Cuprins

1. Introducere...........................................................................................3
2. Simptomatologie..................................................................................4
3. Epidemiologie......................................................................................4
4. Genom..................................................................................................5
5. Patogeneză............................................................................................6
6. Diagnostic............................................................................................6
7. Tratament și profilaxie.........................................................................7
8. Bibliografie..........................................................................................8

1
 1. Introducere

Neisseria meningitidis , denumită adesea meningococ , este o bacterie Gram-

negativă care poate provoca meningită și alte forme de boală meningococică, cum ar
fi meningococemia , o sepsis care poate pune viața în pericol. Bacteriul este denumit
coccus, deoarece este rotund și, mai precis, diplococ din cauza tendinței sale de a
forma perechi. Aproximativ 10% dintre adulți sunt purtători ai bacteriilor din
nazofaringele lor. Ca agent patogen exclusiv uman este principala cauză a meningitei
bacteriene la copii și adulți tineri, determinând afectarea dezvoltării și decesul în
aproximativ 10% din cazuri.

Fig. 1. Neisseria meningitidis

Aceasta provoacă singura formă de meningită bacteriană cunoscută să apară

epidemic , în principal în Africa și Asia. Apare la nivel mondial atât sub formă
epidemică, cât și endemică. N. meningitidis este răspândit prin salivă și secreții
respiratorii în timpul tusei, strănut, sărut, mestecarea jucăriilor și chiar prin
împărtășirea unei surse de apă dulce. De asemenea, a fost raportat că este transmis
prin sex oral și cauzează uretrită la bărbați. Își infectează celulele gazdă lipindu-le de
ele cu extensii lungi subțiri numite pili și proteinele expuse la suprafață Opa și Opc și
are mai mulți factori de virulență.

2
 1. Simptomatologie

Meningococul poate provoca meningita și alte forme de boală

meningococică. [4] Produce inițial simptome generale precum oboseală , febră și dureri
de cap și poate progresa rapid până la rigiditatea gâtului , comă și moarte în 10% din
cazuri. Petechiae apar în aproximativ 50% din cazuri. Șansa de supraviețuire este
puternic corelată cu nivelurile de cortizol din sânge, astfel încât o reducere a
cortizolului poate fi utilizată pentru a determina probabilitatea mortalității pacientului.
[5]
Simptomele meningitei meningococice sunt ușor confundate cu cele cauzate de alte
bacterii, cum ar fi Haemophilus influenzae și Streptococcus pneumoniae .

2. Epidemiologie

N. meningitidis este o cauză majoră a bolilor, afectării dezvoltării și a decesului

în timpul copilăriei în țările industrializate și a fost responsabilă pentru epidemiile din
Africa și Asia. În fiecare an, aproximativ 2.500 până la 3.500 de persoane se
infectează cu N. meningitidis în SUA, cu o frecvență de aproximativ 1 din 100.000.
Copiii mai mici de 5 ani prezintă cel mai mare risc, urmați de adolescenții de vârstă
liceală. Ratele la centura de meningită africană au fost la fel de mari de 1 la 1.000
[7]
până la 1 din 100 înainte de introducerea unui vaccin în 2010. Incidențaa bolii
meningococice este cea mai mare în rândul sugarilor (copii mai mici de 1 an) al căror
sistem imunitar este relativ imatur. În țările industrializate există un al doilea vârf de
incidență la adulții tineri, care se reunesc îndeaproape, locuiesc în cămine sau
[38]
fumează. Dezvoltarea vaccinului este în desfășurare. Este răspândit prin salivă și
alte secreții respiratorii în timpul tusei, strănutului, sărutului și mestecării jucăriilor.
Inhalarea picăturilor respiratorii de la un purtător, care poate fi cineva care este el
însuși în stadiile incipiente ale bolii poate transmite bacteriile. Contactul strâns cu un
transportator este factorul de risc predominant. Alți factori de risc includ un răspuns
imun general general sau local, cum ar fi o infecție respiratorie superioară recentă,

3
fumatul și deficiența complementului . Perioada de incubație este scurtă, de la 2 la 10
zile. La indivizii sensibili, N. meningitidis poate invada fluxul sanguin și poate
provoca o infecție sistemică , sepsis, coagulare intravasculară diseminată ,
descompunerea circulației și șoc septic .

3. Genom

Au fost determinate cel puțin 8 genomuri complete de tulpini de Neisseria

meningitidis care codifică aproximativ 2.100 până la 2.500 proteine.
Genomul tulpinii MC58 (serogrupul B) are 2.272.351 de perechi de baze. Când
a fost secvențiat în 2000, s-a constatat că conține 2158 de cadre de citire deschise
(ORF). Dintre aceștia, a fost prevăzută o funcție biologică pentru 1158 (53,7%). S-au
găsit trei insule majore de transfer ADN orizontal . Două codifică proteinele implicate
în patogenitate. A treia insulă codează doar proteinele ipotetice. De asemenea, au
descoperit mai multe gene care suferă variație de fază decât orice agent patogen
cunoscut. Variația de fază este un mecanism care ajută agentul patogen să se sustragă
sistemului imunitar al gazdei.
Mărimea genomului tulpinii H44 / 76 este de 2,18 Mb și codifică 2.480 de cadre
de citire deschise (ORF), comparativ cu 2,27 Mb și 2,465 ORF pentru MC58.
Ambele tulpini au un conținut de GC de 51,5%. O comparație cu MC58 a arătat că
patru gene sunt prezente în mod unic în H44 / 76 și nouă gene sunt prezente doar în
MC58. Dintre toate ORF-urile din H44 / 76, 2.317 (93%) prezintă mai mult de 99%
identitate de secvență.
Secvența completă a genomului de tulpină NMA510612 (serogrup A) constă
dintr-un cromozom circular cu o dimensiune de 2.188.020 pb, iar conținutul mediu de
GC este de 51,5%. Se prevede că cromozomul va avea 4 operoni de ARNr, 163 de
elemente de inserție (IS), 59 de ARNt și 2,462 ORF.

4
 4. Patogeneză

Lipooligozaharida (LOS) este o componentă a membranei exterioare a N.

meningitidis . Aceasta acționează ca o endotoxină și este responsabilă pentru șocul
septic și hemoragia din cauza distrugerii globulelor roșii. Alți factori de virulență
includ o capsulă polizaharidică care previne fagocitoza gazdă și ajută la evaziunea
răspunsului imun al gazdei; fimbriae mediază atașarea bacteriei de celulele epiteliale
ale nazofaringelui. Infecționează celula lipindu-se de ea în principal cu prelungiri
lungi subțiri numite pili și proteinele expuse la suprafață Opa și Opc. Meningococii
produc o protează IgA, o enzimă care clivează anticorpii din clasa IgA și permite
astfel bacteriilor să se sustragă din subclasa sistemului imunitar umoral.
O tulpină hipervirulentă a fost descoperită în China. Impactul său este încă de
stabilit.

5. Diagnostic

Diagnosticul de laborator - este bacteriologic şi urmăreşte izolarea şi

identificarea N. meningitidis din LCR şi sânge, urmată de tipizare serologică.

Fig. 2. Creșterea coloniilor Neisseria meningitidis pe agar

Recoltarea:

5
 Produsele patologice sunt reprezentate de: LCR (tulbure, opalescent), sânge,
exudat nazal, faringian, mai rar sputa şi secreţiile genitale. Se ţine cont de faptul că
meningococii sunt foarte puţin rezistenţi în afara organismului.
Examenul microscopic direct: Pe frotiurile efectuate din sedimentul LCR,
colorate Gram, meningococii apar sub forma unor diplococi gram negativi, cu
dispoziţie intra- sau extracelulară în PMN.
Izolarea:
Necesităţile nutritive sunt asemănătoare cu cele descrise la N. gonorrhoeae.
Identificarea: Testul pozitiv al catalazei şi al oxidazei, alături de testele biochimice
(fermentarea zaharurilor) sunt utile în diagnostic.
Determinarea serogrupului se face de obicei prin reacţii de aglutinare pe lamă.
Se pot efectua teste imunologice, direct din produsele patologice (LCR, sânge, urină),
care sunt folosite pentru detectarea antigenului specific de grup.

6. Tratament și profilaxie

Tratament, - Antibioterapia se realizează prin administrarea de penicilină G,

aminopeniciline, cefalosporine de generaţia III (cefotaxim, ceftriaxonă).
Profilaxia presupune izolarea bolnavului şi a contacţilor, precum şi
administrarea de rifampicină contacţilor.
Profilaxia specifică se face prin vaccinare şi este utilizată doar pentru
serogrupele A, C, Y şi W135. Nu există vaccin eficient împotriva serogrupului B
(polizaharidul de grup B este slab imunogen).

6
 7. Bibliografie

[1.] Hitchcock PJ, Robinson EN (Jr.) și McGee ZA, "Neisseriae: Gonococcus and
Meningococcus", cap. 14 în Schaechter M., Medoff G. și Eisenstein BI,
Mecanismele bolii microbiene , Ediția a II-a, Baltimore, Williams și Wilkins,
1993., p.231.
[2.]Moldovan R. şi colab. – Bacteriologie practică, Ed. Mirton, Timişoara, 1998.
[3.]Moldovan R. şi colab. – Microbiologie – îndreptar de lucrări practice, lito
UMFT, 2002.
[4.]Licker M., Moldovan R. şi colab. – Rezistenţa la antibiotice, istorie şi
actualitate, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2002. Moldovan R. şi colab – Curs de
microbiologie medicală – vol. II, lito UMFT, 2005.
[5.]Moldovan R., Licker M. şi colab. - Curs de microbiologie specială – vol. I –
bacteriologie, Ed. ”Victor Babeș”, Timişoara, 2013.
[6.] Tettelin, H .; Saunders, N .; Heidelberg, J .; Jeffries, A.; Nelson, K.; Eisen, J.;
Ketchum, K.; Hood, D.; Peden, J.; Dodson, RJ; Nelson, WC; Gwinn, ML;
Deboy, R.; Peterson, JD; Hickey, EK; Haft, DH; Salzberg, SL; Alb, O.;
Fleischmann, RD; Dougherty, BA; Mason, T.; Ciecko, A.; Parksey, DS; Blair,
E.; Cittone, H.; Clark, EB; Bumbac, MD; Utterback, TR; Khouri, H.; Qin, H.
(2000). "Secvență completă a genomului de tulpină MC58 a serogrupului B de
Neisseria meningitidis B". Știință . 287 (5459): 1809-1815.
[7.]Moldovan R., Licker M., Hogea E., Bădițoiu L. – Microbiologie generală, Ed.
”Victor Babeș” Timişoara, 2015
[8.]Debeleac L.; Popescu Drânda M.C. – Microbiologie, Ed. Medicală Amaltea,
1994.
[9.] Licker Monica, Moldovan Roxana şi colab. - Curs de microbiologie specială –
vol. I – bacteriologie. Ed. Eurostampa, Timişoara, 2008.