,
Iară el aşa zicea:
„Bucură-te chip curat,
Bucură-te, o, Marie,
Că vei naşte-n feciorie,
Pe al lumii Împărat,
Mesia cel aşteptat.”
(Culeasă de la cantorii din comuna Măhaci, jud. Cluj,

Partenie Popa şi Ilarie Bărduţ, în Puşcăria din Gherla,
anul 1960, de către Teofil Creţu, informator Teofil Creţu,
81 de ani, consemnată la Cluj-Napoca, 26 decembrie
2005, de către Radu Creţu.)
Inima Vă Cântă
Refren:
Inima va cânta veselă mereu:
Gloria, gloria, în cer lui Dumnezeu.
Fraţilor, tuturor, pace ne-a adus,
Copilaş drăgălaş venit la noi de sus.
104
Noaptea când păstorii rând pe rând veghează,
O lumină mare îi înfricoşează,
Dar din cer un înger vine cu solia:
Bucuraţi-vă cu toţii, s-a născut Mesia!
Pleacă deci păstorii pe Copil să-L vadă,

„Bun venit” să-I spună, în genunchi să-I cadă,
Lângă ieslea Sfântă este şi Maria,
Ei se bucură văzându-L pe al lor Mesia.
Cine crede-n Domnul, cine îl primeşte,

Viaţa lui divină din belşug primeşte,
Iară după moarte are bucuria
Dea-l avea chiar faţă-n faţă toată veşnicia.
Îngerul a Alergat
Îngerul a alergat
Şi Fecioarei a strigat:
O, tu cea plină de dar,
Nu te-ntrista cu amar.
Că Fiul Tău Cel Preasfânt

A înviat din mormânt
Şi pe morţi a ridicat,
Izbăvindu-i de păcat.
Cântaţi, popoare, cântaţi,

Şi-n Domnul vă desfătaţi!
Veseleşte-te acum,
Noule Ierusalim!
105
Că mărirea lui Cristos,
Ca un soare luminos,
Peste tine-a răsărit
Şi-a strălucit preaslăvit.
Saltă, Sioane, glas dând,

Şi te bucură cântând.
Iar tu curată ce eşti,
Maica luminii cereşti.
Saltă, acuma, Cinstită,

Şi te bucură, Sfinţită,
Veseleşte-te curată,
De al Tău Fiu înviat!
În Oraşul Bethleem
În oraşul Bethleem,
Veniţi toţi, ca să vedem,
Că astăzi ni s-a născut
Domnul cel făr-de-nceput
Şi astăzi s-a împlinit
Pre cum a fost prorocit.
Că se va naşte Cristos,
Mesia chip luminos,
Din Fecioara Maria.
Trei Crai de la Răsărit
La-nchinare au venit,
Daruri scumpe aducând.
Şi cu îngerii cântând:
Mărire lui Dumnezeu,
Lui Cristos, Fiului său!
106
În Sălaşul lui Crăciun
În sălaşul lui Crăciun,
Hai ler, Doamne ler!
S-a născut un Domn preabun,
S-a născut un Domn frumos,
Numele lui e Cristos,
Noi umblăm şi-L căutăm,
Hai ler, Doamne ler
Şi de Dânsul întrebăm,
Că-i copilul cerului,
Şi Domnul pământului.
În Tăcerea Nopţii
În tăcerea nopţii,
Un sol îngeresc
Se coboară către
Neamul păstoresc.
El vesteşte fericirea
Pentru-ntreagă omenirea;
Căci Mântuitorul
Astăzi s-a născut.
107
La această veste,
Toţi într-un cuvânt,
Păstoraşii pleacă
Prin al nopţii vânt.
Şi mergând cu bucurie,
Ei găsesc în sărăcie
Un copil în iesle
Dulce şi frumos!
La Fântână, în Grădină
La fântână, în grădină,
Sunt doi meri într-o tulpină,
Sunt doi meri într-o tulpină;
La tulpină depărtaţi,
La vârfuri împreunaţi,
La vârfuri împreunaţi;
Iar în vârful merilor,

Merilor şi florilor,
Merilor şi florilor,
Este-un leagăn de mătase,

Împletit frumos în şase,
Iar în leagăn stă Iisus,
Pruncul Sfânt trimis de sus,

E trimis de Dumnezeu
Să ne mântuie de rău.
108
La Marginea Râului Iordan
La marginea râului,
În apa Iordanului
Vedeţi lucruri minunate /bis
De toţi sfinţii lăudate. /bis
Azi Cristos în Iordan

Se botează de Ioan,
Astăzi şi sfântul Ioan /bis
Vine către Iordan. /bis
Şi dacă s-apropia,
Domnul Cristos îi grăia:
„Vino, Ioane, de cutează /bis
Şi vino de mă botează!” /bis
Atunci Ioan a cutezat

Şi mâna şi-a ridicat,
Pe Cristos l-a botezat /bis
În Iordanul cel curat. /bis
După ce s-a botezat,

Iordanul s-a înturnat,
Pe noi toţi ne-a dezlegat /bis
De blestem şi de păcat. /bis
La Nunta Ce S-a Întâmplat

La nunta ce s-a întâmplat
În Cana Galilei,
Fost-a şi Iisus chemat,
109
În Cana Galilei,
Şi vrând, trişti, a nu-i lăsa,
În Cana Galilei,
A venit cu Maica Sa,
În Cana Galilei.
Şezând la masă şi bând,
În Cana Galilei,
Băutura n-ajungând
În Cana Galilei,
Şi câţi la masă sta,
În Cana Galilei,
În tăcere se uita,
În Cana Galilei,
Necutezând a-ntreba,
În Cana Galilei,
De mai este vin, au ba,
În Cana Galilei,
Iară Mama lui Iisus,
În Cana Galilei,
Văzând că n-au vin de-ajuns,
În Cana Galilei,
Zice: „Fiul meu iubit,
În Cana Galilei,
Vinul li s-a isprăvit,
În Cana Galilei!”
Iară Iisus s-a sculat,
În Cana Galilei,
Şi slugile le-a chemat,
În Cana Galilei.
Şase vase de-apă-au pus,
În Cana Galilei,
Şi le-aumplut până sus,
În Cana Galilei.
Cristos le-a binecuvântat,
În Cana Galilei,
110
Apa-n vin s-a preschimbat,
În Cana Galilei.
Şi-a zis să dea-ntâi la nun,
În Cana Galilei,
Să guste vinul, de-i bun,
În Cana Galilei.
Iar nunul dac-a gustat,
În Cana Galilei,
Cu glas mare a strigat,
În Cana Galilei:
„Ceia ce fac mese mari,
În Cana Galilei,
Dau întâi vinuri mai tari,
În Cana Galilei,
Şi dacă se veselesc,
În Cana Galilei,
Şi de cel mai prost primesc,
În Cana Galilei.
Iar noi, cel prost am băut,
În Cana Galilei,
Şi pre cel bun am ţinut,
În Cana Galilei.”
Atunci toţi au cunoscut,
În Cana Galilei,
Cum că Cristos s-a născut,
În Cana Galilei.
La Poartă la Ţarigrad
La poartă la Ţarigrad,
Ziurel de ziuă!
Şade-un fecior de-mpărat,
Ziurel de ziuă!
111
Cu păruţu’ retezat,
Ziurel de ziuă!
În cârjuţă rezemat,
Ziurel de ziuă!
Unde s-a născut Cristos,

Ziurel de ziuă!
Mesia chip luminos,
Ziurel de ziuă!
Sus în deal la Galileu,

Ziurel de ziuă!
La casa lui Dumnezeu,
Ziurel de ziuă!
Mititel şi-nfăşăţel,
Ziurel de ziuă!
Faşa-i dalbă de mătase,
Ziurel de ziuă!
Scutecel în bumbăcel,
Ziurel de ziuă!
Legănel de aurel,
Ziurel de ziuă!
Ploaia plouă de mi-l scaldă,

Ziurel de ziuă!
Neaua ninge, nu-l atinge,
Ziurel de ziuă!
Vântul trage cam de-alin,

Ziurel de ziuă!
De-l leagănă chitilin,
Ziurel de ziuă!
112
La fereastră, cruce-n masă,
Ziurel de ziuă!
Rămâi gazdă, sănătoasă,
Ziurel de ziuă!
La Viflaim, Colo-n Jos

La Viflaim, colo-n jos,
Cerul arde luminos,
Preacurata
Naşte astăzi pe Cristos.
Naşte-n ieslea boilor,

Pe-mpăratul tuturor,
Preacurata
Stă şi plânge-ncetişor.
N-are scutec de-nfăşat,

Nici hăinuţe de-mbrăcat,
Preacurata,
Pentru pruncul de-mpărat.
Nu mai plânge, Maica mea, (se zice de 3 ori)

Scutecele noi ţi-om da.
Preacurata
Pruncul sfânt de înfăşa.
La Viflaim, colo-n jos,

Cerul arde luminos,
Preacurata
Naşte astăzi pe Cristos.
113
Laude-Se Tot Cuvântul
Mărire-ntru cele-nalte,
Toate stelele să salte;
Salte cerul şi pământul,
Laude-se tot cuvântul.
Întru cei de sus mărire,

La oameni bună-nvoire,
Pe pământ să fie pace
Cu minunea ce se face.
Toţi să-L lăudăm, cântându-L

Şi prea bine cuvântându-L
Pe Cela ce ne arată
Lumina cea neînserată.
Că s-a născut, mult sfinţită,

Sămânţa cea răsărită
Din a Duhului Sfânt rouă,
Mult folositoare nouă,
Din brazda cea nearată,

Din Maria Preacurată,
Ce este Isus Cristos,
Domnul lumii de folos.
Leagănul Lui Isus

Acolo sus, pe-un deal frumos,
Unde-i cerul luminos,
Într-un leagăn stă culcat
Fiul Maicii înfăşat.
114
Ref.: Leagăn verde, legănel,
Tot din lemn de păltinel.
Raza blând-a soarelui

Scaldă faţa Domnului.
Pruncul de mi-L leagănă.
Cântă îngerii în cor,

Să vestească tuturor:
Astăzi cerul s-a deschis,
Pe Cristos ni L-a trimis.
Liturghia Lui Iisus

Fiul meu, micuţul meu,
Nu ştii tu câte ştiu eu,
În acest brădet verde
Sunt trei maşteri de lemnari bătrâni,
Fecioara asistă cu Pruncul în braţe,
Micul Iisus văzând că Mama sa e supărată
O întrebă: Ce lucru-i d-acesta, Maică,
De când slujba ascultaşi,
Multe lacrimi mai vărsaşi…
Zis-a Maica către Fiu:
Fiul meu, micuţul meu,
Nu ştii tu ce ştiu eu,
În acest brădet verde
Sunt trei meşteri de lemnari,
Tot cioplesc şi măiestresc,
Tot cioplesc la crucea ta,
De înaltă-i ca statul tău,
De lată-i cât braţul tău,
Ei pe tine te-or răstigni.
115
Mărire în Cer Lui Dumnezeu
Mărire în cer lui Dumnezeu, /bis
Îngeraşii au cântat,
Prin văzduh a răsunat,
Mărire, mărire Lui mereu.
Şi pace să fie pe pământ /bis

Tuturor ce o voiesc,
Tuturor ce o doresc
Şi pace să fie pe pământ.
Şi noi toţi, cu îngerii în cor /bis

Să-L slăvim pe Dumnezeu
Că ne-a dat pe Fiul Său,
Să-L slăvim, să-L slăvim, toţi în cor.
Mărire în cer şi pe pământ /bis

Să cântăm cu toţi în cor,
Plini de foc şi plini de dor,
Mărire, mărire Celui Sfânt.
Mărire întru Cele-Nalte

Mărire întru Cele-Nalte,
Toate stelele să salte.
Salte Cerul şi Pământul,

Toţi să laude Cuvântul.
Peste tot împăciuire,

La toţi oamenii să fie
De-acuma până-n vecie.
116
Măruţ, Mărgăritar
Şi-am plecat să colindăm,
Măruţ, mărgăritar,
Şi-am plecat să colindăm,
Pe la curţi la boieri mari,
Pe la curţi de boieri mari.
Dar boierii nu-s acasă.
C-au plecat la vânătoare,
C-au plecat la vânătoare.
Să vâneze căprioare.
Căprioare n-au vânat.
Şi-au vânat un iepuraş,
Şi-au vânat un iepuraş,
Să facă din pielea lui,
Măruţ, Mărgăritar
(Variantă)
Noi umblăm a colinda,

Măruţ mărgăritar,
Noi umblăm a colinda,
117
Pe la curţi de boieri mari,
Pe la curţi de boieri mari.

Că s-au dus la vânătoare.
Noi plecăm în altă parte;
Rămâi gazdă sănătoasă,
Rămâi gazdă sănătoasă!
Mărului Măr
Noi umblăm să colindăm.
Mărului, mărului măr.
Ci-s în codri, la păzit,
Ci-s în codri, la păzit,
Să păzească-un sfânt mormânt,
Să păzească-un sfânt mormânt,
Iar o pasăre de sus,
Iar o pasăre de sus,
Tot striga: Iisus, Iisus!
Tot striga: Iisus, Iisus!
Busuioc bătut în masă,
118
Busuioc bătut în masă,
Ca o garoafă frumoasă,
Ca o garoafă frumoasă,
Mi-a Şoptit Un Vânt Grăbit

Mi-a şoptit un vânt grăbit,
Seara la fereastră,
Moş Crăciun a rătăcit
În pădurea albastră.
Am trimis căluţul meu,
Cel cu frâul roşu
Şi i-am zis: te du mereu
Şi-adu-mi-l aici pe Moşul!
Refren:
Vine, vine, vine
Moş Crăciun, Moş Crăciun
Şi ne-aduce şi ne-aduce
Tot ce-i bun, tot ce-i bun!
Şi s-a dus căluţu-n zbor

Pe aripi de vânturi,
Nor trecu el, după nor,
Ape-ntinse şi pământuri.
Moşului ce-a rătăcit,
În ăst timp acasă,
Pat curat i-am pregătit,
Nuci şi poame dulci pe masă.
119
Nici tăticul n-a venit,
Doarme greu cătunul,
El e pădurar vestit,
Cum să rătăcească drumul?
Dar din codri de argint
Glas de corn răsună
Şi pe Moşu-l văd venind
Cu tăticul meu de mână.
Mioriţa
În vârfuţul muntelui,
Hai, Leru-i, Doamne,
Tot sunt trei păcurăraşi,
Tot pe unul l-au mânat
Să întoarcă oile.
Pân’ oile le-ntorcea,
Cei doi legea i-o făcea:
Ori să-l puşte, ori să-l taie.
„Ho, ho, ho, nu mă puşcaţi,
Ci pe mine m-astupaţi
În turişul oilor,
În jocuţul mieilor;
S-aud oile zbierând
Şi mieluţii tropotând.
Pe mine pământ nu puneţi,
Numai draga, gluga mea,
Fluierul, după curea:
Când vântul o vâjâi,
Fluierul meu o hori;
Când vântul o sufla,
Fluierul meu o cânta.
Cele două oi cornute,
120
Mândru mi-or cânta pe munte;
Oile cele bălăi,
Mândre mi-or cânta pe văi.
Mioriţă sau Colindă

„Feţişoara lui,
Spuma laptelui,
Mustăcioara lui,
Spicul grâului,
Ochişorii lui,
Două mure negre,
Coapte la pământ,
Ne-atinse de vânt,
Coapte la răcoare,
Ne-atinse de soare”.
Sabin V. Drăgoi, 303 Colinde, Scrisul Rom. Craiova, fără an,

p. 263.
Moş Crăciun 1
Moş Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeţi
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi,
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Din bătrâni se povesteşte

Că-n tot anul negreşit,
Moş Crăciun cu drag soseşte,
121
Niciodată n-a lipsit,
Moş Crăciune, Moş Crăciune,

Încotro vrei s-o apuci?
Ţi-aş cânta „florile dalbe”,
Dac-aş şti că nu te duci,
Moş Crăciun 2
La casa de om sărac,
S-a gătat făina-n sac
Şi n-avem să-ţi dăm colac,
Moş Crăciun!

Toate săptămânile,
Ne-am ostenit mâinile
Şi-am adunat grânele,
Moş Crăciun!

Pe toate ogoarele,
Pe toate răzoarele,
Ne trudim picioarele,
Moş Crăciun!

Servim slujba satului,
Ţarina bogatului,
Pajura-mpăratului,
Moş Crăciun!
122
Pe toate cărările,
Ardem lumânările
Şi-ţi cântăm cântările,
Moş Crăciun!
Naşterea Domnului Nostu
Naşterea Domnului nostu,

Florile dalbe,
Noi cu toţi ştim cum a fostu,
Florile dalbe.
În iesle dobitocească,
Florile dalbe,
Vrut-a Domnul să se nască,
Florile dalbe.
Şi când s-a născut Hristos,

Florile dalbe,
Irod fost-a mânios,
Florile dalbe.
Şi-a trimis poruncă-n ţară,

Florile dalbe,
Pe toţi pruncii să-i omoară,
Florile dalbe.
123
De doi ani şi mai în jos,
Florile dalbe,
Ca să taie pe Hristos,
Florile dalbe.
Naşterea Ta, Hristoase !

Naşterea Ta, Hristoase,
Dumnezeul nostru,
Răsărit-a lumii lumină,
Cunoştinţii că întru dânsa
Cei ce slujeau stelelor,
De la stea au învăţat
Să se-nchine Ţie,
Soarelui dreptăţii,
Şi să te cunoască pe Tine,
Răsăritul Cel de Sus.
Doamne, Mărire Ţie!
Noapte de Vis
Noapte de vis, timp preasfânt!
Toate dorm pe pământ,
Doar două inimi veghează,
Pruncul dulce visează,
Într-un leagăn de cânt. /bis

Dumnezeu râde blând,
Pieptu-i varsă iubire,
124
Lumii dau mântuire,
Pace-n ea aducând. /bis

Păstoraşii vin cântând,
Îngerii cântă Aliluia,
Nouă vestesc bucurie,
Domnul e pe pământ. /bis
Noi, în Seara de Crăciun

Noi, în seara de Crăciun,
Lăudăm pe Cel preabun,
Bun eşti, Doamne, bun!
Colindăm colind duios,

Domnului Iisus Cristos,
Noi umblăm să împlinim,

Obiceiul din bătrâni,
Obicei de colindat,
Pe la case de urat,
Noi, în seara de Crăciun,

Lăudăm pe cel preabun,
125
Noi Umblăm să Colindăm
Florile dalbe!
Şi pentru Ardeal cântăm,
Florile dalbe!
Sus, români, şi vă-mbrăcaţi,

Florile dalbe!
Şi pe Iisus aşteptaţi,
Florile dalbe!
Pe noi să ne ospătaţi,
Florile dalbe!
Pe Iisus să-l lăudaţi,
Florile dalbe!
Şi la anul ce-o veni,

Florile dalbe!
Bucuroşi veţi omeni,
Florile dalbe!
Noi Umblăm să Colindăm

Florile dalbe!
Şi pe Dumnezeu purtăm,
Florile dalbe!
Mititel şi-nfăşeţel,
Florile dalbe!
Şi la faţă frumuşel,
Florile dalbe!
Faşă albă de mătase,
126
Florile dalbe!
Să-i fie moale la oase,
Florile dalbe!
Scutecel de urşinic,
Florile dalbe!
Să-i fie moale la trup,
Florile dalbe!
Tichiuţă de bumbac,
Florile dalbe!
Să-i fie moale la cap,
Florile dalbe!
Dar ce este-n fundul ei?
Florile dalbe!
Dar ce este-n fundul ei?
Florile dalbe!
Este o piatră nestemată,

Florile dalbe!
Ce cuprinde lumea toată,
Florile dalbe!
Ţarigrad pe jumătate,
Florile dalbe!
Bucureşti a treia parte,
Florile dalbe!
Noi Umblăm, şi Colindăm

Noi umblăm, şi colindăm,
Florile dalbe!
Pe Dumnezeu căutăm,
Florile dalbe!
Alergarăm şi-L aflarăm,
127
Florile dalbe!
În iesle la Betleem,
Florile dalbe!
Florile dalbe!
Pruncul de mi-L leagănă,
Florile dalbe!
Ploaia caldă Fiul scaldă,
Florile dalbe!
Neaua ninge, nu-L atinge,
Florile dalbe!
Pruncul mâinile-Şi întinde,
Florile dalbe!
Maica sfântă Le sărută,
Florile dalbe!
La pământ plecându-ne,
Florile dalbe!
Şi noi sărutându-Le,
Florile dalbe!
Nouă Azi ne-a Răsărit

(D. G. Kiriac)
Nouă azi ne-a răsărit,

Domnul Iisus Hristos,
Mesia cel mult dorit,
Domnul Iisus Hristos!
Din Fecioară s-a născut,

Şi cu lapte s-a crescut,
128
În scutece s-a-nfăşat
Şi în braţe s-a purtat,
Cum e robul s-a smerit,

Şi pe noi ne-a mântuit,
O, Brad Frumos! 1
O, brad frumos, O, brad frumos,
Cu cetina tot verde,
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde.
Cu cetina tot verde!

Eu când te văd mă simt duios,
Tristeţea ta mă pierde.

Cu Moş Crăciun când vine,
Te-am aşteptat atâţia ani
Şi-am plâns în rând cu tine.
Am plâns în rând cu tine!
129
O, Brad Frumos! 2
O, brad frumos,
O, brad frumos,
Tu eşti copacul credincios
Ce frunza nu şi-o pierde.
O, brad frumos al lui Cristos
O, brad frumos,
O, brad frumos,
Verdeaţa ta îmi place.
Oricând o văd sunt bucuros
Şi vesel ea mă face.
O, brad frumos al lui Cristos
O, brad frumos,
O, brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângâi şi mă faci duios
Şi mă-ntăreşti îndată.
O, brad frumos al lui Cristos,
O, Brad Frumos! 3
O, brad frumos!
O, brad frumos!
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde,
O, brad frumos!
O, brad frumos!
130
O, brad frumos!
O, brad frumos!
Verdeaţa ta îmi place!
Oricând o văd mă simt voios
Şi vesel ea mă face!
O, brad frumos!
O, brad frumos!
Verdeaţa ta îmi place!
O, brad frumos!
O, brad frumos!
Cu frunza neschimbată,
Mă mângâi şi mă faci duios
Şi mă-ntăreşti îndată,
O, brad frumos!
O, brad frumos!
Cu frunza neschimbată!
O, Tannenbaum! O, Tannenbaum!
O, Tannenbaum, O, Tannenbaum,
Wie treu sind deine Bläter!
Du grunst nicht nur zur Sommerzeit
Nein, auch im Winter wenn est schneit.
O, Tannenbaum, O, Tannenbaum!
Wie treu sind deine Bläter!
Du kannst mir sehr gefallen
Wie oft hat mich zur Weihnachtszeit
Ein Baum von dir mich hoch erfreiet.
Du kannst mir sehr gefallen.
131
Die Kleid will mich was lehren
Die Hoffnung und Beständichkeit
Gib Trast und Härft zu jeder zur.
Die Kleid will mich was lehren!
O, Tannenbaum!
O, Tannen Baum, O, Tannen Baum,
Wie grun sind deine Blätter!
Du grunst nicht nur
Zur Sommer Zeit
Nein auch im Winter.
Wie grun sind deine Blätter!

Du kanst mir sehr gefallen
Wie oft hat mich
Zur Weihnachts Zeit
Ein Baum von dich nicht hochgefreut.
O, Tannen Baum, O, Tannen Baum!
Du kanst mir sehr gefallen.

Die Kleid will nich was lehren
Die Hoffnung und Bestendin keit
Gibt Trost und Kraft zu jeder Zeit.
O, Tannen Baum, O, Tannen Baum!
Dein Kleid will nich was lehren!
132
O, Ce Naştere!
O, ce naştere frumoasă
Născut-o şi Maica noastră
Şi-a născut un Fiu frumos
Pe nume-l cheamă Cristos
Şi l-a botezat Ioan
Cu apă din Iordan,
Ca să nu moară şohan.
O, Ce Nebunie!
O, ce nebunie
Şi ce tiranie
În Irod viclean,
Craiul cel tiran!
Oastea şi-o trimite,

Pruncii să-i ucidă,
De doi ani în jos,
Cu ei pe Cristos.
Mamelor, nu plângeţi,
Pieptul nu vi-l frângeţi,
Pruncii n-au murit,
Ci s-au preamărit.
Şi-ale lor sufleţele

S-or preface-n stele,
Luminând frumos
Calea lui Cristos.
133
O, Ce Veste Minunată! 1
O, ce veste minunată
În Vifleem ni s-arată!
Că a născut prunc,
Prunc din Duhul Sfânt,
Fecioara Maria.
Că la Vifleem, Maria
Săvârşind călătoria,
În sărac lăcaş
Din acel oraş,
A născut pe Mesia.
Pe Fiul cel din vecie,

Ce L-a trimis Tatăl mie,
Să se nască
Şi să crească,
O, Ce Veste Minunată! 2
O, ce veste minunată!
Din Bethleem ni s-arată;
Astăzi s-a născut
Cel făr-de-nceput
Cum au zis prorocii.
Că la Viflaim Măria
Săvârşind călătoria,
Într-un mic sălaş,
Lângă-acel oraş
S-a născut Mesia.
134
Păstorii văzură-n zare
Din cer o lumină mare;
Ei îl preamăreau,
Îngerii cântau
Şi cu toţi se bucurau.
Pe Fiul în al Său nume

Tatăl l-a trimis în lume,
Să se nască
Şi să crească,
Ochişorii lui
„Ochişorii lui,
Mura câmpului.
Mustăcioara lui,
Spicul grâului,
Sprâncenele lui,
Pana corbului…”
O, Maică Preacurată
O, prealăudată,
Maică Preacurată,
Doamnă nenuntită,
Fecioară slăvită,
Ceea ce, pre Sfântul,
Dumnezeu Cuvântul,
L-ai născut în lume,
Mai presus de mume,
135
Şi ne eşti stăpână,
Izvor şi fântână,
Plină de-ndurare,
Fără-mpuţinare.
Pe cei ce-n viaţă

Îţi cânt cu dulceaţă,
Ceata creştinească,
Şi duhovnicească
Cu milă-i adapă
Şi de rele-i scapă,
Cu bine-ngrădeşte-i,
Maică, şi-ntăreşte-i.
Şi-n a Ta mărire,
Cea-ntru nemurire,
Dă-le lor cunună,
Cu sfinţii-mpreună.
Pe cruce de brad
Pe cruce de brad l-au pus
Cu suliţa l-au împuns
Sângele pe cruci a curs
Dar mulţimea a strigat:
Nu trebe pe jos vărsat
Sângele-i nevinovat!
Soarele se-ntunecă
Luna-n sânge se îmbracă
Munţii se cutremură
Apele se tulbură
Îngerii începură a plânge
136
Că se varsă atâta sânge
Doare pe Iuda blestematu'
Sufletu că l-a mustrat
Şi pe loc s-a spânzurat.
Pe Faţa Fiului
„A cunoaşte l-aţi putut,
Că pe faţa Fiului
Şi pe fruntea lui cea plină,
Luna plină cu lumină,
Iar pe-a lui umerei
Strălucesc luceferei”.
„ Bine l-aţi putut cunoaşte,
Că pe faţa Fiului,
La Fiu între umerele
Scrisă-i raza şi trei stele”.
„Pe faţa obrazului,
Mai jos de cetori,
Scrise-s sfinte sărbători,
Mai jos la mâneci,
Scrise-s sfinte dumineci”.
„Ba l-aţi putut voi cunoaşte?
Că-n degetul cel mare,
Avea inelaş de soare,
Şi pe cap purta cunună,
Împletită-n flori de lună”
137
Plecarea Magilor
Dacă magii au plecat
De la Craiul fermecat,
Steaua iar le-a răsărit,
Drumul ei l-au urmărit.
Pân-a fost oprită sus,
Unde s-a născut Iisus,
Magii dorm visând şi-aşteaptă
Răsplătirea lor cea dreaptă.
Plecat-or, Plecat-or
Plecat-or, plecat-or,
Dai Domnului, dai,
Ceată de voinici
Pe cai pogănici,
C-un colac de grâu,
C-o ploscă de vin.
Din colac tăiară,
Din ploscă-nchinară,
Din gură-ntrebară:
„Nu mi-aţi, voi, văzutu
Fiul meu Cel Sfântu?”
”Şi de L-am văzutu,
Nu L-am cunoscutu!”
„Lesne de-a-L cunoaşte:
Feţişoara Lui, spuma laptelui;
Ochişorii Lui, mura câmpului”.
138
Pluguşorul
Aho, aho, copii, argaţi
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântul mi-ascultaţi:
S-a sculat mai an
Bădica Traian,
Ş-a încălecat
P-un cal învăţat,
Cu nume de Graur,
Cu şaua de aur,
Cu frâu de mătasă
Cât viţa de groasă.
Şi-n scări el s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Ca s-aleagă-un loc curat
De arat şi semănat.
Şi curând s-a apucat
Câmpul neted de arat
În lungiş
Şi-n curmeziş.
S-a apucat într-o joi
C-un plug cu doisprezece boi,
Boi, bourei,
În coadă codălbei,
În frunte ţintăţei.
Mânaţi, copii, hăi, hăi!
Ziua toată a lucrat,

Brazdă neagră-a răsturnat
Şi prin brazde-a semănat
Grâu mărunt şi grâu de vară
Deie Domnul să răsară!
139
Şi când lucrul a sfârşit,
Iată, mărí, s-a stârnit
Un vânt mare pe pământ
Şi ploi multe după vânt;
Pământul de-a răcorit
Şi sămânţa a-ncolţit.
La luna, la săptămâna,
Îşi umplu cu apă mâna
Şi se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Şi de-i grâul răsărit,
Şi de-i spicul aurit.
Era spic cât vrabia,
Era pai cât trestia!
La luna , la săptămâna,
Îşi umplu cu aur mâna
Şi se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Şi de-i grâul răsărit
Şi de-i spicul aurit.
Era-n spic ca vrabia,
Era-n pai ca trestia!
Mânaţi, măi, hăi, hăi!
Traian iute s-a întors

Şi din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place la Traian.
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul;
140
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.
El voios a-ncălecat
La Tighina-a apucat
Şi oţel a cumpărat
Ca să facă seceri mari
Pentru secerători tari
Şi să facă seceri mici
Pentru copilaşi voinici.
S-a strâns fine

Şi vecine
Şi toţi finii
Şi vecinii
Şi vreo trei babe bătrâne
Care ştiu rândul la pâine,
Şi pe câmp i-a dus,
Şi pe toţi i-a pus
La lucrul pământului
În răcoarea vântului.
Ei cu stânga apucau
Şi cu dreapta secerau,
Şi prin lan înaintau
De părea că înotau.
Alţii-n urma lor legau,
Snopuri ‘nalte adunau
Şi clăi mândre ridicau,
Ce la soare se uscau.
141
Apoi carele-ncărcau
Şi pe toate le cărau,
Şi girezi ‘nalte durau
În capul pământului,
În bătaia vântului.
Apoi aria-şi făceau
Şi din grajd mai aduceau
Zece iepe
Tot sirepe,
Şi de par că le legau,
Şi pe toate le mânau
Împrejurul parului,
Deasupra făţarului.
Iepele mereu fugeau,

Funia se tot strângea,
De par iute ajungea
Şi grâul se treiera
Şi flăcăii-l vânturau
Dimirlia scuturau,
Harabale încărcau
Şi la moară le plecau.
Şi turnau deasupra-n coş
Grâu mărunţel de cel roş.
Grâul s-aşeza pe vatră
Şi din coş cădea sub piatră.
De sub piatră în covată
Curgea făină curată.
Traian mult se bucura,
Zeciuială morii da.
Pe morar îl dăruia,
142
Apoi călare suia
Şi voios se înturna
Cu flăcăii ce mâna;
Iar boii se opinteau
Şi roţile scârţâiau.
Iată mândra jupâneasă

C-auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor,
Scârţâitul carelor
Şi-n cămară că mergea
Şi din cui îşi alegea
Sită mare şi cam deasă
Tot cu pânza de mătasă.
Sufleca ea mâneci albe
Ş-arăta braţele dalbe
Şi cernea, mări, cernea,
Ninsoarea se aşternea.
Pe sus tobele băteau,
Negurile jos cădeau.
Apoi pâinea plămădea,

Ş-o lăsa până dospea;
Apoi colaci învârtea,
Pe lopată mi-i culca
Şi-n cuptor îi arunca!
Apoi iară cu lopata
Rumeni îi scotea şi gata.
Atunci, ea-mpărţia vreo cinci
La flăcăii cei voinici,
Şi-mpărţia trei colăcei
La copiii mititei.
143
Cum a dat Dumnezeu an
Holde mândre lui Traian,
Astfel să dea şi la voi,
Ca s-avem parte şi noi!
Să vă fie casa, casă!
Să vă fie masa, masă.
Tot cu casele grijite,
Cu buni oaspeţi locuite,
Şi la anul să trăiţi
Să vă găsim înfloriţi:
Ca merii,
Ca perii
În mijlocul verii!
Pluguşor cu Patru Boi

Mâine anul se-nnoieşte,
Pluguşorul se porneşte
Şi începe a brăzda,
Pe la case a umbla.
Iarna-i grea, omătu-i mare,

Semne bune anul are,
Semne bune din belşug,
Pentru brazda de sub plug.
Doamne, binecuvântează
Casa care o urează:
Pluguşor cu patru boi,
Pluguşor mânat de noi.
144
Sus pe cer că străluceşte
O stea mare ce vesteşte
Că se curmă de acum
Al nevoilor greu drum.
Asta-i steaua românească,
A unirii şi-a-nfrăţirii,
Stea de viaţă, stea de spor,
Stea de bine-a viitor.
Dumnezeu care ne-ascultă,
Ne întinde hrană multă,
Pe pământul ce-om avea,
Grâu de aur ne va da.
Mânaţi, măi!
– Hăi , hăi!
Praznic Luminos
Praznic luminos,
Strălucind frumos,
Astăzi ne-a sosit,
Şi ne-a-nveselit,
Căci Mântuitorul
Şi Izbăvitorul,
Cu trup s-a născut! /bis
Şarpelui cumplit,
Capul i-a zdrobit.
Raiul cel închis,
Azi iar s-a deschis,
Şi strămoşii iară,
Prin Sfânta Fecioară,
Iar s-au înnoit! /bis
145
Îngerii cântau,
Păstorii fluierau,
Magii se-nchinau,
Toţi se bucurau,
Dar Irod era,
Că se tulbura
De naşterea Sa,
De naşterea Sa! /bis
El Îl căuta,
Voind morţii-a-L da,
Dar pruncul Iisus,
Din ţară s-a dus.
Fie lăudat,
Bine cuvântat,
În veacuri, amin! /bis
Poruncă prin vis

Pe Hristos nu l-au tăiat,
Tatăl sfânt l-a apărat,
I-a trimis un înger sfânt,
Ca să-l scape pe pământ…
Până la Egipt s-a dus,
Cu dulcele Prunc Iisus,
Şi a scăpat de moarte grea,
Ce Irod în gând avea.
146
Rugăciune populară
Cruce-n casă,
Cruce-n masă,
Cruce-n tuspatru cornuri de casă;
Dumnezeu cu noi la masă,
Maica Sfântă la fereastră,
Îngeraşul mă păzeşte,
Sfânta cruce mă-ntăreşte;
Îngeraşul mi-i lumină,
Sfânta cruce mi-i odihnă.
Fiul meu iubit mă cheamă
Azi la Sine-n ceru sfânt,
Vă las binecuvântarea
Şi mă-nalţi de pe pământ.
Limbă, ţară, vorbe sfinte.

La străbuni era,
Ei ar plânge în morminte
De n-am asculta.
Sara Crăciunului Nost’

Sara Crăciunului nost’
Mare bucurie-a fost,
Şi-a fost bucurie-n lume
De aşa mare minune.
Iosif şi Sfânta Marie
Plecat-a-n călătorie
Şi-a ajuns într-un oraş,
Şi-a cerut puţin sălaş,
În oraş era Irod,
Împărat mare de tot,
147
Irod mare împărat,
N-a vrut să le dea un pat,
Şi-atuncia ei au plecat
La o margine de sat,
La un grajd cu două vaci
La nişte oameni săraci.
Când zorii se revărsa,
Maria pe Iisus năştea.
Colo sus la răsărit
O stea mare s-a ivit,
Magii cum văzură steaua,
Mergeau cum se duce roua
Şi la grajd dacă-au ajuns
Steaua lor li s-a ascuns
Şi în grajd dacă-au intrat,
Iată pruncul luminat
Şi s-au pus şi s-au închinat
Ca la ceresc împărat,
Aducându-i daruri sfinte
Şi i le-au pus dinainte:
Aur smirnă şi tămâie
Şi daruri de bucurie,
Slava Domnului să fie
De acum până-n vecie.
Săltaţi Câmpuri şi Livezi

Săltaţi câmpuri şi livezi,
Cristos s-a născut,
Bucurie ne-ncetată
Nouă ne-a adus.
148
Domnul Cristos s-a născut,
Om pentru noi s-a făcut,
Bucurie ne-ncetată
Nouă ne-a adus.
Păstorii cu fluierele
Pre El îl măresc
Şi, ca la nou împărat,
Daruri îi cinstesc:
Aur, smirnă şi tămâie,

Mila Domnului să fie,
Mila lui cu lumea toată
Şi până-n vecie.
Sculaţi, Boieri, Până-n Zori

(Colindă din zona Bistriţa-Năsăud)
Sculaţi, boieri, până-n zori,

Florile dalbe!
Că vă vin colindători!
Dar nu vă vin de vreun rău,

Florile dalbe!
Ci v-aduc pe Dumnezeu!
Dumnezeu adevărat,
Florile dalbe!
Soare,-n raze, luminat!
149
Sculaţi, gazde, nu dormiţi!
Florile dalbe,
Florile dalbe,
Casa să vi-o aranjaţi,

Florile dalbe,
Florile dalbe,
Că umblăm şi colindăm,
Florile dalbe,
La Mulţi Ani să vă urăm,
Florile dalbe,
Să trăiţi, să-ntineriţi,
Florile dalbe,
Pentru mulţi ani fericiţi,
Florile dalbe.
Şi la anul vom veni,
Florile dalbe,
Numai dacă ni-ţi pofti,
Florile dalbe.
Şi mai multe vom ura,
Florile dalbe,
Un cocuţ dacă ni-ţi da,
Florile dalbe;
Şi colinda nu-i mai multă,
Florile dalbe,
Să trăia’ cine-ascultă,
Florile dalbe!
150
Şi colinda-i atâta,
Florile dalbe,
Cine-ascultă să trăia’,
Florile dalbe!
Sculaţi, Sculaţi!
Sculaţi voi, creştini plugari,
Să vă mântuie de rău.
Dumnezeu adevărat,
Soare-n raze luminat.
Sculaţi, fraţilor, sculaţi,
Lui Iisus vă închinaţi,
Că-i fiul lui Dumnezeu,
Şi vă apără de rău.
Sfântul Domn Iisus

Sfântul Domn Iisus
Astăzi ni s-arată,
Blând şi mititel,
Lumea spre El cată.
Pruncuşor înfăşăţel
Şi la faţă frumuşel.
151
Îngerii veniră,
Naşterea-I vestiră.
După stea, magii au pornit,
La Cel mult dorit.
Lui Iisus s-au plecat
Şi scumpe daruri I-au dat.
O, Doamne Iisuse,
De noi toţi dorit,
Tu eşti zori frumoase,
Dumnezeu mărit!
Dorit, Iubit, Slăvit!
Să-L cântăm pe El,
Iubit, Slăvit!
Să-L cântăm pe El!
Astăzi Preacurata,
Preanevinovata,
Pre Fiul Iisus
În iesle l-a pus.
Bucurie mare
Are fiecare
Pentru Cel smerit,
Pentru Cel venit.
O, Doamne Iisuse,
De noi toţi dorit,
Tu eşti zori frumoase,
Dumnezeu mărit!
152
Sorcova
Sorcova,
Vesela,
Peste vară,
Primăvară,
Să trăiţi,
Să-mbătrâniţi:
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
La anul
Şi La Mulţi Ani!
Steaua Sus Răsare

Steaua sus răsare,
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte,
Magilor vesteşte.
Că astăzi Curata,
Preanevinovata,
Fecioara Maria,
Naşte pe Mesia.
Magii cum zăriră

Steaua, şi porniră,
Mergând după rază,
Pe Hristos să-L vază.
153
Şi dacă porniră,
Îndată-L găsiră,
La dânsul intrară
Şi se închinară.
Cu daruri gătite,
Lui Hristos menite,
Având fiecare
Bucurie mare.
Care bucurie,
Şi aici să fie,
De la tinereţe,
Pân’ la bătrâneţe!
Sus Boieri
Sus boieri, nu mai dormiţi!
Vremea e să vă treziţi.
Casa, să vă măturaţi,
Lerui, ler.
Lerui, ler.
Că umblăm să colindăm
Şi pe Domnu-L căutăm.
Din seara Ajunului,
Lerui, ler.
Până-ntr-a Crăciunului,
Lerui, ler.
Căci s-a născut Domn prea bun

În locaşul de Crăciun.
154
Căci s-a născut Domn frumos,
Lerui, ler.
Cu numele de Cristos,
Lerui, ler.
Sus, Boieri, Nu Mai Dormiţi!

Sus, boieri, nu mai dormiţi,
Casa să v-o măturaţi,
Masa să v-o încărcaţi,
Nu dormiţi în astă seară

Ci şedeţi la privegheală,
S-aşteptăm pre Domnul Sfânt,
Ca să vie pe pământ,
Tuturor ce sunt în casă,

Şi se veselesc la masă,
Să le dea Cristos de toate,
Bucurie, sănătate,
155
Sus la Bethleem
Solo:
Sus la Bethleem se joacă
Ceată mare de copii,
Când apar acolo magii
Sunt la număr... un, doi, trei.
Refren:
Dar de unde, voi, acuma,
Aţi venit tocmai la noi,
Cu cămile şi cu oameni,
Spuneţi cine sunteţi voi?
1. Solo:
Eu vin din Orient de departe,
Unde-i ţara cu aur şi-argint,
Sus pe cer am văzut
Într-o noapte o stea
Minunată spre noi coborând.
Toţi:
Sus pe cer aţi văzut
Minunată spre voi coborând.
(De la început: solo + refren)
2. Solo:
Eu vin din Orient, de departe,
Unde-i ţara cu flori de mărgărit,
156
Toţi:
3. Solo:
Eu vin din Orient, de departe,
Unde-i ţara cu râuri de-argint,
Toţi:
4. Magii împreună:
Venim din Orient de departe,
Căutăm pe al lumii Salvator,
Am pierdut steaua cea minunată
Şi drumul ce duce la Sfântul Odor.
Solo:
Iat-acolo este steaua: Mama şi Pruncul
V-aşteaptă la El să veniţi.
Toţi:
Ne-aşteaptă la El să venim.
157
1. Solo:
Eu vin dintr-o lume ciudată
Unde-i ţara săracilor uitaţi,
Sus pe cer am văzut într-o noapte o stea
Minunate speranţe-aducând.
2. Solo:
Eu vin dintr-o lume uitată,
Unde-s numai bolnavi şi părăsiţi.
3. Solo:
Eu vin dintr-o lume uitată,
A copiilor de mame părăsiţi.
Toţi:
Venim dintr-o lume amară,
Unde-i rege banul trecător;
Sus pe cer am văzut într-o noapte o stea,
Minunate speranţe-aducând.
Solo:
V-aşteaptă la El să veniţi.
Toţi:
Ne-aşteaptă la El să venim.
Sus, la Cer O Înălţăm

Colindiţa nu-i mai multă,
Să trăiască cine ascultă;
Sus la cer o înălţăm,
La creştini jos o-nchinăm.
158
O-nchinăm cu veselie
Şi cu mare bucurie,
C-am ajuns seara de-Ajun
Şi-a bătrânului Crăciun.
Sus, mai sus, v-am înălţat,

Ce-am ştiut noi v-am urat.
Rămâi, om bun, sănătos!
C-ai fost gazdă lui Cristos.
Sus, Boieri, Nu Mai Dormiţi !

Sus, boieri, nu mai dormiţi!
Vremea e să vă gătiţi,
Casa să v-o măturaţi,
Leru-i Ler,
Leru-i, Ler!
Că umblăm şi colindăm
Şi pe Domnul căutăm
Din seara Ajunului,
Leru-i, Ler,
Până-ntr-a Crăciunului,
Leru-i, Ler!
Că S-a născut Domn prea bun,
În sălaşul lui Crăciun,
Că S-a născut Domn frumos,
Leru-i, Ler,
Numele Lui e Cristos,
Leru-i, Ler!
159
Sus, în Poarta Raiului
Sus, în poarta Raiului,
Florile dalbe, flori de măr,
Şade Maica Domnului,
Cu-n fiuţ micuţ în braţe,
Dar fiuţu’ nu mai tace,
Florile dalbe, flori de măr.
Taci fiule, nu mai plânge,
Că m-oi duce, ţ-oi aduce,
Două mere, două pere,
Cu cheiţa de la Rai,
Să te faci mai mare crai,
Florile dalbe, flori de măr.
Sus la Poarta Raiului 1

Sus, la poarta raiului,
Poarta raiului,
Paşte turma Tatălui,
Turma Tatălui.
Refren:
Linu-i lin şi iarăşi lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iarăşi lin.
160
Dar la poartă, cine sta,
Oare cine sta?
Sta chiar Maica Precista,
Maica Precista.
Lângă ea, un legănel,
Da, un legănel,
Cu un copilaş în el,
Copilaş în el.
Copilaşul când plângea,

Fiul când plângea,
Maica Sfântă-L legăna,
Maica-L legăna.
Copilaşul când dormea,

Pruncul când dormea,
Maica Sfântă lin cânta,
Maica lin cânta.
Sus, la Poarta Raiului 2

Sus, la Poarta Raiului
Şede Maica Domnului
Cu-n pahar de-argint în mână,
Tot închină şi suspină.
Vin îngerii şi-o întreabă:

„De ce plângi, Măicuţă dragă?”
„Da’ cum focu n-oi suspina,

Că sunt oameni pe pământ,
Ce se scoală suduind,
161
Nici pe faţă nu se spală,
Până suduie pe-afară!”
(Informator: Anica Creţu, 82 ani, Brăişoru, jud. Cluj,

culegător: Radu Creţu, 2012)
Taci, Fiule...
Taci, Fiule, taci, dragule,
Căci mama ţie ţi-a da,
Două pere, două mere,
Două ţâţe de-ale mele,
Cheile raiului,
Paharul botezului,
Scaunul judeţului.
Că ţie Maica ţi-a da,

Şuştariul botezului,
Scaunul judeţului.
Din şuştari îi boteza,
Din scaun îi judeca,
Pe care îi boteza,
La cruce s-a închina,
Lui Dumnezeu s-a ruga.
Trei Crai ai Pământului

Trei Crai ai pământului,
Au venit la închinarea Lui,
Şi pre Christos l-au aflat
162
Pruncuţ, în iesle culcat;
Iar Fecioara Preacurată,
Lângă El sta supărată,
Căci în Vifleem oraş,
Nu şi-a căpătat sălaş,
Şi-au născut pe Fiul Sfânt,
Jos în iesle pe pământ.

Spre stea au călătorit,
Şi-au mers, după cum citim,
Până la Ierusalim.
Acolo, cum au ajuns,

Steaua-n nori li s-a ascuns
Şi-au început a căuta,
Prin oraş a întreba.
Unde S-a născut, zicând,

Un Crai tânăr de curând?
Magii dacă au plecat,
Steaua iar s-a arătat.
Şi-au mers până au stătut,

Unde-a fost Pruncul născut.
Şi cu toţi s-au bucurat,
Pe Cristos dacă-au aflat.
Cu daruri s-au închinat,

Ca la un mare-mpărat!
163
Spre stea au călătorit,
Ş-au mers, după cum citim,
Până la Ierusalim.
Acolo, dac-au ajuns,

Steaua-n nori li s-a ascuns;
Şi le-a fost a se plimba,
Prin oraş a întreba.
Unde S-a născut, zicând,

Un Crai mare de curând?
Iară Irod împărat,
Auzind, s-a tulburat.
Pe Crai grabnic i-a chemat

Şi în taină i-a-ntrebat,
Ispitindu-i, vru setos,
Ca să afle pe Hristos.
Trei Păstori
Trei păstori se întâlniră,
Trei păstori se întâlniră
Şi aşa se sfătuiră;
Raza soarelui,
Floarea-soarelui!
Şi aşa se sfătuiră:
164
„Haideţi, fraţilor, să mergem,
Haideţi fraţilor să mergem
Floricele să culegem;
Raza soarelui,
Floarea-soarelui!
Floricele să culegem.
Şi să facem o cunună,
S-o-mpletim cu voie bună;
Raza soarelui,
Floarea-soarelui!
S-o-mpletim cu voie bună.
Şi s-o ducem lui Cristos,

Şi s-o ducem lui Cristos,
Să ne fie de folos;
Raza soarelui,
Floarea-soarelui!
Să ne fie de folos.”
Trei Păstori
Raza soarelui, floarea-soarelui,
Şi aşa se sfătuiră:
– Haideţi, fraţilor, să mergem,

Haideţi, fraţilor, să mergem,
Floricele să culegem
165
S-ompletim cu voie bună
Şi s-o ducem lui Hristos,

Şi s-o ducem lui Hristos,
Să ne fie de folos,
Nouă şi la neamul nost’

Nouă şi la neamul nost’
De naşterea lui Hristos.
Umblă Maica după Fiu

Umblă Maica după Fiu,
Tot plângând şi întrebând:
N-aţi văzut pe Fiul Sfânt?
Poate că noi l-am văzut,
Dar nu l-am cunoscut.
Dacă cumva l-aţi văzut
A-l cunoaşte aţi putut
Că pe faţa Fiului,
Scrisă-i raza soarelui
Şi pe frunte, lună plină,
Luna plină de lumină,
Iar pe a lui umerei,
Strălucesc luceferei!
166
Un Dulce Cânt
Un dulce cânt,
Purtat de vânt,
Răsună-n cer şi pe pământ;
Căci azi de noi s-a miluit
Cuvântul Tatălui iubit,
Şi-n lume a venit.
Deşi ’mpărat,
El n-are pat,
Ca un sărac e înfăşat
Şi-n iesle blând şi nemişcat
El care toate le-a creat
Pe paie stă culcat.
Bine-ai venit,
Bine-ai sosit,
Iisuse, blând Mântuitor,
Îţi zicem azi cu toţii-n cor:
Bine-ai venit scump Pruncuşor
S-alini al nostru dor.
La Bethleem
Să te vedem
Voioşi cu toţi noi azi plecăm,
În faţa Ta să ne-nchinăm,
Dovezi de dragoste să-ţi dăm,
Credinţă să-ţi jurăm.
Căci noi dorim

Ai Tăi să fim,
Pe Tine vrem să Te urmăm.
Pe Tine vrem să Te-ascultăm,
Oricând cu Tine să luptăm.
Ai Tăi să ne chemăm.
167
Velerim, Velerim!
Noi urăm, copii, feciori,
Velerim, Velerim!
De cu seară până-n zori,
Velerim, Velerim!
Şi umblăm din sat în sat,
Velerim, Velerim!
Să arăm în lung şi-n lat,
Velerim, Velerim!
Tragem brazda peste glie,

Velerim, Velerim!
Pentru sfânta Românie,
Velerim, Velerim!
Arăm câmpul cât mai bine,

Velerim, Velerim!
Pentru anul care vine,
Velerim, Velerim!
Ia mai trageţi plugul roată,

Velerim, Velerim!
Să fie holda bogată,
Velerim, Velerim!
Noi suntem colindători,

Velerim, Velerim!
De cu seară până-n zori,
Velerim, Velerim!
Ia poftiţi-ne în casă,
Velerim, Velerim!
Să vă fie masa masă,
Velerim, Velerim!
168
Să gustăm din ăst belşug,
Velerim, Velerim!
Izvodit din bob şi plug,
Velerim, Velerim!
Că românii sunt şi sunt,

Velerim, Velerim!
Harnici pe acest pământ,
Velerim, Velerim!
Urăm tare, tuturor,

Velerim, Velerim,
La Mulţi Ani şi-n viaţă spor,
Velerim, Velerim...
Veniţi Astăzi, Credincioşi!

Veniţi astăzi, credincioşi, să săltăm,
De naşterea lui Cristos să ne bucurăm.
Că El astăzi în Viflaim s-a născut,
Precum au vestit prorocii mai de demult.
Din Maria Preacurata s-a născut,

Mântuirea lumii astăzi s-a făcut.
Şi-ntr-o peşteră în iesle s-a culcat,
Ca un prunc mic în scutece s-a înfăşat.
Îngerii din cer cântare i-au adus,

Lui Dumnezeu mărire-ntru cei de sus.
Păstorii cu fluierele Îl măresc,
Întru cinste lui Dumnezeu mulţumesc!
169
Veniţi, Creştini!
Veniţi, creştini, suprema oră sună,
Când Dumnezeu coboară pe Pământ,
Pentru-a-ndrepta greşeala cea străbună,
Şi-a împăca pe al Său Tată Sfânt.
O, lumea cum tresare la sosirea

Acestei nopţi, când Cristos s-a Întrupat,
Toţi în genunchi aşteaptă mântuirea,
Iisus, Iisus e-al lumii Împărat.
Veste Bun-am D-auzâtu

Veste bun-am d-auzâtu,
Demineaţa lui Crăciunu.
Că s-a născut Fiul Sfântu.
În grădina cu flori dalbe,

C-o mână flori culejea
Şi cu alta le-alejea,
Să le ducă-n sat la fete,
Să se-mpene-n sărbători,
Să le vie peţitori
Sâmbăta, duminica,
Să se poată mărita.
Doamne, dă fetii noroc

Ca sămânţa-n busuioc!
Doamne, dă fetii viaţă
Ca florii de pinţă creaţă!
170
Vestea Naşterii
Florile dalbe
Şi voi afară ieşiţi,
Florile dalbe.
Vă uitaţi la Răsărit,
Steaua mândră ce-au ieşit,
Lângă stea-i lumină mare,
Care-i de-a vestirii cale.
Auzind ei se-ntrebară:
– Oare ce veste-i în ţară?
– Veste bună avem iară,
C-o născut Sfânta Fecioară,
C-o născut pe fân uscat,
Pe Iisus adevărat,
Care ne-a răscumpărat
Şi ne este împărat.
Viflaime, Viflaime
Viflaime, Viflaime,
Cum n-ai primit tu în tine,
Pe Fecioara Maria
Să nască pe Mesia?
N-ai primit tu, Viflaime,
În casele tale bune,
Să-i dai un pic de sălaş
Celui mai sfânt copilaş.
N-ai ştiut tu, Viflaime,
Cu câtă dragoste vine
171
Cea mai sfântă-ntre fecioare,
A Domnului Născătoare.
Pat moale şi scutece
I-au dăruit vitele,
Lumină i-a oferit
O stea de la răsărit.
Peşteră întunecoasă
A fost a Domnului casă,
La venirea Sa în lume
Din vina ta, Viflaime!
Viflaime, Viflaime
Viflaime, Viflaime,
Cum de n-ai primit în tine
Pe Fecioara Maria,
Să nască pe Mesia?
N-ai ştiut tu, Viflaime,

Cu câtă dragoste vine
Cea mai mândră-ntre fecioare,
A Domnului Născătoare?
Peştera cea friguroasă
A fost a Domnului casă
Din vina ta, Viflaime,
Că n-ai vrut să dai sălaş
Celui mai sfânt copilaş.
172
Voi Ceruri Vă-Nduraţi
Voi ceruri vă-nduraţi
Pe cel promis ni-l daţi,
Pe Fiul Tatălui de sus
Pe-al nostru Domn Iisus.
Deschide-te pământ,
Să iasă Domnul Sfânt,
Din tine-L aşteptăm cu dor
Pe cel Izbăvitor.
Prorocii toţi au plâns,
De dorul Lui s-au stins,
Pe Domnul pe pământ născut
Să-L vadă n-au putut.
Pe noi Cel Îndurat

Ne-a binecuvântat,
În ieslele din Bethleem
Pe Domnul să-L vedem.
Mărire Tatălui,
Mărire Fiului,
Mărire Spiritului Sfânt
În Cer şi pe Pământ.
Ziurel
Hai cu toţi la Viflaim,
Ziurel, ziurel!
Pe Cristos ca să-L vedem,
Ziurel, ziurel, de ziuă!
173
A... A... A... ziurel de ziuă!
A... A... ziurel, ziurel de ziuă!
Îngerii în dulce cânt,
Ziurel, ziurel!
Preamăresc pe Domnul Sfânt,
Ziurel, ziurel de ziuă!
Un luceafăr luminos,
Ziurel, ziurel!
Îl vesteşte pe Cristos,
Ziurel, Ziurel de ziuă,
Scumpe daruri lui Iisus,

Ziurel, ziurel!
La picioare le-au depus,
Ziurel, ziurel de ziuă!
Ziurel de zi
Sus la poarta Raiului,
Ziurel de zi.
Şade Maica Domnului,
Ziurel de zi.
Cu Fiul Sfânt lângă Ea,

Ziurel de zi.
174
Dar Fiul tare plângea,
Ziurel de zi.
Taci, Fiule, nu mai plânge,

Ziurel de zi.
Că eu Ţie Ţi-oi aduce,
Ziurel de zi.
Două mere arginţele,

Ziurel de zi.
Să te joci, Fiuţ, cu ele,
Ziurel de zi.
Fiul Sfânt aşa zicea:
Ziurel de zi.
Nu plâng, Maică, de-aceea,
Ziurel de zi.
Ci uită-te, Maică,-n jos,
Ziurel de zi.
Colo-n jos, mai din jos,
Ziurel de zi.
De vezi fauri făurind,
Ziurel de zi.
Mie piroane făcând,
Ziurel de zi.
Şi Fiul Sfânt tot plângea,
Ziurel de zi.
Maica Sfântă-L mângâia,
Ziurel de zi.
Taci, Fiule, nu mai plânge,
Ziurel de zi.
Că eu Ţie Ţi-oi aduce
Ziurel de zi.
175
Două mere aurele,
Ziurel de zi.
Să te joci, Fiuţ, cu ele,
Ziurel de zi.
Fiul Sfânt aşa zicea:
Ziurel de zi.
Nu plâng, maică, de-aceea,
Ziurel de zi.
Ci te uită, maică,-n sus
Ziurel de zi.
Colo-n sus, mai în sus,
Ziurel de zi.
De vezi bărdaşi bărduind,
Ziurel de zi.
Şi mie cruce făcând,
Ziurel de zi.
Ziurel de Ziuă
La poartă laŢarigrad,
Ziurel de ziuă,
Şade-un fecior de-mpărat,
Ziurel de ziuă,
Cu păruţul retezat,
Ziurel de ziuă,
În cârjuţă rezemat,
Ziurel de ziuă.
Unde S-a născut Hristos,

Ziurel de ziuă,
176
Mesia, chip luminos,
Ziurel de ziuă.
Sus în deal la Galileu,

Ziurel de ziuă,
La casa lui Dumnezeu,
Ziurel de ziuă.
Mititel şi-nfăşeţel,
Ziurel de ziuă,
În scutec de bumbăcel,
Ziurel de ziuă.
177
TEATRUL POPULAR
VIFLAIMUL sau IROZII
Irod
(de pe scaun)
Ofiţer!
Ofiţerul
Poruncă, prea-nălţate Împărate!
Irod
Ce veste de rău ori de bine
Pot să aflu acum de la tine?
Ofiţerul
Prin streji şi prin carauli,
S-au prins trei oameni străini.
Irod
Ce spun că sunt, de unde vin
Şi unde călătoresc?
Ofiţerul
Călări pe cai,
Sunt filosofi şi crai,
Din părţile Răsăritului
Şi merg în Ţara Nazaretului,
Să se închine lui Christos,
Ce se numeşte Mesia.
178
Irod
Să mi-i aduci pe câte-şi trei
Ca să vorbesc eu cu ei!
(Ofiţerul iese şi-i aduce pe cei trei Magi.)
Craii
(cântând laolaltă)
O, Iroade Împărate,
Te-au umplut de răutate
Zădărnicia lumească
Şi zavistia domnească!
Gaşpar
(unul din Crai, către Irod)
Cinstea ne este prea mare,

Să ne-nfăţişăm împărăţiei tale!
Irod
O, voi, năluci pământeşti,

Cu chipurile crăieşti,
Pe la noi ce căutaţi?
Cum aţi putut să călcaţi,
Cu a voastră îndrăznire,
Puternica mea stăpânire?
Gaşpar
Ţie, Doamne, preavestite,

Multe zile fericite!
Privind ale noastre veştminte,
Ţi-ai putea aduce-aminte,
179
C-avem oaste-mpărătească;
Dar în loc de oaste mare,
Am plecat de fiecare,
După-o sfântă arătare.
Irod
Prin Ierusalim umblaţi?

Ce, pe cine căutaţi?
Gaşpar
Suntem trei magi călători,

Crai ca fraţii iubitori.
Văi, coline neumblate
Şi păduri nedesfundate,
Pretutindenea călcăm
Şi de-mpărat întrebăm.
Din Persida am plecat,
Că stea ni s-a arătat
Pe cerul înseninat.
Aicea cum am ajuns,
Steaua-n nori ni s-a ascuns
Şi ne-a fost a ne plimba
Şi prin oraş a-ntreba:
„Unde s-a născut, zicând,
Un crai mare de curând?”
Dar nişte ostaşi de-ai tăi,
Foarte răpitori şi răi,
Cu putere ne-au supus
Şi ’nainte-ţi ne-au adus.
Irod
V-aş mulţumi ca şa fraţi,
180
Dac-aţi vrea să-mi arătaţi,
Care de unde veniţi,
Pe nume cum vă numiţi
Şi-ncotro călătoriţi?
Ce crai eşti tu?
(Lui Melchior.)
Melchior
Eu sunt craiul Melchior,

La al răsăritului cer:
Pre stea ce s-a arătat,
În Naltul înseninat,
Şi din proroci aflând,
Că se va naşte curând
Mare ’mpărat pe pământ,
Am plecat ca să-l găsesc,
Să mă-nchin şi să-i slujesc.
Irod
(în sine)
Pasă, pas’ la împăratul,

Că i-oi închina eu capul,
Cu-n paloş cutezător
Şi la soare sclipitor,
Care-o să vă-nfioreze
Şi capul să i-l reteze,
Dar tu ce crai mare eşti?
Valtazar
Eu sunt craiul Valtazar,

De la Persida am pornit,
Pre steaua ce s-a ivit,
181
Şi-n prooroci citind,
Că s-a naşte pe pământ
Cel mai mare împărat,
Mesia mult aşteptat,
Am plecat, ca să-l găsesc,
Să-i duc daruri, să-i slujesc
Şi să mă închin şi eu
Ca unuia Dumnezeu.
Irod
(în sine)
Pasă la nemernicul,
C-am să-i închin eu capul,
Cu-un paloş tremurător
Şi la soare lucitor,
Ce-are să-l înfioreze
Şi capul să i-l reteze.
Dar tu care te uiţi rău,
Privind la scaunul meu,
Îţi este rândul să vorbeşti:
„Spune ce crai mare eşti?”
Gaşpar
O, Iroade, împărate,
Au, vrei tu acestea toate
Să le afli de la mine?
Irod
Negreşit şi de la tine.
Gaşpar
De m-ei lua cu asprime,

Nimic n-afli de la mine;
182
Blând, dacă te vei purta,
Atunci vei putea afla.
Irod
Fie atunci pe voia ta!
Valtazar
Sunt patruzeci de ani mai bine,

De când mă numesc ca tine:
Crai şi filozof. Să ştii,
Feciori de domni să ne ţii,
De domni şi de împăraţi,
Cu cunună-ncununaţi.
Irod
De domni şi de împăraţi?
Dar atunci, ce căutaţi,
Tot umblând prin ţări străine,
Făr’ de oaste pân’ la mine?
Gaşpar
Irimia ne-a trimis;
Din Scripturi am înţeles,
Că se naşte pe pământ
Împăratul nou şi sfânt;
De-o stea ne călăuzim,
Pe Cristos să-l dovedim,
Lumii să-l propovăduim.
Irod
Scripturi şi proorocii?
Dar tu de unde le ştii?
183
Gaşpar
Din ştiinţa lui Valham,

Strămoşul lui Abraham.
Irod
Şi ce spune că va fi?
Gaşpar
Ce va fi se va-mplini!
Din Iacob se va ivi,
Şi ca o stea va străluci;
Unul din Israeliteni,
Să zdrobească pe Viteni!
Irod
Dar cine va cuteza,

Unul din Israeliteni,
Capul a le sfărâma
Puternicilor Viteni?
Gaşpar
Dânsul, Domnul domnilor,

Dânsul, Craiul crailor,
Împăratu-mpăraţilor:
Va veni şi va putea
Capul a le sfărâma.
Nu cumva eşti şi tu oare,
Din Viteni vr’un boier mare?
184
Irod
Da, aşa precum grăieşti,

Dar tu ce crai mare eşti?
Gaşpar
Eu ţin frâiele crăiei,

În părţile Arăpiei;
Craiul Gaşpar mă numesc
Şi ca un crai îţi vorbesc.
Dar tu nu te-nvredniceşti
Să spui ce crai mare eşti?
(Pune mâna pe sabie.)
Irod
(scoţând sabia)
Răi barbari din Răsărit,

De aceea mi-aţi venit,
Ca prin astfel de cuvinte
Să ispitiţi pe-un părinte?
Nu vedeţi, neruşinaţi,
Cât o să vă defăimaţi?
Al meu nume când l-aude,
Pasărea-n nori se ascunde!
Eu sunt Irod împărat,
Pe cal am încălecat,
Paloş în mână-am luat,
În Viflaim am intrat
Şi din picior când am dat,
Pământul s-a cutremurat!
(Cei de prin prejur se sperie.)
În Viflaim când am intrat,
185
Paisprezece mii am tăiat;
Pân’ la paisprezece mii,
Tot prunci, mărunţei copii
De doi ani şi mai în jos,
Împreună cu Cristos.
Deci, la ce-l tot căutaţi,
Să-i slujiţi, să vă-nchinaţi?
Iată noul împărat:
Paloşul meu încruntat!
Melchior
Astronoame Valtazare,
Varsă din cer foc şi pare,
Cu cătran şi cu pucioasă,
Pe acest tiran să-l ardă;
Ca-n Cristos şi el să creadă,
Să-l vedem că se botează!
Vrăjitorii toţi se-nchină,

La o stea ce dă lumină,
Numai tu nu, idolatre,
Ticălosule-mpărate!
Nu te temi că te vor bate
Ale tale lungi păcate
Şi făr’ de legile-ţi toate?
Poruncind oştirilor,
Tuturor vitejilor,
Domnia ţi-ar pârjoli,
Pe laturi ţi-ar pustii,
Praf şi pulbere c-or fi!
Irod
Răi şi barbari făr’ de minte,
Mă ispitiţi prin cuvinte,
186
Când v-aş putea fi părinte?
Voi aşa mă defăimaţi,
De pedeapsă nu visaţi?
Că eu pot să dau porunci,
Ca să fiţi supuşi la munci!
Gaşpar
O, Iroade, prea vestite,

Nu ne pune la ispite,
Nu ne vorbi de porunci,
C-o să ne supui la munci!
Când o fi pe vijelie,
Şi noi avem o urgie!
Irod
Ofiţer!
Ofiţerul
Poruncă, Prea-nălţate Împărate!
Irod
Ia acum pe-aceşti trei magi

Şi în temniţă să-i bagi,
Şi la muncă să mi-i ţii
Până or pieri de vii.
Gaşpar
(îngenunchind)
O, tu, cerescule părinte,

Care în cer ai locuinţe,
187
Ascultă-ale noastre cuvinte!
Cum de ai aşa răbdare,
Pentru un cutezător mare,
Om fără de socotinţă,
Şi umplut de necredinţă?
Trimite peste el tunet,
Cătran, smoală şi pucioasă,
Palatul ca să i-l ardă,
În Cristos şi el să creadă!
Dă peste el ciumă şi râie,
Opt ani să se cate cu leşie
Şi să nu se mai lecuiască,
Făr’ de legea creştinească.
(Toţi se cutremură.)
Irod
(prefăcut)
Fraţilor, să daţi iertare,

Căci am fost în turburare
Şi în cugete curate,
Acuma vă dau dreptate.
Gaşpar
Atuncea, o Împărate,
La toţi să fie iertate.
Irod
Pornind, mergeţi de-l aflaţi

Şi venind mă înştiinţaţi,
Să merg, să mă-nchin şi eu,
Ca unuia Dumnezeu.
188
Gaşpar
O, Iroade Împărate,
Noi credem că nu se poate,
Să se-ntâmple vreodată,
Să ai inimă curată!
Irod
Porniţi, mergeţi de-l aflaţi

Şi-ntorcând mă înştiinţaţi,
Să merg să mă-nchin şi eu,
Ca unuia Dumnezeu!
Gaşpar
(în sine)
Umbli cu firi istoriceşti,
Trei feţe de crai s-amăgeşti,
Tu umbli cu linguşeli,
Trei feţe de crai să-nşeli.
Craii
(ies cântând)
O tiranul, crud Irod,
Intră-n blestem de norod,
Nefiind el bucuros,
De naşterea lui Cristos.
Ostaşii şi curtenii
(cântând)
Craii dacă au plecat,
Steaua li s-a arătat
Şi a mers pân’ a stătut,
189
Und’ erá pruncul născut.
Şi cu toţi s-au bucurat,
Pe Cristos dac-au aflat.
Cu daruri s-au închinat
Ca la un mare Împărat.
Craii
(cântând de departe)
O, Doamne,-mpărate sfinte,
Primeşte a noastră cinste;
Te rugăm ca să primeşti
De la noi daruri cereşti;
Aur, smirnă şi tămâie,
De pomenire să fie,
La tot neamul creştinesc
Şi-n poporul românesc.
Oştenii şi curtenii
(urmează să cânte)
Şi-napoi dac-au purces,

Pe altă cale au mers,
Precum le-a fost lor şi zis,
Îngerul noaptea în vis.
(Ies toţi afară şi mai târziu intră Irod)
Irod
Ofiţer!
Ofiţerul
Poruncă, prea-nălţate Împărate!
Irod
Acum să pleci după cătat,
190
Şi-mi adu copil nevinovat,
De şapte ani şi mai în jos,
Prin el să aflu de Cristos.
Ofiţerul
Am înţeles, Prea-nălţate Împărate!
(cântând)
În oraşul Viflaiem,
Veniţi cu toţi să vedem,
Că astăzi ni s-a născut
Domnul cel făr’ de-nceput;
Şi astăzi ni s-a împlinit
Prorocirea de demult:
Că se va naşte Hristos,
Mesia, cap luminos,
Din Fecioara Mariam,
Din neamul lui Avraam,
Din sămânţa lui David,
Din duhul sfânt zămislit.
Trei crai de la Răsărit,
La-nchinare i-au venit,
Daruri scumpe aducând
Şi către Cristos cântând:
Culcă-te-mpărat ceresc
În sălaş dobitocesc;
Te culcă pe fân uscat,
De îngeri înconjurat,
Cari te vor lăuda
Şi mărire îţi vor da:
Slavă întru Cel de sus,
Şi jos pace pân’ la apus!
191
(Ofiţerul aduce pe un prunc, care îngenunche înaintea lui Irod,
cu mâinile la piept)
Ofiţerul
Mă-nchin la ’naltul împărat,
Cu slujba care mi-a dat!
Irod
(pruncului)
O, tu, prunc nevinovat,

Care gura la minciuni,
Nici c-ai întrebuinţat:
De-mi vei ascunde ceva,
Paloşul meu încruntat
Din sânge îţi va gusta.
Ştii tu să-mi spui cu folos
De Mesia, zis Cristos?
Pruncul
Ştiu multe şi de toate,
Prea ’nalte Împărate!
Irod
Din cine se va naşte?
Pruncul
Din Maria-Fecioara!
Irod
Cât va trăi pe pământ?
192
Pruncul
Treizeci şi trei de ani;

La treizeci când a sta,
De la Ioan Botezătorul
Se va boteza,
Lumea de păcate o va curăţa.
Irod
Avea-va voitori de bine?
Pruncul
Va avea.
Irod
Pe cine?
Pruncul
Pe cei patru Evanghelişti.
Irod
Ai putea tu şti,
Cum se vor numi?
Pruncul
Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
Irod
Voitori de rău va avea?
193
Pruncul
Va avea!
Irod
Pe cine?
Pruncul
Mai întâi pe tine,

Al doilea, pe saduchei,
Pe cărturari şi farisei!
Irod
Deci eu sunt între ei?

Şi aceşti oameni îl vor vătăma
Pe Mesia întru ceva?
Pruncul
Lui Cezar s-or împotrivi,

Pe cruce înaltă l-or răstigni!
Irod
Şi mult va sta el spânzurat,

Pe cruce ’naltă de ’mpărat?
Pruncul
Ba nu, că pronia cerească,
Într-altfel o să făptuiască:
Iosif cu Nicodim, frumos,
Trupul Dumnezeiesc vor da jos;
194
În giulgiuri îl vor înfăşa,
În nou mormânt l-or aşeza,
Şi piatra o vor pecetlui
Şi cu ostaşi îl vor păzi.
Irod
Şi va fi el mult stătător,
Acolo ca un muritor?
Pruncul
A treia zi va învia,
La ceriu se va înălţa,
De-a dreapta tatălui va sta,
Pe viii şi pe morţii va judeca,
Iar marea împărăţia Sa,
În veci sfârşit nu va avea.
Irod
Ba da, ba da!
Pruncul
Nu va avea!
Irod
(supărat)
Ba da, îţi zic!
Pruncul
Nu va avea!
195
Irod
(ucigându-l)
Luaţi de dinaintea mea

Pe pruncul cel neruşinat,
Care-ntr-atât m-a tulburat.
(cântând)
O, Iroade, Împărate,
Te-au umplut de răutate,
Zădărnicia lumească
Şi zavistia domnească.
Irod
(îngenunchind)
O, zei ai zeilor,
Ai cărturarilor,
Ai saducheilor,
Şi-ai fariseilor!
Precum v-am cinstit
Şi v-am omenit,
Aşa vă voi cinsti
Şi vă voi omeni.
Eu prin voi am crezut,
Că steaua care s-a văzut,
Pe capul meu s-a oprit,
Şi sceptrul mi l-a întărit.
Dar ea s-a oprit pe capul
Lui Cristos-Nazarineanul!
O, Iroade, Iroade,
Ticălosule Împărate!
Ai ajuns ciuca blestemului!
196
Urâciunea pământului!
Trei crai îţi veniră,
Toţi te necinstiră,
În faţă te batjocoriră!
Iar după ei un blestemat
De prunc neruşinat!
O zei ai zeilor,
Ai cărturarilor,
Ai saducheilor
Şi-ai fariseilor!
Paisprezece mii
De mărunţei copii,
Vi-i mai jertfesc de vii;
Să-mi vedeţi paloşul spălat,
În sângele lor cel spurcat.
A Vavilonului împărăţie
A luat pe jidovi în robie
Şi la cuptoare tot ardea,
În ele pe coconi băga;
Când în Egipt au fost robiţi,
Cu răni grele chinuiţi,
Poruncă iar s-a hotărât
Şi pe copii i-au omorât;
Aşa şi voi să mă-ntăriţi
Şi paloşul să-mi sprijiniţi,
Că din sămânţa jidovească,
Vreun Mesia să nu mai nască!
197
LITERATURA CULTĂ
Vasile ALECSANDRI
Bradul
Sus pe culme bradul verde

Sub zăpada albicioasă,
Printre negură se perde
Ca o fantasmă geroasă.
Şi priveşte cu-ntristare,
Cum se plimbă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu şepte cojoace.
El se scutură şi zice:
„În zadar, tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.
În zadar îngheţi pământul,

Ucizi florile şi stupii
Şi trimiţi moartea cu vântul
Şi trimiţi foamea cu lupii.
În zadar a ta suflare
Apa-n râuri o încheagă,
Şterge urma pe cărare
Şi de mine ţurţuri leagă.
198
În zadar aduci cu tine
Corbul negru şi prădalnic,
Şi din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.
În zadar, urgie crudă,

Lungeşti noaptea-ntunecoasă
Şi, râzând de-a lumei trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.
În zadar îmi pui povara

De zăpadă şi de gheaţă.
Fie iarnă, fie vară,
Eu păstrez a mea verdeaţă!”
199
Ion ALEXANDRU
Mater Dolorosa
Fecioara cu pruncul sunt de-ajuns,

Acest pământ în veci să fie uns,
Printre sori să lunece şi printre stele,
Să-l poată ascunde lacrimile mele.
Fecioara pururea imaculată
Şi mama mirelui îndurerată,
Amândouă o singură făptură,
Lacrima prelinsă în aură,
Icoana ei în fiecare casă,
Fecioara mamă ce va fi mireasă.
Ceva mai sfânt trecut prin suferinţă,
Universului nu-i stă în putinţă.
Câte stele fost-au călătoare
S-au oprit cu magii din lucrare.
Ce pribegie-n cosmos îndelungă
Până la ieslea pruncului s-ajungă.
200
Tudor ARGHEZI
Colind
Doamne, vreau să-ţi mulţumesc…

Dar în graiul omenesc
Slova vorbelor tocită,
Vorba slovei prihănită,
Înţelesul otrăvit
Le-a muşcat şi-mbolnăvit.
Un strigoi
Pune-n negreală noroi.
Pravila de baştină
S-a pierdut în mlaştină.
Ochii mici ca literii
Sticlesc ca ai viperii.
Voie dă-mi să spânzur graiul

Şi să-ţi mulţumesc cu naiul.
Cântecul care mă doare
Frate-i cu tăcerea mare.
Cu îngerii, cu lăstunii
Şi cu şoapta rugăciunii.
Noaptea îţi înşiră albe

Fire de beteală, salbe,
Fluturi şi mărgăritare,
Mulţumeşte, lăutare,
Bunului tău împărat,
Şi să-i cânţi îngenuncheat.
(Hore)
201
Colindă de Crăciun
Doi unchieşi pitici,

Pitici, dar voinici,
Au venit în sat
Pe la scăpătat,
Unul Moş Ajun,
Altul Moş Crăciun.
Ce s-au cugetat
Că au adăstat.
Nu cunoşteau locul,
Bătu-i-ar norocul,
Şi din depărtare
Lătrau câinii tare,
Nefiind datori
A fi ştiutori,
Şi sfinţiţii moşi,
Fiind, de fel, fricoşi.
După cum se ştie,
La ei în stihie
Câinii sunt cuminţi
Şi n-au colţi şi dinţi,
Că sus nicio gură
Nu-i de muşcătură,
Nici de lătrătură.
Fiindcă şi-ntrucât
Buzele surâd,
Şi toate sunt vésele,
Ca la nunţi miresele,
Inimile, feţele.
Amândoi cu barbă
Stufoasă şi albă,
Cu fuiorul moale
Până la paftale,
202
Ca doi arhierei
Numai de-un crâmpei,
Cât geana la pleoapă
Mai înalţi de-o şchioapă,
S-au oprit puţin
La popa Martin.
Popa nu-i acasă,
Nu e preoteasă,
Nici paracliser.
Numai câmp şi cer.
Arde în altar
Un mărgăritar,
Şi-o stea a rămas
La iconostas.
Din turlă atârnă
Clopotul de-o bârnă.
Cine ce să spuie,
Dacă nimeni nu e?
Atunci au deschis
Sacii, şi-au trimis
Purceii de lemn
Să le-aducă semn
Şi ştire din sat.
– „Dacă ninge-n sat,
Mergem la-nnoptat,
Iar de n-o fi nea,
Om sta şi-om vedea
Cum ne-om îmbrăca,
Dacă o să-ngheţe,
Punem ghebe creţe
Şi căciuli de oaie.
Dacă e a ploaie,
Eu o să mă-mbrac
În piele de drac.
203
Dacă a venit,
Cum am auzit,
Vara lui Crăciun,
Timpu-i şi mai bun”,
A zis Moş Ajun.
– „Tată Moş Ajune, –

Moş Crăciun îi spune. –
Eşti mai tânăr, poate,
Cu-o zi jumătate.
Pot să te şi iert,
Pot şi să te cert,
Vorbeşti cum e dat
Unui căpiat
Şi unui viclean.
Eşti cam pământean,
Şi vorba la minte
O ia înainte.
Când eşti între slugi
Nu ştii ce îndrugi,
Parcă nu mai ştii
Nici de unde vii;
Dă-mi răgaz să-ţi spun.
Şi bei şi tutun.
Tu mustrarea mea
O pui în lulea.
Mă smeresc, mă-nchin,
Şi tu cauţi vin.
Până pe la Paşti
Tot te-ntinzi şi caşti,
Şi-ai fi bucuros
Să fii om de jos.
Ai uitat ce-ai zis
Cel de ne-a trimis?
Să nu se lipească
204
Muscă pământească
De noi amândoi?
Uită-te-napoi,
Frate Moş Ajune,
Şi fă rugăciune.”
– „Tată Moş Crăciun, –

Zis-a Moş Ajun, –
Nu vreau să te mint,
M-a lovit un jind.
Zilele-n stihare
Mi se fac amare,
Şi de-atâta rază
Mi se-ngreţoşază.
Îngeri, aripi, stele,
Păcatele mele!
Toată noaptea, vere,
Mare priveghere.
Ziua liturghie,
Psalmi şi <<Slavă Ţie>>.
Fără să mai tacă,
Toată vremea toacă.
Cor de glasuri groase,
Condace, icoase
Şi coruri subţiri,
Şi tot mânăstiri.
Pentru aţipire
Ceri blagoslovire,
Şi pentru sculare
Binecuvântare.
Şi m-am săturat
Să dorm îmbrăcat,
Ca un ceas de pat.
Sunt un păcătos,
Dar pe-aci-i frumos.
205
Eu, cu voia ta,
Parc-aş rămânea,
Nu te supăra,
Mâine de amiază
Pân’ la Bobotează.
Uite ce-ai să faci,
Fii niţel dibaci.
O să mergi să spui:
A pierdut un cui –
Trebuia să-l pui.
A pierdut cinci cuie –
Trebui’ să le puie.
Fă şi tu o snoavă
C-un cui şi-o potcoavă
Şi zi că măgarul
L-a găsit pojarul.”
Şi şezând afară
Acum, lângă moară,
La un kilometru,
Iată Sfântu Petru.
Preasfinţia Sa
Tocmai îi căta
Şi era şi el
Cu moşii la fel,
Căci după tipic
Orice moş e mic,
Ager şi bătrân
Şi-o bucată cârn.
În stihia geamănă,
Moş cu moş se-aseamănă.
Moş Crăciun gândeşte,
Uitându-se-n deşte,
Şi întru târziu
Zise: – „Ştiu, nu ştiu,
206
Vorba Dumitale,
Tată, mi se pare
Şi cu alţi măgari,
Mai mici ori mai mari,
Că se potriveşte
Şi, Doamne, fereşte,
Poate şi cu-al meu.
O să stau şi eu
Pentru potcovit.
Fii blagoslovit.
Zici că-ntârziază?...”
– „Până-n Bobotează.”
Dar stând ei la sfat,

Ce s-o fi-ntâmplat
Că din sacii grei
Ce-i duceau cu ei
Ieşiră cu miile
Toate seminţiile,
Toate jucăriile.
Urşii mari de lână
Cu păpuşi de mână,
Iepurii cu leii,
Lupii, brotăceii,
Făpturi şi jivine,
Plăsmuiri blajine,
Fiare, orătănii,
Trupuri de vedenii
Făcute din glumă
Fie că de gumă,
Sau de mucava,
Ori dintr-altceva,
De pildă: din ţiplă
Şi cu ochi de sticlă.
Căruţe şi sănii
207
Trase de dihănii.
Maimuţoi cu cârmă,
Cu oase de sârmă,
Elefanţi nerozi
Tot cu două cozi,
Ca să nu pricep
Unde ei încep:
Una, und’ se ştie,
Cu o gămălie,
Şi alta, la cap,
Lipită cu pap.
Seminţii de jucării
S-au ales pe la copii.
Vacile şi turmele
Îşi pierdură urmele,
În colibe, lângă sobă,
Sună trâmbiţă cu tobă.
Iar la han, între tingiri,
Au tras şase musafiri;
După neam şi după bresle,
Trei la mese, trei la iesle.
Drumul cu poveşti
Trece ca o pânză, desfăcut din trâmbe,

Vântul rău şi taie dealurile strâmbe.
Ia pustietatea vânătă din dungă,
Răscolind scaieţii şi răchita lungă.
În copacii negri recea lui arsură

Pune glomotoace de cleştar şi zgură.
Râjniţele sale lasă rumeguş.
208
Cleiurile sale fac alunecuş,
Povârnişul luciu, dis-de-dimineaţă,
S-a-nvelit cu ţiplă şi pojghii de gheaţă.
Apele de-a valma, balta tot aşa,
Au făcut deasupra sloi de tinichea.
Totul, dintr-o dată, se copilăreşte,
Vrând să se-mpietrească ce nu se-mpietreşte.
Au fugit din sălcii mierlele şi cucii.

Numai cioaca poate sta în vârful crucii.
Au zburat vulturii-n lumea cealaltă,
Cu sfânta lumină niţeluş mai caldă.
Bieţii de păianjeni, care torc mătasă,
Şase luni din găuri nu mai au să iasă.
Floare şi mireasma au tăcut chitic,
Marele se face din ce-n ce mai mic,
Până la tipicul mic al jucăriei,
Ca să-l ia cu mâna mai uşor copiii.
Despre câmp, atâta aş avea de zis,
Că e plin de iepuri până-n Paradis.
Dar în povestire e o-mpotrivire
Ce-ar putea pe alţii decât noi să mire.
Moş Crăciun porneşte,

Vântul îl opreşte,
Vântul îi întoarce,
Încotro şi-ncoace,
Sania, bădie:
Parc-ar fi, şi nu e, tot o jucărie.
La răscruci pe drumuri, cinci vânturi, grămadă.
Sar să-i risipească stelele din ladă.
Lăzile sunt toate bine încuiate,
Lacătele grele-au chei întortochiate.
Lupii-ntre răspântii i-au ieşit nainte,
Fără să-şi aducă barba lui aminte.
209
- “Ce cătaţi aicea, măi, căţeii mei, -
I-a mustrat unchiaşul, - Ţuluc şi Grivei?
Daţi-vă deoparte, fiare pământeşti,
Nu-i pentru jivine drumul cu poveşti.
Ce vreţi? Miei de pâslă şi cai de hârtie?
Poate mucavaua de foame să ţie? ”
Puşi pe două rânduri, în troianul gros,
Lupii, de ruşine, au tăcut frumos.
Va să zică, vântul, în feluri şi chipuri,
Vru să-ntoarcă moşul din drum, cu tertipuri.
I-e necaz, că şi el face pomi şi stele,
Frumuseţi şi lucruri, mari şi mărunţele,
Din postavul lumii, alb, împărătesc.
Ce folos, că-ndată toate se topesc:
Străveziu, uşure, horbote, broboade,
Lucrul lui, ca scrumul, se sfarmă şi cade,
Iar, ca să dureze, cât de cât mai bine,
Trebuie să-l lase-n ramura ce-l ţine;
Pe când el, Unchiaşul, pe al lui îl mută
De nu se sfarâmă unul dintr-o sută.
Toate-ajung diseară bune şi întregi
Şi ţin pân’ la anul fără să le dregi.
Iată de ce-njură vântul şi-l înţeapă

Şi de ce Unchiaşul nu vrea să priceapă.
După multă trudă, poftim că soseşte.

Rumen, gras şi vesel, mână boiereşte,
Hamuri şi zorzoane îi încing măgarii,
Albi cum e sideful, iuţi ca telegarii.
Potcoviţi cu sticlă şi cu giuvaere,
Ca să aibă-n coastă copita putere.
A sosit cu bine Moş Crăciun, dar ştiu
C-a ţinut şi plosca, bine, cu rachiu.
210
La Mulţi Ani !
Cititor de vreme bună,

Să-ţi urez pe nai şi strună,
Lăutar şi de condei,
Ce-i mai bine din ce vrei.
Să-ţi trăiască toţi ai tăi,

De prin munţi şi de prin văi,
De prin târguri, de prin sate,
Risipite prin bucate,
Semănate, secerate,
Ţării tale-mbelşugate.
Jigniţele fie-ţi pline,
Cât şi zilele senine.
Deie-ţi anul bună ploaie,
Târle lungi de oi bălaie
Şi frumoşi ca soarele,
Căutând ogoarele.
Fie-ţi, dragule, copiii,
Struguri albi, ciorchini de vie,
Fetele, ca piersica.
Să-ţi trăiască vitele,
Cele cu copitele,
Cât şi potcovitele.
Şi să aibi viţei câţi vrei ,
Născuţi mulţi, tot câte trei,
Şi femeia ta din casă,
Fie-ţi zveltă şi frumoasă,
Ca vlăstarii pomului,
Bucuria omului.
Şi copii,
Cu ochi căprii
Şi frumoşi ca soarele
Păzindu-şi ogoarele.
211
Băieţii ca mugurii,
Fetele ca strugurii.
Piersicile să le cadă
În cămaşe, din livadă.
O urare pentru voi,

Cititori de slove noi,
Anul care, iată-l, vine,
Să v-aducă numai bine.
Trâmbiţele de Argint
Ies cu noaptea, la colind,

Trâmbiţele de argint.
Câte trâmbiţi, câte stele,
Îngânându-se-ntre ele,
Între graniţele lumii,
Trezind viii şi postumii,
Nou-Născuţii şi strămoşii
Cântă-n lume toţi cocoşii.
Pare-ntinsă bolta-naltă
Până-n lumea cealaltă.
Decembrie 1966 (Noaptea)
212
A. BÂRSEANU
Moş Crăciun
Moş Crăciun cu barba albă,

Vine iar ca alte dăţi,
Aducând solie blândă
Ş-un sac plin cu bunătăţi.
Prin zăpadă el înoată

Pân’ la margine de sat…
Acoleà mi se opreşte
Şi privind, zice mirat:
„Ce e asta?... Ce minune!...

Ce-am lăsat şi ce găsesc?...
An, suspine şi-ntunerec;
Astăzi toţi se veselesc!”
„Hei, moşnege, cum se vede

La voi încă n-a pătruns
Vestea cea de bucurie,
De noroc ce ne-a ajuns!
Isprăvitu-s-a războiul
Şi durerea s-a curmat:
Românaşi din patru unghiuri
Fraţi cu toţii ne-am aflat.
Iar hotare măestrite

Dintre noi de-acum s-au stâns,
Cei de-un neam şi cei de-o lege
Lâng-al mamei sân ne-am strâns”.
213
Şi moşneagul se-nsenină
Spre cer ochii îndreptând,
Şi pe faţa lui zbârcită
Lacrimi calde pică blând.
„Să trăiţi, voinicii badei,

Să trăiţi ai mei nepoţi!...
Cum v-aş strânge eu la sânu-mi,
Cum v-aş sărutà pe toţi!
Iată, tot ce am cu mine,

Împărţesc azi între voi:
Noroc, bine, avuţie,
Cinste-n pace şi-n război!”
Şi grăind aşà bătrânul,

Îşi deşartă sacul tot,
Apoi pleacă mai departe,
Făcând pârtii prin omăt.
214
Lucian BLAGA
Colindă
Pentru Dorli
Doarme, colo în poiată,

pruncuşor fără de tată.
Şi măicuţa mama lui
se tot plânge boului
c-a născut în Vifleim,
n-are scutece de in,
n-are apă, n-are faşă,
nici opaiţ, nici nănaşă.
Iosif cercul de pe cap
în cuier şi l-a lăsat
şi-a plecat unde-a plecat.
ca să-l latre câinii-n sat.
Noaptea-i neagră,
ceasu-i lung,
stă măicuţa lângă prunc.
Să le ţie de urât,
Înger nalt s-a coborât.
Şi în noapte înadins,
degetul şi l-a aprins.
Arde îngerul lui Dumnezău
ca o lumânare de său.
215
Otilia CAZIMIR
Moş Crăciun
Eu l-am văzut pe Moş Crăciun, e un moşneag
Cu barba albă, cu cojoc şi cu toiag,
Ca toţi moşnegii care trec pe drum.
Departe, într-o ţară fermecată,
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Sta singur cuc într-un bordei de fum.
Şi trage moşul, trage din lulea.
Şi zilele se duc, şi iarna vine,
Şi prin căsuţe-ncep a-l aştepta
Băieţi cuminţi şi fete mici ca tine.
Şi într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt
Întinde mâna-i bună spre pământ
Şi-anină-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic…
Atunci, pe nevăzute cărărui,
Porneşte Moş Crăciun cu sacul lui,
Şi când adoarme zvonul de colindă,
El bate-ncet la uşa de la tindă.
A fost, moşneagul bun, şi-acum un an,
Dar tu erai prea mică şi nu ştii:
Ţi-a pus sub perinuţă jucării
Şi-un cerceluş cu piatră de mărgean.
Iar când a fost să iasă din iatac,
Măicuţa l-a pândit de după uşă,
Să nu te vâre din greşeală-n sac,
Ca pe-o păpuşă!
216
Uite, Vine Moş Crăciun
Prin nămeţi, în fapt de seară,

A plecat către oraş
Moş bătrân c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.
Uite-o casă acolo-n vale,

Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate.
– Bună seara, bună seara!

Iaca vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?
– Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?
– Iaca, vin din moşi strămoşi,
Încărcat cu jucării!
Noaptea-i rece şi albastră.

Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş
Moş bătrân c-un iepuraş
Înhămat la sănioară…
217
Preot Ioan COMĂNECI
Bucurie (Colindă)
Marea noastră bucurie,

Când Crăciunul prăznuim,
Se revarsă din iubirea
Pruncului Iisus Divin.
Sărbătoare şi Tradiţie
Moştenită din străbuni,
Dăruită de-o Fecioară
Ce-a primit cuvântul Lui.
Naştere şi bucurie
Domnul ne-a adus,
Să trăim în Liturghie
Taina cea de sus.
Sfânta Maică Preacurată

Pe Iisus ne-a dăruit,
Plin de milă şi iubire,
Taina cea de sus.
De Crăciun ne adunăm
Colindând frumos,
Praznicul în bucurie
Domnului Hristos.
218
Minunata Veste (Colindă)
Veste minunată
Peste lumea toată,
Astăzi se trăieşte
Şi se preamăreşte.
O minune mare,
Fără suspinare,
Mesia Se naşte
Şi ne-aduce pace.
Iisus vine în lume,

O, mare minune,
Lumea să-L cunoască
Şi să-L preamărească.
Naşterea Sa Sfântă,
Toată lumea o cântă,
Pururea Fecioara
Ne-a adus comoara.
Maică Preacurată
Şi nevinovată,
Astăzi ne-ai adus
Darul cel de sus.
Dumnezeu de sus,
Prunc mic S-a făcut,
A venit în lume
Din a Sa iubire.
Astăzi e lumină,
Sărbătoarea-i plină,
Domnul Se arată,
Lumea să-L cunoască.
219
Naşterea cea Sfântă,
Toată lumea cântă,
Colindul de sus,
Astăzi pe pământ.
Crăciunu-i frumos,
Numai cu Hristos
Şi la Liturghie
Sărbătoarea-i vie.
Să umblăm din casă-n casă,

Ducând vestea cea cerească
Şi colindul să-l urăm,
Tot mereu cu Dumnezeu.
Să trăim în armonie,
În iubire şi trezie,
Sărbătoarea să ne fie
Cea mai mare bucurie.
Pruncul Sfânt ne aminteşte

Că mereu El Se jertfeşte
La frumoasa Liturghie,
Toată plină de iubire.
Să fii, gazdă, sănătoasă,

Să primeşti colinda noastră.
Şi la anul care vineri
Tot la Sfânta Liturghie.
Bucuria este mare,

Când mergem la sărbătoare
Şi-o trăim întru iubire.
Amin. Doamne, Slavă Ţie!
220
George COŞBUC
Noaptea de Crăciun
Afară ninge liniştit
Iar noi pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul;
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus,
Cu glas duios şi dulce;
Cum s-a născut Iisus în frig,
Cum boii peste El suflau,
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea Lui,
Şi îngerii din cer cântând
Cu flori de măr în mână...!
Ce Ne-Aduce Moş Crăciun
Ce ne-aduce Moş Crăciun?

Tot ce e frumos şi bun:
Un cal mic de călărit,
Cărţi frumoase de citit,
O păpuşă mititică,
Un car mic şi-o flaută mică,
221
Trâmbiţă şi săbioară,
Puşculiţă şi vioară,
Mere dulci, ca să mâncăm,
Jucării să ne jucăm,
Iepuraşi ce fug pe masă
Şi-o biserică frumoasă.
Şi ne-aduce clopoţei,
Ca să ne jucăm cu ei.
(George Coşbuc, Ochiul lui Dumnezeu – poezii inedite şi

regăsite – Ediţie îngrijită şi prefaţă de Mircea Popa), Editurile
Charmides, Bistriţa, şi Eikon, Cluj-Napoca, 2004, p. 91)
Colindătorii
Cad fulgii mari încet zburând,

Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult şi patul ne-aştepta,
Dar cine să ne culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce.
Cum sta pe paie-n frig Hristos
Şi boul cum sufla milos
Căldură ca să-I facă,
Drăguţ un miel cum I-au adus
Şi îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.
Şi-auzi! Răsar cântări acum,
222
Frânturi dintr-o colindă,
Şi vin mereu, s-opresc în drum,
S-aud acum în tindă –
Noi stam cu ochii pironiţi
Şi fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniţi
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei cântă înălţător şi rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se-ntorc şi plâng amar
De-a Iudeii necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c-a murit...
Dar s-a deschis mormântul
Şi El acum e-n cer suit
Şi judecă pământul.
Şi până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul –
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Şi când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Şi-n faşe mic pe Domnul.
[Iar Când S-A Născut Hristos]

Iar când s-a născut Hristos,
Două gălbioare stele
După cum deşiri mărgele,
Deşirându-se şi ele,
De pe cer căzură jos.
Le-a văzut un om bătrân
Şi mirat s-a dus să vadă
223
Unde-ar fi putut să cadă
Şi, găsind una-n zăpadă,
O luă şi-o puse-n sân.
Iar acasă, la copii,
Când le-o arătă pe masă,
Ce minune-a fost să iasă!
Ce deodată-ntreaga casă
S-a umplut de jucării!
Multe, multe ca-n poveşti,
Numai Dumnezeu le ştie,
Poate-o sută, poate-o mie!
Câte-au fost îmi pare mie
Că nu-ncap în Bucureşti!
Şi-a zis moşul: „Ce să faci,
Omule, cu-atâtea toate!
Să le-mparţi în lume poate,
La nepoţi şi la nepoate!...
Şi le-a pus pe toate-n saci
Şi-acum caută copii
Cu purtări şi vorbe bune:
Că-i un înger care-i spune
Pe la ce copii să sune –
Şi le-aduce jucării.
Doamne, Doamne, ce Moş bun!
Dar auzi? Sunt paşi pe-afară!
Oh, ce bine-o să ne pară
De-o fi el…
El, el e dară???
Bună seara, Moş Crăciun!
(George Coşbuc, Ochiul lui Dumnezeu – poezii inedite şi
regăsite – Ediţie îngrijită şi prefaţă de Mircea Popa), Editurile
Charmides, Bistriţa, şi Eikon, Cluj-Napoca, 2004, pp. 121-
122. Apărută în revista „Viaţa românească”, XXI, 1968, nr. 5,
p. 63.)
224
Nichifor CRAINIC
Oaspeţii cu Azur în Gene
Oaspeţi cu azur în gene

Şi zăpadă pe opinci
Se iviră la fereastră
Cu colinde şi tilinci.
Cântec legănat şi fraged,

Înflori de ghiocei
Umbre mari ţineau isonul
Albăstrind pe după ei.
Se părea că-n zvon de aripi

Şi miros de tămâier,
În colindă mi se-ngână
Pui de om cu pui de cer.
Şi cântarea, şi urarea,
Şi plecarea ca un dor,
Strălucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.
Şi era o pace albă,

Ca ninsoarea, şi era
O sfială ce din stele
Până-n inimi tremura.
Bacii lepădară grija:

Astăzi lupii ţin ajun,
Porumbeii nu visează
Vânt de uliu căpcăun.
225
Şi zăvozii şi dulăii
Să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu-n
Ieslea de la Betleem.
Fă-mi-te numai ureche,

Ca s-auzi, bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele,
Gângureşte Pruncul Sfânt.
226
Celine DION
And so this is Christmas
So this is Christmas,
And what have you done
Another year over,
A new one just begun;
And so this is Christmas,
I hope you have fun
The near and the dear ones,
The old and the young.
A merry Christmas,
And a happy New Year,
Let’s hope it’s a good one,
Without any fear.
And so this is Christmas,

For weak and for strong,
The rich and the poor ones,
The war is so long,
And so happy Christmas
For black and for white,
For yellow and red ones
Let’s stop all the fight.
A merry Christmas,
Without any fear.
227
And so this is Christmas
And what have you done
Another year over,
A new one just begun;
And so happy Christmas,
We hope you have fun
The near and the dear ones,
The old and the young.
A very merry Christmas,

Without any fear,
And so this is Christmas.
(Şi-Asta-i Sara de Crăciun, Asta-i sara de Crăciun / Şi

ce-ai tu de făcut, / Un alt an a trecut, / Un nou an stă să-
nceapă; / Şi-asta-i sara de Crăciun / Sper să te simţi bine /
Cu cei apropiaţi şi cu cei dragi, / Cu cei bătrâni şi cu cei
tineri. // Un foarte fericit Crăciun / Şi un An Nou fericit, /
Să sperăm că va fi unul bun, / Fără nicio teamă. // Şi-
asta-i sara de Crăciun / Pentru slabi şi pentru puternici, /
Pentru bogaţi şi pentru cei săraci, / Războiul e departe; /
Şi-aşa-i Crăciunul Fericit / Pentru negri şi pentru albi, /
Pentru galbeni şi pentru ciocolatii, / Să-ncetăm cu orice
conflict. // Un foarte fericit Crăciun / Şi un An Nou
fericit, / Să sperăm că va fi unul bun, / Fără nicio teamă.
// Şi-asta-i sara de Crăciun / Şi ce-avem de făcut/ Un alt
an a trecut, / Un nou an stă să-nceapă; / Şi-aşa-i
Crăciunul fericit, / Sperăm să vă simţiţi bine / Cu cei
apropiaţi şi cu cei dragi, / Cu cei bătrâni şi cu cei tineri. //
Un foarte fericit Crăciun / Şi un An Nou fericit, / Să
sperăm că va fi unul bun, / Fără nicio teamă / Şi-asta-i
sara de Crăciun.)
228
Petru DUGULESCU
Şiroaie de sânge
Şiroaie de sânge îţi curg pe obraz,

Şi-n ochii Tăi lacrimi s-ascund;
Sub lemnul durerii Tu luneci şi cazi,
Iar spinii în carne-ţi pătrund.
Adâncă-I durerea ce-n suflet o strângi!

Urcuşul Golgotei e greu.
Iar cel pentru care Tu suferi şi plângi,
Isuse, Isuse sunt eu.
Sub ploaia cumplită a pumnilor grei,

Te rogi pentru cei ce te bat;
„Părinte, ai milă de dùşmanii mei,
Şi iartă-i, ei nu ştiu ce fac!”
Tu om al durerii, de toţi părăsit,

Pe cruce Te stingi luminând.
A morţii putere prin moarte-ai zdrobit,
În lume speranţa-aducând.
Isuse, la Tine mă-ntorc azi căit,

Şi ştiu că Tu n-o să mă cerţi,
Eu, omul cel josnic ce-atunci Te-am lovit,
Plângând azi Te rog să mă ierţi!
229
Mihai EMINESCU
Colind

Nu vă vin cu nici un rău,
Că v-aduc pe Dumnezeu.
Pe Dumnezeu mititel,
Mititel şi făşăţel,
Înfăşat în foi de nuc,
Cu tichie verde-n cap,
Iar în fundul tichiei,
Este-o piatră nestemată
Ce plăteşte lumea toată,
Ţarigradul jumătate
Şi Braşovu-a treia parte.
Sus în poarta lui Hristos,
Să fiţi boieri sănătoşi!
(M. Eminescu, Opere, volumul VI, p. 301, ediţia Perpessicius,

Editura Academiei RPR, Buc. 1963, cca. 1880.)
Colinde, Colinde!
Colinde, Colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde,
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii,
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
230
Se bucur’ copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele.
De dragul Mariei
Ş-a Mântuitorului,
Luceşte pe ceruri,
O stea călătorului.
(Publicată în volumul M. Eminescu, Poezii postume, ediţia

Nerva Hodoş, 1903. Aparţine perioadei de Bucureşti, cca.
1878, după Perpessicius, urma să fie continuată.)
Christ
1. Am luat cartea cea vechiă cu păreţii afumaţi,
Am deschis unsele pagini cu-a lor littere bătrâne,
Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine,
Triste ca aërul bolnav de sub murii cufundaţi.
2. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri groase şi seci,
Te-am văzut născând în paie faţa mică şi urâtă;
Tu, Christos, în hieroglyfe, stai cu fruntea amărâtă,
Tu, Mario, stai tăcută, ţeapănă, cu ochii reci.
3. Erà timpi aciea, Doamne, când gravura grosolană

Ajutà numai al minţii sbor de foc cutezător,
Pe când mâna ’ncă copilă pe ochiul cel arzător
Nu putea să-l înţeleagă, să-l imite în icoană.
4. Însă sufletul cel vergin te gândià în nopţi senine,

Te vedeà râzând prin lacrimi cu zâmbirea ta de înger,
Lângă tine, ’ngenunchiată, mama ta cu triste plângeri
Ardicà palidă, sântă, către cer a sale mâne.
231
5. Şi pe bolta cea azură, pe câmpia liniştită,
Câmp albastru ca şi marea cu flori de-aur semănat,
Inima visà un astru alb ca crinul înfocat,
Stea de-argint, curat şi palid, de lumină înroşită.
6. Iar sub steaua călătoare, ea vedea pustie ’ntinsă
Şi prin ea plutind ca umbre Împăraţi din răsărit,
Umbre regii şi tăcute ce-urmau astrul fericit –
Strălucià pustia albă de a lunei raze ninsă.
7. Iar pe muntele cu dafin şi cu codrii de măslin,
Povestind poveşti în noapte, au văzut păstorii steaua,
Cu zâmbirea ei ferice şi cu razele de neauă,
Şi-au urmat raza ei sântă la culcuşul tău divin.
8. Azi artistul te concepe ca pe-un rege ’n tronul tău,

Dară inima-i pustiă, mâna-i fină n-o urmează,
De a veacului suflare inima lui este trează
Şi în ochiul lui cuminte tu eşti om … nu Dumnezeu.
9. Paiul criptei azi e d’aur, eşti scăldat în mir ş-oleu,

Mama ta e o regină, nu femeea cea săracă,
Azi fantasia-ĭ bogată, dar credinţa este seacă,
Căci în ochii ironiei tu eşti om … nu Dumnezeu !
10. Azi eşti frasă strălucită, azi eşti masca cea regală,
Eri ai fost credinţă simplă, însă sinceră, adâncă,
Împărat fuşi Omenirei, crezu ’n tine era stâncă,
Azi în marmură te scrie, or pe pânză te esală.
1869 Dec.
(M. Eminescu, Opere, volumul I., pp. 484-485, Anexa II: Sub-
manuscrisul Marta, Ediţia Perpessicius, Buc. 1994. Publicată
întâi de Ilarie Chendi, Poezii postume, pp. 31-32, 1903.)
232
Dumnezeu şi om
1. Cărţii vechi, roase de molii, cu păreţii afumaţi,

I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne.
Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine.
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundaţi.
2. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci,

Te-am văzut născut în paie, faţa mică şi urâtă,
Tu, Christoase, -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă,
Tu, Mario, stai tăcută, ţeapănă, cu ochii reci!
3. Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană

Ajuta numai al minţii zbor de foc cutezător...
Pe când mâna-ncă copilă pe-ochiul sânt şi arzător
Nu putea să-l înţeleagă, să-l imite în icoană.
4. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopţi senine,

Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger.
Lângă tine-ngenuncheată, muma ta stătea-n uimire,
Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne.
5. În pădurile antice ale Indiei cea mare,

Printre care, ca oaze, sunt imperii fără fine,
Regii duc în pace-eternă a popoarelor destine
Închinând înţelepciunei viaţa lor cea trecătoare.
6. Dar un mag bătrân ca lumea îi adună şi le spune

C-un nou gând se naşte-n oameni, mai puternic şi mai
mare
Decât toate pân-acuma. Şi o stea strălucitoare
Arde-n cer arătând calea la a evului minune.
233
7. Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate?
Fi-va visul omenirei grămădit într-o fiinţă?
Fi-va braţul care şterge-a omenimei neputinţă
Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate?
8. Va putea să risipească cea nelinişte eternă,

Cea durere ce-i născută din puterea mărginită
Şi dorinţa făr- de margini?... Lăsaţi vorba-vă pripită,
Mergeţi regi spre închinare la născutul în tavernă.
9. În tavernă?... -n umilinţă s-a născut dar adevărul?

Şi în faşe d-înjosire e-nfăşat eternul rege?
Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege
Răsări o stea de pace, luminând lumea şi cerul...
10. Sarcini de-aur şi de smirnă ei încarcă pe cămile

Şi pornesc în caravană după steaua plutitoare,
Ce în aerul cel umed, pare-o aşchie din soare,
Lunecând pe bolta-albastră la culcuşu-eternei mile.
11. Ş-atunci inima creştină ea vedea pustia-ntinsă

Şi pin ea plutind ca umbre împăraţi din răsărit,
Umbre regii şi tăcute ce-urmau astrul fericit...
Strălucea pustia albă de a lunei raze ninsă,
12. Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin

Povestind poveşti bătrâne, au văzut păstorii steaua
Cu zâmbirea ei ferice şi cu razele de neauă
Ş-au urmat sfinţita-i cale către staulul divin.
.....................................................................
13. Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său,

Dară inima-i deşartă mâna-i fină n-o urmează...
De a veacului suflare a lui inimă e trează
Şi în ochiul lui cuminte tu eşti om nu Dumnezeu.
234
14. Azi gândirea se aprinde ca şi focul cel de paie
Ieri ai fost credinţa simplă însă sinceră, adâncă,
Împărat fuşi Omenirei, crezu-n tine era stâncă...
Azi pe pânză te aruncă, ori în marmură te taie.
[1873]
(Din adaosurile ulterioare la versiunea Christ, rezultă Dumnezeu şi

om, mult mai dezvoltată şi aparţinând anilor 1872 – 1873. Opt strofe
se potrivesc. Primele 4 strofe de la ambele şi apoi strofele 6 de la
Christ cu 11 de la Dumnezeu şi om, 7 cu 12, 8 cu 13 şi 10 cu 14.
Poezia Christ are în plus strofele 5 şi 9. Strofa 5 e un tablou exterior
colibei unde născuse fecioara pruncul luminat. Strofa 9 este realizată
prin antiteza dintre ceea ce era fecioara Maria în momentul naşterii
„femeea cea săracă” şi regina-mamă din prezent, dar şi o antiteză
dintre opulenţa de acum şi lipsa unei credinţe sincere. Strofele
distincte de la 5 la 10 din Dumnezeu şi om, extind spaţiul de
confluenţă a minunii până în India. Predomină interogaţiile cu privire
la posibilitatea ca o singură fiinţă să poată mântui lumea şi să
instaureze adevărul şi sfatul către regi de a se duce să se închine „la
născutul în tavernă”. Folosirea cuvântului „tavernă” în loc de colibă
sau peşteră, se datorează aducerii în discuţie nu numai a credinţei, ci
şi a adevărului care pe vremea lui Eminescu se căuta şi se dezbătea
în taverne mohorâte. În total ar fi 16 strofe care ar putea fi puse şi
împreună într-un poem simbioză între cele două şi care ar avea în
esenţă acelaşi mesaj.)
235
Pluguşorul
(Fragment)
Plecarăm într-o zi de sfânta Joi

Cu plugul cu 12 boi,
Bourei bourei
În coadă codălbei,
În frunte ţintăţei,
Uraţi, strigaţi, măi,
Hăi, hăi!
Hăi, hăi!
În câmp ne duserăm
La plugul nostru ne puserăm,
Brazdă neagră răsturnarăm;
Grâu mărunt,
Grâu de vară semănarăm –
Dee Domnul să răsară.
La luna,
La săptămâna,
Îşi umplu cu apă mâna
Şi se duse să vază
De a dat Domnul roadă.
Era-n spic ca vrabia
Şi-n pai ca trestia,
Uraţi, strigaţi, măi,
Hăi, hăi!
Hăi, hăi!
Traian mult se bucura

Şi la târg alerga,
Ş-a cumpărat 99 de oca de fier
Şi 99 de oca de oţel
Ca să facă seceri mari
Pentru oameni de cei mari,
Şi să facă seceri mici
236
Pentru copilaşi voinici.
Şi se duse-n sat,
Şi-a adus 12 iepe
Toate sirepe,
De par le legară
Şi cu biciul le mânară,
Picerele treerau,
Cu coadele vânturau
Şi cu urechile-n saci băgau.
Carele le-ncărcară
Şi la moară le porniră.
Iară hoaţa cea de moară
Când văzu atâta cară
Încărcate cu povară,
Puse coada pe spinare
Ş-apucă pe iaz la vale,
Dar morarul priceput
Luă cojocul cel miţos
Şi mi-l întinse pe jos,
Şi mai luă şi un frâu
Şi-o legă de căpătâiu,
Şi-i dete una-n şele
Şi o aşeză pe măsele.
Sacii descărcà
Şi-n coş îi băga
Din coş până-n covată,
Din covată până sub piatră,
De sub piatră
Curgea făină curată –
Traian se bucura
Şi pe morar îl dăruia.
(Mihai Eminescu, Opere vol. VI., ediţie critică întocmită de

Perpessicius, Buc., Editura Academiei RPR, 1963, pp. 299-
300, cca. 1879 – 1880.)
237
Rugăciune
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te.
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Şi pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor:
Ascult-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată,
Şi pururea fecioară,
Marie!
(Publicată în volumul M. Eminescu, Poezii, ed. a VI-a, Maiorescu,

1892, cu o strofă; cu două strofe, în ediţia Nerva Hodoş, 1902.)
238
Uratu
Aho! Aho!
Sara lui Sfântul Vasile-o-nserat
Şi noi cu pluguşoru ne-am luat,
Căci multe sate am îmblat,
Multe mări am treerat
Şi mări şi sate
Şi ţări depărtate,
Şi-am ajuns şi pe la Dvoastră boieri mari,
Cu casa de mărgăritari,
Cu nouă iepe suruiepe
De douăsprezece ani sterpe,
Cu copitele crăpate
Cu sârmă de fier legate.
Pe unde ele călca,
Broasca făcea oacaca!
Ia trăgeţi, flăcăi,
Hăi, hăi, hăi!
Ş-au adus o iapă şargă
Care lumea aleargă,
Cu pocovăţul de argint
Cu zale pân- în pământ,
Care n-am văzut de când sânt.
Şi dnia-lui s-o sculat
Pe ochi negri s-o spălat,
Pletele ş-o pieptănat,
La icoane s-o-nchinat,
În toiag s-o rezemat
Şi pe şarga s-o-aruncat.
Trageţi, flăcăi,
Hăi, hăi, hăi!
Ş-o pornit paisprezece pluguri
Ca să are şesurile,
Dealurile şi piscurile
239
Şi să samene grâu de vară
Şi secară
Pân în sară
Să răsară.
Şi era grâu-n spic ca vrabia,
În grăunte ca mazărea.
Ş-o pornit o mulţime de cară
Cu povară
La moară.
Dar curva de moară
Când a văzut atâtea cară,
Cu povară
A pus coada pe spinare
Ş-a plecat la lunca mare –
Lunca mare
Frunză n’are,
Lunca mică
Frunza-i pică,
Tot în patru se despică.
Ia mai trageţi flăcăi,
Hăi, hăi!
Dar morăriţa meşteriţa
O luat o mână de tărâţe,
Şi tot pru! pru! pru!, moara mea,
Pân-a pus mâna pe ea.
Ş-o luat-o de obstast
Ş-a dat-o la morăraş.
Dar morariu meşter bun
(... barba lui în c...)
I-o turnat un maiu la şăle
Ş-o aşezat-o pe măsele,
Ş-o suduit-o de lumină
Să dea bine la făină,
Dar nu curgea făină,
Ci curgea mărgăritari
240
Ca la boierii cei mari.
Trageţi, flăcăi,
Hăi, hăi!
Da ţiganul de la moară
Hătu-l-o’n c... mamă cioară,
Cu ochii boldiţi
Cu luleaua -n dinţi,
Mucii îi curgea
Luleaua-i stingea,
O adus o iapă şargă,
Din picioare bătea,
Din nas sforăia,
Cu nările sacii căra,
Cu urechea-i punea,
Nici căuş nu-i trebuia.
Trageţi, flăcăi,
Hăi, hăi!
V-am mai ura, v-am mai ura,
Dar nu suntem de pe ici, de pe colea,
Ci suntem de la Mitoc
Unde-ngheaţă apa -n tioc,
Şi ciolanele la foc
Şi moşneagu n-are loc,
Într-un fund de oboroc
Ca să-şi facă şi el foc.
Trageţi, flăcăi,
Hăi, hăi!
V-am mai ura, v-am mai ura,
Dar ne temem c-om însăra,
Pe la curţile Dnilor voastre
Este nante sprâncenate.
Da-i bine pe la bordeieşele noastre,
Cele tupilate
Cu stuh stuhuite,
Cu baligă lipite,
241
Cu găinaţ de vrabie’mpistrite.
Trageţi, flăcăi,
Hăi, hăi!
Am fost şi eu pe-acolo
Unde babele ara,
Fetele se-njuga,
De barba moşneagului s-apuca,
Barba o smulgé,
În roatele plugului o svârlé,
Moşneagu câte-un fir strângea
În muşdei întingea
Şi la loc punea.
Trageţi, flăcăi,
Hăi, hăi!
Am fost şi pe la Turta
Pe unde fac mămăliga cât nuca,
Ş-o păzesc 12 cu măciuca
Ca să nu mănânce furnica.
Trageţi, flăcăi,
Hăi, hăi!
Ş-am venit încoace
Ş-am mers o bucată-n pace,
Da când am ajuns la Mrejărău,
La cuptiorul vrăjilor,
Vrăjitoarea cea mai mare
Cât şi un duşman de tare,
O vrut să ne facă rău
Da n-o-ngăduit-o Dumnezeu,
O trântit-o cu c... ’n pârău,
Da ea de aţa îsmenelor mele s-o apucat
Parcă eu eram ginovat,
Trageţi, flăcăi,
Hăi, hăi!
Apoi câte pietricele-n fântână
Atâtea oale cu smântână,
242
Câţi cărbuni în vatră
Atâţia peţitori la fată,
Câte pene pe cucoş
Atâţia copii burduhoşi,
Câte paie pe casă
Atâţia galbeni pe masă.
Şi C. G. în poala antireului strângea
În cămară ducea
Cuconiţei bine-i părea,
Şi C. G. ia gălbănaş
Ş-aruncă la plugăraşi.
(Mihai Eminescu, Opere vol. VI., ediţie critică întocmită de

Perpessicius, Buc., Editura Academiei RPR, 1963, pp. 295-
298, cca. 1879 – 1880.)
Veneră şi Madonă
Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,

Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,
O ! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste
Dintr’un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.
Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scânteie,

Braţ molatic ca gândirea unui împărat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuseţii de femeie,
A femeei, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd.
Rafael, pierdut în visuri ca ’ntr’o noapte înstelată,

Suflet îmbătat de raze şi d’eterne primăveri,
Te-a văzut şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate,
Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer
243
Şi-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie,
Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,
Faţa pală’n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.
Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieţi de poezie,

Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc,
Şi-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,
Când în viaţa pustiită râde-o rază de noroc.
Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie,

Buza ta învineţită de-al corupţiei muşcat,
Şi-am zvârlit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezie
Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat.
Ţi-am dat palidele raze ce ’nconjoară cu magie

Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,
Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ţi murdare ochiu-aurorei matinal.
Dar azi vălul cade, crudo! dizmeţit din visuri sece,

Fruntea mea este trezită de al buzei tale ’ngheţ
Şi privesc la tine, demon, şi amoru-mi stins şi rece
Mă învaţă cum asupră-ţi eu să caut cu dispreţ!
Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu ’nşelăciune

De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,
O fecioară’al cărei suflet era sânt ca rugăciunea,
Pe când inima bacantei e spasmotic, lung delir.
O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,

Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
Eu făcut-am zeitate dintr’o palidă femeie,
Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin!
244
……………………………………………..
……………………………………………..
Plângi, copilă? – C’o privire umedă şi rugătoare

Poţi din nou zdrobi şi frânge apostat’ inima mea?
La picioare-ţi cad şi-ţi caut în ochi negri-adânci ca marea,
Şi sărut a tale mâne, şi-i întreb de poţi ierta.
Şterge-ţi ochii, nu mai plânge!... A fost crudă ’nvinuirea,

A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti sântă prin iubire,
Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.
(sublinierea noastră)
(Mihai Eminescu, Opere, vol. I., pp. 29-30, ediţia critică îngrijită de
Perpessicius, Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II., Buc.
1939. A fost citită de Titu Maiorescu în adunarea „Junimii” şi
publicată în „Convorbiri literare”, IV, 4, 15 Aprilie 1870, pe verso
filei în care Vasile Alecsandri publica Bărăganul.)
245
Lucian GEORGIU
Cu Ochii-nrouraţi...
Iar mă văd în sat la mine,

Copilaş cu gânduri line
Şi privirile senine,
Ascultând al mamei spus:
Că în noaptea asta mare,
Într-un staul de mioare,
Preacurata Născătoare
L-a culcat, prunc, pe Isus.
Şi-au venit să i se-nchine

Trei crai mari din ţări străine,
Cu lăzi noi de aur pline
Şi miresme de mult preţ;
Şi umpleau văzduhul îngeri,
Gungurind cereşti răsfrângeri:
Bucuriile, nu plângeri
Ale Pruncului Măreţ...
Şi mă văd la noi în tindă

Ascultând la o colindă,
Cu inima strânsă – ghindă
Şi cu ochii-nrouraţi:
M-aţi fi vrut şi eu în stare
Ca tovarăş de cântare
Cetelor colindătoare
Cu: „Ne daţi, ori nu ne daţi?”...
246
Ci eu mi-am plinit colindul
Drumul vieţii răscolindu-l,
Cu iluzii licărindu-l,
Presărându-l cu dureri:
Niciodată bun statornic,
Care să rodească spornic,
Ci întotdeauna dornic
De-a fi azi ce n-a fost ieri...
247
Octavian GOGA
Colindă
(Volumul: Ne cheamă pământul, 1909)
La casa de om sărac
S-a gătat făina-n sac
Şi n-avem să-ţi dăm colac...
Moş Crăciun!
Pe toate răzoarele,
Pe toate ogoarele
Ne-am trudit picioarele...
Moş Crăciun!

Toate săptămânile
Ne-am ostenit mâinile
Şi-am adunat grânele...
Moş Crăciun!

Slujim slujba satului,
Ţarina bogatului,
Pajura-mpăratului...
Moş Crăciun!
Pe toate cărările
Îţi cântăm cântările,
Ardem lumânările...
Moş Crăciun!
248
Crăciunul copiilor
Dragi copii din ţara asta,

Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun din ceriu de-acolo
De la ştie toate-toate…
Uite cum, vă spune badea…

Iarna-n noapte pe zăpadă
El trimite câte-un înger
La fereastră să vă vadă…
Îngerii se uită-n casă,

Văd şi spun – iar Moşul are
Colo-n ceriu la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare…
Cu condei de-argint el scrie

Ce copil şi ce purtare…
Şi de-acolo ştie Moşul
Că-i şiret el, lucru mare…
Moş Crăciun cu Barba Albă
Moş Crăciun cu barba albă,

Moş Crăciun cu traista plină,
Vechi stăpân atât de darnic
Al copilăriei mele,
249
Azi în sat la noi te-aşteaptă
Toată casa cu lumină,
Cu colinde şi cu cântec
Şi cu crai, cetăţi de stele,
Să cobori şi-n seara asta,

Sol bătrân cu gânduri bune,
Toţi te-aşteaptă-n sat la mine,
Du-te, du-te, Moş Crăciune,
De nu ţi-o fi peste mână,

Treci şi pe la casa noastră,
Tu, măcar o rază-n suflet,
Îi trimite pe fereastră,
Pace
Luna-şi picură argintul,
Tremurându-l pe fereastră;
Vede-atâta împăcare
Străjuind căsuţa noastră.
Lângă pat, zâmbind, stă mama,
Adormindu-şi copilaşii,
Cămăşuţa cu mătasă
Le-a cusut mâna nănaşii.
Numai moşul povesteşte,
Aşezat pe faţa vetrii
Dumeriţi de-o pildă veche,
Îl ascultă doi cumetri.
250
Dar auzi! Căţelul latră,
S-aud şopote-n ogradă
Şi s-aude, sub opincă
Scârţâitul de zăpadă.
S-a curmat deodat’ povestea

Şi-i tăcere mută-n casă,
Osteniţi dorm ochelarii
Pe ceaslovul de pe masă.
Licărind o raz-atinge
Geamul uşii de la tindă.
De trei glasuri legănată,
Se-nfiripă o colindă…
De sub ţol ridică fruntea

Două fete bucălaie...
Blând zâmbeşte din icoană
Cuviosul Niculaie...
251
Radu GYR
Colind
A venit si-aici Crăciunul

Să ne mângâie surghiunul.
Cade alba nea
Peste via a mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste via a mea
Care-aici se stinge.
Tremura albastre stele

Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Pâlpâiri de stele…
Numai casa mea posaca

A’mpietrit sub promoroaca.
Stam în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliti
Îngerii grăbiţi
Nu aduc colinde.
O Iisuse împărate,
Iartă greşeli şi păcate.
Vin de-nchizi uşor
252
Rănile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om aştepta ,
Căci pe crucea Ta
Stăm bătuţi în cuie.
Maica Domnului Curată,
Ad’o veste minunată,
Înflorească-n prag
Zâmbetul Tău drag
Ca o zi cu soare.
Zâmbetul Tău drag
L-aşteptăm în prag,
Noi, din închisoare.
Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta, Iisuse.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori,
Pieptul lor suspină.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori
Să le-aduci lumina.
Colind Ceresc
Cerul şi-a deschis soborul
– Leru-i , Doamne, Ler –
au pornit cu pluguşorul
îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
şi de giuvaier,
toţi luceferii colindă
253
Vântul suflă cu lumină
în buhai de lună plină
legănat în ger.
Patru heruvimi cu glugă

albă de oier
sub fereşti colinde-ndrugă,
N-au venit cu grâu la poartă,

ci au rupt din ger
stele mari ca să le-mpartă,
Şi-n Florar de roade grele,

va fi câmpul cer de stele
tolănit sub cer...
Numai tu aştepţi în tindă,

suflete ce n-ai colindă
şi nu ştii Prier.
Nici un cântec alb nu vine

fâlfâind mister,
cu o stea şi pentru tine,
254
Pom de Crăciun
Cu îngerii ce se-ndurau să vină,

Veneau smochine din Ierusalim,
Iar noi pândeam, prosteşte şi sublim
Pe moş-Crăciun la geamuri de hermină.
Şi când plângea în cer un heruvim,

Cădeau în brad mari lacrimi de lumină,
Creştea din fiecare-o mandarină
Şi ne dădea azur să mirosim.
Ce gravi stau astăzi

numai pe morminte serafi(mi) de piatră,
orbi şi fără grai,
în sănii nu mai vin ca mai-nainte
nici moş-Crăciun,
nici sfântul Neculai,
iar noi am pus prin cetini oseminte
şi-am oblonit fereastra către rai.
As’ noapte, Iisus…

As’ noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist, ce înalt era Christ!
Luna-a intrat după El în celulă
şi-L făcea mai înalt şi mai trist.
Mâinile Lui păreau crini pe morminte,

ochii adânci ca nişte păduri.
Luna-L spoia cu argint pe veşminte,
argintându-I pe mâini vechi spărturi.
255
M-am ridicat de subt pătura sură:
- Doamne, de unde vii? Din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gură
şi mi-a făcut semn să tac…
A stat lângă mine pe rogojină:

- Pune-Mi pe răni mâna ta.
Pe glezne-avea umbre de răni şi rugină,
parcă purtase lanţuri, cândva…
Oftând, Si-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libărci.
Prin somn, lumina, iar zăbrelele groase
lungeau pe zăpada Lui vărgi.
Părea celula munte, părea căpăţână,
şi mişunau păduchi şi guzgani.
Simţeam cum îmi cade tâmpla pe mână,
şi am dormit o mie de ani…
Când m-am trezit din grozava genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă şi era Lună,
numai Iisus nu era nicăiri…
Am întins braţele. Nimeni, tăcere.

Am întrebat zidul. Niciun răspuns.
Doar razele reci ascuţite-n unghere,
cu suliţa lor m-au împuns.
- Unde eşti, Doamne? - am urlat la zăbrele.

Din Lună venea fum de căţui.
M-am pipăit, şi pe mâinile mele
am găsit urmele cuielor Lui.
256
Viorica LUMEI
Reproduc în întregime această colindă scrisă de
Viorica Lumei:
Colinda Durerii Sufletului Nostru
Noi colindăm, fraţi români,

Că-aşe fac şi alţi creştini,
La-acest praznic frumos
Al naşterii lui Hristos.
Noi am trecut graniţa

Şi-am venit a colinda,
Să-vă urăm sănătate,
Că-i mai bună decât toate!
Şi vă urăm fericire,
Pace şi bună voire,
Pace fie-n lumea toată,
Dar să fim toţi laolaltă
Şi cu toţi să colindăm,
Că şi noi români suntem,
Dar trăim peste hotar
Şi ni-i sufletul amar,
Că trăim printre străini,

Îngrădiţi cu gard cu spini;
Ţară mamă nu avem,
Că de mult orfani suntem.
257
Oare, Doamne, cum am fa,
Să ne putem aduna,
Să-avem şi noi ţară Mamă,
Ce România o chiamă.
Românie, Românie,
Dumnezeu Sfântul te ţie;
Românie, nume sfânt,
Ocrote şi-al nost pământ.
Noi vă zicem să trăiţi,

Să trăiţi să fim toţi fraţi
Şi de noi să nu uitaţi.
La mulţi ani cu bucurie,

Dumnezeu Sfântul te ţie,
Scumpă Ţară Românie,
Asta îţi dorim noi ţie,
Ca să trăieşti la mulţi ani

Şi să nu ne laşi orfani!
258
Radu KRETZUDAVA
A venit vremea dreptăţii
A venit vremea dreptăţii,

Sfânta zi a libertăţii
Şi Cristos s-o înturnat
În biseric-o intrat
După Calea Crucii s-o uitat,
Dar n-o mai observat
Şi pe preot l-o ocărât,
Cu moarte crudă l-o omorât,
Cu-o prescură l-o-necat
Şi în Iad l-o aruncat,
Ca să ştie toţi din ţară,
Ce-or scoate şi da afară
Calea Crucii cu ocară,
Să moară de moarte rară
Până la a noua speţioară!
Cerul s-o cutremurat,

Dar ei nu s-o speriat,
Încă se mai ţin de pleavă,
Cu gloanţe crude pe ţeavă,
Grâul cu chipul lui Cristos
Îl aruncă şi-azi pe jos
Şi îl calcă în picioare,
Lipsiţi total de onoare;
Până când, Isuse, oare
Sub al Tatălui sfânt Soare?
259
Avrămuţ, Avrămuţ!
Din bătrânul Viflaiem,

Pleacă Maica-n gând cu EL,
Viu ca să şi-L vadă-n poală,
În această lume goală.
Pe Isus dumnezeiesc,
Din lăcaşul sfânt din cer,
În umilul loc să-L nască,
Lumea să o izbăvească.
Şi Isus apare-n lume

Dând din timp semne de bine,
Iar părinţilor în veghe,
Dumnezeu le dă putere.
Avrămuţ, Avrămuţ,
Unde, Doamne,-ai dispărut,
Că a apărut Isus !?!
În Iesle la Bethleem,
Nu se tem boii de El,
Pe paiele încă ude,
Doarme nu-I pasă de lume.
Maica Îl ţine în braţe,

Iosif se-nchină şi tace,
Boii suflă, se-ncălzeşte,
Pacea mielul o păzeşte.
260
Magii vin să I se-nchine

Cu aur şi cu tămâie;
Tribunii toţi stau şi-aşteaptă,
Ştiu că de Isus îi pasă.
Pe cer steaua lumii noi

Şi-a-Mpăratului de bine,
S-a ivit şi stă-n mirare
Spre-o eternă creştinare.
De tribuni s-a umplut ţara,

Pacea-i scumpă, nu ocara;
De români e plin în lume,
Aici te-aşteptăm pe Tine.
Zilnic e Christos cu noi,

Şi-n petreceri, şi-n nevoi,
Şi-n biserică, şi-acasă,
Stă cu noi veşnic la masă.
261
„Stau în cer şi-mi văd de treabă,
Moţii-Îngeri mă veghează;
Şi mă-nchin lui Dumnezeu
Pentru sfânt poporul meu!
Dau din coate printre rânduri,
La Altar să stau în faţă
Şi când Dumnezeu mă-ntreabă
Îi spun tot pe şleau şi-n grabă.
E şi-aicea plin de alţii,
Şi-Mpăraţi şi neam de pleavă,
Dacă n-aş sta drept, călare,
Domnul ne-ar uita uitare!”
„Avrămuţ, Avrămuţ
Stai cuminte sus, în cer,
Când o fi ce-o fi, ce sper,
Christos te-o lua cu el!
Şi-aici pe pământ om face
Direptate fără moarte
Şi-n loc de puşti şi pistoale
Cu-adevăruri ne vom bate.
Om trăi ca brazii-n munte
Veşnic tineri şi ferice;
Dumnezău ne-o pune-n frunte,
N-om avea nimic-a zice!”
262
Cântec de Crăciun
(Prelucrare)
Din an în an sosesc mereu,

La geam cu Moş Ajun,
Dar nu mai sunt şi securişti,
Nu-i obicei străbun.
Dar nu mai sunt şi securişti,
Nu-i obicei străbun.
Azi cu strămoşii cânt în cor,

Colindul sfânt şi bun.
Tot „Moş” era şi-n comunism
Tot „Moş” era şi-n comunism
E sărbătoare şi e joc,
În casa ta acum.
Dar sunt bordeie fără taţi
Dar sunt bordeie fără taţi
Acum te las, fii sănătos,

Şi vesel de Crăciun.
Dar nu uita, că eşti sortit
Dar nu uita, că eşti sortit
263
Colind Colindătoare
O, Colindătorul meu din cer,

O, prea bunul meu Dumnezeu,
De-aş fi o floare violină
Ori o povară virulină,
M-aş transforma în suvenir
Şi-aş reveni în cristalin.
Trec fulgii de nea
Prin cercul de pară,
Şi-mi calcă pe suflet
Cu umezeală
De lacrimi,
De sudoare,
De sânge răscopt
Şi stau ca o fiară
Până seara la opt
Să vină o stea
Cu-n colindător.
Dar în faţa casei e un securist,
Un porc de câine cu suflet hain,
Pe copii să-i prindă şi să îi despoaie,
Steaua să le-o frângă, bună de gunoaie.
Să-i facă ostatici, apoi turnători,
N-are suflet fiara, e tot din noroi.
Colinda Copiilor Orfani Politic

Lumea-i liberată,
Doamne, dă-ne cu prinos
Şi nouă un tată!
264
Isus doarme legănat
Pe paie curate,
Tata pe-un pat de beton
Şi legat la spate.
Pe Isus îl încălzesc
Blânde dobitoace,
Pe tata-n temniţă-l păzesc
Caralii feroce.
Daruri lui Isus i-aduc:

Smirnă şi tămâie,
Tatii într-un blid caduc,
Rânză arămie!
Magii de la Răsărit
Lui Isus se-nchină,
Un purec mai răsărit
Are-n tata-o cină!
Păstorilor de pe câmp,
O stea le străluce,
Deţinuţilor un tâmp
Le-a furat o cruce!
Mieii se topesc de dor
Lângă a lor mamă,
Pe noi ne ia cu fior,
Devoraţi de teamă.
Sfânta sfintelor priveşte
Pruncul luminat,
Mama ţese şi robeşte
Până la-nchinat.
265
Iosif stă de pază-n prag,
Să nu intre nimeni,
Tata chinuit de drag,
Are-n şoareci semeni!
Pe Iosif în cetate
Nu l-au găzduit,
Pe tata fără de dreptate
l-au înlănţuit.
Lăudaţi pe Domnul,
Domnul Cel Prea Meritos
Ne vegheze somnul!
Colindă prohibită
Moş Gerilă-i securist!
Cine-a zis-o, oare?
Chiar vecinul din vecini
Care-i bun la toate.
I-a dat barba lui de câlţi,
Bonda veche-ntoarsă,
Pălăria din străbuni
Şi-un toiag de farsă.
A pătruns tiptil la noi,
Să ne-nregistreze,
Provocându-ne cu daruri
Scandaloase-n lege.
„Ia de ici o jucărie,
Dar nu vrei un tată?
Maică-ta ascultă des
Unda scurtă-n casă?
266
Hai că-ţi dau dacă mi-i spune
O maşină faină.”
Eu îi spun că vreau doar nuci,
Cozonac şi gata.
Mama m-a-nvăţat să tac
Când în casă ne pătrunde
Unul ca Sătana.
Colindă cu Lanţuri la Picioare

Trec printre gardienii atei,
Deţinuţii politici cu lanţuri la picioare
Şi-n grai de murmur cântă
Colinda salvatoare, colinda salvatoare.
În fiecare creşte câte un brad viteaz,

Ce nu cedează-n sine torturii de metal,
Credinţa e făclie pe crengile subţiri
Şi-n vârf se-nalţă globul destinului umil.
Dar, oare, cei de-acasă, în seara de Crăciun,

Au ce pune pe masă, ori goală e de mult?
Au brad, au semne sfinte, vată şi globuri,
Ori au doar zăpadă şi-n suflete fiori?
O rugă printre ziduri în minte se înnoadă,

Şi nu ştiu dintre dânşii a cui e ascultată:
A celor care-n fiare îşi scutură crucea,
Ori a celor ce-n lacrimi îşi înmoaie pâinea!
Se crapă zorii-n patru, de noapte încă reci,

Din ambele cotloane prin tainice poteci,
Doar popa cădelniţând pe mama o trezeşte,
Iar tatii libertatea un înger i-o vesteşte!
267
Colindă pentru D-na Învăţătoare
„Mamă, doamna-nvăţătoare
Ne-a dat azi o veste mare:
În Bethleem, în Iudeea,
S-a născut un prunc Mesia
Care va aduce-n lume
Liberate şi mult bine!
Poate şi de la-nchisoare
Taţii vor ieşi la soare;
Va veni şi tata-acasă
De Crăciun cu noi la masă!”
„Vine, vine, dragul meu,
Dumnezeu este cu el!
Zi-ţi tu rugăciunea bine
Şi-ai să vezi că tata vine.
Moş Crăciun îl va aduce
Pe o sanie de cruce,
Cu renii din nord şi vest
Şi cu pacea de la est,
Dumnezeu îl miluieşte
Pe cel pe care-L iubeşte!”
„Mamă, dacă tata vine,

Eu mă jur pe tot ce-i bine,
C-am să-nvăţ dumnezeieşte,
Precum floarea înfloreşte
Şi-am s-ajung să vindec oameni
De necazuri şi de semeni
Din aceia răi ca dracul,
Ticăloşi aduşi cu sacul
Să ne verse-n casă-amarul
Lua-le-ar nevoia harul!”
268
De Te Duci la Colindat
De te duci la colindat,
Bea pălincă de cântat
Şi mănâncă un cârnaţ,
Să poţi colinda cu saţ.
Nu te uita pe răzoare,
Că-i zăpadă şi ninsoare,
Uită-te la mândra-n ochi,
Să nu-i fie de deochi!
Strigă tare şi-apăsat,

Să se-audă peste sat,
Să te ştie vecinii,
Că şi la ei îi vini.
Să te-audă bou-n grajd,

Că nu e nici un deranj,
Să te-audă oaia-n strungă,
Că tu cânţi, mândra s-o mulgă.
Să nu te aşezi la masă,
Că paharu-i ca o coasă,
De-l asculţi şi-i faci favoare,
Te taie de pe picioare.
Mergi cu colinda prin sat

Cât o fi de lung şi lat;
În zori vezi de Dumnezeu
Şi la popa-i dă un leu.
269
La colindat
Cu mătuşa Veronica
Am plecat la colindat,
Ea stătea în ceaţă-afară,
Eu în casă la cântat.
Când colinda era gata,

Aşteptam sfios un ban,
Unii mi-l puneau în palmă,
Alţii îl cerneau viclean:
Ba că au un ban prea mare,

Ba că cei mărunţi sunt rari,
Şi-ncercau să mă plătească
Dintr-o pungă de avari.
Unul chiar m-a păcălit,

Insistând să-i schimb bancnota,
Şi când schimbul a fost gata,
Susţinea că-i gata nota.
Eu cu mâna stam întinsă,

Să-mi văd banii de colindă
Şi priveam la om mirat,
Pregătit să fug în tindă
La mătuşa Veronica
Ce-aştepta la geam, mirată,
Ca să vadă de se poate
Cineva să-mi ia din plată.
Dar soţia lui cuminte,
L-a luat la trei păzeşte,
„Măi, bărbate, nu fi rău
Şi colinda i-o plăteşte”.
270
Când văzui în palmă banul,
Ca ţăranul o sămânţă,
Mă-nchinai de bună seamă
Revenindu-mi în dorinţă.
Steaua nu se da bătută,
Se-nvârtea de zor, agale,
Chiar pe stradă cu mătuşa
Şi cântam colind de jale.
Până când se culca luna
Şi gătam de colindat
Satu-ntreg cu câini şi case,
Neamul meu prealăudat.
Iar din banii câştigaţi
Dam pomană de haram,
Mama mai punea o parte
Şi bocanci îmi cumpăram.
Neaua
Neaua a căzut în poală la Maria
Şi s-a făcut omuleţ de zăpadă;
O stea şi-a părăsit din ceruri aria
Şi s-a arătat magilor s-o vadă.
Era tăcerea din jur o rană vie
Şi mieii au început să plângă alb;
Era frigul de un deget pe paie
Şi boii suflau răspândind aer cald.
Darurile au prins a curge din plin
De la bogaţii trimişi de Dumnezeu
Şi era o cinste ca să te închini
Printre primii pentru nou-născutul D-zeu.
271
Iosif era pretutindeni pentru că era nicăieri:
El eram eu, erai tu, era un el impersonal,
Era prezentul care venea din ieri
Şi străfulgera direct în universal.
Dreapta credinţă făcea primii paşi,
Imnurile gregoriene dospeau sever,
În zare pândea sceptrul zilei de Paşti,
Ochiul însă părea liniştit în echer.
Ninge...
Ninge, de-o veşnicie ninge

Şi cerul împachetează pământul în zăpadă –
Zăpada albă, zăpada lui Dumnezeu şi a îngerilor.
Fulgul care tocmai s-a topit pe fruntea mea

Era un înger,
Îl recunosc după urma aripilor întipărite în alb.
Poate toţi fulgii de nea sunt îngeri,

De aceea când se apropie de pământ
Se fâţâie ca nişte blonde, ezită, mister.
Opresc. Un fulg blond se urcă la mine în maşină

O fi mirare? O fi adevăr? Ea cutează.
Oricum mă duc spre casă singurel
Şi un pasager în plus nu contează!
Pornesc cu maşina prin voalul de fulgi

Şi pe cei care cad pe parbriz,
Îi înlătur cu ştergătoarele.
272
Înăuntrul maşinii e cald şi e bine,
Muzica lui Wagner mă îmbrăţişează ritmic,
Precum o balerină abilă un prinţ bătrân.
O fi maşina un Rai mişcător cu muzică clasică!?!
Pentru că îngerul meu a aţipit moleşit şi comod
Pe scaunul din dreapta din limuzina continentală.
Când se trezeşte exclamă uimit:
„Vai, fraţii mei cum se sting pe parbriz!”
Eu îmi cer scuze şi-i explic uşurel
Că fulgii sunt deşi şi dacă nu pornesc căldura
Şi ştergătoarele, risc să nu mai văd bine drumul.
El tace şi mai mult adâncit

În gândurile sale celeste,
Folosindu-se de ninsoare ca de o scară.
„Dar poate că unul dintre ei e Domnul!

Nu-i aşa că Domnul s-a născut iarna?”
Mă întreabă liniştit ca un prunc.
„Ba da, numai că-n Bethlehemul din Iudeea

Nu era frig şi nici nu ningea,
Spun datele din cărţile vechi şi curate.”
„Dar nu contează asta atât de mult,

Îngerii pot fi duşi de vânt oriunde,
În căutarea unui nou-născut ca să-l mângâie.”
„Domnul n-ar putea fi doar un fulg de nea,
El face parte dintr-o clasă unică,
Sub protecţia căruia stă-ntreaga omenire.”
„Tocmai de aceea nu este exclus ca Domnul
Să fie oricine şi oriunde; uită-te bine la mine,
Par eu a fi doar un biet fulg de nea şi atât?”
273
Încetinesc şi mă uit la ea mai atent:
Era o blondă superbă cu tenul alb
Şi un decolteu bogat,
Genunchii rotunzi şi buimaci, ieşiţi cam mult
De sub paltonul de catifea roşie
Cu-n guler alb şi pufos în jurul glugii,
Ar fi băgat în păcat şi pe un ateu.
„Nici Christ nu pari a fi!” îmi zic în minte,

Încercând să-mi amintesc mai bine
Cum a fost când am oprit imediat
Ce am ieşit de sub Podul de Centură din Mănăştur
În staţia de autobuz pustie
Unde ea radia ca o Crăciuniţă sidefie.
Un zâmbet dulce mi-a înflorit pe buze

Şi-am privit mai atent înainte la drum,
Încercând să mă uit la ea cu ochiul minţii
Şi să-mi închipui că însuşi Domnul
S-a deghizat în Crăciuniţă şi mi-a făcut cu mâna
Să-l duc la o adresă sfântă.
Când am trecut Dumbrava

Şi eram mai aproape de cer şi fulgii mai deşi,
Nu am putut face să nu observ
Pe chipul ei o lumină difuză,
În aer un miros de mir
Şi-n suflet o pace divină.
Curând am ajuns în Huedin,

Şi înainte de a merge mai departe sau a-mi cenzura
Gândul deopotrivă sacru şi profan, ea zice:
„Opreşte aici, în centru!”
Pe o voce caldă, dar hotărâtă,
Şi de-abia atunci mi-am dat seama
274
Că nu o întrebasem unde merge,
Când a urcat la mine în maşină,
Dar, faptul că poate ea ştia,
Că eu nu ştiu, dar tăcea,
Mă intriga profund.
I-am zâmbit şăgalnic şi m-am oferit
Să o duc până acasă pentru că strada era pustie,
Afară frig şi încă mai ningea străveziu.
Dar ea era deja afară din maşină
Şi-mi flutura un surâs pe post de plată
Din buzele străjuite de cele două rânduri
De miei albi...
Şi afară ningea, ningea a nemurire
Ca într-un Rai imaginar.
Am urmărit-o atent cu privirea,

Până s-a dus direct
Spre Monumentul Eroilor Căzuţi
În Lupta Contra Comunismului
Şi, dând din cap a nedumerire,
Am pornit în trombă spre satul Brăişoru,
Dar m-am oprit la fel de brusc,
Am sărit din maşină afară
Şi am alergat spre Monument.
Ea era îngenunchiată, cu capul plecat,
Mâinile împreunate şi se ruga încet.
Când am ajuns lângă ea,
M-am lăsat în genunchi să o îmbrăţişez
În rugăciune şi taină sacerdotală,
Dar ea dispăruse
Sau încă mai era acolo într-un fel,
Căci urmele genunchilor ei rotunzi
Erau calde în zăpadă
Şi miroseau a mir şi a parfum de stea.
275
M-am aplecat şi i-am sărutat urmele genunchilor
Ca pe nişte moaşte, aerul l-am îmbrăţişat
Şi avea forma ei, deşi n-o mai vedeam.
În jur ningea ca în Paradis,

Luminile blocurilor ardeau ca nişte torţe,
Clopotele bisericilor din oraş
Au început să bată, fiecare pe limba fericirii,
Pentru că era Crăciunul şi se născuse Isus,
Chiar în seara aceea
Cândva în Ieslea din Iudeea.
Doar eu eram trist

Pentru că Christ
Mi s-a înfăţişat sub chipul unei blonde,
Şi mi-am jurat atunci c-am să persist
Să cred că Christ
E-n orice crin din orice ronde!
Noi te iubim, Mario!

Oile pasc
libere-n crâng,
noi te iubim, Mario,
plângând!
Fluturii par
stele în iarbă,
degrabă!
Doamne, Pământul
e aproape rotund,
şi-n gând!
276
Stăm în familie
cu tata la cină,
din inimă!
Poverile casei
sunt grele, robindu-ne,
non te iubim, Mario,
rugându-ne.
Mama îşi piaptănă

pletele albe,
ca-n basme!
Sufere stelele
stingeri pe cer,
etern !
Pacea se clatină,
ţările fierb,
superb !
Mai marii domnesc,

cei mici se supun,
ţi-o spun.
Orele trec,
zilele scad,
în vad.
277
Spaime, coşmar,
aduceri aminte,
cuminte.
Visele cresc,
tainic şi-n somn,
şi-un Domn.
Litera legii
s-a resupt feminin,
virgin.
O, Isuse, Prunc Isuse!
O, Isuse, prunc Isuse,

Ca şi mine tu eşti mic,
Dar puteri ai din pruncie,
Eu sunt mic şi n-am nimic.
Tata-i dus la închisoare

Pentru vorbe de cuvânt,
Casa e de-atunci pustie
Şi e rece ca-n mormânt.
Şapte ani, ca şi la Tine,

Au trecut fără de veste,
Să se-ntoarcă de se poate
Tu prin vise mă vesteşte.
278
Astă seară e Ajunul –
Eu mă duc cu steaua-n sat,
Să vestesc că Tu eşti Unul
Care vii la semănat.
Nu cu seminţe de plante
Pentru trupul întinat,
Ci cu seminţe de pace
Pentru sufletul curat.
Primeşte-Ne, Gazdă, -n Casă

Primeşte-ne, gazdă,-n casă,
Să nu intrăm pe fereastră,
Că vrem să te colindăm,,
Nu vrem să te spionăm.
Alţii ţi-o pus microfoane,

Noi îţi aducem cântare,
Şi de scurte unde-n casă
Nouă, zău, că nu ne pasă.
Noi nu cerem informare,

Noi vrem nuci, mere, parale.
De ni-i da, de nu ni-i da,
Noi deloc nu te-om turna!
Isus îţi aduce pace,

Europa-n libertate
Şi cu voci americane
Noi îţi aducem iertare.
279
Primeşte-ne, gazdă,-n casă,
Să nu-ngheţăm la fereastră,
Că Isus, la Timişoara,
Prin copii şi-a dat ofranda.
Şi de-acuma vom fi liberi

Cât e anu-ntreg de mare
Şi colindăm a-mpăcare
La biserica din zare.
Turla ei ne mântuie,
Clopotul ne tulbure,
Şi-n credinţa creştinească
Să vieţuim cu speranţă.
Vom fi liberi a cântare,

Vom colinda a mirare,
Căci Isus cu-a sa născare
Ne-a cules din disperare.
Primeşte-ne, gazdă, -n casă

Să nu cântăm la fereastră,
Că şi-o deschis binele
Porţile şi chingile!
Mulţămim că ne primeşti
Şi cu daruri ne-ospătezi
Nu pe noi cei mici şi slabi,
Ci Crăciunul vechi din Rai.
Pe-Andrei l-am lăsat afară

Cu Decebal stă de pază,
Noi te colindăm frumos
În numele lui Cristos.
280
Şi la anul care vine,
Mai mulţi vom veni la tine,
Dumnezeu să te-ocrotească
Şi belşug să-ţi dăruiască.
Verdele Brad
Verdele brad,
Apa-ngheţată
Se fac pod,
Se fac slavă
Spre liberare,
Spre îndurare:
Leru-i Ler
Şi Leru-i, Doamne,
Ler!
Tata acasă
Să se întoarcă,
De Sfântul Crăciun,
Cu noi la masă,
Ca să ne crească
Şi ocrotească:
Leru-i Ler
Şi Leru-i, Doamne,
Ler!
Steaua ce-o port
Să mă păzească
Şi când o-nvârt
Să mă sporească.
Că numai steaua-i
Şi jos podeaua-i:
Leru-i Ler
Şi Leru-i, Doamne,
Ler!
281
Gazdă voioasă,
Să fii mănoasă,
Să plăteşti
Colinda noastă,
Căci tata-i dus
Înspre Apus;
Dă, Doamne,
Să se-ntoarcă:
Leru-i Ler
Şi Leru-i, Doamne,
Ler!
Verdele brad
E cu zăpadă,
E lumea albă
Şi drumul lin,
Ce sfântă noapte,
Ce bun Crăciun:
Leru-i Ler
Şi Leru-i, Doamne,
Bun!
Vine Domnul
Vine Domnul să se nască,

Dar nu-i cine să-l primească,
Taţii-s duşi la închisoare,
Securiştii-s în picioare.
După geam copii sfioşi,

Câinii toţi sunt somnuroşi,
Mamele-s fără suflare,
Grâul plânge în hambare,
282
Bunicile torc sudoare,
Miel e lupu-ntre mioare,
Bunicul e la poiată,
Boii cu lacrimi îl ceartă:
„Ce-a făcut feciorul tău
De-o pticat atâta rău
Pe casă şi pe tot satul,
S-o supărat Împăratul?
Nu mai vrea ca să-l primească
Pe Isus în astă casă?”
„Ba-mpăratul o plecat,
Securişti ne-o inundat;
Pe feciori îi arestează,
În grea temniţă-i aşează
Pentru ani fără de şir
Pentru ce şi io mă mir!”
„Nu mai plânge, bade bun,

C-or fi ei carne de tun,
I-o tuna bun Dumnezeu
Ce-o făcut pământ şi cer
Şi-or intra prin crăpături,
S-or ascunde-n văgăuni
Când va veni direptatea
Şi va reclădi cetatea
Şi veţi fi iarăşi ce-aţi fost,
Ei în jele şi în post,
Voi după bunul Cristos
Înapoi la locul vost,
Vă vor da pământ cu rost,
Case şi averi surpate
Şi biserici dărâmate,
Ori de fârtaţii furate,
Fie Dumnu-n bunătate!”
283
Sorin FINCHELSTEIN
Santa Claus cu Plete Dalbe

(Colindă bilingvă de Sorin Finchelstein)
Sărbătorile de iarnă
Right on schedule au sosit;
Snowflackes s-au pornit să cearnă,
So decoru-i pregătit.
Santa Claus, you are expected,

Pe-aici, sania să ţi-o plimbi;
Carols, lots, we have collected
Şi le ştim în două limbi.
From the times of yore se spune

Că-n tot anul a sosit.
Does he get viza pe bune,
Or comes rather ilicit?
Moş Crăciun se opinteşte,

Tot trăgând la his big bag;
Apropiat ni-i, sufleteşte,
Că-i moşneag şi e pribeag.
Din bătrâni, de Yuletide,
We, Romanians, make piftii
Şi colinde insipide
For the shake of our copii.
We perform when, cu buhaiul
Sau cu capra, ne plimbăm;
In the city, luăm tranvaiul,
And, while riding, colindăm.
284
This poor scribbler se căzneşte,
De Crăciun, to write a skit.
Inspiration îi lipseşte;
Nu se leagă, non one bit.
Couldn’t get past strofa primă,

For which he is short un rând.
Căutând, în van, o rimă,
His frustration is crescând.
To the skies, ochii ridică,

Implorând , deep in dismay;
Even litra de mastică
Does no good for his condei.
Un confrate comes in handy

Să ofere some support:
„Te salvez pe loc!” How dandy,
Omul pare a good sport.
„I could help, amice dearest,

In your hopeless încercări;
Vrei-nu vrei, I am your nearets,
And I’m quite skilled la rimări!
Pentru-a mea operă b(l)ufă,

Vreau să fiu plătit in kind:
Get me, please, a shapely fufă,
C-un apetisant behind.
Have a look, colinda-i gata

To the last <<aho-aho>>;
But you first prezintă fata,
And she’d better be mişto.
285
Dacă vii cu f-o oroare,
Our deal s-a anulat;
Îmi pui tail-ul pe spinare,
And that’s it, no colindat!”
REFREN (După fiecare strofă):

Moş Crăciun, Santa Claus!
(Reprodus din Publicaţia lunară pentru românii din America

de Nord, „PAGINI ROMÂNEŞTI”, Montreal, Canada, Anul 3,
nr. 12 (34), Decembrie 2003, pagina 17, pentru Toronto.)
286
Ion MINULESCU
Rânduri pentru Moş Crăciun
Iartă-mă că te salut numai din uşă…

Te-aş pofti şi-n casă, dar mi-e teamă
Că-mi aduci aceeaşi veşnică păpuşă
Şi-acelaşi vechi refren de panoramă!…
Iartă-mă că-ţi spun ce cuget, Moş Crăciun…
Dar eu – zău – nu văd de ce mai vii!…
Ce folos că eşti bătrân şi-ai suflet bun,
Dacă-n tolbă n-ai decât minciuni pentru copii!…
Nu-ţi mai pierde timpul cu poveşti
Pentru cei ce nu mai cred în ele…
Tu – e drept – n-ai fost decât aşa cum eşti –
Omul cu păpuşi de porţelan şi acadele…
Dar eu nu mai sunt copilul de-altădată,
Să mă încânt de chipuri ce se şterg –
Mie-mi trebuie o femeie adevărată,
Nu femei păpuşi de Nurenberg!…
Iată!… Asta este tot ce-am vrut să-ţi spun…
Şi ţi-am spus, să ştii şi tu ce-aş vrea!…
Ţine minte, ţine minte, Moş Crăciun,
Şi la anul, dacă-mi vii din nou, să-mi vii cu Ea!…
287
Adrian PĂUNESCU
Colindul Gutuii din Geam
Dulce, galbena lumină,

Cum şi eu bălaie-eram,
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam...
Aş muşca-o, dar mă doare,
Mă cuprinde-un fel de jind
Şi acum când trece anul
Parc-o simt îmbătrânind.
Galbena gutuie,
Dulce, amăruie,
Lampa la fereastră,
Toată iarna noastră!
Mama mea n-avea nici globuri,
Nici beteală şi nici stea,
Sărbătorile de iarnă
Cu gutui le-mpodobea...
Mi-a pus mama o gutuie
În fereastra dinspre drum
Şi o văd că luminează,
N-am puterea s-o consum.
Parcă are-n ea ceasornic
Şi al mamei plânset sfânt,
Luminează şi se stinge
O gutuie pe pământ.
Luxul mamei cel mai mare,
Când copii ne mai simţeam,
Era pâinea de pe masă
Şi gutuia de la geam.
288
Alin Radu
Spinări de brazi
Noi cu spinări de brazi ne-am petrecut Crăciunul,

Plăpânde stilizări ce-ar fi putut purta,
Zăpezi de munţi înalţi, dar n-au purtat nici unul,
Decât betea festivă ce noaptea-i sugruma.
Şi i-am făcut părtaşi la masa noastră plină

Pe martorii tăcuţi la foametea de lupi
Şi din destin de umbră noi am făcut lumină,
Din cei ce vara cetini ţi-e milă ca să rupi.
Şi ne-am adus copiii, că-i datină străbună,

Să-şi spună poezia la bradul solitar,
Dar printre urşi de pluş şi râs de zână bună ,
Sclipesc securi de brazi, ca cel mai cinic dar.
Când ochi căprui de ciută, ne tremură prin casă,

Ne-am bucurat că-n globuri lumina s-a aprins.
De-atâţia ani cu brazi, de ăsta nu ne pasă,
C-ar fi rămas cu lupii, vroind să fie nins…
Noi cu spinări de brazi ne-am petrecut Crăciunul,

Dar ei au plâns cu lacrimi de ace, regăsind
În calde duşumele, stând unul lângă unul,
Părinţii ce-şi visează copiii-mpădurind…
17.01.08
289
Toader T. UNGUREANU
Cad fulgii...
Cad fulgii grei pe crestele abrupte

Împodobind pădurea cu mantia-i de argint
Din depărtări se aud cântările străbune
Cuprinse-n taina sfântului colind.
Cum freamătă iar pădurea a tăciun,

Te cheamă să te pierzi în vraja ei.
Ascultă! vine Moşul în seara de Crăciun
Cu sania-i de vise şi cânt de clopoţei.
Deschide-i larg fereastra s-auzi şi tu colindul,

Binecuvântează-i, Doamne, masa cu bucate,
Trimite-ţi ruga ta şi pentru cei săraci,
Alină-le durerea celor pierduţi în noapte!
Hai! cheamă-i înlăuntru, aşează-le pe masă

Un strop de bunătate, din ce ai tu mai bun,
Măcar o clipă să simtă bucuria,-n casă,
Acestor sărbători în noaptea de Crăciun...
290
Vasile VOICULESCU
Colind I
Din mii de falnice regine

Ce stăpâneau peste pământ
A fost aleasă o fecioară
Să întrupeze Duhul Sfânt.
Sfioasă, blândă şi cuminte,
O biată fată din popor
A zămislit, necunoscută,
Pe marele Mântuitor.
Şi-n ieslea umedului Staul,
Pe-un braţ de paie S-a născut
Acel ce-avea puteri să frângă
Păcatul greu de la-nceput.
Lăsând de-o parte împăraţii
Cei plini de oşti şi slujitori,
Întreaga Domnului mărire
S-a coborât peste păstori.
El, Mesia Izbăvitorul,
Trimisul Tatălui din Cer
S-a ridicat sub ocrotirea
Şi-n casa unui biet dulgher.
Căci harul pururi se revarsă
Pe cel sărac, cinstit şi bun...
...Fiţi gata să primiţi pe Domnul
În ziua Sfântului Crăciun
291
Colind II
Trup, tu dormi? Somnul te paşte?

Suflete, scoal’ şi cunoaşte
Luminos prunc că se naşte
Din palatul treimii
În peştera inimii.
Dar pruncul cine mi-i?
E Hristosul Dumnezeu
Coborât în pieptul meu.
Maica sfântă-n braţe ţină-L,
Sfântul Duh cu drag alină-L,
Îngerii cu raze-nchină-L.
Eu nu dorm, trupul lin spune,
Ci-ncleştat de-o grea minune
Stau în mută rugăciune.
Să mă mişc nu se cuvine,
Ci cu harul care vine
Raiul tot se află-n mine.
Colind III
În coliba întunecată
Din carne şi os lucrată
A intrat Hristos deodată
Nu făclie ce se stinge,
Ci El însuşi, trup şi sânge,
Preschimbat pentru făptură
Într-o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătură.
Coliba cum L-a primit
S-a făcut Cer strălucit
Pe bolta de mărgărit
292
Iar în ea soare şi stele
Cu Arhangheli printre ele.
În mijloc Tron luminos
Şi pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucura
Duhul Sfânt s-alătura
Şi acolo rămânea
Şi acum şi pururea.
Şi noi Doamne, ne-am sculat
Colibele am curăţat
Uşi, ferestre, toate-s noi
Doamne, intră şi la noi !
Simplicitate
Păstorii au văzut lumina

Şi cei dintâi au alergat…
N-au stat să caute pricina
Ci umiliţi s-au închinat.
Târziu, când cei trei Magi sosiră,

Cu ochii sus la Steaua lor
Nedumeriţi se sfătuiră…
Şi întrebară pe-un păstor.
De nu le vrea ciobanul bine

Şi-n staul nu-i călăuzea,
N-ar fi ştiut cui să se-nchine
Căci copilaşu-n fân dormea.
293
Jesus
If You Look for Me at Christmas
If you look for me at Christmas,

You won’t need a special star –
I’m no longer just in Bethlehem,
I’m right there where you are.
You may not be aware of Me,

Amid the celebrations –
You’ll have to look beyond the stars,
And all the decorations.
But if you take a moment,

From your list of things to do,
And listen to your heart, you’ll find
I’m waiting there for you.
You’re the one I want to be with,
You’re the reason that I came.
And you’ll find Me in the stillness,
As I’m whispering your name. LOVE.
(Dacă mă cauţi de Crăciun, Dacă mă cauţi de Crăciun/
Vei avea nevoie de o stea specială –/ Eu nu mai sunt în
Bethleem,/ Eu sunt exact aici unde eşti şi tu.// Tu n-ar
trebui să fii departe de mine,/ În timpul sărbătorilor –/ Tu
trebuie să priveşti dincolo de astre/ Şi de toate
podoabele.// Dar dacă te opreşti din înşirare/ Din lista
lucrurilor de făcut/ Şi-ţi asculţi inima, vei descoperi/ Că
eu te aştept aici.// Tu eşti unul dintre aceia cu care eu
vreau să fiu,/ Tu eşti motivul pentru care eu am venit./ Şi
mă vei descoperi în linişte,/ Cum îţi şoptesc numele.
IUBIRE.)
294
BIBLIA
Cel mai scurt Capitol este Psalmul: 117.
Cel mai lung Capitol este Psalmul: 119.
Capitolul din mijlocul Bibliei este Psalmul: 118.
Înainte de Psalmul 118, sunt 594 de capitole: 5+9+4=18;
1+8=9, cifra Geniului.
După Psalmul 118, sunt 594 de capitole:
5+9+4=18; 1+8=9, cifra Geniului.
În total sunt 1188 capitole: 1+1+8+8=18;
Versetul de la mijlocul Bibliei este în Psalmul 118,
versetul 8: 1+1+8=10; 10+8=18;
LATINĂ:
„118. 5. De tribulatione invocavi Dominum; et exaudivit

me in latitudine Dominus.
6. Dominus mihi adiutor; non timebo quid faciat mihi
homo.
7. Dominus mihi adiutor; et ego despiciam inimicos
meos.
8. Bonum est confidere

in Domino,
quam confidere in homine.
9. Bonum est sperare in Domino, quam sperare in
principibus.
10. Omnes gentes circuierunt me; et in nomine Domini
quia ultus sum in eos.
295
11. Circumdantes circumdederunt me, et in nomine
Domini quia ultus sum in eos.
12. Circumdederunt me sicut apes, et exarserunt sicut
ignis in spinis; et in nomine Domini quia ultus sum in
eos.”
ROMÂNĂ:
„118. 5. În mijlocul încercărilor l-am chemat pe Domnul;

şi m-a ascultat Domnul pe de-a-ntregul.
6. Domnul este ajutorul meu; nu mă voi teme de ceea ce
mi-ar putea face mie omul.
7. Domnul este ajutorul meu; şi eu mă voi uita bucuros
de sus la duşmanii mei.
8. Mai bine este să te încrezi în

Domnul, decât să te încrezi în om.
9. Mai bine este să nădăjduieşti în Domnul, decât să te
aştepţi la bine de la conducătorii de orice fel şi rang ai
popoarelor şi ai lumii.
10. Toate neamurile m-au împresurat; dar, fiindcă în
numele Domnului m-am luptat cu ele, am fost răzbunat.
11. Cei care mă revendică m-au înconjurat, dar, fiindcă în
numele Domnului m-am luptat cu ei, am fost răzbunat.
12. M-au înconjurat din toate părţile precum albinele, şi
au ars efemer precum focul de spini; căci, fiindcă, în
numele Domnului m-am luptat cu ei, am fost răzbunat.”
(Am folosit pentru traducere atât textul vechi al Vulgatei

precum şi noua versiune în latină a Institutului Biblic al
Papei Pius al XII-lea, pentru uzul liturgic aprobat în
24.03.1945. În chiar versetul 8, este o mică diferenţă între
numele predicativ folosit în Vulgată, la forma pozitivă:
296
Bonum (bine) şi cea modernă, la forma de comparativ de
superioritate: Melius (mai bine). Forma de mai bine
concordă cu adverbul de comparaţie cu valoare
conjunctivală, aici: decât. Pe de altă parte însă e o
diferenţă mare de percepţie între „bine” şi „mai bine”,
deoarece binele este atribuit lui Dumnezeu, prin urmare,
nu are comparativ, există doar un singur şi sacru bine din
partea lui Dumnezeu pentru oameni. Parafrazic ar suna
corect aşa: „Bine este să te încrezi mai bine în binele
Domnului, decât să te încrezi în binele omului.”
297
Rugăciune
„O, Prea Bunule, Tu Tare,
Din doi cioltani şi trei colaci
Făcut-ai munte de mâncare,
Să saturi gloate de săraci.
Repetă, Doamne,-acum minunea,
Şi ospătează mii de guri,
Iar mie,-ascultă-mi rugăciunea,
Dă-mi coşul cu firimituri!”
(Rugăciune rostită în închisorile comuniste de către deţinuţii

politici, transmisă mie de fostul deţinut politic, MSV, – Muncă
Silnică pe Viaţă – Teofil Creţu, tatăl meu, în 2001, la mult
timp după Revoluţia din Decembrie, deoarece frica de
comunisto-securişti, de întoarcerea lor, încă nu dispăruse. În
perioada de la eliberarea din închisoare în anul 1964 şi până în
1989, şi chiar mult după aceea, după cum am arătat mai sus,
nici un fost deţinut politic nu vorbea nimic despre perioada
petrecută în beciurile Securităţii sau în închisorile comuniste,
decât dacă era complet iresponsabil, pentru că la ieşirea din
închisoare ei au fost puşi să jure că nu vor spune nimic, altfel
vor fi reîntorşi acolo. Şi teama şi teroarea era adânc cuibărită
în sufletele lor.
Chiar şi această inofensivă Rugăciune, pentru securişti
constituia un act de înaltă trădare şi atentat la siguranţa
statului. O, tempora! O, mores! O, timpuri! O, moravuri!,
Cicero, In Catilinam, 1,1.)
298
CUPRINS
Notă asupra ediţiei.......................................................5

Afară Ninge Liniştit ....................................................7
Adeste Fideles .............................................................7
Am Plecat să Colindăm ...............................................8
Aseară, pe-nserate .......................................................9
Asta-i Casa?...............................................................11
Astă Sară de Ajun......................................................11
Astă Seară-i Seară Mare............................................13
Astăzi S-a Născut Cristos..........................................13
Astăzi S-a Născut Cristos..........................................14
Axion de Crăciun ......................................................16
Bun Sosit, Prunc Iisus! ..............................................16
Bună Dimineaţa la Moş Ajun....................................17
Cana Galileei .............................................................18
Cântă-n Coruri Mii şi Mii..........................................18
Cântec de Crăciun .....................................................20
Cântec de Stea ...........................................................21
Ce-aţi Văzut, Păstori! ................................................22
Ce se vede-n zare.......................................................23
Ce Sară Mi-i Astă Sară..............................................24
Cerul şi Pământul ......................................................26
Ce Vedere Minunată..................................................28
Cine coase la fereastră...............................................29
Chipul Fiului său .......................................................30
Coborât-a, Coborât ....................................................30
Coborât-o, Coborât....................................................31
Coborât-a Duhul Sfânt ..............................................32
Colinda lui Isus Hristos .............................................33
Colindă mioritică.......................................................36
Colindatul de Crăciun al Feciorilor...........................37
din Satul Brăişoru......................................................37
Creştatul Sfinţilor ..................................................37
Creştatul Sfinţilor ..................................................38
299
Grăitul la Colac .....................................................40
Grăitul Pălincii ......................................................43
Grăitul Banilor.......................................................43
Groşiţa Fetii...........................................................44
Grăitul la Colac .....................................................46
Grăitul Pălincii ......................................................49
Grăitul Banilor.......................................................50
Notă: ......................................................................50
Dragă Mărioară .....................................................52
Colindă ......................................................................53
Colindăm, Doamne, Colind.......................................54
Colindiţă ....................................................................54
Colindul Cerbului......................................................55
Colindul lui Dumnezeu .............................................56
Colo-n Câmpul Înverzit.............................................57
Colo-n Josu................................................................58
Colo-n Sus .................................................................58
Colo sus pe-un deal ...................................................59
Colo-n Sus pe Vremea Ceea......................................60
Colo-n umbra pomilor...............................................61
Copii Dragi!...............................................................62
Copiii Către Moş Crăciun .........................................63
Copil Iubit .................................................................64
Copilul cu ochi senini................................................65
Corindă ......................................................................66
Crăciun ......................................................................67
Crăciunul ...................................................................68
Creştine, Ce S-a Întâmplat?.......................................69
Creştinilor, astăzi.......................................................70
Creştinilor, noi astăzi.................................................71
Creştinilor, Noi Astăzi...............................................72
Cu Bucurie să Cântaţi................................................73
Cu Largi Priviri .........................................................73
Culcă-Te-Mpărat Ceresc ...........................................74
D-auzi, Gazdă............................................................75
300
De Raze Mii Străluceşte Pomul ................................75
Deschide Uşa, Creştine! ............................................76
Deschide Uşa, Creştine! ............................................78
Din An în An .............................................................79
Din An în An .............................................................80
Din Raiul Cel Luminos .............................................80
Doamne, A Tale Cuvinte...........................................81
Domnuleţ şi Domn din Cer .......................................82
Domn, Domn Să-nălţăm............................................82
Domnul Isus Cristos ..................................................83
Dormiţi, Domni...!.....................................................84
Am plecat să colindăm ..............................................84
Domnul Nostru..........................................................85
Domnuleţ şi Domn din Cer .......................................86
Dormi, Iisuse, Calm şi Lin ........................................87
El Va Aduce Pacea....................................................88
Floricica.....................................................................88
Florile Dalbe..............................................................89
Florile Dalbe.............................................................90
Florile Dalbe.............................................................91
Florile Dalbe.............................................................91
Florile Dalbe.............................................................92
Florile Dalbe..............................................................93
Florile Dalbe..............................................................94
Fluierul Cel Păstoresc................................................95
Gloria! .......................................................................96
Hai, Leru-i Ler! .........................................................97
Ia, Sculaţi, Boieri Mari!.............................................98
Ia, Sculaţi, Voi, Boieri Mari!...................................100
Iată vin colindătorii .................................................101
Iată Vin Colindători! .............................................101
Iisus şi Fecioara.......................................................102
Închinarea Păstorilor ...............................................103
Îngerul Gavril Coboară............................................104
Inima Vă Cântă........................................................104
301
Îngerul a Alergat......................................................105
În Oraşul Bethleem..................................................106
În Sălaşul lui Crăciun ..............................................107
În Tăcerea Nopţii.....................................................107
La Fântână, în Grădină ............................................108
La Marginea Râului Iordan .....................................109
La Nunta Ce S-a Întâmplat......................................109
La Poartă la Ţarigrad...............................................111
La Viflaim, Colo-n Jos ............................................113
Laude-Se Tot Cuvântul ...........................................114
Leagănul Lui Isus ....................................................114
Liturghia Lui Iisus...................................................115
Mărire în Cer Lui Dumnezeu ..................................116
Mărire întru Cele-Nalte ...........................................116
Măruţ, Mărgăritar ....................................................117
Măruţ, Mărgăritar ....................................................117
Mărului Măr ............................................................118
Mi-a Şoptit Un Vânt Grăbit.....................................119
Mioriţa.....................................................................120
Mioriţă sau Colindă.................................................121
Moş Crăciun 1 .........................................................121
Moş Crăciun 2 .........................................................122
Naşterea Domnului Nostu .......................................123
Naşterea Ta, Hristoase ! ..........................................124
Noapte de Vis ..........................................................124
Noi, în Seara de Crăciun .........................................125
Noi Umblăm să Colindăm.......................................126
Noi Umblăm să Colindăm.......................................126
Noi Umblăm, şi Colindăm ......................................127
Nouă Azi ne-a Răsărit .............................................128
O, Brad Frumos! 1...................................................129
O, Brad Frumos! 2...................................................130
O, Brad Frumos! 3...................................................130
O, Tannenbaum! O, Tannenbaum!..........................131
O, Tannenbaum!......................................................132
302
O, Ce Naştere! .........................................................133
O, Ce Nebunie!........................................................133
O, Ce Veste Minunată! 1.........................................134
O, Ce Veste Minunată! 2.........................................134
Ochişorii lui.............................................................135
O, Maică Preacurată ................................................135
Pe cruce de brad ......................................................136
Pe Faţa Fiului ..........................................................137
Plecarea Magilor .....................................................138
Plecat-or, Plecat-or ..................................................138
Pluguşorul................................................................139
Pluguşor cu Patru Boi..............................................144
Praznic Luminos......................................................145
Poruncă prin vis.......................................................146
Rugăciune populară.................................................147
Sara Crăciunului Nost’ ............................................147
Săltaţi Câmpuri şi Livezi.........................................148
Sculaţi, Boieri, Până-n Zori.....................................149
Sculaţi, gazde, nu dormiţi! ......................................150
Sculaţi, Sculaţi! .......................................................151
Sfântul Domn Iisus..................................................151
Sorcova....................................................................153
Steaua Sus Răsare....................................................153
Sus Boieri ................................................................154
Sus, Boieri, Nu Mai Dormiţi!..................................155
Sus la Bethleem.......................................................156
Sus, la Cer O Înălţăm ..............................................158
Sus, Boieri, Nu Mai Dormiţi !.................................159
Sus, în Poarta Raiului ..............................................160
Sus la Poarta Raiului 1 ............................................160
Sus, la Poarta Raiului 2 ...........................................161
Taci, Fiule................................................................162
Trei Crai ai Pământului ...........................................162
Trei Crai de la Răsărit .............................................163
Trei Crai de la Răsărit .............................................164
303
Trei Păstori .............................................................164
Trei Păstori .............................................................165
Umblă Maica după Fiu............................................166
Un Dulce Cânt.........................................................167
Velerim, Velerim! ...................................................168
Veniţi Astăzi, Credincioşi!......................................169
Veniţi, Creştini!.......................................................170
Veste Bun-am D-auzâtu ..........................................170
Vestea Naşterii ........................................................171
Viflaime, Viflaime ..................................................171
Viflaime, Viflaime ..................................................172
Voi Ceruri Vă-Nduraţi ............................................173
Ziurel .......................................................................173
Ziurel de zi ..............................................................174
Ziurel de Ziuă ..........................................................176
TEATRUL POPULAR ...........................................178
VIFLAIMUL sau IROZII....................................178
LITERATURA CULTĂ .........................................198
Vasile ALECSANDRI ............................................198
Bradul ..................................................................198
Ion ALEXANDRU..................................................200
Mater Dolorosa....................................................200
Tudor ARGHEZI.....................................................201
Colind ..................................................................201
Colindă de Crăciun..............................................202
Drumul cu poveşti ...............................................208
La Mulţi Ani ! .....................................................211
Trâmbiţele de Argint ...........................................212
A. BÂRSEANU ......................................................213
Moş Crăciun ........................................................213
Lucian BLAGA .......................................................215
Colindă ................................................................215
Otilia CAZIMIR......................................................216
Moş Crăciun ........................................................216
Uite, Vine Moş Crăciun ......................................217
304
Preot Ioan COMĂNECI ..........................................218
Bucurie (Colindă)................................................218
Minunata Veste (Colindă) ...................................219
George COŞBUC ....................................................221
Noaptea de Crăciun .............................................221
Ce Ne-Aduce Moş Crăciun .................................221
Colindătorii..........................................................222
[Iar Când S-A Născut Hristos] ............................223
Nichifor CRAINIC..................................................225
Oaspeţii cu Azur în Gene ....................................225
Celine DION ...........................................................227
And so this is Christmas......................................227
Petru DUGULESCU ...............................................229
Şiroaie de sânge...................................................229
Mihai EMINESCU..................................................230
Colind ..................................................................230
Colinde, Colinde! ................................................230
Christ ...................................................................231
Dumnezeu şi om..................................................233
Pluguşorul............................................................236
Rugăciune............................................................238
Uratu....................................................................239
Veneră şi Madonă................................................243
Lucian GEORGIU...................................................246
Cu Ochii-nrouraţi... .............................................246
Octavian GOGA......................................................248
Colindă ................................................................248
Crăciunul copiilor................................................249
Moş Crăciun cu Barba Albă ................................249
Pace .....................................................................250
Radu GYR ...............................................................252
Colind ..................................................................252
Colind Ceresc ......................................................253
Pom de Crăciun ...................................................255
As’ noapte, Iisus…..............................................255
305
Viorica LUMEI .......................................................257
Colinda Durerii Sufletului Nostru .......................257
Radu KRETZUDAVA ............................................259
A venit vremea dreptăţii......................................259
Avrămuţ, Avrămuţ! .............................................260
Cântec de Crăciun ...............................................263
Colind Colindătoare ...........................................264
Colinda Copiilor Orfani Politic ...........................264
Colindă prohibită.................................................266
Colindă cu Lanţuri la Picioare.............................267
Colindă pentru D-na Învăţătoare .........................268
De Te Duci la Colindat........................................269
La colindat...........................................................270
Neaua...................................................................271
Ninge... ................................................................272
Noi te iubim, Mario!............................................276
O, Isuse, Prunc Isuse!..........................................278
Primeşte-Ne, Gazdă, -n Casă...............................279
Verdele Brad .......................................................281
Vine Domnul .......................................................282
Sorin FINCHELSTEIN ...........................................284
Santa Claus cu Plete Dalbe..................................284
Ion MINULESCU ...................................................287
Rânduri pentru Moş Crăciun ...............................287
Adrian PĂUNESCU................................................288
Colindul Gutuii din Geam ...................................288
Alin Radu ................................................................289
Spinări de brazi....................................................289
Toader T. UNGUREANU.......................................290
Cad fulgii.............................................................290
Vasile VOICULESCU ............................................291
Colind I................................................................291
Colind II ..............................................................292
Colind III .............................................................292
Simplicitate..........................................................293
306
Jesus ........................................................................294
If You Look for Me at Christmas........................294
BIBLIA....................................................................295
Rugăciune................................................................298
307

Colinde 2012

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Colinde 2012

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Colinde 2012

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COLINDE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Editor: Radu CREŢU

Casa de Editură DOKIA

„Cerne, Doamne, liniştea uitării

La Mulţi Ani ! Crăciun Fericit ! La Mulţi Ani !

Afară ninge liniştit

E noapte, patul e făcut,

Cum s-a născut Isus în frig,

Cum au venit la ieslea Lui,

Căci lumea asta mare

Răsună lin, spre seară,

El vine-n leagăn verde,

Sculaţi, creştini, degrabă,

Astă Sară de Ajun

Azi precum Mesia scrie,

(Auzită şi învăţată în casa de la Bădăcin a lui Iuliu Maniu, în

Astăzi S-a Născut Cristos

Astăzi s-a născut Hristos,

Şi de-acum până-n vecie,

Astăzi S-a Născut Cristos

Îngeraşii I-au cântat,

Ciobănaşi din depărtare

Şi-ntr-un grajd, lângă oraş,

Îndreptaţi spre dânsul paşii

Bun Sosit, Prunc Iisus!

Toţi cu drag, toţi cu drag,

Bună Dimineaţa la Moş Ajun

Şi-a mers Domnul între ei

Iară Mama lui Iisus,

Cântă-n Coruri Mii şi Mii

Într-o iesle, într-un grajd,

Pe Maria-o veţi vedea,

Păstoraşii n-au comori,

Pruncul râde fericit,

S-o rugăm pe Maica Sa

Nani, nani, Prunc bălai,

Azi cu strămoşii cânt în cor,

Acum te las, fii sănătos,

Steaua sus răsare,

Magii, cum zăriră

O păpuşă mititică, mititică,

Mere dulci, ca să mâncăm, mâncăm,

Ce-aţi Văzut, Păstori!

„Ce palat era,

„Cine sta cu El,

Ce Sară Mi-i Astă Sară

Asta-i Sara de Ajun,

Când Dumnezeu S-a născut

Sus cerul l-a ridicat,

În patru stâlpi de argint,

Rază-n vârful munţilor,

Rază-n şes, la holde verzi,

C-un colac de grâu curat,

Şi de-acum, până-n vecie,

Din Cer Cuvântul,

Din Răsărit vin,

Cine coase la fereastră

Păstorii l-au întrebat,