TEMA

ACTORII
RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE

1. Conceptul de actor internaţional. Clasificarea actorilor

internaţionali
2. Statul- actorul principal al RI.
3. Actorii non-statali
Conceptul de actor internaţional
orice entitate care joacã un rol identificabil în
relaţiile internaţionale
Braillar şi Djalili: orice entitate, autoritate,
organizaţie, grupă, individ care are capacitatea
de a juca un rol anumit şi exercită influenţă
Oran Young: orice entitate organizatã care este
compusã, cel puţin indirect, din fiinţe umane şi
nu este total subordonatã, în termeni efectivi,
vreunui alt actor din sistemul mondial, şi
participã la relaţii de putere cu alţi actori.
Clasificare:
Morton Kaplan:
1. Actori naţional (statul suveran)
2. Actori transnaţional (organizaţii regionale)
3. Actori universali (organizaţii universale – ONU)
 Merle: statul, organizaţii internaţionale, puteri
transnaţionale (companii multinaţionale, opinia
publică mondială + Braillar, Djalili completeză cu -
asociaţii regionale [ex. Conferinţa Europeană a
organelor locale], mişcări de eliberare naţională)
 Rosenau: statul, subsistemele (organele administraţiei
publice), organizaţiile transnaţionale, cohorte (grupuri
etnice, biserici), mişcări etc.
Clasificare:
 Actorii nestatali tradiţional se clasifică în:
• Organizaţii internaţionle interguvernamentale
• Organizaţii internaţionale nonguvernamentale
 O altă tipologie împarte actorii nestatali în:
• ONG-uri
• Corporaţii multinaţionale
• Mass-media internaţionale
• Grupuri/grupări religioase
• Comunităţile din diasporă
• Actori nestatali violenţi sau nelegitimi (grupări teroriste,
carteluri care fac trafic de droguri)
 William Wallace şi Daphné Josselin: în categoria actorilor
nestatali intrã organizaţii în mare mãsurã sau complet
autonome faţã de finanţarea şi controlul guvernului central,
emanând din societatea civilã, din economia de piaţã sau din
impulsuri politice care exclud controlul şi conducerea etatice.
Statul- actorul principal al RI.

• Statul este actorul principal al RI, deoarece

corespunde caracteristiclor definitorii:
• Este subiect al dreptului internaţional
• Politica externă a statului în mare măsură
determină caracterul RI
• Are impact asupra bunăstării individului
• Activitatea altor actori, şi uneori existenţa lor,
depinde de atitudenea statelor faţă de aceştea
• La moment toată omenirea este orgaizată în
state
În contemporaneitate funcţionează
următoarele tipuri de stat:

• Statul naţional (ale cărei caracteristici sunt

independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială)
care este, în epoca modernă, actorul prim al vieţii
internaţionale;
• Statul multinaţional este cel în care coexistă mai multe
naţiuni şi naţionalităţi, una dintre ele fiind dominantă
(în fosta URSS – ruşii, în fosta Iugoslavie – sârbii, în
Marea Britanie – englezii). Stabilitatea lor e relativă,
existând puternice forţe centrifuge din partea naţiunilor
componente;
• Statul federal este forma în care mai multe state
autonome acceptă să fie conduse de o putere centrală
(guvern federal) - aşa stau lucrurile în Statele Unite ale
Americii
• O caracteristică esenţială a statului este
suveranitatea naţională
• Suveranitate internă - dreptul/abilitatea statului
de a-şi alege propria cale de dezvoltare
economică, politică, a elaborării şi
implementării legislaţiei etc.
• Suveranitate externă – neamesticul altor state în
treburile interne ale altor state, egalitatea şi
independenţa statelor.
Unele consecinţe contradictorii ale
principiului de suveranitate:

• Statul în politica sa externă poate combina funcţii

contradictorii (tendinţa spre expaniune naţională –
teritorii, resurse, aliaţi; tendinţa de a-şi asigura
interesul său naţional; sau staul poate să refuze de la
unele avantaje pentru binele comun)
• Fiecare stat tinde să îşi asigure securitatea, fapt, care
în contextul plurlismului de suveranităţi, conduce la
apariţia dilemei securităţii
• Unele state sunt mai egale decât altele (sunt diferite
după mărimea teritoriului, resurse, dezvoltarea
economică, autoritate politică, înnarmare, ce
determină inegalitatea staelor din perspectiva
puterii naţionale)
Statul-naţiune este supus unor presiuni cu
care nu se confruntase în trecut:

• Statele tind sã-şi atenueze unele dintre revendicãrile privind

autoritatea finalã. Deşi nu se manifestã intens sau egal în toate
regiunile sau în toate ariile tematice ale vieţii internaţionale,
fenomenul este sesizabil. Ex. Statele-membre ale Uniunii Europene
şi-au atenuat aceste revendicãri în planul politicii economice şi
monetare, în favoarea structurilor Uniunii Europene.
• Se face simţitã o modificare a normelor de recunoaştere externã a
unora dintre revendicãrile de autoritate emise de stat. Intensificarea
eforturilor normative la nivel universal şi regional în sfera
drepturilor omului este un factor care pune serios în discuţie
viziunea tradiţionalã (weberianã) asupra autonomiei statului în
afacerile interne. De exemplu, un stat membru al Consiliului
Europei trebuie sã recunoascã jurisdicţia Curţii Europene a
Drepturilor Omului, care prevaleazã asupra celei interne.
• Statul, ca actor al sistemului internaţional, se confruntã tot mai
mult cu revendicãri concurente de autoritate, venite din partea unor
actori nestatali.
Actorii non-statali
• Prin instituţie internaţionalã se înţelege
un set persistent şi conectat de reguli şi practici
care prescriu roluri, constrâng activitatea şi
modeleazã aşteptãrile unui anumit grup de
actori din sistemul internaţional.
• Organizaţia internaţională se poate defini drept
instituţia permanentă, constituită ca entitate
juridică, formată, în general (dar nu numai),
din state, pentru anumite scopuri, având o
voinţă proprie, şi care voinţa majorităţii
statelor membre.
Organizaţiile internaţionale guvernamentale
• Organizaţiile internaţionale (inter)guvernamentale sunt
forme de asociere liberã între state, create pe baza unor
tratate internaţionale de constituire.
• În structura lor instituţionalã se regãsesc, cu regularitate,
organe plenare . în care sunt reprezentate toate statele-
membre . şi secretariate . organe cu caracter permanent,
în cadrul cãrora activeazã funcţionari internaţionali.
• tipologii ale OIG:
• Criteriu geografic - OIG globale şi OIG regionale
• După scop- generale/speciale
• După obiectul activităţii: politice, militare, sociale,
culturale, ştiinţifice, etc.;
• După criteriul posibilităţii statelor de a deveni membre
în organizaţie după înfiinţarea acesteia: deschise (pe
lângă membrii fondatori pot avea acces şi alte state) şi
închise (pot fi membre numai statele fondatoare )
Organizaţiile internaţionale neguvernamentale
• Sunt recunoscute, de regulã, drept actori în sistemul
internaţional, în condiţiile în care ele manifestã un grad
semnificativ de omogenitate internã. De asemenea, se admite
faptul cã ele genereazã consecinţe pe scena internaţionalã,
problema fiind dacã aceste consecinţe sunt suficient de
importante pentru ca OING sã fie incluse într-o analizã a
politicii internaţionale.
• O organizaţie neguvernamentală reprezintă acea organizaţie ce
nu se află sub tutela guvernului (serviciu public sau forţă
armată) şi nu aparţine nici mediului de afaceri.
• Activitatea ONG-urilor se desfăşoară, în primul rând, în cadrul
statelor, dar îmbracă, totodată, şi o dimensiune transnaţională,
atât prin legăturile pe care le stabilesc cu grupările naţionale
analoage, cât şi prin interferenţa lor cu alte societăţi/organizaţii
statale.
• ONG-urile se înscriu într-un cadru internaţional mai clasic şi
prin dezvoltarea de relaţii cu organizaţii interguvernamentale.
Corporaţiile transnaţionale

• companie care deţine sucursale sau subsidiare în afara

ţãrii de origine
• caracterul transnaţional al activitãţii este definitoriu
pentru companie
• delocalizarea. activitãţilor cãtre alt stat reprezintã o armã
redutabilã pe care CTN o poate folosi împotriva statului-
gazdã, atunci când acesta din urmã are în vedere
adoptarea unor reglementãri sau politici ce ar leza
interesele de profit ale companiei
• Flexibilitatea sporitã a corporaţiilor le asigurã avantaje
în negocierile cu autoritãţile birocratice ale statelor: ele
pot transfera uşor bani, tehnici de producţie şi chiar
forţã de muncã înspre state cu regimuri investiţionale
mai favorabile.
Actorii neligitimi
• Terorismul transnaţional - Actele teroriste propriu-
zise nu s-au limitat la teritoriul naţional al ţãrii
vizate din punct de vedere politic, fiind atacate
obiective şi interese ale acesteia din strãinãtate. şi,
nu în ultimul rând, au cãzut victime cetãţeni ai
altorstate decât cel care constituia ţinta politicã
• Grupãri ale criminalitãţii organizate - structurile
traficanţilor au un pronunţat caracter transnaţional,
iar pãrţi din profit sunt adeseori investite în alte
activitãţi ilegale, inclusiv în finanţarea unor acţiuni
teroriste.
• Mişcãri de gherilã şi miliţii - violenţa pe care o
promoveazã ar fi, în esenţã, legitimã. Organizaţiile
de acest gen sunt numite .teroriste. de cãtre cei ostili
scopurilor lor, .de eliberare naţionalã.