Rezolvare Subiect
Rezolvare Subiect
Rezolvare Subiect
Subiectul I
A. 1. Sensul secvenței „ prin mijlocirea” este „prin intermediul”, „cu ajutorul”, „prin intervenția”
și se referă la modul în care George Bacovia a cunoscut-o pe Agatha Grigorescu, cea care avea
să-i devină, mult mai târziu, soție.
2. Numele personalității care cade eroic în luptă în Primul Război Mondial este Mihai Săulescu,
poet, colaborator al revistei „Cronica Moldovei”.
3. O trăsătură fizică a lui George Bacovia, reliefată în textul support este privirea
senină/luminoasă/ pătrunzătoare. Bacovia avea o privire atentă, „o căutătură senină și dreaptă,
pe care, fixată o clipă asupra interlocutorului, o retrăgea de îndată”. În ciuda acestei seninătăți,
poetul se distinge prin timiditate.
4. George Bacovia îi strânge mâna Agathei Grigorescu, satisfăcut/ mulțumit/ impresionat/ plăcut
surprins că se află în compania unei admiratoare a operei sale. Gestul de familiaritate/ apropiere
este generat de interesul și cunoașterea pe care femeia le demonstrează / arată față de poezia lui.
5. În prezența Agathei Grigorescu, Bacovia este mereu rezervat, reținut, neexprimându-și dorința
revederii sau mulțumirea sufletească. Timiditatea și nesiguranța îl caracterizează pe Bacovia, de
aceea el nu poate lua inițiativa de a-i da prea curând o nouă întâlnire. Așadar, așa cum reiese din
textul lui M. Petroveanu, George Bacovia este introvertit.
Textul poetic aparținând lui George Bacovia impresionează prin noutatea tematică și de viziune,
dar și prin mijloacele artisitice utilizate, specifice esteticii simbliste/ recuzitei simbolismului.
Tema poeziei o constituie spaima de moartea, singurătatea într-un mediu ostil/ o lume meschină/
mercantilă. La nivelul discursului liric se formulează idei poetice asociate stării de tristețe și de
apăsare sufleteascà a eului bacovian. Prin intermediul epitetului pustii din sintagma „anii mei
pustii” se relevă senzația chinuitoare şi acaparantà de eșec /vid ca parte a infemului existențial.
Enumerația de simboluri din primele două versuri: Acorduri, arpegii, armonii... sugerează prin
stridență spaima de moarte, senzația de sfârşit continuu - ipostază a eului-marionetă controlat de
forţe obscure/necunoscute. Versurile propuse înfățișează eul liric într-un mediu ostil, în care
regăsirea de sine este imposibilă, neexistând posibilitatea salvării sau a înălțării.