Povestea Mărului Buclucaş În Versuri
Povestea Mărului Buclucaş În Versuri
Povestea Mărului Buclucaş În Versuri
După „Povestea Mărului buclucaş”de Însă, când a vrut să-l ia,
V. Suteev
Pe cărare o porni.
Într-o toamnă mai târzie,
De sub măr, un ghem de scai,
Prin pădure, la plimbare,
Dintr-un somn adânc trezit,
Ţup – codiţă brumărie,
Aricilă-şi spuse: vai,
A plecat după mâncare.
Cum de-n ţepi m-a nimerit?!
Şi, privind ceru-n răspăr,
Ţup striga că partea-şi vrea,
Trist, printre copacii goi,
Fiindcă primul l-a văzut,
A zărit un singur măr,
Cioara-ntr-una croncănea:
Ce stătea-n vârf ţonţoroi.
- Din pom codiţa i-am rupt!
Iepurilă se gândi:
Nici Ariciul nu ceda,
„Simt că foamea mă doboară!”
Speriat, ţipa la ei,
Când, deodată auzi:
Fructul în ţepi îl ţinea:
„Crra – crra – crra, râzând o cioară!”
- Nu vi-l dau, sunteţi mişei!
Lovi cioara-ariciu-n nas,
Atunci Ţup rugă frumos,
Acesta-nţepă codiţa
Punând planul în atac:
Lui Ţup care, fără glas,
- Cioară, te rog să-mi dai jos,
Duse ciorii-n cioc lăbuţa.
Mărul din vârf de copac!
Cioara rupse măru-n cioc,
Când era cearta în toi,
Vrând să-l ţină pentru ea,
Toţi voiau mărul să-l ia,
Dar, uf, îl scăpă şi… poc,
Paşi grei se-auzi prin foi,
A căzut ca o ghiulea!
Moş Martin se-apropia…
Iepurilă ţopăia,
- Spuneţi ce se-ntâmplă-aici? Cea de-a treia deoparte
Ţepoşilă va tăia