Popa Lisseanu - Continuitatea Romanilor in Dacia

DACIA ĂACDÂ
G. Popa-Lisseanu
CONTINUITATEA
ROMÂNIlOR in
Dovezi noi
V- r-* 4 i
I «
* . iî3B£?-3SEfei.vSi&f0î
NOUTĂŢI EDITORIALE
------------------ ----------------------------------
• Cristuma Arcwg/wlovici. îndreptar orto-ji aHc. oiiocpic şi inoriologic al limbii române,
cr. DOOM, ed. a ll-a, 2005. 464 p.
• Victor Anestm. Savanţi şi inventatori care an schimbat cursul lumii, 288 p.
• B. P. Hasdeu. Sic cogito, legal, cartonat. 17x24 cm, 272 p.
• /. O/irifcin, Flori de cer albastru. Proză pseudo-famastică, 320 p,
• /. Oprişaii, în umbra morţii, roman, 368 p.
• Tco/il Simenxky. Dicţionarul înţelepciunii, 912 p.
• Pr. G. D. Gologan. Spiritismul şi minunile Mântuitorului, 336 p.
• Helimilh Uh/ig. Dumul mătăsii. 288 p.
• I. Opri.scin. Opera literară a lui B. P. Hasdeu, 544 p.
• G. Popa-Lisxeanii, Mitologia grcco-romană, l-ll, 400+528 p.
• Dan Oltean. Burebista şi Sarmizegetusa, 336 p.
• Pontici Mile, Dicţionar frazeologic al limbii române, 1280 p.
• Margareta Miller-Vergliy. Vechi motive decorative româneşti, 22x29.5 cm, legat,
cartonat, text român/rmneez, ilustraţii color, 336 p.
■ Pan! Ştefănescit, Buruiana Diavolului, 384 p.
• Pan! Ştejănesca, Istoria francmasoneriei române, 416 p.
• N. larga. Istoria lui Mihai Viteazul, 480 p.
" G. Popa-Lisseanu, Dacia în autorii clasici, 416 p.
■ Corpusul receptării critice a operei lui M. Eminescu. Sec. XX, voi. 1, 11-V, VI-IX,
X-XI; Xll-Xlll, 352+416+400H-448+448+384+400+368+400+ 384+352+416+496 p.;
XlV-XVll, 336+336+304+304 p.; XVlll-XXI, 304+288+288+304 p.
■ Shneon Plorea Marian. Naşterea, Nunta, înmormântarea la români, 4 voi, 320+320+
+336+432 p.
• Ol'. Papadinta, O viziune românească a lumii, 240 p.
■ Ov. Papadinta, Anton Pann - cântecele de lume - şi folcloi'ul Bucureştilor, 256p.
• Ov. Papadinta, Ghicitoarea. Formele ci de artă, 400 p.
• Gala Gaiaetion. Jurnal. 1947-1953. Pagini inedite cenzurate, 272 p.
’ Itilia Hasdeu. Cugetări, 160 p.
' Dr. Rodită Perciun. Tratamentul diabetului zaharat. Ghid practic, 192 p.
> Ovidiii Drintha. Studii şi eseuri de literatură universală, 464 p.
’ /. Oprişan, Opera lui Mihail Sadoveanu, 448 p.
’ Tiitlor PantJHe. Sărbătorile la români, 432 p.
■ Ttidor Patnjile. Mitologia poporului român, 1, II, 408+408 p.
■ Glt. F. Ciau.'fiantt, Superstiţiile poporului român, 336 p.
’ /. Opri.fait, Basme fantastice româneşti, l-lll, 320+320+352 p.; IV ti-2, 336+336 p.;
V-Vll, VlIl-IX, 384+368-t-368+352+320 p.; X-XI, 416-352 p.
’ Ov. Drintha. Leonardo da Vinci, 272 p.
' Paul Ştefănescit, Asasinatele politice în istoria României, 240 p.
' Eugen Lozovan, Dacia sacra, 254 p,
■ Paul Ştefănescu, Iniţiere'şi mari iniţiaţi, 272 p.
' Dr. Rădică Perciun, Diabetul zaharat, 192 p.
' N. lorgu. Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească, 448 p.
' N. lorga. Istoria românilor în Ardeal şi Ungaria, 1-11. 496+320 p.
1 M. Eminescu, Chestiunea evreiască, 272 p.
ÎN CURS DE APARIŢIE
' B. P. Hasdeu. Pierit-au dacii? Elemente dacice în limba si cultura română, 368 p.
G. POPA-LISSEANU
CONTINUITATEA ROMANILOR IN DACIA

Dovezi noi
Coperta I. OPRIŞAN
Coperta I: Biserica din Gura Sadei (Gurasada) de

pe Mureş, datând din sec. XII-XIII.
(Foto I. Oprişan)
Coperta I, IV: Coiful dacic de la Coţofeneşti - imagine

de ansamblu şi detalii.
Editura SAECULUM I.O.

ISBN 978-973-642-239-3
© Toate drepturile sunt rezervate Editurii SAECULUM 1.0.

G. Popa-Lisseanu
CONTINUITATEA
ROMÂNILOR ÎN DACIA
Dovezi noi
Ediţie îngrijită şi prefaţă de
I. OPRIŞAN
Editura SAECULUM I.O.

Bucureşti, 2010
Descrierea CIT ii IUbliolccii Naţionale a Komunici
POPA-LISSKANU» GIIEORGIIE
Cuntimiiiaica românilor în Dacia : dovezi noi /
O.Pupa-Lisseanu; cil. ingrijilu prd. de I.Oprişan.
Bucureşti' Saeculum i.O.. 201(1
îndes
ISBN 07S-*>73-(i42-2.19.3
I. Oprisem. Ionel ied. :prcl.)
94 (.V7K)
fedprint
tipografie
TeLiiLinftmiT.n
Răspuns „Dictatului de la Viena44
o cât de succintă privire asupra operei lui G. Popa-Lisseanu

evidenţiază cu uşurinţă două caracteristici fundamentale ale
autorului.
Pe de o parte, o înzestrare profesională de excepţie -
decurgând din cunoaşterea în profunzime a limbilor greacă şi
latină (a fost, de altfel, unul dintre marii noştri clasicişti),
precum şi a numeroase alte limbi modeme: franceza, germana,
italiana, spaniola, greaca modernă etc.
Iar pe de alta, trăirea sub semnul marilor combustii pa
triotice, care ni-1 relevă drept unul dintre ultimii romantici
interesaţi existenţial de destinul României.
Aplecarea sa stăruitoare asupra vechilor izvoare scriptice -
şi nu numai - din care au rezultat cele 15 volume de „Fontes
Historiae Daco-Romanorum" (1934—1939) şi numeroase alte
articole, studii şi volume privitoare la „maghiarizarea** şi „secu-
izarea** românilor din Transilvania, îl pun în situaţia de a putea
răspunde în modul cel mai autorizat ştiinţific, cu argumente
irefutabile la provocarea politico-istorică cunoscută sub numele
de „Dictatul de la Viena** (30 august 1940), prin care i se răpea
României „partea de nord a Transilvaniei (43.492 km2 şi
2.667.000 de locuitori, în majoritate români**1, oferite Ungariei
horthyste.
Stupefiat de nedreptatea strigătoare la cer ce i se făcea
României, clasicistul elabora, sub tensiune, în decurs de doar o
lună de zile, pe baza materialelor deja publicate în seria ,Jrontes
1 Istoria României în date, elaborată de un colectiv „sub conducerea

lui Constantin C. Giurescu**, Editura Enciclopedică Română, Bucu
reşti, 1971, p. 370.
G. Popa-Lisseanu
Historiae Daco-Romanorum“ sinteza Continuitatea românilor

în Dacia. Dovezi noi, pe care o prezenta în şedinţa din 8
noiembrie 1940 a Secţiunii Istorice a Academiei Române al
cărei membru corespondent era.
Este cea mai substanţială sinteză asupra persistenţei de-a
lungul secolelor a elementului românesc în spaţiul său de for
mare vastă, la nord şi la sud de Dunăre, până la exegezele
contemporane incluse în tratatul de Istorie a României.
Presat de timp, G. Popa-Lisseanu nu mai relua argumentele
arhicunoscute ale marilor săi înaintaşi B. P. Hasdeu, A. D.
Xenopol, N. lorga. Gr. Tocilescu, D. Onciul, V. Pârvan etc., şi
nici nu invoca documentaţia privitoare Ia românitatea sud
dunăreană - pentru că nu acea zonă de geneză a poporului
român era vizată de adversari. Transilvania era punctul disputei,
iar Horthy - citat de autor în prefaţă -, rostise, la intrarea în
Cluj, în septembrie 1940, cuvintele de contestare a priorităţii
românilor în Ardeal.
Renunţând, de asemenea, la concluziile ce decurgeau din
„studiul portului - cum ni se arată acest port, bunoară, pe
Columna lui Traian de la Roma“ - şi la „studiul datinilor, al
credinţelor religioase şi de mitologie populară, precum şi, în
genere, [la] datele ce ni le procură ştiinţa antropologică şi
etnologică" - ce pun într-o lumină cu totul favorabilă argu
mentaţia existenţei neîntrerupte a elementului românesc în spa
ţiul nord dunărean, atingând şi depăşind Tisa şi Nistrul invocate
de M. Eminescu, G. Popa-Lisseanu se mulţumea, încrezător,
doar în „dovezile noi“, puse de el în evidenţă în cele 15 volume
din Fontes Historiae..., care împing în penibil orice contestare a
drepturilor noastre în spaţiul larg, natural, de formare şi
persistenţă a poporului român.
„Din dovezile ce vom produce, sperăm să se vadă în mod
lămurit că neamul nostru s-a format pe un teritoriu foarte extins,
pe ambele maluri ale Dunării şi ale afluenţilor acestui fluviu, că
persistenţa sa n-a fost niciodată întreruptă în aceste regiuni şi că
unitatea poporului nostru, ca şi a limbii noastre, se explică nu
prin admigraţiuni, ci prin continue intermigraţiuni.
CONTINUITATEA ROMANILOR ÎN DACIA 7
In faţa dovezilor ce vom produce, nădăjduim că va amuţi cu

totul glasul acelora care mai continuă încă să susţină că neamul
românesc s-ar fi infiltrat în Ardealul unguresc".
Cu o logică nedezminţită, autorul expune atât istoricul
problemei, cât şi principalele opinii pro şi contra emise în timp
de preopinenţi, trecând la perspectivele noi pe care le relevă
publicarea personală a „izvoarelor istorice" şi ultimele cercetări
lingvistico-dialectale.
Concluziile sunt tulburătoare.
Nu e vorba, prin urmare, de nici o „muţenie" a mileniului
întunecat (300-1300).
Există destule „surse" care probează existenţa noastră aici,
înainte de venirea ungurilor.
Iar când încep să apară documentele oficiale ungureşti -
cronici, acte de donaţie, diplome regale, bule papale suntem şi
noi nelipsiţi din ele.
Ceea ce ni se pare cu adevărat extraordinar, e faptul că
G. Popa-Lisseanu, dovedeşte că în începutul „mileniului ungu
resc", românii figurează peste tot - în Transilvania şi Pannonia1
- ca un popor masiv, închegat, cu o organizare juridică proprie,
păstrată în timp, cu drepturi egale cu populaţiile venite ulterior -
unguri, saşi, secui.
„Din acest document [«din anul 1291, a cărui autenticitate
n-a fost de nimeni pusă la îndoială şi care priveşte situaţia
juridică a românilor în timpul dinastiei regilor arpadieni»], se
constată - scrie răspicat G. Popa-Lisseanu - în mod clar, dreptu
rile politice ale românilor, egale cu ale celorlalte naţionalităţi,
drepturi pe care ei le-au pierdut cu timpul, atât prin Unio trium
nationuin, adică prin unirea celor trei clase privilegiate, din anul
1437, cât şi prin neomenoasele legiuiri ale lui Verbdczy din
1516, codificate în urma înăbuşirii în sânge a revoluţiei se-
1 Atât în cadrul sintezei de faţă, cât şi în alte studii anterioare, el

probează persistenţa unor aşezări româneşti până în actualitate în
zona lacului Balaton.
8 G. Popa-Lisseanu
cuiului George Doja, revoluţie la care au luat parte şi popula-

ţiunile române ale Ardealului".
Aceeaşi idee e încă şi mai apăsat formulată în punctajul
concluziv final;
„Românii din Ardeal, când apar în izvoarele istorice, apar
cu organizaţiile lor proprii: boiernatul, cnezatul şi voievodatul.
Acestea s-au păstrat multă vreme şi ne fac dovada că românii
s-au bucurat la început de drepturi constituţionale, dar pe care
le-au pierdut la anul 1437 şi mai ales prin Tripartitul Verboczian
din 1516, ajungând o «misera plebs contribuens glebae
adstricta». înainte de pierderea acestor drepturi, constituţionale,
românii îşi pierduseră, prin maghiarizare şi catolicizare, întreaga
lor nobilime".
Ideea cardinală subliniată anterior e punctată cu aceeaşi
vigoare concluzivă şi altă dată: „Oprindu-ne aci cu enumerarea
documentelor privitoare la existenţa românilor în regiunea
Carpaţilor, nu putem să nu constatăm că aceste documente ne
vorbesc chiar de la început, de când apar ele, de români, nu ca
indivizi singuratici, ci de români ca un popor închegat de
agricultori şi de gospodari".
Ea apare, în sfârşit, drept punctul 17 şi ultimul al capitolului
încheieri. - „Când apar primele documente [ungureşti], ne apar
şi românii, nu însă ca indivizi singuratici, ci ca popor constituit,
putând să poarte războaie" - ceea ce înseamnă că ea i s-a impus
chiar autorului drept concluzia majoră de nezdrunzinat, a
întregii sale cercetări istorice.
încât, în perspectiva ei, toate nedreptăţile social-politice-
administrative săvârşite sub ocupaţia maghiară de-a lungul seco
lelor - culminând cu abuzul răpirii prin „dictat" a părţii de Nord
a Transilvaniei - constituiau tentative tot mai accentuate de
mistificare a adevărului, de uzurpare a drepturilor naturale şi de
asimilare forţată a unei naţiuni, persistând aici din negurile
istoriei.
I. OPRIŞAN
Notă asupra ediţiei
Reproducem după şapte decenii impoitantissimul studiu al

lui G. Popa-Lisseanu, ţinut sub formă de comunicare în şedinţa
Secţiunii Istorice a Academiei Române, din 8 noiembrie 1940,
pe care istoricii l-au citat uneori, dar pe care nu-1 mai au la
îndemână.
Publicat în Memoriile Secţiunii Istorice, seria III, tomul
XXII, memoriul 9, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului,
Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1941, p. 1-113 (145-257) şi
tras şi în extras (BAR: III 175.797), cu titlul „Continuitatea ro
mânilor în Dacia. Dovezi nouă, de G. Popa-Lisseanu, membru
corespondent al Academiei Române11, studiul nu a apărut
niciodată într-un volum de sine stătător.
îl punem acum la dispoziţia publicului celui mai larg, pentru,
ca argumentele ştiinţifice ale autorului - într-una din chestiunile
existenţiale ale istoriei naţionale -, rezultate dintr-o îndelungată,
vastă şi temeinică cercetare a vechilor surse scrise şi nescrise
medievale, să treacă din filele cărţii în conştiinţe.
Textul se transcrie după normele de editare ştiinţifică cu
aplicarea regulilor ortografiei în vigoare.
I. OPRIŞAN
G. Popa-Lisseanu
CONTINUITATEA
ROMÂNILOR ÎN DACIA
Dovezi noi
Prefaţă
Cercetarea aceasta a noastră am mărginit-o numai la

epoca istorică de după părăsirea Daciei şi până la întemeierea
Principatelor Române şi numai la evenimentele petrecute la
Nordul Dunării.
Datele privitoare la românii din dreapta marelui fluviu,
oricât de importante ar fi ele, dacă nu tind să dovedească per
sistenţa elementului roman în Dacia cucerită de Traian, le-am
lăsat la o parte, nerelevate.
N-am menţionat, de asemenea, nici datele ce le putem scoa
te din studiul portului - cum ni se arată acest port, bunăoară,
pe Columna lui Traian de la Roma - sau din studiul datinilor, al
credinţelor religioase şi de mitologie populară, precum şi în ge
nere datele ce ni le procura ştiinţa antropologică şi etnologică.
Din dovezile ce vom produce, sperăm să se vadă în mod
lămurit că neamul nostru s-a format pe un teritoriu foarte
extins, pe ambele maluri ale Dunării şi ale afluenţilor acestui
fluviu, că persistenţa sa n-a fost niciodată întreruptă în aceste
regiuni şi că unitatea poporului nostru, ca şi a limbii noastre, se
explică nu prin admigraţiuni, ci prin continue intemiigraţiuni.
în faţa dovezilor ce vom produce, nădăjduim că va amuţi cu
totul glasul acelora care mai continuă încă să susţină că
neamul românesc s-arfi infiltrat în Ardealul unguresc1.
Cu prilejul intrării în Cluj, în primele zile ale lui septembrie 1940,

regentul Ungariei N. Horthy a pronunţat următoarele cuvinte: „In
decursul veacurilor, s-au infiltrat în această tară a Ardealului ungu
resc minorităţi primite de strămoşii noştri. In urmă. Ardealul ne-a
fost răpit în numele protecţiei datorate acestor minorităţi...” {Le
Temps, din 17 septembrie 1940).
1. Introducere
Problema de natură curat istorică, privind continuitatea

elementului romanic în Dacia cucerită de Traian, a fost trecută,
în secolele din urmă, din domeniul senin al istoriei pe tărâmul
politic, întunecat de patimi.
Căci, pornindu-se de la principiul de drept prior tempore,
potior iure şi invocându-se lipsa unor documente precise,
adversarii acestei continuităţi - şi am putea spune fără să gre
şim, duşmanii de veacuri ai neamului românesc, duşmani care
socotesc astăzi că dezechilibrul survenit în Europa postbelică
s-ar datora numai tratatelor de pace şi în special celui de la
Trianon, deşi acesta n-a făcut decât să înlăture o nedreptate
seculară săvârşită împotriva neamului nostru, - susţin cu o
tenacitate vrednică de o cauză mai bună că românii n-ar fi
autohtoni în ţara lor, ci că ar fi venit în Carpaţi şi la Dunărea de
Jos, numai târziu, înfiltrându-se aci deabia prin secolul al XII-
lea şi al XlII-lea.
2. Geneza problemei româneşti
în adevăr, mutismul aparent al unor documente care să
ateste persistenţa românilor în regiunile fostei Dacii, a făcut pe
unii scriitori din veacul al XVIII-lea, germam de origine, să
pună la îndoială, din consideraţiuni de ordin politic, continu
itatea românilor la Nordul Dunării.
Şi, de unde până atunci, toţi istoricii erau unanimi întru a
considera pe români ca urmaşi ai romamlor — începând cu
umaniştii secolului al XV-lea, cu Enea Silvio Piccolomini şi cu
Bonfini - deodată, ca prin minune, li s-a negat autohtonia în
ţinuturile în care trăiesc şi li s-a căutat provenienţa, fie la Sudul
Dunării, fie chiar în stepele îndepărtate ale Asiei.
în adevăr, veacul al XVIII-lea se deschisese pentru români
sub nişte auspicii promiţătoare. Căci, după înfrângerea turcilor,
care ajunseseră prin cuceririle lor până sub zidurile Vienei şi
după întronarea dominaţiei habsburgilor în Transilvania şi în
Cislaitania, precum şi, mai ales, după unirea unei părţi a biseri
cii ortodoxe din Transilvania cu biserica din Roma, românii de
peste Carpaţi începură să privească viitorul cu mai multă încredere.
Dar, în special, trei evenimente de o covârşitoare importanţă
istorică, făcea ca, mai ales în jumătatea a doua a veacului al
XVIII-lea, să se trezească conştiinţa naţională la românii de
peste Carpaţi.
în primul rând, erau reformele pe care împăratul, cu largi
vederi poUtice, losif al Il-lea, le-a anunţat urbi et orbi tuturor
popoarelor sale1 şi în urma cărora românii de peste munţi
1 Prin edictul de toleranţă din 1781 s-a proclamat egalitatea de drept,

civilă şi religioasă, a românilor cu celelalte naţiuni. Dar, în anul
1790, murind împăratul, edictul de toleranţă a fost revocat.
CONTINUITATEA ROMÂNILOR ÎN DACIA 17
prinseră nădejde să scape din starea lor de şerbie la care îi

adusese, după un răstimp de relativă bună stare politică şi
socială, Unio trium nationum din 1437 şi mai ales Tripartitul lui
Verboczy din 1516. Reformele liberale ale lui losif al Il-lea le
aduceau românilor nădejdea de a se bucura şi ei de drepturi
constituţionale.
în al doilea rând, erau mişcările revoluţionare din anii 1784
şi 1785 ale lui Horia şi ale tovarăşilor săi Cloşca şi Crişan,
mişcări la care luaseră parte toţi conducătorii neamului ro
mânesc: preoţi, învăţători, cărturari şi care mişcări erau puse la
cale, poate, cu asentimentul Vienei.
în al treilea rând, era acţiunea politică întreprinsă de întregul
neam românesc de peste Carpaţi, în frunte cu tot clerul, prin
faimosul memorand numit de un contemporan, cam în ironie,
Supplex libellus Valachorum.
„Tustrele aceste evenimente, dar mai cu seamă cel din urmă
- spune un istoric român1 - avură darul de a provoca o mare
îngrijorare, tulburare chiar, printre unguri şi saşi, aflaţi, tocmai
atunci, după revocarea ordonanţelor liberatoare2, într-o acută
dispoziţie de reacţionarism, în vederea reîntronării şi asigurării
pentru totdeauna în viitor a poziţiei lor - privilegiate şi
dominante - poziţie clătinată şi ameninţată, pe cât de neaşteptat,
pe atât de serios, prin efemerele reforme iosefine.
Căci, în cazul când postulatele politice naţionale române, de
egală îndreptăţire la viaţa publică a ţării, reclamate prin Supplex
libellus... ar fi fost cucerite, numărul cel covârşitor al românilor
şi, negreşit, vigoarea şi calităţile ce ei afirmaseră în ultimul timp
pe terenurile unde propăşirea nu le putuse fi cu totul împie
decată, trebuiau să fie pentru cei ce până atuncea profitaseră
exclusiv de munca şi jertfa acestui popor, serioase motive de
îngrijorare, de tulburare, cum s-a vădit aceasta în dezvoltarea de
mai târziu a vieţii publice din Transilvania.
Al. Lapedatu, Istoriografia română ardeleană, în An. Ac. Rom.,

Disc. de recepţ., 1923.
' Edictul de tolerantă al lui losif al 11-lea.
18 G. Popa-Lisseanu
De aci, necesitatea pentru dânşii a unei serioase lupte împo

triva cererilor române, nu numai pe teren politic, ci şi ştiinţific.
Şi de aci prilejul binevenit ca noua teorie istorică a lui
Sulzer, privitoare la originea balcanică a poporului român, să fie
pusă în serviciul luptelor politice, prin acei scriitori ai timpului
care se făcuseră exponenţi ai concetăţenilor saşi şi unguri în
aceste lupte.”
Cel dintâi scriitor care s-a identificat cu noile idei care
circulau pe atunci, atât în Ungaria, cât şi în ţările vecine, a fost,
nu un ungur şi nici un sas, ci un german din Elveţia, Franz
Joseph Sulzer, care a trăit în Transilvania şi apoi în Ţara
Românească, unde a şi murit ca jurisconsult al lui Alexandru
Vodă Ipsilanti. Fiind ginerele patricianului sas din Braşov,
Johann von Drauth, acest Sulzer se identificase cu ideile politice
ale saşilor privitoare la originea, trecutul şi drepturile politice
ale românilor.
în cartea sa1, Sulzer a formulat, el, cel dintâi, teoria expusă
cu un caracter cvasi-ştiinţific despre originea balcanică a româ
nilor, voind să dovedească neautohtonia românilor din situaţia
de robie politică şi socială a acestora la Nordul Dunării. Argu
mentarea lui Sulzer s-a dovedit în urmă a nu fi fost serioasă2.
Această teorie a lui Sulzer sa fost îmbrăţişată, apoi, cu multă
căldură de urmaşii săi şi, nu mult după el, sasul Eder a publicat
Supplex libellus Valachorum3, scriere oficială redactată anume
pentru reprezentanţii ţării în dietă, scriere în care combate punct
cu punct toate cererile românilor şi în care se oglindeşte toată
ura conaţionalilor săi.
Chestiunea aceasta, însă, a fost făcută cunoscută în cercuri
mai largi din străinătate de şvabul din Ungaria, Johann Christian
Fr. Sulzer, Geschiclite des transalpinischen Daciens, I-III, Viena,

1781-1782.
2 Cf. Aur. A. Mureşanu, O nouă contribuţie la istoria românilor în
Evul Mediu, Extr. din Ţara Bârsei, 1940, p. 40.
3 Eder, Supplex libellus Valachorum cum notis historico-criticis. Clau-
diopoli, 1791.
Engel, mare istoric german, care se deosebeşte de Sulzer prin

aceea că admite migraţiunea românilor în veacul al IX-lea, deci
înainte de cucerirea ungurească şi de colonizarea saşilor.
Cărţile lui Engel‘au stârnit, în urmă, o întreagă literatură,
care a dat la iveală argumente şi pro şi contra şi la care au luat
parte dintre români mai ales Samuel Micu, Gheorghe Şincai şi
Petru Maior, literatură ce a culminat în veacul al XlX-lea prin
studiile lui Rosler, Hunfalvy, Rethy şi alţii şi prin răspunsurile
lui Xenopol, Onciul, Burlă şi alţii, ca să nu mai vorbim de
istoricii de astăzi încă în viată.
1 Engel, Commentatio de expeditionibus Traiani ad Danubium et

origine Valachorum, 1794 şi Geschichte der Moldau und Watachei,
1804. Cf. Al. Lapedatu, Op. cit., p. 13.
3. Cum motivează străinii
neautohtonia românilor
Adversarii continuităţii românilor, susţinători ai admigrării

de la Sudul Dunării în regiunea Carpaţilor, au două feluri de
argumente; unele negative - ex silentio -iar altele pozitive. Cele
negative se reduc la următoarele trei:
1. Timp de o mie de ani, de la 271 sau 275, şi până în se
colul al XUI-lea - susţin adversarii continuităţii - izvoarele isto
rice nu ne-ar da nicio informaţie asupra românilor din actualul
lor teritoriu, deşi, în ce priveşte pe românii din Peninsula
Balcanică, aceştia sunt amintiţi cu trei sute de ani înaintea celor
din stânga Dunării.
Mutismul acesta al documentelor nu s-ar explica decât prin
nepersistenţa românilor în ţara lor.
Acelaşi mutism însă îl întâlnim pentru toţi locuitorii Ar
dealului până la începutul secolului al XlII-lea, fie din cauză că
în aceste teritorii nu exista o viaţă ordonată, fie că invazia
tătarilor din 1241 a contribuit la distrugerea totală a docu
mentelor ce vor fi existat1.
2. In al doilea rând - susţin adversarii continuităţii - în tot
teritoriul românesc de la Nordul Dunării, nu s-ar găsi o singură
numire de localitate ce s-ar fi păstrat din epoca romană şi care să
poarte caracterul fonologie al limbii române.
Diferitele numiri de munţi şi râuri ca Tisa, Criş, Olt, Mureş
etc. ar fi intrat în limba română din limba slavă sau din limba
maghiară şi prin mijlocirea lor, iar nu invers din limba română
în limba slavă sau în limba ungurească.
1 Cf. Aurel Decei, La situation des Roumains, în Revue de Trasylvanie,

VI, 2.
3. în al treilea rând, după retragerea cârmuirii romane din

Dacia, ţara ar fi trecut sub stăpânirea goţilor, „federaţi” ai
romanilor, care au condus-o timp de o sută de ani, de la 271 sau
275 până la 375, când s-a produs invazia hunilor, iar de la 453
până la 566 au stăpânit în Transilvania gepizii.
Urmele acestor două popoare germane se constată neîndoios
până în secolul al IX-lea.
Cu toate acestea, seminţiile germane n-ar fi lăsat nicio urmă
în limba română.
Şi, dacă românii ar fi trăit tot timpul în ţara lor de astăzi, ar
fi cu neputinţă să nu fi păstrat şi ei, în tezaurul lor de cuvinte,
vorbe şi expresiuni din limba germană, cum s-a întâmplat
aceasta în Italia, unde goţii şi longobarzii au lăsat urme neîn
doielnice în limba italiană, sau în sudul Franţei şi în Peninsula
Iberică, unde se întâlnesc urmele francilor şi ale vizigoţilor. în
limba română nu s-ar găsi nimic asemănător.
4. Pe lângă aceste trei argumente, negative, în aparenţă
destul de puternice, s-ar mai adăuga şi un al patrulea argument,
acesta însă pozitiv. Structura limbii româneşti prezintă o foarte
apropiată înrudire cu limba albaneză, ceea ce nu s-ar putea
explica decât printr-o nemijlocită vecinătate.
Şi cum istoriceşte nu s-ar constata, - susţin adversarii
autohtoniei româneşti, - ca să fi locuit cândva la Nordul Dunării
ilirii, strămoşii albanezilor de astăzi, urmează ca românii să fi
locuit la dreapta acestui fluviu, de unde apoi, cu timpul, ar fi
imigrat în regiunea Carpaţilor.
înlăturându-se astfel autohtonia românilor şi negându-li-se
pe această cale, şi ştiinţificeşte, pretenţiile lor asupra regiunilor
transcarpatine, s-ar întrona drepturile şi privilegiile ungurilor şi
chiar ale saşilor asupra acestor regiuni şi trecutul în întregime
şi-ar dobândi justificarea sa. •
Transilvania şi ţinuturile din câmpia de răsărit a Tisei,
aparţinând, deci, ungurilor de drept istoric, românii ca venetici
nu şi-ar mai putea justifica niciun drept al lor asupra ţării.
Ei au fost şi trebuie să rămână ca naţiune numai tolerată faţă
de unguri, secui şi saşi.
în Ungaria milenară drepturi istorice n-ar avea decât ungurii.
4. Originea ungurilor
şi cucerirea Transilvaniei
Asupra originii ungurilor s-au produs în decursul vremurilor

două teorii mai de seamă.
Prima este teoria lui Vambery, care susţine că maghiarii
sunt de obârşie mongolă, din Asia, unde acest învăţat ungur i-a
şi căutat.
A doua teorie, adoptată azi de întreaga istoriografie ma
ghiară, este cea a germanului Budenz, care pare a fi dovedit în
mod definitiv că ungurii sunt de origine europeană din ramura
fmo-ugrică.
După cronicarul rus Nestor, părintele istoriografiei ruseşti,
care a scris prin secolul al Xl-lea, finii, din al căror neam se trag
ungurii, locuiau în Nordul Europei, deasupra unei linii ce s-ar
trage de la lacul Ladoga până la Samaria din regiunea Volgăi.
Sub această linie, trăiau o amestecătură de popoare finice şi
tătare care, întinzându-se până la Marea Neagră, erau într-o
necontenită mişcare. între aceste popoare erau şi ugrii, adecă
ungurii.
La începutul Evului Mediu, după ce a început să slăbească
puternicul zăgaz ce li-1 pusese poporul roman, toate aceste
neamuri, împinse unele de altele, se mişcă şi-şi caută loc şi
hrană spre apus, unde se găseau slavii, germanii, celto-galii şi
greco-romanii.
Dintre popoarele fino-tătare care s-au pus atunci în mişcare,
nu s-au menţinut astăzi decât bulgarii care, ca o compensare a
rămânerii lor pe locurile pe care le-au ocupat, au fost nevoiţi
să-şi jertfească limba şi cultura lor primitivă şi să-şi însuşească
limba şi cultura slavă (indo-europeană) şi apoi ungurii care, deşi
înconjuraţi de toate părţile de popoare de rasă arică, au izbutit,

totuşi, să se adapteze noilor împrejurări şi să intre, graţie
elementelor ce le-au absorbit în sânul său, în concertul po
poarelor indo-europene. Turcii au apărut în Europa numai după
ce invazia popoarelor s-a potolit.
Ungurii de viţă fmo-ugrică n-au de a face cu lappii şi cu
finii din Nordul Europei. Ei sunt originari din regiunea Wogul,
de lângă munţii Urali şi atât ca limbă, cât şi ca neam, fac parte
din fino-ugro-vogulici.
Existenţa ungurilor istoriceşte se constată, mai întâi, la anul
884 de împăratul scriitor Constantin Porfirogenitul1, fiul lui
Leon Filosoful şi care a domnit în Bizanţ de la 913-959.
După informaţiile lui Porphyrogenitus, pecenegii - numiţi şi
pacinaţi, iar mai târziu bisseni - trăind între Volga şi Urali,
nelinişteau neîncetat, când pe uzi când pe chazari, popoare ce
locuiau la Sudul pacinaţilor.
Unindu-se atunci uzii şi chazarii se aruncară asupra pece
negilor, pe care îi goniră din lăcaşurile lor; aceştia, la rându-le
năvăliră asupra ungurilor pe care îi scot din aşezările lor.
Fiind, deci, bătuţi de pecenegi, ungurii se împart în două.
Unii se îndreaptă spre Sud-Est şi se stabilesc în Persia, iar alţii
sunt nevoiţi să plece spre apus, sub conducerea voievodului
Lebedias şi ajung în regiunea numită Atelkuz2.
Când au venit ungurii în Atelkuz erau şapte seminţii sau
triburi, constituind, după cum ne spune cronicarul Simon de
Keza, 108 familii. La aceste şapte triburi, s-a adăugat, în urmă,
şi al optulea, tribul chazarilor, numiţi cabari. Căci, ivindu-se o
1 Constantin Porfirogenitul în scrierea sa De administrando imperio

consacră ungurilor - pe care îi numeşte turci - patru capitole în
întregime.
! După Gombocz-Melich, Lexicon, sub voce, ar fi vorba de unul dintre
fluviile Don, Nistm sau Volga. Mulţi cred că ar putea fi vorba de
Basarabia şi Moldova, regiuni care, pe când scria Porphyrogenitus,
erau în stăpânirea pecenegilor. Atelkuzu ar însemna „lângă apa
Atei”, cum ar fi Bodrogkbz, Răbakoz, Sârkoz, lângă Bodrog, lângă
Răba, lângă Sâr.
24
G. Popa-Lisseanu
ceartă între seminţiile chazarilor, s-au dezbinat cabarii şi s-au

unit cu ungurii, ca al optulea trib, cu drepturi egale.
Din aceşti cabari, trib al chazarilor, socotesc unii scriitori
unguri că se trag secuii. Argumentul, cel puţin în aparenţă, pare
plauzibil, cu atât mai vârtos cu cât cabarii mergeau în lupte
înaintea celorlalte triburi, întocmai după cum, mai târziu, secuii
formau avangarda trupelor ungureşti1.
Pe când ungurii se găseau în Atelkuz, era împărat la Bizanţ
Leon Filosoful, care se afla în război cu marele ţar Simion al
Bulgariei.
Fiind de mai multe ori biruit, împăratul Leon atrage în
alianţă, la anul 890, pe Arpad, şeful ungurilor, cu care împreună
învinge în mai multe lupte pe ţarul Simion şi-l sileşte să încheie
pace.
Doi ani în urmă, însă, ţarul Simion ca să se răzbune pe
unguri, de la care avusese atâta de suferit, se uneşte cu pece
negii, duşmanii de totdeauna ai maghiarilor şi năvălesc împre
ună în Atelkuz, nimicesc pe apărătorii ţării, duc în sclavie o
mare parte din populaţie, pustiesc ţara în lung şi lat, şi o lasă în
urmă în stăpânirea pecenegilor.
Hoardele ungureşti erau cu totul neputincioase, căci ele erau
duse în Apus, fiind chemate de Amulf din Carintia, în războiul
ce acesta purta cu Suatopluc, regele Moraviei, război care nu s-a
sfârşit decât odată cu moartea lui Suatopluc. Pe vremea aceea,
Moravia cuprindea şi partea de Vest a Ungariei, împreună cu
Pannonia.
Dintre maghiarii ce vor fi scăpat de furia pecenego-bulgară,
o parte vor fi trecut munţii, fugind în regiunea de sus a Oltului şi
se vor fi păstrat sub numirea de mai târziu de secui2. Cealaltă
1 Const. Porphyrogenitus, De adm. imp. Tcpoe^ăpxeiv tov nolepou, în

traducerea lui Marczali: a hâboruban elbljârjanak. Cf. A magy.
honfog. Kuţfbi, p. 124.
2 Meitzen, Siedlung und Agrarwesen der Westgermanen und Ostger-
manen, Berlin, 1895, II, p. 161 crede că secuii ar fi urmaşii acestor
unguri fugiţi, din Atelkuz.
parte, marea lor masă, a fugit spre Nord, a trecut Prutul şi a

căutat să se întâlnească cu trupele lui Aipad ce se întorceau din
expediţia împotriva moravilor.
Cu gândul, probabil, să se întoarcă înapoi, în vechea lor
patrie din Urali, ungurii au luat drumul spre Nord şi ajung la
Kiev, unde domnea varegul Oleg.
Vorbind în general despre unguri, fără să ne precizeze datele
nici ca timp, nici ca loc, cronicarul rus Nestor ne spune că
„ungurii au trecut şirul de munţi, care până astăzi se numesc
munţii Ugrici şi s-au aşezat cu corturile lor înaintea Kievului.
Fiind nomazi, ca şi polovcii, ca unii care veneau din Orient,
începură să se lupte cu volochii şi cu slavii care trăiau acolo
amestecaţi, după ce se sfâşiaseră între ei şi se foloseau de acelaşi
teritoriu.
Sosind mai târziu, ungurii bătură şi pe unii şi pe alţii şi
locuiră în urmă, în aceeaşi regiune, ceea ce făcu să i se dea unei
părţi din ţară numele de ţara ugrilor.”
Aci se vede că inserează cronicarul Nestor evenimentele
petrecute ceva mai târziu.
Pentru ca să părăsească asediul Kievului, ungurii au primit
de la regele Oleg un preţ de răscumpărare şi, întărindu-se cu
elemente noi, probabil cu chazarii cu care trăiau în strânsă
prietenie, se întorc înapoi şi se hotărăsc să intre din nou în
Ungaria, în care altădată luptaseră ca ajutoare ale lui Amulf.
Şi, fiind sprijiniţi de popoarele prin mijlocul cărora treceau,
cu merinde şi călăuze, spre a le scuti ţara de prădăciuni, ajung
pentru a doua oară în Ungaria.
în Ungaria, maghiarii intră pe la Nord, pe la râul Latorţa şi
ajung curând la Muncaci. De aci se întind spre Nord către
Ungvar, la Sud către Borsova şi Ugocea din valea Tisei de Sus,
iar la Vest până la Sajo şi Tokai.
Pe cine va fi găsit Arpad în Ungaria de la sfârşitul veacului
al IX-lea?
Meitzen, conducându-se după informaţiile cronicarilor,
crede că în regiunea de la Muncaci se găsea un vasal al regelui
26 G. Popa-Lisseanu
Simion, care va fi fugit la apropierea trupelor ungureşti, în

vreme ce populaţia slavă şi valahă se va fi supus1.
înaintarea ungurilor se va fi făcut destul de repede. Rezis
tenţă mai puternică le-au opus numai moravii din Occident,
care, însă, fiind şi ei bătuţi, le-au cedat toate localităţile întărite,
toate burgurile lor, până la Morava şi Leitha.
La anul 896, partea Nord-Vestică a ţării era în întregime în
mâinile ungurilor.
Regiunea dintre Dunăre şi Tisa, precum şi partea de Nord-
Vest a ţării, era în stăpânirea ţarului bulgar Simion, care îşi avea
aci, după obiceiurile medievale, vasalii săi. Era însă o vasalitate
economică pentru procurarea sării şi a altor minereuri. Dar, în
lupta decisivă de la Alpar, trupele bulgare sunt zdrobite de
Arpad, care pune mâna pe toată regiunea până la Belgrad.
Expediţiile războinice ale ungurilor continuară spre apus şi
miazăzi, prădând Bulgaria şi devastând tot teritoriul până la
Constantinopol, pustiind Italia de Nord şi ucigând, într-o singură
zi, după cum spun Analele de la Fulda, 20.000 de oameni2. Au
cucerit apoi Croaţia3 şi Carintia, care, pe vremea aceea, se
întindea până la Drava şi a fixat graniţa ţării la Raab.
Urmară apoi războaiele de pradă conduse de Arpad, şi după
moartea acestuia, la 907, de fiul său Zoltan şi furia pustiitoare
ungurească n-a încetat decât prin înfrângerile din 933 de la
1 Meitzen, Op. cit., II, p. 162: „Bis hirher soli sich ein unter Simeon
von Bulgarien stehendes Vasallenreich erstreckt haben, dessen
Statthalter entfloh, wahrend sich die bis heut slawische und wala-
chische Bevolkerung unterwarf und mit ihren Gebiete den aus Kiew
mitgekommenen Ruthenen iiberwiesen wurde”.
2 Iată ce spun Analele de la Fulda sub anul 894: „Avari qui dicuntur
Ungari in his temporibus ultra Danubium peragrantes multa misera-
bilia perpetravere. Nam homines et vetulas matronas penitus occi-
dendo, iuvenculas tantum, ut iumenta, pro libidine exercenda secum
trahentes, totam Pannoniam usque ad intemecionem deleverunt”.
3 Incorporarea definitivă a Croaţiei s-a făcut numai în anul 1076, sub
regele maghiar Ladislau, a căruia soră fusese soţia regelui croat Zwo-
nimir. Cf. Huber-Dopsch, Osterreickische Reichsgeschichte, p. 122.
Merseburg, din 955 de pe câmpia Lech şi cea de la Adrianopol

din 970.
Toate aceste expediţii războinice, de pustiire şi de jaf, au
contribuit să se năruiască toată opera de civilizaţie şi de cultură
pe care a încercat să o creeze în această parte a Europei Carol
cel Mare şi urmaşii săi.
Organizarea Ungariei, începută de Arpad şi continuată de
succesorii săi, Zoltan şi Taksony, a fost completată de Geiza I
(972-997) şi mai ales de marele rege Ştefan cel Sfânt.
Zoltan şi fiul său Taksony, spre a-şi întări puterile, aduc
colonişti germani, care au contribuit enorm, pe de o parte, la în-
creştinarea ungurilor şi la alipirea lor de Sfântul Scaun apostolic
al Romei, făcându-se astfel ungurii apărătorii catolicismului în
această parte a Europei, iar pe de altă parte, la civilizarea şi
introducerea acestui popor în concertul celorlalte popoare
europene.
Ardealul, înconjurat din toate părţile de munţi înalţi şi având
prea puţine porţi de intrare în el, a fost relativ mai ferit de
invaziile barbarilor şi, în orice caz, mai ferit decât câmpia
Moldovei şi a Munteniei. Totuşi, a trebuit şi el să sufere invazia
goţilor şi a gepizilor, precum şi invaziile hunilor, slavilor şi
bulgarilor, iar mai târziu a pecenegilor şi a cumanilor.
Ungurii, în afară de năvălirile lor de pradă şi jaf, au intrat în
Ardeal destul de târziu şi, în orice caz, cucerirea acestei ţări nu
s-a făcut decât spre sfârşitul secolului al Xl-lea, sub domnia
regelui Ladislau cel Sfânt.
5. Originea poporului român
şi a limbii române
După ce am văzut în cele precedente, - poate cu prea multe,

dar, desigur, necesare amănunte — care este originea maghiarilor
şi cum au cucerit ei ţara, numită Ungaria, să cercetăm în cele
următoare originea românilor, precum şi a limbii române, şi să
vedem când şi cum s-au stabilit ei în teritoriul pe care îl ocupă
astăzi.
Asupra acestor chestiuni, discuţiile au fost şi sunt încă fără
de sfârşit, adversarii continuităţii noastre în aceste locuri, cu
toate dovezile ce li s-au adus, menţinându-se pe poziţiile lor.
Nu vom aduce aci din nou toate argumentele, ci vom spicui
numai rezultatele la care au ajuns în studiile lor diferiţii istorici
ce s-au ocupat cu aceste probleme.
Scriitorii noştri din veacul al XVIII-lea şi, pe ici pe colea,
chiar şi cei din veacul al XDC-lea, au susţinut la început că
românii sunt urmaşii direcţi ai romanilor din Italia, că limba
noastră este chiar limba latină.
Teza pusă astfel s-a văzut că este neîntemeiată şi, atât
istoricii, cât şi lingviştii, au renunţat Ia ea.
La ceea ce nu s-a renunţat însă a fost latinitatea limbii. Şi,
cu toate că se ştie că trei cincimi din lexicul românesc sunt
cuvinte slave1, constatându-se în circulaţia limbii noastre 90%
cuvinte latine şi numai 10% cuvinte străine, s-a recunoscut în
urmă de toti latinitatea fără discuţie a limbii române2.
1 Multe din aceste cuvinte care trec astăzi ca vorbe de origine slavă
sunt în realitate vorbe de origine tracă sau traco-dacă.
2 Cf. Cultura romană în lectură ilustrată, voi. I, p. 96.
Teritoriul de formaţiune însă al limbii şi, prin urmare, şi al

poporului român, şi dacă această formaţiune a avut loc la Sudul
Dunării, sau la Nordul Dunării, ori şi de o parte şi de cealaltă
parte a marelui fluviu, această chestiune a rămas în discuţie şi ea
constituie ceea ce se numeşte problema românească.
Astfel, s-a născut teoria aşa-numită a migraţiunii precum şi
teoria numită a intermigraţiunii, adică prima arătând plămădirea
limbii şi a poporului român la Sudul Dunării, de unde ar fi
emigrat spre Nord numai după venirea ungurilor şi a doua, indi
când formarea limbii şi a poporului românesc pe ambele maluri
ale marelui fluviu şi poporul găsindu-se într-o continuă şi perio
dică migraţiune, după împrejurările determinate de evenimen
tele istorice.
mm
6. Dacia înainte de romani
şi sub romani
De origine indo-europeană şi făcând parte din marea familie

a tracilor, dacii, înrudiţi de aproape cu ilirii, înainte de a-şi fi
consolidat statul lor, pentru prima oară sub Burebista, în secolul
întâi înainte de Christos, şi apoi, după mai bine de un veac, sub
Decebal, au avut să sufere mai multe influenţe care le-au
modificat firea şi caracterul. Unele din aceste influenţe au avut
un rol decisiv asupra formării lor, cum a fost influenţa celţilor şi
apoi cea a grecilor. A urmat apoi influenţa germanilor şi a
sarmaţilor iranieni, iazygii şi roxolanii. în urmă, după Burebista,
vin quazii şi marcomanii care, amestecându-se cu carpii,
neliniştesc triburile dace, influenţându-le.
Populaţiunile geto-dace din Carpaţi şi de la Dunărea de Jos
au avut, însă, un contact neîntrerupt cu rubedeniile lor din
Peninsula Balcanică, cu tracii propriu-zişi şi cu ilirii. Căci Du
nărea n-a fost decât în timp de război o barieră între popoarele
riverane. Dovada despre aceasta avem în mulţimea de bărci de
lemn pe care le utilizau locuitorii şi pe care le-a folosit şi
Alexandru cel Mare în expediţia sa1 în stânga Dunării, după cum
ne-o spune Arrian2.
Şi, spre deosebire de alţi barbari, pe geto-daci îi întâlnim
chiar de la apariţia lor în istorie, lipiţi cu totul de solul în care
vieţuiau. Ei nu erau, ca ceilalţi barbari, oameni care să trăiască
din jaf şi prădăciuni. Fiind un popor sedentar, fixaţi de pământul
1 Cf. C. Daicoviciu, Le probleme de la continuite en Dacie, în Revue

de Transylvanie, VI, p. 14.
2 Arrianus, Historia, I, 3, 6.
pe care-1 cultivau, chiar dacă pentru moment erau, uneori, siliţi

să-l părăsească, ei reveneau, căci o legătură intimă şi indiso
lubilă era între ei şi ţarina lor.
Popor de agricultori şi de gospodari, popor auster, cum îi
caracterizează Scarlat Lambrino, geto-dacii nu trăiau izolaţi de
restul lumii civilizate. Ei primeau pe negustorii ce le mijloceau
schimbul mărfurilor pe care ei le produceau sau de care aveau
nevoie să le importe. Ei aveau o industrie de casă, exploatau
minereuri: sare, argint, aur; ei aveau o artă geto-dacă.
în special, contactul dacilor era frecvent cu lumea greco-
romană, iar popoarele scitice şi celtice, cu care veniseră în
contact şi care se stabiliseră între ei, erau deplin dacizate la
venirea romanilor. Şi, după cum prea bine observă C. Daico-
viciu, era în Dacia o unitate de civilizaţie şi o unitate politică
care îmbrăţişase regiunile muntoase ale Transilvaniei ca şi
regiunile de şes ale Moldovei, Munteniei şi Olteniei; este proba
unităţii desăvârşite între cele două versante ale Carpaţilor,
unitate care nu s-a dezminţit până în ziua de astăzi1.
Cu cât romanii se apropiau mai mult de Dunăre, cu atât şi
influenţa lor asupra dacilor era mai mare. Astfel, arheologia şi în
special monedele ne fac dovada că începând încă din secolul al
U-lea în. d. Chr., înrâurirea civilizaţiei romane asupra ţărilor de
la Nordul Dunării era din ce în ce mai simţită.
Contactul direct, din timp de pace şi din timp de război,
dăinuise două secole înainte de cucerirea Daciei şi a încorporării
ei în imperiul roman. „Căci - zice C. Daicoviciu - în afară de
lupte, incursiunile, rapturile de prizonieri făcute de daci,
expediţiile de pedeapsă şi transplantaţiunile de populaţii geto-
dace în imperiu făcute de romani, au fost relaţiuni pacifice care
au pregătit viitoarea romanizare a ţării2”. Dacia a fost încă din
epoca lui August, o ţară deschisă romanilor3. Se poate spune
2' C. Daicoviciu, Op. cit., p. 18.

3 C. Daicoviciu, Ibidem, p. 19.
Patsch, Aus 500 Jahren vorrdmischer und romischer Geschiclite
Sudeuropas, I, p. 113 şi 165, Ia Sext. Puşcariu, Limba Română, 1, p.
32
G. Popa-Lisseanu
chiar că şi aci, ca şi în alte părţi, sistemul statelor clientelare s-a

aplicat şi faţă de Dacia. De aceea, nu e de mirare că anumite
triburi dace de la Sudul Carpaţilor cunoşteau limba latină şi au
trimis în această limbă scrisori împăratului Traian la începutul
primului război dacic, cum ne spune istoricul Dio Cassius .
Provincia Dacia nu avea să constituie, cum se crede de
obicei, un cap de pod, ci o bază puternic organizată care să
asigure romanitatea orientală şi să permită expansiunea sa la
Nord, la Dunărea Mijlocie şi la Dunărea de Jos.
De aceea, cucerirea Daciei s-a făcut deodată în întregime,
iar romanizarea ei s-a adus la îndeplinire cu o rapiditate
extraordinară, căci în noua sa provincie, împăratul Traian a dat
ordin să se aşeze nenumărate trupe, să fie aduşi negustori,
meşteşugari, oameni de afaceri şi tot felul de funcţionari şi mai
ales colonişti dirt provinciile romanizate mai de mult,
favorizându-se astfel formarea oraşelor în noua provincie.
Tablele cerate descoperite în Transilvania, la Roşia Abru
dului, şi datând de pe la anul 160 d. Chr. ne arată o sumedenie
de mineri specialişti, aduşi din Dalmaţia, iar numărul cel
neobişnuit de mare de inscripţii găsite în Dacia ne fac dovada
unei romanizări extraordinar de intense2. Pentru această
romanizare terenul fusese pregătit de mai înainte, încă cu câteva
generaţii. De aceea, C. Daicoviciu are dreptate când ne spune că
epoca iui Traian este momentul cel mai frumos al dinamismului
roman. Se înţelege de la sine că această romanizare nu se va fi
făcut peste tot locul cu aceeaşi intensitate; mai ales în regiunile
337: sub Augustus au fost aşezaţi Ia Sudul Dunării 50.000 de geţi şi

daci, iar Silvanus aduce pe malul drept al râului 100.000 de
transdanubieni strâmtoraţi de invazia sarmaţilor.
1 Dio Cassius, Istoria romană, LXVIII, 8.
2 L. Galdi, în La Românite dace et Ies Roumains, din Nouvelle revue
de Hongrie, a. 1940, p. 324, admiţând părerea lui Alfoldi că dacii ar
fi fost stârpiţi cu totul, susţine că din 2.300 de nume ce se întâlnesc în
inscripţii ar fi 1.600 latine, 300 gote sau orientale, 200 ilire sau
celtice şi cel mult 20 traco-dace. Dar tocmai această latinizare aşa de
largă dovedeşte romanizarea intensă a dacilor.
de la Nord-Est, unde viaţa rurală era mai dezvoltată decât viaţa

urbană, romanizarea se va fi făcut, fără îndoială, mai încet.
Un pasaj din Breviariul lui Eutropius, care ne spune că
Dacia a fost golită de bărbaţi — viris fuerat exhausta — a făcut pe
adversarii continuităţii să susţină că, odată cu cucerirea acestei
ţări. Dacia a fost pustiită de locuitori, ea rămânând deşartă şi
goală de autohtoni.
Ar fi un caz unic şi fără precedent în istorie, să se creadă că
prin război au pierit şi au dispărut toţi dacii. Trupele recrutate
dintre daci, care se vor fi dat drept romani, şi faptul că aceştia se
întâlnesc aşa de numeroşi în armata romană, că ei aveau un
steag al lor naţional, un steag cu balaur (draco)1, că aveau arme
naţionale şi un strigăt al lor propriu de război, sunt atâtea dovezi
care ne fac să vedem că romanii, conform politicii lor de mai
înainte, n-au căutat să stârpească populaţiunile cucerite ale
dacilor, ci că atât populaţiunea dacă cât şi limba dacilor vor fi
supravieţuit cuceririi încă multă vreme.
Sumedenia de nume latine ce se întâlnesc în inscripţiile din
Dacia ne dau dovadă că, pe de o parte, au fost aduşi aci colonişti
„ex toto orbe romano", iar, pe de altă parte, că dacii s-au
romanizat şi şi-au făcut o modă din a adopta nume romane. în
special nenumăraţi daci au primit numele de Aelius, numele
liberatorului lor Aelius Hadrianus. Uneori inscripţiile ne spun
precis „natione Daciis”.
Cercetările arheologice întreprinse în diferite regiuni ale
ţării au scos la iveală coexistenţa daco-romană. Şi, alături de
morminte romane, s-au descoperit necropole daco-gete care ne
dovedesc, în special în mediul rural, o convieţuire comună.
Iar colegiul aurarial ca şi colegiul funerar despre care ne
vorbesc tablele cerate descoperite la Abrud ne sunt dovezi
sigure despre coabitaţiunea romană alăturea de cea dacă2.
Cf. V. Pârvan, Getica, p. 522. Vezi şi D. Berciu, Asupra Balaundui

2 dacic, în Bul. Corn. Mon. Ist., an 1937, p. 87.
Vezi G. Popa-Lisseanu, Tablele cerate, p. 118. Asupra coabitării da
coromâne, a se vedea C. S. Nicolaescu-Plopşor, Vechimea creşti
nismului în Oltenia, p. 19.
G. Popa-Lisseanu
34
„Stabilimentul daco-roman de la Poiana-Piroboridava din

Sudul Moldovei, în lungul drumului ce lega Dacia, prin Breţcu,
de Basarabia şi Dobrogea, descoperit şi studiat de R. Vulpe, este
un centru cunoscut de coabitare daco-romană, iar coexistenţa
celor două elemente, în decurs de două-trei secole, a avut o
mare importanţă pentru continuitatea română, după părăsirea
Daciei”1.
Câmpia Munteniei, la răsărit de Olt, între Dunăre şi Carpaţi
era un loc favorabil, zice C. Daicoviciu, pentru supravieţuirea
autohtonilor. Aci era poarta viitoarelor invazii; ea nu era
organizată în provincie, ci era probabil pusă sub controlul
guvernatorului roman din Moesia Inferioară. O porţiune de
pământ de 40-60 km la Est de Olt a intrat de fapt în stăpânirea
romană în timpul lui Septimiu Sever prin crearea unui Lirnes -
numit astăzi - Valachicus, paralel cu Limes Alutanus, de la
.2
Dunăre până în Carpaţi .
între regiunile de la Sudul Dunării şi între cele de la nordul
acestui fluviu era un contact neîntrerupt.
1 Daicoviciu, Loc. cit. p. 34.

2 C. Daicoviciu, Ibidem. Cf. şi Anuar. înstit. de studii clasice, II, Cluj,
p. 248: Limesul acesta ducea de la Flămânda prin Piteşti, Câmpulung
Ia Râşnov.
7. Dacia
după părăsirea ei oficială
în studiul ce însoţeşte traducerea noastră a textului lui

Flavius Vopiscus Vita Aureliani, am discutat amănuntele pără
sirii Daciei şi am ajuns la concluziunea că o evacuare completă
a populaţiunii era o imposibilitate1. Şi, chiar dacă ne-ar fi spus
aceasta istoricii, n-ar fi trebuit să o credem. De altfel, Aurelius
Victor, deşi ne spune că sub Diocletian, întregul popor al
carpilor a fost trecut în imperiul roman - Carponim naţio
translata (est) omnis in nostrum solum2 - noi totuşi ştim precis
că au mai rămas carpi la Nordul Dunării şi după această epocă.
„Nu se părăseşte o provincie atât de frumoasă ca Dacia,
observă cu drept cuvânt Friedwagner, care invocă - referindu-se
la Jung - analogia provinciilor Noricum şi Vindelicia, unde
stăpânirea romană durase de trei ori mai mult decât în Dacia.
Deşi la 488 a fost dată poruncă pentru părăsirea acestor pro
vincii şi e vorba în ştirile istoricilor de toţi locuitorii (universi),
care ar fi ascultat de ordinul dat, ştim că mulţi dintre ei rămaseră
locului. Nici oficialitatea n-avea interes să insiste prea mult
asupra evacuării, îndată ce era acoperită şi nu mai avea
răspundere. Astfel, încă în secolul al IX-lea, se mai găseau în
G. Popa-Lisseanu, Fontes historiae Dacoromanorum, IX. O plecare

în masă, zice Zeiller (Origines chretiennes), p. 39: ar fi fost
inexecutabilă fără de război. Goţii, înaintea cărora se retrăgeau
romanii, n-ar fi admis o evacuare a întregii populaţiuni civile. Dacă
această populaţiune se acomoda noului regim, Aurelian n-avea nici
un motiv să se arate mai intransigent decât ea.
2 Aurelius Victor, De Caesaribus, XXXIX.
G. Popa-Lisseanu
36
mare număr, ţărani care vorbeau o limbă romanică pe moşiile
mănăstirii St. Emmerau în Regensburg şi St. Peter in Salzburg,
trăind în satele lor (viei Romaniscî) şi lăsând în toponimie atatea
urme netăgăduite despre existenţa lor: Lentia -> Linz, Batava
(Castra) —» Passau, etc.1”.
Cei dintâi barbari care s-au aşezat printre populaţiumle dm
Dacia au fost goţii. Ei, însă, n-au venit în regiunile noastre - şi e
bine să se ştie aceasta - după părăsirea Daciei, ci îi întâlnim şi
mai înainte printre daci. Descoperirile arheologice ficute in
diferitele regiuni ale ţării şi mai ales în Valea Mureşului, la
Sântana, Lechinţa, Tg. Mureş şi în alte părţi ale Ardealului, fac
dovada că ei, încă din secolul al Il-lea şi al IlI-lea, se găseau m
mijlocul populaţiunilor dace. Ei continuau să trăiască în Dacia,
ca federaţi ai romanilor şi, după părăsirea ţării de romani, şi
urmele lor se întâlnesc peste tot locul. Tezaurele descoperite la
Pietroasa, Chiojdul, Apahida, Şimlăul Silvaniei şi în alte părţi ne
arată nu numai existenţa acestor neamuri, dar şi gradul lor de
civilizaţie, după cum se vede aceasta, din arta lor.
Autohtonii, neavând un rol politic, nu apar în izvoarele
istorice, dar ei se întâlnesc peste tot locul, alături de barbari, în
monumentele arheologice, exercitându-şi influenţa lor asupra
lumii barbarilor şi în special asupra artei lor. Dar, în acelaşi
timp, ei sunt supuşi, la rândul lor, influenţei artei barbare.
„Autohtonii - zice C. Daicoviciu - formează masa populaţiunii
acestor regiuni stăpânite de poporul înarmat al năvălitorilor. Ei
vor absorbi resturile năvălitorilor germani, după cum sciţii şi
celţii s-au topit în masa geto-dacă2.”
Dar, în anul 375, atât goţii cât şi ceilalţi barbari pripăşiţi
prin Dacia, gepizii, sarmaţii şi vandalii, sunt mişcaţi din locurile
lor de cei mai cumpliţi barbari, de huni, a căror apariţie umple
de groază nu numai pe barbarii din ţările noastre, făcându-i să-şi
1 Friedwagner, Ober die Sprache und Heimat der Rumănen, în Zeitsch.

fur rom. PhiL, LIV, p. 605. Cf. şi Sext. Puşcariu, Limba română, I,
p. 330.
2 C. Daicoviciu, Loc. cit., p. 61.
CONTINUITATEA ROMANILOR IN DACIA 37
părăsească locaşurile şi plecând unii spre Italia, alţii spre

Occident, iar alţii trecând Dunărea sau supunându-se năvăli
torilor, dar şi cele două imperii romane.
Discutând în „Introducerea” noastră la Ambasadele lui
Priscus, situaţiunea generală ce s-a creat în Europa cu prilejul
venirii hunilor, am atras atenţia asupra faptului că barbarii care
au trecut pe la noi erau departe de a fi aşa de fioroşi, cum ni-i
prezintă izvoarele istorice de mai târziu. Această nedreaptă
Judecată asupra oamenilor şi asupra evenimentelor se datoreşte
mai ales umaniştilor, mari admiratori ai antichităţii clasice.
Aceste exagerări, de o evidenţă netăgăduită, sunt dezminţite la
tot pasul de constatările realităţilor. In adevăr, nici Attila n-a
fost atât de barbar, cum ni-1 înfăţişează scriitorii de mai târziu,
nici viaţa locuitorilor n-a fost atât de nesuferită cum ne este ea
descrisă. Dimpotrivă, grecul de la curtea lui Attila caută să
convingă pe Priscus, că viaţa sub barbari e de preferat chiar
vieţii de sub romani, la care domneşte nedreptatea, bunul plac şi
prigoana fiscului.
Dacă, totuşi, autohtonii din Dacia, acomodându-se cu îm
prejurările cele noi de sub barbari, nu sunt amintiţi de cronicarii
din Apus şi de cei din Bizanţ, aceasta se explică prin faptul că ei
nu aveau niciun rol politic. Ei însă nu trăiau izolaţi de viaţa
romană spre care gravitau şi care era singurul loc de atracţie
pentru ei.
Roma este prezentă la Nordul Dunării - spune C. Daico-
viciu - sub două forme, direct şi indirect. Direct prin intervenţii
de ordin politic şi militar, pe care le face în chip permanent la
Nordul Dunării până în secolul al Vl-lea şi prin populaţia
romanizată autohtonă ce a lăsat aci; iar indirect prin influenţa
civilizatoare pe care ea o răspândeşte pe cale de schimb în
teritoriile de la Nord care depăşesc mult vechile frontiere ale
provinciei1.
Diferitele fortăreţe descoperite în toate părţile ţării precum
şi diferitele vallum-uri ce întretaie Oltenia şi Muntenia, ne
1 C. Daicoviciu, Loc. cit., p. 61.

G. Popa-Lisseanu
38
dovedesc relaţiile dintre cele două maluri ale Dunani şi ne duc
la constatarea că până la venirea bulgarilor puterea impenaia a
fost totdeauna simţită la Nordul Dunării, iar rolul pnncipal de
mijlocitori între romani şi între barbari l-a Jucat latinitatea din
Acest contact între Nord şi Sud va fi fost desigur şi mai

simţit după încreştinarea goţilor, al căror episcop^ ^
despre care se ştie că a predicat şi în latineşte, - fără îndoiala va
fi predicat Evanghelia lui Christ printre romanicii din Dacia.
Lipsa de monede bătute în Dacia nu este o dovadă a dispa
riţiei populaţiunilor dace. Această dispariţie de monede bătute în
Dacia a început înainte de Aurelian şi este generală în tot
imperiul roman, nu numai în Dacia.
Şi apoi, după cum am arătat-o şi altădată, atacurile barba
rilor se îndreptau în special spre cele două capitale ale imperiilor
romane, mai mult decât împotriva provinciilor părăsite, şi chiar
înainte de Aurelian teatrul războaielor era în Sudul Dunării. Nu
numai atât, dar dţomnul] Sextţil] Puşcariu ajunge chiar la para
doxala constatare că romanitatea din stânga Dunării a fost sal
vată de pieire tocmai din cauza retragerii legiunilor din Dacia.
Căci aci s-a putut dezvolta o comunitate de viaţă între
autohtoni şi între năvălitorii barbari. Şi, precum s-a putut stabili
o comunitate de viaţă carpo-gotică în regiunea Nord-Estică a
Daciei, tot aşa s-a putut stabili în restul Daciei o comunitate
geto-daco-romană.
Numai hunii sunt singurii barbari care au împiedecat pe
romani să intervină în afacerile de la Nordul Dunării şi numai ei
au fost aceia care au putut să împiedece dezvoltarea vieţii
orăşeneşti şi să facă ca această viaţă a autohtonilor să se refu
gieze numai la ţară, la agricultură şi la păstorit.
Descoperirile arheologice făcute în timpul din urmă şi cera
mica, mai ales a necropolelor, ne fac dovada coabitării daco
românilor cu năvălitorii barbari.
1 Cf. D. Tudor, Un miliarium de la Constantin cel Mare, în Arhiv.

Olteniei, XVII, p. 19.
8. Arătările arheologiei
Dar, dacă izvoarele literare care să ne arate persistenţa

românilor în Dacia nu sunt prea bogate, ştiinţa arheologiei a
venit în vremea din urmă să constate, de astă dată prin dovezi
oarecum palpabile, că viaţa autohtonilor n-a încetat un singur
moment să se manifeste în tot timpul, chiar şi în decursul vijeliei
năvălirilor şi al stăpânirilor barbare.
Căci, atât arta în general cât şi în special ceramica, purtând
timbrul artei populare, s-a dezvoltat în contactul şi sub
înrâurirea barbarilor, stăpânitori vremelnici ai ţării.
Şi, precum în regiunile din Occident, vechiul spirit celtic şi
iberic a reînviat la începutul Evului Mediu, dând la o parte sau
înlăturând cu totul spiritul clasic, roman, tot astfel în Dacia,
elementele populare dacice, stânjenite sau reduse de proaspeţii
colonişti romani, şi-au reclamat locul şi, sub înrâurirea barba
rilor şi a civilizaţiei bizantine, s-a ivit o nouă civilizaţie şi o
nouă artă, de astă dată romano-barbară. Dacismul şi-a reclamat
locul său de cinste de altădată.
Astfel, apar numiri de localităţi preromane, înlăturând pe
cele ale administraţiei romane imperiale. Aşa se explică cum de
se întâlnesc, bunăoară, în locul lui Mariscus1, din timpul domi
naţiei romane, vechea numire de Ordessus-Argeşul, supravie
ţuind nu numai epocii de cucerire romană, dar chiar şi epocilor
de invazie gotică, după cum în Tracia în locul grecescului
Philippopolis, se întâlneşte vechiul Pulpudeva tracic, din care, în
1 Mariscus, după care s-a numit Transmarisca - Turtucaia şi desigur şi

Marisca, pe malul din [dreapta] Dunării, pare a fi de origine germană
marsk, marais.
G. Popa-Lisseanu
40
urmă, a provenit bulgarul Plovdiv. Tot astfel va fi dispărut şi

Potaissa din Transilvania spre a-i lua locul vechiul Tur(i)dava,
dac, prefăcut în urmă în Turda, iar Prutul moldovenesc, Pyretos,
numire de origine getă sau scită, reia locul numirilor din timpul
stăpânirii romane1.
Căci, din cauza marilor crize ale vieţii orăşeneşti din secolul
al IlI-lea, se ridică triumfător particularismul provinciilor. Şi
atât în Asia Mică şi în Africa, cât şi în Galia şi în Spania,
reînviază, spre sfârşitul imperiului, spiritul local, înlăturând spi
ritul de până atunci al stăpânitorilor. Şi, în chip firesc. Dacia nu
putea să rămână neînrâurită de acest spirit nou.
Nu numai atât. Dar chiar şi graiul autohtonilor se dezvoltă
ca un grai local, ca o limbă deosebită atât de cea latină clasică
cât şi de cea latină vulgară, deşi ca o limbă latină într-o nouă
fază de evoluţie2.
Viaţa orăşenească, din cauza jefuirilor barbare, dispare
aproape cu totul şi în locul ei se ridică viaţa de la ţară cu parti
cularismul ei adesea străvechi. Această redeşteptare a forţelor
locale ne este arătată de descoperirile arheologiei. Locuitorii de
dincolo de limes-ul, schimbat şi el, din pricina bulversărilor
istorice, sunt determinaţi de împrejurările cele noi să revină la
felul lor de viaţă, o viaţă mai organică, de odinioară, dar să
primească influenţele ce le exercitau asupra lor stăpânitorii cei
proaspeţi.
Un pasaj al lui Lactantius3 pare că ne face dovada despre
redeşteptarea spiritului provincial al dacilor. Căci împăratul
Galerius, dac de origine, - ne spune Lactantius într-un pasaj, de
altfel, socotit de mulţi critici ca neautentic - fiind împins de
mama sa4, care era păgână, să persecute pe creştini, s-a ridicat
1 Cf. G. Brătianu, Les origines du peuple roumain, p. 30.

2 Cf. G. Popa-Lisseanu, Limba română în izvoarele istorice medievale,
p. 6 sq.
3 Lactantius, De mortibus persecutorum, 23.
4 Lactantius, Loc. cit. 9: „mater eius Transdanuviana, infestantibus
Carpis in Daciam novam transiecto amne confugerat”.
împotriva romanilor. Acest dacism al împăratului trebuie socotit

ca o manifestare a noului spirit provincial ce s-a produs în
secolul al IlI-lea în imperiul roman1.
Spiritul provincial cel nou a fost favorizat în Dacia, pe de o
parte, de doctrina creştinismului, iar, pe de altă parte, de ele
mentele de cultură, rudimentară ce e drept, ale noilor stăpânitori.
Nu ştim dacă creştinismul va fi fost introdus în mase mai largi,
înainte de Ulfila, sau va fi fost primit şi îmbrăţişat numai de
indivizi singuratici. Ceea ce este sigur, este faptul că acest
episcop al goţilor, urmaş de o cultură aleasă greco-romană, al
unui prizonier capadocian, nu putea să propovăduiască învăţă
tura Evangheliei, în limba latină, decât unei populaţiuni de
limba latină.
Arheologia ne dă dovezi că în veacul al FV-lea creştinismul
se găsea la Drubeta-T[umu] Severin şi că era răspândit în mai
multe locuri în Ardeal. în acelaşi timp, în foarte multe localităţi
ale Daciei, se întâlnesc urmele civilizaţiei gotice şi, mai apoi,
ale civilizaţiei gepidice. Descoperirile arheologice făcute la
Alba lulia. Oradea, Timişoara, Şimlăul Silvaniei, Apahida,
Turda, Lechinţa, etc., precum şi în Moldova şi Muntenia, sunt
dovezi ale civilizaţiei goţilor din epoca năvălirilor şi mai ales
din ajunul invaziei hunilor. Şi precum în necropolele din
Occident întâlnim morminte galo-romane, tot astfel la noi
întâlnim morminte daco-romane.
„Continuitatea romano-sarmată, constatată de învăţatul
Patsch în Banat, se dovedeşte a fi şi în Ardeal2. Cimitirele de la
Sântana şi Lechinţa cu ceramica lor gotică, romană şi provin
cială, dar şi autohtonă, fac dovada acestei continuităţi... Cera
mica autohtonă de la Lechinţa se găseşte mai târziu, în secolul al
V-lea şi al Vl-lea, în cimitirul gepid de la Bandul de Câmpie, iar
1 Nepotul lui Galerius, împăratul Maximin, de asemenea de origine

dacă, — Daia — fiind păstor, înainte de a fi ajuns împărat, pledează
pentru autenticitatea pasajului de mai sus al lui Lactantius.
2 Patsch, Die Vdlkerbewegung an der unteren Donau. Cf. G. Brătianu,
Les origines..., p. 38.
G. Popa-Lisseanu
42
la Teiuş, în cimitirul din aceeaşi epocă, se găsesc vase romane

provinciale târzii”1.
Cimitirul de la Sântana de Mureş ne arată că a existat acolo
o populaţie autohtonă care îşi înmormânta morţii ei fără arme
ofensive; iar fibulele găsite aci, în aceleaşi morminte, ne arată
influenţa goţilor. Aceştia puteau prea bine să trăiască, în această
epocă, în bună înţelegere cu indigenii, epocă în care împăratul
Constantin încheiase pace, în 332, cu goţii.
Dovadă despre coabitarea daco-gotă ne dă şi inscripţia
funerară a gotului Aurgais descoperită de Gr. Florescu la
Capidava-Calachioi2.
De asemenea, cercetările făcute la Dămăroaia, de lângă
Bucureşti, au scos la iveală o ceramică de influenţă romană
provincială şi o monedă din timpul împăratului Justinian, ceea
ce ne indică timpul secolului al Vl-lea3.
Expansiunea artei romano-getice s-a întins până în Polonia
de Sud-Est, şi ea, desigur, a fost favorizată de dacii „liberi” care
trăiau în afară de limes-ul roman. Aceşti daci au rămas
credincioşi formelor şi tradiţiilor preromane.
Dar dacă, zice G. Brătianu, se poate invoca persistenţa
formelor preistorice ale ceramicii ţărăneşti, ca un argument în
favoarea continuităţii romane în Dacia, este imposibil să ne
explicăm supravieţuirea lor, dacă nu se recunoaşte dăinuirea lor
oarecum latentă, în timpul ocupaţiei romane şi renaşterea
particularismului local care se manifestă în Dacia, ca în tot
imperiul, în epoca invaziilor4.
Acest particularism dac, Vladimir Dumitrescu îl consideră
ca o nouă epocă preistorică5.
1 C. Daicoviciu, La Transylvanie dans l’Antiquite, p. 81-82. Cf. G.

Brătianu, Op. cit., p. 39.
2 Gr. Florescu, Istros, 1, 2.
3 G. Brătianu, Les origines, p. 42.
4 G. Brătianu, Ibidem, p. 47.
5 Vladimir Dumitrescu, L’art prehistorique en Roumanie, p. 32: „Ro
manii n-au făcut decât să întrerupă în Dacia lui Traian, în curs de
Odată cu dispariţia vieţii orăşeneşti din Dacia, dispariţie

pricinuită mai ales de invaziile barbare, s-a putut dezvolta într-o
relativă linişte, numai la sate, viaţa şi civilizaţia autohtonilor.
Aci, la agricultură şi la păstorit, ocupaţiuni predilecte ale
strămoşilor noştri, s-a întors cu drag, după căderea civilizaţiei
romane, populaţiunea băştinaşă a Daciei1.
două secole, preistoria care continuă în Evul-Mediu şi care poate fi

numită o nouă epocă preistorică”.
1 Cuvinte din terminologia păstorească ca brânză, căciulă, zer, ne
explicate până acum din punct de vedere etimologic, par a fi rămas în
limba noastră din graiul strămoşesc, de dinainte de romanizare. Cf.
Sext. Puşcariu, Limba română, I, p. 352.
9. Arătările
lui Ammian Marcellin
Descriind evenimentele întâmplate în timpul împăratului

Valens, contemporanul său, istoricul Ammian Marcellin ne
spune că la anul 367, împăratul Valens, spre a purta război
împotriva goţilor, a venit personal în fruntea armatelor sale până
la Dunăre, în regiunea de astăzi a Turtucaiei, Transmarisca, din
faţa gurii Argeşului, numit pe atunci Mariscus. De aci trece, la
Daphne, peste Dunăre, lângă Olteniţa, unde împăratul
Constantin refăcuse vechea cetate, ca un cap de pod la Nordul
marelui fluviu.
Goţii îngroziţi, ne spune autorul, se retrag spre munţii
Senilor (Carpaţii de astăzi), înalţi şi prăpăstioşi, unde împăratul,
neputându-i urmări, şi-a trimis cavaleria împreună cu cete de
jefuitori ca să prădeze tot ce ar găsi în calea lor.
Expediţiile din anii următori, - căci împăratul a făcut îm
potriva lor, în trei ani, trei expediţii de război, - n-au fost mai
norocoase şi, în cele din urmă, războiul s-a terminat, încheindu-
se pace între romani şi între goţi.
Din această relatare a istoricului Ammian Marcellin, con
temporan cu evenimentele ce descrie, reţinem faptul precis că
împăratul Constantin a refăcut vechea cetate Daphne de la
Nordul Dunării şi că, prin urmare, imperiul roman nu se
dezinteresa cu totul de teritoriile din Dacia, părăsită în timpul lui
Aurelian1.
1 Ammian Marcellin, Bellum Gothicum. Cf. F. H. Dacorom., XIII,

p. 6.
Mai importantă este a doua relatare ce ne dă Ammian Mar-

cellin. La anul 375, anunţându-se cu groază apropierea hunilor
şi goţii neputându-li-se împotrivi şi nefiind nici primiţi cu toţii
în imperiul roman, s-au retras în regiunea Caucalandului, - ad
Caucalandensem locum altitudine silvarum inaccessum et
montium - gonind de aci pe sarmaţi - Sarmatis inde extrusis1.
Atât munţii Senilor, adică ai sarmaţilor-serri, care veniseră
din regiunile Caucaziene şi se stabiliră în regiunile Carpatice -
inscripţia de la Koln a soldatului Mansuetus numeşte Carpaţii
Caucasus2 - cât şi ţinutul Caucaland de care apropiem nu
meroase localităţi ale noastre, numite Coca, din ţinutul Buză
ului, unde s-au găsit atâtea tezaure gotice, ca tezaurul de la
Pietroasa şi cel de la Chiojd, ne dau dovadă despre persistenţa
românilor ca autohtoni la Nordul Dunării. Persistenţa numirilor
Coca, Cocani, Gotesul, Gotanul şi altele ce ne păstrează
amintirea goţilor ce au stăpânit ţara înainte de venirea hunilor,
presupune continuitatea elementului autohton3.
Părerea unor istorici români că goţii n-ar fi fost niciodată
stabiliţi în Dacia este, deci, pe de-a întregul eronată. Coabitarea
româno-gotă este dovedită atât de descoperirile arheologice, cât
şi de arătările izvoarelor istorice.
1 După Patsch, Beitrăge..., III, p. 65, Caucalandul ar fi în munţii

Banatului.
2 Ackner und Miiller, Die romischen Inschriften in Dacien, Anhang, p.
239
3 Vezi amănunte în F. H. Dacorom., XIII, p. 27 sq.
10. Arătările lui Priscus
Existenţa graiului popular latin la Nordul Dunării, r|

eTiKpcopvoq yXroooa sau rj naxpcpa (pcovn constatată de istoricul
Priscus în veacul al V-lea d. Chr., presupune şi existenţa unui
popor care întrebuinţa acest grai şi acest popor nu putea fi decât
poporul român. Căci ne spune acest scriitor, Priscus, însărcinat
de împăratul din Bizanţ să însoţească în a. 448 ambasada
condusă de generalul Maximin la curtea lui Attila: „Ni se
aducea de prin sate ca hrană în loc de grâu, mălai (mei), în loc
de vin, mied, numit astfel în graiul locuitorilor indigeni” .
Este acelaşi grai cu limba ausonilor, despre care ausoni tot
Priscus ne vorbeşte în trei pasaje ale sale, deşi pe romani el nu-i
numeşte decât sau ca romani orientali sau ca romam occidentali,
iar niciodată ausoni sau latini. Dar, chiar dacă prin ausoni am
avea să înţelegem pe romani sau pe latini, nu e mai puţin
adevărat că la curtea lui Attila şi, în genere, la Nordul Dunării,
constatăm această existenţă a lor.
Iată cele trei pasaje:
1). „Hunii - zice Priscus - fiind o amestecătură de diferite
popoare, pe lângă limba lor barbară - Jipog zi] ocpexepa
papPdpo) yAxooar] - se silesc să înveţe şi pe cea a hunilor, a
goţilor şi a ausonilor şi anume aceia care au de a face cu
romanii. Greceşte ştiu numai aceia care sunt prizonieri de război
de prin Tracia şi de prin Iliricul maritim”.
Din acest pasaj al lui Priscus rezultă că el considera cele trei
limbi: hunică, gotică şi ausonică, ca limbi barbare şi că cele trei
populaţiuni, a căror limbă o aminteşte - în imperiul hunilor erau
1 F. H. Dacorom., VII, p. 47.

şi alte mai multe neamuri - se văd silite să înveţe aceste limbi şi,
prin urmare, şi pe cea a ausonilor, când au de a face cu romanii,
nu însă şi pe cea grecească. Limba latină a autohtonilor din
„Barbaricum", regiunea de la Nordul Dunării sau din Scitia,
cum, după tradiţie, se mai numeau ţinuturile nord-danubiene, nu
putea fi, în faţa scriitorilor greci, cum era şi Priscus, decât o
limbă barbară, o limbă scitică1.
2). La banchetul din palatul lui Attila, veni şi bufonul
Zercon, care — zice Priscus — „amestecând în graiul ausonilor
vorbe de ale hunilor şi goţilor, a produs veselie şi i-a făcut pe
toţi să izbucnească în hohote de râs”.
3). Mirându-se Priscus că Attila a dezmierdat numai pe cel
mai mic dintre fiii săi, unul dintre barbari, care şedea lângă mine
şi care cunoştea graiul ausonilor - zice Priscus - dându-mi
cuvântul că nu voi destăinui nimic din ceea ce îmi va comunica,
îmi spuse că nişte ghicitori ar fi prevestit că neamul lui Attila se
va prăpădi şi că nu va fi restabilit decât prin acest copil”.
Graiul ausonilor nu putea fi, fără îndoială, decât graiul
autohtonilor, constatat ca un grai aparte de Priscus, la anul 448
d. Chr., iar aceşti autohtoni ce vorbeau limba latină nu puteau fi,
în regiunea de la Nordul Dunării, decât poporul dacilor
romanizaţi, adică poporul român.
Că limba latină era considerată într-o vreme (în secolul IX), în

imperiul roman de răsărit, ca o limbă barbară şi scitică, rezultă şi din
scrisoarea adresată de papa Nicolae împăratului din Bizanţ, Michael,
scrisoare în care se spune: „La cele mai însemnate festivităţi, voi
amestecaţi în vorbele voastre greceşti cuvinte din limba latină pe care
o socotiţi ca barbară şi scitică, ca şi cum n-ar fi spre cinstea voastră
să vă folosiţi în întregime de această limbă - in praecipuis fesdvi-
tatibus inter Graecam linguam veluti quiddam pretiosum, hanc (Lati-
nam) quam barbaram et scythicam linguam appellatis, miscentes,
quasi minus decori vestro facitis, si hac etiam bene ac ex toto
intellectu in vestris obsequiis ac officiis non utamini”. Cf. Du Cange,
Glossarium: Obsequium. Cf. şi Ar. Densusianu, Op. cit., p. 63.
11. Arătările lui Jordanes
Cât de mult s-a identificat poporul barbar al goţilor cu ele

mentele romanizate ale Daciei, rezultă şi din înlocuirea numelui
de got sau gotic cu cel de get sau getic. Astfel istoricul goto-alan
din veacul al Vl-lea, Jordanes, îşi intitulează cartea despre
originea şi faptele goţilor De origine actibusque Getarum, deşi
în expunerea sa el nu se gândeşte la geţi, un trib al dacilor,
stabiliţi mai ales la gurile Dunării, ci la poporul de rasă
germană, la poporul goţilor.
în special două pasaje din Getica lui Jordanes ne fac dovada
despre continuitatea românilor în regiunile vechii Dacii-Traiane.
1. în capitolul XVU.IO, ni se vorbeşte despre războiul ce a
purtat Fastida, regele gepizilor, cu Ostrogota, regele ostrogo-
ţilor, uniţi cu vizigoţii, la anul 262. Fastida, ce se găsea
împreună cu gepizii în părţile de apus ale Daciei, într-un teri
toriu închis de munţi prăpăstioşi şi strâmtoraţi de păduri dese, a
cerut de la Ostrogota să-i cedeze o parte din ţara sa. Acesta
răspunzându-i că, deşi are groază să se războiască cu un popor
înrudit, teritoriu nu-i cedează, Fastida a pornit cu război asupra
goţilor, dar în lupta de la Galtis, de lângă fluviul Auha, este
biruit şi a trebuit să se întoarcă umilit în patria sa.
Vechea numire de Galtis, unde s-a dat lupta între Fastida şi
Ostrogota, o întrebuinţează astăzi numai saşii din Ardeal, în
forma de „Galt”. Românii au adoptat numirea de „Ungra”,
pentru aceeaşi localitate, de la maghiarul Ugra, fie că se va fi
stabilit acolo o colonie de unguri, adică de secui, în drumul lor
de colonizarea regiunii de răsărit a Transilvaniei, fie că ungurii
vor fi găsit acolo o cetate veche din epoca romană sau din
timpul stăpânirii goţilor în Ardeal, cetate pe care au ocupat-o ei.
Numirea cea veche - să admitem că va fi fost Galtis - s-a pier-
dut din graiul românilor, cum s-a pierdut, bunăoară, şi numirea

oraşului Morisena, de la gura Mureşului, care s-a înlocuit cu
numirea cea nouă de Csanad1, şi unde se constată o Zemlja
Vlaşca, - Ţara Românească.
Şi dacă numirea de Galt provine din vechiul Galtis al lui
Jordanes, de la cine au putut împrumuta saşii, la venirea lor în
Ardeal pe la jumătatea secolului al Xll-lea, această numire dacă
nu de la autohtonii ce se vor fi găsit în văile Oltului; după cum,
pe de altă parte, ungurii n-au putut împrumuta decât tot de la
autohtoni numirea Morisenei de la gura Mureşului, înainte de a
o fi înlocuit cu numirea cea nouă de Csanad?
Localitatea Galt ne este atestată şi prin documente. Astfel,
documentul din 1211 ne vorbeşte despre Castrum Noilgiant, cel
din 1222 Castrum Noialt, cel din 1222, emanat de la cancelaria
papei Honorius al lU-lea, Castrum Noigiant2, ca să nu vorbim
decât de cele mai cunoscute documente.
Lupta de la anul 262 s-a dat la Galtis, lângă râul Auha, care
nu poate fi decât Aluta - Oltul. Toţi istoricii câţi s-au ocupat de
această numire - pe care o întâlnim, ca şi numirea de Galtis,
numai la Jordanes - au căzut de acord că Auha nu poate să fie
decât numirea Oltului şi au admis părerea că am avea aci o
transcriere greşită a cuvântului Aluta sau Alutus, istoriceşte bine
constatat3.
1 Walter Scheiner, Die Ortsnamen, în Balkanarchiv, II, p. 55, emite

ipoteza că acest Galt ar fi o traducere a ungurescului „ugar”, para
gină, ogor necultivat. Mommsen, în Mon. Germ. Hist., V; lordanis
Rom. et Get., p. 150, crede că e vorba de Galt de lângă Olt.
2 Hurmuzaki, Doc, I, p. 546, I, p. 71 şi I, p. 77. Cf. Zimmermann-
Wemer, Urkundenbuch., I, p. 12, 19 şi 23. I. Kniezsa, în Arch.
Europ. centro-orient., IV, p. 356 nu crede că acest Galtis s-ar regăsi
în Galt din jud. Târnava Mare. Galtis pare a fi transcrierea latină a
goticului galtheis, care însemnează „neroditor, sterp”. Acelaşi sens îl
are şi numirea ungurească a satului Ugra (de unde românescul
Ungra) de la slavul ugor, rom., ogor, „pământ nelucrat”. Vezi şi Sext.
Puşcariu, Daco-romania, VIII, p. 290.
3 Diculescu, Die Gepiden, I, p. 90 crede că ar fi vorba aci de un nume
german al Oltului, Auha sau Ahua însemnând apă, râu.
50 G. Popa-Lisseanu
în capitolul XXII, 113, din Getica, Jordanes, vorbind despre

regele goţilor, Geberich, care porneşte cu război împotriva van
dalilor, ne spune că aceştia ocupă teritoriul unde locuiau pe
atunci gepizii — el scrie pe la an. 551 — şi anume lângă râurile
Marisia, Miliare, Gilpil şi Grisia, care întrece în mărime pe toate
celelalte1.
Acest pasaj, socotit ca neclar, a dat mult de lucru cerce
tătorilor. Căci, dacă cel dintâi dintre cele patru râuri enumerate
este, fără îndoială. Mureşul, iar cel din urmă Crişul, celelalte
două Miliare şi Gilpil n-au putut fi identificate, deşi unii au pro
pus pentru Gilpil identificarea cu Jiul. Şi apoi, în al doilea rând,
cum se poate spune că râul Crişul este cel mai mare din toate? .
în capitolul V, 33, din Getica, Jordanes, vorbindu-ne despre
popoarele din vechea Scitie, ne spune că în partea de apus
locuiesc gepizii, a căror ţară este străbătută de râuri mari şi
vestite. Căci, Tisia îi străbate nordul şi apusul, iar dinspre
miazăzi se mărgineşte cu Dunărea cea mare şi dinspre răsărit cu
Flutausis care se varsă cu furie, repede şi vijelios, în apele
Istru’ui. înlăuntrul acestor râuri este Dacia apărată de munţi
înalţi în formă de coroană3.
în capitolul XXIV al Geticei sale, Jordanes, orientându-se
după arătările scriitorului grec Priscus, care a descris cu
amănunte călătoria ce a ficut ca delegat la curtea regelui Attila,
ne citează, între altele, râurile Tigas, Tifisas şi Drencon, peste
care a trecut ambasada, în care el se găsea. Despre aceste râuri
vorbim în altă parte4.
1 lordanes. Getica, XXII, 113.

2 Vezi discuţia acestei chestiuni în Font. Hist. Dacor., XIV, p. 16 şi în
Rom. în izv. ist. mediev., p. 67.
lordanes. Getica, V, 33. A se vedea discuţia acestui pasaj la Daico-
viciu, în Rev. de Transylvanie, VI, I, p. 12 şi în Font. Hist. Dacorom.,
XIV, p. 68.
După C. Daicoviciu, Flutausis nu poate fi decât Şiretul. Numirea
aceasta de Flutausis trebue să fie o greşeală sau o corectare a
cuvântului Aluta, corectat Hierasus de vr-un copist.
4 Vezi Priscus, Ambasadele în Font. Hist. Dacor., Vin, p. 35.
în capitolul XII al Geticei, Jordanes, vorbindu-ne despre

Dacia, ne spune: înţeleg Dacia cea veche - spre a nu o confunda
cu Dacia Aureliană, - pe care o ocupă acum popoarele gepizilor.
Această ţară, situată în faţa Moesiei, dincolo de Dunăre, este
mărginită de o cunună de munţi, având numai două intrări, una
pe la „Butae” şi alta pe la „Tapae”1.
în privinţa acestor localităţi, principalele intrări în inima
Daciei, istoricii, până acuma, nu s-au pronunţat decât asupra
Tapei, identificând-o cu defileul Porţii de Fier, Poarta Tran
silvană, prin care se străbate dinspre Banat în regiunea Ha
ţegului, unde se găsea capitala ţării.
Cât priveşte localitatea Butae, ea a rămas neidentificată
până acum. Propunerea lui I. Conea de a o identifica cu Boiţa,
nume slav ce ar însemna Războieni, unde s-ar fi dat lupte între
romani şi daci, la ieşirea din defileul Oltului, pare plauzibilă2.
Toate aceste date ale lui Jordanes ne fac dovada existenţei
unei populaţiuni autohtone care a păstrat aceste numiri.
lordanes. Getica, XII, 73 în Font. Hist. Dacor., XIV, p. 34.

I. Conea, Corectări geografice în Istoria românilor, I, p. 25.
12. Arătările lui Zosimus
Istoricul grec din secolul al V-lea, Zosimus, autorul unei

mari opere istorice a imperiului roman, de la August şi până la
Theodosiu al Il-lea, păgân de credinţă şi, deci, protivnic împă
raţilor creştini, ne dă unele informaţii preţioase asupra unei
ramuri a dacilor, asupra carpilor, populaţiune daco-getă ne
supusă de romani şi care niciodată nu şi-a părăsit definitiv ţara
sa de la Nordul Dunării.
Iată informaţiile ce ni le procură Zosimus:
Vorbindu-ne despre sarmaţi, pe care îi întâlnim alături de
Decebal, în luptele acestuia împotriva împăratului Traian, iar
mai târziu, după retragerea legiunilor, locuind între Prut şi
Nistru şi în câmpia Ungariei, ne spune că la anul 322 cete de
sarmaţi au venit la Dunăre şi, trecând peste acest fluviu, au
început să jefuiască teritoriul roman. împăratul Constantin
porneşte personal împotriva lor, îi biruie şi sileşte pe regele lor
Rausimod să se refugieze peste Dunăre cu o parte din armată.
Noua încercare a sarmaţilor de a ataca pe romani a fost repede
oprită de împărat, care trece Dunărea şi-i învinge pe „o colină
plină de păduri”, - crupcpuyouai 7tp6q uva Xocpov vXaq eôvra
TWKvăq ertiTiSexaL - omorând între alţi mulţi şi pe regele lor
Rausimod1.
Vorbindu-ne, mai apoi, de cele ce s-au petrecut sub domnia
împăratului Theodosie, istoricul Zosimus ne spune:
S-au mai întâmplat în timpul lui Theodosie şi alte eveni
mente fericite, căci el a respins pe sciri şi pe carpodaci, uniţi cu
1 Zosimus, II, 21, p. 86 în Corp. scrip. hist. Byz., ed. Bonn.; cf. şi N.
Bănescu, Bizanţul şi Romanitatea, în An. Ac. Rom., LXXII, p. 16.
hunii şi, înfrângându-i în război, i-a silit să se întoarcă peste

Dunăre, la locuinţele lor, — Zxopouq yâp xâi KapTioSdxaq
Ouwoiţ dvapepiypevo'uq upuvaro, xal eXaricoSeviaţ tt] pct^r]
TcepaiojQfjvai tov Toxpov xâi ză obtela xaToAapelv
cTuvr) vdyxaaEv1.
Atât sarmaţii - sarmaţii-serri se constată a fi trăit în
regiunea Carpaţilor2 - cât şi carpii şi carpodacii - aceştia din
urmă identificaţi de cei mai mulţi istorici cu dacii liberi3 s-au
romanizat cu timpul sub influenţa celorlalţi daci deja romanizaţi
şi se întâlnesc când la Nordul Dunării, când la Sudul acestui
fluviu, după nevoile impuse de împrejurări şi după necesităţile
politicii de basculă practicată de imperiul roman4.
Aceşti carpodaci reprezintă tipul indogermanic: înalţi,
blonzi, cu ochii albaştri, zvelţi, tip ce se întâlneşte din Moravia
până în Moldova, ceea ce însemnează că acest neam de oameni
n-a dispărut, ci că a rămas pe loc, suferind influenţe străine în
patria lor de baştină.
1 Zosimus, IV, 34, p. 213 ed. Bonn. Despre vicus Carporum vezi
amănunte în F. H. Dacorom., XIII, p. 20.
2 F. H. Dacorom. XIII p. 19.
3 C. C. Giurescu, op. cit., p. 35.
4 în vreme ce Zosimus ne vorbeşte în pasajul de mai sus despre lăca
şurile — xă OLxeîa — carpilor din stânga Dunării, Ammian Marcellin
ne vorbeşte despre sălaşul — vicus Carporum — de la dreapta Dunării.
De asemenea, îi aşează în dreapta Dunării lordanes. Romana, 299:
„Carporum gens tune devicta et in Romanorum solum translata , şi
Aurelius Victor, Caesares, 39,43: „Carporun naţio translata omnis in
nostrum solum”.
13. Arătările Iui Procopius
Din scrierile lui Procopius, mai ales din De aedificiis ale

acestuia, constatăm că limba latină, - modificată sub influenţa
graiurilor locale şi în special prin evoluţia limbii vulgare ce se
dezvoltase după încetarea limbii latine culte, - avea o extindere
foarte mare, în special în partea de apus a Peninsulei Balcanice.
Numirile de localităţi cu caracter latin sunt nenumărate, atât la
Sudul cât şi la Nordul Dunării1.
Dar, în afară de numeroasele numiri de localităţi, cu un
caracter latin, indicate de Procopius în De aedificiis, un pasaj
din acelaşi autor grec, însă din opera sa Războiul cu goţii, ne dă
o informaţie care aruncă o vie lumină asupra graiului popular şi
a locuitorilor ce întrebuinţau acest grai şi ne arătă extinderea lor
pe acele vremuri.
Cineva din neamul antilor, slavi care trăiau pe atunci prin
Moldova şi prin Sudul Rusiei, s-a dat drept un strateg trac, căzut
într-o expediţie (pe la 545), împotriva slavinilor. Faptul a părut
plauzibil, fiindcă omul ştia latineşte Kainep Tf)v te Aativcov
dcpLEvra (poovijv2.
Slavii aceştia ZeppXoL, cum îi numeşte mai târziu Porphy-
rogenitus , purtau acest nume, fiindcă erau supuşi împăratului
romanilor - Taurr|v 5e rfjv encovupiav eaxov oi ZepPXoL, 5iâ
t6 SouXol yeveaSai tou PaoLA,ecoţ Pcoixaicov, adică de aceea
poartă această numire, fiindcă slujesc împăratului romanilor4.
' Vezi Limba română în izvoarele istorice medievale, p. 9 sq.

Procopius, De Bel. Goth., III, 14.
Porphyiogenitus, De adm. imp., p. 152, ed. Bonn.
în Serbii vedem articolul românesc postpus, constatat în aromână li,
în dacoromână i. Cf. Limb. rom. în izv. ist. med., p. 24. Vezi tot aci,
pag, 25 vorba populară xztaoOXa.
Constatăm, deci, că un străin din părţile nord-dunărene ştia

latineşte. Şi desigur nu va fi fost singur. Era o ambianţă latină şi
în stânga Dunării, un leagăn sau o vatră a unei populaţii
romanice în mediul rural din Dacia.
Această limbă a latinilor de la Nordul Dunării este, credem
noi, una şi aceeaşi cu limba ausonilor, de care ne vorbea mai sus
Priscus şi care nu este aceeaşi cu limba latină clasică a
romanilor. Căci istoricul Priscus, de câte ori ne vorbeşte despre
romanii din răsărit ca şi de cei din apus, îi numeşte întotdeauna,
după cum am arătat-o şi mai înainte, numai romani sau romei şi
niciodată ausoni sau latini. H (pcovf] tgjv Aaxivcov este, după
părerea noastră, graiul popular al daco-romanilor sau graiul
străromân, cum i se mai zice, al autohtonilor din Dacia.
Tot Procopius, în De aedificiis, V, 8, ne vorbeşte despre un
castel pe care l-a clădit în anul 536 împăratul Justinian,
împotriva barbarilor saraceni, la poalele muntelui Sinai din
Asia. După legenda ce s-a născut în urmă, împăratul ar fi adus
aici o sută de sclavi ai Romei, împreună cu soţiile şi cu fiii lor.
Pentru aceştia a zidit lângă mănăstire case, în care să poată locui
şi să străjuiască mănăstirea şi pe călugări. Formându-se în
colonie aparte, fără amestec cu alte naţii, aceşti fii ai creştinilor
păstrau amintirea venirii lor din ţara numită Llah*.
în afară de numeroasele cetăţi şi fortificaţii pe care le-a zidit
împăratul Justinian la dreapta Dunării, a mai construit, şi la
stânga acestui fluviu, mai multe cetăţi şi turnuri de observaţie,
sau burguri, spre a-şi apăra cu ele fruntariile vastului său
imperiu2.
Acestea sunt:
a) Lederata, prin etimologie populară Literata, se găsea în
1 Marcu Beza, Urme româneşti în Răsăritul Ortodox, p. 4.

2 Procopius, De aedificiis IV, 5: nu numai în partea dreaptă a fluviului,
ci pe alocurea şi pe cealaltă parte a zidit oraşe şi castele - eviaxf] ejtl
Bârepa TtoXîapata xe xal (ppoupia - şi IV, 6: şi pe malul de pe
continentul din faţă alte multe castele pe care le-a zidit din temelie -
£v 8e xt] ăvlutepa^ r|7teipcp ăXXa xe TcoXlâ cppoupia ex QepeXicov. -
56 G. Popa-Lisseanu
Banat, în faţa oraşului Novae, Brniţa de astăzi din Iugoslavia.

Această Lederata, pe care Procopius o numeşte turn, pyrgos, era
de fapt o cetate însemnată. Căzută în ruină, împăratul Justinian a
prefăcut-o, după cum ni se spune în De aedificiis, într-o
fortăreaţă mare şi mai ales foarte puternică.
Şi după cum, şi în alte părţi, exista un oppidum şi un
transoppidum, tot astfel exista şi aci o Lederata şi o Transle-
derata. în dreapta Dunării, în locul Translederatei, avem astăzi
localitatea numită Rama, iar în stânga fluviului, în Banat, în
locul Lederatei, sau în apropierea ei, avem localitatea numită
Palanca Nouă. Aci s-a descoperit şi „balaurul” ce-1 întâlnim de
atâtea ori pe Columna lui Traian, ca steag naţional al dacilor1.
b) Recidava sau Recidiva2. După V. Pârvan, Recidiva ar fi o
transcriere coruptă a Arcidavei3, oraş populat, în calea militară
spre Sarmizegetusa, şi ai cărei locuitori treceau acum sub
ierarhia bisericească a Justinianei Prime.
c) Drobeta - Theodora. Procopius neamintindu-ne nimica
despre Drobeta sau Drubeta, oraş care neapărat trebuia să fie
numit, V. Pârvan, şi după el alţii, a crezut că trebuie considerată
numirea de Theodora ca un dublet al Drobetei. Alăturea era
podul lui Traian de la Drobeta-T[umu] Severin, care era în ruină
în timpul lui Justinian4.
Monedele găsite în castrul de la Drobeta, provenind de la
împăraţii Constantin şi Licinius şi până la Valens şi Gratian,
apoi ţiglele având inscripţii, ce e drept fragmentare, dar pre
zentând caractere specifice secolului al IV-lea şi, în sfârşit, un
capitel de pilastru, având săpată în relief o cruce, în forma în
care se întâmpină pe monumentele funerare creştine, găsite la
Constanţa, din secolul al V-lea şi al Vl-lea, toate acestea ne
dovedesc că la Drubeta viaţa romană n-a încetat să pulseze după
părăsirea Daciei.
1 D. Brenciu, Bul. Corn. Mon. Ist., a. 1937, p. 87.

Vezi mai jos Novella XI a lui Justinian, p. 40.
3 Asupra Arcidavei-Vărădia, a se vedea şi Gr. Florescu, Istros, I, p. 60.
Cf. A. Bărcăcilă, Drubeta, p. 38.
d) Sucidava (Sucivida)-Celei. După strămutarea în răsărit, la

Constantinopol, a celui de-al doilea imperiu roman, căile de
comunicaţie nu mai duceau spre Dacia şi Carpaţi pe la Drobeta,
rămasă oarecum izolată, ci pe valea Oltului. Pe aici era drumul
cel mai scurt de la Constantinopol spre inima Daciei. De la
Oescus-Gigen din Bulgaria, se trecea Dunărea pe la Sucidava,
azi Celei, şi pe valea Oltului se ajungea în Carpaţi. Cu gândul de
a ocupa din nou Dacia, împăratul Constantin cel Mare a
construit aci un pod peste Dunăre, la gura Oltului. Podul acesta
ne este atestat de scriitorii latini şi greci: Aurelius Victor,
Cedrenus şi Chronicon Paschale1. Despre Sucidava, Procopius
ne spune; „Nu departe de aci, de cetatea hunilor, se găseşte o
localitate în care, de ambele părţi ale Istrului, erau două castele,
cel din Iliria numit Palatiolum, iar cel din faţa lui Sycivida.
Acestea ruinate cu timpul, împăratul Justinian le-a renovat şi
le-a tăiat prin aceasta barbarilor drumul”2. Aici, la Celei, s-a
descoperit, între altele, şi o cărămidă purtând ştampila cu
inscripţia L(egio) V M(acedonica) Oes(ci), dovadă că un
detaşament din această legiune, mutată la Oescus-Gigen, în
Bulgaria, a rămas şi pe mai departe în castrul Sucidava-Celei3.
e) Turris Traiani - T[umu] Măgurele. Turris Traiani, de
care ne vorbeşte Procopius într-una din cărţile sale asupra
războaielor cu goţii, socotim că trebuie identificat cu actualul
T[umu] Măgurele. Căci iată ce ne spune acest istoric: „împă
ratul Justinian a trimis o solie la barbari, (la anti şi sclavoni),
cerându-le să se ducă cu toţii în vechea cetate Turris care,
aşezată dincolo de Dunăre, şi clădită odinioară de împăratul
Traian, era pustie de mai mulţi ani, fiind jefuită de barbari. Şi le
mai făgăduieşte să le dea şi câmpiile din împrejurime care erau
ale romanilor, în virtutea drepturilor lor celor vechi şi pe
deasupra mulţi bani, cu o singură condiţie ca, încheind un tratat
Font. hist. Dacor., XV, p. 26.

2 Procopius, De aedificiis, IV, 6. în Sycivida, C. Diculescu, Die
Gepiden, 1, p. 94 vede o germanizare a Sycidavei.
3 C. I. L. 111 8068a (= 6241), Cf. D. Tudor, Podul de la Celei, p. 120.
58 G. Popa-Lisseanu
cu romanii, să se împotrivească hunilor ce şi-au pus în gând să

invadeze în imperiul roman”. Antii şi sclavonii primiră propu
nerea romanilor1.
Din acest interesant pasaj al lui Procopius rezultă că pe la
mijlocul veacului al Vl-lea, veac în care, precum ştim, s-a
plămădit neamul românesc şi s-a format limba română, imperiul
roman stăpânea regiunile din stânga Dunării şi le stăpânea în
virtutea unor drepturi pe care le considerau ca drepturi vechi.
Această stăpânire nu va fi fost, desigur, întotdeauna efectivă, o
stăpânire spirituală însă nu va fi încetat niciodată să existe.
f) Daphne (Constantiana)-Spanţov. în faţa Transmariscei,
Turtucaia de astăzi, cetate ce se găsea pe malul drept al Dunării,
la gura râului Mariscus — Argeşul din zilele noastre — Ordessus
de odinioară, se afla odată castelul Daphne. După cercetările
făcute de Gr. Tocilescu, acest castel s-ar găsi în vatra satului
Spanţov, de lângă Olteniţa; după cele ale lui V. Pârvan, el s-ar fi
aflând probabil chiar la Olteniţa de astăzi sau poate la Ulmeni.
Castelul se mai numea şi Constantiana, după numele fonda
torului său.
Iată ce ne spune Procopius, singurul izvor ce ne vorbeşte
despre această Daphne2: „Urmează fortăreaţa Transmarisca,
căreia, pe continentul din faţă, îi răspunde Daphne, un castel
întemeiat odinioară de împăratul Constantin; căci el a socotit că
e necesar să fie aci o garnizoană pe ambele maluri ale fluviului.
Cu vremea însă barbarii au distrus-o cu totul, dar împăratul
Justinian a rezidit-o din temelie”. Textul lui Procopius nu ne
lasă să cunoaştem dacă Justinian a rezidit numai Transmarisca
sau şi Daphne.
însemnătatea acestei cetăţi de lângă actuala Olteniţa în
războaiele ce împăratul Constantin a purtat împotriva goţilor şi
sarmaţilor, rezultă şi din împrejurarea că el a pus să se bată
monede de aur, de argint şi de aramă pentru victoriile sale. O
Procopius, De Bello Gothico, III, 14.

2 Cetăţi cu numirea de Daphne se mai aflau şi în Licia, Palestina şi
Siria.
astfel de monedă ni s-a păstrat până astăzi şi ea se găseşte în

colecţia Netzhammer1.
Moneda aceasta ne face să credem că întemeierea cetăţii
Daphne trebuie pusă în legătură cu expediţia de război ’ a
împăratului Constantin împotriva goţilor.
Cu toate că această Daphne va fi fost în secolul al Vl-lea,
când scrie Procopius, mai mult un cap de pod, totuşi, deoarece
la Transmarisca din faţă se găsea o garnizoană puternică, for
mată, la un moment dat, din legiunea XI Claudia ce staţiona la
Durostorul din apropiere, şi fiindcă la Transmarisca funcţiona şi
o episcopie, e de presupus că şi Daphne se bucura, după
părăsirea Daciei, de protecţia legiunilor romane de la Sudul
Dunării. Un cap de pod, pe malul stâng al Dunării, se găsea şi la
Desa, judeţul Dolj, aproape de Calafat, unde s-a descoperit o
cărămidă cu ştampila LEG. XIII G. RAT, adică Legiunea XTTT
Gemina Ratiaria. După părăsirea Daciei, când legiunea XTTT
Gemina s-a mutat la Ratiaria din faţa Desei, a rămas, în această
localitate de la Nordul Dunării, un detaşament din această
legiune, de la care provine cărămida ce poartă ştampila cu
inscripţia de mai sus2.
Cf. Netzhammer, Aus Rumănien, II, p. 211; G. Popa-Lisseanu, Cetăţi

şi oraşe în noul teritoriu al Dobrogei, p. 63.
■ C. I. L. III 145973. Cf. D. Tudor, Anuar. Inst. de stud. clas. Cluj, II,
p. 187.
14. Două novellae împărăteşti
Existenţa românilor la Nordul Dunării se constată şi prin

două novellae împărăteşti, una emanând de la împăratul Justi-
nian (527-565) din secolul al Vl-lea, cea de a doua de la
împăratul Leon Filosoful (886-912) de la sfârşitul secolului al
IX-lea.
1. Justiniana Prima. Ca recunoştinţă pentru localitatea în
care Justinian a văzut pentru întâiaşi dată lumina zilei, a ţinut să
prefacă această localitate dintr-un sat modest într-o frumoasă
cetate, numind-o după numele său, Justiniana Prima. Şi nu
numai că a împodobit acest oraş, fortificat ca cetate, cu admi
rabile edificii şi monumente publice, de care ne vorbeşte cu
entuziasm Procopius, dar l-a ridicat şi la rangul de capitală a
regiunii, făcându-1 un important centru administrativ şi, în
acelaşi timp, un centru bisericesc.
Reşedinţa prefecturii Ibricului ce fusese mai înainte
vreme la Sirmium, precum şi reşedinţa arhiepiscopală de la
Tesalonic le-a mutat acum la Justiniana Prima, dând astfel
acestui oraş o strălucire împărătească. Deci, arhiepiscopatul
întregului Iliric, precum şi vicariatul papei, trec acum în acest
oraş împărătesc şi rămân aci până în veacul al Vll-lea, când
arhiepiscopia latină a Iliricului se refugiază din nou, sub
presiunea slavilor, la Tesalonic. Această trecere a centrului ad
ministrativ oriental când la Sirmiu, când la Salonic, când la
Justiniana, ne arătă că nu e vorba de o părăsire şi de o creaţiune,
ci de necontenita înaintare, retragere, prefacere a frontului
militar roman1.
N. lorga. Istoria românilor, I, 2, p. 350.

Ni s-a păstrat şi actul de fundaţie al acestei cetăţi. în novella

a Xl-a, redactată numai în limba latină, într-o frumoasă
scrisoare, împăratul Justinian, adresându-se arhiepiscopului
Catellianus, ne spune:
„Multis et variis modis nostram patriam augere cupientes, in
qua primo deus praestitit nobis ad hune mundum, quem ipse
condidit, venire et circa sacerdotalem censuram eam volumus
maximis incrementis ampliare, ut primae Justinianae patriae
nostrae pro tempore sacrosanctus antistes, non solum metro-
politanus, sed etiam archiepiscopus fiat, et ceterae provinciae
sub eius auctoritate, id est tam ipsa mediterranea Dacia, quam
Dacia Ripensis, nec non et Mysia secunda, et Dardania et
Praevalitana provincia et secunda Macedonia et pars secundae
etiam Pannoniae quae in Bacensi est civitate...”1.
Şi ceva mai jos: „Cum igitur in praesenti deo auctore ita
nostra respublica aucta est, ut utraque ripa Danubii iam nostris
civitatibus frequentaretur et iam Viminacium quam Recidiva2 et
Litterata, quae trans Danubium sunt, nostrae iterum dicioni
subactae sint, necessarium duximus ipsam gloriosissimam prae-
fecturam, quae in Pannonia fuerat constituia, iuxta Pannoniam
in nostra felicissima patria collocare, cum nihil quidem magni
distat a Dacia Mediterranea secunda Pannonia”3.
Din această scrisoare a împăratului Justinian rezultă că
provincia Dacia de la Nordul Dunării, ce încăpuse pe mâinile
barbarilor de aproape trei sute de ani, n-a fost cu totul năpustită
de romani, ci a fost părăsită numai temporar, în interesul
apărării imperiului, că, din când în când, ea reintra din nou în
stăpânirea romană şi că pe la mijlocul veacului al Vl-lea ea se
găsea, cel puţin în parte, sub dependenţa imperiului. Iar dacă.
1 In Bacensi civitate. Acest oraş se identifică de obicei cu Bassiana,

despre care ne vorbeşte şi lordanes în Getica, 53 şi Geogr. Ravennas,
Cosm., p. 214—[2] 16, localitate între Sava şi Dunăre, la extremitatea
de apus a împărăţiei lui Justinian.
Unele manuscrise au Recidua.
3 Justinianus, Novella, XI, Praefatio.
62 G. Popa-Lisseanu
din punct de vedere administrativ şi al apărării de duşmani prin

legiuni, Dacia lui Traian a putut fi părăsită, din punct de vedere
spiritual şi bisericesc şi din punct de vedere economic şi
comercial, ea a rămas întotdeauna sub influenţa împărăţiei
romane şi sub protecţia acestei împărăţii.
Cât priveşte cele două oraşe de la Nordul Dunării, despre
care scrisoarea împărătească ne spune că au revenit din nou sub
stăpânirea romană - nostrae iterum dicioni redactae sunt - deşi
nu cunoaştem data când se va fi petrecut acest fapt, constatăm
totuşi că ele nu sunt două turnuri de observaţie, cum ne spune
Procopius, cel puţin pentru Lederata - „în faţa cetăţii Novae, pe
continentul din faţă se ridică un turn de mult părăsit, aşa numitul
Lederata, din care împăratul a ridicat un castel mare şi mai ales
foarte puternic”1 - ci sunt două oraşe populate cu locuitori
creştini, asupra cărora avea să se întindă jurisdicţia civilă şi
bisericească ce se stabilise acum în Prima Justiniana din
Dardania.
Cât despre oraşul Recidiva sau Recidava, despre care ne
vorbeşte această Novellă a împăratului Justinian, ea nu ne este
cunoscută din alte izvoare istorice. După V. Pârvan, Recidiva
ori Recidava (şi Recidua) n-ar fi decât o formă coruptă a Arci-
davei, oraş citat de Geogr. Ravennas între Bersovia şi Potula2,
pe drumul de la Lederata spre Tibiscum şi Sarmizegetusa;
Arcidava este satul de astăzi Vărădia.
Se înţelege că o localitate în interiorul Daciei, - observă V.
Pârvan - nu putea fi ocupată şi întărită de Justinian, dacă
gepizii, stăpânitorii de atunci ai acestor regiuni, nu s-ar fi învoit
la aceasta, în schimbul unor avantaje acordate lor de împărat3.
2. Din timpul împăratului Leon Filosoful (886-912), tatăl
lui Constantin Profirogenitul, avem o novellă, un decret
împărătesc, xăîq, prin care se legalizează mitropoliile şi epis-
1 Procopius, De aedific., IV, 6.

2 Geogr. Ravennas, Cosmogr, p. 204, 4.
V. Pârvan, Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco
român. p. 187. Cf. şi Font. Hist. Dacor., XV, p. 17.
copiile enumerate într-un catalog al patriarhiei din Constan-

tinopol1.
Intre cele 81 de mitropolii ce atamau de această patriarhie,
întâlnim în rândul al 56-lea mitropolia Celtinei, iar în al 72-lea
rând, mitropolia Dristei2.
1 Semnalăm această Novella împărătească numai în treacăt şi fără a-i

atribui o prea mare importanţă probatorie, deoarece identificările
localităţilor arătate în ea nu sunt de tot sigure.
D. Stănescu, Mitropolia Celtzinei cu a Dealurilor şi a Tarilor, p. 9.
15. Arătările lui Theophilactus
Cronicarul Theophylactus Simocattes, de la începutul vea

cului al Vll-lea, ne arată în istoria împăratului Mauricius (583-
602) mai multe cuvinte din graiul popular al unei populaţiuni
băştinaşe şi ne relatează în acelaşi timp şi unele fapte care ne
dovedesc persistenţa românilor în Dacia:
Fiind înlocuit generalul Priscus prin Petrus, un frate al
împăratului, acest Petrus a fost trimis la armata care cantona la
Marcianopolis, metropola regiunii din Balcani. O mie de soldaţi
plecând de aci, au întâlnit în drumul lor o bandă de 600 sclavini,
încărcaţi cu prăzi pe care le luaseră jefuind Zaldapa-Bazargicul
(probabil), Aqua-Vidrovaţ şi Scupi-Uskiib. Barbarii, zărind pe
romani şi neîndrăznind să dea lupta cu ei, se baricadară în mijlo
cul carelor lor, pe care le-au aşezat, după obiceiul barbarilor, în
formă de cerc. Dar, fiindcă romanii se temeau să nu le
prăpădească mai ales caii, dacă s-ar lupta în jurul baricadei,
prefectul Alexandru îi îndemnă în limba lor părintească - Trj
Tiaipicp icbv 'Pcopaicov tpoovq. Această limbă este limba autohto
nilor romanici din împrejurimile munţilor Balcani.
De notat mai este şi faptul că în acest pasaj al lui Theo
phylactus, sclavinii sunt numiţi geţi, „căci numele cel vechi al
barbarilor acesta era” - xoiţ Texaiţ touto yâp xoîq PapPdpoiq
x6 TtpeoPuxepov ovopa. Această numire de geţi dată sclavinilor
provine, credem noi, din faptul, fie că ei veneau din Dacia, de la
Nordul Dunării, fie că veneau numai din Dobrogea, unde i-am
întâlnit in Procopius, constituiţi în bande, în regiunea cetăţii
Adina-Slava Rusă şi Ulmetum-Pantelimonul de Sus şi unde,
altădată, locuiau populaţiunile gete.
în acelaşi capitol, Theophylactus ne mai vorbeşte şi de o

altă întâmplare, petrecută aceasta în stânga Dunării:
La începutul primăverii — ne spune cronicarul acesta — gene
ralul Priscus a plecat din Bizanţ şi, după ce a făcut cincisprezece
popasuri, a ajuns cu armata sa la Dunăre, pe care, trecând-o, a
venit în ziua a patra la Nova de Sus - Novas Superiores1.
Aflând despre aceasta, Chaganul a trimis delegaţi la Priscus
ca să se informeze în privinţa sosirii lui. Priscus îi răspunde că a
venit la vânat şi la călărit, fiind acele locuri mai potrivite de la
natură şi bogate în ape. Chaganul îi arată atunci că a pus piciorul
într-o regiune străină, că Priscus calcă tratatul şi că într-ascuns
tulbură pacea. Atunci Priscus îi răspunde că „pământul acela
este pământ roman”; iar barbarul, că romanii l-au pierdut prin
arme şi prin legea războiului Itpacxe Toivuv 6 npioxoq
'Pocopaîxov ujielvai t6 eSacpo:;, 6 5e Pappapoq 6jiX.oi<; xâi
vopou; TcoXfpcov Pcopaiouţ dTcoxrfiaaaSai xoOto2.
Rezultă din acest pasaj că în conştiinţa romanilor teritoriul
de la Nordul Dunării era de drept teritoriu roman şi că el era
lăsat în stăpânirea barbarilor în urma unor tratate pe care
romanii le încheiau din când în când cu noii stăpânitori. Dar, la
rândul lor, şi barbarii ţineau să arate foştilor stăpânitori
realitatea lucrurilor.
Că raporturile dintre romani şi barbari nu erau totdeauna
rele, rezultă şi din următorul pasaj al aceluiaşi cronicar;
Pe când se aflau trupele romane la Tomea, - vechea Tomis,
- în Dobrogea, în primăvara unui an, li se isprăviseră romanilor
proviziile şi o foamete îi ajunsese tocmai de sărbătorile morţii şi
învierii Mântuitorului. Atunci, fără ca cineva să se fi- aşteptat,
Chaganul, trimiţându-le o solie, i-a întrebat dacă n-ar voi să fie
scăpaţi de acea foamete. Priscus, surprins de noutatea cererii, nu
1 Novae superiores sunt probabil Novele din faţa Novelor de la sud -

azi Şistov. Erau desigur Novae şi Transnovae, după cum erau o
Laderata şi o Translederata, o Marisca şi o Transmarisca, etc.
2 Theophylactus, VII, 7, p. 281, ed. Bonn. Cf. şi Anastasii, Chrono-
graphia Tripartita, p. 170.
G. Popa-Lisseanu
66
ştia ce să facă. Urmându-se însă pertractări dintr-o parte şi
dintr-alta, s-a făcut un armistiţiu pentru cinci zile şi Chaganul le
trimise care încărcate cu provizii pentru cei flămânzi. De aceea
- zice Theophylactus - până în ziua de astăzi a rămas de pomină
această omenie neaşteptată din partea unor barbari.
După ce au trecut sărbătorile Paştilor, armatele s-au separat
şi atât romanii cât şi barbarii au trecut în rândurile alor lor .
Din acest pasaj reiese clar că între romani şi între barbari
raporturile nu erau totdeauna duşmănoase şi că, probabil, în
rândurile barbarilor vor fi fost şi autohtoni localnici. Altfel nu
ne putem explica atenţia barbarilor pentru Paştile creştineşti. In
acelaşi timp, ne punem întrebarea, de unde vor fi dispus barbarii
de grâne şi în genere de alimente, căci doar ştim că ei nu se
ocupau cu agricultura, ci că trăiau din jafuri şi din prădăciuni.
Trebuia ca cineva să se îngrijească de hrana barbarilor şi
aceşti cineva desigur erau autohtonii. Numai ei puteau să se
ocupe de agricultură, numai ei puteau să cultive viile care să
producă vinul cu care de atâtea ori găsim pe barbari că se
îmbătau2, numai ei puteau să se ocupe cu facerea de bărci, de
obicei bărci monoxile, pe care stăpânitorii vremelnici le aflau
gata şi în mare număr spre a le servi de îmbarcare pentru
trecerea Dunării. Hoardele de barbari veneau din ţări unde nu se
ştia ce este agricultura şi unde nu se cultiva viţa de vie.
1 Theophylactus, VII, 13, p. 293, ediţ. Bonn.

2 Idem. p. 259: eôivoi te yeyovoTeq A.iav tcI)v evuTtvicov ăvTF.iyovio =
nocui haiiiari somno vinoque sepulti somniis suis dctiiu'iiiur.
16. Legenda
Sfântului Dumitru
Pentru poporul român, format pe ambele maluri ale Dunării,

acest fluviu n-a fost un zid despărţitor, ci mai degrabă o punte
de trecere, atât în împrejurări critice, cât şi în vreme de pace.
Căci în vremuri de restrişte, apa aceasta putea să scape pe
locuitori, oferindu-le scut şi refugiu pe malul celălalt, iar în timp
de pace, servindu-le aici bune emporii pentru comerţ şi pentru
tot felul de schimburi materiale şi spirituale.
O trecere în masă însă peste Dunăre spre regiunea
Carpaţilor se cunoaşte o singură dată în decursul istoriei, şi
anume în jumătatea a doua a veacului al Vll-Iea. Iată această
împrejurare descrisă de legenda Sfântului Dumitru.
Când slavii, sub conducerea şefului lor Chatzo au pustiit
împreună cu avarii - în numărul cărora erau socotiţi şi bulgarii -
aproape întregul Iliric şi anume cele două Pannonii, ambele
Dacii (ripensis şi mediterranea), Dardania, Mysia, Praevalitana,
precum şi Rodope şi Tracia şi au ajuns până sub zidurile
Bizanţului, au dus întreaga populaţie de aci dincolo de Dunăre,
în ţinutul Pannoniei din fata Sirmiului. Poporul luat ca prizonier,
chaganul avarilor l-a aşezat aici ca supus al său1.
1 Acta S. Demetrii, Miracula, II, c. 195-196, Ia Migne, Patrol. gr.,

CXVI, p. 1362. Cf. Onciul, Mitteilungen des Inst. f osterr.
Geschichtsforsch. Erg. II, 2 şi Conv. Lit., XIX, p. 596. Actele Sf.
Dumitru se datoresc mai multor autori din diferite timpuri. Cf. O.
Tafrali, Thessalonique, p. 101 şi I. Siadbei, A«n. de l’lnst. de Phil. II,
a. 1934.
68 G. Popa-Lisseanu
Amestecându-se cu bulgarii, cu avarii şi cu alte neamuri şi

înmulţindu-se, cu timpul, aceştia au ajuns să fie un popor mare
şi numeros — A.aou dTteipou xâi TiapTioAlou yeyovoToq. —
Păstrându-şi felul lor de viaţă, precum şi moravurile lor romane
- întocmai ca şi evreii din Egipt, în timpul faraonilor — s-au
înmulţit în credinţa ortodoxiei şi a sfântului botez, ca popor
creştin.
După ce au trecut mai bine de şaizeci de ani - continuă să
ne spună legenda Sfântului Dumitru — de când părinţii lor
fuseseră supuşi pustiirii barbarilor şi ajungând cea mai mare
parte dintre aceşti locuitori oameni liberi, ca un popor de sine
stătător — cbq i8iov eQvoq — chaganul avarilor le-a dat un prinţ
al lor propriu, cu numele de Kuber (principe bulgar). Acesta a
unit la un loc poporul roman de bejenari şi, în dorul după
căminurile lor de odinioară, s-au hotărât, împreună cu alte
neamuri, să plece în vechea lor ţară, de unde veniseră odinioară.
Dar, chaganul avarilor, prinzând de veste, s-a pus pe urma lor;
fiind însă biruit, s-a retras în ţinuturile de la miazănoapte, iar
Kuber, cu poporul său, a trecut Dunărea şi mergând înainte s-a
stabilit în câmpia Ceramisia - Kcpa)if|oioq Kăyinoq - din
Macedonia.
Faptul acesta, istorisit de legendă, s-a petrecut în jumătatea
a doua a veacului al Vll-lea şi este singura ştire istorică precisă,
privitoare la migraţiunea românilor, deşi autorul anonim al
legendei acesteia, cu reminiscenţe biblice, pune pe emigranţi ca,
după şaizeci de ani şi mai bine, să se întoarcă de Ia Nordul
Dunării, în regiunile de la Sudul acestui fluviu şi să se
stabilească în regiunile Macedoniei.
Evenimentul acesta, confirmat în parte şi de Porfîrogenitul,
coincide cu venirea slavo-bulgară în Sudul Dunării. Porfiro-
genitul însă, vorbindu-ne despre invazia slavilor şi avarilor, nu
ne spune încotro au apucat popoarele dislocate din locuinţele
lor. Legenda Sfântului Dumitru însă ne spune clar că romanii
din Peninsula Balcamcă — care acum erau români — au trecut la
stânga marelui fluviu, unde s-au amestecat cu bulgarii şi cu alte
popoare de acelaşi neam cu ei , iar după şaizeci de ani şi mai

bine s-au întors din nou în vechile lor locuinţe.
Prin această dislocare a românilor de la Sudul Dunării s-a
slăbit elementul romanic de aici şi s-a întărit elementul romanic
de la stânga marelui fluviu2.
Traducerea greşită a celor două pasaje din Acta S. Demetrii
- TCuv ôiTtcbv E^viKCov şi ETepcov E^viKGJV, prin alţi „păgâni”,
în loc de „alte popoare” - servindu-i drept premisă, a condus pe
istoricul Onciul şi la o altă concluzie greşită. Căci el socoteşte
1 în două capitole, întâlnim următoarele pasaje, rău interpretate de

traducători: ekeivou ouv ETtipiyevreq perâ BouXydpav Kai
Apdpcov Kal T6JV TiOinuv eQvikojv xal TtaSoîtoiriodvTCDV ăn
ălXv^'j xal Laou âTteipou xal JtapTcoXXou yeyovoTOi;..... iar în
capitolul următor; xâi ăvăaxazov XapPdvei xov Ttdvra 'Pcopaiov
Xaov pexâ xal Exepo)v eSvixcjv..... , adică din acel timp
amestecându-se cu bulgarii şi avarii şi cu celelalte populaţiuni şi
dând naştere între ei unei generaţii de copii şi prefăcându-se într-un
popor mare şi numeros... şi apoi, în capitolul următor, a luat întregul
popor bejenar, împreună cu alte neamuri. De traducătorul din
greceşte în latineşte al acestor două pasaje s-a spus: reliquisque
gentilibus fuit commixum, în primul pasaje, şi în al doilea pasaj
omnemque populum Romanum extorrem aliosque gentiles.
Dar vorba gentiles numai în sens impropriu însemnează păgân, cum
a tradus pe acest gentiles Dumitru Onciul, fără să aibă în vedere
textul grecesc EOvoţ şi cBvixoţ. Aci traducerea corectă ar fi trebuit
să fie de acelaşi ,,neam” sau de alte neamuri, iar nu „cu alţi păgâni’.
Aici, în ambele capitole este vorba de romanicii de la nordul
Dunării, iar nu de păgâni. Căci spune Onciul, Conv. Ut., XIX, p. 595:
amestecându-se cu bulgarii şi avarii şi cu ceilalţi păgâni, şi
înmulţindu-se prin copii, crescu un popor foarte extins şi mare... şi
mai jos: Acesta cunoscând dorinţa poporului după ţara părintească,
luă tot poporul roman expatriat, împreună cu alţi dintre păgâni şi
desfacându-se de chagan, pomi să iasă cu ei din ţară...
2 Tradiţia păstrată de cronicarii noştri privitoare la o admigraţiune de la
sud la nord pare a-şi avea originea în acest eveniment istoric. Cf.
Onciul. Conv. Ut., XIX, p. 600.
70 G. Popa-Lisseanu
că şi creştinismul de la Nordul Dunării s-ar fi introdus prin

localnicii emigraţi din Peninsula Balcanică.
Singura concluzie logică ce se poate trage este anume aceea
că la sfârşitul secolului al Vll-lea şi la începutul celui de al
Vni-lea o populaţie numeroasă, provocată de invazia slavilor şi
bulgarilor, a fost dislocată; o parte din această populaţie a plecat
să-şi găsească un refugiu spre Sud, iar alta a fost trecută spre
Nord, peste Dunăre. Şi faptul că peste o jumătate de secol şi mai
bine populaţia de la nordul Dunării a ajuns să fie un popor mare
şi numeros — âjteipou nai TcaţitioXlou — nu se poate explica
decât prin aceea că a fuzionat cu neamurile de la Nordul marelui
fluviu, cu slavii, cu bulgarii şi cu romanicii adică, cu români
găsiţi aci. Că unii se vor fi întors în Peninsula Balcanică, aceasta
este posibil; dar mulţi vor fi rămas în locurile poate mai sigure
din regiunea Carpaţilor.
Evenimentul acesta, relatat de legenda Sfântului Dumitru,
s-a petrecut înainte de venirea ungurilor şi el este o dovadă a
teoriei intermigraţiunii.
17. Arătările lui Theophanes
în afară de un şir întreg de cuvinte latine în graiul popular,

tt] naxpcpa (pcovr), cronicarul bizantin Theophanes, din veacul al
Vll-lea, ne dă şi unele informaţii de ordin istoric, privind
populaţiunile din stânga Dunării.
Astfel, ne spune acest cronicar: „împăratul Mauricius a dat
ordin fratelui său Petrus să treacă cu armata peste Dunăre1,
pentru ca să ia din tara slavinilor - pe care mai sus Theophy-
lactus îi numise geţi^ - alimente pentru iarnă, pe seama trupelor
sale, spre a nu fi silite aceste trupe să consume din proviziile
publice - Kai xăq xeipspivâq ccTtoxpocpdtq xoO Xaov ex xfjq xcov
ZxX.aPivcbv x“Pa? «puoacrSai, ottcoq pf] Stipoaiac; oixfioeiq
dvayxaoQ-q xol<; ’Pcopaioiq TcapaêaSai.
Cu această împrejurare, soldaţii s-au revoltat, nevoind să
treacă peste Dunăre şi urmarea acestei răzvrătiri a fost că îm
păratul Mauricius şi-a pierdut tronul, la anul 602, şi a venit la
domnie Phocas, alesul oştirii”.
Cine erau agricultorii de la Nordul Dunării care puteau să
procure hrană — xeipspivâţ dTtoxpocpdţ (annonam) — pentru
oastea împărătească? Bandele de sclavini care nu de mult
veniseră în Dacia, ori populaţiunile autohtone, sedentare, numite
mai târziu volochi de cronicarul rus Nestor?
Regiunile nord-danubiene formau şi în Evul Mediu un mare
grânar din care se alimentau, la nevoie, oştirile împărăteşti ce
cantonau în Peninsula Balcanică, iar populaţiunile ce cultivau
1 Theophanes, Chronogr., I, p. 286, ediţ. De Boor.

2 Theophylactus, Histor., VII, 2, p. 272, ediţ. Bonn.
72 G. Popa-Lisseanu
întinsele câmpii ale Daciei nu puteau fi hoardele de barbari ce

trăiau numai din jaf şi din prădăciuni. Altfel, nu se poate explica
nici apariţia, în veacul al Xll-lea şi al XlII-lea, când ies la iveală
primele documente, a unui număr atât de mare de români şi apoi
apariţia unui popor atât de numeros, mai numeros decât toţi
vecinii săi; bulgari, sârbi şi unguri.
Românii nu puteau să apară aşa deodată ca din senin, şi
nesemnalaţi de niciun izvor istoric din Evul Mediu, dacă n-ar fi
fost autohtoni concrescuţi oarecum cu teritoriul în care îi găsim
în urmă. Şi, cu toate acestea, scriitorul ungur L. Tamăs - Treml
susţine că niciun fapt istoric nu dă dovadă despre, existenţa
populaţiunilor romanice, la stânga Dunării, în această epocă1.
Nu putem trece sub tăcere nici următorul fapt ce ni-1
relatează cronicarul Theophanes; vorbindu-ne despre războaiele
bizantino-avare, autorul ne spune că generalul Priscus, după ce a
biruit pe chaganul avarilor, i-a luat 9000 de prizonieri, dintre
care 3000 de avari, 800 slavi, 3200 gepizi şi 2000 barbari. Cine
sunt aceşti barbari? C. Diculescu, care a discutat amănunţit
chestiunea acestor „barbari”2, ajunge la concluziunea că ei nu
puteau fi decât daci latinizaţi, adică români. Ca ţiiôPdpPapoi de
la nordul Dunării, ei formau acum o nouă naţio barbara.
1 L. Tamâs, Nouvelle Revue de Hongrie, a. 1939, p. 22.

2 C. Diculescu, Die Gepiden, p. 224. Cf. II. Gherghef Zur Geschich.
Siebenb. p. 22. Vezi şi mai sus p. 28 lingua barbara et scythica.
18. Arătările
cronicarului rus Nestor
Informaţiile ce ni le dă cronicarul rus Nestor, cu privire la

persistenţa românilor în Dacia, sunt de cea mai mare importanţă,
atât din cauza vechimii acestor informaţii, cât şi pentru că ele ne
sunt coroborate de spusele cronicarilor unguri. Şi la Nestor, ca şi
la cronicarul ungur Anonymus, nu este vorba numai despre o
populaţiune românească, ci de un popor român, desigur cu
organizaţie politică, ce va fi fost primitivă, dar totuşi aşa fel,
încât poporul românesc să poată purta războaie.
Faptele date la iveală de Nestor sunt cu atât mai surprin
zătoare, cu cât între cronicarul rus şi cronicarul ungur, ori
cronicarii unguri, nu se constată nicio relaţie. Nu se poate stabili
nicio legătură între unii şi între alţii, deşi ei ne povestesc despre
aceleaşi evenimente şi deşi arătările lor coincid.
Trecerea ungurilor pe la Kiev, în drumul lor spre Apus,
popoarele întâlnite în cale şi mai ales luptele ce au purtat
ungurii, la venirea lor, cu românii spre a cuceri ţara ocupată de
aceştia şi de slavi, sunt fapte care sunt istorisite la fel şi de
cronica rusească şi de cronicele ungureşti. Şi, fără îndoială, dacă
procesul de deznaţionalizare a slavilor ar fi fost cu totul terminat
în vechea Ungarie la sosirea maghiarilor, arătările analiştilor ar
fi fost mai precise şi nu ar fi lăsat ca uneori să se înţeleagă
numai că atunci când ele vorbesc de slavi este a se înţelege, în
acelaşi timp, şi poporul românesc.
Nestor ne vorbeşte în patru pasaje despre români, pe care el
74 G. Popa-Lisseanu
îi numeşte volochi. Mai importante sunt următoarele date pe

care le redăm în rezumat1:
Vorbind despre popoarele slave, cronicarul Nestor ne spune:
„Mulţi ani în urmă, slavii se stabiliră la Dunăre unde este
acum ţara ungurilor şi a bulgarilor... Iar când volochii atacară pe
slavii de la Dunăre şi se stabiliră între ei şi-i asupriră, aceşti
slavi plecară şi se stabiliră pe Vistula şi se numiră Ieşi”2.
Vorbind despre invazia bulgarilor, ugrilor.şi obrilor, zice:
„Pe când poporul slav trăia ia Dunăre, veniră din Scitia, anume
de la Chazari, popoarele numite bulgari şi se stabiliră la Dunăre
şi oprimară pe slavi. în urmă veniră ugrii cei albi şi luară în
stăpânire ţara slavă, după ce alungară pe volochi care mai
înainte ocupaseră ţara slavă”3.
Vorbind despre războaiele lui Oleg cu popoarele vecine ne
spune:
„în anul 6406 (898 d. Chr.), ungurii trecură pe la Kiev,
peste muntele care şi astăzi se numeşte Ugorskoje şi au ajuns la
Nipru şi-şi întinseră corturile, căci ei erau nomazi, cum sunt şi
polovcii. Venind din răsărit, ei mergeau în grabă prin munţii cei
înalţi, care se cheamă ungureşti şi începură să se lupte cu
volochii şi cu slavii ce locuiau acolo. Căci mai înainte vreme
locuiau acolo slavii, iar volochii supuseră ţara slavilor. în urmă
însă ungurii goniră pe volochi şi luară în stăpânire această ţară şi
se aşezară cu slavii împreună, pe care îi supuseră, şi de atunci
ţara se cheamă Ungaria”4.
Iată părerea marelui istoric Schldzer, privitoare la volochi:
1 Deşi, după unii istorici români - între care N. lorga - pasajele

privitoare la valachi, atât cele din codicele Laurentin, din 1377, cât şi
cele din codicele Hypatic, câţiva ani mai în urmă, ar fi interpolate
ulterior, totuşi, fiindcă scriitorii străini nu le contestă autenticitatea şi
le reproduc în ediţiile lor, le-am reprodus şi analizat şi noi, în ediţia
noastră din F. H. Dacorom., VII.
2 Nestor, Povest vremennych let, III.
3 Nestor, Ibidem. VIII.
4 Nestor, Ibidem. XIX.
„Aceşti volochi nu sunt nici romani1, nici bulgari, nici wălsche, ci

vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor,
dacilor şi geţilor care, şi acum, îşi au hmba lor proprie şi, cu toate
asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria
în număr de milioane. Să admitem, - continuă Schlozer - că sub
acest nume nu se vorbeşte nicăieri de ei în istorie, înainte de veacul
al Xl-lea. Ei însă au locuit într-un colţ de lume care, după ce
împăratul Aurelian şi-a retras din Dacia pe toţi coloniştii romani şi
a părăsit lumea de la Nordul Dunării, a rămas, în decurs de mai
multe secole, o terra incognita. Ca să fi pierit cu totul de atunci
acele naţiuni de pe suprafaţa pământului este a priori cu totul
neprobabil. Vor fi fost, timp îndelungat, apăsaţi de goţi şi apoi de
huni şi de alţii, de toţi însă s-au liberat. Ce s-a petrecut după aceea
în marea lor ţară primitivă, între secolul al V-lea şi al DC-lea, despre
aceasta istoria nu ştie decât puţin sau nimic”2...
Aceste pasaje ale cronicei lui Nestor au dat ocazie la diferite
interpretări; dar, oricare ar fi aceste interpretări, de nediscutat
rămâne arătarea că ungurii, la sosirea lor, au avut de purtat, spre
a-şi asigura stăpânirea, lupte cu românii pe care i-au găsit în
teritoriile ce le-au cucerit în urmă.
Principate valahe se întâlnesc, în tradiţia analitică, nu numai
în fosta Ungarie, dar şi în regiunile nordice ale ţării noastre, în
Galiţia şi până la Bugul superior. Şi întrucât vlahii s-au numit de
ruşi întotdeauna volochi, socotim că nu trebuie pusă la îndoială
naţionalitatea acelor populaţii valahe care se întâlnesc la Nordul
Carpaţilor şi nici naţionalitatea volochovenilor. Originea însă a
numelui volocholov, de la voloch, a dovedit-o mai întâi E.
Kaluzniacki prin documente, în care localitatea Bolechov din
Galiţia este numită Villa Valachorum dicta.
O ţară a bolochovenilor, zemlia bolochovskaja, se găseşte
menţionată în Podolia, încă din anul 1150, iar în izvoarele
bizantine se vorbeşte despre bolochoveni pe la anul 1164. Şi
1 Unii istorici au crezut că aici ar fi vorba despre francii lui Carol cel
Mare, părere dovedită în urmă a fi neîntemeiată.
2 Schlozer, Russische Annalen, III, p. 145.
76 G. Popa-Lisseanu
întrucât aceşti bolochoveni erau conduşi de cneji, pe care îi

întâlnim mai ales în Ungaria, se crede că ei au venit la Nord din
părţile ungureşti1.
Volochii ce se găsesc în anul 1070 ca făcând parte din ar
mata lui Iziaslav, principele Kievului, amintit după Dlugosz de
Cantemir, nu credem că vor fi fost nişte simpli ciobani care îşi
căutau noi locuri de aşezare prin Galiţia sau nişte mercenari ce-
şi căutau angajamente în armatele principilor vecini2.
în cronica lui Nestor însă întâlnim o dată foarte importantă în
ce priveşte familia asaneştilor, întemeietorii imperiului româno-
bulgar, din veacul al Xll-lea. Numele de Osen sau Asen îl întâlnim
de două ori în cronică; el e nume de principe cuman.
între vlahi3 şi între cumani, născându-se o comunitate de
interese, în timpul celor peste o sută cincizeci de ani de convieţuire
în acelaşi teritoriu, se vor fi născut, fără îndoială, şi legături
familiare între conducătorii celor două naţiuni şi mai ales după
încreştinarea cumanilor - pentru biserica de rit catolic ei au fost
atraşi numai în preajma marii invazii tătăreşti din 1241 - şi astfel
atât numele de Basarab, cât şi cel de Asan au putut fi împrumutate
de la cumani cu care volochii lui Nestor au trăit în simbioză.
Constatăm, deci, că studiul cronicei lui Nestor şi a celorlalţi
cronicari din Evul Mediu dau o dezminţire categorică tuturor
acelor care susţin că naţionalitatea română s-ar fi închegat peste
Dunăre - deşi Dunărea ca şi Carpaţu n-au constituit niciodată hotar
de ţară - şi că de acolo în urmă poporul românesc s-ar fi răspândit
în regiunile carpatine.
1 Cf. D. Onciul, Originea Principatelor, p. 287.

2 D. Cantemir, Hronicul, p. 385, ed. Tocilescu. Cf. şi Th. Holban,
Arhiva, a 1930, p. 134.
Asupra originii numelui de vlah, vezi F. H. Dacorom., VII, p. 22.
19. Românii de la sudul Dunării
în izvoarele bizantine
Cu mult înainte de a fi amintiţi în izvoarele istorice românii

de la Nordul Dunării, sunt amintiţi în aceste izvoare românii de
la Sudul acestui fluviu. Şi, românii sunt pomeniţi sub numele de
vlah, cu însemnarea de păstor, în Peninsula Balcanică şi în
Carpaţii nordici, şi sub numirea de „rumân”, cu însemnarea de
agricultor în stare de şerbie, în celelalte regiuni de la Nordul
Dunării. Numirea de vlah, păstor, ca şi cea de rumân, şerb, le-a
fost dată, mai întâi, de slavi care îi supuseseră economiceşte şi
poHticeşte.
Cea dintâi amintire a numelui de vlah o întâlnim în cuvântul
Blachemae, citat în cronici, ca fiind un însemnat cartier din
Constantinopol1, unde se găsea o prea vestită biserică, închinată
în cinstea Maicii Domnului şi în care se găsea o mantie
făcătoare de minuni a prea Sfintei Fecioare.
După istoricul Genesios, contemporan cu Porphyrogenitus
şi care făcea parte din istoricii de la curtea acestui împărat,
numirea de Blachemae, sau mai bine Vlachemae, ar proveni de
la Blachemos, un duce scit, omorât la Constantinopol, iar
Blachemos ar fi un nume compus din B>.dx şi epvo^, vlăstar.
Cuvântul Blachemos ar însemna, deci, vlăstar sau fiu de vlah,
iar Vlachemae ar fi o colonie a populaţiunii româneşti, de lângă
1 Genesios, Regum lib., IV, p. 85 ed. BXaxepviţ âno xivoq âpxHYoC

Lxu9ou BXaxepvou dvaipeQăvroq ’exeloe Tcecptipiorai.
78 G. Popa-Lisseanu
Constantinopol, venite dinspre sciţi, de la Nordul Dunării,

înainte de mijlocul veacului al V-lea1.
Amintirea aceloraşi vlachi ne-a păstrat-o şi Procopius2, care
ne spune că la anul 536 împăratul Justinian a făcut un castel în
Asia la poalele muntelui Sinai, împotriva barbarilor saraceni.
Aci împăratul ar fi adus, după legenda ce s-a născut în urmă, o
sută de sclavi ai Romei, împreună cu soţiile şi copiii lor. Pentru
aceştia a zidit lângă mănăstire case, în care să poată locui şi să
fie de strajă pentru mănăstire şi pentru călugări. Formându-se în
colonie aparte, fără amestec cu alte naţii, aceşti fii ai creştinilor
păstrau amintirea venirii lor din ţara numită Llah3.
Ca popor, vlahii ne sunt amintiţi mai întâi, la a. 617-619 de
Cedrenus care ne vorbeşte de vlachorichini - BXaxopp%Iuoi, -
adică de vlachii de lângă râul Richios. Ei pornesc cu război,
împreună cu slavii, împotriva Salonicului, numit de aromâni
Saruna. Mai târziu, sub conducerea lui Cuber, chaganul avarilor,
aceiaşi vlachorichini iau parte din nou la un atac împotriva
aceleaşi bogate cetăţi. Tot ei, în unire cu alte neamuri de pe
ambele maluri ale Dunării, se întâlnesc în secolul al VlII-lea
luând parte în luptele dintre iconoclaşti şi iconoduli4.
Acelaşi Cedrenus ne vorbeşte şi despre uciderea lui David
spre sfârşitul veacului al X-lea între Castoria şi Prespa, lângă
Stejarii cei Frumoşi, de nişte vlahi drumeţi - napă tivcdv
BWtxcov oSiTcbv - iar, câţiva ani în urmă, un autor necunoscut ne
vorbeşte despre vlachii din Elada.
1 Cf. II. Gherghel, Câteva contribuţiuni la cuprinsul noţiunii cuvân

tului „vlah" în Conv. Ut., LII, a. 1920.
2 Procopius, De aedificiis, V, 8.
Marcu Beza, Urme româneşti în Răsăritul ortodox, p. 4. Asupra
numelui de Llah vezi şi G. Brătianu, Cercetări istorice, I, p. 369.
Vezi şi mai sus, p. 35, că llah este identic cu vlach rezultă şi din
Rubrouq, Itinerarium în Recueil de voyage, p. 275: Et iuxta Piscatir
sunt lilac, quod idem est quod Blac, sed B nesciunt Tartari sonare.
4 Aur. Sacerdoţeanu, Vlachii din Calcidica, p. 6-9. Vezi şi Consi
deraţii asupra Ist. rom. în evul-mediu, p. 231.
începând cu veacul al Xl-lea, ştirile ce le avem despre vla-

chii din Sudul Dunării sunt din ce în ce mai numeroase şi
aproape toţi scriitorii care ne vorbesc despre acest popor, ni-1
prezintă, în frunte cu Kekaumenos, ca venind de la Dunăre1.
1 Aur. Sacerdoţeanu, în Consideraţii asupra istoriei românilor în Evid-

Mediu, p. 245 sq. ne dă o întreagă serie de amănunte asupra vlachilor
din sudul Dunării.
20. Arătările scriitoarei
Anna Comnena
împărăteasca scriitoare Anna Comnena, descriind în

Alexiada evenimentele întâmplate în timpul domniei părintelui
ei, Alexis Comnenul, numeşte pe români - nu ştim în stil
propriu sau figurat - nomazi, o caracteristică ce li s-a menţinut
în urmă românilor şi de istoricii moderni, începând cu
Thunmann, din secolul al XVIII-lea.
în acelaşi pasaj din Alexiada ni se dau două informaţii: una
despre nomadismul românilor şi alta despre limba vulgară,
despre graiul localnic al locuitorilor. Căci iată ce ne spune
scriitoarea:
împăratul a trimis îndată pe Cesarul Melissenus să cuprindă
regiunea Haemului (Balcanilor) şi să strângă cât va putea mai
mulţi soldaţi, nu dintre bătrâni, pe care îi orânduise să stea de
paza cetăţilor, ci să adune tineri recruţi atât dintre bulgari cât şi
dintre aceia ce-şi duc viaţa de nomad (graiul popular îi numeşte
pe aceştia vlachi) şi pe alţii din alte părţi veniţi din toate
ţinuturile, călări şi pedeştri — cOJdx Kaxă pspoţ veoAixxouq
xaToX^cov, OTtoooi xe £X BouX,Ydpcc)v Kal OTtoaoi xov vopd5a
(3iov tiXovTo (BXdxouq xouxouţ r) xoivf) xaA^îv oD5e
SidXexxoţ), xal xouţ ăAAoQev dTcaoojv xtnpcov epôpevouţ
biniaq xe xal netôvc,
Aceeaşi scriitoare ne arată, sub anul 1096, pe un oarecare
Budilă, bărbat ales, din neamul vlachilor, care a dat de veste, în
Anna Comnena, Alexiadis, lib., I, p. 395, ed. Bonn. Cf. şi Aur.

Sacerdoţeanu, Op. cit., p. 238.
timpul nopţii, împăratului Alexis ce se găsea la Anchialos, că au

trecut Dunărea cumanii - ei stăpâneau pe vremea aceasta în
Muntenia —: vuKxog 6e KaxoXapovTog nou8îAou xtvog
exKpLxou xă)v BXotxcov xal xfjv xcov Kopdvcjv 6tâ xoO
AavouPecog Siajtepaicomv âTiaYYeî^civxog; pe cumani însă
i-au învăţat vlachii să treacă prin cheile clisurilor: xgjv yoOv
Kopdvcov Ttapd xcov BXdxcov xdg 8tâ xcov KAeiaoupajv
dxpojtoug pepaSrjxoxcov1—
Aceşti cumani care, precum ştim, trăiseră peste o sută
cincizeci de ani în simbioză cu românii, şi sub numele cărora
treceau de multe ori şi românii, au învăţat de la compatrioţii lor
români toate obiceiurile şi toate deprinderile lor de luptă.
De o însemnătate cu totul deosebită este şi următorul pasaj
din opera istorică a scriitoarei Anna Comnena:
Vorbindu-ne despre Tzelgu2, comandantul suprem al arma
tei sciţilor, care, cu optzeci de mii de sciţi şi sauromaţi şi cu un
număr nu mic de daci - xal ănd xoO Aaxixou oxpaxeupaxoq
oux oîiyouq - al căror conducător era Solomon, a trecut
Dunărea, ne spune, „a ajuns până la cetatea Chariopolis pe care a
început să o pustiască”.
Cine puteau fi aceşti daci, deosebiţi şi de sauromaţi şi de sciţi?
Dacă, politiceşte, ar putea fi vorba, după cum o observă şi C.
Brătescu3, de ungurii conduşi de regele lor Solomon ce se găsea pe
acea vreme în război cu fratele său Geiza, etniceşte, însă, aceşti
daci nu puteau fi decât românii de la Nordul Dunării şi din Carpaţi.
Constatarea, în atâtea rânduri, a dacilor de la nordul
Dunării, în Alexiada acestei scriitoare, a făcut pe Ed. Sayous să
conchidă că, la descălecarea sa în teritoriul Ungariei, Arpad a
găsit aci o populaţiune în mare parte de limbă latină .
1 Anna Comnena, Alexiadis lib., Cf. Aur. Sacerdoţeanu, ibidem., p. 239.

2 Anna Comnena, Alexiadis lib., VII, I, p. 227 ed. Reifferscheid.
3 C. Brătescu, Dobrogea în secolul al Xll-lea, p. 12.
4 Ed. Sayous, Histoire generale des Hongrois, III, cf. A. A. Mureşanu, O
nouă contribuţie, p. 53.
21. Arătările lui Cinnamus
Scriitorul Cinnamus, din secolul la Xll-lea, vorbind despre

expediţia de război a împăratului Manuel Comnenul împotriva
ungurilor, pe care el îi numeşte huni, ne dă unele informaţii care
ne sunt o dovadă despre existenţa românilor la Nordul Dunării.
Faptele s-au petrecut în anul 1161.
Iată un rezumat din pasajul lui Cinnamus:
împăratul, spre a înşela pe unguri, a dat ordin generalului
său Alexe, care îi era ginere, şi pe care îl făcuse protostrator, să
se ducă cii armatele la Dunăre, simulând un atac împotriva
ungurilor. în acelaşi timp, trimise pe Leon Vataţe cu o armată şi
mai mare şi mai ales cu o mare mulţime de valachi, de care se
spune că ar fi fost odinioară coloni din Italia — xal BAri:xff)v
TcoXuv opiAov, OL Tcbv ItaXiaţ ăîrovxoi 7iâX,ai eîvai
A.eyovxai...— ca să facă dinspre Marea Neagră o invazie în
Ungaria, pe unde nimenea n-a mai atacat până atunci pe unguri.
Deci, Alexe şi restul armatei romane, ajungând la Dunăre, a
băgat groaza în unguri, ca şi când ar fi voit să treacă îndată peste
fluviu. Iar Vataţe, făcând o invazie din locurile din care am
spus, a pustiit totul în calea sa, făcând un mare măcel de oameni
şi robind nu puţini prizonieri; pe lângă aceasta, a luat turme de
oi şi de cai şi alte animale cu care se întoarse la împărat.
Acesta, vrând să dea ungurilor şi a treia lovitură, trimise o
nouă oştire, dând ordin să-i atace mai dinspre Nord, din direcţia
taurosciţilor. în fruntea acestei oştiri erau Andronicus Lampadas
şi Nicefor Petralipha şi alţii, iar conducerea o avea loan Ducas.
Aceştia năvăliră numaidecât prin regiuni neumblate şi prin
ţinuturi lipsite de oameni. întrând în Ungaria, ajung în sate dese
şi după ce făcură o mare pradă, omorând şi robind pe oameni, au

plecat ridicând o cruce pe care puseră următoarea inscripţie:
Aici, cândva, numeroasele neamuri de pannoni

Le-a nimicit Marte şi puternica trupă de ausoni.
Pe când puterea o avea la Roma divul Manuel
Gloria strălucită a augustei familii a Comnenilor.
Din acest pasaj al lui Cinnamus rezultă că bizantinii, pe care

autorul îi numeşte romani, au atacat pe unguri cu trei armate; un
atac simulat la Dunăre şi Sava, un altul la Nord, dinspre
taurosciti şi al treilea de la Marea Neagră, prin trecătoarea
Oituzului.
In armata ce a pornit de la Marea Neagră se găseau şi un
număr însemnat de vlachi, care se spune că ar fi o colonie din
Italia. Aceşti vlachi, după toate probabilităţile, erau recrutaţi din
ţinuturile prin care treceau trupele bizantine şi despre care
autorul afla acum că sunt de origine romană, din Italia. Altfel el
n-ar fi avut niciun motiv să-i numească în special şi să insiste
asupra originii lor. Iar dacă ei ar fi fost vlachi din Peninsula
Balcanică, iar nu din regiunile de la Nordul Dunării, ar fi fost
amintiţi numai în armata lui Vataţe, iar nu şi în celelalte doua
armate, în cea de la Dunăre şi Sava şi în cea care lupta de la
Nord, din Galiţia1.
1 Cinnamus, Epitome, ediţ. Bonn, p. 260. Bibliografia chestiunii în

Sacerdoţeanu, Op. cit., p. 241.
22. Bordonii-brodnicii
în cronica lui Nicetas
La anul 1185, din cauza birurilor prea mari pe care le-a pus
împăratul Isaac Angel pe poporul de jos şi în special pe românii
din munţi Balcani, pentru ca el să facă faţă enormelor cheltuieli
ce avea la nunta sa cu fiica regelui Bela al IlI-lea al Ungariei,
doi fraţi. Petru şi Asan, pornesc în solie la împărat, la Constanti-
nopol, ca să protesteze împotriva impunerilor ce-i loveau atât de
grem
împăratul nu numai că n-a dat ascultare soliei, dar a primit-o
cu palme.
Atunci Petru şi Asan, întorcându-se acasă, încearcă şi
izbutesc să provoace o răscoală printre români şi bulgari. în
acelaşi timp Asan este proclamat ca rege.
Uniţi cu bulgarii, românii poartă mai multe lupte cu
bizantinii. într-una din aceste lupte, fiind biruiţi. Petru şi Asan
se văd nevoiţi să treacă Dunărea, pentru ca să ceară ajutor de la
popoarele care, pe acea vreme, stăpâneau teritoriile de la Nordul
Dunării.
Cu sprijinul primit de peste Dunăre, Asaneştii înving la anul
1190 armatele bizantine, le pun pe fugă şi le pricinuiesc un
adevărat dezastru.
Scriitorii bizantini care ne vorbesc despre aceste evenimente
ne spun că alături de cumani au venit în ajutorul vlachilor şi
bulgarilor de la sudul Dunării şi vlachii din Nordul acestui
fluviu . Scriitorul Nicetas Choniates Acominatus, într-un pasaj
Nicetas Choniates, Hist., ed. Bonn, p. 663: EnuOai pcTâ polpa;

BAdxwv Tov “laxpov buxpâvTcq.
reprodus de noi în original1, ne arată că alături de cumani se

găseau şi brodnicii (bordoni), adăugând că aceştia sunt o ramură
a taurosciţilor, că sunt viteji şi dispreţuitori de moarte2.
Şi este de remarcat că atunci când Nicetas ne vorbeşte
despre bordoni, alăturea de cumani, nu ne pomeneşte nici un
cuvânt despre vlachii de la Nordul Dunării; aceasta ar putea să
ne servească drept dovadă că, în mintea sa, identificarea între
vlachi şi bordoni era un lucru de la sine înţeles; în acelaşi timp,
mai rezultă şi faptul indiscutabil că bordonii nu sunt cumani, dar
că locuiau în vecinătatea lor, la stânga Dunării, într-o regiune pe
care el nu o determină.
Informaţia lui Nicetas asupra românilor-brodnici (bordoni)
ne este coroborată de izvoarele ruseşti şi de cele ungureşti3.
1 F. H. Dacom., XI, p. 41.

2 Aur. Sacerdoţeanu, Rev. ist., XXIV, p. 198, şi llie Minea, într-o con
ferinţă ţinută la Liga Culturală, nu cred că se poate face o apropiere
între bordoni (brodoni) şi brodnici.
3 Vezi, G. Popa-Lisseanu, Românii în izv. istor. medievale, p. 148.
23. Arătările
lui Nicetas Choniates
Despre vlachii din Peninsula Balcanică, cunoscuţi cu trei

secole înaintea vlachilor din stânga Dunării, informaţiile ce ne
dă Nicetas Choniates, scriitor bizantin din secolul al Xll-lea şi al
Xni-lea, sunt numeroase. Asupra vlachilor de la Nordul Dunării
însă informaţia ce ne dă acest cronicar este de o importanţă
deosebită. Căci, el ne spune că Andronicus Comnenus, fiind
prins, fiindcă uneltise o răscoală împotriva nepotului său,
împăratul Manuel Comnen, a fost aruncat în închisoare (a.
1167). Scăpând de aci, a voit să fugă în Galiţia. Dar, după ce,
ajungând aci, s-a crezut în siguranţă, a fost prins de nişte vlachi,
care aflaseră despre el şi a fost dus înapoi la împărat. Şi pentru a
doua oară, păcălind sentinelele, scapă şi se refugiază în Galiţia1
— Kal Xapcbv ia âcpoSia xal rjyefiovcov 65ou euTiopiţaaţ tt]v
ei; raXvztâv inopeueto. AXX’ ore rov Seipaiveiv ânelxsv
AvbpoviKoq cbg fj6ri răq %8Îpaţ rârv Sicokovtcov laScov xal
Tcov rfjţ raXiT^tiq optcov XaPopevoq, npdq fjv cbq eiq acoôv
xpTjcnpuyeTov GjpprjTO, xoxe ^Tipemcov epnuirei raîq âpxvcn.
ovXXrjcpQelq yăp napă BXAycov oîg f) (pf|pT| ttjv aurou
(pSaoaaa 9nyr)v ucpTiyrjaaio iq touTiioa) npdq PacnXca năXiv
dTtrţyeTO... o 5e TrailipTronţ yevâpevoq 5i'ăXXi]q elq faXirâv
CPXETO.
Adică. Andronicus, luând de la el (Pupace) merinde şi
călăuze de drum, plecă în Galiria. Dar, tocmai când începuse să
' Nicetas Choniates, De Manuele Comneno, IV, p. 171, ed. Bonn.

prindă curaj, crezând că scăpase de mâna urmăritorilor săi şi

tocmai ajunsese la hotarele Galiţiei, la care tindea ca la un azil
de scăpare, tocmai atunci a căzut în laţurile vânătorilor, pentru
că nişte vlachi, la care ajunsese vestea despre fuga lui, au pus
mâna pe dânsul şi s-au apucat să-l ducă înapoi la împărat.
In acest pasaj al lui Nicetas nu poate fi vorba, după cum a
observat-o de mult şi Xenopol, de oraşul Galaţi, ci de hotarele
ţării Galiţiei — Tcbv xfjg roXtT^ri^ opicov — ţară ce, pe acele
vremuri, se vede că se întindea mult mai spre miazăzi.
In acelaşi timp, din arătările cronicarului Nicetas rezultă că
raporturile dintre vlachii de la Nordul Dunării şi împăratul din
Bizanţ au trebuit să fie raporturi bune, întrucât aceşti vlachi au
căutat să îndatoreze pe împărat, dându-i în mână pe răzvrătitul
lui unchi.
&
24. Brodnicii-români
în izvoarele medievale
în afară de numirea generală de român, pronunţat rumân,
cum s-a chemat întotdeauna pe sine românii şi în afară de
numirea de vlah, dată de străini, noi am mai purtat şi numiri
speciale date mai ales după apele în jurul cărora am trăit: olteni,
moldoveni, timoceni, buzoieni, mureşeni şi maramureşeni, pru-
teni, etc.
între aceste numiri a fost şi cea de brodnici, numire ce o
întâlnim pentru întâiaşi dată la anul 1147, iar pentru ultima oră
la anul 1359, deci într-un răstimp destul de apreciabil, de 212
ani.
Numele brodnicilor îl găsim în cronicile ruseşti, în izvoarele
bizantine, în acestea sub forma de bordoni, şi în diplomele
regilor unguri şi în bulele papale.
a) Brodnicii, după cronicile ruseşti, iau parte, alături de
cumani, în luptele împotriva viaticilor la anul 1147, împotriva
lui Jaroslav din SusdaU, la anul 1216, şi împotriva lui Mstislav,
la anul 1223, cu care împrejurare voievodul lor Ploscânea,
alături de tătari, călcându-şi jurământul, a făcut ca, lângă Calea,
ruşii să fie biruiţi1.
b) Brodnicii, sub numirea de bordoni, sunt amintiţi de
scriitorul bizantin Nicetas Choniates Acominatus, ca luând
parte, alături de cumani, în luptele româno-bulgarilor împotriva
imperiului constantinopolitan, din anul 1190. Că aceşti bordoni,
despre care ni se spune că sunt o ramură a taurosciţilor, locuiau
la Nordul Dunării, despre aceasta nu încape nicio îndoială2.
F. H. Dacorom., XI p. 3 sq.
F. H. Dacorom., XI, p. 5. Vezi şi pagina 58 de mai sus.
c) Brodnicii ne sunt amintiţi, în izvoarele ungureşti, atât în

diplomele regale, cât şi în bulele papale, cu începere de la anul
1222 şi până la anul 1359. Numele lor este identic cu cel al
românilor1.
Numele de brodnic este, după părerea noastră, traducerea în
limba slavă a numelui de prutean, locuitor al regiunii de lângă
Prut. Această numire de prutean pe care o întâlnim în cronici şi
în documente, găsindu-se, în întrebuinţarea sa, în luptă de
întrecere cu numirea de moldovean, sub care nume odinioară
erau cunoscuţi numai locuitorii de lângă râul Moldova, a fost
biruită şi ea a cedat locul. Astfel, s-au numit, cu trecerea vremii,
moldoveni nu numai locuitorii din valea Moldovei, ci şi cei din
valea Şiretului, din valea Prutului şi din alte văi. Şi s-ar putea ca
înlăturarea cuvântului prutean să se fi datorat tocmai faptului că
s-a generalizat întrebuinţarea cuvântului tradus în limba
slavonă: brodnic.
Românii pruteni, în traducere slavă brodnici, se întâlnesc pe
întreg teritoriul locuit de poporul nostru şi în special în
Moldova, patria lor de origine. Deci, îi găsim, în acelaşi timp,
după cum o constată documentele, şi în Muntenia şi în Ardeal .
Ei sunt o dovadă despre autohtonia noastră la Nordul
Dunării; iar părerea acelora care susţin că numele de brodnic ar
fi numele unei profesiuni ni se pare lipsită de orişice temei.
1 F. H. Dacoromân., XI p. 6 sq.
2 Vezi amănunte în F. H. Dacoromân., XI.
25. Arătările lui Thomas Tuscus
Vorbind despre expediţia de război a împăratului Conrad al

ni-lea, împotriva turcilor, în cruciada ce acesta a făcut în anul
1140, d. Chr., Thomas Tuscus ne spune:
Tempore Urbani secundi romani pontificis, procurante Petro
heremita, nepote episcopi Meldensis, magna cruce signatorum
multitudo de Provincia, Francia, Lotoringia atque Alamania per
Ungariam, Blachiam1, Pannoniam et per mare venit Constan-
tinopolim, ubi Alexius imperabat et habito consilio per terram
iter aggressi per Turchiam cum Turchis multis preliis habitis
tandem Antiochiam venerunt eamque recuperaverunt et multas
alias civitates2.
Trupele pornite din Provence, din Franţa, Lotaringia şi
Germania au trecut spre Constantinopol prin Ungaria prin
Blachia şi Pannonia.
Ce este această Blachia?
Dacă scriitorul ţine seama de poziţia geografică a ţărilor
prin care s-au scurs trupele, atunci suntem înclinaţi să credem că
aci este vorba de vlachii care se găseau în regiunea numită
Pascua Romanorum, din Nordul Pannoniei; dacă însă enume
rarea ţărilor se face fără considerare la poziţia ţărilor, atunci prin
1 Despre o Blachina ne vorbeşte şi poetul Gottfried din Viterbo, din

secolul ai XlTlea. Dacă această Blachina — sub formă adjectivală de
la Blachia — este Blachia de la Sudul Dunării sau ţara locuită de
vlachii de la Nordul Dunării, ori chiar Vlachia identificată cu Pascua
Romanorum din Pannonia, versurile clericului din Viterbium nu ne
dau nici o lămurire. Cf. F. H. Dacorom., III, p. 7.
2 Mon. Germ. Hist., SS., p. 503, Gesta Imperatorum et Pontificum.
Blachia înţelegem sau regiunea dintre Carpaţi şi Dunăre sau

poate numai regiunea vlachilor din Sudul Dunării.
întrucât însă Thomas Tuscus este considerat ca un scriitor
scrupulos, suntem înclinaţi să credem că aci este vorba de
regiunea de la Nordul Pannoniei, unde, pe acea vreme, mai
existau aşa-numitele ,,Pascua Romanorum”. De altfel, indicaţia
cronicarilor că ,,et modo romani pascuntur de bonis Unganae ,
este interpretată de unii istorici unguri, ca raportându-se la
trecerea trupelor germane prin teritoriul Pannoniei.
Acelaşi călugăr Thomas Tuscus ne dă o inforniaţie şi pri
vitoare la existenţa românilor din stânga Dunării. In lupta sa
împotriva regelui Ungariei, regele Boemiei Ottocar al Il-lea se
bizuia, în anul 1277, pe sprijinul rutenilor. Aceştia însă, tocmai
când erau să pornească în Boemia, au fost atacaţi de românii ce
veneau în ajutorul ungurilor şi astfel rutenii nu şi-au putut ţine
făgăduiala dată regelui Boemiei - temptat cum multis nobUibus
Alamanie machinari rebellionem, Brutenos et infideles sibi in
adiutorium vocat, sed Deo disponente Brutenis et Blacis inter se
discordantibus suo rex Boemie proposito defraudatur .
Aceşti bruteni, puşi alături de „infideles”, adică de neca
tolici, apoi alături de blaci, probabil erau prutenii brodnici, iar
nu rutenii cum îi socotea Aur. Sacerdoţeanu . N. lorga e de
părere că aceşti bruteni nu pot fi rutenii din Galiţia, ci mai mult
brodnicii moldoveni3.
1 Mon. Germ. Hist., XXII, p. 525. Cf. F. H. Dacoromân., XI. p. 31.
2 Aur. Sacerdoţeanu, fn jurul unei lupte a românilor cu rutenii, in anul
1277, în Archivele Olteniei, XIV, p. 285.
3 N. lorga. Istorici românilor, III, p. 150.
26. Arătările cronicilor ungureşti
Provinciile romane de la Dunărea de Jos, pe ale cărei

ambele maluri s-a dezvoltat viaţa românească, au fost cotropite
- în afară de neamurile germanice ale goţilor şi gepizilor care
le-au stăpânit mai ales ca federaţi şi în afară de slavi - de
popoare în special de rasă turanică. Intre aceste popoare tura
nice, începând cu hunii şi cu avarii care tot timpul cât au stat
prin regiunile noastre au trăit numai din jaf şi din prădăciuni,
trei popoare mai ales au avut o influenţă hotărâtoare asupra
destinelor neamului nostru: bulgarii, ungurii şi turcii.
Bulgarii, făcându-şi apariţia dinspre răsărit, în anul 679,
s-au îndreptat, ca toţi ceilalţi barbari, spre inima Imperiului
Roman de Răsărit şi, cucerind ţinuturile din sudul Balcanilor,
până în Macedonia, Epir şi Tesalia, au întemeiat un imperiu care
a durat până la anul 1018, timp de aproape trei secole şi
Jumătate şi şi-au întins hegemonia şi la stânga Dunării, în Dacia
ce fusese liberată de avari.
Slavizându-se în contactul cu slovenii pe care i-au supus şi
care se aşezaseră la Sudul Dunării la începutul veacului al VII-
lea, bulgmi s-au contopit cu ei şi au avut o covârşitoare
influenţă asupra neamului românesc ce se găsea peste tot locul
în Peninsula Balcanică, atât politiceşte cât şi prin biserică.
Ungurii, la rândul lor, apar dinspre miazănoapte tocmai
când bulgarii, după înfrângerea avarilor de Carol cel Mare la a.
796, în culmea puterii lor, sub ţarul Simion (893-927) îşi
întinseseră supremaţia lor la Nordul Dunării. Noii năvălitori,
după ce au biruit pe slavii şi pe romanicii din Pannonia, şi-au
întins stăpânirea lor până la Dunărea de Jos şi, sub egida
bisericii catolice au influenţat pe viitor destinul poporului

românesc din Carpaţi.
Iar, prin înfiinţarea la anul 1186 a noului stat al asaneştilor,
stat poliglot, cu capitala Tâmova, având la început ca element
preponderent pe români, iar, în urmă, preponderenţa trecând
asupra bulgarilor, a fost influenţată formarea voievodatelor Ţării
Româneşti, în dependenţă de Ungaria, dar cu organizaţie bi-
zantino-bulgară, ca stat şi biserică.
Influenţa ungurească a fost în curând înlocuită de influenţa
turcească. Wn apariţia turcilor, dinspre miazăzi, care, după ce
au supus întreaga Peninsulă Balcanică au desfiinţat în lupta de la
Mohaci (1526) regatul ungar, destinele viitoare ale neamului
românesc au fost determinate de influenţa politică covârşitoare a
turcilor. ~ ^ a
Revenind la unguri, aceştia, stabilindu-se, după cateva de
cenii de vagabondaj, în Europa Centrală, izvoarele istorice
medievale sunt fireşte mai bogate în informaţii asupra lor din
cauza prădăciunilor, decât sunt ele în privinţa celorlalţi barbari
de dinaintea lor. Dar, după cum umaniştii de mai târziu au
căutat să exagereze şi chiar să denatureze firea sălbatică a hu
nilor şi a celorlalţi barbari, tot astfel şi ungurii ne sunt prezeritaţi
de izvoarele istorice ca fiind de o cruzime excepţională şi
unanim recunoscută. Căci iată ce ne spune cronica lui Regino
sub anul 889:
„Neam feroce şi mai crud ca orice fiară... Ei trăiesc nu ca
oamenii ci ca fiarele: se hrănesc cu cărnuri crude, beau sânge şi
inima oamenilor prinşi în războaie o mănâncă drept leac; ei nu
ştiu ce este mila şi niciun sentiment de pietate nu mişcă inima
lor”1.
Reginonis, Chronicon, a. 889. Mon. Ger. Hist., SS. 1. 599 600.

„Gens Hungarorum ferocissima et omni belua crudelior.Vivunt non
hominum sed beluarum more. Camibus si quidem, ut fama est, crudis
vescuntur, sanguinem bibunt, corda hominum quos capmnt particu-
latim dividentes pro remedio devorant, nulla nuseratione flectuntur,
nullis pietatis visceribus commoventur .
94 G. Popa-Lisseanu
Despre venirea şi aşezarea ungurilor în noua lor patrie ne

vorbesc aproape toate izvoarele istorice contemporane, fie ele
ruseşti şi bizantine, fie ele orientale sau din Occident. Dar,
precum este natural, cele mai bogate în date sunt izvoarele
ungureşti şi anume cronicile de prin veacul al Xll-lea şi al
XlII-lea.
între aceste cronici cea mai de seamă este Cronica notarului
anonim al regelui Bela.
Mai toate aceste izvoare istorice, vorbindu-ne despre unguri,
ne amintesc, în acelaşi timp, şi despre românii pe care i-au găsit
în ţara în care cuceritorii s-au aşezat.
Aceşti români, când ei trăiesc o simplă viaţă rurală, fără
pretenţii de popor organizat, sunt numiţi coloni sau păstori; când
însă ei sunt numiţi cu numele ce li-1 dau străinii, de vlachi,
atunci este de a se înţelege că este vorba de un popor cu
oarecare organizaţie, fie politică şi socială, fie cu o simplă
organizaţie judecătorească.
După informaţiile ce ni Ie procură Notarul anonim, ungurii
au aflat în Ardeal, la venirea lor, mai multe voievodate, numite
de el „ducate”, sub conducerea unor duci, şi având ca populaţie
pe vlachi şi pe slavi - vlachii, fiind numiţi în primul loc, erau
probabil mai numeroşi.
Cel dintâi voievodat era cel de la Gilău, din apropierea
Clujului, unde se găsea o cetate (castrum) pe Someş.
Al doilea voievodat era în Crişana, între Someş şi Mureş, cu
cetatea Bihor, al cărui duce se găsea în dependenţă de împăratul
din Constantinopol.
Al treilea voievodat se găsea în Banat, între Mureş şi
Dunăre, cu o oştire formată de bulgari şi vlachi şi în legături
bisericeşti şi politice cu bulgarii şi cu bizantinii.
Un al patrulea voievodat ni se aminteşte în timpul regelui
Ştefan cel Sfânt, sub conducerea unui duce bulgar, în partea de
Sud-Est a Transilvaniei.
Voievodatul de la Gilău era condus, după acelaşi Anony-
mus, de un oarecare Gelou sau Gelu1, care căzu în luptă cu

Tuhutum, şeful unuia dintre triburile lui Arpad .
Din faptul, însă, că aceleaşi cronici ungureşti numesc
Ardealul Erdely-Zoltan rezultă că această ţară n-ar fi fost
cucerită întâiaşi dată, în timpul lui Arpad, ci poate al urmaşului
său, Zoltan. . , - i
Voievodatul de Bihor a fost şi el cucerit numai după lupte,
şi încă după lupte grele, şi a fost încorporat la ţara cuprinsă de
Arpad numai în urma căsătoriei fiicei ducelui Menumorut cu
Zoltan, fiul lui Arpad. . • . ,
De notat este discuţia dintre şeful tribului maghiar şi ducele
Menumorut: la cererea ce i s-a făcut acestuia să cedeze ţara pe
care ungurii ar fi avut-o ca moştenire de la strămoşii lor huni,
Menumorut îi răspunse; „Dar hunii, n-au cuprins ţara de la
strămoşii mei?”. Aceştia, evident, nu puteau fi decât romanii. In
mod indirect Menumorut ne face dovada ca el era urmaş al
romanilor. . .
Voievodatul din Banat era condus de Glad-Claudius şi a fost
şi el cucerit numai prin lupte. Acest voievodat, ca şi cel al lui
Menumorut, recunoscând supremaţia ungară, s-a menţinut rnai
bine de un secol, până în timpul domniei regelui Ştefan cel Sfânt
(995_1038), când a fost desfiinţat. Cel din urmă voievod de aci
se numea Achtum care stăpânea ţara de la Criş şi până la Dunê
şi era creştin ortodox, botezat la Vidin. In capitala sa, Mo-
risena3, numită mai târziu Csanad, făcuse şi o mănăstire de
călugări greci şi atârna, ca şi Menumorut, şi desigur şi Gelou, de
împăratul din Constantinopol. . .
De altfel chiar şi ungurii înainte de Sf. Ştefan pmmsera
1 Asupra numelui de Gelu, vezi F. H. Dacorom., XI, p. XXXIII.

2 Anonymus, făcând o opera literară, nişte Geste, pnntr-un anacro
nism, atribuie cucerirea Ardealului, care s-a produs cu cel puţin doua
secole în urmă, lui Arpad, întâiul duce al Unganei dm noua lor patne
Cf. F. H. Dacorom., p. 1.45. w . . f .
3 Numele de Morisena, nume românesc — luxta Monsium
înlocuit cu numele unui general, Csenad-Cenadinus.
96 G. Popa-Lisseanu
ortodoxismul, iar ducele lor Gyla, care stăpânea în Ardeal,

fusese botezat la Constantinopol de împăratul Constantin
Porfirogenitul, ca ortodox şi numit,,patriciu” roman .
în „locurile cele mai tari” ale Ardealului, adică în partea
Sud-Estică a ţării întâlnim încă un voievodat, în timpul regelui
Ştefan cel Sfânt, un voievodat condus de Kean, sau Khan,
principe2, titlu întrebuinţat de bulgari şi în dependenţă de statul
bulgar.
Pe lângă aceste patru voievodate româneşti, ungurii au mai
întâlnit la venirea lor, în anul 896, în Pannonia, pe slavi, bulgari,
vlachi şi păstori ai romanilor (slavi, bulgari et blachi ac pastores
Romanorum)3. După lupte îndârjite date împotriva romanilor
din Pannonia, aceştia, pierzându-şi fortăreaţa lor Vesprem, au
fost siliţi să fugă unii spre apus, iar alţii să se adapteze
împrejurărilor, maghiarizându-se.
Arătările lui Anonymus sunt confirmate, în parte, şi com
pletate de cronica lui Simon de Keza, autorul aşa-numitelor
Gesta Hungarorum, după care geste s-au călăuzit toate celelalte
cronici ungureşti de mai târziu4,cronica actuală a lui Simon de
Keza fiind numai un rezumat al marii sale opere care s-a
pierdut5.
De o însemnătate deosebită este următorul pasaj, privind pe
secuii ce trăiau în mijlocul românilor.
Vorbind despre urmaşii hunilor în Europa, cronica ne spune:
„Remanserant quoque de hunis virorum tria milia ex prelio
Crimildino erepti per fuge interfugium, qui timentes occidentis
nationes, in campo Csigle usque Arpad permarserunt, qui se ibi
non Hunos sed Zaculos vocaverunt. Işti enim Zaculi Hunorum
1 Cu ocazia botezului lui Gyla la Constantinopol, a fost numit ca

episcop în părţile ardelene Ieroteu, primul episcop ce întâlnim aci.
Cf. D. Onciul, Românii şi ungurii în trecut, p. 17.
Urmeie acestor români se constată de Drăgan, Românii în veacurile
DC-XIl. Cf. şi G. Popa Lisseanu, Maghiarizarea românilor, p. 12 sq.
Homan Băl, Revue des etudes hongroises, a. 1925, p. 138.
5 Marczali, Ungams Geschichtsquellen, p. 49.
sunt residui, qui dum Hungaros in Pannoniam iterato cogno-

verant remeasse, redeuntibus in Ruthenie finibus occuirerunt,
insimulque Pannonia conquestrata, partem in ea sunt adepţi, non
tamen in plano Pannonie, sed cum Blackis in montibus confinii
sortem habuerunt. Unde Blackis commixti litteris ipsorum uti
perhibentur1”.
Din acest pasaj vedem că secuii-zaculi locuiau nu numai în
munţii Bihorului - însuşi Simon de Keza era un bihorean - ci şi
în munţii Ardealului, împreună cu românii, ducând aceeaşi
soartă cu ei şi de la care au împrumutat şi alfabetul2.
1 Simon de Keza, Gesta Hungarorum, IV s. b. Cf. F. H. Dacorom., IV,

p. 15.
: Asupra alfabetului secuiesc a se vedea Excursus din voi. IV al F. H.
Dacorom., p. 116 sq. Cf. şi P. P. Panaitescu, Despre răboj, în Rev.
Ist. Rom., VIII, p. 28.
27. Românii în
Descripţia Europae Orientalis
Geograful anonim, un călugăr francez, ne vorbeşte în două

pasaje din lucrarea sa, compusă în 1308, Descripţia Europae
Orientalis, despre românii din Macedonia, pe care el îi numeşte
blazi, şi despre originea lor. Iată aceste două pasaje;
„Notandum est hic quod inter Machedoniam, Achayam et
Thessalonicam est quidam populus valde magnus et spaciosus
qui vocantur Blazi, qui et olim fuerunt Romanorum pastores, ac
in Ungaria, ubi erant pascua Romanorum, propter nimiam terre
viridilatem et fertilitatem olim morabantur. Sed tandem ab
Ungaris inde expulsi, ad partes illas fugierunt, habundat enim
caseis optimis, lacte et camibus super omnes nationes. Terram
enim horum Blachorum que est magna et opulenta1...
Et est notandum quod regnum Ungarie olim non dicebatur
Ungaria, sed Messia et Pannonia. Messia quidem dicebatur a
messium proventu, habundat enim multum in messibus, Panno
nia dicebatur etiam a panis habundantia; et ista consequenter se
habent, ex habundantia enim messium sequitur habundantia
panis. Pannoni autem, qui inhabitabant tune Pannoniam, omnes
erant pastores Romanorum et habebant super se decern reges
potentes in tota Messia et Pannonia; deficiente autem imperio
Romanorum egresi sunt Ungari de Sycia provincia et regno
magno... et pugnaverunt... cum x regibus dictis et obtinuerunt
eos2”...
1 Anonymi, Descripţia Europae Orientalis, p. 7.

2 Anonymi, Descripţia Europae Orientalis, p. 17.
CONTINUITATEA ROMÂNILOR IN DACIA 99
Informaţia Anonimului geograf, în ce priveşte pe vlachii din

Peninsula Balcanică, concordă cu teoria lui Hasdeu asupra
originii aromânilor, teorie, în general, neadmisă de istoriografia
românească. Hasdeu1, fără să fi cunoscut Descripţia Europae
Orientalis, apărută după moartea sa, susţinuse că românii din
Peninsula Balcanică ar fi urmaşii acelor „pastores Romanorum”,
pe care i-ar fi gonit ungurii, la venirea lor în Pannonia. O parte
dintre aceşti păstori romani, despre care, de altfel, ne vorbesc
mai multe cronici, s-ar fi dus spre Nord şi s-ar fi slavizat în
Moravia, alţii ar fi trecut înspre apus şi ar fi ajuns în Istria, iar o
altă parte, mai numeroasă, ar fi fost împinşi spre miazăzi şi ar fi
cuprins mai multe regiuni din Peninsula Balcanică, dând naştere
populaţiunilor aromâne.
O mare parte din rămăşiţele acestor păstori romani din
Pannonia se vor fi maghiarizat, desigur, în masa mai numeroasă
a ungurilor. Urmele lor le-am semnalat şi noi; în două articole
apărute în ziarul Universul sub titlul Urme de sate româneşti
lângă lacul Balaton şi Vechi sate româneşti în Pannonia , şi au
fost studiate într-o lucrare mai vastă a lui N. Drăganu . In timpul
Notarului anonim al regelui Bela, îi constată şi scriitorul ungur
Pais Dezso care, în harta sa, semnalează pe Az Olâkok în
regiunea de la sudul lacului Balaton4. 5
Dintre cele două grupuri de cronici, stabilite de Homan B. ,
fac parte din primul arhetip, cronicile mai mult sau mai puţin
străine, a lui Odo de Deogilo, din 1147, a lui Godefrid din
Viterbo, din 1185, Raportul lui Ricardus, din 1237, Cronica lui
1 Hasdeu, Strat şi substrat. Genealogia popoarelor balcanice, în An.

Ac. Rom., 1892. Cf. şi I. Nistor, Emigrările de peste munţi, în An. Ac.
Rom., XXXVIII, s. 11, p. 221.
2 Universul din 27.X.1930 a. 24, XII, 1932 cf. şi Date privitoare la
maghiarizarea românilor, p. 12.
3 N. Drăganu, Românii în veacurile IX—XIV, pe baza toponimiei şi
onomasticei, 1923.
4 Pais Dezs5, Magyar Anonymus, Budapesta, 1926.
5 Homan Bâlint, A szent Lâszlo-kori Gesta Ungarorum, Budapesta
1925.
100 G. Popa-Lisseanu
Thomas din Spalato, din 1266, a lui Albericus Triumfontium,

din 1233 şi a însuşi Notarului anonim, de dinainte de 1200; iar
din grupa a doua fac parte, între altele, cronica lui Simon de
Keza, Chronicon pictam Vindobonense, din 1358, Chronicon
Budense, din 1473, Chronicon Posoniense, Chronicon Dubni-
cense şi Chronicon Monacense.
Atât cronicile de prima grupă, cât şi cele din grupa a doua,
ne vorbesc, aproape toate, cu mai multe sau mai puţine amă
nunte, despre pastores Romanorum şi despre pascua Roma-
norum.
Aceşti păstori romani, numiţi uneori şi „vlachi” sau numai
coloni ai hunilor, trăiau în Pannonia, la venirea maghiarilor,
constituiţi, probabil, nu în regate, în sensul de astăzi al cu
vântului, dar având şefii lor ce se vor fi numit uneori regi1, în
sensul etimologic (regere, a conduce), ori principi ori duci, sau
numai voievozi ori cneji.
Iată diferitele pasaje din cronicarii unguri şi străini care
constată existenţa acestor păstori în Pannonia. Şi cităm anume şi
pe scriitorii străini, fiindcă istoricii unguri susţin că numai
izvoarele naţionale ungureşti ne-ar vorbi despre aceşti păstori
romani2.
1. Notarul anonim care, deşi face parte din prima grupă de
cronicari, admite totuşi, ca şi cronicarii din grupa a Il-a, teoria
hunică, ne spune:
a) „Rex Athila... de terra scithica descendens cum valida
mânu in terram Pannonie venit, et fugatis romanis, regnum
obtinuit” (c. 1).
b) „Quam terram (Pannoniam) habitarent slavi, bulgarii et
blachii ac pastores Romanorum. Quia post mortem Athile regis
terram Pannonie romani dicebant pascua esse, eo quod greges
Almus însuşi este numit uneori rege, rex, deşi cronicile îl designează
cu numele de duce, dux.
Cf. los. De6r, Ungarn in der Descripţia Europae Orientalis în
Mitteilungen des Oesterreich. Instit. f. Geschichtsforsch., XLV.
1931.
eorum in terra Pannonie pascebantur. Et iure terra Pannonie

pascua Romanorum esse dicebatur, nam et modo romani
pascuntur de bonis Ungarie” (c. 9).
c) „Dicebant enim eis sic, quod terra illa (Pannonia) nimis
bona esset, et ibi confluerent nobilissimi fontes, quorum nomina
hec essent, ut supra diximus: Danubius, Tyscia, Wag, Morisius,
Crisius, Temus et ceteri, que etiam primo fuisset terra Athile
regis. Et mortuo illo preoccupassent romani principes terram
Pannonie usque ad Danubium, ubi collocassent pastores suos”
(c. 11).
2. Odo din Deuil, cronicar francez, ne spune; „Terra hec
(Ungaria) in tantum pabulosa est, ut dicantur in ea pabula Julii
Caesaris extitisse1”.
3. Thomas din Spalato, din Dalmaţia, afirmă:
„Haec regio dicitur antiquitus fuisse pascua Romanorum
4. Richardus, călugăr din Ordinul praedicatorilor, scrie într-
un raport al său:
„Inventum fuit in Gestis Ungarorum Christianorum quod
esset alia Ungaria maior... de qua septem duces... venerunt in
terram que nune Ungaria dicitur, turn vero dicebatur pascua
Romanorum, quam inhabitandam pre terris ceteris elegerunt,
subiectis sibi populis, qui tune habitabant ibidem .
5. Simon de Keza, în două pasaje ale cronicii sale, ne
spune:
,,a) Pannonie, Pamfilie, Macedonie, Dalmacie et Frigie
civitates que crebris spoliis et obsidionibus per Hunos erant
fatigate, natali solo derelicto, in Apuliam per mare Adriaticum
1 Oto de Deogilo - (Deuil, aproape de Paris) - Liber^ de via Sancti

Sepulchri, p. 60. Schiinemann crede a fi o confuzie între Cereris şi
Caesaris, Ung. Jahrbiich, 1926.
2 Thomas Spalatensis, Historia Salonitana, la Schwandtner, Scrip. rer.
Hung., III, p. 549.
3 Richardus, De facto Ungaria Magne, la Endlicher, Rer. Hung.
monum. Arpadiana, p. 248.
de Ethela licenţia impetrata transierunt, Blackis, qui ipsorum

fuere pastores et coloni remanentibus sponte in Pannonia .
b. Postquam autem filii Ethele in prelio Crumhelt cum gente
scithica fere quasi deperissent, Pannonia, extitit X annis sine
rege, Sclavis tantummodo, Grecis, Teutonicis, Messianis et
Ulahis advenis remanentibus, in eadem qui vivente Ethela
populari servicio sibi serviebant2.”
Aceste două pasaje ale cronicii lui Simon de Keza le în
tâlnim, cu mici variante, şi în Chronicon pictam Vindobonense3,
în Chronicon Posoniejise4 şi în Chronicon Dubnicense5.
Evident, toate aceste cronici s-au inspirat din acelaşi izvor
comun.
în afară de aceste cronici, mai întâlnim pe păstorii roma
nilor, după cum am văzut mai sus, şi în Anonimul geograf al
Descrierii Europei Orientale care însă nu cunoştea pe vlachii
din Ardeal. Că numirea de vlach a ajuns cu timpul un apelativ,
însemnând „păstor”, aceasta este adevărat, însă numai pentru o
epocă târzie, după secolul al Xll-lea, iar nu pentru primele
veacuri ale istoriei ungare, nu pentru primele timpuri ale
dinastiei arpadiene6.
Cu privire la aceşti pastores Romanorum, pe care izvoarele
de căpetenie ale istoriei medievale ungureşti îi numesc „vlachi”,
învăţaţii unguri de astăzi caută să dovedească, pe de o parte, că
ei n-au existat în realitate, iar, pe de altă parte, că, dacă au
existat, ei nu pot să fie „valachi”. Nu numai atât, dar prin faptul
că valachii sunt amintiţi în cronicile maghiare ca trăind în
Ungaria, ar fi o dovadă, susţin aceşti scriitori unguri, că pe acea
Magistri Simonis de Keza, Gesta Hungarorum în F. H. Dacorom.,

IV, 32.
2 Ibidem, p. 37.
3 F. H. Dacorom., XI, p. XXIX.
Florianus, Chronica minora, IV, pp. 15 şi 21.
5 Florianus, Chronic. Dubnicense, III, pp. 17 şi 23.
6 los. Deer, Ibidem.
CONTINUITATEA ROMÂNILOR IN DACIA 103
vreme românii nici nu existau în Transilvania, că adică n-ar fi

posibilă, în acelaşi timp, existenţa vlachilor din Ungaria şi a
vlachilor din Ardeal.
Şi se mai susţine că aceşti „pastori romani” ar fi o invenţie a
cronicarilor unguri, şi numai a acestora, deoarece existenţa lor
nu s-ar constata în izvoarele străine1. Aceşti păstori ar fi fost
identificaţi cu „vlachii”, tocmai fiindcă, în momentul compu
nerii cronicilor, îşi făcea apariţia pe meleagurile Ardealului un
neam de oameni venetici, ciobanii „valachi”.
Mai întâi de toate, nu este exact că numai cronicile ungu
reşti vorbesc despre „pastores Romanorum” din Pannonia.
Odo de Diogilo, călugăr din mănăstirea Sf. Dionisiu de la
Deuil, şi care a însoţit pe regele francezilor. Ludovic al Vll-lea,
în expediţia sfântă, n-a fost cronicar ungur.
Thomas, arhidiaconul din Spalato, în Dalmaţia, n-a fost
cronicar ungur.
Ricardus sau Richardus, călugăr, n-a fost cronicar ungur,
deşi vorbeşte despre „Ungaria magna”.
Croniştii [sic!] cronicilor din Viena şi Miinchen, deşi s-au
inspirat din izvoare ungureşti, n-au fost unguri.
Şi mai presus de toate, geograful anonim al Descrierii Eu
ropei Orientale numai ungur n-a putut să fie.
Cronicile ungureşti şi străine, mai toate, identifică pe aceşti
pastori ai romanilor cu vlachii. Observăm aci, după cum a
observat-o şi Xenopol înaintea noastră, că nu poate fi vorba în
aceste cronici nici de romanii Imperiului Roman de Apus,
dispărut cu mulţi ani înainte, nici de romanii Peninsulei
Balcanice, fără de legături pe acele vremuri cu popoarele din
Pannonia.
Istoricul Deer, admiţând părerea lui Schiinemann2 care
susţinuse că numele de vlach însemnează păstor nomad, iar nu
1 Cf. Silviu Dragomir, Vlahii şi morlacii, p. 51 sq.

2 Schunemann, Die Romer des anonymen Notars în Ung. Jahrb.
1926.
numaidecât păstor de naţionalitate română, crede că vorba vlach

este numele comun al păstorilor migranţi.
Pentru un cercetător imparţial şi lipsit de prejudecăţi reiese
în mod clar din citirea cronicilor că, dintre toate popoarele lui
Attila, numai vlachii au rămas pe loc, fiindcă singuri ei au fost
localnici, coloni, şi au rămas de bună voie, sponte, fiindcă au
rămas în ţara lor. Numai această interpretare o putem da
vorbelor din cronică; ,,Blackis qui ipsorum (Hunorum) fuere
pastores et coloni, remanentibus sponte in Pannonia”.
Şi nu poate să fie, mai departe, exact că aceşti cronicari
unguri, aflând că s-au pripăşit prin Ardeal nişte păstori nomazi,
numiţi vlachi, au putut să interpreteze că şi păstorii romani din
Pannonia vor fi fost tot vlachi. Şi, lipsiţi de obiectivitate,
scriitorii maghiari de astăzi nu-şi dau seama de contrazicerea în
care se găsesc, pe de o parte, afirmând că păstorii din Pannonia
au fost numiţi vlachi, fiindcă nu se ştia despre vlachii din
Ardeal, iar, pe de altă parte, susţinând că păstorii din Pannonia
au fost numiţi vlachi, după ce au aflat despre păstorii nomazi din
Ardeal.
Istoricii maghiari uită intenţionat faptul că românii apar, în
documente, încă din 1210, deci înainte de Gesta Hungarorum
din timpul lui Ladislau al IV-lea Cumanul, după care geste
avem variantele cronicilor citate mai sus. Şi românii ne apar ca
un popor de sine stătător, putând să dea o armată de români.
Căci la anul 1210 corniţele sas loachim porneşte de la Sibiu cu
război la Vidin în contra lui Ascenus Burul, cu o armată de saşi,
români, secui şi pecenegi - „associatis sibi Saxonibus, vlahis,
siculis, bisenis1”.
Istoricii maghiari uită, de asemenea, faptul că în armata
regelui Bela al IV-lea, împotriva cehilor, iau parte, după cum
ne-o arată Cancelaria regelui Ottocar al Il-lea al Boemiei, şi
românii - „innumeram multitudinem Cumanorum, Ungarorum
Szâzadok, a. 1912, p. 292. Ascenus Burul este împăratul româno-

bulcar. Borilă Assan.
et diversorum slavorum, siculorumque et valachorum”. Nici

aceşti vlachi nu puteau să fie păstori nomazi.
în rezumat, Descripţia Europae Orientalis a geografului
anonim vine să ne confirme, încă o dată mai mult, spusele
cronicilor ungureşti în privinţa vlachilor ce se găseau peste tot
locul în fosta Ungarie, la venirea maghiarilor.
28. Românii
în cântecele medievale
Trecând sub tăcere datele ce ni le procură izvoarele istorice

privitoare la existenţa românilor din Peninsula Balcanică1, vom
enumera aci numai informaţiile ce ni le dau izvoarele asupra
românilor de la Nordul Dunării2.
In primul rând, printre aceste izvoare, întâlnim cântecele
medievale.
1. Cea dintâi amintire despre români, în poezia medievală o
găsim lâ clericul Godefridus din Viterbium, născut pe la anul
1120, care ne descrie în opera sa, compusă în versuri, Gesta
Heifici, războaiele care s-au dezlănţuit asupra romanităţii. între
ţările din romanitate ne este enumerată şi Blachina;
Marş, Bellona Tusciam turbat, Lombardiam,

Apulos et Siculos, ladera, Solontinam
Ungaros et Bulgaros, Ysdros et Blachinam
Grecos, Sardos, Siros et totam romaniam3.
Cf. Aur. Sacerdoţeanu, Românii în Evul Mediu, care ne citează

cronologiceşte aceste izvoare.
In ce priveşte izvoarele persane, nu destul de sigure, a se vedea
Românii în izv. ist. medievale, p. 167. Cf. A. Decei, Asupra unui
pasaj din geograful persan Gardizi în volumul de omagiu al Fraţilor
A. şi I. Lapedatu, p. 881.
Mon. Germ. Hist., SS. XXII, p. 334, ediţia Waitz. Acesta crede că
sub Blachina avem să înţelegem sau terra Wlachorum sau
Hlacherna-p&Wmm Constantinopolitanum.
în acest pasaj al lui Godefridus este vorba despre blachii din

Peninsula Balcanică, veniţi însă de la Nord, din ţara sciţilor1.
2. Cea mai de seamă poemă medievală este, fără îndoială.
Cântecul Nibelungilor, compus între anii 1140-1160, şi care se
bazează pe o lucrare mai veche din secolul al X-lea.
în aventura XXII, - poema este compusă în 38 capitole,
numite aventuri - întâlnim pasajul privitor la vlachi şi la
voievodul lor, herţogul Ramunc.
Erau popoare alese - e vorba de nunta lui Attila - şi
neamuri mari, vorbind tot felul de limbi. între acestea, în primul
rând, se vede ducele Ramunc, însoţit de 700 voinici, care, ca şi
pasările, îşi gonesc caii:
Vers. 1340. Von Riuzen und von Kriechen reit dâ manie man.
den Poelânen und den Vlâchen sach man swinde gâa..
Vers. 1344. Der herzoge Ramunc uzer vlahen lanţ
mit siben hundert mannen kom er fiir si gerant.
Faptul că întâlnim în acest poem personaje istorice care au
trăit în epoci deosebite, ne îndreptăţeşte să credem că acest
Ramunc, în care recunoaştem pentru întâiaşi dată pe un român2
- pronunţat potrivit fonetismului german, cu un c sau g final - a
trăit nu în timpul lui Attila, ci mai degrabă în veacul al Xl-lea
sau al XU-lea.
De altfel, precum au observat-o şi criticii unguri, în Cân
tecul Nibelungilor, se constată o identitate desăvârşită între
Attila şi Ştefan cel Sfânt al Ungariei, pe de o parte, şi între
Kriemhilda şi Gizela de Bavaria, soţia primului rege creştin al
ungurilor, pe de altă parte.
1 Cf. F. H. Dacorom., III, p. 7 şi II. Gherghel, Conv. Lit., 1920,

p. 335.
2 N. lorga crede, în Rev. ist., XIX a. 1933, că aci este vorba de regele
Roman din Galiţia din sec. al XlII-lea. Dar, vlachii sunt amintiţi de
două ori în acest pasagiu şi, deci, suntem îndrituiţi să admitem că nu
poate fi vorba de Galiţia. Şi apoi, este absurd să admitem că un
cântec din secolul al Xll-lea putea să se refere la un rege din secolul
al XlII-lea.
Poetul care va fi avut desigur înaintea sa Gesta Ungarorum,

n-a ţinut seama de cronologie şi a fixat în secolul al V-lea
evenimente petrecute cu câteva veacuri mai târziu.
Se înţelege de la sine că argumentul pe care îl scoteau, din
acest pasaj al Cântecului Nibelungilor, istoricii noştri din
secolul trecut, în favoarea persistenţei elementului roman în
timpul lui Attila, nu mai poate rezista criticii. Pasajul poate să
servească cel mult ca o dovadă că, prin veacul al Xl-lea şi al
XU-lea, poporul român era constituit ca organizaţie teritorială
de sine stătătoare, cu o conducere românească şi cu legături,
poate şi de rudenie, cu vecinii lor poloni, ruşi şi greci.
3. Dacă vlachii, amintiţi de două ori în Cântecul Nibelun
gilor, ar putea să fie identificaţi, după cum o fac unii, cu vlachii
de peste Dunăre, constataţi aci de atâtea alte izvoare istorice,
vlachii, amintiţi în Weltchronik a lui Rudolf din Ems, nu pot fi
decât românii de la Nordul Dunării şi din Ardeal.
Autorul care scrie pe la anul 1250 după ce enumeră în
versurile sale diferitele ţări aşezate la Dunăre, ajunge şi la
Ungaria. Referitor la această ţară ne spune în versurile 2560-
2564:
In vromdin sundir sprachin

Valwen und wilde Vlahin
jensit des sneberges hant
sint lant du si begant1.
Din versurile lui Rudolf din Ems se pot scoate, între altele,
următoarele constatări:
Că ungurii trăiau pe la anul 1250 într-un teritoriu împreună
cu alte popoare care vorbeau diferite limbi. între aceste popoare
erau şi valwii, adică poporul cumanilor, şi vlachii.
Şi că aceşti valwi şi aceşti vlachi locuiau dincolo de munţi
de zăpadă - ultra Alpes nivium - adică de Carpaţi.
F. H. Dacorom., 111, p. 12 reproduce textul întreg şi dă amănunte

asupra acestui text.
însemnătatea acestei infonnaţii pentru dovedirea stăruinţei

elementului românesc în Dacia nu trebuie pierdută din vedere,
cu atât mai vârtos cu cât acelaşi pasaj al poetului Rudolf ne
vorbeşte despre popoare pe care le-au găsit ungurii la venirea lor
în patria cea nouă.
Iar dacă, din Cântecul Nibelungilor, nu rezultă că vlachii ar
fi fost numaidecât de la Nordul Dunării, că ar fi putut fi vlachii
de peste Dunăre, din cântecul lui Rudolf din Ems se constată
neîndoios că este vorba de vlachii de la Nordul Dunării, iar nu
de cei de la Sudul acestui fluviu1.
4. Menţiune despre români se face, apoi, în marea operă a
vienezului Jansen Enikel, în Weltchronik a sa, compusă cam în
acelaşi timp cu cea a lui Rudolf din Ems.
Poetul, printr-un anacronism, admis în poezie, identifică pe
avarii care stăpâneau în secolul al IX-lea peste popoarele din
Ungaria cu maghiarii care, de fapt, au cucerit Pannonia numai
pe la sfârşitul acestui veac. Scopul de căpetenie al lui Carol cel
Mare, după concepţia de pe atunci, nu putea fi altul decât
încreştinarea popoarelor ce avea să cucerească.
Faptele se petreceau pe la anul 800 după Cristos.
între popoarele cucerite de Carol cel Mare erau, în primul
rând, ungurii, adică avarii. Viteazul rege „wigant Kiinig , pleacă
în Ungaria şi începe să încreştineze pe unguri, până la Valachi,
unz in Walachen, şi-şi aşează acolo armatele sale.
Dâ mit fuor der wîgant
hin zu Ungem in daz lanţ
und begund si Kristen machen
die Ungarn unz in Walachen
Poetul descrie evenimentele petrecute pe la anul 8oo, deşi el
îşi scrie opera în anul 1277. La această dată, după izvoarele
1 Asupra însemnării epitetului de wilde, a se vedea F. H. Dacorom.,

IU, p. 15. , .
! F. H. Dacorom., p. 16 şi Mon. Germ. Hist. Deutsche Chroniken, 111.
p. 501.
istorice ce Jansen Enikel avea la îndemână, existenţa românilor,

ca naţiune constituită, nu mai putea fi pusă la îndoială.
Dar, chiar dacă am admite ipoteza că Jansen Enikel fixează,
în vremuri trecute, evenimentele despre a căror existenţă aflase
numai în timpul său, totuşi se pare că pe atunci era credinţa că în
vremea cuceririlor Iui Carol cel Mare, valachii ocupau partea de
răsărit a Ungariei, ale cărei limite orientale, evident, nu se pot
stabili, Carpaţii nefiind în acele timpuri o frontieră de ţară.
Totdeodată, din pasajul citat mai sus, pare că rezultă în mod
indirect că valachii erau creştini şi că se ficeau acum sforţări ca
să fie aduşi la creştinism şi avarii.
5. Robia lui Otto de Bavaria, competitor Ia tronul Ungariei,
împreună cu Venceslav din Boemia şi Carol Robert din Nea-
pole, precum şi peripeţiile vieţii sale la Deva, capitala Ardea
lului şi la Haţeg, reşedinţa voievodului român, sunt descrise
amănunţit în frumoasa poemă a lui Ottocar din Stiria, scrisă
între anii 1285-1309 şi întitulată Oesterreichische Reimchronik.
Mai importantă decât legenda versificată, privind pe regele
Otto în robia domnului român, este menţiunea ce se face în
cronică despre români, ca unii care constituie o unitate etnică
aparte şi sunt amintiţi, alături de alte popoare şi mai ales de
secui, cu care trăiau împreună pe acele vremuri. în nu mai puţin
de opt strofe sunt amintiţi: ZokeI (Siculi) und Walachen1.
6. Fără să fie anume amintiţi românii, îi întâlnim totuşi,
sub aspectul lor de schismatici şi pseudo-creştini - căci astfel
erau ei consideraţi de catolicii bisericii din Apus - într-un
cântec de consolare, adresat ungurilor de un autor necunoscut,
în urma invaziei celei mari a tătarilor. Cântecul poartă titlul de
Carmina de regno Ungariae destructo per Tartaros şi se
păstrează între manuscrisele provenite de la arhiepiscopia din
Salsburg.
Românii, a căror ţară o fost cotropită de tătari, au luat parte
alături de aceştia, împreună cu celelalte popoare ortodoxe, la
1 Mon. Germ. Hist. Deutsche Chroniken V, V, 1, 2 Cf. F. H.

Dacoronu, III. p. 18.
devastările făcute în Ungaria, la anul 1241. Cităm numai urmă

toarele versuri;
Quam plurimi continuis congressibus se cedunt

Incendiis et spoliis in vicem se ledunt
Heretici apercius securius incedunt
Schismatici apostate iudicium non credunt1.
7. Ţara noastră şi locuitorii ţării noastre sunt pomeniţi,

fără să se vorbească anume despre români, într-o scrisoare în
versuri a călugărului Ermericus din Elwange, german de origine
- Ermericus Alamannus natu, Elwagensis monachus - de pe
când se găsea în mănăstirea de la Fulda. Scrisoarea lui
Ermericus, fost predicator la bulgari, a fost scrisă pe la anul 860.
Vorbind despre Istm care îşi varsă apele în Marea
Neagră şi la Nordul căreia se află o ţară barbară — barbara tellus
— şi nenumărate popoare — gentes innumeras — Ermericus ne
spune în versuri hexametre:
Sunt hic Germanique tmces et Sarmata bellax

Atque Gete nec non Bastame semina gentis
Dacommque manus et Martia pectora Alani .
în secolul al IX-lea, înainte, deci, de venirea ungurilor, sub

denumirea de cetele de daci — manus dacomm — alături de geţi,
germani şi bastami, credem că nu putea fi vorba de altcineva
decât de români, plămădiţi din populaţiunile daco-romane.
8. Nu rareori, întâlnim amintită ţara noastră sau locuitorii
ţării noastre în poemele populare italiene şi franceze din Evul
Mediu. Numirea ţării şi a popomlui nostm ne apare însă aici mai
adeseori sub forma de Dacia şi daci, fie că numele era o
reminiscenţă a studiilor clasice, fie că aceste cuvinte erau bine
1 Mon. Germ. Hist. SS. XXIX, p. 600, ed. Holder-Egger. Cf. F. H.

Dacorom., III, p. 21.
2 Mon. Germ. Hist. Epist., V, p. 576. Cf. F. H. Dacorom., III, p- 21.
cunoscute pe atunci şi erau, deci, mai mult sau mai puţin curente
în gura cărturarilor din acele vremuri. Numirea de Valachia şi
cea de valachi o întâlnim mai rar.
Astfel de menţiuni găsim în poema Le Laude a francisca
nului lacopone din Todi, din secolul al XlII-lea, în poema
didactică II Dittamondo a lui Fazio degli Uberti, din secolul al
XrV-lea, în poema geografică La Sfera a lui Stagio Daţi, din
secolul al XTV-lea şi în alte cântece de mai târziu1, precum şi în
poema lui Philippe Musket, Historia regum Francorum, din
secolul al XlII-lea2.
Informaţiile ce ne dau toate aceste poeme ne duc la con
statarea că, înainte de organizarea istorică a primelor state
româneşti, neamul nostru se găsea la stânga Dunării ca popor
închegat, deşi supus de multe ori unor dominaţii străine.
1 Cf. Al. Marcu, Reflessi di storia rumena in opere italiane şi Claudiu

Isopescu, Notizie intorno ai Romeni nella Litteratura Italiana şi F. H.
Dacorom., 111, 22 sq.
2 Vezi amănunte în F. H. Dacorom., 111, p. 26 sq.
29. Organizarea românilor în
cnezate şi voievodate
Persistenţa românilor în Dacia ne este atestată şi de orga

nizaţia lor în cnezate şi voievodate.
Fiind supuşi de unguri, românii autohtoni din părţile
Pannoniei au fost copleşiţi de numărul cel mare al cuceritorilor,
mai bine înarmaţi decât ei şi, după cuprinderea cetăţii Vesprem,
au fost o parte alungaţi spre Vest, iar altă parte asimilată, lăsând
doar deabia câteva urme după ei.
Românii autohtoni din părţile răsăritene însă, din stânga
Tisei —în Evul Mediu Pannonia se întindea până la Tisa - fiind
şi mai numeroşi şi mai bine organizaţi, s-au menţinut, păstrân-
du-şi aşezămintele lor, cu toate încercările ungureşti de a le
desfiinţa. Nu numai atât, dar au silit chiar şi pe stăpânitorii lor să
le adopte organizaţiile.
Documentele ungureşti păstrate, începând din secolul al
Xni-lea ne fac dovada că românii erau organizaţi în districte
autonome cu drepturi româneşti — antiqua lex districtuum va-
lachicalium - sub conducători naţionali numiţi cneji şi voie
vozi.
Cnezatul era o veche instituţie românească, de dinainte de

cucerirea ungurilor şi ea se constată numai în regiunile locuite
de români. Vechea lor numire era de iudecia (de la iudex,
iudico) cunoscuţi ca judices vel Kenezii- Originea acestei
iudecia provine, desigur, din organizaţia coloniilor şi municipi
ilor romane, conduse de iudeci (duumviri iuredicundo), organi
zaţie ce se va fi păstrat şi sub stăpâmrile străine ce s-au
succedat. Sub influenţa slavă, vechea numire de iudeci a fost
înlocuită cu cea de cnezi, menţinându-se în urmă şi sub

dominaţia maghiară, până târziu1.
Jurisdicţia unui cneaz se găsea atât în satele dependente de
castelele regale, cât şi în satele nobililor. Cnezii aveau să strângă
şi dările şi în special quinquagesima. Pentru faptele lor vitejeşti
în războaie, cnejii primeau adeseori, ca recompensă, proprietăţi,
devenind astfel nobili- nobiles Olahi. - Deveneau de asemenea
nobili şi cnejii ce treceau la catolicism şi care, prin aceasta, se
contopeau cu nobilimea ungurească2.
Voievodatul este şi el o veche instituţie românească. Cerce
tările făcute mai ales de I. Bogdan, D. Onciul şi I. Lupaş ne sunt
dovadă că organizaţia administrativă a Ardealului prezintă
aceleaşi note caracteristice ca şi voievodatul Ţării Româneşti şi
al Moldovei, că, adică, spre deosebire de voievozii popoarelor
slave, unde ei erau numai conducători de oaste, voievozii ro
mâni, atât cei de dincoace de Carpaţi cât şi cei din Ardeal aveau
atribuţiuni şi administrative şi judecătoreşd, pe lângă cele militare.
Acest voievodat s-a impus şi stăpânirilor ungureşti care au
fost nevoite să-l adopte pentru partea de răsărit a ţării, adică
pentru Ardeal3. în Muntenia, însă, şi în Moldova, pe lângă
numirea de voievod (slav. voievoda, conducător de oaste belii
dux), împrumutată de la slavi, s-a mai păstrat în limba poporului
şi numirea de domn.
Atât instituţia cneazului cât şi cea a voievodatului, fiind
legate de viaţa naţională a poporului român s-au păstrat până
târziu sub stăpânirea ungurească, ca organizaţii specific româ
neşti4.
1 D. Onciul, Românii şi ungurii în trecut, p. 18.

2 Cf. F. H. Dacorom., V. p. 15 sq. Cf. şi Dinu C. Arion, Cnejii români,
contribuţii la studiul lor.
3 Cf. I. Bogdan, Originea voievodatului la români în An. Ac. Rom.,
1901-1902; D. Onciul, Op. cit., p. 20; I. Lupaş, Voievodatul Transil
vaniei în secolul XII şi XIII, An. Ac. Rom., 1936 şi Realităţi în
voievodatul ardelean în Anuar. Inst. de Ist. Naţ. VII p. 50, vezi şi
Aur. Decei, tot aici, VII, p. 526.
Cf. Mihâly, Diplome maramureşene din secolul XIV, 63 sq.
CONTINinTATEA ROMANILOR IN DACIA 115
Textele latineşti din Evul Mediu traduc termenul de voievod

prin dux sau duca. Astfel Anonymus, în cap. XIII, ne vorbeşte
despre corniţele fortăreţii Hung, numit Loborcy care, în limba
localnicilor, se numeşte duca1 - qui in lingua eorum duca
vocabatur, - iar în cap. XLIV, vorbindu-se despre luptele
ungurilor împotriva voievodului Glad, ajutat de cumani, bulgari
şi valachi, ne spune că au pierit în luptă doi duci de ai cumanilor
şi trei cneji de ai bulgarilor şi însuşi Glad a scăpat numai cu
fuga - in eodem bello mortui sunt duo duces Cumanorum et tres
kenezy Bulgarorum et ipse Glad dux eorum fuga lapsus evasit2.
în documentele din diferitele vremuri se întâlnesc o sume
denie de cneji şi de voievozi români. Toţi aceştia, ca cei mai
aleşi fii ai neamului nostru, au primit, într-un stat clerical
catolic, religia catolică şi prin aceasta s-au pierdut în masa
stăpânitorilor. Cnezatul ca şi voievodatul a fost mormântul
nobilimii române.
1 Duca. Acest cuvânt este întrebuinţat şi ca nume propriu de persoană

şi ca nume apelativ, cu sensul de duce, voievod. Cum însă Anonynius
ne spune că vorba se găseşte în graiul localnicilor, pare evideni ca
aceşti localnici erau români. Cf. N. Drăgan, Op. cit., p. 357.
2 Anonymus, Gesta Hungarorum, pp. 35 şi 58 în F. H. Dacoroiii.. I.
p. 57.
30. Arătările lui Rogerius
Călugărul italian Rogerius, care sosise într-o nusiune la

episcopia din Oradea, a căzut cu prilejul marii invazii a tatanlor,
din anul 1241, în mâinile acestora, cei mai cruzi barbari din caţi
s-au abătut până atunci asupra Europei. Suferinţele sale din
timpul celor doi ani de captivitate, obiditul călugăr le desene pe
un ton plin de jale - maestos modos - într-o carte a sa întitulata
Cannen Miserabile în care ne dă preţioase informaţii despre
stările din Ungaria din acea epocă.
Astfel, Rogerius ne vorbeşte, între altele, despre Rudana-
Rodna, cetate ce avea o colonie de germani, bogată pentru
minele sale de argint şi în care tătarii au găsit mai mulţi ostaşi
pe care i-au luat împreună cu ei.
A cunoscut apoi „de visu” situaţia nenorocită de la Alba
lulia, unde n-a găsit decât oase şi capete de morţi şi zidunle
bisericii catedrale dărâmate şi stropite de sânge.
A cunoscut, în urmă, tot „de visu”, pe sărmanii locuitori din
satul ce se numeşte Erata, pe limba poporului - que Erata dicitur
in vulgari — sat astăzi cu o populaţie covârşitoare românească, —
deşi poartă numele de Magyar Erata, şi unde ţăranii, cu care
desigur Rogerius nu se va fi înţeles în ungureşte, ci în limba
românească - altfel nu i-ar fi spus numele in vulgari - l-au
îmbiat cu pâine neagră, coaptă din făină şi din coajă de stejar
măcinată - nigrum panem de farina et contritis corticibus
quercuum pistum.
în cap. XXXV din Carmen Meserabile Rogerius1, ne dă
unele informaţii care sunt cu atât mai preţioase, cu cât ele
1 Rogerius, Cannen Miserabile, în F. H. Dacorom., V, p. 13.

rezultă din ceea ce observă un străin şi ne arătă cum un străin

judecă stările din Ungaria dintr-o anumită epocă.
Rogerius ne vorbeşte adică despre cnezatul românesc din
judeţul Bihor. Acest cnezat este acelaşi cu cnezatul din celelalte
părţi ale ţării, căci, precum istoria bisericii noastre constată o
unitate religioasă a românilor de pretutindeni şi precum studiul
lingvisticii găseşte o unitate a limbii pe întregul teritoriu ocupat
de poporul nostru nord-dunărean, tot astfel istoria dreptului
românesc descoperă, de asemenea, o unitate a organizaţiilor
noastre administrative, politice şi judecătoreşti.
Rogerius ne spune limpede că tătarii au instituit cneji sau
balivi care să facă dreptate şi să le procure animale, arme, veş
minte etc.; că stăpânul său — el era captiv — era unul dintre aceşti
cneji şi avea sub conducerea sa o mie de case, cnejii fiind în
total o sută la număr; că prin instituirea cnejilor, s-a întronat
pacea, s-au slobozit târgurile şi s-a înscăunat dreptatea; că aceşti
cneji se strângeau o dată pe fiecare săptămână; că el se ducea,
împreună cu cneazul său, la aceste adunări, pentru ca să observe
viaţa lor, să cunoască pe cei mari şi să vadă dacă nu cumva ar
putea găsi un mijloc de răscumpărare; că a preferat, când s-a dat
ordin să se strângă la un loc tot poporul, să se ducă cu cneazul
său la armată; că unii unguri s-au pus în serviciul tătarilor; şi că
după ce s-a strâns recolta, tătarii au omorât pe toţi oamenii într-o
vale.
Instituţiunea cnezatului este o instituţiune curat românească.
Ea nu se găseşte nici la unguri nici la nemţii din Ardeal. Ea n-a
putut fi adusă nici de tătari din Rusia, de pe unde au venit,
fiindcă acolo, deşi există numirea de cneaz, ea are altă accep
ţiune. La popoarele slave, cneaz este un titlu şi însemnează
principe, duce sau rege. Cneazul n-a putut fi adus, deci, din
Rusia, după cum susţine Hunfalvy, fiindcă instituţia cnezatului,
ca instituţie, nu o găsim acolo.
Ardealul, fiind o ţară ceva mai ferită de invaziuni, din cauza
munţilor ce o împrejmuiau din toate părţile şi în orice caz mai
scutită de atacuri neaşteptate, decât teritoriile de dincoace de
Carpaţi, locuitorii autohtoni au putut să trăiască, după retragerea
G. Popa-Lisseanu
118
legiunilor romane, într-o relativ mai mare linişte şi siguranţă şi

să-şi păstreze mai multă vreme rudimentarele lor organizaţii
moştenite. Iar, după venirea ungurilor şi după ce aceştia s-au
hotărât să-şi părăsească traiul lor de jaf şi vagabondaj, aceşti
locuitori autohtoni, sub condiţia de a se acomoda noilor
împrejurări, vor fi fost mai ocrotiţi în existenţa lor, decât
locuitorii de dincoace de munţi. Acelaşi lucru se va fi petrecut,
desigur, şi cu românii din câmpia Tisei şi cu cei din Pannonia.
Ei vor fi fost mai la adăpost decât românii dintre Carpaţi,
Dunăre şi Nistru, fiind mai departe de drumul pe care se
scurgeau cotropitorii şi întrucâtva mai protejaţi şi de forţa ce se
închega dincolo de Tisa.
Oricât de grele vor fi fost împrejurările în care se vor fi găsit
românii în Evul Mediu, ei şi-au putut păstra, totuşi, instituţiile
lor cele vechi, cnezatul şi voievodatul - în timpuri tulburi mai
mult ca o amintire, în vremuri mai liniştite ca rudimente de
organizaţie.
Ambele aceste numiri, deşi sunt de origine slavă, instituţiile
în sine însă sunt de origine romană, reprezentând prima, aşa
numitele judecia (iudico, iudex) şi, a doua, ducatul (dux) sau
principatul (princeps).
Voievodatul avea atribuţia principală de a organiza apărarea
teritoriului, iar cnezatul de a împărţi, în special, dreptatea printre
oameni. Voievodatul îşi exercita jurisdicţia asupra unui teritoriu
mai întins, numit terra (ţară), pe care erau aşezate mai multe
unităţi teritoriale; cnezatul era o unitate teritorială mai restrânsă,
condusă de un cneaz1, care avea ca principală îndatorire
distribuirea dreptăţii, iustitia2.
1 Hurmuzaki, Doc, I, p. 250 ne vorbeşte de cnezatele dăruite de Bela

IV cavalerilor loaniţi şi confirmarea lor prin bula Papei Inocentiu al
IV-lea din anul 1251 şi ne arată pe cneazul Lytivoi ajungând
voievod.
2 Cele mai vechi cnezate le găsim dincolo de Carpaţi; totuşi cnezatul
s-a dezvoltat mai mult în Ardeal decât în teritoriul vechiului Regat.
Aci cnezatul a fost înlocuit prin boieronat. Aşa se explică de ce în
Ţara Făgăraşului, bunăoară, nu întâlnim cneji ci numai boieri (fem.
Această dreptate se împărţea în scaune de judecată, latineşte

sedes, ungureşte szekek, germană stuhle. Scaunele erau unităţi
teritoriale, uneori mai mici - în Treiscaune (Harom-szek) erau
trei - alteori mai mari, cât un judeţ. Nici ungurii nici germanii
n-au cunoscut organizarea distribuirii dreptăţii pe scaune1.
Este interesant de a constata că primele voievodate sau du
cate amintite de cronicile ungureşti se găsesc la marginea de
Vest a teritoriului românesc şi că ungurii, după ce au cucerit,
mai târziu. Ardealul, n-au adus aci, ca guvernatori ai ţării, pe
comiţi, n-au organizat ţara după modelul adoptat de la germani
de Ştefan cel Sfânt, în comitate, ci au păstrat voivodatele pe care
le-au găsit în ţară.
Existenţa voievozilor ne este atestată de nenumărate docu
mente şi toţi voievozii, ca şi toţi cnejii, se găsesc funcţionând
mai numai în regiunile locuite de români.
După retragerea legiunilor romane şi a funcţionarilor ro
mani, destrămându-se provincia Dacia, era natural să se fi
format stăpâniri minuscule, un fel de republici minuscule,
conduse şi administrate de o căpetenie a lor, de un funcţionar ce
ele şi-l vor fi ales. Acesta va fi avut în mâinile sale conducerea
satului şi pronunţarea judecăţii între împricinaţi.
„Funcţionarul acesta apărea în faţa popoarelor slave care nu
cunoşteau structura juridică a micilor republici, ca un suveran şi
stăpânitor, ca un egal al principelui lor, şi l-au numit cneaz”2.
împrumutând acest cuvânt, ca şi pe cel de voievod şi pe cel
de boier, de la slavi, românii n-au renunţat la termenul latin de
jude şi în relaţiile dintre ei vor fi întrebuinţat mai mult vorba
boreasă). Fiind un feud dat domnilor români de regii Ungariei, Ţara

Făgăraşului a dat o mai mare dezvoltare, întocmai ca şi Ţara
Românească, şi Moldova, instituţiei boierimii. Tot din această cauză
boierii Făgăraşului n-au devenit nobili-nemeşi, şi nu s-au prefăcut
unguri. Cf. G. Popa-Lisseanu, Sicules et Roumains, p. 35.
1 Cf. los. Şchiopul, Diploma Andreiană din 1224. Vezi şi F. H. Da-
corom., V, p. 16.
2 Baltariu, Vechile instituţiuni Juridice din Transilvania (Manuscris),
p. 149.
G. Popa-Lisseanu
120
străveche. Dacă, însă, s-a menţinut şi cuvantui de cneî^^ şi el
se mai întrebuinţează şi astăzi în Banat, indlicandPe P,rsâu
aceasta se datoreşte împrejurării că în cancelani nu se gaseau
români, ci străini, pentru care era indiferent daca se mtrebuinţa o
vorbă slavă sau o vorbă latină .
Numele de cneaz îl întâlnim în două pasaje din Miserabile
Carmen, în cap. XXIII cu atribuţiunea de militar, conducător de
SpT- Canesio id est maiori - şi în cap. XXXV cu atnbuţiunea
de şef administrativ, având şi putere judecătoreasca - canesios,
qui iustitiam facerent et eis animalia, arma procurarent.
Locuitorii băştinaşi din Bihor, împrăştiaţi pnn padun de
frica tătarilor, când aceştia au instituit pe cneji ca sa organizeze
strângerea recoltei, s-au întors pe la vetrele lor, nu fiindcă s-ar fi
încrezut în tătari, ci fiindcă aveau toată încrederea in autontatea
cnejilor lor. S-au lăsat, deci, să fie adememţi nu de tatan, ci de
trecerea şi de garanţia ce le ofereau conducătorii lor fireşti, care
erau cnejii.
Cnejii nu erau oameni de rând. Ei erau şefi cu autoritate pe
care Rogerius, el însuşi bărbat cu o vastă cultură şi viitor ar
hiepiscop, îi numeşte işti domini2. Cneazul, om liber, spre
deosebire de cneazul de mai târziu, reprezentant al regelui, era
un ales al poporului, un om cu mare vază şi trecere, după cum
rezultă din chiar vorbele lui Rogerius, că prin ei s-a restabilit
pacea şi s-a întronat dreptatea - pacem habebamus et fora,
iustaque unicuique iustitia servabatur.
Cnezatul primitiv, cu legile sale proprii şi poate şi cu pro
cedura proprie, dispare încetul cu încetul, şi în locul său se
1 Instituţia purtând două numiri, una curat românească şi alta de

origine slavă, faptul că s-a păstrat în limbă cuvântul de origine latină
şi că a dispărut aproape cu totul cel de origine slavă, cu toată
puternica influenţă slavă, ne dovedeşte că românii au întrebuinţat
între ei mai mult cuvântul latin.
2 Notarul anonim, Cap. XLIV, ne spune că în lupta ungurilor împotriva
ducelui Glad, din apropierea Timişului, luptă la care au luat parte
cumanii, bulgarii şi blacii, au pierit doi din cumani şi trei cneji
bulgari. Aceşti cneji sunt ofiţeri, conducători de oaste.
introduce cnezatul feudal, ca o funcţie civilă şi militară,

acordată de rege şi în care cnezat s-a înmormântat nobilimea
românească.
Dar, ar putea cineva să întrebe: cum se înţelegea călugărul
italian Rogerius cu cnejii şi mai târziu cu poporul în mijlocul
căruia era obligat să mănânce ceapă, usturoi şi câteodată şi pită
neagră? El venea numai în misie în Ungaria şi numai pentru
scurtă vreme şi nu avea de unde să ştie ungureşte. Din arătările
sale, rezultă că el se ducea adeseori - saepius - la adunările
cnejilor, iar, după retragerea tătarilor, a petrecut mai multă
vreme în mijlocul populaţiunilor din Ardeal. O singură explicare
este posibilă: el vorbea limba indigenilor, înrudită cu limba
latină şi cu limba italiană.
Din arătările călugărului italian Rogerius rezultă că la anul
1241, deci înainte de constituirea Principatelor Române, se
găseau în Ardeal câteva cetăţi ca Alba lulia şi Rodna care au
fost pustiite de tătari şi sate ca Erata şi că pentru administraţia
rurală existau instituţii pe care documentele ni le arată ca fiind
instituţii specific româneşti.
31. Dovezi scoase
din studiul limbii
Dezlegarea problemelor istorice este, fără îndoială, mult

uşurată de rezultatele la care a ajuns studiul limbii, aceasta fiind,
cel puţin pentru începuturile unei naţiuni, auxiliarul cel mai de
seamă al istoriei. Căci, desigur, esenţiala caracteristică a oricărui
popor este limba sa. Dacă se constată, spre pildă, că o limbă s-a
format în cutare localitate şi sub cutare influenţe, urmează
fireşte ca şi poporul ce vorbeşte acea limbă să se fi născut în
aceeaşi localitate şi sub aceleaşi influenţe.
Dar, admiţând că poporul românesc s-ar fi născut în Pe
ninsula Balcanică, după cum susţin unii, ne punem atunci între
barea pe care şi-au pus-o şi alţi istorici ai noştri, cum se face că
el, întorcându-se din Moesia în fosta Dacie nord-dunăreană, să
ocupe tocmai aceleaşi ţinuturi pe care le ocupase înainte, în
timpul cuceririi romane, şi să coincidă aceasta cu cel mai roma
nizat ţinut? Căci, este evident că dacă n-ar fi existat un element
local care să ţină vie limba, n-ar fi fost cu putinţă această
coincidenţă şi nici n-ar fi avut loc fenomenele caracteristice
limbii daco-romane.
Avându-se în vedere mutismul documentelor istorice, ar
gumentul principal al adversarilor persistenţei noastre la Nordul
Dunării este scos mai ales din structura limbii noastre precum şi
din toponimie şi onomastică.
în adevăr, limba noastră prezintă unele caractere ce le găsim
în limba albaneză şi în celelalte graiuri balcanice. Şi cum limba
albaneză, fiică a limbii ilirice, o întâlnim astăzi numai la Sudul
Dunării, a trebuit ca şi limba română, ca şi poporul român, -
susţin adversarii continuităţii noastre - să se fi format numai în
regiunea Peninsulei Balcanice, de unde apoi să fi venit la

Nordul Dunării.
Limba română, după constatările mai noi ale lingviştilor, nu
este o limbă nouă, şi nici nu este o limbă născută din latina
vulgară, cum s-a susţinut până acum, ci este însăşi limba latină
în evoluţia ei actuală1. După o fericită comparaţie a lui Sext.
Puşcariu, ea este ca pielea de pe corpul omului, piele cu care ne
am născut, având aceeaşi culoare şi aceleaşi semne şi aluniţe, ca
în pruncie, deşi toate celulele ei s-au împrospătat în curgerea
timpului2.
Limba română s-a format sub influenţa limbii ilirilor.
Dar, aceşti iliri n-au trăit numai în Albania de astăzi. Ei, în
epoca de formaţiune a limbii române, trăiau pe un teritoriu cu
mult mai extins, trăiau în Pannonia, în Moesia Superioară şi în
Dalmaţia. Procopius care îşi scrie lucrarea sa De aedificiis în
anul 551, ne spune precis că ilirii se întindeau în răsărit până la
burgul Lucemaria, pe Dunăre, o localitate neidentificată până
astăzi, dar care era în apropiere de Securisca - Gura Belii3.
Aceşti iliri, în cea mai mare parte romanizaţi, erau separaţi de
populaţiunile traco-daco-gete, de asemenea romanizate, de o
linie, să-i zicem ideală, care trecea prin munţii Apuseni ai
Transilvamei, prin Caipaţii Olteniei şi râurile Morava şi Vardar
de la Sudul Dunării4.
Care vor fi fost caracterele limbii traco-dace, ca, de altfel, şi
cele ale limbii ibrice, înrudite, nu putem şti şi tot ceea ce
cunoaştem în această privinţă constă numai din deducţii. Până
astăzi tracismul din limba română n-a fost îndeajuns de studiat
şi multe elemente din limba noastră sunt puse de scriitori în
socoteala slavismelor. Ceea ce, însă, este sigur e faptul că limba
G. Popa-Lisseanu, Limba română în izvoarele istorice medievale,

p. 3 în An. Ac. Rom., 1940.
Sext. Puşcariu, Limba română, I, p. 183.
3 F. H. Dacorom., XV, p. 33.
Aur. Sacerdoţeanu, Consideraţii asupra istoriei românilor, p. 205.
G. Popa-Lisseanu
124
română era formată, când se iveşte influenţa slavilor in secolul

al Vl-VII-lea.
Influenţa limbii slave asupra limbii noastre, mai accentuata
decât alte influente de mai târziu, şi care ne-a lăsat importante şi
numeroase urme, mai ales în lexic, a trebuit să se producă mai
mult în regiunea nord-dunăreană decât la Sudul acestui fluviu,
căci în această parte slavii apar mai târziu şi la început desigur
în număr mai mic. De asemenea, elementele româneşti
constatate în paleoslavă au trebuit să se fi introdus tot în timpul
vecinătăţii slavo-romane în Dacia .
Şi, după cum poporul nostru, oriunde s-ar găsi el, se nu
meşte de străini vlachi şi formează o unitate desăvârşită, tot
astfel şi limba noastră are, în toate dialectele sale, aceleaşi
trăsături caracteristice, oriunde ar fi ea. Aceasta este o dovadă că
în epoca de formaţiune a limbii române, strămoşii noştri încă nu
erau despărţiţi unii de alţii şi că între cei ce vorbeau româneşte
exista o comunitate geografică; era o epocă pe care filologii o
numesc străromână2.
Studiul limbii ne procură un argument decisiv pentru
dovedirea continuităţii elementului romanic în Dacia. Este
constatarea ce ne-o dă Atlasul lingvistic al limbii române. El ne
arată că vorbe de origine latină ca nea (din nix, nivis), în loc de
zăpadă şi omăt, acestea împrumutate din limba slavă, moare de
curechi (din muria şi cauliculus), în loc de zeamă de varză,
acesta din urmă de asemenea din latinescul viridia, cute (din
cos, cotis), în loc de slavul gresie, sânt (din sanctus, Sânpetru,
Sânnicoară), în loc de slavul sfânt, păcurar (din pecorarius), în
loc de cioban etc., s-au păstrat mai ales în părţile de Nord şi
Vest ale ţării, unde latinitatea a fost odinioară mai intensă.
Aceste cuvinte n-au fost aduse în teritoriul românesc din altă
parte, şi cu atât mai mult de peste Dunăre, ci au rămas pe loc din
epoca romană şi, în luptă cu echivalentele lor de origine străină.
1 Capidanţ Raport, ling. slavo-române, p. 141. Cf. Sacerdoţeanu, Op.

cit., p. 206.
2 Cf. Sext. Puşcariu, Limba română, I, p. 244.
ele au biruit şi s-au menţinut în limba noastră1. Iar dacă românii

din România de azi ar fi venit din Peninsula Balcanică, în Evul
Mediu, cum pretind unii, s-ar putea oare ca ei să fi adus cu sine
aceste cuvinte de origine latină, - din care o parte lipsesc cu
totul în Sudul Dunării - şi să se fi aşezat cu ele din întâmplare,
tocmai în ţinuturile în care odinioară populaţia romană era mai
deasă?2.
Interesantă este şi o altă concluziune ce se poate trage din
Atlasul lingvistic, privitor la continuitatea românilor. Este harta
în care se însemnează repartiţia cuvintelor nea, zăpadă şi omăt.
în Transilvania de miazăzi se spune zăpadă, ca în Muntenia; în
Transilvania de miazănoapte se spune omăt ca şi în Moldova,
Bucovina şi Basarabia; în Transilvania de apus se spune nea, ca
în Banat şi Crişana. Această hartă a Atlasului lingvistic român,
ca şi alte hărţi, confirmă constatarea, făcută întâi de Gust.
Weigand, că munţii n-au împiedecat pe români să comunice unii
cu alţii, deşi pe crestele lor înalte trecea graniţa care despărţea în
curs de veacuri pe transilvăneni de munteni, moldoveni, bănă
ţeni şi ungureni. Cu turmele lor, păstorii transilvăneni coborau
pentru iernat pe şesurile de dincoace de Carpaţi, prin ale căror
numeroase trecători fraţii de acelaşi sânge se căutau necontenit.
Carpaţii n-au despărţit pe români, ci au format în toate
vremurile şira spinării neamului nostru3.
Şi, cu toate că Transilvania, centrul ţării, este înconjurată
din toate părţile, ca într-un cerc, de munţii Carpaţi, nu s-a pro
dus nicio inovaţie importantă de limbă aici şi numai aici, nu s-a
produs un dialect transilvan. S-a produs însă în schimb de aici o
scurgere a surplusului de populaţie spre Moldova şi Muntenia
care aveau o populaţie românească mai rărită din pricina deselor
invazii de străini. Această scurgere de populaţie de peste munţi
1 în Vicleimul secuilor, după cum am arătat-o în Graiul Românesc, a.

1933, cuvântul păcurar se întâlneşte chiar sub forma străveche de
„pecular”.
Sext Puşcariu, Limba română, I, p. 339.
1 Sext Puşcariu, Limba română, I, p. 216.
G. Popa-Lisseanu
126
s-a făcut până târziu în Evul Mediu, iar în Bărăgan chiar până
spre mijlocul secolului al XlX-lea.
Structura particulară a limbii române care este una şi aceeaşi
pentru toate dialectele, precum şi aşa-numitele balcanisme, sau
mai bine zis traco-ilirismele ce se întâlnesc în ea, spre deosebire
de celelalte limbi romanice, precum şi, în sfârşit, caractere e
fiecărui dialect în parte şi anume ungurismele şi germanismele
în daco-română, grecismele în aromână, bulgarismele m
dialectul meglenit şi elementele croate în istroromâna, ne fac
dovada că limba noastră se formase înainte de a se fi produs
aceste influenţe şi înainte de venirea slavilor care ne-au separat,
împingându-ne pe unii spre miazănoapte, pe alţii spre miazazi şi
pe alţii, în sfârşit, spre apus. ^ ^
Aceşti slavi n-au venit unul câte unul, înfiltrandu-se pe
nesimţite în mijlocul românilor, după cum susţin cei mai mul^
istorici de ai noştri, ci, precum ne-o dovedeşte, între alţii,
cronicarul rus Nestor, ei au venit ca hoardă şi au purtat războaie
crâncene cu autohtonii1, alături de care s-au aşezat, după ce i-au
biruit şi le-au influenţat în urmă felul de trai şi limba şi, în
special, vocabularul.
După constatările filologilor noştri, care ne arată o sene
întreagă de cuvinte slave împrumutate în străromână - adică în
limba românească de dinainte de separarea românilor şi de
crearea dialectelor - cuvinte împrumutate care nu iau parte^ la
cele mai caracteristice inovaţii de limbă, a existat o epocă a
convieţuirii împreună cu slavii. Deci, nu prima năvălire a sla
vilor a împrăştiat pe români în grupele actuale şi, prin urmare,
influenţa limbii slave asupra celei româneşti nu datează din
timpuri prea îndepărtate. Numai după ce slavii din Nordul
Peninsulei Balcanice s-au înmulţit şi numai după ce puterea lor
s-a consolidat în state naţionale, numai atunci au putut să înghită
pe românii rămaşi în mijlocul lor, despărţindu-i de cei ce se
depărtaseră cu turmele lor spre Sud şi Vest.
1 F. H. Dacoromân., VII, p. 38. Cf. C. C. Giurescu, Ist. rom., I, p. 218.

2 Sext Puşcariu, Limba română, I, p. 248.
Asemănările mari între cele patru dialecte române, zice

Sext. Puşcariu, au făcut pe mulţi să creadă că limba românească
era unitară, iar această presupusă unitate i-a făcut să admită o
patrie primitivă redusă ca întindere, din care poporul român ar fi
roit apoi în toate părţile, ca albinele dintr-un stup1. Patria străro-
mânilor trebuie căutată pe ambele maluri ale Dunării şi a
afluenţilor ei, între Marea Adriatică şi Marea Neagră, între
Marea Egee şi Carpaţii nordici.
Din cauza unor întâmplătoare coincidenţe ce se întâlnesc în
limba noastră şi în cea a albanezilor şi a vechilor iliri, precum şi
în cea a sârbilor şi bulgarilor - articolul postpus, deşi noi avem
şi pe cel prepus, formarea zecimilor la numerale şi câteva feno
mene de fonologie etc. - unii învăţaţi, mai ales străini, au tras
concluzia că leagănul românilor ar fi în Peninsula Balcanică, Ia
nordul ei, când la răsărit când la apus. Unii îşi închipuie că acest
leagăn ar fi fost vechea Dardanie sau Dacia lui Aurelian dintre
cele două Moesii, deşi tocmai această regiune nu ne arată un
singur topic în care să se fi păstrat fonetismul caracteristic limbii
române.
Dar, dacă leagănul românismului ar fi fost la Scupi, din
Dardania, Justiniana Prima de mai târziu, atunci n-am purta
numele vag, nelegat de nici o noţiune geografică, cum a obser
vat aceasta V. Pârvan2, numele de români, ci ne-am fi numit cu
un cuvânt derivat din cuvântul de Moesia, Dacia (Aureliana) sau
Dardania, precum fraţii noştri din Apus se numesc italieni,
spanioli sau francezi.
Şi faptul că dintre toate popoarele romanice numai noi ne
am păstrat numirea străveche generică de romani şi că străinii ne
numesc pe toţi românii cu aceeaşi numire generică de vlachi
este o dovadă despre autohtonia noastră, că noi singuri suntem
băştinaşi în aceste regiuni şi că numai noi reprezentăm roma
nitatea străveche orientală.
1 Sext. Puşcariu, Limba română, I, p. 251.

2 V.Pârvan, Contribufiuni epigrafice, p. 92, cf. Sext. Puşcariu, ibidem,
p. 251.
Este locul aci să observăm şi contrazicerea între învăţaţii

unguri şi învăţaţii bulgari. Pornind şi unii şi alţii din consideraţii
de ordin politic, cei dintâi ne contestă continuitatea noastră în
Dacia, prezentându-ne că am fi venit din Peninsula Balcanică,
după aşezarea ungurilor în Ardeal, pe motivul că toponimia
ardeleană n-ar păstra numele vechi cu fonetismul românesc. La
rândul lor, bulgarii, care nu vor să ştie că noi am avea drepturi
istorice asupra ţării de peste Dunăre, socotesc că n-ar fi putut să
trăiască în Moesia, după secolul al Vll-lea, o populaţiune
romanică fără să lase urmele lor.
Dar, dacă românii n-au fost nici în România de astăzi, cum
cred ungurii, nici în Peninsula Balcanică, cum cred bulgarii, se
întreabă G. Brătianu, de unde au venit ei în veacul de mijloc?
Ori este un caz de generaţie spontană1?
Patria primitivă a românilor a fost pe un teritoriu foarte
extins, şi în dreapta şi în stânga Dunării, românii fiind împărţiţi,
după cum se constată din studiul dialectelor, în două grupe. O
grupă a românilor răsăriteni din care derivă aromânii şi megle
noromânii şi a doua grupă a românilor apuseni din care derivă
daco-românii şi istroromânii, iar albanismele adică balcanismele
din limba noastră se explică prin contactul ce l-am avut cu alba
nezii care, ei înşişi, sunt urmaşi fie ai ilirilor fie ai tracilor ilirizaţi.
în afară de influenţa ilirilor, s-a mai produs asupra limbii

străromâne influenţa limbii germane a goţilor şi gepizilor.
Câteva cuvinte ca nasture, strugure şi altele, sau câteva topice ca
muntele şi pârâul Gotului, Goteşti şi Gotea ne fac să credem că
limba noastră nu este lipsită cu totul de urmele ce a trebuit să
lase convieţuirea cu noi a goţilor şi a gepizilor2. Acest fapt este
o dovadă evidentă a continuităţii noastre în Dacia.
1 G. Brătianu, Une enigme et un miracle historique, p. 34.

2 C. Diculescu, Altgermanische Bestandteile, în Zeitschr. f rom.
PhiloL, XLIX ne enumeră vreo treizeci de cuvinte comune germane
vechi constatate în 1. rom. Cf. şi Emst Gamillscheg, liber die
Herkiinft der Rumănen, p. 5.
Coabitarea romanilor cu germanii era generală în secolul al

IV-lea şi al V-lea, nu numai în Dacia, ci în întreg imperiul ro
man. Căci germanii nu numai că n-au fost distrugătorii civili
zaţiei romane, cum se susţine de obicei, ci au fost continuatorii
acestei civilizaţii pe care au modificat-o şi transformat-o după
noile lor concepţii de viaţă.
Pe germani îi găsim în acest timp în toate ramurile de acti
vitate: în armată, comerţ, administraţie, gospodărie etc.
Exista chiar o modă germană, fapt care a determinat pe
împăratul Honorius 395—423 să ia măsuri prin trei edicte ale sale
în contra exagerării modei germane. El a oprit să se poarte la
Roma haine colorate, pantaloni largi, şi părul lung, în felul
„Barbarilor”1.
Dar, se înţelege, cea mai puternică influenţă asupra limbii
noastre a fost influenta limbii slave.
Slavii, invadându-ne ţara şi impunându-se cu timpul, ne-au
obligat, în virtutea dreptului lor de biruitori şi de cuceritori, să le
primim şi limba, în biserică şi în administraţie şi au izbutit chiar,
cu trecerea vremii, să-şi asimileze şi o parte din clasa conducă
toare. Aceşti slavi, fiind în Peninsula Balcanică, asupra căreia
s-au revărsat, mai numeroşi, au putut să asimileze cu timpul pe
bulgari care, la început, nu au fost, pe cât ştim, prea mulţi şi să
le impună şi limba. La Nordul Dunării însă, populaţiunea româ
nească fiind mai deasă, aceşti slavi au fost românizaţi şi această
românizare a slavilor era un fapt împlinit la venirea ungurilor.
Influenţa limbii slave asupra limbii române s-a produs în
două rânduri, în două epoci deosebite. în prima epocă a fost
influenţa slavo-bulgară sau paleoslavă şi, într-o mai mică mă
sură, şi influenţa sârbească sau paleosârbă; ea s-a produs înainte
de veacul al X-lea2, când dialectele române încă nu se forma-
A. Dopsch, Wirtschqfliche und soziale Grundlagen der europăischen

Kulturentwickelung, I, p. 105.
Cf. Th. Capidan, Elementul slav în dialectul aromân, în Mem. Ut. ale
Ac. Rom., III, I, II, a. 1925; Ilie Bărbulescu, Arhiva, XXX, p. 19,
susţine că influenţa paleoslavă s-a produs după secolul al X-lea.
G. Popa-Lisseanu
130
seră. A doua epocă a influenţei slave a avut loc dupia secolul al
X-lea, când limba română s-a despărţit în cele patru dialecte. ^
După ce, însă, slavii au cuprins regiunile din Balcani şi după
ce au slavizat pe bulgari, liturghia a început să se slujească in
limba slavă, accentuându-se aceasta cu timpul din ce m ce mai
mult sub înrâurirea bisericii din Ochrida. . ■ -
Iar adoptarea de toţi românii a liturghiei slave a trebuit sa se
petreacă înainte de cucerirea Ardealului de unguri şi „ea dateaza
dintr-o epocă când românii trăiau în mici principate libere, sla-
vo-române, căci această mare reformă religioasă nu s-ar fi putut
produce sub egida coroanei apostolice a Sfântului Ştefan .
P. P. Panaitescu, La litterature slavo-roiiimiine, p. 2.

32. Dovezi scoase din toponimie
şi onomastică
Numele de râuri ca Dunărea, Tisa, Mureşul, Oltul, Crişul şi

altele, precum şi numirile de localităţi ca Zâma, Cema, Carpaţi,
Turda, Deva, Goteşti, etc, ne dau şi ele dovezi sigure despre
continuitatea noastră in Dacia. Dar, chiar dacă, cum prea bine
observă Friedwagner1, un nume vechi nu s-ar păstra, ci ar fi
înlocuit cu un nume nou2, aceasta nu însemnează că poporul
n-ar fi continuat să trăiască în acelaşi loc. Căci, dacă, în locul
Luteţiei, avem astăzi Parisul şi în loc de Ticinum avem Pavia,
aceasta nu însemnează că populaţia acestor oraşe s-a schimbat.
Chiar râurile îşi modifică adeseori numele cum ne arată aceasta
Alha şi Rubiconul.
Dăm numai câteva exemple de toponimie păstrate din anti

chitate şi până astăzi:
1. Crişul. Conform legilor fonologice ale limbii române,
numele de Criş3 s-a dezvoltat din Crisius, căci s urmat de i se
preface în limba română în ş.
Friedwagner, Vber die Sprache und Heimat der Rumănen, în Zeitschr.

2f rom. Phil., LIV, p. 665. Cf. şi Sext. Puşcariu, Loc. cit., p. 323.
■ Este o impietate ce s-a făcut în timpul din urmă la noi de a se înlocui
nume vechi istorice prin numiri noi, numiri mai ales de persoane.
Căci, în vreme ce nume ca Besimbacul, de la Făgăraş bunăoară, ne
aminteşte pe Bissenii-Besenyo (pecenegii) de odinioară, constataţi de
documente la începutul secolului al XlII-lea, nume ca Olteţul nii ne
evocă nimic în minte.
Vezi discuţia asupra numelui de Criş la N. Drăgan, Românii în
veacurile IX—XIV, p. 313. Drăgan ajunge la concluzia: „Fără a putea
G. Popa-Lisseanu
132
2. Oltul. Numele Oltului nu poate fi explicat, zice Sex .
Puşcariu pe baza legilor noastre fonologice din vechiul Alutum,
care, în limbile slave, putea da însă foarte bine Olutu. De aci s-a
dedus că românii n-au continuat să locuiască langa acest rau ci
că ei s-au întors, după părăsirea Daciei, în ţinuturile străbătu e
de acest râu, unde au găsit pe slavi. Dar, N. Draganu a^âtat ca
cea mai veche atestare a acestei ape este de fapt Alt. se
găseşte în documentele emanate din cancelana regelui Andrei,
din anii 1211, 1222 şi 1223 şi se repetă într-un act al unui
voievod român, din 1372. Numai din forma Alt se aplica
numirea de Alt pe care o dau saşii până în ziua de astazi (^ţuiui
şi tot din Alt s-a dezvoltat în mod normal şi ungurescul Olt. A
trebuit, prin urmare, ca la venirea saşilor în Ardeal să fi existat o
populaţie mai veche de la care ei să primească forma Alt, forma
care corespunde legilor fonologice româneşti (căci Alutum,
accentuat pe prima silabă şi-a pierdut prin sincopare foarte de
vreme pe u din silaba ce urma celei accentuate). Se pare, deci,
susţine Sext. Puşcariu, că până în secolul al XlII-lea românii au
păstrat această formă veche, pentru a primi mai târziu forma Olt,
devenită între timp oficială, sub stăpânirea ungurească .
3. Târnava. Numirea de Târnava ne dovedeşte că ungurii, şi
mai târziu saşii, au aflat la venirea lor în Ardeal o populaţie
românească care avusese aci, - şi nu în Peninsula Balcanică - o
lungă convieţuire cu slavii. Tamava este un derivat din trunu,
spin, împrumutat de noi de la slavi, înainte de venirea pece
negilor şi a cumanilor, care au tradus în limba lor, probabil, pe
trunu în kukel. Ungurii la rându-le au împrumutat, pare-se, din
limba pecenegă sau cumană pe al lor Kiikiilo, din care derivă
săsescul Kokel.
preciza cu siguranţă etymonul lui Criş, pot să spun că, fie el latin ori
barbar (iliric ori traco-dac şi chiar slav), nu ungurii au fost cei ce ni
l-au dat, căci forma românească este mai veche decât cea ungu
rească”.
1 N. Drăgan, Românii în veacurile IX—XIV, p. 537.
2 Sext, Puşcariu, Limba română, 1, p. 307.
In ce priveşte pe români, ei n-au putut să ia cuvântul de la

unguri, căci atunci ar fi primit cuvântul unguresc de Kiiktilo,
întocmai ca şi saşii. Ei se găseau, prin urmare, pe Târnava, la
venirea ungurilor în Ardeal, fie singuri, slavii fiind acum
deznaţionalizaţi, fie împreună cu aceştia, în cazul că slavii nu
vor fi fost cu totul românizaţi. Iar, dacă ar fi fost ungurii pe
Târnava înainte de români şi dacă aceştia nu ar fi putut primi în
limba lor asprul cuvânt unguresc de Kukiild, ar fi tradus acest
cuvânt în Spinoasa sau apa spinului, ori apa ghimpelui. Priori
tatea românilor între popoarele de azi din regiunea Tâmavelor,
nu poate fi, deci, pusă la îndoială1.
4. Bistriţa. Cele mai multe numiri de râuri şi de localităţi au
fost primite în limba română prin mijlocirea slavilor şi având
fonetism slav. Căci slavii, după cum am spus-o şi altădată, după
ce au cucerit ţara prin lupte, ni s-au impus ca stăpânitori. în
această calitate a lor, numirile ce le-au găsit la autohtoni le-au
tradus în limba lor şi, astfel traduse sau numai modificate după
legile fonologice ale graiului lor, au fost reprimite de băştinaşii
pământului. Şi, în felul acesta, numirea râului Bistriţa este,
foarte probabil, o numire slavă şi are însemnarea de apă
repede. Numirea aceasta însă, de Bistriţa, este o traducere a
vorbei latine Repedele şi era la început numele râului pe tot
parcursul lui, iar slavii l-au tradus pe limba lor, numindu-1
Bistriţa. Unul dintre afluenţii râului Bistriţa, în regiunea
muntoasă de la izvoarele lui, se numeşte încă şi astăzi
Repedele2. Acelaşi lucru se constată şi în numirea satului din
Dobrogea, Camena (în slavul Kamenu, piatră). O inscripţie
găsită în aceeaşi localitate ne arată că pe vremea romanilor
satul se numea Petra3. E sigur că este o continuitate între
numirea latină transmisă de romani slavilor şi între traducerea
ei slavă. Câteodată numirea slavă înlocuieşte cu totul numirea
Cf. G. Popa-Lisseanu, Date privitoare la maghiarizarea românilor,

^ p. 70.
2 Sext. Puşcariu, Ibidem, p. 305.
3 T. Săveanu, Analele Dobrogei, XV, p. 93.
G. Popa-Lisseanu
134
veche românească. Astfel Cozia (din slavul koza, ^ capra), a
înlocuit vechiul nostru nume de Nucet, atestat în 1388 . 2
5. Bârsa. Ţara Bârsei ar fi în legătură, după Sext. Puşcanu ,
cu verbul „lăbărţa”, prin disimilare „răbarţa”. Fiind de origine
traco-ilirică, el a fost moştenit de români şi întrebuinţat încă dm
vechime ca topic şi nume comun. Sub diferite variante el ne este
atestat de documentele din veacul al XU-lea. In toponimia geto-
dacă se găseşte radicalul bârs, bârz . _ „
6. Cenia. Deşi „cema” însemnează în limba slavă „negru ,
apa Cernei este o apă limpede şi curgătoare. Numirea ne este
atestată în izvoarele antice sub formele Tsemensis, Diema,
AiEpva, Zernensium,- Tsema, Z^pv^q. Forma românească este
desigur Tiema antică şi a fost influenţată de fonetismul slav al
lui cema4.
7. Bârzava. Râul Bârzava, pe care se găsea localitatea
Berzovia, Bersovia, nu provine, după cum socotesc unii, din
slavul Brzu, „repede”, căci acest râu nu curge repede, ci liniştit
şi domol. El este mai degrabă de origine traco-getă, din radicalul
bere sau ber(e)z, alb şi sufixul bis, vis5.
8. Turda. Originea acestei numiri pare a fi Turri-dava. Nu
mirea ar fi, deci, formată din „Turris”, tura şi din des întrebuin-
ţatul „dava”, ce însemnează în limba geto-dacă, cetate aşezată
pe o înălţime. Originea cuvântului este cu atât mai probabilă cu
cât se găseşte în apropiere un sat şi un pârâu ce poartă numirea
de Tur. Căderea lui v intervocalic din dava este frecventă, ca şi
în elementele latine6.
1 Sext. Puşcariu, Ibidem, p. 305.

2 Sext. Puşcariu, Dacoromania, II, p. 818.
3 Aur. Sacerdoţeanu, Op. cit., p. 215.
4 Aur. Sacerdoţeanu, Op. cit., p. 215. Asupra toponimicelor din limba
română formate din radicalele trace bor, gor şi vis, a se vedea şi
Introducerea la voi. IX din F. H. Dacorom., p. 16 sq. Asupra lui
Jupiter Cemenus a se vedea şi Tablele cerate, p. 141.
5 V. Pârvan, Getica, pp. 228—345. Cf. şi Sacerdoţeanu, Loc. cit., p. 213.
6 Cf. Sext. Puşcariu, Limba română, p. 176. Se înţelege că L. Tamâs-
Treml, Op. cit., p. 194 contestă această origine a cuvântului Turda.
9. Abrud. Numele provine din latinescul Abruttum,

Abrittum, care, la origine, a însemnat „aur”, ca şi Zlatna din
apropiere. Numele n-a putut intra în limba română nici prin mij
locirea slavă nici prin cea ungurească sau turco-tătară1.
Nu mai cităm numirile de râuri şi localităţi preromane ca
Dunărea, Tisa, Mureşul, Prutul, Tâmpa, Deva şi alte multe.
Cf. Emst. Gamillscheg, Loc. cit., p. 15.

33. Arătările documentelor
(Diplome regale şi bule papale)
începând din veacul al Xl-lea, deodată cu apariţia primelor

documente ungureşti, ies la iveală şi românii, atât cei din
răsăritul ţării, cât şi cei din Pannonia. Aceştia din urmă, nefiind
pe atunci încă pe deplin asimilaţi de cuceritori, ne-au lăsat doar
urme, care sunt neîndoielnice, despre existenţa lor.
1. Cel mai vechi document este cel emanat de la regele
ungur Andrei I. Este actul de fundaţie a mănăstirii Tihany din
anul 1055, din regiunea lacului Balaton. în acest document ni se
vorbeşte despre localitatea Petra şi ni se amintesc şi alte câteva
localităţi româneşti, nu destul de sigure1.
2. Prin documentul din 1075 al cancelariei regelui Geza U se
acordă călugărilor benedictin! din Gran, între altele, muntele
Plesznicze-Plesniţa, piscina Rotunda, Kusticza-Costiţa, Sorul-
Surul şi ni se aminteşte de castrul Turda şi de râul Crys-Criş.
3. Documentul din 1211 ne arată că regele Ungariei, Andrei
al Il-lea, a dăruit cavalerilor teutoni ţara Bârsei2.
4. în anul următor, 1222, acelaşi rege. Andrei al Il-lea,
scuteşte, printr-o diplomă nouă, pe Cavalerii Teutoni de a plăti
vamă - tributum - când vor trece prin ţara secuilor sau prin
ţara românilor - cum transierint per terram Siculorum et per
terram Blacorum - iar Papa Honoriu al IlI-lea le întăreşte acest
privilegiu3.
1 Fejer, Codex diplomaticus, 1. 388.

2 Autenticitatea acestui document, împreună cu a tuturor celorlalte
documente privitoare la Cavalerii Teutoni, a fost contestată în timpul
din urmă de Jos. Şchiopul, Dacia istorică, 1, p. 5.
3 Hurmuzaki, Doc., 1,74.
5. Prin documentul din 1223, regele Andrei al Il-lea dăru

ieşte mănăstirii cistercense de la Cârţa, Făgăraş, teritoriul luat de
la români - terram exemptam de Blaccis1.
6. Cel mai important document este cel din anul 1224,
emanat de la Andrei al Il-lea, aşa-numitul „Andreanum”, di
plomă ce oferă saşilor, între altele, dreptul de a se folosi împre
ună cu românii şi cu pecenegii de pădurea românilor şi a
pecenegilor - hospites noştri theutonici... silvam blacorum et
bissenorum cum aquis usus communes exercendo - cum
predictis scilicet blacis et bissenis2.
7. In anul 1234 Papa Grigore al IX-lea, într-o scrisoare adre
sată regelui Bela al IV-lea, spune că în episcopatul cumanilor se
găsesc nişte neamuri, numite vlachi, care, deşi sunt creştini, au
nişte pseudoepiscopi de rit grecesc - quidam populi qui Walati
vocantur, qui etsi censeantur nomine Christiano... a quibusdam
pseudoepiscopis Graecorum ritum tenentibus...3.
8. Documentul din anul 1247, al regelui Bela al IV-lea,
conferă Cavalerilor loaniţi toată ţara Severinului cu munţii ce
se ţin de ea, apoi cnezatele lui Farcaş şi al lui Joan până la Olt,
în afară de cnezatul voievodului Litovoi, iar din ţara lui
Litovoi le acordă numai anumite venituri, exceptând ţara lui
Seneslau4.
9. In anul 1256, acelaşi rege Bela al IV-lea dă arhiepis
copului din Gran dreptul să perceapă a zecea parte din veniturile
regale de la secui şi de la români, nu însă şi de la saşi, dar de la
români orice - in decimis percipiendis regalium proventuum ex
parte Siculorum et Olacorum, in pecudibus, pecoribus et
1 Cf. F. H. Dacorom., XII. Cf. Au. Decei, La sitiiation de Roiimains, în

Rev. de Transylv., VI, 2, p. 202. Exemptam de Blaccis pare a
însemna că teritoriul amintit a fost scos de sub jurisdicţia românilor
care s-ar fi bucurat pe acea vreme de oarecare autonomie în Ţara
Oltului. După Al. Doboşi, Dacia istorică, II, p. 13, documentul
acesta ar fi în întregime falsificat.
2 Hurmuzaki, Doc., I, p. 83.
G. Popa-Lisseanu
138
animalibus quibusiibet, exceptis terragiis Saxonum, sed ex parte
Olacorum etiam ubique et a quocumque provenientium .
10. în documentul din anul 1259 al lui Bela al IV-lea, m se
aminteşte că Joachim, corniţele Sibiului, cu o armată de saşi,
vlachi, secui şi pecenegi - associatis sibi Saxonibus^ vlachis,
Siculis et Bissenis - a pornit cu război, la anul 1210, împotriva
lui Ascenus Burul - Borilă Assan - de la Vidin .
11. în anul 1260, regele Boemiei, Ottocar al Il-lea, se
plânge către Papă că regele Ungariei Bela al IV-lea a venit
împotriva sa cu o mulţime nenumărată de ostaşi; între aceştia
erau şi români - imnumeram multitudinem Cumanorum, Unga-
norum et diversorum Sclavorum Siculorunaque et Valachorum .
Toate aceste documente sunt dintr-o epocă în care Princi
patele Române încă nu se constituiseră ca state organizate.
12. Din anul 1291 ni s-a păstrat cel mai important docu
ment, a cărui autenticitate n-a fost de nimeni pusă la îndoială şi
care priveşte situaţia juridică a românilor în timpul dinastiei
regilor arpadieni. Acest document constituie în aceeaşi vreme şi
o dovadă sigură că românii nu s-au infiltrat în Ardeal ca păstori
nomazi, ci că ei erau aici autohtoni din epocile cele mai
îndepărtate.
In anul acesta, regele Andrei al IlI-lea, ultimul rege ai
Ungariei din dinastia lui Arpad, a convocat şi a prezidat, timp
de o săptămână, o dietă a ţării, la Alba lulia, o congregaţie
generalis, cea dintâi dietă prezidată în Ardeal de rege şi cu
prilejul căreia magistrul Ugrinus îşi redobândeşte moşiile sale
de la Făgăraş şi de la Sâmbăta, moşii care fuseseră mai înainte
proprietatea sa şi a părinţilor săi.
Iată termenii convocării acestei Adunări: Quod cum nos
universis nobilibus Saxonibus, Syculis et Olachis in partibus
Transylvanis apud Albam Jule pro reformacione status eorun-
dem cum iisdem fecissemus de consilio omnium prelatorum et

2 Szazadok, a. 1912, p. 292.
3 Hurmuzaki, Doc., I, p. 287. Vezi mai sus, p. 74.
baronum regni noştri, eo tempore nobis assistentibus, magister

Ugrinus, dilectus et fidelis noster quasdam possessiones suas
Fugros et Zumbothely vocatas iuxta fluvium Olth existentes...1.
Din acest document se constată, în mod clar, drepturile
politice ale românilor, egale cu ale celorlalte naţionalităţi,
drepturi pe care ei le-au pierdut cu timpul, atât prin Unio trium
nationum, adică prin unirea celor trei clase privilegiate, din anul
1437, cât şi prin neomenoasele legiuiri ale lui Verboczy din
1516, codificate în urma înăbuşirii în sânge a revoluţiei
secuiului George Doja, revoluţie la care au luat o mare parte şi
populaţiunile române ale Ardealului2.
Oprindu-ne aci cu enumerarea documentelor privitoare la
existenţa românilor în regiunea Carpaţilor, nu putem să nu
constatăm că aceste documente ne vorbesc chiar de la început,
de când apar ele, de români, nu ca indivizi singuratici, ci de
români ca un popor închegat de agricultori şi de gospodari.
înainte de a încheia această expunere, vom aminti vorbele

unui scriitor român: „Dacă istoricii şi cronicarii nu pomenesc de
români, nici la Nord nici la Sud de Dunăre, veacuri multe, e
fiindcă unele izvoare nu văd starea, ci mişcarea, fiindcă existen
ţa românilor în aceste regiuni, unde se găseau din vechime, era
ceva firesc, ce nu trebuia relevat. Tot astfel nu se pomeneşte
până târziu nici despre albanezi, băştinaşi în regiunile locuite de
ei. în cronici se notau evenimentele, nu curgerea uniformă a
vremii; invaziile popoarelor noi, nu stârnirea celor autohtone;
războaiele, nu viaţa paşnică; organizaţiile de stat noi, nu lipsa de
organizaţie a celor cuceriţi. întâile ştiri despre români apar abia
când încep şi ei să se mişte, când se răscoală, iau parte la
expediţii războinice, sau au oarecare legătură cu anumite
personalităţi istorice”3.
1 Hurmuzaki, Doc., p. 510.

2 Cf. loachim Crăciun, Les classes sociales, în Revue. de Transylvanie,
V, 4, p. 448.
3 Sext. Puşcariu, Limba română, I, 325.
34. încheieri
Din cele expuse până aci şi în baza probelor oarecum

materiale ce am adus, se desprind, după părerea noastră, urmă
toarele concluziuni ce nu mai pot fl contestate:
1. Poporul român a rezultat din fuziunea elementelor ro
mane colonizate în Dacia cu elementele găsite în această ţară,
coabitarea daco-romană fiind dovedită de descoperirile arhe
ologice.
2. Romanizarea Daciei a început înainte de cucerirea ace
stei ţări de împăratul Traian şi ea s-a făcut în mod intens sub
dominaţia romană.
3. Romanizarea aceasta intensă a fost favorizată şi de firea
poporului dac, popor de păstori şi de agricultori, intim legaţi de
pământul pe care s-au găsit fixaţi.
4. Părăsirea Daciei în timpul lui Aurelian de legiuni şi de
funcţionarii administrativi s-a făcut numai vremelnic, populaţia
fiind'lăsată sub ocrotirea goţilor, federaţi ai romanilor.
5. între goţi, ca primii stăpânitori ai Daciei, după părăsirea
ţării, şi elementele dace băştinaşe, se constată o convieţuire
paşnică.
6. Cele două împărăţii romane, cea din Apus şi cea din
Răsărit, nu s-au dezinteresat de provincia Dacia de la Nordul
Dunării şi, în politica lor de basculă, ele s-au folosit de barbarii
din aceste regiuni, facându-şi-i de aliaţi ai lor.
7. împăraţii mai capabili şi mai viteji au considerat Dacia
tot ca teritoriu roman, de drept public, întărind cetăţile de la
Nordul Dunării, unde viaţa din orăşenească s-a prefăcut în viaţă
rurală.
8. Limba latină ce se întâlneşte la nordul Dunării, şi în

care se propovăduia Evanghelia lui Cristos, era vorbită de
populaţia romanizată a dacilor. Aceşti daci, în veacul al Vl-lea
erau români, limba lor fiind la această dată formată, fie că ea se
numea limbă latină, fie că se numea limbă ausonă.
9. Legăturile culturale şi spirituale, ca şi legăturile comer
ciale, n-au încetat să existe între locuitorii celor două maluri ale
Dunării, acest fluviu nefiind o barieră, ci mai de grabă o punte
de trecere. Justiniana Prima este în această privinţă o dovadă de
netăgăduit.
10. Intre Sudul Dunării şi Nordul Dunării n-a fost o admi-
graţiune, ci o continuă intermigraţiune, după cum nici munţii
Carpaţi n-au constituit niciodată o frontieră, ci au format şira
spinării a neamului românesc.
11. Scriitorii bizantini care ne vorbesc, în chip fuesc, întâi
despre vlachii sud-dunăreni, nu sunt cu totul muţi, când este
vorba de cei nord-dunăreni.
12. Cronicile ungureşti ne vorbesc, toate, despre vlachi şi
unele ne indică şi numele voievozilor ce au găsit ungurii la
venirea lor în Pannonia şi în regiunea Carpaţilor.
13. Populaţiunile romanice pe care le-au găsit ungurii la
venirea în noua lor patrie le-au cucerit; pe cele din Pannonia le-
au nimicit sau le-au asimilat; pe cele din stânga Tisei, le-au
subjugat mai târziu, menţinându-le însă cu instituţiunile proprii
ce ele aveau.
14. Izvoarele istorice din Apus, cele mai multe dintre ele
vorbindu-ne despre unguri, ne vorbesc şi despre români; printre
aceste izvoare locul de frunte îl ţin cântecele medievale.
15. Românii din Ardeal, când apar în izvoarele istorice,
apar cu organizaţiile lor proprii: boieronatul, cnezatul şi voie
vodatul. Acestea s-au păstrat multă vreme şi ne fac dovada că
românii s-au bucurat la început de drepturi constituţionale, dar
pe care le-au pierdut la anul 1437 şi mai ales prin Tripartitul
Verboczian din 1516, ajungând o „misera plebs contribuens gle-
bae adstricta”. înainte de pierderea acestor drepturi constitu-
ţionale, românii îşi pierduseră prin maghiarizare şi catolicizare

întreaga lor nobilime.
16. Persistenta românilor în Dacia ne-o dovedeşte şi studiul
limbii şi în special Atlasul lingvistic al limbii române.
17. Când apar primele documente ne apar şi românii, nu
însă ca indivizi singuratici, ci ca popor constituit, putând să
poarte războaie.
Indicele numelor proprii
Alutus, 49
Analele Fuldense
Abrud, 33, 135 Anastasius, 65
Abrittum, 135 Andreanum, 137
Abruttum, 135 Andrei, 132, 136
Achtum, 95 Andrei II, 136, 137
Adina, 64 Andrei III, 138
Adrianopol, 27 Andronicus Comnenus, 86
Adriatica (mare), 110, 127 Andronicus Lampadas, 82
Aelius, 33 Anonimul geograf, 99, 102
Aelius Hadrianus, 33 Anonymus, 73, 94, 95, 96,115
Africa, 40 Anti, 54, 57, 58
Ahua, 59 Antiochiam, 90
Alamania, 90 Apahida, 36, 41
Alani, 111 Apuliam, 101
Alba lulia, 41, 116, 121, 138 Apuseni (munţi), 123
Albanezi 21, 127, 128, 139 Aqua, 64
Albania, 123 Arcidava, 56, 62
Albericus Triumfontium, 100 Ardeal, 6, 7, 8, 13, 20, 27, 36,41,
Alexandru cel Mare, 30 48, 49, 89, 94, 95, 96, 97, 102,
Alexe, 82 103, 104, 108, 110, 114, 117,
Alexiada, 80, 81 118, 119, 121, 128, 130, 132,
Alexis, 81 133, 138, 139, 141
Alexis Comnenul, 80 Argeş, 39, 44, 58
Alexius, 90 Arion, Dinu C., 114
Alfoldi, 32. Amulf, 24, 25
Allia, 131 Aromânii, 78, 99, 128
Almus, 100 Arpad, 24, 25, 26, 27, 81, 95, 96,
Alpar, 26 138
Alt, 132 Anianus, 30
Aluta, 49, 50 Asan, 76, 84
Alutum, 132 Asaneşti, 76, 84, 93
G. Popa-Lisseanu
144
Ascenus, Bunii, 104, 138 Bănescu, N., 52

Asia, 22, 55, 78 Bărcăcilă, Al., 56
Asia Mică, 40 Bărăgan, 126
Atelkuz, 23, 24 Bărbulescu, Ilie, 129
Attila, 37, 46, 47, 50, 104, 107, Bârsa, 136
108 Bârzava, 134
Augustus, 32 Bela, 94, 99
Auha, 48, 49 Bela III, 84
Aurelian, 35, 38,44,75, 127, 140 Bela IV, 104, 118, 137, 138
Aurelius Victor, 35, 53, 57 Belgrad, 26
Aurgais, 42 Bellona, 106
Ausoni, 46, 47, 55, 83 Berciu, D., 33
Avari, 67, 68, 69,72, 78, 92, 109, Bersovia, 62, 134
110 Berzovia, 134
Besenyo, 131
B Besimbacul, 131
Beza, Marcu, 55, 78
Bacensis, 61 Bihor, 94, 95,97, 117, 120
Balcani, 64, 80, 84, 92,130 Bisseni, 23, 131, 137, 138
Balcanica (Peninsula), 20, 30, 54, Bistriţa, 133
68, 70, 71, 77, 83, 86, 92. 93, Bizanţ, 23, 24, 37, 46, 47, 65, 67,
99, 103, 106, 122, 123, 125, 87
126, 127, 128, 129, 132 Bizantini, 83, 84, 94, 141
Baltariu, 119 Blac, 78
Balaton, 99, 136 Blachemae, 77
Banat, 41, 45, 51, 56, 94, 95, Blachemos, 77
120, 125 Blachi, 97, 100, 106
Bandul de Câmpie, 41 Blachia, 90, 91
Barbari, 27, 30, 36, 37, 38, 39, Blachina, 90, 106
47, 55, 57, 58, 61. 64, 65, 66, Blaci, 91, 96, 120
68, 72, 78, 92, 93, 116, 129, Blazi, 98
140 Bodrog, 23
Barbaricum. 47 Bodrogkoz, 23
Basarab, 76 Boemia, 91, 110
Basarabia, 23, 34, 125 Bogdan, I., 114, 144
Bassiana, 61 Boiţa, 51
Bastami, 111 Bolochoveni 75, 76
Batava, 36 Bolochowskaia, 75
Bazargic, 64 Bonfini, 16
Bănăţeni, 125 Bordoni, 84, 85, 88
Borilă, Assan, 104, 138 Carpaţi, 8, 15, 16, 17, 2(

Borsova, 25 32, 34, 44, 45, 53, 5”;
Braşov, 18 75, 76, 77, 81, 91,
Brătescu, C., 81 110, 114, 117, 118, :
Brătianu, G., 40, 41,42,78, 128 127, 131, 139, 141
Breţcu, 34 Carpi, 30, 35, 52, 53
Bmiţa, 56 Carpodaci, 52, 53
Brodnici, 84, 85, 88, 89, 91 Castoria, 78
Brodoni, 85 Castra, 36
Bruteni, 91 Catellianus, 61
Bucovina, 127 Caucaland, 45
Bucureşti, 9,42 Caucasus, 45
Budenz, 22 Câmpulung, 34
Budilă, 80 Cârţa, 137
Bugul Superior, 75 Cedrenus, 57,78
Bulgari, 22, 27, 38, 67, 68, 69, Cehi, 104
70, 72, 74, 75, 80, 84, 88, 92, Celei, 57
93, 94, 96, 100, 111, 115, 120, Celto-Gali, 22
127, 128, 129, 130 Celţi, 30,31,36
Bulgaria, 24, 26, 57 Celtina, 63
Burebista, 30 Cenadinus, 95
Burlă, 19 Cema, l31, 134
Butae, 51 Chariopolis, 81
Buzău, 45 Chatzo, 67
Chazari, 23,24, 25, 74
C Chiojd, 36,45
- Chronicon Paschale, 57
Cabari, 23, 24 Cinnamus, 82, 83
Calachioi, 42 Cislaitania, 16
Calafat, 59 Claudia, 59
Calea, 88 Claudius, 95
Calcidica, 78 Cloşca, 17
Camena, 133 Cluj, 6, 13, 34, 59, 94
Cantemir, 76 Coca, 45
Capidan, Th., 124, 129 Cocani, 45
Capidava, 42 Comnena Anna, 80, 81
Carintia, 24, 26 Comneni, 83
Carol cel Mare, 27, 75, 92, 109, Comnenul Alexis, 80
110 Conea, I., 51
Carol Robert, 110 Conrad III, 90
G. Popa-Lisseanu
146
Dacia Traiană, 48, 62
Constanţa, 56 Daco-romani, 33, 34, 38, 41, 55,
Constantin cel Mare, 42, 44, 5/,
111, 122
56, 57. 58, 59 Daco-romania, 49,134
Constantin Porfirogenitul, 23,24,
Daia, 41 '
54, 62, 96 Daicoviciu, C., 30, 31, 32, 34,
Constantinopol, 26, 57, 63, 77,
36,37,42,50
78, 84, 90, 94, 95, 96 Dalmaţia, 32, 101, 103, 123
Costiţa, 136 Danubius, 101
Cozia, 134 Daphne, 44, 58, 59
Crăciun, loachim, 104, 139 Dardania, 61, 62, 67, 127
Crimildin, 96 David, 78
Crisius, 101, 131 Dămăroaia, 42
Criş, 20, 50, 95, 131,132, 136
Deer, los, 100, 102 103
Crişan, 17 Decebal, 30, 52
Crişana, 94, 125 Decei, Aurel, 20, 106, 114, 137
Croaţia, 26 Deuil, 101, 103
Crunihelt, 102 Densusianu, Ar., 47
Crys, 136
Desa, 59
Csanad, 49, 95 Deva, 110, 131, 135
Csenad, 95 Dezso, Pais, 99
Csigle, 96
Diema, 134
Cuber, 78 Diocletian, 35
Cumani, 27, 76, 81, 84, 85, 88,
Diculescu, C., 49, 57,72, 128
108, 115, 120, 132, 137
Dio Cassius, 32
D Dlugosz, 76
Doboşi, Al., 137
Daci. 30, 31, 32, 33, 36, 42, 47, Dobrogea, 34,64, 65, 133
48, 51, 52, 53, 56, 72, 75, 81, Doja, G., 8, 139
Dolj, 59
Dacia, 6, 9, 13, 15, 16, 21, 30, Don, 23
32, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, Dopsch, A., 129
Drăganu, N., 96, 99, 115, 131,
39, 40, 42, 43, 43, 44, 45, 48,
50, 51, 55, 56, 57. 59. 61. 62. 132
64.67,71,72, 73, 75, 92, 109, Dragomir, Silviu, 103
111, 113. 119, 122, 124, 128, Drauth, Johann von, 18
129, 131, 132, 140, 142 Drava, 26
Dacia Aureliana, 51, 127 Drencon, 50
Dacia Mediterranea, 61 Drubeta, 41, 56
Dacia Ripensis, 61 Du Cange, 47
Ducas, loan, 82 Florianus, 102

Dumitrescu, Viadimir, 42 Flutausis, 50
Durostor, 59 Franci, 21
Dunărea, 6, 15, 26, 30, 31, 32, Francia, 90
34, 37, 39, 44, 50, 51, 52, 53, Franţa, 90
57, 61, 65, 67, 68, 69, 70, 71, Francezi, 103, 127
74, 76, 79, 81, 82, 83, 84, 90, Frata, 116, 121
91, 92, 94, 95, 108, 109, 118, Friedwagner, 35, 36, 131
123, 124, 128, 131, 135, 139 Frigia, 101
Fugros, 139
E Fulda, 26, 111
Eder, 18
Egee (mare), 127
Egipt, 68 Galaţi, 87
Elada, 78 Galdi L„ 32
Elveţia, 18 Galerius, 40,41
Ems; vezi Rudolf din ~ Galia, 40
Engel, Johann Christian, 17, 19 Galiţia, 75, 76, 83, 86, 87, 91,
Enikel Jansen, 109, 110 107
Epir, 92 Galt, 48, 49
Erdely, 95 Galtis, 48, 49
Ermericus, 111 Gamillscheg, Emest, 128, 135
Ethela, 102 Gardizi, 106
Europa, 15, 23, 37, 93, 96, 98, Geberich, 50
99, 105 Geiza, 81
Eutropius, 33 Geiza I, 27
Gelou, 95
Gelu, 95
Gemina (leg), 59
Faraoni, 68 Genesios, 77
Fastida, 48 Geograf, anonim, 98, 103, 159
Fazio degli Uberti, 112 Gepizii, 21, 27, 36, 48, 50, 51,
Făgăraş, 119, 131, 137, 138 62, 72, 92, 128
Fejer, 136 Germani, 16, 22, 27, 30, 36, 92,
Finii, 22, 23 111, 116, 119,129
Finno-Ugro-Vogulici, 23 Germania, 90
Flămânda, 34 Gesta Herniei, 106
Flavius Vopiscus, 35 Gesta Hungarorum, 96, 104, 108
Florescu, Gr., 42, 56 Geţi, 48, 64,71,75, 111
G. Popa-Lisseanu
148
Getica, 48, 50 Horthy, N., 6, 13

Geto-daci, 30, 31 Huber-Dopsch, 26
Geza, 136 Hunfalvy, 19, 117
Gherghel II, 72, 78, 107 Hung, 115
Gigen, 57 Huni, 21, 27, 36, 37, 38, 41, 45,
Gilău, 94 46, 47, 53, 57, 58, 75, 82, 92,
Gilpil, 50 93, 95, 96, 100
Giurescu, C. C., 5, 53, 126 Hurmuzaki, 49, 118, 136, 137,
Gizela de Bavaria, 107 138, 139
Glad, 95, 117, 120 Hypatic (codice), 74
Godefred sau Gottfried, 90
Gombocz-Melich, 23
Got (pârâu), 128
Gotanul, 45 lacopone, 112
Gotea, 128 ladera, 106
Goteşti, 128, 131 lazygii, 30
Gotesul, 45 Iberica (Peninsula), 21
Goţi, 35, 42, 49 Ieroteu, 96
Gran, 136, 137 Iiirii, 21, 39, 123,127, 128
Gratian, 56 Iliria, 57
Greci, 30, 47, 57, 95, 108 Iliricul maritim, 46
Grecis, 102 Illiricum, 60, 67
Greco-romani, 22, 31,41 Inocenţiu IV, 116
Gregorie VI loaniţi (cavaleri), 137
Grisia, 50 lordanes, 50, 51, 53, 61
Gura Belii, 123 lorga, N., 6, 60, 74, 91, 107
Gyla, 96 losifll, 16, 17
Ipsilanti Vodă (Al.), 18
H Isaac Angel, 84
Isopescu, Claudiu, 112
Habsburg, 16 Istria, 99
Hasdeu, B.P., 6, 99 Istro-Românii, 128
Haţeg, 51, 110 Istm, 50, 57, 111
Hierasus, 50 Italia, 21, 26, 28, 37, 82, 83
Holban, Th., 76 Italieni, 127
Holder-Egger, 111 Iziaslav, 76
Homan Bâlint, 96, 99
Honorius, 129
Honorius III, 49
Horia, 17 Jaroslav, 88
Jiul, 50 Lech, 27
Joachim, 138 Lechinţa, 36,41
Joan, 137 Lederata, 55, 56, 62
Iugoslavia, 56 Leitha, 26
Julius Caesar Lentia, 36
Jung, 35 Leon Filosoful, 23,24,60, 62
Jupiter Cernenus, 134 Leşi, 74
Justinian, 42, 55, 56, 57, 58, 60, Licia, 58
61, 62, 78 Licinius, 56
Justiniana Prima 56, 60, 62, 127, Linz, 36
160 Limes Alutanus, 34
Limes Valachicus, 34
K Literata, 55
Litovoi, 137
Kaluzniacki, E., 75 Litterata, 61
Kean, 96 Llah, 55,78
Kekaumenos, 79 Loborcy, 115
Keza (Simon de), 23, 97, 102 Lombardia, 106
Khan, 96 Longobarzi, 21
Kiev, 25, 73, 74, 76 Lotoringia, 90
Kokel, 132 Lucemia, 123
Koln, 45 Ludovic VII, 103
Kuber, 68 Lupaş, I., 114
Kukulo, 132, 133 Lytovoi; vezi Litovoi
Kusticza, 136
M
Macedonia, 57, 68, 98, 101

Lactantius, 40, 41 Macedonica (leg.), 57
Ladislau cel Sfânt, 26, 27 Maghiarii, 22, 24, 25, 28, 73,
Ladislau IV, Cumanul, 104 100, 104, 105, 109
Ladoga, 22 Magyar Frata, 116
Lambrino, Scarlat, 31 Maior, Petru, 19
Lapedatu AL., 17, 19 Manuel, 82, 83, 86
Lapedatu, L, 106 Maramureşeni, 88
Lappii, 23 Marcellin (Ammian), 44,45, 53
Latini, 46, 55, 57 Marcianopolis, 64
Latorţa, 25 Marcomanii, 30
Laurentin (codice), 74 Marcu, Al., 112
Lebedias, 23 Marczali, 24, 96
G. Popa-Lisseanu
150
Marisca, 34, 65 Mureşeni, 88

Mariscus, 39,44, 58 Miisket Philippe
Marisia, 50 Mstislav, 88
Mauricius, 64, 71 Mysia, 67
Maximin, 41,46 Mysia Secunda, 61
Meitzen, 24, 25, 26
Meglenoromânii, 128 N
Meldensis, 90
Melissenus, 80 Neagră (marea), 22, 82, 83, 111,
Menumorut, 95 127
Merseburg, 27 Neapole, 110
Messia, 98 Nemţii, 117
Messiani, 102 Nestor, 22, 25, 71, 73, 74, 75, 76,
Michael, 47 126
Micu, Samuel, 19 Netzhammer, 59
Mihâly, 114 Nibelungii, 107, 108, 109
Miliare, 50 Nicefor Petralipha, 82
Minea, Ilie, 85 Nicetas, 84, 85, 86, 87, 88
Moesia, 122, 127, 128 Nocalae (papa), 47
Moesia Inferior, 34 Nicolaescu, Plopşor, 33
Moesia superioară, 123 Nistor, 1., 99
Mohaci, 93 Nistru, 6, 23, 52, 118
Moldova, 23, 41, 53, 54, 75, 89, Noialt, 49
114,119, 125 Noilgiant, 49
Moldovean, 89 Noricum, 35
Mommsen, 49 Notarul anonim, 94, 99, 100, 120
Moravi, 25, 26 Nova de Sus, 65
Moravia, 24, 53, 99 Novae, 56, 62, 65
Morisena, 49, 95 Novae Superiores, 65
Morisius, 101 Novella, 61, 63
Morlaci, 103 Nucet, 134
Morava, 26, 123
Muncaci, 25 O
Miinchen, 103
Munteni, 125 Oblii, 74
Muntenia, 37, 41, 81, 89, 114, Ochrida, 130
125 Odo, 99, 101, 103
Mureş, 20, 42, 49, 50, 94, 131, Oescus, 57
135 Oituz, 83
Mureşanu, A. A., 18, 81 Olahi, 114
Oleg, 25, 74 Pecenegi, 23, 24, 27, 104, 131
Olt, 20, 24, 34, 49, 51, 57, 131, 132, 137, 138
132, 137, 139 Persia, 23
Olteni, 88 Petra, 133, 136
Oltenia, 31,37, 123 Petru, 84
Olteniţa, 44, 58 Petrus, 64, 71
Olteţ, 131 Piccolomini, 16
Olutii, 132 Pietroasa, 36, 45
Onciul, D., 6, 19, 67, 69, 76, 96, Piroboridava, 34
114 Piteşti, 34
Oradea, 41, 116 Philippopolis, 39
Ordessus, 39, 58 Phocas, 71
Osen, 76 Plesniţa, 136
Ostrogota, 48 Ploscânea, 88
Ostrogoţi, 48 Plovdiv, 40
Otto de Bavaria, 110 Poarta Transilvana, 51
Ottocarn, 91, 104, 138 Podolia, 75
Ottocar din Stiria, 110 Podul lui Traian, 56
Poiana, 34
Polonia, 42
Polovci, 25, 74
Pacinaţi, 23 Popa-Lisseanu, 5, 6, 7, 9, 33, 35,
Palanca Nouă, 56 41,59, 85, 96, 119, 123, 133
Palatiolum, 57 Porfirogenitul, 23, 24,54, 68, 96
Palestina, 58 Porţile de Fier
Panaitescu, P. P., 97, 130 Potaissa, 40
Pannoni, 83 Potula, 62
Pannoniă, 7, 24, 61, 67, 90, 91, Praevalitana, 61, 67
92, 96, 97, 98, 99, 100, 101, Prespa, 78
102, 103, 104, 109, 113, 118, Principatele Române, 13, 121,
123, 136, 141 138
Pantelimonul de Sus, 64 Priscus, 37, 46, 47, 50, 55, 64,
Paris, 101, 131 65, 72
Pascua Romanorum, 90, 91, 98, Procopius, 54, 55, 56, 57, 58, 59,
100, 101 60, 62, 64, 78, 123
Passau, 36 Provence, 90
Patsch, 31, 41,45 Provincia, 32, 90
Pavia, 131 Prut, 25,40, 52, 89, 135
Pârvan V., 6, 33, 56, 58, 62, 127, Prutean, 89
134 Pruteni, 88, 91
G. Popa-Lisseanu
152
46, 47, 51, 52, 54, 55, 57, 58,
Pulpudeva, 39
61, 64, 65, 66, 68, .75, 83, 90,
Pupace, 86
Puşcariu, Sextil, 31, 36, 38, 43, 91, 95, 96, 99, 100, 102, 103,
49, 123, 124, 125, 126, 127, 127, 129, 133, 140
131, 132, 133, 134, 139 Romanici, 38, 64, 69, 70, 92
Romanitatea, 32, 38, 52, 106,
Pyretos, 40
127
Românii, 5, 6, 7, 8, 13, 15, 16,
17, 18, 19, 20, 21, 28, 39, 45,
48, 49, 60, 64, 68, 69, 70, 72,
Quazii, 30
73, 75, 77, 80, 81, 82, 84, 85,
R 88, 89, 91, 93, 94, 96, 97, 98,
99, 103, 104, 106, 108, 109,
110, 111, 113, 114, 115, 117,
Raab, 26
118, 119, 120, 125, 126, 127,
Răba, 23
Râbakoz, 23 128, 130, 132, 133, 136, 137,
Rama, 56 138, 139, 141, 142
Ramunc, 107 România, 5, 125, 128
Ratiaria, 59 Rosler, 19
Rausimod, 52 Roşia Abrudului, 32
Ravennas, 61, 62 Rotunda, 136
Războieni, 51 Roxolani, 30
Râşnov, 34 Rubicon, 131
Recidava, 56, 62 Rubrouq, 78
Recidiva, 56, 61, 62 Rudana, 116
Recidua, 61, 62 Rudolf din Ems, 108, 109
Regensburg, 36 Rusia, 117
Regino, 93 Ruşii, 75, 88,108
Reiffenschied Ruteni, 91
Repedele, 133 Ruthenie, 97
Rethy, 19
Ricardus, 99, 101, 103
Richios (râu), 78
Riuzen, 107 Sacerdoţeanu Aur., 78, 79, 80,
Rodna, 116, 121 81, 83, 85, 91, 106, 123, 124,
Rodope, 67 134
Rogerius, 116, 117,110, 121 Salonic, 60,79
Roma, 6, 13, 16, 37, 83, 129 Salzburg, 36
Romani, 16, 21, 28, 30, 31, 33, Samaria, 22
35, 36, 37, 38, 39, 41, 42, 44, Sar, 23
Saraceni, 55, 78 Simion, 24, 26, 92
Sarmati, 30, 32, 36, 45, 52, 53, Şiret, 50, 89
58 Siria, 58
Sarmizegetusa, 56, 62 Sirmium, 60
Saşi, 7, 17, 18, 19, 21, 48, 49, Slava Rusă, 64
104, 132, 133, 137, 138 Slavi, 22, 25, 27, 54, 60, 67, 68,
Sauromaţi, 81 70, 72, 73, 74, 78, 92, 94, 96,
Sava, 61, 83 100, 114, 119, 124, 126, 129,
Saxonibus, 104, 138 130, 132, 133
Saxonum, 138 Slavini, 54,71
Sajo, 25 Solomon, 81
Sayous, Ed., 81 Solontina, 106
Săruna, 78 Someş, 94
Săveanu, T., 133 Sonii, 136
Sâmbăta, 138 Spalato, 100, 101, 103
Sântana, 36, 41 Spania, 40
Sântana de Mureş, 42 Spanioli, 127
Sârbi, Sârkbz, 23 Spanţov, 58
Scheiner, Walter, 49 Spinoasa, 133
Şchiopul Jos., 119, 136 StagioDati, 112
Schlozer, 74, 75 Stănescu, D., 63
Schunemann, 101, 103 St. Emmerau (mănăstire), 36
Sciri, 52 Stejarii cei Frumoşi, 78
Sciţi, 36, 78,81,82, 106 St. Peter, 36
Sclavi, 55, 78 Sucidava, 57
Sclavoni, 57, 58 Suatopluc, 24
Scupi, 64, 127 Sulzer, Fr., 18
Secui, 7, 21, 24, 48, 96, 97, 104, Surul, 136
110, 125, 136, 137, 138 Susdali, 88
Securisca, 123 Sycia, 98
Septimiu, Sever, 34 Sycidava, 57
Serbii, 72, 127
Serri (munţi), 44, 45
Severin, 41, 56, 137
Sf. Dionisiu, 103 Şimlăul Silvaniei, 36,41
Sf. Dumitru, 67, 68, 70 Sinai, 55, 78
Sf. Scaun, 27 Şincai, G., 19
Siadbei, I., 67 Şiştov, 65
Sibiu, 104, 138 Ştefan cel Sfânt, 27, 94, 95, 96,
Siculi, 110 107,119
G. Popa-Lisseanu
154
Tisa, 6, 20, 26, 113, 118, 131,
135
Tocilescu, Gr., 6, 58, 76
Tafrali, O., 67 Todi, 112
Taksony, 27 Tokai, 25
Tamas-Treml L., 72, 134 Tomea, 65
Tapae, 51 Tomis, 65
Tartari, 78 Traci, 30, 75, 128
Taurosciţi, 82, 85, 88 Tracia, 39, 46, 67
Tătari, 20, 88, 110, 116, 117, Traian, 13, 15, 32, 42, 52, 56, 57,
120, 121 62, 140
Transilvania, 5, 6, 7, 8, 16, 17,
Tâmpa, 135
Târnava, 132, 133 18, 21, 22, 23, 31, 32, 40, 48,
Târnava Mare, 49 51,75,94, 103, 123, 125
Teiuş, 42 Transilvăneni, 125
Temus, 101 Translederata, 56, 65
Tesalia, 92 Transmarisca, 39, 44, 58, 59, 65
Tesalonic, 60 Transnovae, 65
Teutonii, 136 Treiscaune, 191
Tg. Mureş, 36 Trianon, 15
Theodora, 56 Tripartitul, 8, 17, 141
Theodosie, 52 Tsema, 134
Theodosie 11,52 Tsemensis, 134
Theophanes, 71,72 Tudor, D., 38, 57, 59
Theophylactus, 64, 65, 66, 71 Tuhutum, 95
Thessalonic Tur, 134
Thessalonicam, 98 Turci, 16, 23, 90, 92, 93
Thomas din Spalato, 100, 101, Turchi, 90
103 Turchia, 90
Thomas Tuscus, 90, 91 Turda, 40, 41, 131, 134,136
Thunmann, 80 Turidava, 40
Tibiscum, 62 T. Măgurele, 57
Ticinum, 131 T. Severin, 41, 56
Tiema, 134 Turridava, 134
Tifisas, 50 Turris, 57, 134
Tigas, 50 Tunis Traiani, 57
Tihany, 136 Turtucaia, 44, 58
Timiş, 120 Tusciam, 106
Timişoara, 41 Tzelgu, 81
Timoceni, 88 Tyscia, 101
Valachi, 74, 82, 102, 103, 109,

Ţara Bârsei, 134, 136 110, 112, 115
Ţara Făgăraşului, 118, 119 Valachia, 75, 112
Ţara Oltului, 137 Valens, 44, 56
Ţara Românească, 18,49, 119 Valwii, 108
Vambery, 22
U Vandali, 36, 50
Vardar, 123
Ugra, 48, 49 Vataţe, Leon, 82, 83
Ugri, 22. 25, 74 Vărădia, 56, 62
Ugrici (munţi), 25 Verboczy, 8, 17, 141
Ugrinus, 138, 139 Viatici, 88
Ugocea, 25 Viena, 5, 103
Ugorskoje, 74 Vidin, 95, 104, 138
Ulahi, 102 Vidrovaţ, 64
Ulfila, 38, 41 Villa Valachorum, 75
Ulmeni, 58 Viminacium, 61
Ulmetum, 64 Vindelicia, 35
Ungaria, 13, 18, 21, 25, 28, 74, Vistula, 74
75, 76, 82, 90, 91, 93, 75, 98, Viterbium, 90, 106
101, 102, 103, 108, 109, 111, Vizigoţi, 21, 48
116, 117, 119, 121 Vlachemae, 77
Ungra, 48, 49 Vlahi, de mai multe ori, 71, 75,
Ungureni, 125 76, 77, 79
Unguri, 7, 17, 18, 21, 22, 23, 24, Vlachorichini, 78
25, 26, 27, 29, 48, 49, 70, 72, Vlah, 76. 77, 78. 88
73, 74, 75, 81, 82, 83. 88, 91, Volga, 23
92, 93, 94, 95, 96, 99, 100, Volochi, 25,71,74,75, 76
102, 103, 104, 107, 108, 109, Volocholov, 75
110, 111, 113, 114, 115, 117, Volochoveni, 75
118, 119, 120, 128, 129, 130, Vulpe, R., 34
132, 133, 141
Ungvar, 25 W
Universul, 99
Urali, 23. 25 Wag, 101
Oskiib, 64 Waitz, 106
Uzi, 23 Walati, 137
Wălsche, 75
G. Popa-Lisseanu
156
Weigand, Gust., 125 Zâma, 131

Wogul (regiunea), 23 Zeiller, 35
Zemlja Vlaşca, 49
Zercon, 47
Zemensium, 134
Zimmermann-Wemer, 49
Xenopol, Al-, 6, 19, 87,103
Zlatna, 135
Z Zoltan, 26, 27, 95
Zosimus, 52, 53
Zumbothely, 139
Zaculi, 96, 97
Zaldapa, 64 Zwonimir, 26
Cuprinsul
Răspuns „Dictatului de la Viena“....................... 5

Notă asupra ediţiei.............................................. 9
CONTINUITATEA ROMÂNILOR ÎN DACIA

Prefăţă ........................................................ 13
1. Introducere.....................................................15
2. Geneza problemei româneşti......................... 16
3. Cum motivează străinii neautohtonia
românilor......................................... 20
4. Originea ungurilor şi cucerirea
Transilvaniei.....................................22
5. Originea poporului român şi a limbii
române............................................. 28
6. Dacia înainte de romani şi sub romani......... 30
7. Dacia după părăsirea ei ofîcială....................35
8. Arătările arheologiei......................................39
9. Arătările lui Ammian Marcellin...................44
G. Popa-Lisseanu
158
10. Arătările lui Priscus....................................... 46

11. Arătările lui Jordanes.................................... 48
12. Arătările lui Zosimus..................................... 52
13. Arătările lui Procopius................................... 54
14. Două novellae împărăteşti............................ 60
15. Arătările lui Theophilactus............................ 64
16. Legenda Sfântului Dumitru.......................... 67
17. Arătările lui Theophanes...............................
18. Arătările cronicarului rus Nestor................ 73
19. Românii de la sudul Dunării în izvoarele
bizantine.............................................
20. Arătările scriitoarei Anna Comnena.......... 80
21. Arătările lui Cinnamus...................................82
22. Bordonii-brodnicii în cronica lui Nicetas.... 84
23. Arătările lui Nicetas Choniates.....................86
24. Brodnicii-români în izvoarele medievale.... 88
25. Arătările lui Thomas Tuscus..........................90
26. Arătările cronicilor ungureşti........................92
27. Românii în Descriptio Europae Orientalis.... 98
28. Românii în cântecele medievale...................106
29. Organizarea românilor în cnezate şi
voievodate.......................................... 113
30. Arătările lui 1 Rogerius...............................116

31. Dovezi scoase din studiul limbii.................. 122
32. Dovezi scoase din toponimieşi onomastică 131
33. Arătările documentelor (Diplome regale şi
bule papale)...................................... 136
A
34. încheieri......................................................... 140

Indicele numelor proprii.................................... 143
CĂRŢILE NOASTRE - „
LA DISP'OZIŢIA D-VOASTRA
Editurile SAECULUM I.O., VESTALA şi
SAECULUM VIZUAL (Str. ducea. nr. 5.
bl. L 19, ap. 216, cod 74696, Bucureşti - 72),
oferă cititorilor interesaţi cărţile publicate sub egida
lor cu reducere de preţ, în cazul în care le achizi
ţionează direct de la depozitul editurilor {Str. Teo-
dosie Rudeanu, nr. 29, sect. 1) cu plata în numerar,
sau le comandă în scris (cu plata ramburs).
Se asigură gratuitatea expedierii prin poştă în
cazul unor comenzi de peste 50 de lei.
Reducerile sunt proporţionale cu valoarea
cărţilor comandate. Peste 60 lei - 10%; peste
100 lei - 15%; peste 150 lei - 20%.
Relaţii suplimentare la telefoanele
021/222.85.97, 0748.146498 (depozit), între
orele 9-17 (fax: 021/222.85.97,
021/345.28.27).
OFERTĂ SPECIALĂ
Cititorii care achiziţionează cărţi direct de la

depozit beneficiază de reducerea de 10% chiar şi
atunci când suma cumpărăturilor nu se ridică la
60 lei.
Vizitaţi pagina noastră de internet:
www.saeculum.ro
E-mail: [email protected] /
[email protected] /
[email protected] / [email protected]
TITLURI DISPONIBILE
• Ovidiu Drimba, Isloria culturii si civilizaţiei, voi, l-Ill, 464+384-1-416 p.; voi IV-V
560-1-448 p.; voi. VI-Vlll, 400-)-368-h352p'.; voi. IX-X, 416-r416 p,; voi. XI 464 p :
voi. Xll-Xlll, 432+368 p.
• Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale, I-II. 352+448p.
• Ovidiu Drimba, Istoria teatrului universal, 352 p.
• Ovidiu Drimba, Ovidiu. Marele exilat de la Tomis, 224 p.
• Ovidiu Driiuba, Rabelais şi Renaşterea europeană, 224 p.
• /. O/jrifaii, B. P. Hasdeu sau Setea de absolut. Tumultul şi misterul vieţii, 592 p.
' B. P. Hasdeu, România, Foaea de sloriă română. Foiţa de istorie şi literatură,
reviste liasdeene reeditate, 152-H44+240 p. (legat-catonat)
• Din Moldova (Lumina) 1862-1863; Aghiuţă. 1863-1864 (reviste hasdeene reeditate),
20,5x27 cm, legal, cartonat, 392+272 p.
• Gh. Btd<;ăr, Gh. Coiislamiuescu-Dobridor, Dicţionar de arhaisme si regionalisme,
voi. I-II, 368+448 p.
• Haus Biedermann, Dicţionar de simboluri, I-II, 304+272 p.
'Al. Cioremescu, Dicţionarul etimologic al limbii române, format 17 x 24cm, I056p.
• B. P, Ha.'ideu, Arhiva spiritistă, voi. I-Il, 416+464 p.; III. 320 p- IV 368 p- V
272 p.
• Paul Şlefâitescu, „Nebunii11 istoriei, 352 p.
• Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, 368 p.
• Florin Marcu, Dicţionar uzual de neologisme, 432 p.;
• Florin Marcu, Marele dicţionar de neologisme, legat, cartonat, celofanat, fomiat 17
X 27 cm, 1040 p.
• Marcel Olinescu, Mitologic românească, 400 p.
• M, Eminescu, Viaţa culturală românească. 1870-1889, 304 p.
• Leo P, KendaU, Diamante faimoase şi fatale, 240 p.
• Fosco Maraini, Tibetul secret, 416 p.
• Maria Păun, Dicţionar integral de sinonime, 512 p.
'A. SchuUerus, Tipologia basmelor româneşti şi a variantelor lor, 176 p.
• Iordan Dalcti, Dicţionarul etnologilor români, 976 p.
• /. Oprişun, La hotarul dintre lumi. Studii de etnologie românească, 560 p,
' /. Oprisem. Cariatide literare. Studii de istorie a literaturii române, 688 p.
• Nicolae Peirescu, Memorii, I-II. 448+352 p.
‘ B. P. Hasdeu. Publicistica politică. 1869-1902, 2 voi., 496+480p.
• C. Manolacite, Scânteictoarca viaţă a luliei Hasdeu, 320 p.
■ lulia Ha.sdeu, Oeuvre ppetique/Opera poetică, 784 p.
• Leon Ca.sso, Rusia şi Bazinul Dunărean, 240 p.
• Nic. Densusianu. Istoria militară a poporului român, 464 p.
1 Dan Oliean, Religia dacilor, 480 p.
• Florin Marcu. Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române, 800 p.
■ Clavlon - Price, Cele 7 minuni ale lumii antice, 192 p.
'A. M. Marienescu, Cultul păgân şi creştin, 416 p.
‘ Madeleine Lazard, Eva în oglindă. Viaţa femeii în Renaştere, 416 p.
’ Paul Ştejaiiescu. Enigme ale istoriei române, I-ll. 304+272 p.
‘ Paul Şlejănescu, Enigme ale istorici universale, I-II, 352+320 p.
’ Jules Michelel, Franţa sub Napoleon, 272 p.
1 Plulipp yandenherg. Blestemul faraonilor, 192 p.
‘ Edda, 448 p.
Victoria le Page, Shambliala, 304 p.
’ A. Scliopenliaiier, Aforisme, 176 p.
' Marc Aurelia, Către sine însuşi, 160 p.
Calo, Distihuri morale, 144 p.
Epiciel. Manualul şi Fragmente, 128 p.
Cicero. Arta oratoriei, 144 p.
Os. Kiililen, Sistemul ocult de dominare a lumii, 304 p.
receptării critice a operei lui M. Eminescu, sec. XIX, voi. I-III.
_400+432-i-448d.
Scrisă imediat după Dictatul de la
Viena, ca un răspuns ştiinţific la
nedreptatea strigătoare la cer ce i se
făcuse poporului român, sinteza
Continuitatea românilor în Dacia se
bazează pe întreg blocul textelor
publicate anterior de autor în seria
Fontes Historiae Daco-Romanorum
(voi. 1-XV), 1934-1939, precum şi în alte
volume de sine stătătoare.
Deşi argumentaţia invocă mărturii
din tot spaţiul medieval european, cele
mai formidabile „dovezi noi“ sunt
extrase din chiar scrierile oficiale
maghiare, care îi contrazic irevocabil
pe adversarii continuităţii noastre în
special în Transilvania.
I. Oprişan
91789736 4223931

Popa Lisseanu - Continuitatea Romanilor in Dacia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Popa Lisseanu - Continuitatea Romanilor in Dacia

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Popa Lisseanu - Continuitatea Romanilor in Dacia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DACIA ĂACDÂ

CONTINUITATEA ROMANILOR IN DACIA

Coperta I: Biserica din Gura Sadei (Gurasada) de

Coperta I, IV: Coiful dacic de la Coţofeneşti - imagine

Editura SAECULUM I.O.

© Toate drepturile sunt rezervate Editurii SAECULUM 1.0.

Editura SAECULUM I.O.

I. Oprisem. Ionel ied. :prcl.)

o cât de succintă privire asupra operei lui G. Popa-Lisseanu

1 Istoria României în date, elaborată de un colectiv „sub conducerea

Historiae Daco-Romanorum“ sinteza Continuitatea românilor

In faţa dovezilor ce vom produce, nădăjduim că va amuţi cu

1 Atât în cadrul sintezei de faţă, cât şi în alte studii anterioare, el

cuiului George Doja, revoluţie la care au luat parte şi popula-

Reproducem după şapte decenii impoitantissimul studiu al

Cercetarea aceasta a noastră am mărginit-o numai la

Cu prilejul intrării în Cluj, în primele zile ale lui septembrie 1940,

Problema de natură curat istorică, privind continuitatea

1 Prin edictul de toleranţă din 1781 s-a proclamat egalitatea de drept,

prinseră nădejde să scape din starea lor de şerbie la care îi

Al. Lapedatu, Istoriografia română ardeleană, în An. Ac. Rom.,

De aci, necesitatea pentru dânşii a unei serioase lupte împo­

Fr. Sulzer, Geschiclite des transalpinischen Daciens, I-III, Viena,

Engel, mare istoric german, care se deosebeşte de Sulzer prin

1 Engel, Commentatio de expeditionibus Traiani ad Danubium et

Adversarii continuităţii românilor, susţinători ai admigrării

1 Cf. Aurel Decei, La situation des Roumains, în Revue de Trasylvanie,

3. în al treilea rând, după retragerea cârmuirii romane din

Asupra originii ungurilor s-au produs în decursul vremurilor

înconjuraţi de toate părţile de popoare de rasă arică, au izbutit,

1 Constantin Porfirogenitul în scrierea sa De administrando imperio

ceartă între seminţiile chazarilor, s-au dezbinat cabarii şi s-au

1 Const. Porphyrogenitus, De adm. imp. Tcpoe^ăpxeiv tov nolepou, în

parte, marea lor masă, a fugit spre Nord, a trecut Prutul şi a

Simion, care va fi fugit la apropierea trupelor ungureşti, în

Merseburg, din 955 de pe câmpia Lech şi cea de la Adrianopol

După ce am văzut în cele precedente, - poate cu prea multe,

Teritoriul de formaţiune însă al limbii şi, prin urmare, şi al

De origine indo-europeană şi făcând parte din marea familie

1 Cf. C. Daicoviciu, Le probleme de la continuite en Dacie, în Revue

pe care-1 cultivau, chiar dacă pentru moment erau, uneori, siliţi

2' C. Daicoviciu, Op. cit., p. 18.

chiar că şi aci, ca şi în alte părţi, sistemul statelor clientelare s-a

337: sub Augustus au fost aşezaţi Ia Sudul Dunării 50.000 de geţi şi

de la Nord-Est, unde viaţa rurală era mai dezvoltată decât viaţa

Cf. V. Pârvan, Getica, p. 522. Vezi şi D. Berciu, Asupra Balaundui

„Stabilimentul daco-roman de la Poiana-Piroboridava din

1 Daicoviciu, Loc. cit. p. 34.

în studiul ce însoţeşte traducerea noastră a textului lui

G. Popa-Lisseanu, Fontes historiae Dacoromanorum, IX. O plecare

1 Friedwagner, Ober die Sprache und Heimat der Rumănen, în Zeitsch.

părăsească locaşurile şi plecând unii spre Italia, alţii spre

1 C. Daicoviciu, Loc. cit., p. 61.

Acest contact între Nord şi Sud va fi fost desigur şi mai

1 Cf. D. Tudor, Un miliarium de la Constantin cel Mare, în Arhiv.

Dar, dacă izvoarele literare care să ne arate persistenţa

1 Mariscus, după care s-a numit Transmarisca - Turtucaia şi desigur şi

urmă, a provenit bulgarul Plovdiv. Tot astfel va fi dispărut şi

1 Cf. G. Brătianu, Les origines du peuple roumain, p. 30.

împotriva romanilor. Acest dacism al împăratului trebuie socotit

De aci, necesitatea pentru dânşii a unei serioase lupte împo

Cât de mult s-a identificat poporul barbar al goţilor cu ele

Cronicarul Theophylactus Simocattes, de la începutul vea

1 Cf. II. Gherghel, Câteva contribuţiuni la cuprinsul noţiunii cuvân