Lucrări de Ameliorare A Terenurilor Nisipoase
Lucrări de Ameliorare A Terenurilor Nisipoase
Lucrări de Ameliorare A Terenurilor Nisipoase
NISIPOASE
ALUNECĂRILE DE TEREN
Factorii care favorizează producerea alunecărilor de teren
Procesul de alunecare se produce ca urmare a acţiunii unor factori naturali şi artificiali
cauzali (gravitaţia, apa, îngheţul, intervenţia omului, vibraţiile etc.) şi condiţionali (natura
terenului, procesul de dezintegrare a solului, succesiunea de strate permeabile şi strate
impermeabile de sol etc.).
Gravitaţia–este principalul factor natural care poate genera procesul de alunecare a
terenului. Gradul de influenţă al gravitaţiei este determinat de masa rocii iaralunecarea propriu-
zisă se produce în raport cu înclinarea pantei şi cu natura rocilor.
Apa–reprezintă, alături de gravitaţie, un factor important al alunecărilor de teren.Apa
poate influenţa procesul de alunecare sub mai multe aspecte.
Cel mai adesea, alunecarea este generată de apa provenită din precipitaţii şi de cea rezultată în
urma topirii zăpezii, care umezind puternic pământul, determină creşterea nivelului apei freatice.
La rândul lor, apele curgătoare, cele de infiltraţie şi apele subterane acţionează asupra forţelor de
coeziune ale solului pe care le slăbesc, determinând alunecarea.
Îngheţul–determină degradarea structurii rocilor, influenţând proprietăţile fizico-mecanice ale
solului şi implicit, stimulând declanşarea procesului de alunecarea terenului.
Vibraţiile–produse ca urmare a unor şocuri, explozii, lovituri etc., pot contribui, mai ales când se
asociază şi alţi factori, la declanşarea procesului de alunecare.
Factorul antropic (acţiunea omului)–reprezintă unul dintre factorii care pot contribui într-un grad
ridicat la declanşarea alunecărilor, atunci când se intervine neraţional asupra unor dintre
amenajările sau lucrările antierozionale, prin defrişări neraţionale, prin desţelenirea unor
suprafeţe aflate în pantă etc.Tipul de sol–influenţează alunecările de teren, îndeosebi ca urmare a
texturii diferite. Cele mai expuse sunt solurile argiloase, loessurile, marnele, nisipurile etc.
Degradarea rocilor–prin alterare şi dezagregare contribuie la crearea condiţiilor (formarea
de fisuri în rocă, slăbirea rezistenţei rocilor etc.) pentru declanşarea procesului de
alunecare.Dispunerea succesivă a straturilor permeabile şi a celor impermeabile–reprezintă un
factor favorizant considerabil al alunecărilor de teren.
Când stratu l permeabil se umectează abundent iar stratul impermeabil dispus imediat în
profunzime este înclinat, se creează condiţii pentru pierderea stării de echilibru şi deplasarea spre
aval a stratului îmbibat cu apă.
Fisurile (crăpăturile)–care se produc în sol stimulează infiltrarea apei şi îmbibarea
stratului superficial care în momentul întrunirii şi altor factori favorizanţi, se poate deplasa în
aval, pe planul înclinat al stratului următor de sol, umectat şi el înpartea superioară dar
impermeabil pentru apă.
Relieful (factorul edafic)–influenţează procesul de alunecare prin mărimea pantei, prin
expoziţie, gradul de frământare etc.
Vegetaţia–poate contribui la crearea unei rezistenţe a terenurilor în pantă la
alunecare.Terenurile împădurite şi în general terenurile acoperite cu vegetaţie, sunt mai puţin
expuse alunecărilor decât terenuri arabile, mereu afânate şi neprotejate sau protejate doar în mică
măsură de culturi.
Clasificarea alunecărilor de teren
În funcţie de factorii care generează procesul de alunecare şi de modul de manifestare a
acestuia, se disting alunecări uscate şi alunecări umede de teren.Alunecările uscate–se produc
sub acţiunea gravitaţiei, fără aportul direct al apei. Alunecările uscate sunt cunoscute şi sub
denumirile de prăbuşiri, năruiri sau surpări de teren. Prin astfel de alunecări, masa de pământ
cade liber, amestecându-se, fără să se producă o deplasare pe suprafaţa de alunecare. De obicei,
astfel de alunecări se produc în zonele muntoase, fără a afecta direct, decât în mică
măsură,suprafeţele agricole.Alunecările umede (alunecările propriu-zise)–sunt o consecinţă a
acţiunii comune a gravitaţiei şi a apei. Alunecările umede nu se produc brusc, masa depământ nu
cade liber ci parcurge o fază de evoluţie, deplasându-se pe o suprafaţăde alunecare.
Evoluţia alunecării de teren prezintă mai multe faze (
:frontul de desprindere(cornişa alunecării)–A, care constituie limita dintremasa
alunecătoare şi partea superioară a terenului care rămâne nemişcat;masa alunecătoare(corpul
alunecării)–B, este masa de teren desprinsă şideplasată în aval;suprafaţa de alunecare(patul,
terenul care rămâne nemişcat)–C, este stratul impermeabil pe care se deplasează masa
alunecătoare;baza alunecării–D.