Proiect Biologie

Moraru Antonio Reimundo – Clasa a IX-a D

 Spongierii
• sunt un grup de animale nevertebrate, aparținând încrengăturii Porifera. Acestea
sunt primele animale aparute pe pământ,tot odata si cele mai simple. Denumirea
de spongieri vine de la substanța numită spongină care se găsește între cele două
straturi de celule și formează scheletul buretelui. În total se cunosc 9.233 de
specii de spongieri.
• Acestea sunt organisme pluricelulare care au corpul format din un număr variabil
de pori și sisteme canaliculare dezvoltate pe un schelet direct amplasat în mediul
marin, pe fundul căreia aceștia proliferează. Structura lor poate fi rezumată din
punct de vedere structural ca un strat gelatinos de spongină poziționat între două
straturi externe de celule.
• Deși acestea posedă structuri care îi permit clasificarea ca animale, spongierii nu
posedă celule capabile de diferențiere și specializare. Pe lângă această
particularitate, spongierii nu posedă nici sistem nervos, digestiv, circulator ori
excretor, majoritatea funcțiilor necesare vieții fiind asigurate de puținele tipuri de
celule specializate existente și de circuitul apei în cadrul acestora.
 Celenterate
• (Coelenterata, Radiata) sunt o subdiviziune de animale nevertebrate,
acvatice, ce trăiesc în orice mediu salin.
• Sunt organisme diploblastice propriu-zise, având corpul format din
două foițe embrionare și anume ectoderm și endoderm. Între aceste
două foițe embrionare aceste organisme au o mezoglee care poate fi
anhistă sau celulară.
• Posedă celule urzicatoare sau lipicioase.
• Corpul lor este pluricelular, fără organe. Are formă de sac, cu un
singur orificiu
• buco-anal, înconjurat de tentacule.
Viermi plați (Platyhelminthes)

• Tenia este un vierme plat parazit, care se dezvoltă în corpul a două gazde: omul, gazda principală
în intestinul căruia trăiește și produce ouă, și porcul sau vitele cornute mari, gazde intermediare în
care se dezvoltă larvele.
• Corpul ei are o lungime de 4-6 metri, fiind segmentat și având culoarea albă. La capătul anterior
se găsește o umflătură numita scolex pe care se află 4 ventuze și o coroană dubla de cârlige cu
care se prinde de peretii intestinului. Între scolex și corp se află gâtul. În ultimele segmente se
formeaza în jur de 150.000 de ouă care sunt eliminate în mediul extern cu fecalele. De aici ele
împreună cu iarba sau apa pătrund în stomacul animalelor, unde se dezvoltă în larve. Din stomac
larvele trec în sînge care le transportă în mușchi unde se transformă în cistireci - vezicule de
mărimea bobului de mazăre care conțin capul și un gât scurt al teniei
• Omul se poate infecta cu tenie dacă consumă carne, care n-a fost suficient prelucrată
termic (fiartă sau prăjită), cu cisticerci viabili. Dacă cisticercii ajung în intestinul omului din ei se
dezvoltă viermele matur.
• Tenia, în urma metabolismului propriu, excretă în organismul gazdei substanțe toxice, care
dereglează funcțiile intestinului și provoacă intoxicarea gazdei.
Viermi cilindrici (Nematoda)
• Ascarida, numită popular limbric, este un vierme cilindric parazit de
culoarea alb-galbuie și are o lungime de circa 15-20 centimetri.
Orificiul bucal se află la capătul anterior, iar cel anal se afla la capătul
posterior.
• Femela depune circa 200.000 de oua zilnic în intestinul omului sau al
altor animale. Ele sunt eliminate cu excrementele gazdei.
• Ouale ajungâng in corpul omului sanătos și se transforma în larve,
provocând ascaridioza.
Viermi inelați (Annelida)

• Majoritatea viermilor inelați au corpul cilindric, segmentat în inele numite metamere. Numărul
segmentelor în funcție de specie ajunge până la 800. Pe fiecare metamer se află niște perișori mici și
elastici, numiți cheți, care servesc la fixarea corpului de substrat.Corpul viermilor inelați este cilindric,
slab sau turtit dorso-ventral, cu lungimea între 0,2 mm și 3 m. Culoarea corpului variază de la alb sau
brun întunecat pînă la verde sau roșu.Organele interne ale viermilor inelați se află în cavitatea
corpului propriu-zisă, care este împărțită în camere prin pereți transversali (septe). Fiecare cameră
internă corespunde unui metamer.
• Viermii inelați pot fi semiparaziți (lipitorile) sau neparaziți (râma).
• Râma are corpul acoperit cu o piele subtire, umeda, si bogat vascularizata, masurand 15-25 centimetri
lungime. Orificiul bucal se afla la capatul anterior, iar cel anal se afla la capatul posterior. Corpul este
format din inele, de aici si numele de inelati. Inelelor circulare le corespund pereti despartitori.Ea se
poate regenera. Ventral,rama are cate 4 perechi de peri scurti si aspri,numiti cheti. Râma se hraneste
cu substante organice din sol, eliminandu-le prin orificiul anal. Nu are aparat respirator. Respira prin
piele. Vasele de sange sunt reprezentate de vasul dorsal si cel ventral, cate unul pentru fiecare inel,
sangele este rosu, dar nu prezinta inima. Sistemul nervos este ganglionar, ventral si scalariform.
Ganglionii dintr-un inel sunt legati cu ganglionii din celelalte inele. Rama este hermafrodita.Organele
de inmultire se afla in treimea anterioara a corpului. Indivizii pot face schimb de organe sexuale.
Ouale sunt depuse intr-un cocon. Din oua ies rame mici.
• Lipitorile sunt viermi inelați, majoritatea paraziți, care se hrănec
cu sângele animalelor superioare, dar există și lipitori libere care
se hrănesc cu larve și râme. Majoritatea speciilor trăiesc în
lacuri și ape curgătoare. Lipitorile parazite au câte o ventuză cu
care se fixează de corpul victimei. Cavitatea bucala prezinta o
ventuza bucala cu 3 falci chitinoase care au forma literei Y. O
lipitoare poate suge până la 32 grame de sânge, ce nu e
coagulează un timp îndelungat, deoarece glandele intestinale
ale acestei animale secretă o substanță anticoagulantă,
numită hirudină. Ea este utilizată în medicină (în pecial
specia Hirudo medicinalis).
Gastropoda
• (greacă γαστήρ gaster, „stomac” și ποδη podos, „picior”; de
asemenea gastropode, cunoscute mai comun și ca melci) reprezintă o
clasă taxonomică mare din încrengătura Mollusca. Include specii de
melci de toate tipurile și mărimile, de la microscopice până la mari.
Există câteva mii de specii de melci marini, dar și de apă dulce sau
tereștri.
Bivalvele (Bivalvia) sau lamelibranhiatele
• (Lamellibranchiata sau Pelecypoda) cuprind o clasă de moluște marine și
de apă dulce, care au corpuri delimitate de un înveliș format din două părți
articulate comprimate lateral. Ele nu au nici cap, și, de asemenea, lipsește
și radula. Bivalvele includ scoici, stridii, midii, etc., precum și
numeroase familii care trăiesc în apa sărată, și un număr de familii care
trăiesc în apa dulce. Majoritatea dispun de un „filtru” care le ajută la
alimentare. Branhiile au evoluat în ctenidie, care este un organ de hrănire și
respirație specializat. Cele mai multe bivalve se îngroapă în sedimente, aici
acestea fiind relativ sigure din partea prădătorilor. Alte specii se atașează
pe fundul mării sau de pietre ori alte suprafețe dure. Câteva subgrupuri se
găsesc în lemn, lut sau piatră și/sau trăiesc în interiorul acestor substanțe.
Unele bivalve, cum ar fi scoicile, pot înota.
Cefalopoda sau cephalopoda
• este o clasă de animale exclusiv marine ce cuprinde 370 de
specii,
incluzând sepiile, caracatițele și calmarii. Tentaculele sunt
folosite pentru prinderea prăzii, iar deplasarea se realizează
cu ajutorul sifonlui. Sunt specii care au cioc cu ajutorul căruia
mărunțesc hrana. Cochilia este prezentă doar la specia
primitivă, reducându-se la cele evoluate la o piesă foarte
mică.
• Ex. Loligo vulgaris (calmar) în Oceanul Atlantic
și Marea Mediterană care are 50 cm lungime,
8 tentacule scurte și 2 lungi, este un
bun înotător, comestibil.
Arahnidele (lat. Arachnida)
• sunt artropode chelicerate. Denumirea clasei provine de la
cuvântul grecesc αράχνη (arachne) – păianjen, există o legendă
despre Arachne, o țesătoare care a fost preschimbată în păianjen de
către Atena. Se cunosc în jur de 100 000 specii de arahnide care
trăiesc pe uscat, în sol, în apă, parazitează plante, animale și oameni.
Cei mai cunoscuți reprezentanți ai clasei
sunt: păianjenii, scorpionii, opilionii și căpușele. Știința care se ocupă
cu cercetarea arahnidelor se numește - Arahnologie.
 Crustaceele
• sunt o subîncrengătură de artropode, cuprinzând
peste 50.000 de specii. Ele variază ca formă și ca
mărime având dimensiuni de la câțiva mm până la 0,6
m. Majoritatea sunt animale acvatice, mai puțin
terestre. Printre crustacee se pot întâlni atât
animale motile ce se deplasează înot sau prin mers, cât
și animale sesile.
• Corpul crustaceelor este alcătuit
din cap, cefalotorace și un abdomen,
protejat sau nu de o carapace, fiind
acoperit cu o crustă din calcar și chitină.
Racii au pe cefalotorace: 2 ochi, 2 antene
care sunt organe de simț, o cavitate
bucală cu fălci tăioase, 5 perechi de
picioare, prima pereche
purtând chelipede (clești). Abdomenul
este alungit și mai îngust comparativ cu
cefalotoracele, format din 7 segmente.
Ultimele 2 segmente formează o coadă cu
care lovesc apa și se deplasează. Pe
primele 5 segmente există picioare mici și
scurte.
Miriapodele (Myriapoda)
• reprezintă un taxon de artropode, care include milipede, centipede și
altele. Grupul care cuprinde 13 mii de specii, în totalitate terestre.
Deși numele lor sugerează că aceștia au peste mii de picioare,
numărul membrelor variază de la 10 până la cca 750 (Illacme
plenipes), dar se întâlnesc specii care au și mai puțin de 10 picioare.
Corpul este alungit, lungimea lui variind între câțiva milimetri și 30 cm
(Scolopendra gigantea).
• Fosile ale miriapodelor au fost găsite în Silurian, având o perioade de
înflorire în Cambrian.
Știința care se ocupă cu studierea miriapodelor se numește -
Miriapodologia.
• Corpul miriapodelor este divizat în două
regiuni: cap și trunchiul (numit și torace)
segmentat, clar delimitate.
Insectele
• reprezintă o clasă de animale nevertebrate hexapode aparținând
încrengăturii Arthropoda, subîncrengătura Hexapoda. În natură există circa un
milion de specii de insecte, care viețuiesc atât în mediile terestre cât și în cele
acvatice. Insectele pot fi apterigote (fără aripi) sau pterigote (cu aripi).
• Cea mai largă și uniform răspândită categorie taxonomică din cadrul artropodelor,
insectele alcătuiesc grupul cel mai divers de animale de pe Pământ, arealul fiind
cu precădere uscatul, existând cu mult peste 1.000.000 de specii, dintre care
aproximativ 925.000 au fost cercetate și descrise.
• Insectele reprezintă, de departe, cel mai numeros grup de animale de pe Pământ,
reprezentând 95% dintre artropode și 65% dintre numărul membrilor regnului
animal.
• Corpul lor este împărțit în 3 părți: cap, torace și abdomen.
Echinoderme (Echinodermata)
• provine din greacă ἐχῖνος echinos-arici; δέρμα derma - piele. Echinodermele sunt
o încrengătură care cuprinde cca 6.300 de specii de animale marine, ca de
exemplu „ariciul de mare” și „steaua de mare”. Echinodermele sunt animale cu
simetrie radială, unele forme posedă simetrie bilaterală. În straturile inferioare
ale pielii se dezvoltă scheletul alcătuit din plăci calcaroase, terminațiile cărora ies
la suprafața pielii sub formă de numeroase cârlige, ace etc.
• Organele interne sunt situate în cavitatea internă largă, numită celom. Una din
cele mai deosebite particularități ale echinodermelor constă în diferențierea
complicată a celomului și formarea sistemului ambulacrar, care servește drept
organ de deplasare. Sistemul nervos este situat în profunzimea epiteliului dermal
sau în epiteliul unor regiuni din peretele corpului, invaginate în interior. Organele
respiratorii sunt reduse sau absente, organele de excreție lipsesc.
• Sexele la echinoderme sunt separate. Pe parcursul dezvoltării individuale apare
larva, numită bipinarie, supusă unor metamorfoze complicate.
Tunicierii (Tunicata)
sau urocordatele (Urochordata)
• este o subîncrengătură de animale cordate marine planctonice sau
bentonice care au notocordul și cordonul nervos dorsal tubular
prezente doar în stadiul larvar. Sunt cele mai primitive cordate.
Animalele adulte au corpul în formă de urnă sau sac învelit într-o
tunică protectoare polizaharidică. Sunt animale hermafrodite, se
înmulțesc sexuat și asexuat prin înmugurire. Larvele înoată liber și au
aspect de mormoloci. Tunicierii se împart în trei
clase: Ascidiacea (ascidii) care include 2500–2800 specii
sesile, Thaliacea, cuprinde 73 specii pelagice și Larvacea, care
cuprinde 64 specii pelagice la care forma larvară se menține și la
maturitate.
Cephalochordata
• (din greacă κεφαλή kephalé „cap”, și χορδή khordé „coardă”) este
o subîncrengătură de animale vertebrate, definită prin prezența
unui notocord care rămâne pentru toată viața. și a căror reprezentanți nu au cutie
craniană. Cephalochordata include aproximativ 30 de specii. Ele nu au creier
propriu-zis, iar endoscheletul lor este sub formă de o coardă. Toate sunt animale
acvatice, absorbind oxigenul dizolvat în apă. Aparatul circulator este lipsit de
inimă. Sistemul venos este legat de sistemul arterial direct, fără capilare. Funcția
inimii este suplinită de contractibilitatea sistemului venos, de bulbii așezați la
baza arterelor aferente branhiale și de alte vase. Au lungimea de maximum 10
cm. Ele trăiesc în mări cu temperatură moderată și caldă.
• Cephalochordata este reprezentată de Leptocardii, cunoscuți anterior ca
Amphioxus. Împreună cu Urochordata, Cephalochordata era considerată să
formeze subîncrengătura Protochordata, dar Protochordata nu se mai utilizează,
deoarece Urochordata este mai înrudită cu Vertebrata decât cu Cephalochordata
(și nu alcătuia un grup strâns legat de organisme).
• Caracteristicile cephalocordatelor sunt că sunt
exclusiv marine, sunt segmentate, au un corp
lunguieț cu un notocord care merge de-a lungul
lui și că au prelungiri numite ciri care le înconjoară
gura. Nu au inimă sau creier. Membrii acestei
subîncrengături sunt destul de mici și nu au părți
tari, ceea ce le face fosilele să fie greu de găsit și
de identificat. Totuși, specii fosilizate au fost
găsite în roci, precedând vertebratele.
În șistul bogat în fosile de la Burgess, în Columbia
Britanică, s-au găsit fosile de Pikaia gracilens.
Recent, nouă cephalocordată, Yunnanozoon
lividus, a fost găsită în China de sud, datând
din Cambrianul târziu și este cea mai veche
cephalocordată cunoscută. Cephalocordatele au
multe branhii și au sexe separate.
Peștii osoși (Osteichthyes)
• sunt o supraclasă de pești, apărută din mezozoic, care prezintă
caractere de trecere spre amfibieni. Acești pești sunt caracterizați prin
coloana vertebrală și craniul complet osos, corpul acoperit cu solzi
osoși și coada împărțită în două părți egale (heterocercă). Ochiul
peștilor osoși este hipermetrop (nu vede aproape). Sunt un grup
extrem de divers și abundent format din peste 29.000 de specii. Peștii
osoși sunt împărțiți în două clase taxonomice
(Actinopterygii și Sarcopterygii). Exemplu de familie de pești
teleosteeni răpitori, osoși, acoperiți cu solzi ctenoizi: Percidae. Din
această familie fac parte bibanul, șalăul, ghiborțul și fusarul.
Chondrichthyes (peștii cartilaginoși)
• sunt în mare parte pești de pradă marini de talie mare, printre care se
numără familiile din care face parte rechinul (Selachii) cu peste 500 de
specii, și pisica de mare (Chimaeriformes) cu 34 de specii.
• Speciile din această clasă au un schelet cartilaginos, incomplet
osificat, impregnat cu cristale prismatice de carbonat de calciu, și
coada împărțită în două părți inegale. În apropierea cozii se află o
valvulă, care acoperă așa numitele organe sexuale, o caracteristică
ancestrală a peștilor cartilaginoși (pleziomorfie). Cele 20 de specii din
familia Potamotrygonidae trăiesc în apele dulci din America de Sud.
Amphibia
• (din greaca veche: ἀμφίβιος, amphíbios - „ambele moduri de viață”)
este o clasă de animale ovipare și poichiloterme, de dimensiuni
diferite. Acestea au fost printre primele animale, ce au cucerit uscatul,
apărând cu aproximativ 350 milioane ani în urmă. Din punct de
vedere sistematic, clasa amfibienilor se împarte în categorii: Caudata -
amfibieni cu coadă - și Ecaudata - amfibieni fără coadă. Primul ordin
cuprinde specii ca tritonul obișnuit, salamandra cu pete etc., iar din al
doilea fac parte numeroase varietăți de broaște.
• Pe la sfârșitul Devonianului în apele dulci apar primii amfibieni -
ihtiostega (Iphthyostega). Ei au constituit adevărate forme de trecere
de la crosopterigieni la amfibieni.
Țestoasa de uscat

• Este adaptată la mediul terestru. În România, trăiește în pădurile și

regiunile de stepă din Oltenia, Banat și Dobrogea.
• Speciile întâlnite în România sunt țestoasa de uscat bănățeană sau
țestoasa lui Hermanni (Testudo hermanni) și țestoasa de uscat
dobrogeană (Testudo graeca).
• Țestoasa de uscat se recunoaște după corpul ei scurt, acoperit cu un
țest format din 2 părți:
• carapacea (la partea superioară, bombată, de culoare maroniu-roșcat)
• plastronul (la partea inferioară, de culoare deschisă)
• Ele sunt unite pe laturi, lăsând două deschizături prin care ies capul și
membrele anterioare, iar la partea posterioară, membrele posterioare
și coada. Țesutul este format din plăci osoase bine sudate, acoperite de
plăci cornoase Coastele și vertebrele sunt concrescute cu carapacea.
Capul, gâtul, picioarele și coada sunt acoperite de o piele solzoasă de
culoare cenușie. Pe lângă organele de simț, asemănătoare cu ale
șopârlei, există două fălci învelite într-o materie cornoasă ce formează
un fel de cioc, cu margini tăioase și fără dinți. Masculul se deosebește
vizibil de femelă, în general prin dimensiunea cozii care este mai mare
la mascul și a plastronului care la mascul este concav. Țestoasele sunt
animale greoaie, care se deplasează încet din cauza conformației și
a țesutului. Cele patru membre sunt scurte, așezate lateral și terminate
cu degete scurte, prevăzute cu gheare. Se hrănește cu ierburi sălbatice,
fructe, insecte, melci și viermi pe care le taie cu marginea ciocului.
Respirația și înmulțirea este la fel ca la șerpi și șopârle.
• Hibernarea ideală este între 3 și 9° Celsius, cu o umiditate cuprinsă
între 70 și 90%.
Șerpii (Serpentes)
• sunt un subordin de reptile fără membre din ordinul Squamata. Câteva specii de șerpi
sunt veninoase și toți șerpii sunt carnivori.
• Sunt apode și târâtoare.
• Șerpii, cunoscuți și sub numele de ofidieni, sunt reptile cu solzi a căror principală caracteristică
este mobilitatea unică a oaselor faciale, forma lungă a corpului și lipsa membrelor. Capul,
trunchiul și coada sunt acoperite de solzi duri. Partea caracteristică a scheletului unui șarpe este
craniul: articulațiile maxilarelor au un ligament extrem de elastic, ceea ce le dă o mobilitate
extraordinară. Astfel se explică de ce șarpele își poate mișca gura în toate direcțiile și o poate
deschide extrem de larg, reușind să înghită o pradă mult mai mare decât propriul său cap. Dinții îl
ajută să muște și să fixeze prada, dar nu pot mesteca, prin urmare șarpele trebuie să își înghită
prada întreagă. Șerpii urcă și coboară printre crengi, se cațără, înoată și se scufundă cu o agilitate
extraordinară, tocmai datorită excepționalei mobilități a coastelor și vertebrelor. Șerpii au aspecte
foarte diferite și s-au adaptat astfel încât trăiesc în aproape orice nișă ecologică, excepție făcând
doar regiunile polare. Aproximativ 3 000 de specii de șerpi sunt neveninoase și își folosesc colții
îndreptați pentru a apuca și fixa prada. . Deși mici la număr, șerpii veninoși sunt și ei răspândiți în
întreaga lume, cu precădere în regiunile tropicale, și sunt echipați cu colți special adaptați, pe care
îi folosesc pentru a injecta veninul în pradă.
Crocodilii (subfamilia Crocodylinae)
• sau crocodilii adevărați, sunt o subfamilie de reptile mari acvatice, care trăiesc
la tropice în Africa, Asia, America de Nord, America de Sud și Australia. Corpul
crocodilului este acoperit cu plăci osoase, iar sistemul de circulație a păstrat unele
caractere comune cu păsările. Animalele de azi trăiesc pe malurile apelor curgătoare sau
ale lacurilor din regiunile calde tropicale sau subtropicale. Unele specii de crocodili mai
pot fi întâlnite în apa sărată a mărilor din jurul unor insule. Crocodilii sunt buni înotători,
iar când vânează stau ascunși sub apă până la nivelul ochilor și nărilor. Atunci când prada
se apropie destul de mult, crocodilul o atacă fulgerător, țintuind-o sub apă până când
aceasta se îneacă, apoi devorând-o.
• Cel mai mare crocodil ținut vreodată în captivitate este un hibrid estuarino–siamez
numit Yai (în thailandeză ใหญ่ însemnând „mare”) (născut pe 10 iunie 1972)
la Samutprakarn Crocodile Farm and Zoo, Thailanda. Acest animal măsura 6 m în lungime
și avea o greutate de 1114,27 kg.
• Cel mai lung crocodil capturat vreodată viu este Lolong, care măsura 6,17 m în lungime și
cântărea 1075 kg. Acest crocodil a fost capturat de o echipă de la National Geographic în
Provincia Agusan del Sur, Filipine.
Păsările
• (Clasa Aves) sunt vertebrate ovipare înalt dezvoltate care au
capacitatea de a zbura, deși sunt reprezentanți ce trăiesc doar în
mediul terestru. Sunt mai mult de 9000 de specii. Păsările au
fost împărțite după Feider și colab. În 1976, în două subclase și
anume Saurure (Archaeornithes) și Ornithurae (Neornithes).
• Forma corpului este aerodinamică; învelișul extern, produs de piele,
este alcătuit din pene, fulgi și puf.
• Membrele anterioare sunt transformate in aripi, iar cele posterioare
cu piele solzoasă care ne amintește de reptile.
• Maxilarele sunt acoperite de teci solzoase și formează ciocul.
• ► Familii de păsări (66 C)
• ► Genuri de păsări (14 C, 22 P)
• ► Ordine de păsări (34 C)
• ► Specii de păsări (2 P)
• ► Neognathae (1 C)
• ► Palaeognathae (1 P)
• ► Euornithes (1 P)
• ► Păsări alergătoare (1 P)
• ► Păsări de apă (3 C, 2 P)
• ► Păsări cântătoare (5 P)
• ► Păsări dispărute (1 C, 7 P)
• ► Păsări domestice (2 C, 13 P)
• ► Păsări migratoare (8 P)
• ► Păsări nocturne (1 C, 2 P)
• ► Păsări răpitoare (2 C, 14 P)
Monotremele
• sunt cele mai puțin dezvoltate mamifere. Ele au fost denumite de la prezența unui
singur orificiu, comun pentru căile urinare, genitale și digestive, care se deschid
toate în cloacă (din grecescul monos - 'unic' + trema 'orificiu', care se referă la
cloacă).
• Ordin Monotremata
• Familia Ornithorhynchidae
• Genul Ornithorhynchus
• Specia Ornithorhynchus anatinus
• Familia Tachyglossidae
• Genul Tachyglossus
• Specia Tachyglossus aculeatus
• Genul Zaglossus
• Specia Zaglossus bruijni
• Specia Zaglossus bartoni
Marsupialele
• reprezintă o infraclasă de mamifere inferioare. Caracteristica acestora
este prezența unei pungi, numită marsupiu. În această pungă își
continuă dezvoltarea puii după naștere. Există și specii care nu
prezintă marsupiu.
 Metateriene Euteriene
Neurocraniul (neopaliul) mic față de dimensiunea corpului. Neurocraniul relativ mare. Neocortexul bine dezvoltat și foarte
Neocortexul slab dezvoltat. Corpul calos lipsește. complex. Corpul calos prezent.
Bulele timpanice de obicei absente, dacă sunt prezente, sunt
Bulele timpanice prezente, formate de osul timpanic.
formate în principal de osul alisfenoid.
Vacuități (spații goale) mari adesea prezente în partea
Vacuități palatine absente sau mici.
posterioară a palatului.
Osul jugal mare. Oasele jugal și scuamozal se articulează cu osul
Osul jugal nu articulează cu osul dentar în cavitatea glenoidă.
dentar în cavitatea glenoidă.
Apofiza angulară a dentarului curbată la 90° (este
Morfologie
perpendiculară pe axa dentarului) cu excepția koalei și externă
Apofiza angulară a dentarului nu este curbată.
tarsierului (Tarsipes).
Formula dentară primitivă 5•1•3•4/4•1•3•4 x 2 = 50. Ultimul Formula dentară primitivă 3•1•4•3/3•1•4•3 x 2 = 44. Incisivii,
premolar este singurul dinte decidual (caduc). caninii și premolarii sunt deciduali.
Oasele epipubice (oasele marsupiale) se întâlnesc la ambele
Oasele epipubice absente.
sexe.
Tractul genital femel bifurcat; vârful penisului (glandul) bifurcat. Tractul genital femel și glandul penisului nu sunt bifurcate.
Marsupiul adesea prezent, în el se află mamelele. Marsupiul se
Marsupiul absent.
deschide înainte sau înapoi.
Scrotul prepenial (așezat înaintea penisului), cu excepția cârtiței Scrotul postpenial (așezat în spatele penisului). Osul penian
cu pungă (Notoryctes). Osul penian absent. prezent la multe specii.
• Tegumentul
• Tegumentul marsupialelor este acoperit cu blană mai mult sau mai
puțin moale cu păr des, uneori cu păr aspru (setiform). Parul este, de
obicei, împărțită în trei tipuri: păr de contur, păr cu spic și puf. În
regiunea capului și mai ales pe față și pe bot au vibrize bine dezvoltate.
Astfel de peri senzoriali se pot găsi și pe picioarele anterioare în
regiunea carpiană și cele posterioare în regiunea tarsiană.
• Glandele
• La nivelul pielii marsupialele au numeroase glande sudoripare și glande
sebacee. De asemenea există glande anale (preanale, rectale), care emit
secreții odorante și sunt de obicei mai bine dezvoltate la masculi.
• Mamelele
• Mamelele sunt bine dezvoltate și se găsesc pe părțile laterale ale
corpului, în regiunea inguinală; numărul lor variază în mare măsură (de
la 2 la 27), nu numai la genuri diferite, dar uneori în cadrul aceleiași
specii. Femelele marsupialelor primitive au un număr mai mare de
mameloane; oposumii cu coadă scurtă (Monodelphis) au 20-27
mamele. Mamelele se găsesc de obicei în interiorul marsupiului (pe
peretele abdominal al lui), dar pot fi și libere, atunci când acesta
lipsește.
• Mamelele sunt merocrine și tubulare și au canale galactofore care se
deschid pe mameloanele lor. Mamelele posedă mameloane de
dimensiuni diferite, care ajută puilor să se fixeze de mamă, când sunt
mici.
 Mamiferele
• (din latinescul mamma, „sân”, „mamelă”) sunt un grup de animale vertebrate care
constituie clasa Mammalia și este caracterizat prin prezența glandelor mamare, care la femelele
produc lapte pentru hrănirea puilor, un neocortex (o regiune a creierului), blană sau păr și trei
oase ale urechii medii. Aceste caracteristici le disting de reptile și păsări, de care s-a desprins
în Carbonifer, acum peste 300 de milioane de ani. Au fost descrise aproximativ 6.400
de specii existente de mamifere. Cele mai
mari ordine sunt rozătoarele, liliecii și Eulipotyphla (arici, talpide, șopârle și altele). Următoarele
trei sunt primatele (inclusiv oamenii, maimuțele mari, maimuțele și
altele), Artiodactyla (cetacee, hipopotamide) și Carnivora (pisici, câini, foci și altele).
• În ceea ce privește cladistica, care reflectă istoria evoluției, mamiferele sunt singurii membri vii
ai Synapsida; această cladă, împreună cu Sauropsida (reptile și păsări), constituie clada mai
mare Amniota. Strămoșii primelor mamifere sinapside au fost pelicozaurii Sphenacodontia, un
grup care a inclus non-mamiferul Dimetrodon. La sfârșitul Carboniferului, în urmă cu aproximativ
300 de milioane de ani, acest grup s-a îndepărtat de linia sauropsidică care a dus la reptilele și
păsările de astăzi. Linia care urmează grupului Sphenacodontia s-a împărțit în mai multe grupuri
diverse de sinapside non-mamifere — uneori denumite incorect reptile asemănătoare unui
mamifer — înainte de a da naștere Therapsida în perioada Permianului timpuriu. Mamiferele
provin de la cinodonți, un grup avansat de terpside, în timpul Triasicului târziu. Ordinele moderne
ale mamiferelor au apărut în perioadele Paleogen și Neogen ale erei Cenozoice, după dispariția
dinozaurilor non-aviari și au fost grupul dominant de animale terestre de acum 66 de milioane de
ani până în prezent.
Bibliografie
• https://www.descopera.ro/dnews/12232996-oamenii-traiesc-azi-pe-pamant-
datorita-buretilor-spun-oamenii-de-stiinta
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Spongieri
• https://www.wikiwand.com/ro/Spongieri
• https://destepti.ro/hidrozoare-animale-acvatice
• https://ecomareaneagra.wordpress.com/ecosistemul/animalia/platyhelminthes/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Vierme
• http://musicoutdoorexperience.ro/viermi-cilindrici-parazit-37756.php
• https://ro.zoo-club.org/1402-theme-of-the-lesson-variety-of-annelids.html
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Gastropoda
• http://www.enciclopedie.info/lamelibranhiat/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Bivalve
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Cephalopoda
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Arahnide
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Crustacee
• http://www.enciclopedie.info/crustacee-din-romania/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Miriapode
• https://sites.google.com/site/curiozitatidespreanimalee/insecte
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Insect%C4%83
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Echinoderme
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Tunicieri
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Cefalocordate
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Osteichthyes
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Chondrichthyes
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Amfibieni
• https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aestoas%C4%83
• https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98arpe
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Crocodil
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Pas%C4%83re
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Clasificarea_p%C4%83s%C4%83rilor
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Monotreme
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Marsupiale