Diagnoza și cracterizarea tipurilor de pajiștilor

Tipul de pajiște reprezintă unitatea sistematică de bază în domeniul tipologiei pajiștilor

care integrează însușirile vegetației, ale condițiilor ecologice și ale tehnologiei de
îmbunătățire și exploatare a pajiștilor.
Ca atare, tipul de pajiște cuprinde totalitatea fitocenozelor asemănătoare în ceea ce
privește compoziția floristică, condițiile staționale, producția și calitatea furajului, metodelel
de îmbunătățire și exploatare, precum și direcția de evoluție a vegetației în funcție de
tehnologia aplicată.
1. Criteriile pentru identificarea (diagnoza) și delimitarea unui tip de pajiște
Criteriile la care se apelează pentru diagnoza tipului de pajiște sunt de natură
fitoecologică și tehnologică (agronomică).
a. Compoziția floristică reprezintă criteriul de bază pentru identificarea tipului
de pajiște. Pentru identificarea tipului de pajiște se apelează numai la speciile dominante-
edificatoare, care au acoperire sau contribuție specifică (în funcție de metoda de determinare)
mai mare de 50-60%. Aceasta determină în cea mai mare măsură producția și calitatea
furajului, precum și tehnologia de exploatare.
În cazul speciilor dominante cu mare plasticitate ecologică (Agrostis capillaris,
Festuca rubra, Nardus stricta, Deschampsia caespitosa), pentru conturarea cu mai mare
precizie a tipurilor, se apelează la unele specii cu valoare indicatoare pentru condițiile
staționale (umiditatea, fertilitatea și reacția solului).
b. Condițiile staționale sunt determinante pentru diferențierea tipurilor atunci
când influențează în mod vizibil compoziția floristică, producția și calitatea acesteia, măsurile
tehnologice. Pe pajiștile permanente de deal și de munte un rol foarte important îl au relieful
(prin altitudine și pantă, expoziție) și solul (prin troficitate, umiditate și reacție).
De regulă, condițiile staționale prezintă variabilitate mai mare decât vegetația, motiv
pentru care în cadrul unui tip de pajiște numărul stațiunilor elementare poate fi mai mare decât
al fitocenozelor elementare.
c. Producția pajiștilor și calitatea furajului pot constitui criterii de diferențiere
a tipurilor de pajiști, în cazul unei compoziții floristice asemănătoare, în care domină specii cu
plasticitate ecologică mare, dar care realizează proucții diferite cantitativ și calitativ, în funcție
de variația condițiilor ecologice (troficitatea solului, gradul de umiditate în sol, expoziția,
altitudinea). Producția și calitatea pajiștii se apreciază cu ajutorul indicatorului ”Valoare
pastorală”.
d. Metodele de îmbunătățire și exploatare constituie criterii de diferențiere a
tipurilor de pajiști atunci când la aceeași compoziție florisică, cu indici de producție și calitate
asemănători, se aplică tehnologii diferite, în funcție de modificarea condițiilor edafice,
orografice sau hidrologice.