PUNCTE DE POLUARE PUNCTIFORMA A APELOR

SUBTERANE PENTRU UN ANUMIT AMPLASAMENT

Monitorizarea calităţii apelor subterane

Apele subterane provin din precipitaţiile care se înfiltrează în pământ, sau

infiltraţiile de apă din albia apelor curgătoare şi stătătoare (râuri, fluvii, lacuri).

Nivelul hidrostatic sau oglinda apei freatice (se poate observa în fântâni)
este un indicator al cantităţii de apă subterană (potenţialul hidrologic). Apele
subterane pot avea nivel liber sau pot fi sub presiune, atunci când sunt mărginite în
acoperiş şi culcuş de către strate impermeabile.

Activităţile umane pot să influenţeze negativ calitatea (prin poluarea aerului,

solului sau a apelor de la suprafaţă) şi cantitatea apelor subterane (printr-o folosire
iraţională a apei). Cauze naturale sunt în primul rând seceta, sau lipsa
precipitaţiilor, care pot diminua nivelul hidrostatic al acviferului.

Monitorizarea calităţii apelor subterane are ca obiective:

 cunoaşterea stării lor naturale pentru stabilirea gradului de potabilitate;

 identificarea surselor impurificatoare, ca de exemplu: ape saline, gaze,
hidrocarburi provenite din activităti miniere sau foraje, infiltraţii de la
suprafata solului şi impurificări în secţiunea de captare prin nerespectarea
zonei de protecţie;
 stabilirea informaţiilor de bază care pot fi utilizate pentru elaborarea
planurilor de protecţie cât şi la calculul balanţei apei;
 identificarea zonelor poluate care necesită o intervenţie pentru a minimaliza
impactul poluării;
 monitorizarea calităţii apei pompate din subteran;
 elaborarea hărţilor referitoare la calitatea apelor subterane;
 observarea efectelor cauzate de modificările climatice, ploile acide etc.
 Principalele surse de poluanţi pentru apele subterane sunt: infiltrarea
precipitaţiilor atmosferice sau a apelor provenite din reaţeaua hidrografică poluată,
deversările şi infiltrarea de ape uzate, etc.

Investigarea sistematică se realizează prin:

- foraje hidrogeologice de observaţie, componente ale reţelei naţionale de

supraveghere hidrometrică (retele de bază), care asigură informaţii generale;

- foraje hidrogeologice de supraveghere a fenomenelor de poluare situate în raza

surselor potenţial poluatoare (reţele specifice sau de impact) ,

- foraje de exploatare pentru alimentări cu apă potabilă;

- fântâni situate în principal în zone întravilane (rurale).

Amplasarea puţurilor de observaţie depinde de sursa şi tipul de poluare

(difuză sau punctiformă), de obiectivele avute în vedere, de sistemele de
monitorizare existente, de utilizarea terenului adiacent etc.

Frecvenţa de monitorizare depinde de tipul de informaţii urmărit, de

adâncimea acviferului iniţial. Indicatorii de calitate urmăriţi sunt: indicatori
descriptivi (pH, temperatura, conductivitate), ioni majori (Ca, Mg, Na, K, Cl, 504,
P04, NH4. N03, N02), metale grele, substanţe organice (hidrocarburi aromate,
halogene, fenoli, clorfenoli), pesticide, microbi.

Criteriul de calitate care se aplică este STAS 1342/1991.

Influenţe antropice asupra nivelurilor, debitelor şi chimismului apelor

subterane

Activitatea umană are o mare influenţă din punct de vedere atât cantitativ cât
şi calitativ asupra regimului apelor subterane.
 Evaluarea impactului antropic atât cantitativ cât şi calitativ se realizează în
principal cu ajutorul reţelei nationale de monitoring, dar şi prin anumite programe
de supraveghere impuse principalilor utilizatori.

l. Influenţe antropice cantitative

Influenţele antropice de ordin cantitativ afectează nivelul hidrostatic, al

debitelor şi rezerva acviferă subterane. Rezultatele monitorizării principalelor
exploatări acvifere subterane, din fiecare corp de apă, sunt folosite pentru evaluarea
"stării cantitative", conform Directivei Cadru U.E..

Starea bună semnifică faptul că nivelul dinamic din forajul de captare nu a

scăzut sub limita cuprinsă prin aviz pentru denivelarea maximă admisă.

Starea slabă semnifică faptul că nivelul dinamic din forajul de captare a

scăzut sub limita admisă pentru denivelarea maxim admisă. În acest caz,
reprezenţantii organismului de control (Direcţia de ape) vor consemna şi vor
impune schimbarea regimului de exploatare al forajului respectiv, prin micşorarea
debitului de exploatare, sau prin oprirea şi desnisiparea acestuia. În acest timp, se
va controla dacă scăderea nivelului dinamic nu se datorează unor "retezări de nivel"
induse de interferenţa unui alt foraj situat în vecinătate, sau a unui foraj în
exploatare care funcţionează fără aviz (conform H.G. 930/2005).

Măsurătorile de nivel efectuate în cadrul subsistemului monitoring sunt utile

pentru cunoaşterea principalelor caracteristici hidrodinamice de ordin zonal sau
regional (pe corpuri de apă) şi pentru determinarea regimului şi bilanţului
acviferelor.

Influenţe antropice indirecte asupra regimului nivelului acviferului se resimt

în aval de unele acumulări, datorită schimbului dinamic cu nivelul din râu. Aceste
influenţe se resimt pe intervale scurte de timp (în funcţie de distanta fată de râu şi
de coeficientul de permeabilitate al zonei), după manevrele de golire a
acumulărilor.

Acviferul de adâncime poate fi influenţat cantitativ numai de anumite

exploatări efectuate intensiv, într-o perioadă mai îndelungată de timp, fără a
respecta condiţiile impuse de lege. Acviferul în timp se poate epuiza, dacă se
depăşeşte posibilitatea de refacere naturală a resursei.
 Monitorizarea impactului antropic de ordin cantitativ se face prin foraje
aparţinând reţelei de stat şi prin programe impuse utilizatorilor.

2. Influenţe antropice asupra calităţii apelor subterane

Influenţele antropice asupra calităţii apelor subterane se resimt în special la

nivelul acviferului freatic, care este mai expus; în timp ce acviferul de adâncime
resimte foarte puţ În sau deloc influenţele antropice.

Orice activitate antropică semnificativă se reflectă în calitatea acviferului

freatic.

 Factori care influenţează calitatea apelor subterane:

- poluarea apelor de suprafaţă;

- condiţiile şi procesele hidrogeochimice naturale şi antropice care favorizează

trecerea în apă a diferiţilor anioni şi cationi;

- dezvoltarea intensivă a agriculturii şi utilizarea excesivă a îngrăşămintelor

chimice pe bază de azot şi fosfor, a pesticidelor, ceea ce a condus la acumularea
lor în exces în sol.

- efectele pasivităţii privind măsurile pentru conservarea factorilor de mediu

îndeosebi în cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate, menajere, industriale şi de la
complexele agrozootehnice de capacităţi mari;

- exploatarea nejudicioasă unor sisteme de irigatii care a contribuit la mineralizarea

rapidă a unei părţi din materia organică şi migraţia substanţelor rezultate din aceste
procese.

Principalele utilizări ale apelor subterane sunt: în scop potabil, industrial,

pentru irigaţii şi zootehnie.

Poluarea subterană cu nitraţi constituie una din cele mai nocive poluări ale
acviferului freatic. Din acest motiv Directiva Cadru 60/2000/E. C. recomandă ca
identificarea şi monitorizarea acestora să fie riguroasă. Zonele vulnerabile au fost
delimitate în urma analizei fiecărui, subsistem (sol, climă, corpuri de apă, surse de
nitraţi din activitatea agrilcolă), din perspectiva transmiterii nitraţilor proveniţi din
surse agrlcole către corpurile de apă.

Zonele vulnerabile au fost delimitate iniţial la nivelul unităţilor teritorial

administrative, iar în a doua fază au fost luate în considerare bazinele hidrografice
corespunzătoare localitătilor considerate vulnerabile.

În funcţie de tipul surselor de nitraţi au fost diferenţiate anumite zone

vulnerabile.

- surse actuale: activităţi agricole care produc un surplus de nitraţi;

- surse vechi: complexe agrozootehnice dezafectate are au funcţionat în special

înainte de 1990, dar a căror poluare se resimte şi în prezent.

Zona de protecţie sanitară şi perimetrul de protecţie hidrogeologică

Conform Legii apelor 107/1996 şi a H.G. nr. 930/2005, în jurul surselor de

apă, lucrărilor de captare, construcţiilor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă
sunt instituite zone de protecţie sanitară şi perimetre de protecţie hidrologică pentru
a preveni alterarea calităţii acestora.

Zona de protecţie sanitară cu regim sever cuprinde terenul din jurul

obiectivelor unde este interzisă orice activitate care, punînd apa în contact cu
factorii externi, ar putea conduce la contaminare sau impurificarea acesteia.
Pentru sursele de alimentare cu apă din subteran, zona de protecţie sanitară cu
regim sever se extinde în toate direcţiile în jurul punctului de prelevare a apei
–
foraj sau dren - şi în amonte, pe direcţia de curgere a fluxului subteran,
pentru izvoare.
Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie cuprinde teritoriul din
jurul
zonei de protecţie sanitară cu regim sever, astfel delimitat încît prin aplicarea
măsurilor de protecţie, în funcţie de condiţiile locale, să se elimine pericolul
de
alterare a calităţii apei. Limitele zonei de protecţie cu regim de restricţii vor
fi
marcate prin borne sau semne vizibile, cu menţiunea: zonă de protecţie
sanitară.
Perimetrul de protecţie hidrogeologică, cel mai îndepartat de punctul
de prelevare a apei, limitrof zonei de protecţie sanitară cu regim de restricţii,
are rolul de a asigura protecţia faţă de orice substanţe greu degradabile sau
nedegradabile şi regenerarea debitului extras prin lucrarile de captare.

În conformitate cu art. 16 din H.G. nr. 930/2005, zona de protecţie sanitară cu

regim sever se va împrejmui şi se va marca prin plăcuţe avertizoare. Înălţimea şi
tipul împrejmuirii, marcajele şi distanţa dintre acestea se vor stabili de comun acord
cu autoritatea de gospodărire a apelor, astfel încât să fie oprit accesul populaţiei,
animalelor şi utilajelor de orice fel. Marcajele se vor amplasa pe teren de către
deţinătorul şi/sau operatorul captării, împreună cu reprezentanţii consiliului local şi
deţinătorii terenului.

Măsuri referitoare la utilizarea terenurilor cuprinse în perimetrele de

protecţie hidrogeologice.

Perimetrul de protecţe hidrogeologică are ca scop păstrarea regimului de

alimentare a acviferelor cât mai aproape de cel natural, şi evitarea poluării apelor
subterane. Conform art. 19 din H.G. nr. 930/2005 şi cu H.G. nr. 351/2005, în
această zonă se interzice:

 evacuarea de ape pluviale din zone urbane sau din zone de trafic rutier;
 amplasarea de unităţi care evacuează ape reziduale cu risc mare de poluare;
 amplasarea de centrale nucleare sau de unităţi care evacuează ape radioactive;
 amplasarea de aeroporturi, unităţi militare şi efectuarea de manevre militare;
 depozitarea, staţionarea sau întroducerea în subteran a substanţelor poluante;
 efectuarea de irigaţii cu ape uzate, neepurate sau insuficient epurate;
 amplasarea de unităţi zootehnice;
 amplasarea de cimitire umane sau pentru animale;
 amplasarea de platforme de gunoi, containere cu deşeuri;
 executarea de descopertări prin care stratul acoperitor protector al acviferului
este îndepărtat;
 executarea de foraje şi lucrări miniere pentru prospecţiuni, explorări şi
exploatări de petrol, gaze, ape minerale sau substanţe radioactive.

Măsuri cu privire la utilizarea suprafeţelor incluse în zonele de protecţie

sanitară cu regim de restricţie

Zona de protecţie sanitară de restricţie cuprinde teritoriul din jurul zonei de

protecţie sanitară cu regim sever, astfel delimitat încît, prin aplicarea de măsuri de
protecţie, să se elimine pericolul de alterare a apei la surse sau în instalaţii.

Limitele zonei de protecţie sanitară de restricţie, pentru sursele de apă

subterană, vor fi marcate prin borne sau semne vizibile.

Terenurile cuprinse în zona de protecţie sanitară de restricţie vor fi folosite

de proprietarii acestora, cu respectarea măsurilor de protecţie sanitară şi
interzicerea:

• utilizării ingrăşămintelor naturale;

• utilizării substanţelor fitofarmaceutice care nu se degradează într-un timp mai
scurt de 10 zile;

• irigării cu ape uzate, chiar epurate complet;

• crescătoriilor de animale şi depozitării de gunoaie animale.
În afara măsurilor restrictive cu privire la exploatarea agricolă, pe aceste
terenuri sunt interzise:

• toate activităţile menţionate pentru perimetrele de protecţie hidrogeologică;

• executarea de construcţii pentru activitati industriale şi agricole: grajduri, silozuri
de cereale, depozite de îngrasaminte şi de substante fitosanitare;
• amplasarea de campinguri;
• spălarea maşinilor şi efectuarea schimburilor de ulei;
• amplasarea de sere;
• depozitarea de carburanţi , lubrefianţi, combustibili solizi; etc.
În cazul captării apei din straturile de adâncime la care s-au luat măsuri
pentru ca stratul sa nu vina în contact cu apa freatică, protecţia sanitară se
realizează numai prin instituirea zonei de protecţie sanitară cu regim sever.

Măsuri cu privire la utilizarea suprafeţelor incluse în zonele de protecţie

sanitară cu regim sever

Conform art. 25 din H.G. nr. 930/2005, în zonele de protecţie sanitară cu

regim sever instituite pentru captările de ape subterane, sunt interzise toate
activităţile prevăzute pentru zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie.
Aceasta înseamnă că şi în aceste zone de protecţie sanitară cu regim sever instituite
sunt interzise:
 utilizarea îngrăşamintelor animale sau chimice şi a substanţelor
fitofarmaceutice;
 culturile care necesită lucrări de îngrijire frecventă sau folosirea tracţiunii
animale;
 păşunatul;
 amplasarea de construcţii sau amenajări care nu sunt legate direct de exploatarea
sursei;
 excavaţii de orice fel;
 depozitarea de materiale, cu excepţia celor strict necesare exploatării sursei şi a
instalaţiei.
 pescuitul şi scăldatul;
 recoltarea gheţii, şi adaparea animalelor;
 activităţile menţionate pentru perimetrele de protecţie hidrogeologică şi
pentru zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie, etc.
 Terenurile cuprinse în zona de protecţie sanitară cu regim sever pot fi
folosite numai pentru asigurarea exploatării şi întreţinerii sursei, construcţiei şi
instalaţiei de alimentare cu apă. Trebuie luate următoarele măsuri de protecţie
constructive şi de exploatare:
 cel care exploatează lucrările de captare pentru ape subterane trebuie să aibă
în proprietate cel puţin suprafaţa de teren aferenta zonei de protecţie sanitară cu
regim sever;
 nu sunt permise nici un fel de intervenţii asupra stratului de sol activ şi
depozitelor acoperitoare ale acviferului;
 terenul va fi protejat impotriva eroziunii şi inundatiilor; lucrările vechi de
excavaţii deschise vor fi asigurate pentru prevenirea infiltrării apelor cu
potenţial poluant.
 Conform art. 24 al H.G. nr. 930/2005, terenurile cuprinse în zonele de protecţie
sanitară cu regim sever vor putea fi folosite numai pentru asigurarea exploatării
şi întreţinerii sursei, construcţiei şi instalaţiei de alimentare cu apă. Astfel, în
afară de măsurile luate pentru zonele de protecţie sanitară cu regim de restricţie,
sunt interzise şi următoarele:
 amplasarea de construcţii sau amenajări care nu sunt legate direct de
exploatarea sursei şi a instalaţiilor;
 efectuarea de explozii, săpături şi excavaţii de orice fel;
 depozitarea de materiale, cu excepţia celor strict necesare exploatării sursei şi
a instalaţiilor. În aceste cazuri se vor lua măsuri pentru a preîntâmpina
pătrunderea în sol a oricăror substanţe poluante;
 traversarea zonei de către sisteme de canalizare pentru ape uzate, cu excepţia
celor ce se colectează prin canalizarea aferentă obiectivului protejat. În
aceste cazuri se vor lua măsuri de asigurare a etanşeităţii sistemelor de
canalizare;
 deversarea de ape uzate, chiar dacă sunt epurate;
 adăparea animalelor.

Conform art. 27, în zonele de protecţie sanitară cu regim sever se vor lua
următoarele măsuri de protecţie:
 - nu sunt permise nici un fel de intervenţii asupra stratului de sol activ şi
depozitelor acoperitoare ale acviferului;
- terenul aferent zonei de protecţie sanitară cu regim sever va fi protejat
împotriva eroziunii şi inundaţiilor.

Conform art. 28, terenurile agricole cuprinse în zonele de protecţie sanitară cu

regim sever vor putea fi exploatate numai pentru culturi de plante perene, de plante
păioase şi de pomi fructiferi, în condiţii care să nu provoace degradarea lucrărilor
de alimentare cu apă. Din acest motiv, pe terenurile agricole din zonele de protecţie
sanitară cu regim sever sunt interzise:

- utilizarea îngrăşămintelor animale sau chimice şi a substanţelor

fitofarmaceutice;
- irigarea cu ape care nu au caracteristici de potabilitate;
- culturile care necesită lucrări de îngrijire frecventă sau folosirea tracţiunii
animale;
- păşunatul.

Calitatea apelor freatice la nivel national

În numeroase zone ale ţării, calitatea acviferului freatic este influenţată

puternic de impactul antropic exogen, chiar dacă în ultima vreme s-a produs o
reducere a volumului producţiei industriale şi, deci, a cantităţilor de substanţe
poluante evacuate.

În regimul natural al apelor subterane au intervenit o serie de modificări

cantitative şi calitative, datorită executării unor lucrări hidroameliorative şi
hidrotehnice, inclusiv captări, precum şi datorită poluării, cu deosebire în cazul
apelor freatice.

În unele zone ale ţării s-au produs creşteri importante ale nivelurilor
piezometrice, mai ales în anii bogaţi în precipitatii, (ex: câmpia Bărăgan (2-15 m),
şi în Dobrogea de sud (3-10 m)), şi sunt în legătură cu fenomene legate de
sistemele de irigaţii din aceste zone, incorect proiectate, executate şi exploatate.
 În alte zone s-au produs scăderi importante ale nivelurilor piezometrice,
datorită prelevarilor excesive de apa subterană, prin captari (exemplu Bucureşti, în
cazul “Stratelor de Frăteşti” cu scăderi ale nivelurilor de 20-50 m) sau ca urmare
a secărilor din zonele miniere (exemplu Rovinari, cu scaderi de peste 80 m).
Pericolul cel mai mare în acest caz îl reprezinta atragerea accelerată de ape poluate
spre zonele depresionate şi scaderea drastică a debitelor exploatate ale captărilor
din zonele afectate.

O altă constatare importantă este cea legată de modificările calitative ale

apelor subterane, produse prin poluarea cu substanţe impurificatoare care alterează
calităţile fizice, chimice şi biologice ale apei.

O mare parte din hidrostructuri au suferit în decursul timpului o contaminare

a apei cu azotaţi (NO3). Poluarea se resimte însă diferenţiat, existând zone în care
acviferul este intens poluat cu concentraţii ce se situează peste limita din STAS
1342/91 pentru acest indicator şi zone în care valoarea este sub 45 mg/l,
concentraţie maximă admisă de STAS 1342/91.

O importantă sursă o constituie spălarea permanentă a solului de către

precipitaţiile atmosferice contaminate cu diferiţi oxizi de azot (NO2).

O alta sursă cu pondere mare o constituie apa din cursurile de suprafaţă

(râuri, lacuri) în care s-au evacuat ape uzate încărcate cu azotaţi. La aceste doua
surse cu adaugă sursele cu caracter aleator, generate de aplicarea îngraşămintelor
chimice pe unele categorii de terenuri arabile. În aceste ultime zone concentraţiile
azotaţilor se situează frecvent în jurul valorii de 100 mg/l, putând atinge valori
situate în jur de 300 mg/l. Acviferele astfel contaminate sunt de tip insular, iar
trecerea la exploatarea apei pentru utilizari casnice şi agricole a contribuit la
menţinerea suprafeţelor contaminate în general în limitele arealelor de întravilan.

În ceea ce priveşte contaminarea apelor subterane freatice cu fosfati (PO 4-3),

suprafetele afectate sunt mai restranse, existand numeroase acvifere în care
prezenta acestui indicator nu a fost semnalată în cadrul determinarilor curente care
s-au efectuat în anul 2000 şi pentru acest indicator de calitate conditiile de poluare
a apelor subterane freatice sunt în general similare cu cele ale azotatilor.

O situaţie aparte o reprezintă contaminarea intensă a acviferelor cu substanţe

organice, amoniu şi mai ales poluarea bacteriană.

Formele cele mai intense de depreciere multiplă a calităţii s-au identificat în

zonele de întravilan rural, unde datorită lipsei unui minim de dotări cu instalaţii
edilitare, deşeurile lichide ajung în subteran direct (prin intermediul latrinelor
nepermeabilizate sau santurilor arterelor stradale), cât şi indirect (de la depozitele
de gunoi de grajd, gropi improvizate de gunoi, etc).

În funcţie de factorii care produc poluarea apei subterane, din analizarea

datelor existente la nivelul fiecărui bazin hidrografic, se constată la nivelul ţării
noastre urmatoarele categorii de poluare: cu produse petroliere, cu produse
rezultate din procesele industriale, cu produse chimice utilizate în agricultura, cu
produse menajere şi rezultate din zootehnie, mixtă.

Efectuând o analiza la nivelul întregii tari, pe baza datelor prezentate de catre

Directiile de apa bazinale în contributiile trimise pentru anul 2000, privind poluarea
forajelor din stratul freatic şi a celor de adancime, neluandin considerare forajele de
poluare existente în jurul marilor platforme industriale, referitor la 4 dintre
poluanţii ce întră în categoria indicatori indezirabili , şi anume: amoniu (NH 4),
azotaţi (NO3), subsţantă organică exprimată prin CCO-Mn şi fosfaţi (PO 4), putem
concluziona:

Referitor la STAS 1342/91 – Apa potabilă - STAS-ul pe baza caruia se face

interpretarea rezultatelor obţinute în urma monitorizării şi analizării probelor de apă
prelevate din foraje, situaţia depăşirilor limitelor admise de STAS, ( În procente),
se prezintă astfel:

 stratul freatic: pentru NH4 în 77,78% din foraje; pentru NO3 în 47,7%;
pentru CCO-Mn în 80,78% din totalul forajelor analizate şi pentru PO 4 în
51% din foraje;
 stratul de adancime: pentru NH4 în 68,47% din foraje studiate; pentru
CCO-Mn în 53,26% din foraje; pentru NO3 în 36,9% iar pentru PO4 în 38%
din foraje.

Din aceste date rezultă că resursele acvifere freatice, în special, prezinta un risc
ridicat la poluare, atat pe termen lung, cât şi pe termen scurt. Din acest motiv ele nu
mai pot constitui surse de alimentare cu apă pentru populaţie în multe zone ale ţării.

Poluarea freaticului este, cel mai adesea, un fenomen aproape ireversibil şi

depoluarea este extrem de anevoioasă dacă nu chiar imposibiă şi prezintă
consecinţe grave asupra folosirii în scopuri potabile. Acest lucru a dus la
condamnarea unor captări din acviferul freatic şi la căutarea şi punerea în funcţiune
a unor noi fronturi de captare, ceea ce a implicat eforturi şi cheltuieli apreciabile. În
concluzie, în cadrul politicii de gospodărire a calitaţii apelor, ar trebui sa primeze
măsurile de prevenire a proceselor de degradare calitativă a tuturor resurselor de
apă.

Bibliografie

http://www.mmediu.ro

http://www.cdep.ro/

Corneliu Horaicu - „Monitorizarea integrată a mediului”