Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 5
EXPERTIZA MEDICO-LEGALA A PERSOANELOR PATIMITE
(prelegere)
Generalitati. In conformitate cu prevedreile Codului de procedura penala al
RM, in cazurile cand persoanele patimite prezinta leziuni corporale, obligatoriu este necesar de a stabili gradul de gravitate al vatamarii integritatii corporale sau a sanatatii. Asadar, e necesar de utilizat doua notiuni, care par asemanatoare, dar in esenta sunt diferite. Este vorba de sintagma leziune corporala si sintagma vatamare corporala. Leziunea corporala este dereglarea integritatii anatomice si a functiei unui tesut sau organ al corpului uman in rezultatul actiunii traumatizante a unui factor vulnerant din mediul ambiant. Vatamarea corporala subintelege prejudiciul cauzat sananatii prin leziunea corporala. Nu exista leziune corporala fara cauzarea unui oarecare prejudiciu sanatatii persoanei. Cel mai grav prejudiciu se considera pericolul pentru viata si chiar moartea biologica, survenita in calitate de consecinta posttraumatica. Procedural, daca nu este pornita o cauza penala, atunci organul de urmarire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale, care se va finaliza cu perfectarea unui raport de constatare medico-legala. Daca e vorba de un caz penal, atunci se va dispune prin ordonanta, in conformitate cu prevederile Codului de procedura penala, o expertiza medico-legala, care se va finaliza cu perfectarea unui raport de expertiza medico-legala. Aceste doua rapoarte se deosebesc numai prin faptul, ca in raportul de expertiza expertul va semna suplimenar pentru faptul ca i-au fost aduse la cunostinta drepturile si obligatiile expertului conform art. 88 CPP, concomitent pentru faptul ca a fost preintampinat conform art. 312 CP al RM despre responsabilitate penala pentru eliberarea unor concluzii premeditat false. Ca procedura medico-legala, atat constatare, cat si expertiza medico-legala a persoanei, se face in acelasi mod: persoana patimita se prezinta la medicul legist cu un bilet de trimitere sau cu ordonanta de la organul de urmarire penala. Medicul legist obligatoriu solicita mai intai documentele care confirma identitatea, dupa care ia cunostinta cu circumstantele faptei indicate in biletul de trimitere (indreptare) sau in ordonanta, studiaza intrebarile inaintate pentru solutionare in vederea modului de solutionare si pentru a stabili, daca intrebarile inanitate tin de competenta sa. Ulterior, medicul legist discuta cu persoana patimita in vederea precizarii circumstantelor faptei si pentru a stabili acuzele persoanei patimite la momentul examinarii (in medicina aceasta etapa se numeste culegerea anamnezei). In etapa urmatoare medicul legist purcede la examinarea obiectiva proprpiu-zisa, adica examineaza macroscopic (vizual) toate leziunile croporale, fixand in raport caracterul si localizarea leziunilor, forma si dimensiunile lor, dsecrie culoarea crustei la excoriatii, culoarea echimozelor, forma si dimensiunile plagilor, caracterul marginilor si a colturilor lor, etc. Daca medicul legist suspecteza o fractura osoasa el este in drept sa trimita pacientul intr-o institutie medicala clinica pentru precizarea diagnosticului. La final, medicul legist da raspuns la intrebarile inaintate de catre organul de urmarire penala prin formularea concluziilor. Concluyiile expertului, in conformitate cu cerintele CPP al RM, trebuie sa fie obiective, argumentate din punct de vedere practic si stiintific. De regula, prima intrebare fata de medicul legist care se inainteaza in asemena cazuri (persoane patimirte care au suportat o maltratare fizica) are urmatorul continut: 1. Sunt oare pe corpul cet. X careva leziuni corporale, daca da, atunci care este caracterul si localizarea lor, mecanismul si vechimea producerii, care este gradul de gravitate al vatamarii corporale? De remarcat faptul, ca persoana poate sa prezinte mai multe leziuni corporale, dar gradul de gravitate al vatamarii corporale va fi determinat numai unul. Desigur, intrebarile inaintate expertului sunt mai multe si mai diverse, in dependenta de specificul cazului. Raportul de constatare sau expertiza medico-legala se elibereaza persoanei patimite, cu exceptia cazurilor cand gradul de gravitate este apreciat ca mediu sau grav. In asemenea cazuri raportul se elibereaza numai ordonatorului expertizei sau persoanei care a dispus efectuarea constatarii medico-legale. Orice cetatean al Republicii Moldova sau a unui alt stat, dar care se afla pe teritoriul ei, este in drept sa se adreseze personal catre medicul legist pentru efectuarea unei examinari medico-legale. Dispunerea efectuarii constatarii sau expertizei medico-legale tine de competenta politistului de sector, a sefului de post, a ofiterului de serviciu al unitatii de garda, a ofiterului de urmarire penala, a procurorului si/sau a instantei de judecata. In anumite cazuri (persoana patimita refuza sa faca investigatiile medicale suplimentare; consecinta neprimejdioasa a leziunii corporale nu este clara la momentul efectuarii constatarii sau expertizei medico-legale; diagnosticul medical stabilit persoanei intr-o institutie medicala clinica nu este argumentat, nu detine un caracter cert – p. 17 al ,,Regulamentului”) expertul medico-legal este in drept sa se abtina de la aprecierea gravitatii vatamarii co5rporale. De remarcat si faptul, ca expertul nu este in drept sa elibereze concluzii prealabile, preventive sau ipotetice. Constatarea sau expertiza medico-legala a persoanei poate fi efectuata si in lipsa ei (persoana se afla la tratament in spital, este plecata peste hotarele tarii, a decedat, etc.) in baza documentelor medicale in original: fisa medicala a bolnavului de stationar sau/si fisa medicala a bolnavului ambulator (mai ste numita si cartela de ambulator). Datele obiective cu referinta la leziunile corporale sunt culese din inscrisurile medicilor din documentele medicale respective. De mentionat faptul, ca documentele medicale sunt intocmite conform standardelor oficiale ale Ministerului sanatatii, muncii si protectiei sociale: Andrei Padure, Gheorghe Baciu, Vladimir Hotineanu, ,,Cerintele inaintate fata de perfectarea fisei medicale a bolnavului de stationar (formularul 003/e), indicatii metodice, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, Chisinau, 2009; ordinul Nr. 265 din 03.08.2009 a Ministerului Sanatatatii privind implementarea Instructiunii cu privire la completarea Fisei medicale a bolnavului de stationar (F 003/e). Cerintele fata de biletul de trimitere (indreptare) a unei persoane la medicul legist. De regula fiecare comisariat de politie detine un formular standard de trimitere a unei persoane la medicul legist. Cu toate acestea este absolut necesar, ca fiecare politist sa cunoasca metodica, cum se indeplineste o astfel de indreptare la medicul legist. In primul rand este de mentionat faptul, ca biletul de trimitere se intocmeste pe o foaie de hartie format A 4, fiindca acest format este untlizat pentru toate documentele, iar certificatul de trimitere a persoanei la medicul legist este un document, care se pastreaza obligatoriu in arhiva institutiei medico-legale timp de 5 ani. In coltul drept de sus se indica denumirea institutiei medico-legale si adresa. Trimiterea incepe cu datele din buletinul de identitate al persoanei: numele si prenumele, anul nasterii, adresa domiciliului, daca este angajat in campul muncii se indica profesia. In continuare urmeaza circumstantele cazului, dar redate pe scurt: cand, unde, cine si in ce mod a agresat persoana supusa examinarii sau expertizei medico-legale. Dupa enuntarea circumstantelor cazului saunt formulate intrebarile concrete, care rebuie sa fie solutionate de catre medicul legist. Prima intrebare va fi obligatoriu cea indicata mai sus. In final, indreptarea este semnata (inclusiv si descifrabil) de catre lucratorul de politie cu indicarea functiei detinute, se fixeaza data emiterii documentului. Cerintele fata de ordonanta prin care se dispune efectuarea expertizei medico- legale sunt enuntate in Codul de procedura penala al RM si necesita a fi studiate de sine statator. Metodica aprecierii gravitatii vatamarii corporale. In procesul de apreciere medico-legala a gravitatii vatamarii corporale expertul medico-legal este obligat sa se conduca de prevederile catorva acte normative. In primul rand este vorba de ,,Regulamentul de apreciere medico-legalaa gravitatii vatamarii corporale” (in continuare Regulament), care contine 5 parti: - Partea I ,,Notiuni generale”; - Partea II ,,Vatamari grave a integritatii corporale si a sanatatii”; - Partea III ,,Vatamari corporale medii”; - Partea IV ,,Vatamari corporale usoare”; - Partea V ,,Vatamari neinsemnate”. In Regulament se mai contine notiunea medico-legala a bataii, chinuirii si torturarii. In afara de Regulamentul indicat mai sus, medicul legist, in anumite cazuri, utilizeza prevederile ,,Instructiunii cu privire la aprecierea volumului incapacitatii permanente de munca” si ale indicatiilor metodice ,,Aprecierea medico-legala a gravitatii vatamari corporale in traumele cranio-cerebrale”, despre care vom discuta mai jos. Este important de inteles, ca Regulamentul contine criterii medico-legale obiective, clare, aplicabile pentru orice leziune corporala. In fond, aprecierea gravitatii vatamarii corporale are loc dupa principiul – criteriul major predomina asupra criteriului minor. E clar, ca in conformitate cu Regulamentul mentionat si in corespundere cu Codul penal al RM, gravitatea vatamarii corporale poate fi numai de 4 grade: vatamare corporala grava, medie, usoara si neinsemnata. Daca vom face trimitere la p. 26 al Regulamentului, atunci devine clar continutul si aplicabilitatea criteriilor medico-legale pentru vatamarea corporala grava: ,,Vatamarile corporale grave pot fi calificate numai in baza urmatoarelor criterii: prezenta pericolului pentru viata; anumite consecinte posttraumatice, neprimejdioase pentru viata – pierderea anatomica a unui organ sau a functiei lui; intreruperea posttraumatica a sarcinii; desfigurarea ireparabila a fetei; infirmitatea psihica postagresionala; incapacitatea generala de munca cu caracter permanent, in volum considerabil, dar nu mai mic de 33%.” Urmatorul punct al Regulamentului, p. 27, da lamurire clara, care leziuni corporale sunt periculoase si care sunt tipurile de pericol din punct de vedere medico-legal: ,,Drept periculoase pentru viata sant considerate vatamarile corporale, care prezinta pericol iminent-imediat, tardiv sau potential, ca leziunea sa determine moartea, indiferent daca acest pericol a fost inlaturat printr-un tratament medical sau datorita reactivitatii individuale a organismului.” In continuare urmeaza un sir de puncte, care contin leziuni corporale concrete, care se considera grave, ca fiind periculoase pentru viata. Deasemenea sunt descifrate consecintele grave, dar nepericuloase pentru viata. Pentru a aprecia o leziune croporala ca vatamare medie este necesara prezenta unor criterii concrete, cum ar fi durata dereglarii sanatatii pe o perioda mai mare de 21 zile, ori pierderea stabila (pe toata viata) a capacitatii generale de munca in volum semnificativ – peste 10%, dar nu mai mare de 33%, inclusiv. In acelasi timp este obligatorie lipsa criteriilor pentru vatamare grava – a pericolului pentru viata si a consecintelor posttarumatice neprimejdioase, dar grave, indicate mai sus. Vatamare usoara se stabileste in baza dereglarii sanatatii pe o perioada scurta de timp – peste 6 zile, dar nu mai mult de 21 zile inclusiv, sau in baza pierderii stabile a capacitatii generale de munca in volum nesemnificativ: pana la 10% inclusiv. Vatamari corporale neinsemnate se considera acele leziuni corporale, care nu conditioneaza o dereglare a sanatatii mai mare de 6 zile si niciodata nu genereaza incapacitate stabila (permanenta) de munca. Asadar, orice leziune corporala, consecinta posttraumaticfa, se analizeaza in baza criteriilor enuntae mai sus, dar conform principiului exculderii: daca nu stabuilim prezenta perocolului pentru viata sau a unei consecinte posttraumatice nepericuloasa pentru vita, dar grava, atunci leziunea nu poate vi calificata drept vatamare grava si trecem la urmatorul grad de gravitate – la vatamarea mned ie. Daca nici aici nu stabilim corespundere, coboram mai jos, la vatamare usoara. Astfel continuam pana stabilim criteriul medico-legal corespunzator leziunii corporale concrete. De mentionat, ca in cazurile cu traume cranio-cerebrale, atat medicii legisti, cat si medicii clinicieni (neurologi, neurochirurgi, neuropatologi) sunt obligati sa se conduca de prevederile indicatiilor metodice ,,Aprecierea medico-legala a gravitatii vatamarii corporale in traumele cranio-cerebrale”. Aceasta cerinta este obligatorie pentru a respecta o practica unica pentru asemenea traumatisme. Literatura: ,,Regulamentul de apreciere medico-legfala a gravitatii vatamarii corporale”, ordinul Ministerului Sanatatii Nr. 199 sin 27 iunie 2003, Monitorul Oficial al R.M. Nr. 170-172 din 08.08.2003, modificat prin ordinul Ministerului Sanatatii Nr. 654 din 16.08.2011, publicat in Monitorul Oficial al R.M. Nr. 170-175 din 14.10.2011. ,,Instructiunea cu privire la aprecierea volumului inxcapacitatii permanente de munca”, ordinul Ministerului Sanatatii al R.M. Nr. 1257 din 07.11.2011. ,,Aprecierea medico-legala a gravitatii vatamarii corporale in traumele cranio-cerebrale”, indicatii metodice, ordinul Ministerului Sanatatii si Protectiei Sociale al R.M. Nr. 157 din 30 mai 2005. Gh. Baciu, ,,Medicina legala”, Chisinau, ,,Stiinta”, 1995. Gh. Baciu, ,,Medicina legala”, Chisinau, ,,Ruxanda”, 1999. V. Iftenie, D. Dermengiu, ,,Medicina legala”, curs universitar, Bucuresti, ,,C.H. Beck”, 2009.