Avem o țară unde

Avem o tara unde au stăpânit odată

Vitejii daci, bărbați nemuritori.
Și unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi și munți cu fruntea-n zări.

Avem troițe sfinte, altare și icoane

Și candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi și prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.

Avem la Putna, Sfânt și viu cu duhul

Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Și azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare,

Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credința dreaptă-n care s-au născut.

Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,

Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinți, pe Iancu și martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.

Azi iarăși te-au suit vrăjmașii tăi pe cruce,

Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge,
Aceea că, ortodoxia ai iubit.

Avem un Rai de sfinți în temniți dați la moarte

Și aruncați în groapa neștiuți;
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaște sfinte-n zeghe grea de deținuți.

E jertfa lor de veacuri mărturia

Ce strigă din morminte pân' la noi:
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Și-acest pământ de Sfinți și de eroi!

1
Deșteaptă-te, române!

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viață-n libertate ori moarte! " strigă toți.

Preoți, cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!

2
Se-aude glas peste Carpați

Se-aude glas peste Carpați

Să fim azi toți românii frați,
Prea mult am fost năpăstuiți
De-acuma hai să fim uniți,

Că vrut-a Dumnezeu cel sfânt

Să stăpânim acest pământ,
Deci tu române, nu uita
De neamul tău de tara ta.

Refren:
Și-atunci când ești departe de sat și neamul tău,
Să spui cu demnitate „Român voi fi mereu!”. (de 2 ori)

În lupte grele neîncetat

Strămoșii sânge au vărsat,
Ca peste veci să dăinuiască
A noastră viță românească,

Și la altarele străbune
Întreaga obște să se-adune,
Și badea Ion să-și are glia
Și Ana lui să poarte ia.

Refren

În lumea mare de-i pleca

Române bun, tu nu uita,
O țară mică dar frumoasă
Te-așteaptă să te-ntorci acasă,

Și de cândva ți-o fi mai greu

Privește sus spre Dumnezeu,
Curajul, cinstea și credința
Îți vor aduce biruința.

Refren

3
 Frați români din lumea-ntreagă

Frați români din lumea-ntreagă Refren final:

Tresăriți în gând de dor Potolește Tu furtuna
Și cântați un imn de slava Stinge focul dintre frați,
Pentru craiul munților Și fă să sorbim iubirea
O, Hristoase, ne ferește Cei ce suntem din Carpați.
De dușmani și de păgâni
Și presară a Ta pace
Mult dorită de români.

Refren:
Potolește Tu furtuna
Stinge focul dintre frați
Și fă să sorbim iubirea
Cei ce suntem adunați.

Noi am fost creştini pe vremuri

Când păgâni migrau prin lumi
Şi avem martiri ai Legii,
Şi avem martiri români
Te rugăm Hristoase Doamne,
Să Ne ierți că Te-am uitat
Pentru că păgâni lumii
De Tine ne-au depărtat.

Refren

Zbuciumat de ură mare,

Neamul nostru românesc
N-are liniște și frații
Între ei se dușmănesc.
Doamne, Tu ne-ai dat poruncă
Demnitatea s-o păstrăm,
Să iubim pământul tării,
Slavă Ție să cântăm!

4
Cântec de unire

Refren (Uuu…)
E trist să ai o țară dezbinată,
E trist să ții în casa ta străin,
Iar fratele să-ți stea rănit la poartă,
Ca un Hristos căzut între păgâni.
 

Refren:
Nu, nu mai suportăm
Jugul ce ni-l pun
Cei lipsiți de neam!
Hai să ne ridicam
Și să-nfăptuim
Unirea! (de 2 ori)
 

Suntem urmașii Daciei creștine,

Uniți în libertate pentru veci.
Se vor topi puhoaiele străine
Ca gheața din Siberiile reci.

Refren
 
 

E trist să ai o țară dezbinată,

E trist să ții în casa ta străin,
Și fratele să-ți stea rănit la
Ca un Hristos căzut între păgâni.

Suntem urmașii Daciei creștine,

Uniți în libertate pentru veci.
Se vor topi puhoaiele străine
Ca gheața din Siberiile reci.

Refren
 Cât trăim pe-acest pământ
5
 
Refren (Aaa…) Cât avem un sat departe
Și un grai ce n-are moarte
Cât trăim pe acest pământ Elisabeta
Cât ai cui zice părinte,
Mai avem un lucru sfânt, Mai există lucruri sfinte.(de 2 ori)
Rafael O câmpie , un sat natal
O clopotniță pe deal.  
Refren (de 4 ori)
 
Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Iustina
Cât părinții vii ne sunt Cât trăim pe acest pământ
Mai există ceva sfânt. Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie , un sat natal
Refren: O clopotniță pe deal.
 
Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât exista ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.(de 2 ori)

 
Cât pădurile ne dor
Sara
Mai avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.

 
Toți Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Soliștii
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.

 
Refren
6
Pentru ea

Pentru ea la Putna clopot bate

Pentru ea mi-i teamă de păcate
Pentru ea e bolta mai albastră
Pentru limba, pentru limba noastră.

Pentru ea ninsori se cern din spații

Pentru ea puternici sunt Carpații
Pentru ea e caldă vatra poamei
Pentru limba, pentru limba mamei.

Refren:
Dumnezeu prima oară când a plâns printre astre
El a plâns peste țară cu lacrima limbii noastre.

Pentru ea noi văruim pereții

Pentru ea mai sunt răniți poeții
Pentru ea cresc florile visării
Pentru limba, pentru limba țării.

Refren

(strofă: solo Elisabeta, refren: toți)

7
Dacii liberi

Coboară dacii liberi din columnă

Prin bărbi și plete șuieră un vânt
Aduc cu ei sărutul libertății
Și-al permanenței ce răsună-n cânt.

Refren:
Când auzi de chiu și vai
Puneți șeile pe cai;
Să cântam în vechiul grai:
Țurai, țurai și no hai.

Se-aude tropotul de cal în noapte

Printre păduri stinghere și pustii
Vuiește prin galopul ce-l stârnește
Iubirea de moșie și de fii.

Suntem urmași de daci şi suntem liberi

Căci libertatea ne-a fost crudul dor
Murind am rupt în veacuri mii de lanțuri
Ce ne-au robit mereu de-atâtea ori.

Lăsăm să treacă peste noi durerea

Și focul ce se-ncinge peste timp
Căliți de-atâta ură și robie
Strigăm că libertatea-i lucru sfânt.

8
Tu Ardeal

Refren:
Tu Ardeal, tu Ardeal, îți suntem oșteni,
Templu sfânt, templu sfânt, munții Apuseni.

Că tu ne ești vatră și din piatră-n piatră,

E tăria unui neam de moți,
Asta-i țara noastră, noi nu stăm în gazdă,
Horea nostru-i risipit pe roți.

Ne-au furat barbarii, ne-au căznit mai marii,

Dar avem in piepturi șapte vieți;
Ne vibrează-n sânge, pân' la Putna plânge,
Clopotul ce bate la Râmeț.

Nu vrem răzbunare, doar atât ne doare,

Că se pierde amintirea-n val.
Doamne dă-i tărie, unei mâini să scrie,
Biblia latinului Ardeal.

Râuri cresc purtate, tari ce nu sunt toate

Dar veni-vor și mai bune vești
Pentru toți românii care-și sânt stăpânii
Soarele răsare-n București.

Unde-i Avram Iancu, să mai frângă rangul,

Celor ce Ardealul vor pustiu.
Iată ca răsare, Iancu din oricare,
E-n puterea fiecărui fiu.

Pentru această țară, poate să și moară,

Fiecare dintre noi râzând.
Restul e dorință, de îngăduință,
Și să fie pace pe pământ.

Nu uitați aceasta, dreaptă ne e brazda,

Ce-am lucrat cu ale noastre mâini.
Fiecare munte știe aici să cânte,
Imnul "Deșteptați-vă români".

9
Stefan, Stefan Domn cel Mare

Ste-fan, Ște-fan, Domn cel Mare,

Seamăn pe lume nu are.
Decât numai mândrul soare,
Decât numai mândrul soare!
Din Suceava când el sare, el sare;
Pune pieptul la hotare, hotare.
Ca un zid de apărare,
Ca un zid de apărare!

Lu-mea-n-trea-ga sta-n mirare

Țara-i mica, țara-i tare
Și dușmanul spor nu are,
Și dușmanul spor nu are.
Din Suceava când el sare, el sare;
Pune pieptul la hotare, hotare.
Ca un zid de apărare,
Ca un zid de apărare!
Doamne nu uita de noi

Doamne nu uita de noi,

Suntem săraci plini de nevoi,
Doamne ocrotește-i pe români.

Suntem săraci plini de amar,

Plânsul nostru-i in zadar,
Doamne ocrotește-i pe români.

Săracă țară bogata,

Mult ai trăit supărata,
Doamne ocrotește-i pe români.

Ne-a umplut amarul crud,

Plânsul nostru-i tot mai surd,
Doamne ocrotește-i pe români.

Transilvania mea sfântă,

De mulți ai fost tu dorita,
Doamne ocrotește-i pe români.

Da-i a nost’ Ardealul-i sfânt,

De când suntem pe pământ!
Doamne ocrotește-i pe români.

Da-i a nost Ardealul sfânt,

De când suntem pe pământ!
Doamne ocrotește-i pe români.
 Un cântec istoric
11

Un cântec istoric ne-aduce aminte Dreptatea și pacea veghează Carpații

Că frații în veci vor fi frați! Și țara e frunze și flori,
Un cântec de luptă bătrân ca Unirea A noastră izbânda, ai noștri sunt frații;
Voi compatrioți ascultați: Trăiască în veci trei culori!

Treceți batalioane române Carpații Vrem liniște-n țară și pace în lume,

La arme cu frunze și flori, Dar dacă-ar veni vreun blestem,
V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații Carpații și frații sări-vor ca unul
Cu inima la trecători. Urmând comandantul suprem!

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă Treceți batalioane române Carpații

Nădejdea e numai la noi! La arme cu frunze și flori,
Sărută-ți copile părintii și frații V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații
Și-apoi să mergem la război Cu inima la trecători.

'Nainte, 'nainte spre Marea Unire,

Hotarul nedrept să-l zdrobim.
Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropăm de vii.

Cu săbii făcură Unirea, ce inimi!

Spre Alba cu toții mergeam;
Toți oamenii țării semnau întregirea
Voința întregului neam

Cu toții eram regimente române

Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria mumă
Ne-a fost cel mai drept ideal

Aceasta-i povestea Ardealului nostru

Și-a neamului nostru viteaz,
Istoria-ntreagă cu lupte și jertfe
Trăiește-n unirea de azi!
Pui de lei

12
Eroi au fost, eroi sunt încă
Și-or fi în neamul românesc!
Căci rupți sunt ca din tare stâncă
Românii orișiunde cresc.

E vița noastră făurită

De doi bărbați cu brațe tari
Și cu vo-in-ţa o-ţe-lită,
Cu minți deștepte, inimi mari.

Și unu-i Decebal cel harnic

Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâția dușmani piept.

Și din așa părinți de seamă

În veci s-or naște luptători,
Ce pentru pa-tri-a lor mamă
Vor fi mereu învingători.

Au fost eroi, au fost,

Și înc-or să mai fie,
Ce-or frânge dușmanii cei răi,
Din coapsa Daciei și-a Romei
În veci s-or naște pui de lei!
Imnul eroilor

Presarăți pe-a lor morminte, ale laurilor foi

Spre a fi mai dulce somnul, fericiților eroi.
Ridicați pe piramida nemuririi, faima lor,
Scrieți in cărțile de aur, cântecul nemuritor.

Pe copii la sânul vostru, alintați-i cu-acest cânt,

Povestindu-le cu fală al eroilor avânt.
Dezveliți tot adevărul, și le spuneți tuturor,
Cum muriră frații voștri, pentru neam și țara lor.

Și pe sacrele morminte, puneți lacrimi și flori,

Spre a fi mai dulce somnul, miilor de luptători.
Ridicați pe piramida nemurii, faima lor,
Scrieți în cărțile de aur, cântecul nemuritor.

Pe copii la sânul vostru, alintați-i cu-acest cânt,

Povestindu-le cu fală, al eroilor avânt.
Dezveliți tot adevărul, și le spuneți tuturor,
Cum muriră frații voștri, pentru neam și tara lor.

14