Controlul Infectiei Din Cabinetul de Medicina Dentara

Descărcați ca pdf sau txt
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 17

CONTROLUL INFECTIEI DIN

CABINETUL DE MEDICINA DENTARA


Introducere

 Cabinetul medical reprezinta


un loc cu risc crescut de
transmitere a bolilor. De
aceea controlul infectiilor in
acest spatiu este una dintre
cele mai importante probleme
ce trebuie luata in considerare
in activitatea zilnica.
Implementarea unor proceduri
realistice de control al
infectiilor implica colaborarea
intregii echipe.
1. Protectia medicului si a
pacientului
Exista anumite precautii universale care reprezinta pentru medicul
dentist punctul de plecare in controlul infectiilor in cabinetul dentar.
Acestea sunt urmatoarele:
-Se pleaca intotdeauna de la premiza ca toti pacientii sunt
purtatori ai unei boli infectioase
-Fiecarui pacient ii este aplicat acelasi protocol de control strict al
infectiei
-Orice loc de munca e indicat sa fie sigur si ferit de riscuri atat
pentru personal cat si pentru pacient
-Se recomanda intotdeauna imbracamintea si echipamentul de
protectie
Reguli de bază în aplicarea precauţiilor universale:

1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;


2. 2. Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt
contaminate cu HIV, HBV, HCV;
3. 3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală
sunt contaminate.
Personalul sanitar, indiferent de specialitate sau de locul unde îşi desfăşoară
activitatea, prin natura serviciului este permanent expus microorganismelor
patogene. Infecţiile în cabinetul stomatologic sunt întotdeauna prezente, de
aceea trebuie să respectăm câţiva paşi elementari pentru a le ţine la distanţă.
Cai de transmitere a
agentiolor patogeni

 Mainile
 Fata
 parul
Decontaminarea aerului si suprafetelor
In timpul
tratamentelor
stomatologice
obictele si suprafetele
din cabinet precum si
instrumentarul utilizat
sunt contaminate
 Efectul de expunere la mercur asupra personalului din cabinetele
de medicină dentară a fost mai puternic decât cel în urma
expunerii la dezinfectante, compuși acrilici sau solvenți organici. În
timpul secționării lucrărilor protetice în cursul îndepărtării lor sunt
eliberate de asemenea și alte metale care intră în compoziția
acestor lucrări, cum ar fi: crom, cobalt, cupru, zinc, paladiu, nichel,
staniu, indiu, aur, platină etc.
 Gazele anestezice (oxid de azot, halotan) se folosesc în cabinetele
de medicină dentară în care se lucrează și cu anestezie generală
sau sedare conștientă. Studiile epidemiologice efectuate asupra
personalului feminin din cabinetele de medicină dentară unde se
folosesc astfel de substanțe au găsit corelații semnificative între
manipularea acestor substanțe și riscul de avort spontan, anomalii
congenitale sau scăderea fertilității
3. Reguli de reducere a riscului de
expunere la sursele de infecție
 măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii HIV, HBV,
HCV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, în
timpul actului medical;
 − sânge, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se
consideră a fi potenţial infectate cu HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi
microbieni cu cale de transmitere parenterală (sanguină);
 − toţi pacienţii se consideră potenţial infectaţi cu HIV, HBV, HCV sau
cu alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină,
deoarece cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, HBV, HCV şi alţi
agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de
portaj.
4. Sterilizarea
 Dezinfectarea si sterilizarea sunt doua notiuni diferite, de asemenea exista
instrumente care vin in contact direct cu sangele si saliva pacientului si aparate sau
intrumente care nu au contact cu fluide ce pot transmite infectii, iar protocoalele de
dezinfectare sau sterilizare sunt diferite.
 Instumentarul de lucru, frezele, acele pentru tratamente de canal sunt o categorie
speciala si trec prin mai multe etape de curatare dezinfectare si sterilizare inainte sa
fie folosite
 imediat dupa folosirea la pacient instrumentele sunt scufundate in lichide
concentrate ce contin substante similare cu cele descrise mai sus.Sterilizarea la 134
de grade celsius si cu vapori de apa sub presiune la 2 atmosfere se face cu un
aparat numite Autoclav.Foliile sigilate au indicatori chimici care isi schimba culoarea
atunci cand se ajunge la o anumita temperatura, asftfel putem sa ne asiguram ca
aparatul de sterilizare a atins temperatura de 134 de grade.Autoclavul este verificat
tehnic periodic de firme abilitate pentru a ne asigura ca se respecta parametri
normali de lucru. De asemenea autoclavul este testat si bacteriologic cu teste
bacteriene ce se verifica lunar in laborator.Atat testele bacteriologice lunare cat si
inspectia tehnica periodica o data la 3 luni sunt norme impuse de Directia Sanitara
pe care orice cabinet stomatologic trebuie sa le respecte.Data ora sterilizarii,
materialul sterilizat ca si numele persoanei ce face sterilizarea sunt consemnate intr-
un registru de sterilizare ce este verificat de Directia Sanitara.
5. Precauţiile pentru reducerea
inhalărilor.
 Aproape toate instrumentele folosite în tratamentele uzuale
generează aerosoli: piesele de mână cu viteză scăzută sau
crescută, turbinele, aparatele sonice și ultrasonice, piesele aer-apă
și aparatele ”air-polishing”. Folosirea unui sistem de aspirare de
debit mare cu un volum de aspirare mai mare de 300 l/min,
împreună cu un aspirator de salivă adecvat poate reduce eficient
formarea de aerosoli. Tratamentele stomatologice la 4 mâini permit
aspirarea optimă. Când se lucrează la 2 mâini pentru îndepărtarea
mecanică a plăcii bacteriene, o tehnică bună, împreună cu
folosirea Optragate reduc foarte mult aerosolii formați.
6. Protectia
ochilor
 Ochelarii de protecție – vor fi purtați atât
de către medic cât și de către pacienț
cu scopul protejării ochilor împotriva
infecțiilor care pot rezulta prin stropirea
lor cu micropicături de salivă sau sânge
contaminate. Aceștia vor fi purtați și pe
durata spălării instrumentarului
contaminat.
 Caracteristicile unor ochelari de protecție
ideali sunt:
-să aibă lentile transparente, cât mai
late, prevăzute cu apărători lateralesă fie
realizați dintr-un plastic dur și rezistent;
-să fie ușori, confortabili, flexibili și cu
margini rotunjitesă permită o dezinfectare
rapidă.
7. Protectia zgomotului

 Limitele admisibile ale nivelurilor de zgomot în clădiri, sunt stabilite


considerându-se climatul corespunzător specific utilizării şi
activităţilor ce se desfăşoară în unităţile funcţionale respective.
 Turbina determină un zgomot de aproximativ 84 dB şi 4000 Hz, de
aceea este recomandat un timp de folosire de 15-55 minute/zi.
Aspiratorul de salivă, când nu este amplasat corect, produce
zgomote de genul „fluierat” care pot dăuna. Aparatul de detartraj
cu ultrasunete produce zgomote de aproximativ 74 dB şi 8000-16000
Hz, aşadar la utilizarea de lungă durată a acestuia este indicat să se
folosească protecţie fonică.
Concluzii

 O bună cunoaştere a acestor factori de risc şi a mecanismelor lor


de acţiune, constituie premisele pentru conştientizarea personalului
medical şi alegerea individualizată a măsurilor de protecţie în
funcţie de fiecare tip de expunere şi de riscurile pe care aceasta le
implică.

S-ar putea să vă placă și