Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09.

2015 212

COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE “CFR”S.A.

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PE

INFRASTRUCTURA FEROVIARĂ

CAPITOLUL I
CONŢINUTUL, SCOPUL ŞI APLICAREA INSTRUCŢIUNILOR

1.1 Conţinut

Art.1 Prezentele instrucţiuni proprii conţin reguli minime referitoare la prevenirea riscurilor
profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi de
accidentare, informarea, consultarea, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, şi sunt
întocmite conform Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, prin concretizarea
prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006 cu modificările şi completările
ulterioare.
Art.2 Elaborarea instrucţiunilor proprii s-a realizat ţinând seama de particularităţile
activităţilor şi ale societăţii, precum şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru.
Art.3 Prezentele instrucţiuni se vor revizui periodic şi vor fi modificate, ori de câte ori este
necesar, ca urmare a schimbărilor de natură legislativă, tehnică etc. survenite la nivel naţional,
la nivelul C.N.C.F „CFR”S.A. sau la nivelul proceselor de muncă.

1.2 Scop

Art.4 Scopul prezentelor instrucţiuni proprii este acela de a avea un instrument pentru
desfăşurarea activităţii în condiţii de securitate pentru lucrători, pentru control şi instruire de
securitate precum şi pentru stabilirea cauzelor în cazul producerii unui accident de muncă.
Art.5 Prezentele instrucţiuni proprii au ca scop instituirea de măsuri privind eliminarea sau
diminuarea acţiunii factorilor de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională existenţi
în sistemul de muncă, proprii fiecarei componente a acestuia (executant - sarcina de muncă -
mijloace de producţie - mediu de muncă).
Art.6 Instrucţiunile proprii stabilesc principiile referitoare la îmbunătăţirea securităţii şi
sănătăţii în muncă a lucrătorilor precum şi direcţiile pentru implementarea acestor principii,
necesare desfăşurării proceselor de muncă în condiţii de securitate.
1.3 Domeniul de aplicare
Art.7 Prezentele instrucţiuni proprii sunt aplicabile tuturor activităţilor desfăşurate pe
infrastructura feroviară publică şi au un caracter obligatoriu.
Art.8 Agenţii economici care efectuează sau prestează activităţi pe infrastructura feroviară
publică sau în comun cu lucrătorii C.N.C.F „CFR”S.A. vor încheia convenţii de securitate şi
sănătate în muncă (anexe la contractele încheiate) prin care se vor stabili răspunderile şi
măsurile de securitate şi sănătate a muncii ale fiecărei părţi, precum şi modul de comunicare,
cercetare şi înregistrare al evenimentelor de muncă (accidentelor de muncă).
Art.9 Prezentele instrucţiuni proprii nu sunt limitative, acestea se vor completa cu prevederi
din reglementările nou apărute şi din condiţiile concrete de lucru. Prevederile prezentelor
instrucţiuni proprii se aplică cumulativ cu celelalte reglementări specifice activităţii pe calea
ferată.
 CAPITOLUL II
TERMINOLOGIE

Art.10 În sensul prezentelor instrucţiuni proprii, termenii şi expresiile de mai jos au următorul
înţeles:
Accident de muncă: vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută
profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice,
invaliditate ori deces.
De asemenea este considerat accident de muncă:
a. accidentul suferit de persoane aflate în vizită în structura organizatorică şi/sau unităţile cf
aparţinând C.N.C.F. „CFR” S.A., cu permisiunea angajatorului;
b. accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;
c. accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi
privat;
d. accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la
sediul persoanei juridice, ori în alt loc de muncă organizat de acesta, în timpul programului
de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
e. accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la
domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;
f. accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau la locul de muncă
sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
g. accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice la care este încadrată
victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau
fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
h. accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda
uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea
personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie
de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la
ieşirea din structura organizatorică şi/sau unităţile cf aparţinând C.N.C.F „CFR”S.A. şi
invers;
i. accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri
organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
j. accidentul suferit de lucrători ai C.N.C.F „CFR”S.A., delegaţi pentru îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în
documentul de deplasare;
k. accidentul suferit de personalul C.N.C.F „CFR”S.A. care efectuează lucrări şi servicii pe
teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege,
încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza
îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
l. accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a
pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de
practică;
m. accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol,
cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în
timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
n. dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care
îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
o. accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a
unei agresiuni.

Accident care produce incapacitate temporară de muncă: accident care produce

incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată
prin certificat medical sau, după caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor
legale;
Accident care produce invaliditate: accident care produce invaliditate confirmată prin
decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
Accident mortal: accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat
imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
Accident colectiv: accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp
şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;
Accident de muncă de traseu: accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării
de la locul de muncă la domiciliu şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul, accident
survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de angajator, pe traseul
normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa şi invers, şi care a antrenat
vătămarea sau decesul, accident survenit pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă
la locul unde îşi încasează salariul şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul, accident
care a antrenat vătămarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasării de la locul de
muncă la locul unde îşi încasează salariul şi invers, dacă acesta este organizat de angajator în
afara unităţii;
Accident uşor: eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai
acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică
de 3 zile;
Activitate de întreţinere (mentenanţă) – totalitatea acţiunilor care se întreprind pentru a
menţine echipamentele de muncă în stare de funcţionare la parametrii nominali şi în condiţii
de siguranţă în exploatare;
Alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în stucturile organizatorice şi/sau
unităţile cf, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor
profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau
activităţi în regim de voluntariat, şomeri pe durata participării la o formă de pregătire
profesională, participanţi la cursurile de formare profesională prin CENAFER sau la alţi
furnizori de formare şi/sau perfecţionare profesională şi persoane care nu au contract
individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor
contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;
Angajator: persoana juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul
respectiv şi care are responsabilitatea structurii organizatorice şi/sau unităţilor cf aparţinând
C.N.C.F „CFR”S.A.;
Amenajare a locului de muncă: structurare spaţială a locului de muncă după criterii
ergonomice şi de securitate a muncii, prin care se realizează eliminarea sau reducerea
posibilităţii de contact periculos al lucrătorului cu echipamentele tehnice, materiile prime şi
materialele, adaptarea utilajului la datele antropometrice ale executantului, asigurarea unei
poziţii corecte de muncă etc., precum şi atenuarea sau eliminarea riscurilor din mediul fizic de
muncă;
Boală legată de profesiune: boală cu determinare multifactorială, la care unii factori
determinanţi sunt de natură profesională;
Boală profesională: afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă,
precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de
muncă;
Cerinţe de securitate şi sănătate în muncă: condiţii impuse elementelor sistemului de
muncă (executant - sarcină de muncă - mijloc de producţie - mediu de muncă), stabilite prin
legi, norme, normative, standarde, documentaţii tehnice şi instrucţiuni, în vederea prevenirii
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
Comitet de securitate şi sănătate în muncă (CSSM): organul paritar constituit la nivelul
angajatorului, în vederea participării şi consultării periodice în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă;
Comunicare: procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment, de
îndată, autorităţilor competente;
Condiţii de muncă: totalitatea condiţiilor în care se desfăşoară procesul de muncă: tehnice
(procedeele tehnice folosite în cadrul procesului, precum şi caracteristicile tehnice ale
mijloacelor de producţie), organizatorice (ansamblul măsurilor aplicate de organizare a
muncii şi a producţiei) şi de mediu (totalitatea caracteristicilor mediului fizic şi social în care
se desfăşoară producţia);
Condiţii de izolare: lucrătorul se consideră în condiţii de izolare atunci când acesta nu are
contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o
perioadă de timp mai mare de o oră, şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz
de accident sau când se află într-o situaţie critică;
Conducător loc de muncă: conducătorul unei structuri organizato-rice, respectiv al unei
unităţi cf care are responsabilităţi în organiza-rea şi conducerea procesului de muncă şi
aplicarea măsurilor de prevenire şi protecţie în domeniul SSM;
Culoare de securitate: culoare căreia i se atribuie o semnificaţie specifică, prestabilită, în
cadrul semnalizării de securitate, pentru a transmite mesaje de interdicţie, de avertizare, de
obligare, de salvare sau de prim ajutor;
Distanţă de protecţie: distanţa dintre părţile active ale echipamentului de muncă şi carcasa
de protecţie, îngrădirile, balustradele, barele de protecţie sau zona de manipulare;
Distanţă de securitate: distanţă minimă admisă între executant şi sursa de risc, necesară
pentru asigurarea securităţii acestuia;
Echipament individual de protecţie (EIP): orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut
de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în
pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau
accesoriu proiectat în acest scop;
Echipament de muncă (EM): orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;
Electrician autorizat: lucrător calificat în meseria de electrician sau asimilat acestuia
(electromecanic SCB, montator SCB) care desfăşoară, conform competenţelor acordate,
activităţi de exploatare, întreţinere, reglare, reparare şi punere sub tensiune a instalaţiilor sau
echipamentelor de muncă electrice;
Eveniment: accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în
timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană
dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate
persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau
legată de profesie;
Executant: lucrătorul care realizează sarcina de muncă;
Funcţie de protecţie: funcţie realizată de un mijloc de protecţie prin care se combate acţiunea
unui factor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională asupra organismului uman sau
numai se semnalează prezenţa unui asemenea factor de risc;
Funcţie de securitate: funcţie a unui echipament sau dispozitiv prin care se asigură
eliminarea existenţei factorilor de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională;
Grup sensibil la riscuri specifice: persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani împliniţi,
persoane cu vârsta de peste 60 de ani împliniţi, femei gravide, persoane cu handicap, persoane
dependente de droguri, de alcool, stângace, persoane cu vederea monoculară, persoane în
evidenţă cu boli cronice;
Incident periculos: evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria,
accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a
unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a
afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost
posibil să producă pagube materiale;
Intervenţie: totalitatea operaţiilor care se execută într-un anumit interval de timp şi care au ca
scop să menţină, să determine sau să restabilească starea tehnică a unui echipament de muncă;
Intoxicaţie acută profesională: stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii
organismului la noxe existente la locul de muncă;
Invaliditate: pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de
încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
Invaliditate evidentă: pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări evidente cum ar
fi un braţ smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la emiterea deciziei de
încadrare într-un grad de invaliditate de către organele medicale în drept;
Loc de muncă (LM): locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile C.N.C.F
„CFR”S.A., inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are
acces în cadrul desfăşurării activităţii;
Lucrător: Persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, precum şi ucenicii şi alţi
participanţi la procesul de muncă;
Lucrător desemnat SSM: lucrătorul care îndeplineşte cerinţele minime de pregătire stabilite
de lege şi este desemnat nominal de angajator prin decizie scrisă pentru a se ocupa de
activităţile de prevenire şi protecţie;
Materiale igienico-sanitare: mijloace de igienă individuală utilizate pentru prevenirea
îmbolnăvirilor profesionale;
Mijloace de producţie: totalitatea mijloacelor de muncă (clădiri, instalaţii, maşini, unelte,
mijloace de transport, etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, produse intermediare, etc.)
utilizate în procesul de producţie a bunurilor materiale;
Mijloace de protecţie: mijloace prin intermediul cărora se realizează protecţia colectivă sau
individuală a lucrătorilor împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
Noxă: agent fizic, chimic sau biologic cu acţiune în mediul de muncă asupra organismului
uman, dăunător sănătăţii; factor de risc de îmbolnăvire profesională;
Perioadă de repaus: orice perioadă stabilită prin Regulamentul Intern care nu aparţine
timpului de muncă;
Pericol: proprietatea sau capacitatea intrinsecă prin care un lucru poate afecta sănătatea
angajaţilor în muncă;
Pericol grav şi iminent de accidentare: situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte
doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
Post de lucru: element al structurii organizatorice ce constă în ansamblul obiectivelor,
sarcinilor, autorităţii şi responsabilităţilor care, în mod regulat, revin spre exercitare unui
lucrător, cu pregătirea şi îndemânarea necesare, în vederea realizării unei operaţii, lucrări sau
pentru îndeplinirea unei funcţii şi în condiţii tehnice, organizatorice şi de securitate a muncii
precizate;
Prim ajutor: totalitatea acţiunilor întreprinse imediat după producerea unui accident, inclusiv
de muncă, până la momentul intervenţiei cadrelor medicale de specialitate, cu scopul de a
împiedica agravarea stării bolnavului, fie prin apariţia unor complicaţii ce îngreunează actul
terapeutic ulterior, fie printr-o evoluţie nefavorabilă urmată de instalarea unor infirmităţi
definitive sau de deces;
Reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor: persoana aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu
prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la
protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă;
Risc de accidentare sau îmbolnăvire profesională: este probabilitatea, mică sau mare, ca o
persoană să fie vătămată ca urmare a unui pericol;
Stagiu de practică: instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care
se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie
profesională;
Structură organizatorică: fiecare Direcţie aparţinând C.N.C.F „CFR”S.A, Revizoratul
General de Siguranţa Circulaţiei şi Control, Sucursala Regională CF, Revizoratul Regional de
Siguranţa Circulaţiei, Divizie, Secţie de întreţinere (linii, poduri, instalaţii, Secţia Specială
Exploatare Material Rulant Mogoşoaia), Regulator de circulaţie RC de la Sucursala Regională
CF;
Supravegherea sănătăţii lucrătorilor: reprezintă totalitatea serviciilor medicale care asigură
prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale şi a bolilor legate de profesie,
precum şi menţinerea sănătăţii şi a capacităţii de muncă a lucrătorilor;
Şantier temporar sau mobil: orice şantier în care se desfăşoară lucrări de construcţii sau de
inginerie civilă;
Timp de muncă: întreaga perioadă în care lucrătorul se află la muncă, la dispoziţia
angajatorului şi în exercitarea activităţii sau a funcţiei sale, în conformitate cu prevederile
legislative în vigoare;
Unitate cf: staţie cf, haltă de mişcare afiliată, atelier, district L, L.A.T., district SCB,
laborator SCB, district EU;
Utilizarea echipamentului de muncă: orice activitate referitoare la echipamentul de muncă
cum ar fi pornirea/oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, modificarea,
întreţinerea, inclusiv curăţarea lui;
Zone cu risc ridicat şi specific: acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au
fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave,
ireversibile, respectiv deces sau invaliditate.

CAPITOLUL III
OBLIGAŢII ŞI ATRIBUŢII

3.1 Obligaţiile şi atribuţiile angajatorului

Art.11 Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate

aspectele legate de muncă, conform legislaţiei în vigoare. În cadrul responsabilităţilor sale,
angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:
a. asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b. prevenirea riscurilor profesionale;
c. informarea şi instruirea lucrătorilor;
d. asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art.12 Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute mai sus, ţinând
seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
Ţinând seama de natura activităţilor din unitate, angajatorul are obligaţia:
a. să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea
locurilor de muncă prin serviciul intern de prevenire şi protecţie;
b. ulterior evaluării riscurilor, să elaboreze şi să actualizeze planul de prevenire şi protecţie
astfel încât prin stabilirea măsurilor de prevenire şi metodelor de lucru, să asigure
îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi integrarea acelor
măsuri în ansamblul activităţii unităţii şi la toate nivelurile ierarhice prin serviciul intern de
prevenire şi protecţie;
c. să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu
lucrătorii şi/sau cu reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii
şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de
muncă prin CSSM;
d. să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de
muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor
legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie
 eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a
lucrătorilor prin compartimentul tehnic de specialitate;
e. să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice şi de altă natură bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice
corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii prin serviciul intern de prevenire şi
protecţie;
f. să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în
muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale prin
compartimentele tehnic şi juridic;
g. să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului sau decizie, atribuţiile şi răspunderile ce le
revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzător funcţiilor exercitate, pe
baza propunerilor serviciului intern de prevenire şi protecţie;
h. să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul legii, pentru completarea şi/sau aplicarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile
activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor, prin conducătorii
locurilor de muncă şi prin membrii serviciului intern de prevenire şi protecţie;
i. să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor
prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin propria competenţă, prin conducătorii
locurilor de muncă şi prin membrii serviciului intern de prevenire şi protecţie;
j. să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor,
cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă prin
compartimentele economic şi comercial;
k. să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la
care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de
protecţie necesare prin compartimentul resurse umane;
l. să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia
specifică prin diviziile de specialitate;
m. să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să
asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior
angajării prin resurse umane;
n. să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prin conducătorii locurilor de muncă;
o. să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a
aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a
substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice prin conducătorii
locurilor de muncă;
p. să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul
controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor prin serviciul intern de prevenire şi
protecţie sau lucrători, după caz;
q. să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de
control şi al cercetării evenimentelor prin serviciul intern de prevenire şi protecţie;
r. să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la
efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
s. să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în
afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita
viaţa accidentaţilor şi a altor persoane;
t. să asigure achiziţia echipamentelor de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor prin compartimentul comercial şi mentenanţa acestora prin conducătorii
locurilor de muncă;
u. să asigure achiziţia echipamentului individual de protecţie prin compartimentul comercial
şi verificarea periodică prin conducătorii locurilor de muncă;
v. să stabilească obligaţiile şi răspunderile ce intervin în relaţiile contractuale prin încheierea
de convenţii în domeniul SSM conform modelului cadru prezentat în Anexa nr.1.
 3.2 Obligaţiile şi atribuţiile lucrătorului desemnat SSM

Art.13 Lucrătorul desemnat SSM are următoarele obligaţii şi atribuţii:

a. identifică riscurile profesionale şi substratul lor cauzal pentru fiecare componentă a
sistemului de muncă;
b. participă în comisia de evaluare a riscurilor profesionale conform competenţelor de
evaluator ce îi revin, potrivit dispoziţiilor legale;
c. coordonează elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea şi actualizarea planului de prevenire şi
protecţie;
d. participă la elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile
activităţilor din structura organizatorică şi/sau unităţile cf, precum şi ale locurilor de
muncă/posturilor de lucru;
e. propune atribuţii şi răspunderi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ce revin
lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului;
f. verifică însuşirea şi aplicarea de către lucrători a măsurilor prevăzute în planul de prevenire
şi protecţie, a instrucţiunilor proprii, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le
revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă stabilite prin fişa postului;
g. coordonează elaborarea tematicilor de instruire şi programelor de instruire-testare pentru
conducătorii locurilor de muncă şi pentru lucrători, pe meserii şi activităţi;
h. urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor lucrătorilor referitoare la elaborarea tematicii pentru
toate fazele de instruire, realizarea instruirii, verificarea instruirii şi verificarea cunoaşterii
şi aplicării de către lucrători a informaţiilor primite;
i. participă la întocmirea planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent şi verifică, prin
măsurile de prevenire stabilite, ca toţi lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui;
j. verifică evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;
k. colaborează cu serviciul medical în fundamentarea programului de asigurare a sănătăţii
lucrătorilor;
l. verifică semnalizarea de securitate şi sănătate în muncă, tipul de semnalizare necesar şi
amplasarea conform prevederilor legale;
m. ţine evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică pentru care este
necesară autorizarea exercitării lor şi face propuneri pentru actualizarea acesteia conform
legislaţiei, după caz;
n. verifică monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de
măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul
noxelor în mediul de muncă;
o. urmăreşte modul de verificare a stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare,
semnalizare de urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă;
p. informează conducătorii de structuri organizatorice şi unităţi cf, în scris, asupra
deficienţelor constatate în timpul controalelor efectuate la locurile de muncă şi propune
măsuri de prevenire şi protecţie;
q. asigură analiza activităţii de prevenire şi protecţie şi stabilirea gradului de conformitate cu
prevederile actelor normative în vigoare;
r. verifică cu ocazia controalelor evidenţa echipamentelor de muncă urmărind ca verificările
periodice şi, dacă este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie
efectuate de persoane competente, conform prevederilor legale;
s. verifică necesarul de EIP pentru lucrători, a întreţinerii şi depozitării adecvate a
echipamentului individual de protecţie în concordanţă cu sarcini de muncă;
t. participă în comisia de cercetare a evenimentelor de muncă conform competenţelor
stabilite prin dispoziţiile interne;
u. urmăreşte realizarea măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor
de control şi al cercetării evenimentelor;
v. colaborează cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor
lucrători, în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea pe infrastructura
feroviară.
 3.3 Obligaţiile şi atribuţiile conducătorului locului de muncă

Art.14 Conducătorul locului de muncă are următoarele obligaţii şi atribuţii:

a. coordonează, controlează şi răspunde de întreaga activitate a personalului din subordine în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
b. răspunde de asigurarea măsurilor tehnice şi organizatorice pentru activităţile desfăşurate la
locul de muncă, corespunzător cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă;
c. asigură mentenanţa instalaţiilor electrice şi a echipamentelor de muncă existente la locul de
muncă pentru asigurarea respectării cerinţelor minime de securitate;
d. asigură verificarea periodică a prizelor de pământ, paratrăznetelor şi instalaţiilor de
protecţie similare;
e. asigură verificarea periodică a EIP electroizolant şi centurilor de siguranţă din dotarea
lucrătorilor;
f. controlează cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul
de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
g. asigură informarea şi instruirea lucrătorilor asupra tuturor aspectelor de securitate şi
sănătate în muncă derivate din cerinţele desfăşurării activităţilor, precum şi asupra
măsurilor aplicabile la locul de muncă;
h. anunţă direct, corect, complet şi imediat, prin orice mijloace, nivelul ierarhic superior de
producerea oricărui eveniment de muncă şi ia măsuri pentru a nu se schimba starea de fapt
în cazul evenimentelor de muncă, dacă aceasta nu conduce la agravarea situaţiei sau la
menţinerea potenţialului de periculozitate;
i. identifică pericolele şi ia măsurile corespunzătoare în cazul apariţiei unui pericol grav şi
iminent pentru siguranţa sau sănătatea lucrătorilor;
j. întocmeşte şi actualizează evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;
k. participă la elaborarea instrucţiunilor proprii de securitatea muncii;
l. admite la lucru numai lucrătorii aflaţi într-o stare corespunzătoare de sănătate, odihnă,
instruiţi şi echipaţi corespunzător sarcinii de muncă pe care urmează să o execute;
m. repartizează lucrătorii pe locurile de muncă/posturile de lucru, stabileşte şi repartizează
sarcinile de muncă în funcţie de pregătirea profesională şi de capacitatea de muncă a
fiecărui individ;
n. realizează instruirea la locul de muncă, instruirea periodică şi instruirea suplimentară, după
caz, în domeniul securitǎţii şi sǎnǎtăţii în muncǎ pentru lucrătorii din subordine;
o. realizează instruirea lucrătorilor din exterior care prestează servicii şi/sau lucrări în
unitatea sa;
p. păstrează tematicile de instruire şi fişele de instruire individuală privind securitatea şi
sănătatea în muncă şi le pune la dispoziţia organelor de control abilitate;
q. asigură existenţa la fiecare loc de muncă a instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în
muncă, a schiţei drumurilor de acces şi a evidenţei zonelor cu risc ridicat şi specific
(locurile periculoase), precum şi a altor materiale necesare informării şi instruirii
lucrătorilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă (cărţi tehnice, instrucţiuni de
utilizare, indicatoare de semnalizare de securitate şi sănătate, etc);
r. dă dovadă de seriozitate, profesionalism şi respect faţă de persoanele cu care intră în relaţii
de serviciu, fiind exclusă agresiunea şi hărţuirea de orice natură în cadrul acestor relaţii.
 3.4 Obligaţiile şi atribuţiile conducătorului formaţiei de lucru

Art.15 Conducătorul formaţiei de lucru este lucrătorul cu atribuţii specifice stabilite prin fişa
postului cu funcţia şef district L/SCB, şef echipă L şi electromecanic SCB sau cel desemnat în
baza unei decizii, după caz.
Art.16 Conducătorul formaţiei de lucru are următoarele obligaţii şi răspunderi:
a. verifică la intrarea în serviciu dacă lucrătorii sunt în stare normală din punct de vedere
fizic, sunt dotaţi cu echipamentele de muncă şi EIP adecvate executării lucrării;
b. informează lucrătorii privind măsurile tehnice şi organizatorice stabilite şi care trebuie
respectate în timpul executării lucrării;
c. face avizările şi înscrierile instrucţionale necesare executării lucrării în condiţii de
siguranţă;
d. urmăreşte în timpul executării lucrării, respectarea prevederilor de securitate şi sănătate în
muncă de către lucrătorii formaţiei;
e. întrerupe lucrul în cazul apariţiei unui pericol grav şi iminent de accidentare sau a
nerespectării regulilor stabilite, retrage din zona afectată lucrătorii, utilajele, sculele,
materialele, după caz şi ia măsuri imediate pentru remedierea deficienţelor.
Art.17 (1) Verificarea stării fizice la intrarea în serviciu a lucrătorilor din cadrul districtelor
L se face de şeful de echipă, corespunzător repartizării acestora. Consemnarea verificării se
face în registrul de predare-primire, livret (carnet lucrări), carnet revizor cale, registru
verificare alcoolscop, procese verbale de verificare cu fiola alcooltest, după caz.
(2) Verificarea stării fizice la intrarea în serviciu pentru lucrătorul care efectuează serviciu în
program de tură, se face de către lucrătorul care predă serviciul de tură.
(3) În cazul lucrătorilor cu funcţia revizor de cale pentru care condiţiile de desfăşurare a
activităţii nu permit verificarea stării fizice la intrarea în serviciu (revizia căii începe dintr-un
loc în care nu este sediul districtului/echipei) această verificare se face obligatoriu în timpul
serviciului de către şeful de district sau şeful de echipă la trecerea revizorului de cale pe la
sediul districtului sau la întâlnirea echipei de linii în zona de revizie, după caz.
(4) În cazul lucrătorilor cu funcţia electromecanic SCB şi revizor cale pentru care condiţiile
de desfăşurare a activităţii nu permit verificarea stării fizice la intrarea în serviciu de şeful de
district SCB, respectiv de şeful de echipă (se efectueză serviciu de zi şi sediul punctului de
lucru este diferit de sediul districtului SCB, zile libere şi sărbători legale, etc), această
verificare se va face obligatoriu de către IDM de serviciu din staţie, prin prezentarea la biroul
de mişcare a electromecanicului SCB sau a revizorului cale, după caz, şi înscrierea
rezultatului verificării în Registrul de verificare cu alcoolscopul din staţie.
Art.18 Pentru lucrătorii care nu-şi desfăşoară activitatea în cadrul unor formaţii de lucru
(personal tehnico-economic şi conducători ai locurilor de muncă), verificarea stării fizice se
face de către lucrători cu atribuţii de control din cadrul Revizoratului General/Regional SC,
după caz, în cazul apariţiei unor sesizări privind starea necorespunzătoare a unor lucrători.
Art.19 Verificarea stării fizice în timpul serviciului se face de personalul de conducere,
respectiv de personalul cu atribuţii de instruire, îndrumare şi control cu ocazia efectuării
controalelor de orice tip în unităţile cf respective.
Art.20 În cazul în care echipele de lucru sunt suplimentate cu lucrători aparţinând altor
echipe, districte etc., responsabilitatea instruirii pentru lucrarea respectivă revine
conducătorului formaţiei de lucru care execută lucrarea. Acesta efectuează instruirea la
începerea lucrului şi înscrie în evidenţele proprii (livret, registru de instruire etc.) şi aceasta
categorie de lucrători.
Art.21 La executarea lucrărilor programate în gabaritul căii ferate, conducătorul formaţiei de
lucru trebuie să ia următoarele măsuri de prevenire şi protecţie:
a. să avizeze personalul de mişcare despre lucrările ce urmează să le execute şi să cunoască
mişcările materialului rulant în zona sa de activitate;
b. să acopere locul de muncă prin semnalizarea prezenţei în linie a personalului şi a
materialului rulant cu palete, discuri etc.;
c. să posteze agenţi de semnalizare (dotaţi cu rechizite de semnalizare conform instrucţiilor
de serviciu în vigoare), necesar asigurării retragerii din timp a lucrătorilor din linie;
d. să stabilească un loc de refugiu în cazul lucrărilor executate în gabaritul liniei;
e. să îndeplinească formalităţile de închidere a liniei în cazul lucrărilor în care nu este
posibilă retragerea lucrătorilor de la lucrare din timp, datorită condiţiilor de teren (tuneluri,
poduri, curbe etc.), precum şi în toate cazurile când vizibilitatea este redusă;
f. să urmărească respectarea procesului tehnologic al lucrării şi a normelor de securitatea
muncii de către lucrători;
g. să retragă din gabaritul liniei personalul, precum şi utilajele, sculele şi materialele în cazul
apropierii unui vehicul şi să aprobe reînceperea lucrului numai după ce se convinge că pe
linia respectivă nu urmează să mai circule un alt vehicul;
h. să dea dovadă de seriozitate, profesionalism şi respect faţă de persoanele cu care intră în
relaţii de serviciu fiind exclusă agresiunea şi hărţuirea de orice natură în cadrul acestor
relaţii.

3.5 Obligaţiile şi atribuţiile lucrătorilor

Art.22 Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi

instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu
expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte
persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

Art.23 În scopul realizării cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă, lucrătorii au

următoarele obligaţii:
a. să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de
transport şi alte mijloace de producţie şi să le supravegheze în timpul funcţionării;
b. să întreţină, să utilizeze corect în timpul lucrului, EIP acordat şi să-l prezinte la
verificările periodice;
c. să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea
arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii,
uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d. să comunice imediat şefului ierarhic şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă
despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e. să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă accidentele suferite de propria
persoană sau de celelalte persoane participante la procesul de muncă;
f. să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
g. să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari;
h. să participe la controalele medicale şi instruirile specifice de SSM;
i. să se asigure că mesajele transmise/primite prin diverse mijloace de comunicare (telefon,
staţie RER, coloană convorbiri etc.) au fost corect recepţionate;
j. să dea dovadă de seriozitate, profesionalism şi respect faţă de persoanele cu care intră în
relaţii de serviciu fiind exclusă agresiunea şi hărţuirea de orice natură în cadrul acestor
relaţii.
 CAPITOLUL IV
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN
MUNCĂ

4.1 Serviciul intern de prevenire şi protecţie

Art.24 Activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate prin compartimentul intern de

prevenire şi protecţie în cadrul C.N.C.F “CFR” S.A., respectiv prin membrii săi sunt
următoarele:
a. identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de
muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/ echipamente de
muncă şi mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru;
b. elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie;
c. elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de
securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale
structurilor organizatorice şi unităţilor cf precum şi ale locurilor de muncă/posturilor de
lucru, şi difuzarea acestora în unităţi numai după ce au fost aprobate de către angajator;
d. propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce
revin lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa
postului, cu aprobarea angajatorului;
e. verificarea însuşirii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de
prevenire şi protecţie, a instrucţiunilor proprii, precum şi a atribuţiilor şi
responsabilităţilor ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă stabilite prin
fişa postului;
f. întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a
lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
g. elaborarea tematicilor de instruire introductiv generală, instruire la locul de muncă,
instruire periodică şi verificarea însuşirii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor
primite;
h. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul structurii organizatorice şi/sau
unităţii cf;
i. asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent şi asigurarea ca
toţi lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui;
j. evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;
k. stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea
tipului de semnalizare necesar şi amplasarea corespunzătoare;
l. evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care este
necesară autorizarea exercitării lor;
m. evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;
n. evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii,
necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;
o. monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură
şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul
noxelor în mediul de muncă;
p. verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de
urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă;
q. efectuarea controalelor interne la locurile de muncă, cu informarea, în scris, a
angajatorului asupra deficienţelor constatate şi asupra măsurilor propuse pentru
remedierea acestora;
r. evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă este
cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane
competente;
s. identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru
din structurile organizatorice şi/sau unităţile cf şi întocmirea necesarului de dotare a
lucrătorilor cu echipament individual de protecţie;
t. urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a echipamentelor individuale de
protecţie şi a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii;
u. participarea la cercetarea evenimentelor conform competenţelor;
v. întocmirea şi actualizarea evidenţelor conform competenţelor;
w. elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din structura
organizatorică şi/sau unitatea cf;
x. urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor
de control şi al cercetării evenimentelor;
y. colaborarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de prevenire
şi protecţie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire şi
protecţie;
z. colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor
angajatori, în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc
de muncă;
aa. urmărirea actualizării planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent, a planului de
prevenire şi protecţie şi a planului de evacuare;
bb. propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii obligaţiilor
şi atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
cc. propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor
de prestări de servicii/lucrări;
dd. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea acestor activităţi.
Art.25 Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă la nivelul structurii
organizatorice şi/sau unităţii cf, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie
revizuită, cel puţin, în următoarele situaţii:
a. ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce priveşte tehnologia,
echipamentele de muncă, substanţele ori preparatele chimice utilizate şi amenajarea
locurilor de muncă/posturilor de muncă;
b. după producerea unui eveniment;
c. la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariţia unor riscuri noi;
d. la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparţinând grupurilor sensibile la riscuri
specifice;
e. la executarea unor lucrări speciale.

4.2 Supravegherea stării de sănătate

Art.26 Activităţile legate de supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se stabilesc astfel

încât fiecare lucrător să poată beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.
Art.27 Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată de către medici de medicina muncii,
lucrătorii nefiind implicaţi în niciun fel în costurile aferente realizării acestei supravegheri.
Art.28 Lucrătorul este obligat să se prezinte la examenele medicale de supraveghere a
sănătăţii la locul de muncă organizat de angajator, conform planificării.
Art.29 Lucrătorii care concură la siguranţa circulaţiei efectuează şi examinările stabilite prin
reglementări speciale, în scopul constatării dacă starea sănătăţii le permite să îndeplinească
sarcina de muncă încredinţată.
Art.30 Fişa de aptitudine care finalizează examenul medical profilactic se completează numai
de către medicul de medicina muncii, în două exemplare, unul se ataşează la fişa individuală
de instruire şi celălalt exemplar se înmânează lucrătorului.
Art.31 Orice lucrător are dreptul să consulte medicul specialist de medicina muncii pentru
orice simptome pe care le atribuie condiţiilor de muncă şi/sau activităţii desfăşurate.
Art.32 Înregistrările medicale sunt păstrate o perioadă de timp cel puţin egală cu durata medie
de expunere/afectare a stării de sănătate, pentru fiecare categorie de risc profesional, astfel
angajatorul păstrează lista locurilor de muncă cu riscuri pofesionale şi concluzia examinarii
medicale (fişa de aptitudine).
Art.33 Protecţia maternităţii este asigură salariatei gravide, mame, lăuze sau care alăptează şi
care informează în scris angajatorul despre starea lor şi prezintă documente medicale care le
atestă starea.

4.3 Comitetul de Securitate şi Sănătate în Muncă

Art.34 Obiectul de activitate al Comitetelor de Securitate şi Sănătate în Muncă asigură

participarea lucrătorilor la elaborarea şi aplicarea deciziilor privind securitatea şi sănătatea în
muncă în conformitate cu prevederile legale.
Art.35 Se constituie Comitete de Securitate şi Sănătate în Muncă la nivelul central al C.N.C.F
“CFR” S.A. şi la nivelul central al fiecărei sucursale.
Art.36 Modul de funcţionare, structura organizatorică şi atribuţiile Comitetelor de Securitate
şi Sănătate în Muncă se stabilesc prin regulamente de organizare şi funcţionare elaborate de
RGSC pentru CSSM al C.N.C.F “CFR” S.A. şi RRSC pentru CSSM constituite la nivelul
sucursalelor, cu aprobarea Directorului General şi Directorului Sucursală, după caz.
Art.37 Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor trebuie să urmeze un program de pregătire în domeniul SSM cu o durată de min.
40 ore.
Art.38 Numărul reprezentanţilor lucrătorilor în CSSM se stabileşte în funcţie de numărul
total al lucrătorilor din C.N.C.F “CFR” S.A., respective sucursala, conform prevederilor
legale.

CAPITOLUL V
LISTA ORIENTATIVĂ ŞI NEEXHAUSTIVĂ A FACTORILOR DE RISC DE
ACCIDENTARE ŞI/SAU ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

Art.39 Factorii de risc sunt determinaţi de cele patru elemente ale sistemului de muncă:
mediul de muncă, mijloacele de producţie, sarcina de muncă şi executantul.
Art.40 Principalii factori de risc determinaţi de mediul de muncă sunt:
a. temperatură ridicată (vara) sau scăzută (iarna) a aerului (mediul ambiant de muncă);
b. umiditate ridicată;
c. calamităţi naturale (vânt, viscol, ploi sau zăpadă abundentă, etc.);
d. zgomot;
e. deplasarea pe terasamentul căii ferate, pe teren accidentat (rutier sau feroviar);
f. nivel de iluminat scăzut pe timp de noapte;
g. animale periculoase (şerpi veninoşi, câini etc.).
Art.41 Principalii factori de risc, determinaţi de mijloacele de producţie, care pot avea o
acţiune semnificativă asupra lucrătorilor sunt următorii:
a. deplasări ale mijloacelor de transport;
b. deplasări sub efectul gravitaţiei;
c. deplasări sub efectul propulsiei;
d. lovire prin cădere liberă de obiecte sau materiale;
e. suprafeţe sau contururi periculoase (înţepătoare, tăioase, alunecoase, etc);
f. recipiente sub presiune;
g. electrocutare prin atingere directă a elementelor instalaţiilor sau aparatajelor aflate sub
tensiune;
h. electrocutare prin atingere indirectă a părţilor metalice care, în mod normal nu sunt sub
tensiune electrică însă, pot fi puse accidental sub tensiune, printr-o defecţiune a izolaţiei,
conturnarea spaţiilor izolante, etc.;
i. zgomot, vibraţii, trepidaţii.
Art.42 Principalii factori de risc determinaţi de specificul sarcinii de muncă sunt următorii:
a. executarea unor lucrări în gabaritul de liberă trecere al căii ferate;
b. traversarea şi deplasarea printre liniile căii ferate şi în lungul acestora;
c. intervenţii cu maximă operativitate la instalaţii, ziua sau noaptea, indiferent de starea
timpului, temperatura aerului, anotimp, relief, nivel de iluminare etc.;
d. efectuarea unor lucrări cu instalaţiile de siguranţa circulaţiei în funcţie;
e. imposibilitatea întreruperii tensiuni electrice etc.;
f. lucrul la înălţime;
g. suprasolicitare psihică sau lipsă adaptabilitate la schimbarea regimului zi/noapte;
h. suprasolicitare fizică determinată de poziţii vicioase de lucru (în genunchi, răsucit, aplecat
etc.).
Art.43 Principalii factori de risc specifici executantului determinaţi de limitele capacităţilor
omului sunt următorii:
a. efectuarea defectuoasă sau omiterea unor operaţii în cadrul sarcinii de muncă;
b. nesincronizări de operaţii;
c. efectuarea de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă prin deplasări/staţionări în zone
periculoase, cu pericol deosebit de cădere;
d. comunicări accidentogene;
e. utilizarea greşită sau incompletă a mijloacelor sau dispozitivelor de protecţie şi a EIP;
f. pornirea, oprirea sau intervenţia la echipamente pentru care nu este autorizat;
g. neefectuarea sau efectuarea incompletă a unor operaţii indispensabile prevenirii
accidentelor;
h. efectuarea unor operaţii în afara sarcinii de muncă care pot deveni periculoase;
i. efectuarea sarcinii de muncă în stare necorespunzătoare (oboseală, consum
alcool/stupefiante, influenţa medicamentelor etc.).

CAPITOLUL VI
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII ŞI A LOCULUI DE MUNCĂ

6.1 Amenajarea locurilor de muncă

Art.44 Angajatorul trebuie să asigure la amenajarea locurilor de muncă respectarea

următoarelor cerinţe:
a. structura şi rezistenţa clădirii să fie corespunzătoare naturii utilizării clădirilor care
adăpostesc toate locurile de muncă;
b. proiectarea şi construirea instalaţiilor electrice să nu prezinte pericol de incendiu sau
explozie;
c. protecţia adecvată a lucrătorilor împotriva riscului de accidentare prin atingere directă
şi/sau atingere indirectă;
d. instalaţiile electrice şi dispozitivele de protecţie să corespundă tensiunii nominale şi
competenţei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei;
e. echipamentele de muncă să fie utilizate fără niciun risc pentru sănătatea şi securitatea
lucrătorilor;
f. uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior;
g. uşile glisante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri de urgenţă;
h. dispozitivele pentru stingerea incendiilor şi, dacă este necesar, detectoarele de incendii şi
sistemele de alarmă, să se asigure în funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de
echipamentele pe care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor
prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente;
i. ventilaţia la locurile de muncă în spaţii închise, să se asigure avându-se în vedere metodele
de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor;
j. iluminatul natural/artificial suficient al locurilor de muncă să fie adecvat pentru securitatea
şi sănătatea lucrătorilor;
k. dimensionarea locului de muncă să se facă în funcţie de particularităţile anatomice,
fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi
caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi
deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele
ajutătoare pentru manipularea maselor şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.
Art.45 Conducătorul locului de muncă trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:
a. echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor să corespundă lucrului prestat ori să
fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol
securitatea sau sănătatea lor;
b. căile şi ieşirile de urgenţă să fie în permanenţă libere şi să conducă în mod cât mai direct
posibil în aer liber sau în spaţii sigure;
c. evacuarea să fie rapidă şi în condiţii cât mai sigure pentru lucrătorii de la toate posturile de
lucru, în caz de pericol;
d. să existe un număr suficient de căi de salvare şi ieşiri de urgenţă;
e. uşile de ieşire de urgenţă să poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător
care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă;
f. eliberarea de orice obstacole şi utilizarea în orice moment fără dificultate a căilor şi
ieşirilor de urgenţă, precum şi a căilor de circulaţie şi a uşilor de acces spre acestea;
g. asigurarea iluminatului de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă în cazul în care se
întrerupe alimentarea cu energie electrică a căilor şi ieşirilor de urgenţă;
h. curăţenia la locul de muncă;
i. dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor să fie uşor accesibile, semnalizate şi
uşor de manevrat;
j. menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor de ventilare forţată;
k. marcarea corespunzătoare a uşilor transparente, la înălţimea vederii;
l. treptele scărilor să fie libere, fără obiecte care ar putea provoca împiedicarea/alunecarea;
m. covoarele întinse pe scări trebuie să fie prinse pentru evitarea alunecării lucrătorilor;
n. uşile şi porţile batante să fie transparente sau să aibă un panou transparent;
o. asigurarea mijloacelor de protecţie şi/sau semnalizare de securitate care să evite
pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în locurile de muncă ce includ zone periculoase;
p. amenajarea pe cât posibil a punctelor de lucru în care lucrătorii îşi desfăşoară activitatea în
aer liber, astfel încât aceştia:
• să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi dacă este necesar,
împotriva căderii obiectelor, după caz;
• să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare
vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
• să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau să poată
primi rapid asistenţă;
• să nu poată aluneca sau cădea.

6.2 Solicitări psihosociale

Art.46 Riscurile psihosociale sunt generate de:

a. mediul de muncă (zgomot excesiv, vibraţii, temperatură ridicată / scăzută, umiditate etc.);
b. organizarea locului de muncă şi conţinutul sarcinii de muncă (supraîncărcarea lucrătorilor,
ore suplimentare nedorite, sarcini monotone şi repetitive, schimbări imprevizibile etc.);
c. atmosfera la locul de muncă (relaţii încordate între colegi, între şefi şi subalterni, accidente
la locul de muncă, moartea unui coleg, lipsa comunicării, teama de a pierde locul de muncă
etc.);
d. factori ce ţin de individ (structura fizică şi emoţională, etc.)
Pentru diminuarea efectelor generate de riscurile psihosociale se recomandă lucrătorilor
respectarea următoarelor măsuri:
a. folosirea eficientă a timpului de lucru prin stabilirea priorităţilor;
b. dezvoltarea abilităţilor de comunicare (stresul şi anxietatea pot apărea acolo unde există o
stare conflictuală sau unde comunicarea este neclară, imprecisă);
c. schimbarea atitudinii prin:
- controlarea reacţiilor;
- construirea unui sistem mental de apărare împotriva stresului;
- dozarea efortului;
- adoptarea unui stil de viaţă echilibrat prin practicarea cu regularitate a exerciţiilor fizice,
alegerea unei diete bogate în fructe şi legume, menţinerea unui program ordonat de
somn;
- implicarea în viaţa socială, discutarea problemelor cu colegii, familia, prietenii,
solicitarea ajutorului de specialitate;
- acordarea de timp pentru hobby-uri (sport, literatură, muzică, dans, limbi străine,
abilităţi tehnice, meşteşuguri) şi asigurarea un echilibru între muncă şi recreere.

6.3 Semnalizare de securitate şi/sau sănătate

Art.47 Lucrătorii sunt obligaţi să cunoască mesajul transmis prin formă, culoare şi să respecte
indicaţiile semnalizării de securitate aplicate, astfel:

Culoare Semnificaţie, scop Indicaţii şi precizări

Atitudini periculoase
Pericol-alarmă Stop, oprire, dispozitiv de
Semnal de
Roşu oprire de urgenţă
interdicţie
Materiale,
Identificare şi localizare
echipamente PSI
Galben Semnal de avertizare Atenţie, precauţie, verificare
Comportament sau acţiune
Albastru Semnal de obligaţie specifică.
Obligaţia purtării EIP
Semnal de salvare sau de prim
Verde Uşi, ieşiri, căi de acces
ajutor

Art.48 Pentru semnalizarea şi acoperirea zonelor unde se execută lucrări în linie curentă şi pe
liniile directe din staţie, pe timpul executării lucrărilor, în ambele părţi ale zonei de lucru, se
amplasează câte o paletă albă cu trei benzi orizontale albastre, conform reglementărilor de
semnalizare.
Art.49 Paleta pentru semnalizarea locurilor de executare a lucrărilor se aşează la o distanţă de
cel puţin 1.200 metri faţă de limitele locului lucrării.
Art.50 Dacă locurile de executare a lucrărilor se află pe celelalte linii din staţie, semnalizarea
lor se face prin amplasarea paletelor în dreptul vârfului macazurilor extreme ale staţiei.
Art.51 Dacă locul de executare a lucrărilor se află pe una dintre liniile unei căi duble sau
multiple, atunci semnalizarea lui se face şi pe liniile vecine.
Art.52 Lucrătorii vor fi atenţi la semnalele de „ATENŢIE!” date de mecanicul de locomotivă
cu fluierul, claxonul sau trompeta vehiculului feroviar, la trecerea pe lângă paleta de
semnalizare.
Art.53 Pentru asigurarea protecţiei formaţiei de lucrători, înainte de începerea unei lucrări pe
calea ferată, conducătorul formaţiei de lucru înştiinţează IDM dispozitor prin înscrierea în
RRLISC, înscriere în care se precizează intervalul orar estimat, denumirea completă a
lucrărilor efectuate, poziţia kilometrică. Înscrierea în RRLISC este obligatorie în toate
situaţiile, indiferent dacă lucrarea se execută sub circulaţie, cu închiderea zilnică a liniei sau
pe linie închisă pe durată determinată.
Art.54 În cazul în care lucrarea se execută în linie curentă sub circulaţie, în înscrierea
efectuată se precizează şi necesitatea avizării IDM dispozitor din celălalt punct de secţionare
care delimitează distanţa, referitor la prezenţa lucrătorilor în linie. Din înscrierea făcută de
conducătorul formaţiei de lucru, IDM comunică prezenţa lucrătorilor în linie prin următoarea
formulă:
„Pe distanţa ….. , de la km.... la km...., lucrează o echipa L/CT de la ora… până la ora…”.
Art.55 Transmiterea avizării către IDM din celălalt punct de secţionare se face fără o nouă
înscriere, direct din RRLISC, cu numărul şi ora înscrierii efectuate de personalul L/CT. IDM
care primeşte avizarea, înscrie telefonograma în RRLISC şi confirmă primirea acesteia cu
numărul şi ora din RRLISC sub care a fost înregistrată.
Art.56 Înscrierea în RRLISC se face de către conducătorul formaţiei de lucru, în cazul
lucrărilor executate în staţii sau halte de mişcare, precum şi în cazul lucrărilor în linie curentă
dacă se pleacă dintr-o staţie sau haltă de mişcare.
Art.57 Prin excepţie, în cazul în care se pleacă în linie curentă dintr-un punct de oprire, fără
personal de mişcare, şeful de district sau înlocuitorul acestuia transmite de la district,
înştiinţarea către IDM din cele două puncte de secţionare care delimitează linia curentă, prin
telefonogramă. Fiecare IDM înregistrează înştiinţarea în RRLISC propriu.
Art.58 În cazul în care activităţile desfăşurate pe calea ferată presupun deplasarea echipei pe
o anumită distanţă (măsurători la linie, de interstiţii, de gabarite şi alte asemenea) şi nu se pot
lua măsurile de semnalizare stabilite, lucrătorul care se deplasează înscrie în RRLISC
informaţiile necesare pentru IDM în vederea avizării mecanicilor de locomotivă.
Art.59 Pentru lucrările din linie curentă, sub circulaţie sau cu închiderea liniei, IDM din
punctele de secţionare, în comunicarea cu mecanicii trenurilor în circulaţie prin staţiile RER,
transmit şi informaţiile despre prezenţa lucrătorilor în linie pentru executarea lucrărilor
conform înscrierilor efectuate în RRLISC sau primite prin telefonogramă, în vederea
atenţionării lucrătorilor prin semnalele acustice date de mecanicul locomotivei.
Art.60 Pentru lucrările din linie curentă, sub circulaţie sau cu închiderea liniei, se face
avizarea tuturor mecanicilor de locomotivă care circulă pe distanţa respectivă, indiferent dacă
lucrarea se execută pe un singur fir sau pe ambele fire de circulaţie.

6.4 Dotări puncte de prim ajutor

Art.61 Locurile de muncă trebuie dotate cu trusă sanitară pentru acordarea primului ajutor,
astfel:
a. în unităţi cf cu mai mult de 5 lucrători şi una la cel mult 25 de lucrători;
b. activităţi cu locuri de muncă dispersate, indiferent de numărul de lucrători;
c. autovehicule.
Art.62 Pentru locurile de muncă din ramura linii/instalaţii în care îşi desfăşoară activitatea un
număr de 1-4 lucrători şi care sunt în imediata vecinătate a biroului de mişcare, se fac
reglementări comune trafic-linii-instalaţii, după caz, prin Planul de acţiune în caz de pericol
grav şi iminent care să permită accesul tuturor lucrătorilor la trusa sanitară din biroul de
mişcare în situaţiile de urgenţă când se impune acordarea primului ajutor. Trusa de prim
ajutor este amplasată, în acest caz, în biroul de mişcare unde este asigurat serviciu cu caracter
permanent.
Art.63 Trusa sanitară pentru acordarea primului ajutor trebuie să fie marcată corespunzător, să
aibă conţinutul specificat în Anexa nr. 2, să fie uşor accesibilă şi să aibă următoarele
caracteristici:
a. să asigure etanşeitatea corespunzătoare pentru protejarea conţinutului faţă de praf şi
umezeală, printr-un sistem de închidere ferm (cutia să fie rigidă, realizată din material
plastic rezistent, cu marginile şi colţurile rotunjite);
b. să fie inscripţionată vizibil de la o distanţă de minimum 5 m, cu denumirea produsului şi a
furnizorului sau, după caz, a producătorului;
c. să permită vizualizarea conţinutului sau să aibă inscripţionată lista conţinutului;
d. să fie dimensionată şi compartimentată corespunzător, în vederea depozitării şi asigurării
integrităţii componentelor;
e. să fie specificat termenul de valabilitate inclusiv după înlocuirea articolelor componente
expirate cu unele noi din chiturile comercializate.
Art.64 Conducătorul locului de muncă asigură amplasarea şi semnalizarea corespunzătoare a
trusei de prim ajutor, respectiv verificarea integrităţii şi valabilităţii componentelor acesteia.

CAPITOLUL VII
REPARTIZAREA LUCRĂTORILOR LA LOCURILE DE MUNCĂ

Art.65 Repartizarea lucrătorilor se face ţinând cont de:

a. calificarea profesională;
b. experienţă şi aptitudini conforme cerinţelor necesare exercitării meseriei;
c. modul de însuşire a prevederilor normelor specifice de securitate a muncii.
Art.66 Repartizarea în muncă se face în urma examenului medical de medicina muncii şi
completat de examinările medicale şi psihologice de siguranţa circulaţiei, după caz.
Art.67 În condiţiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical,
stabilirea sarcinii de muncă este condiţionată de respectarea acestora.
Art.68 Pentru lucrătorii cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani împliniţi, cu vârsta de peste 60 de
ani împliniţi, femei gravide, lăuze sau care alăptează, lucrători cu dizabilităţi, dependenţi de
droguri, de alcool, stângace, persoane cu vederea monoculară şi lucrători în evidenţă cu boli
cronice se asigură supraveghere specială dispusă de medicul de medicina muncii, prin
examene medicale profilactice de specialitate necesare stabilirii aptitudinii în muncă.
Art.69 În cazul tehnologiilor complexe, a unor condiţii de muncă deosebite sau care se pot
modifica în timp, se vor repartiza numai lucrători cu cunoştinţe şi aptitudini deosebite şi care
nu au încălcat anterior disciplina tehnologică sau prevederile de securitate a muncii.

CAPITOLUL VIII
INSTRUIREA, EXAMINAREA ŞI AUTORIZAREA LUCRĂTORILOR

Art.70 Organizarea şi desfăşurarea activităţii de instruire, examinare şi autorizare în domeniul

securităţii şi sănătăţii muncii, se realizează în conformitate cu prevederile din Legea
Securităţii şi Sănătăţii în Muncă nr.319/2006, a Hotărârii Guvernului nr.1425/2006 cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi a reglementărilor interne.

8.1 Instruirea lucrătorilor

Art.71 Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop însuşirea

cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
Art.72 Conducătorul locului de muncă asigură informarea lucrătorilor asupra tuturor
aspectelor de securitate şi sănătate în muncă derivate din cerinţele desfăşurării activităţilor,
precum şi asupra măsurilor aplicabile la locul de muncă.
Art.73 Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se efectuează în
timpul programului de lucru şi este considerată timp de muncă. Se interzice efectuarea altor
activităţi simultan cu efectuarea instruirii.
Art.74 Elevii şi studenţii, în perioada efectuării stagiului de practică în unităţile cf/structurile
organizatorice aparţinînd C.N.C.F „CFR” SA, deoarece nu participă direct la procesul de
muncă, se consideră vizitatori şi se instruiesc similar acestora, cu consemnarea în fişă de
instruire colectivă.
Art.75 La instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se folosesc
mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz,
instruire asistată de calculator etc..
Art.76 Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se
consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, cu indicarea materialului
predat, a duratei şi datei instruirii.
Art.77 Fiecare lucrător va avea o singură fişă de instruire individuală care trebuie să-l
însoţească în cazul schimbării locului de muncă, fără a fi necesară întocmirea unei noi fişe;
instruirea la schimbarea locului de muncă se poate înscrie după ultima instruire periodică şi se
precizează numărul şi data dispoziţiei de schimbare a locului de muncă.
Art.78 Desfăşurarea activităţii unui lucrător din cadrul unei unităţi cf (staţie cf/district
L/SCB) în altă unitate cf (staţie cf/district L/SCB) pentru executarea unor lucrări, se face
conform prevederilor din reglementările interne ale diviziei de specialitate/Secţiilor L/CT,
procesul de muncă în acest caz fiind acelaşi.
Art.79 Completarea fişei de instruire individuală se face cu pix cu pastă sau cu stilou, cu
culoarea albastră, imediat după instruire şi se respectă rubricile stabilite.
Art.80 În fişa de instruire individuală nu se admit modificări prin îngroşare, ştersături sau
corecturi cu pastă corectoare. Eventualele modificări se vor face prin bararea textului greşit cu
o linie şi semnătura persoanei care instruieşte sau verifică instruirea.
Art.81 Fişa de instruire individuală se păstrează de către conducătorul locului de muncă de la
angajare până la data încetării raporturilor de muncă şi este însoţită de copii ale ultimei fişe de
aptitudini.
Art.82 Fişa de instruire individuală conţine date cu caracter personal, păstrarea acesteia se
face în condiţii de securitate corespunzătoare (dulap/sertar încuiat, acces controlat la cheia
acestuia). Totodată, fişa trebuie să fie disponibilă pentru cazul în care este solicitată de
autorităţile competente în domeniu.
Art.83 Fişele de instruire ,,în continuare” se completează la toate rubricile privind instruirea
la angajare, prin copierea integrală a înscrierilor din fişa originală (încheiată) şi "ss
indescifrabil" pentru semnături; se menţionează în colţul din dreapta sus expresia ,,conform
cu originalul” şi se semnează şi se ştampilează de conducătorul locului de muncă.
Art.84 În cazul pierderii fişei individuale de instruire care atestă efectuarea instruirii
introductiv generale şi la locul de muncă, se completează o nouă fişă de instruire pe baza
declaraţiei pe proprie răspundere a lucrătorului implicat.
Art.85 (1)Pentru lucrătorii societăţii comerciale care desfăşoară activităţi pe bază de contract
prestări de servicii şi/sau lucrări întro unitate cf, instruirea privind activităţile specifice unităţii
cf respective şi riscurile pentru securitatea şi sănătatea în muncă, măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie stabilite la nivelul C.N.C.F „CFR”S.A., în general, se face de către
conducătorul locului de muncă din unitatea cf în care lucrătorii respectivi urmează să îşi
desfăşoară activitatea şi se consemnează în Fişa de instruire colectivă, model Anexa nr. 3.
(2) Această instruire se efectuează înainte de începerea activităţilor contractuale şi, după caz,
împreună cu procesul verbal de predare a amplasamentului pentru lucrări condiţionează
accesul lucrătorilor externi în unitatea cf.
(3) Instruirea cuprinde informaţii privind activităţile specifice unităţii cf (factorii de risc, plan
de prevenire şi protecţie, schiţa cu drumurile de acces şi planul de evacuare, instrucţiuni de
utilizare EM, cărţi tehnice) şi are durata de 2 ore.
Art.86 Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va
păstra de către angajatorul beneficiar al serviciilor şi un exemplar se păstrează de către
angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
Art.87 Fişa de instruire colectivă conţine date cu caracter personal, prin urmare păstrarea
acesteia în cadrul societăţii, se va face în condiţii de securitate corespunzătoare.
Art.88 Fişa de instruire colectivă se păstrează timp de 12 luni după încetarea motivului
existenţei sale.
Art.89 Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde
următoarele faze:
a. instruirea introductiv - generală, durata 8 ore;
b. instruirea la locul de muncă, durata 8 ore;
c. instruirea periodică, durata 2 ore;
d. instruirea la începerea lucrului, durata cca.10 minute.
Art.90 (1) Instruirea introductiv-generală se efectuează noilor angajaţi şi pe baza unei
tematici de instruire care cuprinde legislaţia de securitatea şi sănătatea în muncă, consecinţele
posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă,
riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice, măsuri la nivelul unităţii privind
acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, planul de prevenire
şi protecţie adoptat. Această instruire se efectuează şi persoanelor aflate în incinta structurilor
organizatorice sau unităţilor cf, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare
prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, în acelaşi mod ca noilor angajaţi.
(2) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază
de teste.
(3) Instruirea introductiv-generală se efectuează de către lucrătorii din cadrul serviciului intern
de prevenire şi desemnaţi prin decizie.
Art.91 (1) Pentru instruirea la locul de muncă, tematica de instruire cuprinde:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de
muncă şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului
ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, precum şi în cazul pericolului grav şi
iminent;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice
ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;
e) demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi
exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de
alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.
(2) Instruirea la locul de muncă este efectuată de conducătorul locului de muncă.
(3) Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi la schimbarea
locului de muncă.
(4) Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai
după verificarea cunoştinţelor de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea.
Art.92 Instruirea periodică a lucrătorilor se face pe baza tematicilor de instruire întocmite pe
funcţii care cuprind instrucţíuni proprii specifice funcţiei/meseriei la care se adaugă, în mod
obligatoriu, demonstraţii practice privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor, utilizarea echipamentelor de muncă şi a mijloacelor de protecţie
individuală.
Art.93 Intervalul dintre două instruiri periodice, pentru personalul tehnico-administrativ este
de 12 luni şi de 3 luni pentru personalul de execuţie.
Art.94 Verificarea instruirii periodice se efectuează de şeful ierarhic superior celui care
efectuează instruirea/lucrătorul desemnat SSM din cadrul structurii organizatorice superioare,
confirmând astfel că instruirea a fost efectuată corespunzător.
Art.95 Periodicitatea verificării instruirii este anuală.
Art.96 Instruirea periodică a lucrătorilor se face de conducătorul locului de muncă pe baza
tematicii şi graficului de instruire aprobate de angajator, pentru toate funcţiile şi activităţile
şi cuprinde obligatoriu măsurile de acordare a primului ajutor din Anexa nr. 4.
Art.97 Rezultatul instruirii lucrătorilor se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire
individuală, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii. După verificarea
instruirii, fişa se completează şi se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele
care au efectuat şi au verificat instruirea.
Art.98 Instruirea periodică se face suplimentar celei programate, cu durata de 8 ore, în
următoarele cazuri:
a. când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b. când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind
activităţi specifice ale locului de muncă sau ale instrucţiunilor proprii, datorită evoluţiei
riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;
c. la reluarea activităţii după accident de muncă;
d. la executarea unor lucrări speciale;
e. la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului
existent;
f. la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g. la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Art.99 Instruirea la începerea lucrului se efectuează înaintea începerii activităţii, de către
conducătorul formaţiei de lucru şi reprezintă o atenţionare a lucrătorilor asupra pericolelor de
accidentare şi a principalelor măsuri de prevenire şi protecţie ce trebuie respectate la lucrările
ce urmează a fi executate în ziua respectivă.
Art.100 Conducătorul formaţiei de lucru va insista asupra condiţiilor tehnice de efectuare a
lucrării (închiderea liniei, scoaterea de sub tensiune, eclisarea unor macazuri, legături la
pământ etc.), indicatoare de securitate existente pe teren, mijloace de comunicare, EIP
necesar, alte situaţii precum şi toate celelalte măsuri necesare executării sarcinilor de muncă
în condiţii nepericuloase, sau pe care cei prezenţi nu le cunosc ori prezintă un anumit grad de
pericol.
Art.101 Instruirea la începerea lucrului se efectuează verbal de către conducătorul formaţiei
de lucru timp de circa 10 minute. Consemnarea efectuării acestei instruiri este obligatorie şi se
face într-unul din documentele justificative asupra prezenţei la lucru (condica de prezenţă,
carnet de lucrări, registru predare/primire etc.). Având în vedere caracterul acestei instruiri şi
anume de informare, este suficientă consemnarea efectuării instruirii şi anume “S-a efectuat
instruire SSM specifică lucrărilor”.
Art.102 (1)Lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea în serviciul de tură sunt instruiţi la
intrarea în serviciu, de către conducătorul ierarhic care face pregătirea programului, de către
conducătorul turei care predă serviciul sau de către personalul care predă serviciul (în cazul
în care acesta este singur la post), odată cu verificarea stării fizice, cu consemnare în procesul
verbal de predare/primire a serviciului.
(2)Pentru lucrătorii care prin natura activităţii lucrează individual (revizor cale,
electromecanic SCB, revizor puncte periculoase etc.), aceştia îşi vor desfăşura activitatea pe
proprie răspundere pe baza instruirii periodice efectuate de conducătorul locului de muncă.
Art.103 În cazul în care echipele de lucru din ramura linii sunt suplimentate cu lucrători
aparţinând altor echipe, districte etc., responsabilitatea instruirii pentru lucrarea respectivă
revine şefului de echipă care execută lucrarea. Şeful de echipă efectuează instruirea la
începerea lucrului şi înscrie în livretul echipei şi această categorie de lucrători. Şefii echipelor
care trimit lucrători pentru ajutor la alte echipe sau districte consemnează în livretul propriu
locul deplasării şi durata.
Art.104 Pentru personalul care are activităţi de birou şi/sau îndrumare, instruire şi control din
structurile organizatorice şi unităţile cf nu este necesară efectuarea instruirii la începerea
lucrului.

8.2 Examinarea anuală SSM a lucrătorilor

Art.105 Examinarea anuală SSM are drept scop verificarea nivelului cunoştinţelor acumulate
de către toţi lucrătorii în urma instruirii periodice şi este anuală.
Art.106 Examinarea anuală SSM se reglementează prin procedură operaţională.
 8.3 Autorizarea lucrătorilor în domeniul SSM

Art.107 Autorizarea lucrătorilor feroviari în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se face

pentru următoarele activităţi:
a. lucrul la înălţime,
b. lucrul în condiţii de risc electric,
c. montarea corpurilor abrazive,
d. deservirea instalaţiilor/echipamentelor ISCIR.
Art.108 Executarea lucrărilor la înălţime este permisă lucrătorilor care au aptitudini pentru
lucru la înălţime stabilite de către medicul de medicina muncii.
Art.109 Electricienii indiferent de funcţie sau vechime, care îşi desfăşoară activitatea sau
dispun lucrări şi/sau manevre în instalaţii sau asupra instalaţiilor electrice aflate în exploatare
sau în vecinătatea acestora, unde există riscuri de natură electrică, trebuie să fie autorizaţi
pentru lucrul în condiţii de risc electric.
Art.110 Autorizarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor se
reglementează prin procedură operaţională.
Art.111 Autorizarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru deservirea
instalaţiilor/echipamentelor ISCIR (legător de sarcină, manipulant instalaţii de ridicat, etc.) se
reglementează prin procedură operaţională, întocmită de către operatorul RSVTI regional, şi
se face conform prescripţiilor ISCIR.

CAPITOLUL IX
DOTAREA CU ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE PROTECŢIE,
ACORDAREA MATERIALELOR IGIENICO-SANITARE ŞI A
ALIMENTAŢIEI DE PROTECŢIE

9.1 Echipamentul individual de protecţie (EIP)

Art.112 Echipamentul individual de protecţie trebuie să asigure protecţia lucrătorului

împotriva tuturor factorilor de risc care acţionează asupra sa în timpul îndeplinirii sarcinii de
muncă.
Art.113 Echipamentul individual de protecţie se acordă gratuit lucrătorilor în funcţie de
factorii de risc existenţi în activitatea/meseria desfăşurată, utilizarea acestuia fiind obligatorie.
Art.114 EIP se acordă şi se utilizează corespunzător Normativului de acordare şi utilizare a
EIP, anexă la CCM. Modul de acordare se detaliază în Lista internă de dotare pentru
activităţile (funcţiile) desfăşurate la locurile de muncă în funcţie de factorii de risc identificaţi
la locurile de muncă. Lista internă de dotare cu EIP este întocmită pentru unităţile cf
subordonate, la nivelul sectiilor L/CT, respectiv Divizia Trafic de către o comisie din care
face parte conducătorul structurii organizatorice respective, lucrătorul desemnat şi
reprezentantul lucrătorilor din cadrul acesteia şi se aprobă de şeful diviziei de specialitate.
Lista internă de dotare cu EIP este revizuită ori de câte ori apar modificări ale condiţiilor
iniţiale de întocmire.
Art.115 În cazul folosirii lucrătorului pentru executarea unei activităţi din cadrul altei meserii
sau pentru cumulul de funcţii (meserii) se acordă echipamentul de protecţie corespunzător
acestor activităţi/ meserii, dar numai pe perioada de timp respectivă.
Art.116 La identificarea unui nou factor de risc pentru lucrător, unitatea cf va înainta
propunerile de completare şi dotare cu tipurile de EIP pe care le consideră necesare în vederea
verificării şi stabilirii dotării, comisiei de elaborare a listei interne de dotare.
Art.117 În cazul pierderii calităţilor de protecţie înainte de termenul de utilizare stabilit în
lista internă de dotare cu EIP, se procedează astfel:
a. lucrătorul solicită conducătorului locului de muncă înlocuirea EIP;
b. conducătorul locului de muncă înlocuieşte EIP şi avizează comisia de elaborare a listei
interne de dotare;
c. comisia verifică şi întocmeşte un proces verbal pentru scoaterea din uz a EIP cu stabilirea
cauzelor deteriorării acestuia;
d. imputarea contravalorii echipamentului de protecţie înlocuit lucrătorului, dacă acesta se
face vinovat de deteriorarea acestuia.
Art.118 EIP electroizolant (cizme electroizolante pentru joasă/înaltă tensiune şi mănuşi
electroizolante pentru joasă/înaltă tensiune) se verifică periodic PRAM în unităţi specializate.

9.2 Materiale igienico-sanitare

Art.119 Materialele igienico-sanitare constituie mijloace de igienă şi protecţie personală

utilizate pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale.
Art.120 Materialele igienico-sanitare se acordă obligatoriu şi gratuit tuturor lucrătorilor care
îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă al căror specific impune o igienă personală
deosebită.
Art.121 La recomandarea medicului de medicina muncii şi pe baza caracteristicilor locurilor
de muncă, se pot acorda şi alte tipuri de materiale igienico-sanitare, faţă de cele prevăzute în
CCM.
Art.122 Lista internă pentru acordarea materialelor igienico-sanitare, în concordanţă cu
caracteristicile locurilor de muncă, funcţiile şi cantităţile stabilite, se întocmeşte în aceleaşi
condiţii ca şi lista internă de dotare cu EIP.

9.3 Alimentaţie de protecţie

Art.123 Alimentaţia de protecţie reprezintă o alimentaţie suplimentară care, în unele cazuri,

poate completa măsurile de creştere a rezistenţei nespecifice a organismului, cu condiţia ca
noxele să nu depăşească limitele maxime admise.
Art.124 Alimentaţia de protecţie se acordă obligatoriu şi gratuit, lucrătorilor care lucrează în
locuri de muncă cu condiţii grele şi vătămătoare unde noxele nu depăşesc limitele maxime
admise, avându-se în vedere recomandările făcute de către medicul de medicină a muncii.
Art.125 Lista cu locurile de muncă care beneficiază de alimentaţie de protecţie, se întocmeşte
în aceleaşi condiţii ca şi lista internă de dotare cu EIP pe baza criteriilor de expunere din CCM
şi a buletinelor de determinare a noxelor, respectiv expunerii la microclimat nefavorabil.

CAPITOLUL X
ORGANIZAREA PRIMULUI AJUTOR, STINGEREA INCENDIILOR ŞI
EVACUAREA LUCRĂTORILOR

10.1 Organizarea primului ajutor

Art.126 Pentru aplicarea măsurilor de prim ajutor în cazul producerii unui accident sau al
instalării unei stări de rău patologic se numesc prin decizie scrisă lucrători împuterniciţi cu
aplicarea măsurilor de prim ajutor, instruiţi în acest scop.
Art.127 Deciziile sunt emise de şeful de secţie pentru lucrătorii din secţia de linii/instalaţii,
şeful RC pentru regulatorul de circulaţie şi şeful de staţie pentru lucrătorii din staţia cf. Pentru
personalul din centralul C.N.C.F „CFR” S.A. şi al sucursalelor regionale, deciziile sunt emise
de către directorii de direcţii sau sucursale.
Art.128 Pentru aplicarea măsurilor de prim ajutor se utilizează trusele de prim-ajutor aflate la
fiecare loc de muncă.
Art.129 Măsurile de prim ajutor se aplică respectând prevederile din prezentele instrucţiuni
menţionte în Anexa nr.4.
Art.130 Persoanele numite prin decizie iau măsuri imediate de anunţare a Serviciului de
Urgenţă la telefonul 112. Pentru îndeplinirea acestei sarcini pot apela la ajutorul oricărui
lucrător care are obligaţia de a acorda sprijin în toate acţiunile întreprinse pentru salvarea
victimei.
Art.131 Persoana care face avizarea la 112 comunică cât mai clar toate informaţiile solicitate
de operator şi menţine legătura cu acesta atât timp cât este necesar. Unde este necesar se
postează un lucrător care să conducă echipajele de intervenţie cât mai rapid la victimă.
Art.132 Persoana desemnată avizează imediat şi şeful ierarhic superior, pe calea cea mai
rapidă.

10.2 Organizarea stingerii incendiilor şi evacuării personalului

Art.133 La fiecare structură organizatorică sau unitate cf se numesc prin decizie scrisă
lucrătorii care conduc şi coordonează acţiunea de stingerea incendiilor şi evacuarea
personalului.
Art.134 (1) Deciziile sunt emise de şeful de secţie pentru lucrătorii din secţia de
linii/instalaţii, şeful RC pentru regulatorul de circulaţie şi şeful de staţie pentru lucrătorii din
staţia cf. Pentru personalul din centralul C.N.C.F „CFR” S.A. şi al sucursalelor regionale,
deciziile sunt emise de către directorii de direcţii sau sucursale.
(2) În cazul în care personalul desemnat este acelaşi, se poate emite o singură decizie pentru
acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.
Art.135 Incendiile se combat cu mijloacele locale de primă intervenţie la incendiu conform
planului de Organizare a Apărării Împotriva Incendiilor, de către persoanele desemnate în
acest plan, precum şi de orice alt lucrător aflat în zonă.
Art.136 Dacă incendiile iau amploare şi/sau au loc explozii, iar cu forţele proprii nu poate fi
localizat incendiul, persoanele numite prin decizie iau măsuri de avizare imediată a
Serviciului de urgenţă la telefon 112.
Art.137 Persoana care face avizarea la telefon 112, comunică toate informaţiile solicitate de
operator şi menţine legătura cu acesta atât timp cât este necesar.
Art.138 Fiecare lucrător este obligat să respecte planul de Organizare a Apărării Împotriva
Incendiilor afişat şi să îndeplinească dispoziţiile date de persoanele însărcinate cu conducerea
şi coordonarea acţiunii de stingerea incendiilor şi evacuarea personalului, iar la cererea
acestora să le acorde tot sprijinul.
Art.139 Persoana desemnată avizează şeful ierarhic superior pe calea cea mai rapidă şi ia
măsuri de îndepărtarea răniţilor din zona periculoasă şi acordarea de prim ajutor.
Art.140 Drumul de acces trebuie menţinut liber pentru pompieri şi ambulanţă. La porţile/uşile
de intrare trebuie postat un lucrător care să conducă echipele de intervenţie la locul
incendiului.
Art.141 În cazul izbucnirii unui foc în zone cu substanţe periculoase (în care se află butelii de
gaze sub presiune, recipiente cu substanţe explozive sau toxice etc.) trebuie atrasă atenţia
pompierilor asupra acestui fapt.
Art.142 În urma incendiilor izbucnite în incinte cu instalaţii sau părţi ale instalaţiilor în care
există anumite materiale, cum ar fi cabluri electrice, covoare din cauciuc sau alte materiale
sintetice, se are în vedere faptul că pot rezulta substanţe toxice.
Art.143 În caz de incendiu lucrătorii trebuie să respecte următoarele reguli imperative (reguli
care vor fi afişate la fiecare loc de muncă):
• Comportaţi-vă cu calm şi respectaţi regulile şi măsurile indicate în asemenea situaţie;
 • Dacă pentru salvarea oamenilor, trebuie să treceţi prin încăperi incendiate, puneţi pe
cap o pătura umedă;
• Deschideţi cu prudenţă uşile, deoarece afluxul rapid de aer, provoacă creşterea rapidă
a flăcărilor;
• Prin încăperile cu fum dens deplasaţi-vă târâş sau aplecat;
• Strigaţi victimele, găsiţi-le şi salvaţi-le;
• Dacă vi se aprinde îmbrăcămintea, nu fugiţi; culcaţi-vă pe pământ şi rostogoliţi-vă;
• Asupra oamenilor cărora li s-a aprins îmbrăcămintea, aruncaţi un palton, o pătură sau
ceva care să îi acopere etanş;
• Pentru stingerea incendiului folosiţi stingătoare, apă, nisip, pământ, învelitori, etc.;
• Dacă arde suprafaţa verticală, apa se aruncă de sus în jos;
• Lichidele incendiate se sting prin acoperire cu nisip, pământ, cuverturi grele;
• Instalaţiile electrice se sting numai după întreruperea prealabilă a surselor de energie;
• Ieşiţi din zona incendiată în direcţia dinspre care bate vântul;
• Aplicaţi pe părţile afectate pansament uscat şi curat şi prezentaţi-vă la punctele
medicale.
Art.144 La evacuarea lucrătorilor se respectă următoarele reguli:
a. evacuarea personalului se face urmând traseele indicate pe planul de Organizare a Apărării
Împotriva Incendiilor;
b. evacuarea se poate face pentru locurile de muncă din zona periculoasă prin anunţarea
verbală sau se evacuează întregul personal de la toate locurile de muncă;
c. evacuarea este coordonată de către persoana nominalizată prin decizie care urmăreşte ca
întreg personalul să ajungă la punctul de adunare în caz de evacuare.
Art.145 Planul de Organizare a Apărării Împotriva Incendiilor este întocmit, actualizat şi
prezentat lucrătorilor de către conducătorul locului de muncă.
Art.146 Căile de evacuare sunt stabilite în planul de Organizare a Apărării Împotriva
Incendiilor, iar pentru acestea trebuie respectate următoarele reguli:
a. căile de evacuare trebuie să fie menţinute în permanenţă, în orice anotimp, practicabile şi
curate. Blocarea căilor de evacuare cu materiale care reduc lăţimea sau înălţimea liberă de
circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau de explozie, precum şi
efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială sunt
interzise;
b. căile de evacuare trebuie marcate cu indicatoare de securitate, conform reglementărilor
legale în vigoare, astfel încât traseele acestora să poată fi recunoscute cu uşurinţă, atât
ziua, cât şi noaptea, de personalul care le utilizează;
c. în casele de scări, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor nu se admite
amenajarea de încăperi ori locuri de lucru, depozitarea de obiecte/materiale care ar putea
împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul personalului de
intervenţie.
Art.147 După incendiu, trebuie respectate următoarele măsuri:
a. accesul în zona afectată de incendiu este permisă numai după avizul favorabil din partea
organelor abilitate;
b. asigurarea zonei afectate şi paza se fac prin împrejmuirea vizibilă (cu bandă sau garduri de
protecţie) a zonei la o distanţă de minim 5 m în jurul suprafeţelor contaminate vizibil cu
apa folosită la stingerea incendiului, în jurul orificiilor de ventilaţie, a ferestrelor şi a uşilor;
c. personalul care nu este cuprins în planul de Organizare a Apărării Împotriva Incendiilor se
retrage din zona afectată şi dă ajutor numai la solicitarea pompierilor sau a persoanei
nominalizate prin decizie în acest scop.
 CAPITOLUL XI
MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZ DE PERICOL GRAV ŞI IMINENT

Art.148 Starea de pericol grav şi iminent de accidentare poate fi constatată de către orice
lucrător, precum şi de către inspectorii de muncă.
Art.149 La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se iau imediat
următoarele măsuri de securitate:
a. oprirea echipamentului de muncă şi /sau a activităţii;
b. evacuarea personalului din zona periculoasă;
c. anunţarea serviciilor specializate;
d. anunţarea conducătorilor ierarhici;
e. eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.
Art.150 Starea de pericol grav şi iminent de accidentare este considerată:
a. funcţionarea defectuoasă a unui echipament de muncă;
b. avarii ale reţelelor de utilităţi energie, gaze naturale în incinta unităţii;
c. îndeplinirea condiţiilor pentru izbucnirea unui incendiu;
d. iminenţa sau declanşarea unei calamităţi naturale (cutremur, inundaţie etc.);
e. alte cauze care îndeplinesc condiţiile din definiţia pericolului grav şi iminent.
Art.151 Modul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent este stabilit de conducătorul
locului de muncă prin Planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent conform modelului
din Anexa nr. 5.
Art.152 La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se iau imediat măsurile
de securitate enumerate mai jos, respectându-se ordinea acestora.
I. Oprirea echipamentului de muncă şi/sau a activităţii:
- echipamentele de muncă se opresc, atât dacă funcţionarea defectuoasă a acestora
prezintă pericol grav şi iminent de accidentare, dar şi în cazul în care starea de
pericol este determinată de alt factor extern;
- oprirea echipamentului de muncă este efectuată de către lucrătorul de la postul de
lucru implicat;
- oprirea energiei electrice se face de la întrerupătorul de branşament;
- oprirea gazelor naturale se face de la robinetul de branşament prin închiderea completă
a robinetului.
II. Evacuarea personalului din zona periculoasă:
- evacuarea personalului se face urmând traseele indicate pe planul de evacuare din
Planul de Organizare a Apărării Împotriva Incendiilor, întocmit, actualizat şi
prezentat lucrătorilor de către conducătorul locului de muncă;
- evacuarea se poate face numai pentru locurile de muncă din zona periculoasă prin
anunţarea verbală sau evacuarea întregului personal de la toate locurile de muncă;
- evacuarea este coordonată de către persoana nominalizată în planul de evacuare, de
regulă conducătorul locului de muncă sau şeful de formaţie, care urmăresc ca întreg
personalul să ajungă la punctul de adunare în caz de evacuare.
III. Anunţarea serviciilor specializate:
- este efectuată de către persoana nominalizată sau de înlocuitorul desemnat;
- anunţarea se face prin telefon la numărul unic de urgenţă 112 (poliţie, salvare,
pompieri).
IV. Anunţarea conducătorilor ierarhici:
- este efectuată de către persoana nominalizată în decizie sau în lipsa acesteia de către
orice lucrător.
V. Eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent:
- în funcţie de natura stării de pericol grav şi iminent, eliminarea cauzelor care au
provocat-o poate fi făcută de către personalul propriu sau de către personal specializat;
- pentru avarii apărute la echipamente de muncă, înlăturarea stării de pericol grav şi
iminent se face de către personalul tehnic propriu calificat sau cu pregătire
corespunzătoare;
 - pentru avarii apărute la reţelele de gaze naturale se solicită sprijinul societăţii de
distribuţie, dacă este cazul (avarii în instalaţia distribuitorului) sau la o persoană
autorizată pentru lucrări în instalaţii de gaze naturale dacă avaria are loc în instalaţia
consumatorului;
- pentru avarii apărute la reţeaua de electricitate se solicită sprijinul companiei de
electricitate pentru avariile intervenite în instalaţiile furnizorului, iar pentru avariile din
instalaţiile consumatorului, intervenţia este executată de personal specializat propriu;
- modul de acţiune pentru eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol
grav şi iminent este stabilit de persoana desemnată în Planul de acţiune în caz de pericol
grav şi iminent.

CAPITOLUL. XII
DEPLASAREA LUCRĂTORILOR

Art.153 Conducătorul locului de muncă are următoarele obligaţii pentru asigurarea măsurilor
tehnice şi organizatorice necesare deplasării lucrătorilor în condiţii de siguranţă:
a. stabileşte căile de acces şi de deplasare în incinta unităţii de cale ferată şi asigură starea de
curăţenie, întreţinere şi utilizare în condiţii optime a acestora. Este interzisă depozitarea
între linii, pe peroane, pe platforme sau în imediata lor apropiere a zăpezii, gheţii,
materialelor sau a altor obiecte;
b. amplasează echipamentele tehnice şi/sau materialele şi piesele de schimb necesare
activităţilor de exploatare feroviară fără blocarea căilor de acces;
c. asigură balustrade de protecţie în faţa uşii pentru a împiedica accesul direct la linii pentru
construcţiile din zona căii ferate care au uşile spre linii şi sunt situate la o distanţă mai mică
de 6 m (măsurată din axa liniei cea mai apropiată);
d. asigură integritatea treptelor scărilor şi balustradelor;
e. semnalizează zonele cu risc de accidentare care nu pot fi evitate cu dungi galben-negru
alternativ;
f. pe timp de iarnă asigură îndepărtarea gheţii/zăpezii şi împrăştierea de materiale
antiderapante (nisip, sare etc.) pe căile de acces şi de deplasare în incinta unităţii;
g. întocmeşte, actualizează, afişează şi aduce la cunoştinţa lucrătorilor schiţa unităţii cu căile
de acces şi deplasare, precum şi cu zonele cu risc de accidentare marcate vizibil.
Art.154 În cazul în care, datorită executării unor lucrări, apar noi zone cu risc de accidentare,
conducătorii formaţiilor de lucru care au executat aceste lucrări informează şeful staţiei cf
despre existenţa acestora, luând totodată măsuri pentru semnalizarea lor, până la îndepărtarea
stării de pericol.
Art.155 Traversarea liniilor de cale ferate se face perpendicular pe axa căii şi la o distanţă de
minimum 5 m de tampoanele materialului rulant aflat în staţionare. Este interzisă traversarea
liniilor în situaţia apropierii materialului rulant în mişcare.
Art.156 Traversarea liniilor de cale ferată ocupate cu vagoane trebuie să se facă numai prin
gheretele sau platformele de frână ale vagoanelor.
Art.157 La traversarea peste liniile căii ferate este interzisă:
a. trecerea peste macazuri şi peste inimile de încrucişare ale acestora. Prin excepţie, ca
sarcină de serviciu, la trecerea peste macazuri şi inimi de încrucişare lucrătorii nu trebuie
să pună piciorul pe şină, între ac şi contraac, între şină şi contraşină sau între piesele inimii
de încrucişare şi trebuie să evite atingerea părţilor metalice ale căii;
b. trecerea pe sub vagoane;
c. trecerea peste tampoane sau aparate de cuplare;
d. călcatul pe şină;
e. trecerea printre tampoanele materialului rulant care staţionează, dacă nu au între ele o
distanţă de cel puţin 10 m.
Art.158 La traversarea liniilor de cale ferată, cât şi la circulaţia printre acestea, lucrătorii nu
trebuie să vorbească la telefonul mobil, să asculte în căşti sau să aibă urechile acoperite de
şepci, căciuli, glugi, gulere ridicate, pentru a nu fi împiedicată perceperea semnalelor acustice
sau a zgomotelor produse de materialul rulant în mişcare.
Art.159 Mersul de-a lungul liniilor căii ferate trebuie să se facă numai în afara firelor
acesteia, cu respectarea gabaritului de liberă trecere şi cu atenţie la circulaţia materialului
rulant pe liniile vecine.
Art.160 Circulaţia lucrătorului printre şinele liniei de cale ferată este de regulă interzisă, cu
totul exceptional fiind permisă numai pe durata de timp strict necesară realizării sarcinilor de
serviciu, dar cu mare atenţie la circulaţia materialului rulant în ambele sensuri de mers,
precum şi la eventualele obstacole (gropi de cenuşă, inimi de încrucişare, bare de conexiune
etc.).
Art.161 Este interzisă staţionarea lucrătorului în zona de acţiune a elementelor mobile ale
aparatelor de cale, în gabaritul de liberă trecere al liniei, pe poduri, pe viaducte sau în tuneluri
dacă prezenţa sa nu este necesară pentru lucrările sau reviziile acestora.
Art.162 Este interzis lucrătorului:
a. să se aşeze pentru odihnă, pe şina de cale ferată sau între şinele liniei de cale ferată, pe
scările vagoanelor, locomotivelor etc;
b. să se agaţe de uşa vagonului ca să se urce în vagon, după ce trenul de călători s-a pus în
mişcare;
c. să staţioneze pe scara vagonului, în faţa uşii deschise a vagonului sau să deschidă uşa în
timpul mersului trenului;
d. să se urce pe acoperişul vagoanelor, în vagoanele cu platformă, pe mărfurile încărcate în
vagoane, în vagoanele descoperite când se depăşeşte înălţimea pereţilor sau când aceştia se
pot deplasa;
e. să urce şi să coboare pe şi de pe scările materialului rulant în mişcare;
f. să circule, să traverseze sau să staţioneze pe locul dintre rampă şi linie;
g. să împingă sau să tragă vagoanele cu braţele, stând în interiorul liniei sau pe linie;
h. să urce cu picioarele pe cutiile de unsoare, tampoane, arcuri etc. sau să se urce, în timpul
deplasării convoiului de manevră, pe scările de colţ, de acces la părţile superioare ale
materialului rulant;
i. să staţioneze în faţa uşilor deschise ale vagoanelor acoperite sau de serviciu, dacă nu este
lăsată bara de protecţie şi uşile nu sunt asigurate;
j. să ocupe gheretele sau platformele de frână care nu sunt în bună stare, care nu sunt bine
fixate sau cărora le lipsesc balustradele, treptele scărilor sau barele de prindere, să se
aplece în afara gheretei sau să nu se ţină de balustradă;
k. să tragă de sârma dispozitivului de descărcare de aer al frânelor vagoanelor aflate în mers
sau să încerce să manipuleze robinetul de izolare a frânelor acestora;
l. să se abată de la căile de deplasare stabilite în incinta unităţii.
Art.163 În timpul deplasării, întotdeauna lucrătorul trebuie să privescă în direcţia de mers, iar
atunci când se transportă pachete în braţe, acestea nu trebuie să împiedice vizibilitatea.
Art.164 Orice deplasare în incinta punctului de lucru se face cu atenţie evitându-se
obstacolele, precum şi deplasarea pe suprafeţe neregulate, nesigure care pot prezenta riscuri
de accindentare, cum ar fi: suprafeţe alunecoase, denivelări, gropi, capacele hidranţilor de
incendiu şi canalelor de colectare a apelor uzate, conductelor de apă, de gaze, instalaţiilor
electrice şi telefonice etc..
Art.165 Deplasarea lucrătorilor de la domiciliu la locul de muncă şi invers, în interes de
serviciu sau de la un loc de muncă la altul se face pe jos, cu mijloace de transport în comun,
cu mijloace de transport proprii, de serviciu şi cu trenurile de călători în circulaţie.
Art.166 Lucrătorul este obligat să declare pe proprie răspundere traseul normal de deplasare
de la domiciliu la locul de muncă şi invers şi dsurata de timp corespunzătoare. La fişa
individuală de instruire a lucrătorului se anexează declaraţia de traseu pe proprie răspundere,
completată şi actualizată conform formularului din Anexa nr.6.
Art.167 Deplasarea lucrătorilor pe jos se face numai pe trotuar sau, în lipsa acestuia, pe
partea stângă a drumului, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, cu deosebită atenţie
pentru evitarea riscurilor de accidentare.
Art.168 În timpul deplasării pe jos lucrătorul trebuie să privească în direcţia de mers, să
meargă cu pas normal, fără a alerga. Atenţia lucrătorului trebuie să fie concentrată asupra căii
de circulaţie, se ocolesc porţiunile de drum acoperite cu zăpadă, gheaţă, polei, mâzgă,
umezeală, care prezintă denivelări etc., cele pe care s-au executat lucrări sau care sunt
semnalizate pentru a fi ocolite, fiind interzisă privirea din mers a vitrinelor magazinelor, a
mărfurilor de pe tarabe, citirea anunţurilor şi altele asemenea ce ar putea conduce la
accidentare.
Art.169 În timpul deplasării se evită locurile în care există pericol de cădere de corpuri de la
înălţime (schele de construcţii, cădere de gheaţă/zăpadă de pe acoperişul clădirilor, etc.),
pericolul de agresiune din partea unor persoane necunoscute.
Art.170 Trecerea peste şanţuri se face obligatoriu pe pasarele special amenajate în acest scop.
Este interzisă deplasarea pe străzi insuficient iluminate şi care prezintă risc de cădere în gropi,
şanţuri, canale fără capace.
Art.171 La intersecţii trebuie să se circule pe partea dreaptă, deplasarea se face încet şi cu
atenţie pentru a se evita coliziunea cu o persoană sau un mijloc de transport care ar putea veni
din sens opus sau de după colţul clădirii.
Art.172 În cazul traversării arterelor de circulaţie se trece numai prin locuri special amenajate
pentru pietoni (pe zebră) şi la culoarea verde a semaforului.
Art.173 Traversarea drumului public se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin
locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului
destinat pietonilor, iar în lipsa acestora, în localităţi, pe la colţul străzii, numai după ce s-au
asigurat.
Art.174 În situaţii cu vizibilitate redusă (noapte, ceaţă etc) lucrătorul care circulă pe partea
carosabilă a drumului neprevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să circule pe partea
stângă contrar sensului de mers al autovehicolelor şi să poarte îmbrăcăminte cu elemente
reflectorizante, vizibilă din ambele sensuri.
Art.175 Se interzice lucrătorilor care se deplasează pe jos:
a. să se angajeze în traversarea drumului public atunci când se apropie un autovehicul cu
regim de circulaţie prioritară care are în funcţiune semnalele speciale de avertizare
luminoase şi sonore;
b. să traverseze partea carosabilă prin faţa sau prin spatele vehiculului oprit în staţiile
mijloacelor de transport public de persoane, cu excepţia cazurilor în care există treceri
pentru pietoni, semnalizate corespunzător;
c. să prelungească timpul de traversare a drumului public, să se oprească ori să se întoarcă pe
trecerile pentru pietoni care nu sunt prevăzute cu semafoare;
d. să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise;
e. să ocupe partea carosabilă în scopul împiedicării circulaţiei;
f. să traverseze calea ferată atunci când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori când
semnalul luminos sau acustic interzic trecerea;
g. să circule pe pistele pentru biciclete, amenajate şi semnalizate corespunzător.
Art.176 La deplasarea cu mijloace de transport în comun, lucrătorii sunt obligaţi:
a. să aştepte mijloacele de transport în comun pe refugiile amenajate sau pe trotuar. Este
interzisă staţionarea pe partea carosabilă;
b. deplasarea de pe trotuar către mijlocul de transport în comun se face numai după ce acesta
a oprit în staţie;
c. urcarea şi coborârea din mijlocul de transport în comun se face cu atenţie utilizând mâna
curentă a acestuia;
d. în timp ce mijlocul de transport auto este în mers, pentru menţinerea echilibrului se
utilizează barele de susţinere sau alte elemente amenajate în acest scop;
e. după coborârea din mijlocul de transport auto deplasarea se continuă pe trotuar. Este
interzisă deplasarea pe partea carosabilă.
Art.177 Se interzice lucrătorilor care se deplasează cu mijloace de transport în comun:
a. să urce, să coboare, să ţină deschise ori să forţeze deschiderea uşilor în timpul mersului
autovehiculului;
b. să urce, să coboare pe treptele mijlocului de transport în comun prin săritură;
c. să călătorească pe scări sau pe părţile exterioare ale caroseriei autovehiculului;
d. să staţioneze în zone în care pot fi prinşi de uşi care se închid, bare sau platforme care se
rotesc sau în zone de unde se poate aluneca;
e. să scoată mâinile sau capul pe geamurile autovehiculului;
f. să atingă firele sau alte părţi ale instalaţiei electrice a autovehiculului.
Art.178 Este interzisă folosirea autovehiculelor, bicicletelor sau mopedelor pentru deplasarea
pe drumurile publice dacă nu corespund din punct de vedere tehnic.
Art.179 Se recomandă ca, în circulaţia pe drumurile publice, biciclistul să poarte cască de
protecţie şi vestă avertizoare cu elemente reflectorizante.
Art.180 Se interzice conducătorilor de biciclete sau mopede:
a. să circule fără a ţine cel puţin o mână pe ghidon şi ambele picioare pe pedale;
b. să circule în timp ce se află sub influenţa alcoolului, a produselor ori substanţelor
stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora;
c. să circule pe partea carosabilă în aceeaşi direcţie de mers, dacă există o cale laterală, o
potecă sau un acostament practicabil, ce pot fi folosite;
d. să circule atunci când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheaţă sau zăpadă;
e. să traverseze drumurile publice, pe trecerile destinate pietonilor, în timp ce se deplasează
pe bicicletă sau moped;
f. să circule pe alte benzi decât cea de lângă bordură sau acostament, cu excepţia cazurilor în
care, înainte de intersecţie, trebuie să se încadreze regulamentar pentru efectuarea virajului
la stânga;
g. să circule fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent – reflectorizante, de la lăsarea
serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă.
Art.181 Lucrătorii care au acces în parcările unităţii trebuie să se deplaseze în incinta acestora
cu atenţie, pentru evitarea oricărui accident, atât în situaţia în care sunt conducători auto, la
volanul unei maşini cât şi în postura de pietoni.
Art.182 În zonele în care există zăpadă sau gheaţă, se circulă cu atenţie sporită, cu paşi mici
şi cu asigurarea unui contact pe toată talpa încălţămintei.
Art.183 Pentru perioada de iarnă, îmbrăcămintea lucrătorului trebuie să asigure confortul
termic şi încălţămintea să fie cu talpă antiderapantă, astfel încât să se evite îmbolnăvirile de
sezon sau accidentarea.
Art.184 Pe timp de vară şi temperaturi caniculare, lucrătorii trebuie să poarte îmbrăcăminte
de culoare deschisă şi încălţăminte lejeră pentru evitarea supraîncălzirii, să nu se expună
prelungit la soare, să îşi acopere capul iar deplasările să fie cât mai scurte şi, pe cât posibil,
prin zone umbrite. Pe timp de caniculă, lucrătorii trebuie să aibă asupra lor o sticlă cu apă
necesară pentru hidratarea corespunzătoare a organismului.
Art.185 Este interzisă atingerea cablurilor sau firelor căzute pe jos. De asemenea, este
interzisă atingerea cutiilor sau carcaselor care sunt semnalizate ca prezentând pericol de
electrocutare.
Art.186 La deplasarea cu autovehiculele proprietatea unităţii, lucrătorii trebuie să respecte
dispoziţiile interne privind repartizarea autovehiculelor respective.
Art.187 Este interzisă folosirea autovehiculelor unităţii:
a. fără documente corespunzătoare şi pentru alte scopuri decât îndeplinirea sarcinilor de
serviciu;
b. de către o persoană care nu îndeplineşte calitatea de lucrător;
c. pentru transportarea unor persoane străine cu autovehiculele unităţii. Prin derogare,
conducătorii de subunităţi pot aproba transportarea cu autovehiculele unităţii (special
destinate transportului de persoane) a unor persoane cu care unitatea întreţine relaţii de
serviciu, delegaţii, clienţi, etc.;
d. pentru pregătirea lucrătorilor care urmează şcoala de şoferi;
e. pentru transportul în autovehicule a unor materiale periculoase ca substanţe inflamabile,
explozivi, otrăvuri, acizi sau materiale.
Art.188 Utilizatorii autovehiculelor proprietatea unităţii sunt obligaţi să respecte întocmai
regulile de circulaţie precum şi cele privind încărcătura. În cazul producerii oricărui
eveniment rutier în care este implicat un autovehicul proprietatea unităţii, lucrătorul căruia i-a
fost încredinţat acesta se conformează întocmai prevederilor regulamentului de circulaţie şi
anunţă de urgenţă conducerea în vederea deschiderii unei cercetări imediate.
Art.189 La deplasarea cu trenurile de călători, lucrătorul trebuie să utilizeze spaţiile şi
peroanele special amenajate din staţiile de cale ferată.
Art.190 Traversarea liniilor de cale ferată în vederea urcării în trenurile de călători se face
prin tunele pietonale, pasarele sau prin orice alt loc de trecere special amenajat şi destinat
acestui scop.
Art.191 Urcarea şi coborârea în şi din vagoanele trenurilor de călători în timpul staţionării
acestora, se face cu atenţie, cu utilizarea barelor de sprijin ale uşilor vagoanelor şi stabilirea
unui contact ferm între talpa piciorului şi treapta vagonului.
Art.192 În timpul circulaţiei cu trenurile de călători, lucrătorul trebuie să aibă un
comportament civilizat, ocupă locul stabilit în vagon sau, dacă circulă în picioare, se sprijină
cu mâna de barele de sprijin special amenajate ale vagonului.
Art.193 După plecarea trenului, este interzisă deschiderea uşii vagonului şi orice intervenţie
la instalaţiile electrice sau mecanice ale vagonului.
Art.194 La deplasarea în incinta clădirilor, lucrătorul trebuie să aibă un ritm normal, în
special în zona scărilor şi uşilor.
Art.195 Orice deplasare dintr-o încăpere în alta, pe holuri, scări, căi de acces şi deplasare din
incinta unităţii cf se efectuează cu atenţie la mişcarea făcută şi cu privirea în direcţia mişcării.
Art.196 Deschiderea unei uşi se execută lent pentru a nu se accidenta vreo persoană aflată în
vecinătatea uşii.
Art.197 Uşile cu geamuri trebuie manevrate foarte atent, închiderea şi deschiderea acestora se
face uşor şi se evită mişcările bruşte. Este interzis a se sprijini sau a se împinge de partea de
sticlă a uşilor şi geamurilor.
Art.198 Circulaţia pe scări se efectuează respectându-se următoarele reguli:
a. se circulă numai pe partea dreaptă;
b. se merge încet, unul după altul, în şir simplu;
c. se sprijină mâna pe balustradă, nu se citeşte în timpul urcării/coborârii, nu se numără bani,
nu se aprinde ţigara, nu se sar mai multe trepte;
d. privirea este îndreptată în direcţia de mers şi, dacă se transportă pachete în braţe, acestea
nu trebuie să împiedice vizibilitatea.
 CAPITOLUL XIII
INSTRUCŢIUNI PROPRII SSM SPECIFICE ACTIVITĂŢILOR

13.1 Activitatea desfăşurată în condiţii de izolare

Art.199 Diviziile de specialitate trebuie să identifice locurile de muncă în care lucrătorii

lucrează în condiţii de izolare, să ţină permanent evidenţa acestora şi să stabilească prin
decizie scrisă persoane cu atribuţii concrete de supraveghere, luând în considerare că
lucrătorul care nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători pentru o
perioadă mai mare de o oră şi când nu este posibil să i se acorde primul ajutor imediat în caz
de accident sau într-o situaţie critică, se consideră că lucrează în condiţii de izolare.
Art.200 Diviziile de specialitate reglementează prin proceduri specifice modul de
supraveghere a lucrătorilor care lucrează în condiţii de izolare.
Art.201 Diviziile de specialitate vor asigura dotarea cu mijloace tehnice de comunicaţie,
pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de muncă în
condiţii de izolare.
Art.202 Mijloacele tehnice de comunicaţie trebuie să permită legătura cu persoana care face
supravegherea:
a. constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);
b. periodic automat (radio-telefon, telefon);
c. periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, cameră de luat
vederi şi monitor).
Art.203 Supravegherea lucrătorilor care lucrează în condiţii de izolare de către persoanele
desemnate se realizează prin comunicare periodică telefonică, din oră în oră. În cazul în care
legătura telefonică periodică nu se poate realiza prin reţeaua telefonică CFR (inclusiv staţii
RER), lucrătorii trebuie să fie dotaţi cu telefoane mobile, astfel încât să se poată realiza
comunicarea periodică.
Art.204 Conducătorul locului de muncă este obligat ca pentru lucrătorii care lucrează în
condiţii de izolare să ţină seama de recomandările din fişa de aptitudine a acestora.
Art.205 Lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare, indiferent de domeniul de activitate,
trebuie să fie apţi din punct de vedere fizic, să cunoască prevederile privind acordarea
primului ajutor şi modul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent şi să fie dotaţi cu
echipament individual de protecţie şi/sau telefon, staţii RER pentru comunicare periodică.

13.2 Activitatea desfăşurată la înălţime

Art.206 Prin "lucrul la înălţime" se înţelege activitatea desfăşurată la minim 2 (doi) metri,
măsurat de la tălpile picioarelor lucrătorului până la baza de referinţă naturală (solul), sau
orice altă bază de referinţă artificială, bază faţă de care nu există pericolul căderii în gol.
Art.207 Pentru locurile de muncă amplasate până la înălţimea de 2 m se consideră "lucrul la
înălţime mică", se adoptă, de la caz la caz, în funcţie de pericolele existente, toate sau numai
unele dintre măsurile de securitate a muncii prevăzute pentru lucrul la înălţime.
Art.208 Lucrul la înălţime este permis numai dacă locul de muncă a fost amenajat şi dotat din
punct de vedere tehnic şi organizatoric, astfel încât să prevină căderea de la înălţime a
lucrătorilor.
Art.209 Accesul la şi de la locurile de muncă amplasate la înălţime trebuie asigurat împotriva
căderii în gol a lucrătorilor.
Art.210 Pentru lucrul la înălţime mică, de la caz la caz, în funcţie de gradul de pericol
existent şi de condiţiile concrete, organizarea locului de muncă trebuie să fie făcută luându-se
toate sau numai o parte din măsurile tehnico-organizatorice prevăzute pentru lucrul la
înălţime, astfel ca pericolul căderii în gol a lucrătorilor să fie eliminat.
Art.211 Obligaţia organizării verificării centurilor de siguranţă din dotare revine
conducătorului locului de muncă. Pentru identificarea corectă a echipamentelor verificate,
centurile de siguranţă se numerotează distinct, astfel încât să nu existe două elemente cu
acelaşi număr într-o unitate cf.
Art.212 Verificarea centurilor şi a frânghiilor de siguranţă (cordiţe) se face periodic la 6
luni, cu excepţia centurilor noi care sunt garantate 12 luni de la data fabricaţiei. Centurile de
siguranţă care au fost solicitate dinamic prin suspendarea unui lucrător în cazul căderii în gol,
nu se mai utilizează fără o verificare prealabilă.
Art.213 Verificarea centurilor de siguranţă se face de un lucrător desemnat şi instruit de
către conducătorul locului de muncă pe baza instrucţiunilor de verificare din Anexa nr.7.
Art.214 Lucrul la înălţime trebuie să se desfăşoare numai sub supraveghere. În funcţie de
complexitatea lucrărilor şi a gradului de periculozitate existent, persoana care asigură
supravegherea (supraveghetorul) este şeful de district sau şeful de formaţie (echipă).
Art.215 Înainte de începerea lucrului, supraveghetorul trebuie să verifice dacă au fost
asigurate toate măsurile de securitate necesare pentru prevenirea accidentării lucrătorilor.
Art.216 Locurile de muncă amplasate la înălţime şi căile de acces la şi de la aceste locuri de
muncă, trebuie marcate şi semnalizate.
Art.217 Operaţiile de manipulare, transport şi depozitare, în condiţiile lucrului la înălţime, se
efectuează numai sub supravegherea conducătorului formaţiei de lucru, care conduce
operaţiile, stabileşte măsurile de securitate necesare şi supraveghează permanent desfăşurarea
acestora, respectând prevederile privind manipularea şi depozitarea maselor.
Art.218 Este interzis accesul persoanelor care nu au o atribuţie legată de această activitate la
locul de manipulare a materialelor.
Art.219 Toţi cei care lucrează în condiţiile lucrului la înălţime, indiferent de domeniul de
activitate, vor purta EIP specific eliminării pericolului căderii în gol.
Art.220 Este interzisă utilizarea EIP improvizate, care nu sunt realizate şi certificate în
conformitate cu standardele în vigoare.
Art.221 EIP specific eliminării pericolului căderii în gol trebuie suplimentat, de la caz la caz,
cu EIP pentru combaterea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesionale, specific
activităţilor desfăşurate la înălţime.
Art.222 Pentru lucrul la înălţime mică, EIP trebuie acordat în funcţie de gradul de
periculozitate al activităţii depuse şi de condiţiile concrete de muncă.
Art.223 Lucrătorii sunt obligaţi să folosească EIP pe timpul lucrului precum şi la accesul la şi
de la locul de muncă şi să-l păstreze în condiţii bune de utilizare.
Art.224 Este interzisă înlocuirea de către utilizatori a componentelor, accesoriilor sau pieselor
metalice ale EIP defecte precum şi repararea acestora.
Art.225 Utilizarea EIP trebuie să se facă conform instrucţiunilor de utilizare emise de către
producător şi prevederilor prezentelor instrucţiuni.
Art.226 Indiferent de domeniul de activitate şi de tipul EIP, locul (punctul) de ancorare
trebuie astfel ales, încât zona de prindere a lucrătorului de acesta să fie sub cota locului de
ancorare pe toată perioada lucrului.
Art.227 Rezistenţa minimă a locului de ancorare trebuie să fie conform standardelor în
vigoare.
Art.228 Frânghiile de siguranţă (frânghii, cabluri, lanţuri) denumite şi mijloace de legătură
trebuie să aibă o lungime maximă desfăşurată de 2 m.
Art.229 Reglarea frânghiilor de siguranţă se face astfel încât, după trecerea peste elementul
de construcţie (stâlp, cheson, profil metalic) distanţa dintre bustul lucrătorului şi elementul de
construcţie să fie de maximum 0,5 m.
Art.230 Pentru lucrul la înălţime este obligatorie purtarea căştii de protecţie fixată obligatoriu
prin curelele de prindere.
Art.231 Persoanele care coordonează, controlează şi îndrumă procesul de muncă vor purta
obligatoriu casca de protecţie atunci când îşi desfăşoară activitatea în condiţiile lucrului la
înălţime.
Art.232 Pentru lucrul la înălţime mică, de la caz la caz, în funcţie de gradul de periculozitate
şi în condiţiile concrete de muncă, lucrătorii trebuie dotaţi cu cască de protecţie.
Art.233 Dacă se lucrează la nivelele superioare, dar nu pe verticala locului de muncă
amplasat la înălţime mică, se va asigura un spaţiu de siguranţă lateral, stânga-dreapta,
proporţional cu înălţimea maximă de lucru (de 2,5 ori înălţimea) şi se va purta obligatoriu
cască de protecţie.
Art.234 La locurile de muncă cu temperaturi scăzute, casca de protecţie trebuie purtată peste
un capişon.
Art.235 Înainte de începerea lucrului, este obligatorie verificarea de către lucrător a
integrităţii căştii de protecţie, a sistemului de amortizare şi a posibilităţii de reglare a acestuia
şi a curelelor de prindere.
Art.236 Este interzisă folosirea căştii de protecţie dacă aceasta prezintă spărturi, fisuri ale
calotei, defecţiuni ale sistemului de amortizare etc.. Casca defectă trebuie scoasă imediat din
uz.
Art.237 Pentru lucrul la înălţime, purtarea centurilor de siguranţă este obligatorie, dacă
măsurile integrate de amenajare şi de dotare a locurilor de muncă nu elimină pericolul căderii
în gol.
Art.238 Dacă locul de muncă amplasat la înălţime nu poate fi amenajat sau dotat prin măsuri
integrate pentru eliminarea pericolului de cădere în gol, lucrătorii trebuie să poarte centura de
siguranţă de tipul şi în componenţa specifică fiecărui domeniu de activitate.
Art.239 Centura de siguranţă trebuie folosită fie ca mijloc de sprijin al corpului, fie ca mijloc
de protecţie prin suspendarea împotriva căderii în gol, fie ca mijloc de oprire a accesului într-
o zonă periculoasă.
Art.240 Este interzis a se folosi centura pentru alte funcţii de protecţie decât cele pentru care
a fost proiectată.
Art.241 Lucrătorii trebuie să folosească centurile de siguranţă şi accesoriile lor numai în
cadrul lucrărilor pentru care au fost dotaţi cu acestea, iar la terminarea lucrului trebuie să le
predea conducătorului locului de muncă sau să le depună în locul de păstrare desemnat de
acesta.
Art.242 Înainte de utilizare, lucrătorul îşi verifică obligatoriu centura de siguranţă şi
accesoriile prin examinarea cu atenţie a cusăturilor, cordoanelor, părţilor metalice, frânghiilor,
cârligelor de siguranţă, niturilor etc.. Atunci cînd există vreo defecţiune, centura de siguranţă
nu se mai foloseşte şi se scoate obligatoriu din uz în vederea casării.
Art.243 Este interzisă scurtarea frânghiilor de siguranţă prin înnodare şi utilizarea centurilor
de siguranţă care:
a. prezintă rupturi, pete, destrămări, nituri lipsă sau slăbite, catarame defecte, răscoacerea
pielii, ruginirea pieselor metalice, rosături etc.;
b. au fost odată solicitate dinamic (suspendarea corpului lucrătorului căzut de la înălţime);
c. au fost scurtate prin coasere (bucle).
Art.244 Centurile de siguranţă şi frânghiile acestora (cordoanele de legătură) trebuie păstrate
la loc uscat, fără umezeală sau temperaturi excesive, respectând instrucţiunile producătorului.
Art.245 Centurile de siguranţă şi frânghiile acestora păstrate în magazii o perioadă mai mare
de un an înainte de folosire, se supun la încercări dinamice conform instrucţiunilor
producătorului, în cazul în care aceste instrucţiuni lipsesc se verifică conform reglementărilor
din Anexa nr.7.
Art.246 Casarea centurilor de siguranţă care nu au rezistat la verificarea periodică se face
conform reglementărilor specifice şi a procesului verbal de verificare din care rezultă starea
necorespunzătoare a lor.
Art.247 Dacă, în timpul lucrului la înălţime, există pericole de accidentare, altele decât
pericolul căderii în gol, lucrătorii trebuie să poarte EIP specifice acestor pericole.
Art.248 Purtarea EIP, altele decât cele specifice pericolului căderii în gol, nu trebuie să
influenţeze în nici un fel capacitatea de protecţie a EIP specifice pericolului căderii în gol.
Art.249 În cazul unor tehnologii tip unicat, se întocmesc reglementări de lucru în care se
precizează procesul tehnologic şi măsurile de prevenire a accidentării specifice.
Art.250 Conducătorul formaţiei de lucru trebuie să verifice zilnic integritatea şi starea de
funcţionare a instalaţiilor, dispozitivelor şi sculelor folosite pentru lucrul la înălţime, precum
şi modul de asigurare a lucrătorilor de a nu cădea în gol în timpul lucrului. Pentru orice
defecţiune sau lipsă constatată, trebuie să oprească lucrul şi accesul lucrătorilor şi să asigure
remedierea celor constatate.
Art.251 Scările rezemate trebuie să fie rezistente şi uşoare. Pentru cele executate din lemn,
se va utiliza lemn uscat cu fibre drepte şi fără defecte.
Art.252 Picioarele scărilor trebuie bine fixate, pentru a evita alunecarea scărilor şi căderea
lucrătorului. În cazul în care condiţiile de lucru permit fixarea scării sus, atunci se fixează
cârlige la capetele superioare ale ramelor longitudinale.
Art.253 Pentru ca scara să nu alunece, capetele înferioare ale ramelor longitudinale trebuie
dotate, de la caz la caz, cu saboţi metalici cu capete ascuţite sau cu saboţi de cauciuc.
Art.254 Utilizarea scărilor din lemn este permisă la o sarcină maximă de 125 kg şi numai de
către un singur lucrător.
Art.255 Lungimea maximă a unei scări din lemn cu trepte late nu trebuie să depăşească 5
metri, dacă este folosită ca suport al locului de muncă pentru lucrător.
Art.256 Lungimea totală a scării trebuie stabilită astfel încât să dea posibilitatea lucrătorului
să lucreze stând pe o treaptă care se află la o distanţă de cel puţin 1 m de la capătul superior al
scării.
Art.257 Este interzis lucrul de pe primele două trepte superioare ale scărilor simple sau duble.
Art.258 Este interzisă utilizarea scărilor prelungite prin legare provizorie. De asemenea, nu
este permisă utilizarea scărilor care au trepte lipsă sau sunt reparate provizoriu.
Art.259 Scările duble, care se desfac, trebuie dotate cu dispozitive solide care să nu permită
desfacerea lor accidentală în timpul lucrului.
Art.260 Când se lucrează la o înălţime mai mare de 2 m, în locurile cu circulaţie intensă sau
pardoseli alunecoase, la baza scării trebuie să stea un lucrător care va asigura stabilitatea
scării. La sol se va asigura o zonă de protecţie, avertizată vizibil, cu o suprafaţă stabilită în
funcţie de înălţimea maximă de lucru (de 2,5 ori înălţimea), accesul oricărei persoane străine
în zonă fiind interzis.
Art.261 Lucrătorii care folosesc scările trebuie să poarte încălţăminte corespunzătoare pentru
evitarea alunecării.
Art.262 Este interzisă executarea de lucrări de pe scările extensibile, dacă instrucţiunile
producătorului nu prevăd altfel. Aceste scări trebuie folosite numai la urcarea/coborârea de pe
stâlpi (sau similar).
Art.263 Conducătorul formaţiei de lucru trebuie să verifice integritatea scării înaintea fiecărei
montări (utilizări). Sistemul de îmbinare trebuie să fie sigur şi rigid.
Art.264 Este interzis ca pe scara extensibilă să se urce mai mult de un lucrător pentru accesul
la şi de la locul de muncă.
Art.265 Este interzisă repararea scărilor extensibile de către utilizatori. Reparaţiile trebuie
executate numai de către unităţi specializate, agreate de către producători.
Art.266 Este interzisă întinderea de conductoare sau ridicarea de greutăţi cu ajutorul scărilor.
Art.267 În timpul lucrului la înălţime se respectă următoarele:
a. în toate cazurile, lucrătorul trebuie să fie asigurat, bine rezemat pe cârlige, zăbrele,
platformă, scară sau scăunel suspendat;
b. pe tot timpul lucrului, cordonul centurii de siguranţă trebuie legat la un element rigid
component al stâlpului aflat deasupra punctului de lucru, în aşa fel încât să nu fie stânjenite
mişcările lucrătorului;
c. trebuie să se evite lucrul în poziţii etajate a doi sau mai mulţi lucrători pe acelaşi stâlp;
d. este interzisă executarea oricărei lucrări la fundaţia stâlpilor;
e. lucrătorii, inclusiv manevranţii autoutilajelor şi organele de control trebuie echipaţi tot
timpul lucrului şi cu cască de protecţie.
Art.268 Urcarea pe stâlpi, indiferent de materialul din care sunt construiţi este permisă numai
după verificarea prealabilă a acestora la bază şi pe tot parcursul urcării.
Art.269 Înainte de urcarea pe stâlpi trebuie verificat gradul de coroziune la nivelul solului şi
la 20-25 cm sub nivelul solului.
Art.270 Înainte de urcarea pe stâlpii din beton trebuie efectuat un control vizual în zona
fundaţiei şi a consolelor pentru verificarea integrităţii acestora.
Art.271 La locul de muncă aflat la înălţime, trebuie ridicate numai materialele strict necesare.
Sculele necesare executării diferitelor operaţii trebuie păstrate în buzunare speciale sau teci
prinse în centura de siguranţă.
Art.272 Sculele şi materialele trebuie să fie urcate şi coborâte pe măsura necesităţilor cu funie
de ajutor, interzicându-se aruncarea acestora de la sol la poziţia de lucru sau invers.
Art.273 Aşezarea chiar temporară a sculelor, dispozitivelor sau a materialelor nefixate pe
elementele stâlpilor este interzisă.
Art.274 Pe stâlpii metalici cu zăbrele urcarea şi coborârea se fac utilizând tehnologia
alpinismului utilitar, prin asigurarea lucrătorului în trei puncte (ambele mâini şi un picior sau
ambele picioare şi o mână). Asigurarea cu unul din cordoanele centurii de siguranţă este
obligatorie în cazuri deosebite (stâlp acoperit cu chiciură sau zăpadă) precum şi în cazul
opririlor pentru odihnă sau trecerea peste obstacole.
Art.275 Este interzisa urcarea şi coborârea directă pe stâlpi de beton acoperiţi cu polei.

13.3 Activitatea desfăşurată în birou

Art.276 În birouri trebuie păstrate numai piese de mobilier (birouri, mese, scaune, cuiere,
dulapuri, fişete, case de bani, etc.) în perfectă stare de funcţionare şi astfel amplasate
(poziţionate) încât să nu provoace accidente.
Art.277 Orice obiect de birotică depistat ca defect, este reparat imediat de către personal
calificat; dacă acest lucru nu este posibil, obiectul respectiv este retras la magazie, astfel încât
să nu se mai permită folosirea sa în stare defectă şi să se elimine posibilitatea producerii unui
accident.
Art.278 Este interzisă folosirea improvizaţiilor de orice natură, respectiv repararea
echipamentelor de muncă cu mijloace improvizate (scule, unelte,etc.) de către personal
neinstruit.
Art.279 Orice fel de reparaţii la instalaţiile electrice (tablouri de distribuţie, iluminat, prize,
etc.), sanitare, de gaze, încălzire şi altele asemenea se execută numai de personal specializat.
Art.280 Amplasarea birourilor de lucru, meselor, dulapurilor, scaunelor, se face astfel încât
să se asigure o circulaţie lejeră, fără pericol de accidentare.
Art.281 Cablurile de alimentare a aparatelor electrice (lămpi de birou, calculatoare,
radiatoare, etc.) precum şi cablurile telefonice trebuie astfel amplasate şi fixate în aşa fel
încât să se elimine posibilitatea accidentării (împiedicarea persoanelor). Periodic se
procedează la verificarea integrităţii acestora şi eliminarea oricărui pericol de electrocutare.
Art.282 Este interzisă utilizarea oricăror echipamente electrice prezentând defecţiuni
precum: prize sparte sau avariate, conductoare/prelungitoare neizolate sau cu izolaţia
deteriorată, aparate electrice deteriorate, radiatoare electrice improvizate şi altele asemenea.
Art.283 Este interzisă depozitarea sau amplasarea provizorie la înălţime (pe dulapuri, cuiere,
etc.) a unor obiecte care, prin cădere pot provoca accidente.
Art.284 Poziţia de lucru la birou şi amplasarea scaunului faţă de masa de lucru se aleg de
lucrător astfel încât să se asigure condiţii de muncă optime, cu siguranţă deplină. Este
interzis a se balansa scaunul de lucru sau de a se sta pe acesta în condiţii prezentând risc de
accidente (înclinat, etc.).
Art.285 La sediul structurii organizatorice şi/sau unităţii cf trebuie asigurată curăţenia în
încăperile de lucru şi pe culoare, holuri, grupuri sanitare, astfel încât să nu existe pericol de
alunecare.
Art.286 Pardoselile din încăperi trebuie să fie întreţinute, iar urmele de ulei, apă, alte
lichide, trebuie înlăturate imediat pentru a se evita alunecările. Orice defecţiune în
pardoseală (spărturi sau rupturi de linoleum, covoare, etc.) trebuie semnalată şi remediată.
Art.287 Orice deplasare dintr-o încăpere în alta se efectuează atent, cu faţa înainte.
Art.288 Deschiderea uşii se execută lent pentru a nu accidenta vreo persoană aflată în
încăperea alăturată, în imediata apropiere a ei.
Art.289 Când trebuie luat un obiect aflat la înălţime, obligatoriu se foloseşte o scară sigură.
Este interzis să se improvizeze podeţe formate din scaune, cutii, sertare aşezate unele peste
altele, etc..
Art.290 La folosirea ascensoarelor, trebuie respectate următoarele norme:
a. este interzisă intrarea sau ieşirea din cabină în fugă;
b. este interzisă împiedicarea funcţionării normale a uşii ascenso-rului;
c. totdeauna se va intra cu faţa înainte în cabină;
d. nu se depăşeşte sarcina maximă de transport a ascensorului, iar încărcătura trebuie
repartizată uniform pe platforma cabinei;
e. se semnalează spre depanare orice defecţiune constatată la ascensor.
Art.291 La ieşirea din clădire, orice persoană se asigură în toate direcţiile pentru a nu fi
surprinsă de vreun vehicul de transport în circulaţie sau de autovehicule care ies din garaj.
Art.292 În timpul programului, trebuie folosită o încălţăminte adecvată suprafeţei de
deplasare pentru a se evita orice sursă de accident.
Art.293 Deşeurile de sticlă se colectează cu atenţie şi se depo-itează în containere
specializate.
Art.294 Pentru ridicarea obiectelor, efortul trebuie făcut cu muşchii picioarelor şi nu cu
muşchii spatelui. Trebuie evitate întinderile rapide ale braţelor şi întoarcerile bruşte.
Art.295 Atunci când se foloseşte un cuţit de mână, foarfece, briceag, cutter, lamă, etc.
pentru tăierea unei coli de hârtie, carton sau sfori (şi altele asemenea), operaţiunea respectivă
se efectuează cu atenţie pentru evitarea pericolului de tăiere.
Art.296 Sertarele birourilor se ţin în mod normal în poziţia închis. Deschiderea lor se face
numai în condiţii care să nu provoace accidentarea persoanelor aflate în trecere prin zonă.
Art.297 Este interzisă introducerea la locurile de muncă a unor substanţe periculoase, toxice,
nocive (solvenţi, benzină, acizi, etc.).
Art.298 Transportarea şi montarea accesoriilor pentru pregătirea personalului (flip-chart,
tablă magnetică, smart-board, ecrane, retroproiectoare) se face cu deosebită atenţie, pentru
evitarea pericolelor de lovire/zdrobire a degetelor sau ce pot apare prin căderea acestora de
la înălţime.
Art.299 Este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi care nu au legătură cu serviciul şi care
pot conduce la accidentarea altor persoane (ex: utilizarea ustensilelor din trusa de machiaj,
etc.).
Art.300 Toţi lucrătorii sunt obligaţi să cunoască şi să respecte instrucţiunile pentru utilizarea
instalaţiilor electrice din biroul în care lucrează, ca şi din alte zone la care au acces pentru
rezolvarea sarcinilor de serviciu.
Art.301 Utilizarea aparaturii pentru efectuarea de copii pe hârtie de scris (copiatoare,
imprimante, fax) se face potrivit regulilor stabilite de conducătorul structurii organizatorice/
unităţii cf.
Art.302 Lucrătorii care utilizează pentru prima dată la un copiator, imprimantă, fax, maşină
de scris, smart board şi alte asemenea, trebuie instruiţi de către conducătorul locului de muncă
cu privire la modul de lucru cu echipamentul respectiv, potrivit instrucţiunilor furnizorului.
Art.303 Lucrătorilor le este permis numai accesul la butoanele şi serviciile exterioare ale
echipamentelor (de exemplu pentru alimentarea cu hârtie sau introducerea de date), fără să
aibe acces la partea interioară, prin îndepărtarea capacelor de protecţie. Este interzisă orice
tentativă de reparare sau intervenţie de către personalul neinstruit, neautorizat, sau încercarea
de deblocare prin introducerea de şurubelniţe, sârme, creioane, etc.
Art.304 În cazul defectării copiatorului, imprimantei etc., echipamentul respectiv se scoate
din funcţiune şi de sub tensiune prin scoaterea ştecherului de alimentare din priză şi se
anunţă unitatea de service.
Art.305 La utilizarea copiatorului, imprimantei, faxului sau a oricărui alt echipament
electric şi electronic trebuie respectate următoarele reguli:
a. instalaţiile electrice să fie bine izolate, iar maşinile sau aparatele respective legate la
pământ, potrivit instrucţiunilor furnizorului;
b. este interzisă scoaterea ştecherului din priză, prin tragerea de cordon;
c. să se evite bararea trecerilor (căilor de circulaţie) cu cordoane electrice. Maşinile,
aparatele sau echipamentele respective trebuie aşezate cât mai aproape de prizele
electrice;
d. trebuie semnalată orice uzură sau defect care apare la cordonul electric. Acesta poate fi
reutilizat numai după ce a fost reparat sau înlocuit, după caz;
e. este interzis să se atingă sau să se ţină cu mâna un obiect metalic (ţeava sau radiatorul
caloriferului, etc.) în timp ce cu cealaltă mână se introduce ştecherul în priză;
f. este interzisă punerea în funcţiune a unei maşini sau aparat înainte de a fi cunoscute
instrucţiunile de utilizare ale acesteia şi măsurile de securitate impuse de fabricant;
g. este interzis ca operatorii de la maşinile de scris, fax, imprimantă sau de calcul, să-şi
repare singuri maşinile. Întreţinerea şi reglarea lor ca şi al oricărui aparat electric trebuie
efectuate de personal calificat;
h. orice operaţie de reglare, reparare, întreţinere şi curăţare la maşini se efectuează atunci
când s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică şi după ce au fost deconectate;
i. este interzis să se introducă conductoarele direct în priza electrică, fără ştecher;
j. echipamentele trebuie fixate pe masa de lucru, pentru a se elimina tendinţa de alunecare şi
cădere;
k. nu se pune niciodată în funcţiune un echipament sau o maşină căreia i s-a scos carcasa;
l. maşina de scris trebuie aşezată pe un postament de plasă sau de cauciuc, în cazul în care
datorită trepidaţiilor în timpul lucrului, se poate răsturna de pe masă;
m. nu se permite transportul maşinilor de scris prin prinderea de părţile mobile.
Art.306 În situaţiile în care echipamentele şi aparatura sunt utilizate pentru realizarea
sarcinilor de serviciu în alte spaţii decât în cele uzuale (de exemplu în locaţii închiriate
pentru pregătirea profesională a lucrătorilor şi reprezentanţilor unităţii) se solicită ca orice
lucrare sau intervenţie pentru alimentarea cu energie electrică să fie realizată de
reprezentanţii (lucrătorii) locaţiei respective.
Art.307 Oficiile amenajate pentru servirea ceaiului/cafelei şi pregătirea, încălzirea, servirea
hranei se dotează numai cu utilaje şi instalaţii omologate, lipsite de risc de accidentare a
utilizatorilor.
Art.308 Punerea şi scoaterea de sub tensiune a aparatelor electrice de încălzit cafea/ceai se
face astfel:
a. folosindu-se ambele mâini, cu mâna stângă fiind ţinută priza iar cu mâna dreaptă fiind
ţinut ştecherul;
b. numai cu mâinile uscate, fiind interzis a se acţiona cu mâinile ude;
c. cu acordarea atenţiei necesare pentru a nu se răsturna apa fierbinte provocând
autoaccidentare sau accidentarea altor persoane prezente în zonă.
Art.309 Manipularea vaselor conţinând lichide (apă) sau hrană fierbinte atunci când situaţia
impune se face cu atenţie.
Art.310 În cazul folosirii gazului metan la oficiu trebuie respectate următoarele reguli:
a. înainte ca instalaţia să fie pusă în funcţiune, se verifică dacă nu sunt pierderi de gaze şi
dacă toate robinetele sunt închise (în cazul în care există pierderi de gaze, se ventilează
întreaga încăpere cel puţin 30 minute şi se anunţă furnizorul de gaz metan);
b. robinetul de admisie a gazului se deschide numai după ce se aprinde chibritul;
c. poziţia persoanei care execută aprinderea trebuie să fie laterală faţă de arzător;
d. închiderea şi deschiderea gazului se face întotdeauna numai de la robinetul dinspre
arzător;
e. este interzisă aprinderea focului atunci când se constată o defecţiune, indiferent de natura
acesteia. În astfel de situaţii se anunţă unitatea de service pentru remedierea situaţiei;
f. periodic se face verificarea cu apă şi săpun (spumă de săpun) a pierderii de gaze pe la
robinete sau mufele de legătură. Este interzisă verificarea cu flacăra deschisă.
Art.311 Când se simte mirosul specific al gazului sau când arderea se face în mod
neobişnuit trebuie luate următoarele măsuri:
a. se închid robinetele de admisie, se sting toate focurile;
b. este interzisă aprinderea brichetelor, ţigărilor, a lămpilor electrice (acţionarea
întrerupătoarelor, comutatoarelor electrice), folosirea uneltelor ce ar putea genera scântei;
c. se deschid imediat uşile şi ferestrele pentru aerisire;
d. se cheamă unitatea de service.
Art.312 În cazul în care oficiul este dotat cu aragaz cu butelie, pe lângă măsurile de la
punctul de mai sus, trebuie respectate instrucţiunile privind utilizarea corectă a buteliei de
aragaz şi anume:
a. transportul buteliei este permis numai dacă are montate piuliţa de siguranţă şi capacul de
protecţie;
b. se evită lovirea sau trântirea buteliei;
c. buteliile se depozitează numai în poziţie verticală, cu robinetul închis; buteliile de rezervă
trebuie să aibă montate piuliţa de siguranţă şi capacul de protecţie;
d. distanţa dintre butelie şi orice sistem de încălzire trebuie să fie de minim 1 metru;
e. este interzisă folosirea buteliei fără regulator de presiune;
f. la montarea regulatorului se face întotdeauna verificarea garniturii de etanşare, care
trebuie să fie în perfectă stare şi corect aşezată pe orificiul regulatorului;
g. pentru aprinderea flăcării la aragaz se deschide mai întâi robinetul buteliei, apoi se
aprinde chibritul care se apropie de orificiul de ardere, al cărui robinet se deschide încet.
După utilizare se închide întâi robinetul buteliei şi numai după ce s-a stins flacăra
arzătorului se închid robinetele de manipulare ale aragazului (sobei de gătit);
h. în timpul funcţionării aparatelor de încălzire cu flacără se urmăreşte permanent ca
lichidele care fierb să nu curgă din vas, pentru a nu stinge flacăra, producând astfel
emanarea de gaze care pot duce la explozie.
 13.4 Activitatea desfăşurată în timpul circulaţiei şi manevrei trenurilor

Art.313 Lucrătorii care au sarcini de muncă în zona de circulaţie şi manevră a trenurilor

inclusiv lucrări la linii şi/sau instalaţii SCB, pe liniile căii ferate sau în apropierea acestora,
sunt obligaţi să respecte şi prevederile privind activitatea desfăşurată în zona căii ferate
electrificate şi deplasarea lucrătorilor, după caz.
Art.314 Lucrătorii aflaţi în zona de circulaţie şi manevră a trenurilor trebuie să fie atenţi
permanent la apropierea materialului rulant aflat în mişcare. Când lucrează individual (revizii
linii/instalaţii, remedierea deranjamentelor), lucrătorul este obligat să cunoască circulaţia
trenurilor pentru porţiunile de linie respective, să fie dotat EIP corespunzător şi staţie RER pe
aceeaşi frecvenţă cu IDM dispozitor de la cea mai apropiată staţie de cale ferată.
Art.315 Este interzisă:
a. intervenţia lucrătorului la echipamentele electrice/mecanice specifice căii ferate în lipsa
atribuţiilor de serviciu specifice;
b. staţionarea lucrătorului în zona de acţiune a elementelor mobile ale aparatelor de cale, în
gabaritul de liberă trecere al liniei, pe poduri sau în tuneluri, dacă prezenţa sa nu este
necesară pentru lucrările sau reviziile acestora.
Art.316 La lucrul în gabaritul liniei, pentru a putea fi observaţi de la distanţă, lucrătorii sunt
obligaţi să poarte EIP cu elemente reflectorizante ( vestă avertizoare, bretele reflectorizante
etc.) şi pe timpul nopţii, când nu este asigurată vizibilitatea prin iluminat general, trebuie să
folosească lanterne aprinse.
Art.317 Lucrările executate în condiţii meteorologice nefavorabile (pe ceaţă, viscol, ploaie,
etc.), în locuri cu vizibilitate redusă (curbe), pe poduri, tunele şi viaducte, trebuie executate de
cel puţin doi lucrători, unul efectuează lucrările propriu-zise, iar celălalt asigură
supravegherea circulaţiei trenurilor, astfel încât să-şi poată avertiza colegul asupra apropierii
vehiculelor şi să-i comunice în ce direcţie să se retragă.
Art.318 Pentru prevenirea accidentelor, la intrarea în serviciu toţi lucrătorii trebuie instruiţi
asupra cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă specifice activităţii ce urmează a fi
desfăşurată, cu consemnarea, sub semnătura, în evidenţele de serviciu.
Art.319 Conducătorul locului de muncă trebuie să asigure amenajarea, iluminarea şi
întreţinerea grupelor de linii unde se execută operaţii de manevră pentru desfăşurarea normală
a activităţii, indiferent de perioada de timp (zi/noapte), anotimp, condiţii atmosferice etc..
Art.320 La executarea operaţiilor de manevră, înainte de începerea manevrei, conducătorul
acesteia (autorizat conform reglementărilor de serviciu) are următoarele obligaţii:
a. să aducă la cunoştinţa personalului de manevră şi de locomotivă planul de manevră stabilit,
modul de executare a manevrei, existenţa unor condiţii speciale privind manevrarea
materialului rulant, precum şi mijloacele de comunicare folosite şi ia măsuri de organizare
a lucrului prin repartizarea de sarcini precise lucrătorilor din partida de manevră;
b. să verifice personal sau prin manevranţii din subordine, dacă pe liniile care urmează să se
manevreze sunt condiţii pentru executarea normală a acesteia, astfel încât să nu fie
periclitată integritatea corporală proprie, a lucrătorilor din subordine şi a altor lucrători care
îşi desfăşoară activitatea în acea zonă;
c. să anunţe lucrătorii care execută lucrări la linii/instalaţii, operaţiuni la liniile de încărcare-
descărcare şi pe cei de la repararea, ungerea şi salubrizarea vagoanelor, etc., că urmează să
se efectueze manevra, în vederea retragerii acestora şi a materialului rulant din gabaritul
liniilor;
d. să încunoştiinţeze lucrătorii care lucrează la liniile vecine despre executarea manevrării
materialului rulant;
e. să verifice dacă materialul rulant cu care se execută manevra, respectă condiţiile de
siguranţă necesare;
f. să se posteze astfel încât să poată supraveghea întreaga zonă de manevră, să păstreze
legătura prin mijloacele de comunicare instrucţionale stabilite cu personalul din subordine,
precum şi cu cel de pe locomotivă pentru desfăşurarea optimă a operaţiilor de manevră.
Art.321 Conducătorul manevrei este obligat ca în orice condiţii să supravegheze executarea
mişcărilor de manevră şi dacă în timpul executării manevrei sau a operaţiilor de legare-
dezlegare a vehiculelor apare cel mai mic pericol, trebuie să dea de îndată semnale de oprire
(acustice şi optice), iar mecanicul de locomotivă trebuie să oprească imediat manevra.
Art.322 Prin programul de manevră, IDM îl avizează pe conducătorul de manevră asupra
existenţei unor condiţii de lucru deosebite. Manevrele, indiferent de mijlocul de tracţiune
folosit, se execută numai în prezenţa şi sub coordonarea unui conducător de manevră instruit
şi autorizat profesional în acest scop, el fiind răspunzător de executarea instrucţională a
acestora. Se interzice ca manevrarea materialului rulant să se facă numai de o singură
persoană.
Art.323 Se interzice conducătorului manevrei să părăsească locul de muncă înainte de
terminarea operaţiilor de manevră, precum şi celorlalţi agenţi care participă la efectuarea
manevrei, fără aprobarea conducătorului manevrei.
Art.324 În timpul cât se află în vehiculele în mers, lucrătorul este obligat să respecte
următoarele:
a. să se ţină cu mâna de balustradă, atunci când stă pe platformă sau ghereta de frână;
b. să nu se aplece în afara gheretei sau de pe platforma frânei vagoanelor, evitând lovirea sau
agăţarea de instalaţiile sau construcţiile din apropierea liniei;
c. să nu se posteze în uşa deschisă a vagoanelor clasă, excepţie făcând cazurile prevăzute în
reglementările specifice;
d. să circule în locomotivă numai în cabina de conducere;
e. să nu treacă de pe scara unui vagon pe scara altui vagon.
Art.325 În cazul în care se impune deplasarea înaintea convoiului de manevra a unui agent
pentru acoperirea mişcărilor de manevră, trebuie respectate următoarele reguli:
a. agentul merge înaintea convoiului, în afara gabaritului liniei, dând din timp semnale care
să poată fi recepţionate clar şi fără dubii, fie de personalul din partida de manevră, fie de
cel de locomotivă;
b. agentul avizează şi îndepărtează lucrătorii şi utilajele care lucrează sau se afla în gabaritul
sau în imediata apropiere a liniei, iar după ce s-a convins că acestea s-au îndepărtat,
înlătură discul roşu sau alte mijloace de asigurare, conform reglementărilor din PTE, şi
numai după aceea dă semnalele instrucţionale pentru punerea în mişcare a convoiului;
c. viteza de deplasare a convoiului nu trebuie să depăşească viteza de deplasare a agentului
trimis la acoperire, astfel încât să poata fi oprit imediat după perceperea semnalului de
oprire dat de agentul aflat la acoperire.
Art.326 Vagoanele aflate la încărcare/descărcare, pe liniile staţiei, se acoperă la ambele
capete ale liniei cu discuri roşii (cu exceptia cazului când din unul din capetele liniei este
înfundat, în care situaţie se va acoperi numai capătul care dă acces la liniile staţiei), dublate pe
timp de noapte cu felinare roşii aprinse, activitatea fiind realizată numai de personalul unităţii
stabilit prin P.T.E. (planul tehnic de exploatare).
Art.327 Semnalele “Fine de tren” se aşează în suporţii ultimului vagon numai după
terminarea operaţiei de compunere sau ataşare/detaşare a vagoanelor la tren. Această operaţie
se face avându-se în vedere mişcările de manevră care se execută pe linia unde se găseşte
trenul sau pe liniile alăturate acestuia, într-un timp cât mai scurt posibil, dar cu mare atenţie.
Art.328 Manevrarea vagoanelor cisternă încărcate cu substanţe şi/sau produse vătămătoare
(acizi, gaze lichefiate, alte produse chimice şi petrochimice periculoase, materiale explozive
etc.) prevăzute în Instrucţiile de serviciu, se execută prin tragere sau împingere, dar numai
legate direct de locomotivă şi frână automată. Se interzice manevrarea prin îmbrâncire sau
trierea pe plan înclinat.
Art.329 Manevrarea vagoanelor cu tractorul, cu alte mijloace mecanizate, se face cu
respectarea regulilor generale privind executarea manevrelor şi în plus a următoarelor
prevederi specifice:
a. viteza de deplasare a vagoanelor nu trebuie să depăşească viteza normală de mers a unui
om;
b. manevra care se execută pe liniile staţiei se face numai sub supravegherea unui agent
obligat să impună respectarea măsurilor tehnice, organizatorice şi de securitate şi sănătate
în muncă stabilite prin planul tehnic de exploatare al unităţii respective;
c. tragerea vagoanelor cu alte mijloace se face numai din afara gabaritului căii ferate;
d. lanţul, cablul sau frânghia de tractare trebuie să aibă o lungime de cel puţin 5 m, să fie în
bună stare şi se prinde de cârligul special (cârligul de ancorare), fixat pe colţurile extreme
de pe traversele frontale ale vagonului, iar în lipsa acestuia, de cârligul de tracţiune;
e. în timpul manevrării vagoanelor nu trebuie să se găsească nici un lucrător în apropierea
lanţului, cadrului, troliului, etc.;
f. manevrarea vagoanelor cu braţele se face numai prin împingerea de părţile laterale ale
vagoanelor, iar personalul muncitor trebuie să se găsească în afara liniei, dar în nici un caz
în partea unde se găsesc rampele, cheiurile şi locurile îngustate;
g. se interzice împingerea materialului rulant de tampoane sau cu prăjini, manele, etc.;
h. în cazul în care pentru punerea în mişcare a materialului rulant se folosesc pârghii speciale,
manevrarea se face stând în afara liniei; pentru frânarea sau oprirea materialului rulant care
nu este prevăzut cu frână de mână sau la care aceasta este defectă, trebuie folosiţi saboţi de
mână, fiind însă interzisă întrebuinţarea, în acest scop, a traverselor, lomurilor, drugilor,
pietrelor etc. sau introducerea între spiţele roţilor a unor pârghii sau a altor obiecte.
Art.330 Oprirea materialului rulant în timpul manevrării se face cu frâne automate, frână de
mână a vehicolului şi/sau sabot de mână etc., corespunzător prevederilor din P.T.E. şi a
instrucţiunilor proprii.
Art.331 În timpul executării serviciului la manevră şi la circulaţia trenurilor, se interzice
personalului de manevră şi următoarele:
a. darea semnalelor de manevră din interiorul firelor căii;
b. postarea şi darea semnalelor de manevră, în timpul deplasării convoiului, de pe scările de
colţ a materialului rulant;
c. manevrarea vagoanelor defecte, fără a avea stabilite de organele de specialitate de la
atelierele reparatoare sau reviziile de vagoane, condiţiile în care aceasta se poate face;
d. urcarea pe tampoane pentru a da semnale;
e. darea semnalelor pentru punerea în mişcare a convoiului, înainte ca agentul însărcinat cu
legarea sau dezlegarea vagoanelor să fie ieşit dintre ele şi înainte de îndepărtarea din raza
de stropire a cisternelor încărcate cu acizi sau alte produse vătămătoare;
f. staţionare în picioare pe vagoanele platformă, pe platforma cu pereţi mici sau fără pereţi;
g. staţionarea pe platformele locomotivelor diesel-hidraulice;
h. staţionarea pe platforma frânelor situată deasupra nivelului vagonului;
i. urcarea şi coborârea pe şi de pe scările vagoanelor în timpul mersului convoiului.
Art.332 Pentru supravegherea prin defilare a trenurilor IDM este obligat să se posteze la locul
stabilit prin instrucţinile de serviciu.
Art.333 Este interzis ca IDM să efectueze operaţii care sunt în sarcina operatorilor de
transport feroviar (manevrarea vagoanelor, asigurarea materialului rulant etc.). Poate executa
astfel de operaţii numai în scopul asigurării condiţiilor SC.
Art.334 Pe timp cu vizibilitate redusă, IDM stabileşte măsurile necesare astfel încât
activităţile de circulaţie şi manevră să se desfăşoare în bune condiţii; atunci când este vânt
puternic, dispune luarea măsurilor suplimentare de asigurare a materialului rulant aflat în
staţionare pe liniile din staţie.
Art.335 IDM urmăreşte ca activitatea desfăşurată de către salariaţii operatorilor de transport
feroviar, pe liniile aparţinând C.N. C.F. “CFR” S.A. sau pe parcursurile de acces la aceste
linii, să se desfăşoare în depline condiţii de siguranţă a circulaţiei şi respectând normele
specifice de SSM. În cazul în care constată deficienţe în activitatea acestor lucrători, avizează
imediat şeful staţiei (sau înlocuitorul acestuia la conducerea staţiei) prin raport de eveniment.

13.5 Activitatea desfăşurată în zona căii ferate electrificate

Art.336 Lucrătorii trebuie să fie instruiţi asupra prevederilor specifice de securitate şi sănătate
a muncii privind lucrul în zona căii ferate electrificate, chiar dacă aceştia nu lucrează pe astfel
de linii.
Art.337 Materialele metalice lungi sau voluminoase care depăşesc lungimea de 4 m şi
înălţimea de 2,4 m sau lungimea de 10 m oricare ar fi înălţimea deasupra şinei, trebuie legate
obligatoriu printr-o legatură metalică de şasiul vagonului care să nu poată fi smulsă, aceasta
fiind considerată legătură de protecţie.
Art.338 Manipularea materialelor, utilajelor sau obiectelor de orice fel, precum şi apropierea
lucrătorilor la o distanţă mai mică de 1,5 m faţă de elementele liniei de contact, sunt interzise.
Art.339 Materialele metalice voluminoase depozitate la o distanţă mai mică de 5 m de linia
de contact, trebuie să fie legate la şină sau la priza de pământ.
Art.340 Este interzis lucrătorilor:
a. să atingă stâlpii şi elementele liniei de contact;
b. să se apropie la o distanţă mai mică de 10 m de locul în care conductorul liniei de contact
s-a rupt, atârnă sau atinge solul ori alte instalaţii, precum şi în cazul unor obiecte străine
agăţate de linia de contact;
c. să prindă de suporturile liniei de contact orice obiecte;
d. să stingă cu apă sau soluţii lichide obiectele incendiate din apropierea liniei de contact,
dacă nu se asigură o distanţă de cel puţin 7 m până la liniile de contact aflate sub tensiune.
Art.341 Steagurile desfăşurate trebuie să aibă o distanţă de minim 5 m faţă de elementele
liniei de contact chiar dacă aceasta este scoasă de sub tensiune.
Art.342 Locurile unde prin natura serviciului sau pe căile de acces, se poate atinge linia de
contact sau elementele ei, trebuie prevăzute cu indicatoare de avertizare.
Art.343 Elementele metalice ale lucrărilor de artă (poduri, viaducte, copertine, garduri
protecţie etc.) trebuie să fie conectate cu legături echipotenţiale şi legate la şină; în cazul
constatării întreruperii acestor legături se avizează imediat dispecerul energetic feroviar
(DEF).
Art.344 Orice vehicul care circulă pe calea ferată electrificată, izolat sau în tren, trebuie să
aibă afişate la loc vizibil avertizarea «Feriţi-vă de reţeaua de contact!».
Art.345 Pentru lucrările efectuate cu scoatere de sub tensiune a liniei de contact, până la
scoaterea de sub tensiune şi punerea la pământ a liniei de contact, se interzice:
a. urcarea pe acoperişul materialului rulant;
b. executarea de lucrări cu macarale;
c. încărcarea sau descărcarea vagoanelor dacă lucrătorii sau echipamentele de muncă pot
ajunge la o distanţă mai mică de 1,5 m de reţeaua de contact sau elementele aflate sub
tensiune;
d. identificarea sau măsurarea transporturilor agabaritice, cu obiecte lungi care necesită
urcarea pe încărcătură.
Art.346 După manipularea separatoarelor liniei de contact din biroul de mişcare, se aplică
indicatoare de avertizare cu inscripţia «NU ÎNCHIDEŢI! SE LUCREAZĂ LA LINIA DE
CONTACT» pe butoanele care au fost manevrate, imediat după acţionarea lor.
Art.347 Manipularea separatoarelor liniei de contact prin CDS (comanda separatorilor de la
distanţă) se poate face şi de către IDM, instruit şi autorizat profesional în acest sens, dar
numai la dispoziţia dispecerului energetic feroviar comunicată prin telefonogramă.
 13.6 Activitatea executată în cadrul lucrărilor
comune, programate sau accidentale

Art.348 La lucrările programate la care participă lucrători din ramuri de activitate diferite,
responsabilii SC nominalizaţi prin prescripţii/reglementările de lucru aprobate sunt totodată şi
responsabili SSM pentru lucrătorii respectivi. La aceste lucrări, se nominalizează dintre
responsabilii SC-SSM, un coordonator SC-SSM al lucrării care asigură aplicarea unitară a
măsurilor de prevenire şi protecţie stabilite.
Art.349 Responsabilul SC-SSM pune în aplicare următoarele măsuri:
a. stabileşte măsurile tehnice şi organizatorice suplimentare pentru asigurarea securităţii
lucrătorilor în timpul desfăşurării lucrărilor;
b. întocmeşte formalităţile de lucru prin solicitarea închiderilor de linie, scoaterilor de sub
tensiune a instalaţiilor electrice, consemnare în evidenţele operative stabilite, etc.;
c. urmăreşte menţinerea condiţiilor tehnice luate la începerea lucrărilor şi respectarea de
către lucrători a regulilor stabilite iniţial;
d. verifică îndeplinirea cerinţelor privind prezenţa, verificarea stării fizice a lucrătorilor
precum şi instruirea privind desfăşurarea lucrării în condiţii de securitate;
e. verifică utilizarea corectă a echipamentului individual de protecţie de către lucrători;
f. stabileşte locurile de refugiu, după caz;
g. stabileşte modul de acţiune în cazul apariţiei unui pericol grav şi iminent;
h. supraveghează lucrătorii şi urmăreşte operaţiile executate de aceştia, în timpul lucrării.
Art.350 Responsabilul SC-SSM linii coordonează şi supraveghează unitar desfăşurarea
lucrărilor şi stabileşte agenţii şi mijloacele de semnalizare instrucţionale.
Art.351 Responsabilul SC-SSM instalaţii coordonează instalarea dispozitivelor de protecţie
electrică (ocuparea de secţiuni izolate, etc.).
Art.352 Coordonatorul lucrării, anterior începerii lucrării, stabileşte cu IDM modul de
comunicare (staţie RER, nr. telefon mobil, etc.), pentru avizarea circulaţiei trenurilor în zona
de lucru.
Art.353 Coordonatorul SC-SSM al lucrării, pe baza informaţiilor privind circulaţia trenurilor,
comunică celorlalţi responsabili SC-SSM să retragă toţi lucrătorii la locurile de refugiu, a
sculelor şi materialelor în vederea trecerii trenului.
Art.354 Lucrătorii aflaţi în zona liniilor de cale ferată sunt obligaţi să fie atenţi la apropierea
materialului rulant aflat în mişcare, la deplasarea şi traversarea liniilor cf precum şi la toate
elementele în mişcare ale echipamentelor de muncă implicate la lucrarea respectivă.
Art.355 Lucrătorii nu vor staţiona pe linie sau în gabaritul liniei dacă prezenţa acestora nu
este necesară pentru desfăşurarea lucrării şi se vor retrage întro zonă în care să nu fie expus
pericolului de accidentare.
Art.356 Pentru lucrările de restabilire a circulaţiei în caz de accidente, incidente feroviare,
precum şi pentru lucrările accidentale (şină ruptă, deranjamente, închidere accidentală de linii,
etc.), lucrătorii trebuie să respecte prevederile pentru activităţile desfăşurate pe calea ferată
precum şi reglementările şi instrucţiile de serviciu specifice.
 13.7 Activitatea la macazuri, bariere şi instalaţii mecanice

Art.357 În timpul lucrului la macazuri, bariere şi instalaţii mecanice se respectă următoarele

prevederi:
a. curăţarea macazurilor se face numai după obţinerea încuviinţării impiegatului de mişcare
dispozitor, care va stabili perioada de timp în care acestea pot fi curăţate;
b. curăţarea şi executarea diferitelor lucrări la macazuri centralizate sau necentralizate, se face
numai în pauzele de circulaţie şi manevră din zona respectivă, urmărindu-se mişcarea
vehiculelor feroviare de pe celelalte linii;
c. macazurile, barierele şi instalaţiile mecanice trebuie curăţate şi unse numai cu ajutorul
mijloacelor de curăţat şi uns cu coadă lungă (răzătoare, mături, pâslă, etc.), fiind interzisă
intervenţia directă cu mâna sau piciorul;
d. la posturile de macazuri din staţiile centralizate mecanic sau electromecanic deservite de
un singur agent, la părăsirea cabinei, lucrătorul este obligat să încuie uşa pentru a preveni
manipularea macazurilor de către persoane străine;
e. curăţarea macazurilor centralizate electromecanic, începe numai după introducerea între ac
şi contraac a unei pene speciale de protecţie.
Art.358 În timpul manevrării macazurilor, agentul care le manipulează trebuie să respecte:
a. să nu lase pârghia contragreutăţii aparatului de manevrat în poziţie verticală sau incomplet
manevrată;
b. să ocupe cu deosebită atenţie locul fixat, atât pentru circulaţie, cât şi la manevra
vehiculelor, pe liniile pe care le deserveşte, fiind foarte atent la liniile vecine pe care se
execută mişcări simultane;
c. să observe dacă vehiculele, la trecerea peste macazuri, respectă condiţiile de siguranţă
(încărcătură deplasată, uşi desprinse etc.) şi în caz de nereguli, să dea semnale de oprire a
vehiculului şi să avizeze pe IDM;
d. să nu intervină la instalaţii şi/sau părţi de instalaţie pentru care nu sunt autorizaţi;
e. canalele şi/sau şanţurile transmisiei se curăţă cu unelte corespunzătoare, fiind interzisă
intervenţia direct cu mâna;
f. să nu verifice direct cu mâna lipirea acului de contraac;
g. ungerea articulaţiilor, rolelor, cablurilor se efectuează numai cu pensule sau dispozitive
speciale, fiind interzisă aplicarea uleiului sau a unsorii direct cu mâna.
Art.359 Trecerile la nivel păzite trebuie iluminate corespunzător pe timp de noapte şi vor fi
prevăzute cu plasă de protecţie a lucrătorului.
Art.360 Instalaţia electrică pentru iluminarea semnalelor mecanice şi a cumpenelor de
barieră, se va realiza conform documentaţiilor tehnice şi trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a. utilizarea tensiunii reduse de alimentare de până la 24V;
b. protecţia circuitului de alimentare printr-un transformator de separaţie galvanică, având
carcasa şi miezul magnetic legat la o priză de pământ de protecţie de maxim 4 ohmi;
c. se interzice iluminarea cu instalaţii electrice care prezintă improvizaţii periculoase.
Art.361 Pentru manipularea barierei mecanice sau a celor mobile se respectă următoarele:
a. deplasarea se efectuează cu deosebită atenţie la circulaţia vehiculelor feroviare pe linie,
respectiv a celor rutiere prin pasaj;
b. traversarea transmisiei mecanice se face prin zone ale canalelor acoperite cu capace,
evitându-se locurile cu cable aeriene;
c. în timpul trecerii trenului, păzitorul de barieră, acarul, sau revizorul de ace se postează în
locul stabilit şi protejat; pe timpul iernii aceste locuri se curăţa de zăpadă, gheaţă, polei,
etc..
Art.362 Felinarele şi lămpile pentru iluminarea macazelor, barierelor şi/sau semnalelor se vor
întreţine, depozita şi amplasa la locul stabilit.
Art.363 Petrolul lampant, uleiul pentru ungerea macazelor se va păstra în recipiente speciale,
este interzisă depozitarea acestora în interiorul cabinei.
Art.364 Întreţinerea trecerii la nivel se face numai cu bariera închisă, în intervalele libere de
circulaţie şi după oprirea manevrei.
Art.365 În timpul curăţirii pasajului, lucrătorul se va asigura în permanenţă că nu se apropie
vehicule rutiere sau/şi vehicule feroviare care circulă pe baza unei programări de care nu a
luat cunostinţă.
Art.366 Curăţirea pasajului se face numai cu unelte în bună stare, fiind interzisă utilizarea
uneltelor de mână improvizate.
Art.367 Cozile şi mânerele uneltelor de mână trebuie să fie bine fixate, cu pene
corespunzătoare, să fie netede, fără fisuri.
Art.368 Uneltele de mână trebuie verificate la intrarea în serviciu de către lucrătorii care
asigură curăţarea/manevrarea macazurilor, barierelor sau instalaţiilor mecanice, iar cele
necorespunzătoare se înlocuiesc.
Art.369 Se interzice deschiderea barierei (îndepărtarea barierei mobile) înaintea scoaterii
sculelor şi uneltelor de lucru în afara gabaritului de liberă trecere a căii ferate şi rutiere.
Art.370 Cu ocazia deszăpezirii liniei cu plugul de zapadă, păzitorul de barieră se refugiază în
aşa fel pentru a nu fi surprins de aripile deschise ale plugului de zăpadă, de gheaţa sau de
pietrele aruncate de plug în timpul acţionării acestora.
Art.371 Atunci când este necesară traversarea căii ferate sau/şi a drumului public, în cazul
manipulării manuale a barierei, păzitorii de barieră trebuie să se asigure să nu fie surprinşi de
vehicule feroviare sau rutiere aflate în mişcare.

13.8 Activitatea de revizie a căii şi a punctelor periculoase

Art.372 Revizia căii se efectuează de către revizorul de cale sau de alt lucrător stabilit în acest
scop, care trebuie să fie instruit, examinat şi autorizat profesional pentru această activitate.
Pentru efectuarea reviziei căii, revizorul de cale avizează în scris în RRLISC, personalul de
mişcare de la postul de mişcare cel mai apropiat de punctul de lucru, la începerea şi la
terminarea reviziei.
Art.373 Verificarea stării fizice a revizorului de cale şi proba cu alcooloscopul la intrarea în
serviciu se face de către şeful de echipă sau şeful de district în cazurile în care începerea
reviziei căii (conform graficului de revizie aprobat) începe dintr-un punct de secţionare în care
este sediul districtului sau sediul echipei. Consemnarea verificării se face în carnetul de
lucrări (livretul echipei) partea I.
Art.374 Lucrătorii care efectuează revizia liniei (programată sau neprogramată) îşi desfăşoară
activitatea pe proprie răspundere, corespunzător instruirii periodice de specialitate şi de
securitate şi sănătate în muncă efectuată la locul de muncă şi trebuie să fie echipaţi şi dotaţi cu
echipament individual de protecţie reflectorizant, extras de mers de tren etc..
Art.375 La orice activitate sau deplasare care se execută în gabaritul căii, lucrătorul trebuie să
fie atent la circulaţie şi să se asigure permanent că nu se apropie material rulant (tren, drezină,
vagonete etc.) care circulă pe baza unei programări de care nu a luat cunoştinţă.
Art.376 În staţii, triaje, depouri, pe liniile magistrale duble, revizia liniilor se va face mergând
în afara gabaritului de liberă trecere al căii, de regulă în sens contrar circulaţiei normale a
trenului. Această obligaţie este valabilă şi atunci când pe linia ce trebuie revizuită se face
circulaţie, manevră, triere.
Art.377 Lucrătorul care efectuează revizia căii trebuie să meargă în afara gabaritului de liberă
trecere al căii şi nu printre firele căii în următoarele situaţii:
a. când se fac revizii suplimentare şi nu se cere verificarea întregii porţiuni de linie, ci
verificarea sau starea anumitor puncte fixe (un tunel, un pod, o porţiune de linie inundată,
terasamente, taluzuri alunecătoare etc.);
b. când plouă, ninge sau viscoleşte sau când vizibilitatea este sub 1000 m;
c. în alte cazuri speciale dispuse de către un organ superior.
Art.378 Dacă revizia trebuie efectuată contra vântului, se acordă mare atenţie prevenirii
accidentării prin surprinderea de către trenuri din ambele sensuri de circulaţie. Pe linie dublă
sau multiplă, personalul de revizie trebuie să aibă în vedere şi eventualitatea apropierii unui
tren care circulă pe linie falsă sau linia din stânga a căii duble.
Art.379 Este interzisă curăţarea cu mâinile goale a aşchiilor, rumeguşului sau gunoiului de
sub talpa şinei montată în cale, această operaţie trebuie efectuată cu ajutorul unei măturici, cu
cârlig etc..
Art.380 Iarna, în timpul curăţirii liniei de zăpadă, al strângerii şuruburilor slăbite etc.,
revizorul de cale trebuie să stea cu faţa în partea de unde se aşteaptă trenul. Revizorul va avea
permanent urechile neacoperite.
Art.381 La trecerea prin staţii sau pe la cantoane, revizorul de cale trebuie să se intereseze
asupra eventualelor modificări de circulaţie (trenuri suplimentare sau dacă pe liniile duble se
circulă pe linie falsă etc.), semnează în condica de la cantoane că a luat cunoştinţă de
circulaţie şi avizează echipa (când o întâlneşte) despre circulaţia suplimentară, prin luare de
semnătură în carnetul său.
Art.382 La revizia liniilor din staţii, revizorul de cale se interesează, în prealabil, la ce linii se
fac garările de trenuri şi dacă sunt trenuri fără oprire; în triaje se interesează de liniile pe care
se face trierea şi de manevrele care se execută. Îşi organizează revizia căii astfel încât să nu
fie surprins de trenuri.
Art.383 Este interzis ca revizorul de cale să se aşeze pe şine, pe traverse, în interiorul căii sau
între două linii pentru a se odihni. Este interzisă aşezarea la o distanţă mai mică de 3 m de la
cel mai apropiat fir de şină al căii.
Art.384 La trecerea peste poduri sau în tuneluri, revizorul trebuie să fie atent la apropierea
trenului, şi apreciază timpul până la sosirea trenului, astfel încât lucrătorul să se găsească în
afara podului sau tunelului sau să se poată refugia în nişele construite în acest scop.
Art.385 Revizorul de cale şi puncte periculoase trebuie să utilizeze EIP reflectorizant şi să
aibă în dotare mijloace de comunicaţie (staţie radiotelefon/telefon) şi rechizite de semnalizare.

13.9 Activitatea de întreţinere şi reparaţie a liniilor

Art.386 Se interzice începerea lucrărilor la linie înainte de a acoperi locul de muncă (punctul
de lucru) cu semnale mobile, precum şi ridicarea semnalelor mobile înainte de terminarea
completă a lucrărilor, de scoatere a lucrătorilor, sculelor, maşinilor şi uneltelor de lucru în
afara gabaritului de liberă trecere al căii.
Art.387 Pentru avertizarea lucrătorilor la apropierea unui tren, locurile de executare a
lucrărilor din linia curentă sau din linia directă a staţiei se acoperă, din ambele părţi, cu câte o
paletă albă cu trei dungi orizontale albastre. Paleta de semnalizare a echipei se aşează la o
distanţă de cel puţin 1200 m faţă de limitele locului lucrării. În cazul când astfel de locuri de
executare a lucrărilor se află pe celelalte linii din staţie, acoperirea lor se face prin aşezarea
paletelor de semnalizare a echipelor în dreptul vârfului macazurilor extreme ale staţiei. Dacă
locul de executare a lucrărilor se află pe una din liniile unei căi duble sau multiple, atunci
acoperirea lui se face şi pe liniile vecine.
Art.388 Se interzice ca lucrătorii cu contract de muncă pe durată determinată şi cei de curând
încadraţi în muncă şi care nu au experienţă să fie puşi să execute singuri lucrări în puncte
izolate, mai ales în legătură cu circulaţia trenurilor şi în puncte expuse accidentării, ca de
exemplu: plantarea şi scoaterea semnalelor mobile (paletelor) de acoperire a echipelor de
linie, a restricţiilor şi închiderilor de linie.
Art.389 Conducătorul formaţiei de lucru este obligat ca înaintea începerii lucrărilor să
informeze lucrătorii asupra lucrării, modului corect de efectuare a acesteia şi să verifice starea
echipamentelor de muncă utilizate la aceste lucrări.
Art.390 Este interzis lucrătorilor să între în gabaritul de liberă trecere al căii după scoaterea
semnalelor de acoperire mobile a echipei.
Art.391 Executarea lucrărilor pe porţiuni de linii din staţii, triaje, la aparate de cale, poduri,
tuneluri, în zona de triere, în zona manevrelor, unde configuraţia căii poate periclita
securitatea personalului, se face cu închiderea liniei. Aceste zone sunt stabilite de comisia
MLCT constituită conform RET şi se aduc la cunoştinţa tuturor lucrătorilor cu ocazia
instruirilor.
Art.392 Înainte de începerea lucrărilor pe o linie în circulaţie, conducătorul formaţiei de lucru
stabileşte locurile de refugiu şi înştiinţează toţi lucrătorii care participă la lucrare. Acestea se
amplasează la distanţă de cel puţin 3 m de partea exterioară a ciupercii şinei celei mai
apropiate, măsurată la nivelul ei.
Art.393 Locurile de muncă situate în staţii, în depouri, în tuneluri, pe poduri şi viaducte, în
tranşee cu taluzul având înclinări mari, ziduri de sprijin, stânci şi în alte locuri unde nu se
poate asigura această distanţă, în care caz retragerea se face în afara gabaritului de liberă
trecere, în locuri de refugiu amenajate în acest scop (nişe, trotuare, etc.) şi stabilite de către
conducătorul formaţiei de lucru. Semnalizarea locului de refugiu se face prin plantarea tăbliţei
"LOC DE REFUGIU".
Art.394 Înainte de trecerea trenului pe o linie în lucru, conducătorul formaţiei de lucru
dispune întreruperea lucrărilor şi retragerea lucrătorilor la locul de refugiu stabilit şi
semnalizat corespunzător şi permite reluarea lucrărilor, numai după ce s-a convins personal că
nu mai circulă alt material rulant.
Art.395 În timpul executării lucrărilor la care se folosesc maşini care produc zgomot, maşini
grele etc. sau sunt în apropierea unor surse de zgomot de orice natură şi atunci când
vizibilitatea este redusă, protecţia lucrătorilor şi a utilajelor se asigură prin agenţi de
semnalizare, postaţi în locuri care permit urmărirea circulaţiei, dotaţi cu mijloacele necesare
de semnalizare şi comunicare.
Art.396 Efectuarea lucrărilor (măsurători, reparaţii, etc.) sub circulaţie în zona aparatelor de
cale, pe liniile staţiei se aduce la cunoştinţa IDM de către conducătorul formaţiei de lucru
prin înscrierea în RRLISC. Înainte de a efectua parcursul de circulaţie sau manevră şi/sau de a
manevra aparatele de cale, IDM înştiinţează conducătorul formaţiei de lucru aflat în cale,
despre mişcările materialului rulant peste punctul de lucru respectiv.
Art.397 Se interzice lucrătorilor să se aşeze pe linii, în gabaritul acestora, pe traversele unei
linii sau între două linii care au distanţă între ele mai mică de 6 m.
Art.398 Pentru tragerea liniei la tipar, se permite mişcarea firului de şină cu ajutorul
manelelor care trebuie sprijinite pe crampoane, pe tirfoane sau alte materiale, astfel încât să
fie eliminată posibilitatea alunecării, iar capătului manelei trebuie bine înfipt în balastul dintre
traverse.
Art.399 Pentru readucerea joantelor la echer trebuie folosite dispozitive speciale care să
asigure deplina securitate a lucrătorilor.
Art.400 Este interzis să se verifice cu degetul dacă găurile din eclise coincid cu găurile din
şină; verificarea se face cu ajutorul unui dorn.
Art.401 În timpul executării lucrărilor la aparatele de cale centralizate se interzice să se pună
piciorul sau mâna între ac şi contraac, înainte de a se fixa poziţia acelor cu ajutorul penelor de
lemn.
Art.402 Montarea şi demontarea clemelor elastice se face cu ajutorul sculelor adecvate.
Art.403 Pentru executarea burajului la traverse cu ajutorul târnăcoapelor sau al ciocanelor
electrice de burat, lucrătorii se aşează câte doi la ambele capete ale aceleiaşi traverse, faţă în
faţă, unul în afara firului de şină şi altul în interiorul lui, pentru a nu se lovi în timpul lucrului.
Este obligatorie purtarea căştii şi a ochelarilor de protecţie.
Art.404 Lucrătorii care nu participă la operaţia de buraj manual, se îndepărtează la o distanţă
minimă de siguranţă.
Art.405 Pe durata executării lucrărilor pe liniile aflate sub circulaţie, uneltele de mână,
sculele, materialele se aşează ordonat în afară gabaritului căii, fiind interzisă aşezarea acestora
pe instalaţiile şi echipamentele existente pe liniile cf.
Art.406 În cazul dezvelirii de balast a liniei se interzice să se facă între firele căii grămezi de
balast care să depăşească nivelul ciupercii şinei.
Art.407 La înlocuirea traverselor de lemn se interzice scoaterea sau introducerea la loc a
acestora cu ajutorul târnăcoapelor sau lopeţilor, înfipte în traverse.
Art.408 Se interzice prelungirea cheilor de buloane prin folosirea a două chei prinse una în
alta, cu scopul de a prelungi braţul de pârghie şi folosirea de dispozitive care se ataşează la
capul cheii pentru schimbarea destinaţiei pentru care a fost construită cheia (de la cap de
buloane la cap de tirfoane şi invers).

13.10 Activitatea de detensionare/pretensionare a căii

Art.409 Lucrările de detensionare/pretensionare a şinei de cale ferată se efectuează numai cu

închiderea liniei pe care se lucrează şi respectarea măsurilor specifice.
Art.410 Desfacerea prinderilor liniei de cale ferată se face cu mijloace de mică mecanizare
sau manual. Echipamentele de muncă folosite la tăierea şi găurirea şinei se utilizează conform
instrucţiunilor de utilizare stabilite de producător.
Art.411 Caprele (dispozitivele auxiliare pentru ridicat/suspendat şina) trebuie verificate
periodic cu înscrierierea verificării în registrul de supraveghere ISCIR.
Art.412 Şufele, cablurile, lanţurile, zalele nu trebuie să prezinte deformări şi/sau rupturi.
Art.413 Toate operaţiunile de ridicare trebuie să fie planificate corect, supravegheate de o
manieră adecvată şi efectuate astfel încât să protejeze securitatea lucrătorilor de către
conducătorul formaţiei de lucru. În special, pentru sarcinile ridicate simultan de două sau mai
multe echipamente de muncă folosite la ridicarea sarcinilor neghidate, trebuie să fie stabilită
şi aplicată o procedură pentru a se asigura buna coordonare a operatorilor. Procedura trebuie
întocmită de operatorul RSVTI regional.
Art.414 Presele hidraulice folosite pentru pretensionarea şinei de cale ferată trebuie să aibă
furtunele hidraulice în bună stare, prevăzute cu dispozitiv sigur pentru fixarea lor.
Manipularea acestora se face cu număr suficient de personal.
Art.415 Înainte de utilizare se verifică dacă toate recomandările din ,,Instrucţiunile de
exploatare” sunt respectate. Penele folosite la împănarea şinelor în cazul pretensionării se
urmăresc în permanenţă pentru a avea pe partea activă (suprafaţă) proeminenţe suficient de
adânci pentru a avea o aderenţă cât mai bună cu şina. Nu se folosesc pene cu uzuri care nu au
o aderenţă corespunzătoare. În momentul activării presei hidraulice, personalul care a ridicat
şina pe capre trebuie avizat în vederea îndepărtării de lângă firul de şină pretensionat, pentru
evitarea pericolelor în cazul scăpării din presă a şinei.
Art.416 Pentru desprinderea de pe talpa şinei a plăcuţelor de cauciuc existente (vechi) se
utilizează raşchete, interzicându-se cu desăvârşire introducerea mâinilor între şina ridicată şi
plăcile metalice de pe traversă.
Art.417 Plăcuţele de cauciuc se înlocuiesc atunci când şina de cale ferată este suspendată în
dispozitivele pentru ridicat/suspendat şi se poziţionează din lateral, fără a se introduce mâna
între talpa şinei ridicate şi placa metalică.
Art.418 Ciocanele folosite pentru vibrarea şinei de cale ferată trebuie să fie din bronz, lemn
sau cauciuc, în bună stare, fără fisuri, deformări şi bine fixate în cozi.
Art.419 Se interzice să se cureţe direct cu mâinile aşchiile, rumeguşul sau gunoiul de sub
talpa şinei; această operaţie se efectuează cu ajutorul unei măturici cu cârlig etc..
Art.420 Lucrările pe linie electrificată (inclusiv dezeclisarea şinelor) trebuie efectuate pe câte
un fir de şină cu montarea cablurilor transversale de o parte şi alta a zonei de lucru, cu
asigurarea returului curentului de tracţiune pe celălalt fir.
 13.11 Activitatea de întreţinere şi reparaţii
a liniilor de cale ferată electrificate

Art.421 Este interzisă aşezarea sculelor, pieselor, balastului, altor materiale sau obiecte
personale la o distanţă mai mică de 1,5 m în jurul stâlpilor sau al altor suporturi ale liniei de
contact.
Art.422 Măsuri speciale de protecţie se iau şi pentru conductoarele scoase de sub tensiune dar
nelegate la şină, acestea fiind considerate sub tensiune.
Art.423 Conductoarele scoase de sub tensiune şi legate la şină, eliberate de sarcina electrică
remanentă sau protejate de influenţa inductivă a părţilor vecine aflate sub tensiune nu prezintă
pericol de electrocutare.
Art.424 Lucrările la linie cu afectarea circuitului de retur al curentului de tracţiune se execută
cu scoaterea liniei de contact de sub tensiune.
Art.425 Începerea lucrărilor cu scoatere de sub tensiune este permisă numai după admiterea
la lucru efectuată de agentul secţiei de electrificare şi confirmată în scris prin Convenţia de
lucru conform modelului din Anexa nr. 8. Acest document se transmite responsabilului SC-
SSM stabilit sau şefului de echipă, după caz. Lucrările cu scoaterea liniei de contact de sub
tensiune se execută numai în zona cuprinsă între scurtcircuitoarele de legare la şină.
Art.426 Pe liniile duble electrificate în care numai una dintre linii este scoasă de sub tensiune,
maşinile grele de cale lucrează în zonele încadrate cu scurtcircuitoare mobile aşezate la o
distanţă de maximum 200 m între ele. În orice altă situaţie, linia de contact se consideră sub
tensiune şi se respectă reglementările prevăzute pentru acest caz.
Art.427 Este interzisă atingerea directă cu mâna sau indirectă prin intermediul obiectelor
neizolate, a conductoarelor din reţeaua de iluminat aflate în apropierea căii ferate electrificate.
Art.428 Ridicarea liniei pentru rectificarea nivelului, precum şi riparea ei, cu valori mai mari
decât cele prevăzute în cadrul întreţinerii curente, se execută pe baza reglementărilor de lucru
întocmite în comun cu centrul de electrificare care conţine şi măsuri de prevenire SSM.
Art.429 Dacă eclisele şi conexiunile de la aceeaşi joantă sunt rupte, se consideră
discontinuitate în firul de şină şi atunci lucrările se execută numai cu scoaterea de sub
tensiune a liniei de contact şi legarea acesteia la şină.
Art.430 Înlocuirea unei eclise de joantă, sau a amândurora de la aceeaşi joantă se execută
numai după ce în prealabil s-au montat cele două cabluri transversale de o parte şi de alta a
joantei.
Art.431 Lipsa sau funcţionarea anormală a conexiunilor de joantă, reprezintă întreruperea
circuitului de retur a curentului de tracţiune, pentru înlocuirea acestora fiind necesară
scoaterea liniei de contact de sub tensiune.
Art.432 La înlocuirea izolată a traverselor, la verificarea nivelului, la tragerea la tipar şi la
orice altă lucrare de întreţinere curentă a căii, se admite, pentru asigurarea spaţiului necesar
lucrărilor, mişcarea cablurilor de conexiune între bobina de joantă şi şină, a instalaţiilor BLA
şi CED, însă cu atenţie deosebită pentru a nu se desface legăturile lor şi pentru a nu le
deteriora.
Art.433 Lucrările de verificare a gabaritului căii care se execută cu folosirea conturului de
gabarit, cu măsurarea directă a gabaritului căii la partea ei superioară, montarea şi repararea
conturului de gabarit se fac numai după scoaterea de sub tensiune a liniei de contact şi legarea
acesteia la şină, sau se execută pe linii cf neelectrificate.
Art.434 Încărcarea şi descărcarea materialelor pe linii electrificate cu linia de contact sau cu
părţile ei aflate sub tensiune pot fi executate cu condiţia ca apropierea lucrătorilor, direct sau
prin intermediul diferitelor mijloace (scule, dispozitive etc.) folosite sau prin însăşi
materialele manipulate, să nu se facă la o distanţă mai mică de 1,5 m de elementele reţelei de
contact. Când aceste condiţii nu pot fi respectate, manipularea materialelor pe linii
electrificate se face numai cu scoaterea de sub tensiune a liniei de contact şi legarea acesteia
la şină.
Art.435 Uneltele de mână şi utilajele, inclusiv cele care fac legătura între şină şi prisma de
balast sau de piatră spartă fără a ajunge la pământ (vinciurile, manelele, târnăcoapele şi
ciocanele de burat traverse, monoraiurile, tiparele, cheile de strâns şuruburi, penele gradate
pentru măsurarea rosturilor, maşinile electrice, etc.), pot fi folosite pe linii electrificate fără a
fi izolate electric.
Art.436 La executarea lucrărilor cu macaraua pe linii vecine cu cele electrificate,
responsabilul SC-SSM stabilit şi conducătorul tren macara/macaragiu au obligaţia să ia
măsuri ca nici o parte a macaralei să nu se apropie la mai puţin de 1,5 m de linia de contact
sau de părţile ei sub tensiune. Când pentru lucrările care se execută este necesară apropierea la
o distanţă mai mică de 1,5 m se permite executarea lucrărilor numai cu scoaterea de sub
tensiune a liniei de contact şi legarea ei la pământ (la şină).
Art.437 Este interzisă apropierea la o distanţă mai mică de 1,5 m de linia de contact, sau de
părţile elementelor maşinilor grele de cale sau a macaralelor în timpul staţionării,
transportului şi la executarea lucrărilor.
Art.438 Este interzisă orice lucrare pe cabinele maşinilor de cale, pe plugurile de zăpadă, pe
vagoane şi pe orice altă parte înaltă a acestora, la o distanţă mai mică de 1,5 m de elementele
aflate sub tensiune a liniei de contact, fără ca linia de contact să fie scoasă de sub tensiune şi
legată la şină.
Art.439 Calea de rulare pentru deplasarea macaralelor portal mobile, în cazul lucrărilor de
reparaţii capitale de linii, se leagă la şină prin intermediul prizelor de pământ montate din 100
în 100 m.
Art.440 Conducătorii autorizaţi ai macaralelor, maşinilor grele şi utilajelor de cale trebuie să
ia măsurile de electrosecuritate stabilite pentru utilajele pe care le conduc.
Art.441 După terminarea lucrărilor de cale cu scoaterea liniei de contact de sub tensiune,
conducătorul acestora este obligat să ia măsuri ca nici un lucrător, utilaj, dispozitiv sau
unealtă să nu rămână în zona de lucru la o distanţă mai mică de 1,5 m de linia de contact sau
de elementele ei aflate sub tensiune.
Art.442 Este interzisă atingerea şinei rupte, când linia de contact este sub tensiune.
Art.443 Este interzisă înlocuirea izolată a şinei defecte dar nu ruptă, pe un singur fir, pe linie
electrificată aflată sub tensiune, cu sau fără instalaţii BLA sau CED (respectiv cu sau fără
curent de semnalizare), fără montarea a două cabluri transversale care să completeze circuitul
electric.
Art.444 Cablurile transversale se prind în mod sigur de talpa şinelor vecine, care rămân în
cale, cu ajutorul unor cleme cu cârlig cu care sunt prevăzute cablurile transversale la capetele
lor, legând între ele cele două fire de şine din panourile vecine şinei care se înlocuieşte.
Art.445 Cârligele pe porţiunile de şine de care se leagă trebuie curăţate de impurităţi, rugină
etc. pentru a se asigura contactul electric între ele. Cablurile transversale se confecţionează
din cupru cu secţiunea de cel puţin 50 mm2.
Art.446 Şina defectă se înlocuieşte numai după prinderea sigură a cablurilor transversale.
Art.447 Desfacerea cablului transversal de la şine se admite după montarea şinei noi şi după
ce aceasta a fost eclisată, buloanele bine strânse şi conexiunile electrice restabilite.
Art.448 Înainte de înlocuirea şinei defecte de la joanta izolantă, trebuie să se verifice modul
de prindere la şina a cablurilor bobinei de joantă şi numai după aceea se montează un cablu
transversal ale cărui capete se leagă la tălpile şinelor de pe ambele fire din panoul vecin cu
şina de înlocuit. În cazul constatării unei discontinuităţi la bobina de joantă se avizează
organul CT/DEF.
Art.449 Desfacerea şi prinderea cablului bobinei de joantă de la şina defectă care se
înlocuieşte şi înlocuirea izolată a şinei de la joanta izolantă trebuie executate numai de către
personalul Secţiei de electrificare sau personalul CT.
Art.450 În cazul înlocuirii şinelor din circuitele de cale monofilare din staţii, triaje etc.,
personalul CT marchează pe şine, cu vopsea sau cretă uleioasă, locul de montare a cablurilor
transversale, dacă lucrările se execută sub tensiune.
Art.451 Pe linii electrificate, înlocuirea izolată a şinelor, simultan pe ambele fire ale aceleaşi
linii, se poate face şi fără scoaterea de sub tensiune a liniei de contact, cu condiţia asigurării
permanente a continuităţii returului de tracţiune.
Art.452 Continuitatea returului circuitului de tracţiune se asigură prin montarea a două
cabluri longitudinale de ocolire, care vor lega între ele cele patru capete ale şinelor care rămân
în cale. Cablurile se prind strâns cu cleme cârlig de ambele şine ale fiecărui panou rămas în
cale.
Art.453 Scoaterea cablurilor se face după introducerea şi eclisarea şinelor noi şi restabilirea
conexiunilor electrice. Cablurile ocolitoare se confecţionează din conductoare multifilare de
cupru, cu secţiunea de 50 mm2.
Art.454 Înlocuirea şinelor de la care trebuie desprinse conexiunile se permite numai în
prezenţa şi sub supravegherea personalului CT. Desfacerea conexiunilor de la şine este
interzisă înainte de montarea celor două cabluri transversale.
Art.455 Nu se admite demontarea nici chiar a unui singur cablu al bobinelor de joantă înainte
de a conecta ambele şine cu conductorul median al bobinei de joantă de pe circuitul de cale
vecin. De asemenea, se interzice deconectarea conductorului median al bobinei de joantă sau
întreruperea în alt mod a continuităţii returului curentului electric de tracţiune.
Art.456 Dacă la executarea lucrărilor de linie, la lucrările de artă etc. nu se pot realiza
legăturile arătate mai sus, deconectarea cablurilor bobinei de joantă se admite numai cu
scoaterea de sub tensiune a reţelei de contact şi legarea ei la pământ. După executarea
lucrărilor, cablul bobinei de joantă se leagă imediat la şină.
Art.457 În cazul constatării unei discontinuităţi a firului de şină (şine rupte, ruperea ambelor
eclise de la o joanta de pe acelaşi fir de şine etc.) se iau următoarele măsuri:
a. este interzisă atingerea simultană a celor două capete de şină sau eclisă, direct cu mâinile
sau indirect cu orice obiect izolat sau neizolat electric sau trecerea peste ruptură a
monoraiului, a vagonetului etc.;
b. lucrătorul care constată discontinuitatea ia măsuri de acoperire şi avizare;
c. este interzisă orice lucrare de consolidare provizorie fără scoaterea de sub tensiune a liniei
de contact;
d. este obligatorie montarea celor două cabluri transversale din panourile vecine celui în care
se efectuează lucrările de înlocuire.
Art.458 Este interzisă înlocuirea simultană a tuturor buloanelor de eclisare de la o joantă
neizolantă; buloanele se înlocuiesc pe rând, unul câte unul. Înainte de înlocuirea unui bulon de
eclisare, se verifică dacă s-a realizat bine conexiunea de joantă.
Art.459 Când conexiunea de la joantă este desprinsă sau lipseşte, dar eclisele sunt bune
asigurând continuitatea curentului de tracţiune electrică, mai întâi se montează două cabluri
transversale pe tălpile şinelor celor două fire din panourile vecine joantei, similar cu cele
folosite la înlocuirea izolată a şinelor defecte.
Art.460 Pentru înlocuirea totală a buloanelor de eclisare, înainte de a se deşuruba buloanele
care trebuie înlocuite, se strâng bine restul buloanelor de la aceeaşi joantă, pentru a se asigura
continuitatea curentului de tracţiune în firul de şine, apoi se trece la înlocuirea buloanelor
defecte, pe rând, unul câte unul.
Art.461 La joanta izolantă se verifică, mai întâi, dacă prinderile bobinei de joantă sunt bune şi
apoi se înlocuiesc buloanele defecte, pe rând, unul câte unul. Dacă prinderile bobinei de
joantă nu sunt bune, cele două capete ale şinelor vecine cu firul respectiv se leagă cu câte un
cablu transversal cu şinele de pe celălalt fir şi apoi se trece la înlocuirea buloanelor.
Art.462 Înlocuirea unei eclise de joantă neizolantă sau a ambelor de la aceeaşi joantă, se
execută numai după ce în prealabil s-au montat cele două cabluri, transversale.
Art.463 La înlocuirea ecliselor de la joanta izolantă se verifică în primul rând cablurile
bobinei de joantă şi dacă acestea sunt bine prinse de şină, se trece la înlocuirea ecliselor.
Art.464 În situaţia în care cablurile bobinei de joantă nu sunt prinse corespunzător, înlocuirea
ecliselor se face numai după legarea capetelor celor două şine vecine de pe acelaşi fir, cu câte
un cablu transversal, cu şinele de pe celălalt fir, pentru a asigura continuitatea curentului
electric din şine.
Art.465 La înlocuirea traverselor de la joantele izolante este interzisă desfacerea de la şine a
legăturilor cablurilor bobinei de joantă sau a altor cabluri şi conductoare legate la şină. Se
admite desprinderea cablurilor bobinei de joantă sau de conexiune de pe traversa care se
înlocuieşte, cu condiţia prinderii lor în aceeaşi poziţie, cu grijă deosebită, pentru a nu le
desprinde de şine.
Art.466 La rectificarea rosturilor de dilataţie, cu întreruperea continuităţii firului de şină
(numai pe un singur fir al aceleiaşi căi), înaintea începerii rectificării rosturilor se montează
câte un cablu transversal la extremităţile porţiunii de linie la care urmează a se face
rectificarea rosturilor de dilataţie.
Art.467 Readucerea joantelor la echer se execută numai cu scoaterea de sub tensiune a liniei
de contact şi legarea ei la pământ.
Art.468 Cablurile transversale şi longitudinale de ocolire, precum şi clemele cu cârlig cu care
se face legarea cablurilor la şine trebuie să fie verificate PRAM la 6 luni, iar buletinele de
verificări se păstrează în evidenţele de la sediul secţiilor L. Înainte de a fi montate, cablurile
se verifică vizual de către şeful de echipă.
Art.469 Maşinile de cale şi macaralele se semnalizează cu benzi albe, la înălţimea de 3 m de
la ciuperca şinei şi se înscrie cu litere de culoare roşie „PERICOL DE MOARTE: SUNT 2,2
m PÂNĂ LA LINIA DE CONTACT".
Art.470 Ciuruirea prismei de balast pe linie electrificată aflată sub tensiune se face numai cu
maşini care constructiv permit executarea unor astfel de lucrări şi numai pe timp uscat.
Art.471 Când maşina de ciuruit se află pe linie electrificată sub tensiune este interzisă urcarea
lucrătorilor în partea superioară a maşinii sau pe acoperiş, căile de acces fiind blocate prin
bare şi lanţuri încuiate.
13.12 Activitatea în tuneluri, pe poduri şi podeţe
Art.472 Activitatea în tunele, viaducte, poduri se execută în echipă. Conducătorul formaţiei
de lucru supraveghează lucrătorii astfel încât în orice moment să îi poată avertiza din timp
asupra apropierii vehiculelor şi să le comunice în ce direcţie să se retragă.
Art.473 Lucrătorul trebuie să fie atent să nu fie surprins de materialul rulant atât din faţă cât
şi din spate, precum şi la eventualele obstacole, pe podeţe şi viaducte, la lipsa unor părţi
metalice la trecerile speciale pentru persoane, la mersul pe traverse când acestea sunt umede
sau uleioase, sau la căderea în gol de la înălţime.
Art.474 În timpul nopţii când nu este asigurată vizibilitatea prin iluminat general lucrătorii
trebuie să folosească lămpi de mână/lanterne aprinse pentru a putea fi observaţi de la distanţă.
Art.475 Circulaţia lucrătorilor pe poduri şi podeţe se face numai prin locurile special
destinate, existente pe podul/podeţul respectiv, iar staţionarea se face în spaţiul de refugiu
amenajat prin proiect.
Art.476 Centurile de siguranţă se leagă în structura montanţilor de cârlige special construite
sau de mâna curentă formată în structura schelelor cu podine de lemn.
Art.477 Scările, locurile de trecere şi punţile vor avea balustrade de 1 m înălţime, iar la partea
inferioară vor fi prevăzute cu o bordură continuă de 15...20 cm înălţime.
Art.478 Pentru prevenirea căderii lucrătorilor de pe poduri se folosesc mijloace de protecţie
adecvate (plase de sârmă, centuri şi frânghii de salvare etc.).
Art.479 Podurile metalice situate pe linii electrificate care nu au schele laterale trebuie dotate
cu suporţi rabatabili pe montanţi şi accesorii specifice în vederea asigurării accesului la
distanţe de minim 1,5 m faţă de elementele liniei de contact.
Art.480 Pentru evitarea căderii în gol a lucrătorilor pe podurile din grinzi cu zăbrele, se leagă
o frânghie groasă, întinsă de la un capăt la celălalt al grinzii, la cca. 1 m înălţime, de care
lucrătorii se prind cu bretelele (cordiţele) centurilor de siguranţă.
Art.481 Revizia podurilor se face de pe schele solide, suspendate pe tablier sau rezemate pe
capre de lemn şi/sau folosind utilaje specifice.
Art.482 În cazul podurilor cu o înălţime liberă mai mică de 3 m, revizia părţilor de sub
nivelul căii se poate face şi cu ajutorul scărilor transportabile, prinse şi asigurate la partea
superioară cu funie sau lanţ cu cârlig.
Art.483 Dulapii aşezaţi pe elementele tablierului pentru revizia podului metalic trebuie să
aibă grosimea de minim 50 mm, să fie fixaţi şi asiguraţi pentru a nu aluneca, a nu se răsturna
şi a evita formarea consolelor.
Art.484 Construcţia schelelor cu podină de lemn pe suport rabatabil se efectuează numai pe
partea exterioară a montanţilor asigurând dulapii împotriva deplasării în plan orizontal.
Art.485 Amplasarea materialelor, sculelor, etc. pe schele se face asigurând căi de acces şi
spaţii de modificare a poziţiilor de prindere a centurilor de siguranţă.
Art.486 Accesul persoanelor pe schele cu podină de lemn sau platforme de lucru pe căi de
rulare se efectuează utilizând scări metalice asigurate în ambele capete.
Art.487 Pentru revizia sau revopsirea părţilor superioare ale tablierelor (cazul tablierelor
grinzi cu zăbrele cale joasă) schelele se montează în afara grinzilor, fără afectarea gabaritului.
Art.488 Părţile din tablier care sunt la mai puţin de 1,5 m de linia de contact se revizuiesc sau
revopsesc numai cu scoaterea acesteia de sub tensiune.
Art.489 Conducătorul formaţiei de lucru supraveghează permanent ca fiecare lucrător de pe
schelă să fie asigurat cu centura de siguranţă.
Art.490 Conducătorul formaţiei de lucru, înainte de a începe lucrul la tunel, stabileşte pentru
fiecare lucrător sarcinile şi locul de refugiu, le comunică acestora şi se convinge dacă aerul
din tunel este respirabil (are un conţinut de oxigen de peste 18%) iar în caz contrar interzice
staţionarea şi lucrul în tunel.
Art.491 Tunelurile trebuie iluminate şi nişele trebuie făcute vizibile prin văruirea lor şi a
peretelui tunelului pe conturul nişelor.
Art.492 Marcarea conturului nişelor şi a direcţiei de deplasare se face în felul următor:
a. direcţia spre nişa apropiată se indică pe peretele tunelului, atât prin săgeţi, cât şi printr-o
linie continuă oblică frântă la mijlocul distanţei dintre două nişe consecutive, realizată prin
văruire;
b. marcarea conturului nişelor, cât şi linia continuă oblică dintre două nişe consecutive,
trebuie să aibă o lăţime de 30-50 cm;
c. linia continuă oblică porneşte de la baza marginii primei nişe, urcă până la mijlocul
distanţei dintre cele două nişe, unde atinge înălţimea maximă de 1,5 - 2 m faţă de nivelul
punctului de pornire, apoi descreşte continuu în înălţime până atinge baza marginii celei de
a doua nişe;
d. marcarea săgeţilor se face la mijlocul distanţei dintre două nişe, la 0,5 m de mijloc (25 m)
sub linia oblică continuă şi la 12,5 m de axul nişei deasupra liniei oblice continue. Săgeţile
se orientează întotdeauna spre direcţia descrescândă în înălţime a liniei continue oblice.
Art.493 În cazul în care iluminatul electric permanent nu este în stare de funcţionare se pot
utiliza surse alternative pentru a se ilumina corespunzător zona de lucru.
Art.494 În cazul tunelurilor, unde evacuarea gazelor se face cu dificultate şi dacă nu există
ventilaţie naturală asigurată, trebuie să existe ventilaţie artificială.
Art.495 În timpul executării lucrărilor în tuneluri a căror vizibilitate este împiedicată (de
construcţia tunelului în curbă, ceaţă, fum etc.) şi dacă nu există alte mijloace eficiente de
semnalizare a trecerii trenurilor, conducătorul formaţiei de lucru trebuie să posteze agenţi de
semnalizare, în număr suficient, cu rechizitele şi mijloacele de comunicare necesare, ca să
poată asigura avertizarea la timp a formaţiei de lucru.
Art.496 În tuneluri este interzisă staţionarea persoanelor care nu au sarcini de serviciu pentru
respectiva zonă de lucru, iar la terminarea lucrului trebuie părăsit imediat tunelul.
Art.497 Maşinile şi utilajele care degajă gaze trebuie aşezate în afara tunelurilor.
Art.498 Este interzisă depozitarea materialelor în tuneluri. Materialele necesare consumului
zilnic trebuie astfel aşezate încât să se asigure gabaritul de liberă trecere.
Art.499 Nişele de refugiu trebuie să fie în permanenţă libere de materiale sau scule.
Art.500 Gunoiul, materialele în plus sau cele rezultate din lucrări trebuie scoase imediat afară
din tunel.
Art.501 Ţurţurii formaţi pe bolta tunelurilor se îndepărtează operativ. Pe linie electrificată se
utilizează unelte electroizolante sau se procedează la scoaterea liniei de contact de sub
tensiune.
Art.502 Este obligatorie identificarea zonelor de unde se pot desprinde bucăţi de rocă şi
luarea de măsuri pentru îndepărtarea lor.

13.13 Activitatea de întreţinere şi reparaţii

a liniei cu maşini grele de cale (MGC)

Art.503 Conducătorul formaţiei de lucru este mecanicul maşinii grele de cale.

Art.504 Înainte de pornirea utilajelor, mecanicul MGC este obligat să verifice starea tuturor
ansamblelor utilajelor.
Art.505 La executarea de lucrări pe linie dublă este interzisă urcarea sau coborârea din cabina
maşinii pe partea dinspre linia dublă, uşile de pe această parte se vor bloca.
Art.506 Urcarea sau coborârea din cabină se face numai cu faţa spre maşină. Este interzisă
urcarea în cabina maşinilor a persoanelor străine şi depăşirea numărului maxim de persoane
admis în cabină.
Art.507 Este interzisă urcarea sau coborârea din cabină precum şi staţionarea în afara cabinei
în timpul deplasării.
Art.508 Este interzisă punerea în mişcare a maşinilor de către persoane neautorizate în acest
sens.
Art.509 La lucrările pe linie dublă, supravegherea funcţionării maşinilor se face numai din
exteriorul liniei duble.
Art.510 Este interzisă părăsirea maşinii în timpul funcţionării.
Art.511 În timpul lucrului mecanicul MGC are obligaţia să supravegheze activitatea
personalului maşinii, şi să urmărească lucrătorii de la locurile de muncă din vecinătate.
Art.512 Este interzisă orice intervenţie pentru remedierea eventualelor defecţiuni în timpul
funcţionării maşinii.
Art.513 Este interzisă păstrarea pieselor sau a altor obiecte în tablourile electrice ale
maşinilor.
Art.514 La lucrul pe linii duble, trecerea personalului de deservire dinspre spatele maşinii
spre faţă sau invers se efectueză numai prin partea din afara liniei duble.
Art.515 Este interzisă efectuarea de improvizaţii la instalaţia electrică a maşinii sau folosirea
de siguranţe fuzibile necalibrate.
Art.516 În timpul mersului şi al funcţionării este interzis a se sta pe scări sau pe agregatele
maşinii, fiind permisă staţionarea numai în cabină sau în spaţii asigurate.
Art.517 În timpul lucrului, nu se admite intrarea în raza de acţiune a agregatelor active sau a
pieselor în mişcare.
Art.518 La maşina de profilat, atunci când se coboară plugul lateral al maşinii, mecanicul
care efectuează operaţia trebuie să fie atent să nu surprindă în raza de acţiune a plugului
eventualii lucrători care lucrează la linie sau la instalaţiile nedemontate.
Art.519 Este interzisă oricărei persoane, atât în staţionare cât şi în mers, să manipuleze
obiecte metalice sau nemetalice care s-ar putea apropia la mai puţin de 1,5 m de linia de
contact sau părţile aferente acesteia.
Art.520 Înainte de începerea, în timpul şi la terminarea lucrărilor de cale, pe liniile duble, se
va asigura protecţia lucrătorilor care lucrează în gabaritul de liberă trecere al liniei vecine prin
semnale luminoase, acustice şi agenţi de semnalizare.
Art.521 În cazul lucrului cu utilaje, fără închiderea liniei, acoperirea zonei de lucru se face cu
palete de acoperire şi agenţi de semnalizare.

13.14 Activitatea de legare şi manipulare

a sarcinilor cu echipamente ISCIR

Art.522 Legarea şi fixarea sarcinilor se face de către lucrători instruiţi şi autorizaţi, respectiv
abilitaţi conform reglementărilor ISCIR.
Art.523 Legătorul de sarcină efectuează legarea şi fixarea sarcinilor în cârligul maşinii de
ridicat, le urmăreşte în timpul transportului, semnalizează macaragiului/manevrantului
manevrele pe care trebuie să le execute şi eliberează sarcinile după aşezarea corectă a acestora
la locul dorit.
Art.524 Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă la legarea, fixarea sarcinilor în
cârligul macaralei, transportul şi depozitarea acestora la locul stabilit, legătorul de sarcină are
următoarele obligaţii:
a. să cunoască şi să aplice regulile de verificare a elementelor de legare şi a dispozitivelor de
prindere, precum şi instrucţiunile de exploatare ale maşinii de ridicat a căror respectare este
obligatorie pentru legătorul de sarcină;
b. să cunoască şi să aplice întocmai codul de semnalizare a macara-lei, precum şi procesul de
producţie (succesiunea operaţiilor) pen-tru a semnaliza corect manevrele necesare;
c. să se prezinte odihnit la lucru şi să nu fie sub influenţa băuturilor alcoolice;
d. să poarte echipamentul de protecţie pe care-l are în dotare;
e. să utilizeze pentru legarea şi transportul sarcinilor numai organe sau dispozitive care au
plăcuţe indicatoare cu privire la sarcinile maxime pe care le suportă şi să nu lege sarcini a
căror greutate depăşeşte sarcina maximă admisă pentru organul, dispozitivul sau macaraua
respectivă, ţinând seama şi de înclinarea ramurilor de cablu sau lanţ;
f. să utilizeze numai organe de legare şi dispozitive de prindere verificate;
g. pentru legarea sarcinii, să aleagă organele de legare corespunzătoare greutăţii şi formei
geometrice a acesteia;
h. să execute legarea sarcinii în aşa fel încât cablurile şi lanţurile să nu se încrucişeze la
introducerea lor în cârlig, să fie întinse şi aşezate uniform pe sarcină fără a forma noduri şi
ochiuri, asigurându-se echilibrarea şi asigurarea sarcinii numai pe verticală;
i. să execute şi să asigure legarea sarcinii astfel încât să nu se poată deplasa, roti, aluneca sau
cădea după ce a fost ridicată;
j. pe muchiile ascuţite ale sarcinilor să aşeze piese speciale sau garnituri de tablă sau lemn
pentru protejarea cablului sau lanţului de legare;
k. să nu lege sarcini care sunt aderente la sol sau perete;
l. să interzică echilibrarea sarcinilor în cârlig sau întinderea organelor de legare prin
greutatea proprie a unor lucrători, precum şi transportul lucrătorilor urcaţi pe sarcini sau
agăţaţi pe cârligul macaralei sau a altor dispozitive de prindere a sarcinii;
m. să lege obiectele lungi şi rigide în cel puţin două puncte pentru a se evita balansarea lor; în
aceste cazuri sarcina trebuie să fie ghidată de pe sol, prin intermediul unei frânghii;
n. să transporte materiale mărunte sau piesele mici numai în lăzi şi nu pe platforme sau tărgi
care nu sunt prevăzute cu pereţi; încărcarea lăzilor cu materiale mărunte sau piese mici nu
trebuie să depăşească marginea superioară a pereţilor laterali;
o. după legarea şi prinderea sarcinii în cârligul macaralei, să semnalizeze macaragiului
efectuarea unei ridicări de probă până la înălţimea de cca. 100 mm de la nivelul solului;
dacă echilibrul sarcinii este stabil, fără pericol de deplasare sau alunecare, să semnalizeze
macaragiului, continuarea ridicării precum şi restul de mişcări pe care trebuie să le execute
cu macaraua, aşezându-se astfel încât să se afle tot timpul în câmpul vizual al
macaragiului;
p. la macaralele cu deplasare pe sol, să verifice dacă pe calea de rulare se găsesc obiecte sau
persoane;
q. să urmărească transportul pe orizontală a sarcinii suspendate, mergând în urma ei pe tot
traseul, având grijă ca aceasta să nu lovească persoane şi să le accidenteze;
r. să interzică circulaţia persoanelor pe sub sarcina suspendată şi să aibă grijă să nu se facă
transportarea sarcinilor pe deasupra locurilor de muncă, dacă necesităţile de producţie nu
impun aceasta; dacă totuşi trebuie transportată sarcina, se îndepărtează în prealabil
persoanele de pe traseul sarcinii la o distanţă care să asigure securitatea acestora;
s. să nu folosească organe de legare sau dispozitive înădite sau care prezintă uzuri;
t. să cunoască şi să respecte instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă specifice
locului de muncă pe care îl deserveşte; când lucrează la înălţime pe platforme, schele,
planşee etc., se asigură cu centura de siguranţă pe care o fixează pe elemente de rezistenţă
ale acestora;
u. la aşezarea sarcinilor în stive, pe platformă, pe schele sau pe clădiri trebuie avut grijă ca
acestea să nu se răstoarne, urmărind ca înălţimea stivei să nu depăşească de 1,5 ori latura
mică a bazei;
v. să supravegheze sarcina până ce se convinge că aceasta este coborâtă şi aşezată corect la
locul dinainte stabilit;
w. să nu dezlege sarcina înainte de fixarea corespunzătoare pe baza de referinţă;
x. să nu aşeze şi să nu reazeme sarcinile pe pereţii laterali ai vagoanelor sau ai remorcilor;
y. în situaţiile în care lucrează plasat la înălţime, pe platforme, schele, planşee etc, se asigură
conform instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrul la înălţime;
z. să nu părăsească locul de muncă fără a-i aduce la cunostinţă macaragiului.
Art.525 După terminarea lucrului, legătorul de sarcină, depozitează organele de legare şi
dispozitivele de prindere în locuri uscate, ferite de umezeală, de agenţi corozivi etc..
Art.526 La legarea şi transportul sarcinilor trebuie folosite numai organele de legare sau
dispozitivele executate şi verificate periodic conform prescripţiilor tehnice ISCIR şi care au
plăcuţe indicatoare cu privire la sarcinile maxime admise pe care le suportă.
Art.527 Este interzisă legarea sarcinilor a căror greutate depăşeşte sarcina maximă admisă
pentru organul de legare sau dispozitivul respectiv.
Art.528 Pentru verificarea gradului de uzură, cablurile şi lanţurile se examinează în timp ce
se înfăşoară cu viteză redusă pe tambur, roata de fricţiune, roata cu alveole sau rolă, după caz.
Art.529 Înainte de utilizare cablurile se verifică dacă au următoarele defecte:
a. deteriorări (striviri, ruperi de toroane, aplatizări, etc.) sau înnodări;
b. sârme rupte, plesnite sau încrucişate;
c. uzuri provenite din exploatarea normală, din ruginire, din corodare.
Art.530 Funiile vegetale se păstrează în locuri aerisite şi uscate. Este interzisă depozitarea
acestora în apropierea instalaţiilor de încălzire centrală, precum şi în locurile în care sunt
depozitate substanţe acide.
Art.531 Dacă funiile vegetale sunt umede ele trebuie uscate înainte de a fi depozitate.
Uscarea şi depozitarea trebuie să se facă în conformitate cu instrucţiunile producătorului.
Art.532 Cablurile din oţel se păstrează în încăperi răcoroase, uscate şi bine aerisite. Este
interzisă păstrarea acestora în încăperi cu temperatură ridicată sau în care se produc degajări
de vapori de acizi şi depozitarea lor pe pământ.
Art.533 Cablurile de oţel păstrate un timp mai îndelungat în depozite trebuie să fie verificate
periodic şi unse conform prescripţiilor ISCIR. Înainte de darea cablului în exploatare,
surplusul de unsoare se îndepărtează cu ajutorul unei cârpe.
Art.534 Lanţurile se păstrează în magazii uscate, iar în dreptul lor se fixează o tablă în care se
indică dimenisunea lanţului şi sarcina maximă de lucru.
Art.535 Înainte de utilizare, lucrătorul verifică şi scoate din uz cablurile care nu respectă
prescripţiile tehnice ISCIR şi anume:
a. unul din toroane este deteriorat;
b. prezintă deformări: elicoidală, în colivie, extrudare a toroanelor, creştere sau diminuare
locală a diametrului cablului, aplatizare, ochiuri sau bucle strânse, frângeri;
c. prezintă rupturi ale firelor în dreptul fixărilor de capăt;
d. concentraţia de rupturi de fire este limitată pe o lungime mică şi se situează într-un toron,
chiar dacă numărul de fire rupte este mai mic decât cel indicat;
e. se diminuează elasticitatea constatată în cadrul examinărilor periodice sau prin analize
specializate;
f. prezintă coroziune exterioară, interioară sau apar pete de rugină;
g. prezintă deteriorare vizibilă la exterior, produsă prin căldură sau prin fenomen electric,
manifestată prin culori de recoacere;
h. s-a produs ieşirea capetelor de sârmă din împletire sau ruperea şi desfacerea matisării pe un
sfert din lungimea ei;
i. s-a produs ieşirea sârmelor din inelele presate, ruperea sau deformarea acestor inele.
Art.536 Înainte de utilizare lucrătorul verifică cârligele să nu aibă următoarele defecte:
a. deteriorări (aplatizări, îndoiri, fisuri etc.);
b. uzuri provenite din exploatarea normală, din ruginire, din corodare.
Art.537 Realizarea ochiurilor de la capetele libere ale cablurilor de ridicare precum şi fixarea
lor se face conform prescripţiilor tehnice ISCIR.
Art.538 Este interzisă fixarea cablurilor sau a lanţurilor prin înnodare.
Art.539 Este interzisă utilizarea lanţurilor înnădite prin şuruburi, ca organe de ridicare şi
legare. Sudarea lanţurilor se face numai de către lucrători calificaţi în meseria de sudor.
Art.540 Manevrarea macaralelor se face numai de către macaragii autorizaţi ISCIR.
Macaragii sau alţi lucrători însărcinaţi să dirijeze mişcările macaralelor, trebuie să cunoască şi
să aplice întocmai codul de semnalizare a macaralei, în funcţie de tipul macaralelor pe care le
au în dotare.
Art.541 Accesul pe macarale este permis numai macaragiului şi lucrătorilor a căror activitate
este legată de instalaţiile respective şi care şi-au însuşit în prealabil instructajul privind lucrul
pe macarale.
Art.542 În timpul lucrului cu macaraua este interzis:
a. transportul sarcinilor pe deasupra oamenilor, utilajelor sau instala-ţiilor;
b. transportul persoanelor în cârligul macaralei;
c. echilibrarea sarcinilor prin greutatea unor persoane sau obiecte aşezate pe sarcini.
Art.543 Căile de acces la locurile de urcare pe macarale trebuie să fie în permanenţă libere de
orice fel de obstacole.
Art.544 Urcarea sau coborârea pe scări trebuie să se facă numai cu mâinile libere. Pentru
sculele necesare se utilizează o geantă care se poartă pe umăr.
Art.545 Pentru legarea şi ridicarea sarcinilor trebuie folosite numai organe de legare şi
dispozitive de prindere verificate, corespunzătoare cu sarcina maximă a macaralei respective
şi verificate conform prescripţiilor ISCIR.
Art.546 Este interzisă desfacerea mijloacelor de prindere de pe sarcină înainte ca ea să fie
aşezată şi stabilizată pe platforma vagonului sau pe pământ.
Art.547 Este interzisă circulaţia lucrătorilor sub sarcină în timpul ridicării sau coborârii ei.
Art.548 În cazul manipulării şinelor şi traverselor cu macarale, se interzice staţionarea sau
circulaţia lucrătorilor pe sarcină, sub sarcină sau în faţa ei, pe direcţia de transport.
Art.549 În afara lucrătorilor cu misiuni precise în legătură cu lucrarea executată de macarale,
nimeni nu va staţiona lateral în apropierea macaralelor portal mobile; macaragii vor fi atenţi la
manipularea macaralelor pentru a nu fi accidentaţi.
Art.550 La terminarea sau întreruperea lucrului, sarcina nu trebuie să rămână suspendată în
dispozitivul de prindere. Nu este permis să se execute lucrări de montare, verificare, măsurare,
etc. la sarcina care este suspendată în cârlig, orice intervenţie se face numai după coborârea ei
şi desfacerea din cârligul macaralei.
Art.551 Macaragii sunt obligaţi:
a. să interzică accesul persoanelor străine în cabina de comandă sau pe macara;
b. să urce sau să coboare de pe macara numai prin locurile special amenajate în acest scop;
c. să nu acţioneze nici un mecanism atât timp cât există lucrători pe macara;
d. să nu poarte mănuşi cu un singur deget precum şi încălţăminte cu talpă alunecoasă;
e. să nu părăsească cabina cât timp sarcina este suspendată;
f. să nu se urce pe macara în stare de oboseală, sub influenţa drogurilor sau în stare de
ebrietate;
g. să verifice ca pe macara să nu se găsească obiecte aşezate liber;
h. să semnalizeze prin dispozitivul de semnalizare acustică fiecare pornire sau manevră a
macaralei;
i. să nu apropie braţul macaralei în imediata vecinătate a conductoa-relor electrice aeriene
sau în zona lor de influenţă;
j. să nu depăşească sarcina maximă admisă înscrisă sau, în cazul macaralelor cu braţ variabil,
sarcina maximă admisă corespunză-toare deschiderii braţului;
k. să execute manevra macaralei lin, astfel încât să evite balansarea sarcinii şi producerea
şocurilor;
l. să nu transporte sarcinile pe deasupra oamenilor;
m. să nu transporte persoane cu cârligul macaralei sau aşezate pe sarcina prinsă în cârlig;
n. la deplasarea sarcinilor pe orizontală să păstreze o distanţă de cel puţin 1 m faţă de
obiectele ce se află în raza de acţiune a macaralei. În cazul în care unele obiecte nu pot fi
ocolite, sarcinile trebuie să fie ridicate la cel puţin 300 mm deasupra acestor obiecte;
o. să nu folosească macaraua pentru dezbaterea pieselor, precum şi aruncarea sarcinilor care
sunt fixate în cârligul macaralei;
p. să nu lucreze în condiţii lipsite de vizibilitate perfectă;
q. să oprească funcţionarea macaralei dacă iluminatul la locul de muncă este insuficient sau
dacă vizibilitatea este împiedicată de fum, vapori, ceaţă, obiecte, etc.;
r. să oprească funcţionarea macaralei atunci când vântul depăşeşte limita prescrisă în cartea
macaralei şi să o ancoreze corespunzător;
s. să închidă cu cheia uşa cabinei de comandă; la macaralele care nu au cabina închisă se va
închide cu lacăt sau cheie întrerupătorul principal.
Art.552 În timpul mersului şi al funcţionării este interzis a se sta pe scări sau pe agregatele
maşinii, fiind permisă staţionarea numai în cabină sau în spaţii asigurate.
Art.553 În timpul lucrului, nu se admite intrarea în raza de acţiune a echipamentelor active
sau a pieselor în mişcare.
Art.554 Se interzice urcarea pe partea superioară a maşinii sau pe acoperişul cabinei a
oricărei persoane când maşina se află în funcţionare.
Art.555 Înainte de începerea lucrului cu vinciurile manuale, este obligatorie verificarea
integrităţii acestora (lipsa fisurilor, deformă-rilor sau rupturilor, etc.).
Art.556 Manevrarea vinciurilor manuale se face de către personal de deservire instruit în
acest scop, verificat şi acceptat de operatorul RSVTI, denumit „manevrant”.
Art.557 Este interzisă depăşirea sarcinii maxime admise de ridicat.
Art.558 Pentru punerea în funcţiune a vinciului este necesar a se stabili suprafaţa de sprijin
sub sarcina de ridicat pe care se aşează talpa cremalierei. Ridicarea sarcinii se face fie cu
coroana, fie cu consola, în funcţie de înălţimea la care se află sarcina.
Art.559 Aşezarea vinciurilor în vederea ridicării se face pe teren sigur, iar în cazul când este
necesară ridicarea sarcinii la o înălţime mai mare decât cursa maximă a vinciului se folosesc
numai chituci de lemn din esenţă tare.
Art.560 Manevrarea vinciurilor se face numai din lateral.
Art.561 Se interzice depăşirea sarcinii nominale marcată pe eticheta.
Art.562 Se interzice a se ridica sarcini îngropate, lipite sau înghetate pe teren.
Art.563 Este interzisă rotirea liberă a manivelei la coborârea sarcini-lor.
Art.564 Controlul stării tehnice şi funcţionale se face ori de câte ori se constată o funcţionare
anormală a vinciului şi periodic la 50 de ore de funcţionare efectivă. Reviziile tehnice se
efectuează la 100 ore de funcţionare, reparaţiile curente se efectuează la 1000 ore de func-
ţionare şi reparaţiile capitale se efectuează la 3000 ore de funcţi-onare.
Art.565 În timpul ridicării şi menţinerii sarcinii este interzisă trecerea clichetului în poziţia
deblocat.

13.15 Activitatea de control cu defectoscopul

Art.566 Controlul şinelor cu defectoscopul se efectuează de către lucrători specializaţi numit

în continuare defectoscopişti.
Art.567 Formaţia de lucru este formată din defectoscopişti şi lucrători din cadrul districtelor
de linii unde se face controlul, care asigură acoperirea în linie curentă, transportul materialelor
şi sunt dotaţi cu staţii RER.
Art.568 Formaţia de lucru începe controlul şinelor cu defectoscopul numai după ce
conducătorul formaţiei a luat la cunoştinţă de circulaţia trenurilor de la staţia cf cea mai
apropiată de distanţa pe care face controlul.
Art.569 Pe timpul efectuării controlului la şine trebuie să se asigure permanent că nu se
apropie material rulant (tren, drezină, vagonete etc.) spre a nu fi surprinşi mai ales când
înaintează contra vântului.
Art.570 În vederea trecerii trenului, formaţia de lucru se retrage în afara gabaritului căii ferate
la o distanţă de cel puţin 3 m de partea exterioară a ciupercii şinei celei mai apropiate,
măsurate la nivelul liniei (inclusiv defectoscopul), când trenul care se apropie este la cel puţin
200 m şi reintră în linie pentru continuarea măsurătorilor, numai după ce s-a convins că nu
mai circulă un alt tren, vagon etc..
Art.571 Retragerea lucrătorilor se face la comanda conducătorului formaţiei de lucru care are
obligaţia supravegherii permanente a formaţiei de lucrători.
Art.572 În cazul în care măsurarea cu defectoscopul se face pe linie electrificată, este intezisă
apropierea cu corpul sau prin intermediul oricărui obiect la o distanţă mai mică de 1,5 m faţă
de linia de contact sau de elementele ei aflate sub tensiune.

13.16 Activitatea de sudură a căii fără joante

Art.573 Este interzis ca la sudarea cu termit să lucreze un singur lucrător. Sudorii trebuie să
fie calificaţi şi instruiţi în acest scop.
Art.574 Pe o rază de 12 m de la locul sudării trebuie îndepărtaţi lucrătorii, materialele
inflamabile, materialele de altă natură şi utilajele, fiind interzisă staţionarea sau trecerea prin
zona de lucru.
Art.575 Sub locul unde se face sudură aluminotermică se pune un strat de nisip. Spaţiul în
care se toarnă sau se transportă metalul topit trebuie să fie ferit de umezeală şi apă.
Art.576 Materialele prime componente ale termitului se păstrează neamestecate, amestecul cu
aluminiul granulat fiind inflamabil. Aluminiul granulat trebuie păstrat în vase bine acoperite,
dar nu ermetic închise. Recipientele de plastic cu termit se păstrează tot timpul bine închise,
ferite de umiditate.
Art.577 Este interzis să se facă un amestec de termit mai mare de 6 kg. Separarea
granulaţiei se face numai cu sită mecanică, prin cernere în aer liber. Când se face cernerea în
atelier, uşile şi geamurile trebuie să fie deschise, suspendându-se orice altă activitate.
Lucrătorii trebuie să poarte măşti pentru praf, iar restul lucrătorilor care nu participă la lucrare
trebuie îndepărtaţi. Manipularea silicatului de sodiu din butoi în vase mai mici se face de doi
lucrători care trebuie să evite atingerea pielii şi ochilor.
Art.578 În timpul manipulării recipientelor cu termit este interzis fumatul. Manipularea
formelor calde se face numai cu scule (cleşti, cârlige,etc.) corespunzătoare.
Art.579 Tăierea bavurilor şi îndepărtarea zgurii rezultate în urmă sudării se face numai cu
ciocane corespunzătoare. Staţionarea altor personae în această zona este interzisă.
Art.580 Este interzisă aruncarea zgurii fierbinţi rezultate în apă, zăpadă, pe locuri umede.

13.17 Activitatea de manipulare manuală şi transport prin purtare a maselor,

încărcarea şi descărcarea materialelor în/din vehicule,
depozitarea şi stivuirea materialelor,
transportul maselor cu mijloace nemecanizate

Art.581 La efectuarea operaţiilor de manipulare şi transport prin purtare a maselor,

conducătorul locului de muncă repartizează numai lucrători care corespund din punct de
vedere fizic şi sunt apţi medical.
Art.582 Conducătorul formaţiei de lucru asigură respectarea următoarelor limite:
a) distanţele de transport manual a maselor nu pot depăşi 60 metri, iar diferenţele de nivel nu
pot fi mai mari de 4 metri (pe scară sau pe planuri înclinate). Înălţimea maximă la care se pot
ridica mase manual pe verticală este de 1,5 m;
b) transportul manual al maselor pe plan înclinat nu trebuie să depăşească 25 kg pentru bărbaţi
şi 12 kg pentru femei;
c) limitele maxime admise pentru manipularea manuală a maselor (în kg) sunt precizate în
tabelul de mai jos:

Bărbaţi Femei
Tip de Frecvenţa Vârsta (ani) Vârsta (ani)
manipulare operaţiilor
16 - 19 19 - 45 > 45 16 - 19 19 - 45 > 45
rar 35 55 50 13 15 13
Ridicare frecvent 25 30 25 9 10 9
foarte
20 25 20 8 9 8
frecvent
rar 30 50 40 13 15 13
frecvent 20 30 25 9 10 9
Purtare
foarte
15 20 15 8 10 8
frecvent
rar 15 10
Tragere
frecvent 10 7
rar 16 11
Împingere
frecvent 11 7,5
Art.583 Operaţiile de manipulare, încărcare, descărcare, depozitare şi transport cu mijloace
nemecanizate se execută numai sub supravegherea conducătorului formaţiei de lucru, care
asigură respectarea măsurilor de securitatea muncii. Dacă formaţia de lucru se împarte în două
sau trei echipe, fiecare din ele trebuie condusă de către un responsabil dintre muncitorii cu
experienţă, numit de către conducătorul formaţiei de lucru.
Art.584 Alegerea mijloacelor ajutătoare pentru operaţiile de încărcare, descărcare şi transport,
se face în funcţie de natura şi greutatea materialului care se manipulează, de natura terenului,
a căii de comunicaţie şi a condiţiilor de transport.
Art.585 Locurile destinate permanent pentru operaţiile de încărcare, descărcare şi depozitare,
precum şi căile de acces la aceste locuri, trebuie nivelate şi amenajate pentru scurgerea apelor.
Ele trebuie să fie pavate sau podite. Iarna trebuie curăţate de zăpadă şi menţinute în stare
nealunecoasă. În cazul lucrului pe timp de noapte, aceste locuri trebuie să fie iluminate.
Art.586 Locurile destinate temporar pentru operaţiile de încărcare sau descărcare, dacă nu
prezintă caracteristici naturale corespunzătoare de nivelare, rezistenţă şi scurgere a apelor,
trebuie amenajate prin instalare de podine de circulaţie adaptate mijloacelor de transport
folosite.
Art.587 Locurile destinate pentru operaţiile de încărcare şi descărcare a autovehiculelor
trebuie prevăzute cu drumuri de întoarcere, cu rază de curbură care să permită manevrarea
nepericuloasă a acestora.
Art.588 Rampele de încărcare/descărcare se construiesc astfel încât cota lor superioară să fie
la nivelul platformei mijlocului de transport.
Art.589 La manipulare muncitorii trebuie să se asigure că obiectele respective se pot prinde
sigur cu uneltele de apucare sau cu mâinile, după caz.
Art.590 Conducătorul formaţiei de lucru este obligat ca înaintea începerii operaţiilor să dea
lucrătorilor instrucţiunile necesare asupra metodelor de lucru, pentru ca operaţiile respective
să se execute în deplină siguranţă; el verifică dacă utilajele, dispozitivele şi sculele folosite la
aceste lucrări sunt în stare bună şi corespunzătoare acestor operaţii.
Art.591 Înainte de începerea operaţiilor de încărcare sau de descărcare dintr-un mijloc de
transport, acesta trebuie asigurat contra deplasării necomandate, prin frânare pe teren orizontal
şi prin frânare şi saboţi de oprire pe teren în pantă. Se interzice deplasarea vehicu-lelor în
timpul efectuării operaţiilor de încărcare sau descărcare.
Art.592 Încărcarea, descărcarea şi deplasarea materialelor grele sau voluminoase se execută
cu ajutorul instalaţiilor de ridicat, sub supravegherea conducătorului formaţiei de lucru.
Art.593 Încărcarea şi descărcarea materialelor pe linii electrificate cu linia de contact sau cu
părţile ei sub tensiune, pot fi executate cu condiţia ca apropierea lucrătorilor, direct sau prin
intermediul diferitelor mijloace (scule, dispozitive etc.) folosite sau prin însăşi materialele
manipulate, să nu se facă la o distanţă mai mică de 1,5 metri de elementele liniei de
contact. Când aceste condiţii nu pot fi respectate, manipularea materialelor se poate face
numai cu scoaterea de sub tensiune a liniei de contact şi legarea ei la pământ.
Art.594 Pentru operaţiile de încărcare/descărcare prin rostogolirea sau alunecarea
materialelor din autocamioane, vagoane etc. trebuie întrebuinţate plane înclinate sau grinzi
suficient de rezistente, bine fixate şi corespunzătoare greutăţii materialelor (obiectelor)
respective, luându-se măsuri de stăpânire şi frânare a obiectelor manipulate, cu trolii, frânghii,
etc..
Art.595 Lucrătorii nu trebuie să se găsească în timpul executării operaţiilor în faţă obiectelor
sau lateral, pentru a nu fi surprinse de acestea în cazul unei căderi accidentale.
Art.596 Nu se admite arcuirea planurilor înclinate sau a grinzilor sub greutatea materialelor
care se încarcă sau se descarcă.
Art.597 În cazul descărcării materialelor lângă calea ferată, baza grămezilor acestor materiale
trebuie să fie la o distanţă de cel puţin 2 metri de şină.
Art.598 Dacă materialul de masă (piatră spartă, balast etc.) se aruncă cu lopata, în apropierea
locului respectiv este interzisă staţionarea oamenilor sau executarea de alte lucrări.
Art.599 Traversele de lemn trebuie să fie transportate la încărcare şi descărcare de către doi
lucrători, pe acelaşi umăr, şi să fie coborâte de pe umăr în acelaşi timp.
Art.600 La descărcarea din mijloacele de transport, fiecare traversă din rândurile superioare
trebuie să fie dusă la marginea rândului şi coborâtă apoi vertical. De asemenea, descărcarea
trebuie să fie făcută pe rânduri orizontale, adică trebuie să fie descărcat complet rândul de sus,
apoi cel următor.
Art.601 Este interzisă în timpul mişcării pieselor grele (încărcare, deplasare, descărcare)
prezenţa nejustificată sau trecerea lucrătorilor pe lângă ele sau pe sub ele.
Art.602 Este interzisă lăsarea pieselor în poziţii instabile.
Art.603 Încărcarea şi descărcarea traverselor de beton, a şinelor şi a pieselor grele se face de
regulă cu mijloace mecanizate. În lipsa acestora, se folosesc pentru încărcare şi descărcare
rampe speciale, plane înclinate, trolii etc..
Art.604 Lucrările de încărcare-descărcare efectuate cu macaralele manuale din dotarea
remorcilor RDC, se execută după ce s-a ancorat fiecare remorcă, prin agăţarea cleştilor
acesteia de ambele şine ale căii de rulare şi tensionarea lor cu ajutorul şurubului de forţă.
Art.605 Este interzisă rotirea liberă a manivelei la coborârea sarcinilor. Troliul de sarcină este
prevăzut cu elemente de siguranţă, respectiv mecanism cu clichet, ce oferă posibilitatea
menţinerii sarcinii la înălţimea dorită şi frâna cu panglică ce permite manipularea sarcinii în
cursa de coborâre când clichetul este deblocat.
Art.606 În timpul transportului, macaraua se asigură împotriva rotirilor accidentale prin
aducerea braţului în axa longitudinală a remorcii şi blocarea coloanei cu ajutorul bolţului de
asigurare.
Art.607 La încărcarea şi descărcarea mecanizată a pieselor lungi, acestea trebuie apucate
simultan de cel puţin două macarale, pentru evitarea pătrunderii accidentale a pieselor în zona
de influenţă a liniilor de contact a căii ferate electrificate. Se interzice manipularea
materialelor, utilajelor şi a obiectelor de orice fel dacă nu este asigurată distanţa de 1,5 metri
faţă de elementele liniei de contact aflată sub tensiune, a celui care manipulează direct sau
prin intermediul obiectelor sau al uneltelor.
Art.608 La încărcarea şi descărcarea traverselor din lemn sau beton, se foloseşte dispozitivul
de agăţare a traverselor aflat în dotarea drezinei. Legarea traversei în dispozitiv se face
simetric la ambele capete. După legarea corectă la ambele capete, se face o ridicare de probă
pentru a se constata dacă traversa îşi menţine poziţia orizontală şi dacă nu, se reface legarea.
Art.609 Este interzisă folosirea macaralei pentru ridicarea unor sarcini mai mari decât sarcina
maximă admisă (0,5 tf), pentru smulgerea sarcinilor aderente la sol sau târârea sarcinilor pe
sol.
Art.610 La ridicarea sau coborârea unei sarcini care în timpul manevrei se poate lovi sau
agăţa de anumite părţi ale macaralei sau alte elemente ce se găsesc în raza de acţiune, sarcina
trebuie condusă cu ajutorul unor frânghii sau alte mijloace mobile, în nici un caz cu ajutorul
unor elemente rigide.
Art.611 La manevrarea unei sarcini aflate în apropierea unui perete, stâlp, vagon, utilaj nu se
permite prezenţa persoanelor între acestea şi sarcina suspendată.
Art.612 La ridicarea unei sarcini cu ajutorul a două macarale poziţia cablurilor de tracţiune
trebuie să fie verticală, vitezele de ridicare egale şi să nu se depăşească sarcina maximă la nici
una din macarale.
Art.613 În cazul manipulării manuale a şinelor cu ajutorul cleştilor de transportat şine,
lucrătorii trebuie să fie bine instruiţi asupra modului cum trebuie făcută manipularea şi
anume:
a. toţi lucrătorii trebuie să o ridice sau să o coboare strict la comandă;
b. numărul lucrătorilor care iau parte la asemenea operaţii se calculează în raport cu greutăţile
de manipulat şi cu frontul de lucru;
c. la transportarea ei, şina trebuie ţinută la acelaşi nivel de toţi lucrătorii, cu acelaşi efort;
d. poziţia de mers trebuie astfel aleasă ca în timpul deplasării laba piciorului, să nu calce sub
materialul transportat, ci în afara lui;
e. mersul lucrătorilor se va face în acelaşi pas, la comanda conducătorului lucrării.
Art.614 Aşezarea şinelor pe două sau mai multe platforme complete de vagon, de vagonete
de cale, se face numai prin intermediul unor tălpi din traverse sau tălpi speciale.
Art.615 Este interzisă încărcarea sau descărcarea şinelor sau a altor piese grele de pe
platforma trenului de lucru, vagoneţilor de cale etc. în timpul mersului acestora, ci numai
după oprirea şi fixarea mijlocului de transport respectiv.
Art.616 Încărcarea şi descărcarea pieselor grele trebuie să se facă cu respectarea următoarelor
condiţii:
a. terenul pe care se prevede transportul trebuie să fie liber, pentru a nu împiedica mişcarea;
b. în cazul mişcării pieselor grele pe role, lungimea acestora trebuie astfel aleasă încât
capetele lor să nu iasă mai mult de 30 centimetri de sub încărcătură;
c. în timpul deplasării pieselor grele pe teren orizontal, acestea se împing numai din partea
opusă sensului de mers (spate), folosind răngi; când este necesar ca piesa să fie trasă (din
partea dinspre sensul de mers) se folosesc trolii sau frânghii, astfel ca lucrătorii să păstreze
o distanţă suficientă de la piesă la locul de tragere, pentru a nu fi surprinşi de piesă;
d. pentru urcarea şi coborârea pieselor grele pe plan înclinat se folosesc trolii, iar lucrătorii
trebuie să stea la distanţe suficiente pentru a nu fi surprinşi de piesă;
e. este interzisă îndepărtarea cu mâinile a rolelor de sub încărcătură; îndepărtarea rolelor se
face numai după ce ele sunt complet eliberate de încărcătură.
Art.617 Pentru a se asigura stabilitatea şi rezistenţa planului înclinat, în funcţie de greutatea
încărcăturii, sub planele înclinate sau sub podeţe trebuie puse capre sau picioare din traverse.
Art.618 La efectuarea operaţiilor de încărcare-descărcare, transport, manipulare şi
depozitarea materialelor, echipamentul de protecţie trebuie să corespundă operaţiilor ce se
execută.
Art.619 Depozitarea materialelor se face astfel încât să se excludă pericolul de accidentare,
incendiu, explozie etc.. La stivuirea materialelor în depozit, greutatea stivelor nu trebuie să
depăşească sarcina maximă admisă a pardoselii şi/sau a planşeului. Sarcina maximă admisă a
pardoselii şi/sau a planşeului se afişează în loc vizibil.
Art.620 Materialele cu forme geometrice regulate, precum şi cele ambalate în lăzi, saci şi
baloturi, care nu sunt explozive, inflamabile, caustice sau corozive, se depozitează în stive cu
rânduri întreţesute.
Art.621 Înălţimea stivei nu trebuie să fie mai mare de 1,5 ori latura mică a bazei. Această
înălţime poate fi depăşită dacă se asigură măsuri speciale de rigidizare.
Art.622 Când depozitarea se face paletizat, înălţimea stivei poate depăşi limita prevăzută la
alineatul precedent, dar nu mai mult decât înalţimea a patru palete suprapuse.
Art.623 Stivuirea în aceeaşi stivă a materialelor sau a ambalajelor cu forme geometrice
diferite este interzisă.
Art.624 Stivuirea se face fără deteriorarea ambalajului datorită manipulării
necorespunzătoare sau depăşirii rezistenţei acestuia. Stivele se constituie din materiale cu
aceleaşi forme şi dimensiuni sau din ambalaje de acelaşi tip şi dimensiuni.
Art.625 Scoaterea materialelor din stive se face astfel încât să se evite prăbuşirea stivei.
Desfacerea stivelor se face numai de sus în jos, pe rânduri complete. Se interzice răsturnarea
sau dărâmarea prin smulgere a materialelor din stivă.
Art.626 În cazul depozitării materialelor mărunte (piese mici, resturi de materiale etc.) în
cutii, pereţii acestora trebuie să reziste presiunii exercitate de materialul din interior şi să nu
prezinte deformări sau deteriorări.
Art.627 Depozitarea materialelor pe rafturi şi stelaje se face în aşa fel încât să nu fie posibilă
căderea lor. La aşezarea materialelor în rafturi se ţine seama de greutatea acestora, cele cu
greutate mai mare fiind aşezate pe rafturile de jos.
Art.628 Materialele de cale (şine, traverse de lemn/beton, etc.) se depozitează în stive.
Art.629 Şinele se depozitează în stive, primul rând de şină se aşează la minim 2 m de la axul
liniei cf, cu lăţimea tălpii unei şine de la un rând la altul.
Art.630 Înălţimea maximă a stivelor de traverse nu trebuie să fie mai mare de 2 m; acestea se
aşează în rânduri ordonate, întreţesute, astfel încât să se evite alunecarea sau prăbuşirea lor.
Art.631 Se interzice lucrătorilor să staţioneze sau să se odihnească lângă stivele de materiale.
Art.632 La stivuirea materialelor, greutatea stivelor nu trebuie să depăşească sarcina maximă
admisă a pardoselii şi/sau a planşeului.
Art.633 Încărcăturile în mijloacele de transport trebuie să fie uniform repartizate pe platforma
acestuia şi asigurate împotriva deplasării, răsturnării sau căderii.
Art.634 Încărcătura se ancorează şi se asigură pe platforma vehiculului, astfel încât să nu fie
posibilă deplasarea ei la frânări bruşte sau la înscrierile în curbă. Legarea încărcăturii care
prezintă muchii tăioase se face astfel încât în timpul transportului să nu se producă
deteriorarea sau desfacerea legăturilor.
Art.635 Încărcătura transportată nu trebuie să depăşească capacitatea maximă a mijlocului de
transport. În cazul transportului materialelor lungi, acestea nu trebuie să atingă solul în timpul
mersului.
Art.636 Se interzice transportul persoanelor pe mijloacele destinate transportului de
materiale, cu excepţia cazurilor când vehiculele au amenajare specială pentru persoane.
Art.637 La închiderea şi deschiderea uşii vehiculului de transport lucrătorul trebuie să se
aşeze astfel încât să nu fie lovit de eventualele căderi ale încărcăturii din vehicul sau de uşa
acestuia.
Art.638 La închiderea şi deschiderea uşilor vehiculului de transport se acordă o atenţie
deosebită pentru ca să nu se prindă mâna celui care face această operaţie sau să nu se lovească
persoana care ar fi lângă uşă.
Art.639 La lăsarea pereţilor vagoanelor, platformelor sau remorcilor descoperite, lucrătorii
trebuie să stea astfel încât să nu fie atinşi de căderea peretelui.
Art.640 Este interzisă fixarea pereţilor mobili numai cu un singur cârlig.
Art.641 La deschiderea obloanelor de la vagoanele şi/sau vehiculele încărcate cu piatră,
lucrătorii trebuie să stea la capetele obloanelor la o distanţă suficientă pentru a fi feriţi de
pietrele ce s-ar putea rostogoli.
Art.642 Lucrătorii trebuie dotaţi cu măşti contra prafului şi/sau cu ochelari de protecţie, după
caz.
Art.643 Distanţa minimă liberă dintre două mijloace de transport alăturate ce se încarcă sau
descarcă simultan se stabileşte de către conducătorul lucrării, astfel încât să fie exclusă
posibilitatea de accidentare.
Art.644 Traversele de lemn se transportă, de regulă, cu ajutorul unor cleşti speciali.
Art.645 În cazul transportării unor materiale de către doi sau mai mulţi lucrători, aceştia
trebuie să meargă numai cu faţa în direcţia de mers, fiind interzis mersul înapoi (cu spatele
spre sensul de mers).
Art.646 Dacă nu există cleşti, transportul manual al traverselor de lemn se face purtându-l pe
acelaşi umăr de către toţi lucrătorii, pe cât posibil de aceeaşi înălţime.
Art.647 Coborârea de pe umăr a traverselor de lemn, jos pe pământ, respectiv aşezarea lor în
stive până la 1,50 m înălţime cu planul înclinat format din traverse, se face în acelaşi timp, la
comanda lucrătorului care merge în spate.
Art.648 Pentru transportul cu ajutorul monoraiului se folosesc următoarele tipuri de utilaje:
a. monorai cu platforma pentru şine şi traverse sau pe care se pot aşeza cutii mobile din lemn
sau tablă pentru transportul sculelor, materialului mărunt, balastului;
b. monorai cu una sau două role pentru transportul şinelor.
Art.649 Circulaţia monoraiului se face fără încuviinţarea IDM, cu excepţia monoraiurilor
încărcate cu şine. De asemenea, când se transportă materiale şi scule grele ce nu pot elibera
gabaritul prin răsturnare se circulă numai cu încuviinţarea IDM.
Art.650 Circulaţia monoraiului se face sub supravegherea şi răspunderea conducătorului
formaţiei de lucru.
Art.651 În condiţii de vizibilitate redusă, monoraiul se acoperă din spate cu agent
semnalizator la distanţă de 300–400 metri, astfel încât semnalele date de acesta să poată fi
văzute de conducătorul formaţiei de lucru.
Art.652 Când circulă în condiţii de vizibilitate redusă sub 1000 metri (curbe, debleuri,
ramblee, ceaţă, ploi, ninsoare abundentă) precum şi treceri peste poduri sau tunele mai lungi
de 30 metri, monoraiul se acoperă cu agenţi de semnalizare din ambele părţi la distanţă de
300–400 metri; folosirea monoraiului în aceste condiţii se va face doar în caz de strictă
necesitate.
Art.653 În toate cazurile când transportă şine, materiale şi scule grele ce nu pot elibera
gabaritul prin răsturnare, monoraiul se acoperă cu agenţi de semnalizare din ambele părţi la
distanţă 300–400 metri. Când se transportă în limitele de lucru ale echipei, circulaţia
monoraiului se face sub supravegherea conducătorului formaţiei de lucru, dar cu agent de
acoperire din spate la distanţă de 100 metri.
Art.654 În toate cazurile, pe liniile pe care trenurile circulă cu viteza mai mare de 100 km/h,
agentul de acoperire trebuie să fie la o distanţă de 500 – 600 metri de monorai.
Art.655 Lucrătorul care împinge monoraiul trebuie să circule în interiorul firelor căii, pentru
ca la apariţia trenului să poată elibera gabaritul prin răsturnarea monoraiului în exteriorul căii.
Se poate circula şi în afara căii atunci când pe capetele traverselor forma prismei de balast
permite; în aceste condiţii monoraiul trebuie să fie însoţit de un număr suficient de lucrători
pentru a putea fi scos din cale imediat la apariţia trenului.
Art.656 Conducătorul formaţiei de lucru trebuie să aibă asupra lui extrasul de mers de tren şi
rechizitele de semnalizare.
Art.657 Este interzisă cu desăvârşire folosirea monoraiului pe ambele fire pentru transportul
materialelor sub formă de vagoane.

13.18 Activitatea de exploatare a vagonetelor şi altor vehicule de cale care pot fi scoase
din cale cu braţele

Art.658 Echipamentele de muncă se verifică înainte de începerea lucrului şi nu se lasă fără

supraveghere în timpul exploatării.
Art.659 Nu se admite împingerea cu ajutorul răngilor, al manelelor etc., a vagoneţilor sau a
altor vehicule care pot fi scoase din cale cu braţele.
Art.660 La cuplarea vagoneţilor trebuie luate următoarele măsuri de siguranţă:
a. cuplarea se face cu bare de legătură rezistente;
b. vagoneţii care se remorchează trebuie să fie prevăzuţi cu frână.
Art.661 La trecerile peste poduri, aparate de cale, treceri la nivel etc., lucrătorii care împing
vagoneţii trebuie avertizaţi din timp de către conducătorul formaţiei de lucru.
Art.662 Pentru transportul materialelor cu ajutorul vagoneţilor de cale, încărcătura trebuie să
fie bine asigurată, ţinând seama de înclinarea terenului şi viteza de circulaţie. Greutatea
încărcăturii nu trebuie să depăşească sarcina indicată în instrucţiunile de utilizarea
vagoneţilor. Traversele şi alte materiale lungi vor fi aşezate pe vagoneţii de cale cu latura
lungă în lungul căii şi nu perpendicular sau oblic pe cale.

13.19 Activitatea de legare, dezlegare, cuplare-decuplare

a materialului rulant şi utilajelor de cale (UAM, DC şi a RDC)

Art.663 Lucrătorul care efectuează operaţia de legare-dezlegare trebuie să respecte

următoarele reguli:
a. intrarea/ieşirea la şi de la legat/dezlegat să se facă numai pe sub tamponul vagonului aflat
în staţionare, ţinându-se cu mâna de mânerul de prindere anume destinat al vagonului,
indiferent de distanţa dintre vagoane;
b. intrarea/ieşirea se face obligatoriu pe partea unde se află postat conducătorul manevrei;
c. la legarea/dezlegarea vagoanelor staţionează între vagoane numai timpul strict necesar
pentru executarea acesteia;
d. ieşirea de la legarea/dezlegarea vagoanelor se face cu respectarea gabaritului faţă de
vehiculele şi liniile vecine;
e. la legarea/dezlegarea vagoanelor cupla se ţine astfel încât degetele să nu intre în interiorul
inelului cuplei.
Art.664 Este interzisă legarea/dezlegarea materialului rulant atunci când se găseşte:
a. în mişcare, deasupra canalelor de curăţat sau revizie. Această activitate se poate face numai
după oprirea completă a convoiului, folosindu-se podeţe mobile care să le acopere pe
porţiunea unde se execută operaţia;
b. în zona macazurilor şi pe diagonale;
c. pe trecerile de nivel;
d. peste liniile de încrucişare.
Art.665 Înainte de a executa proba de continuitate, agenţii autorizaţi să efectueze proba
frânelor automate sunt obligaţi să scoată tubul flexibil din suportul de fixare, să-l ţină strâns în
mână şi apoi să deschidă robinetul frontal de aer.
Art.666 Asigurarea materialului rulant aflat în staţionare se face numai cu frâna de mână a
vagonului şi cu saboţi de mână. Nu se admite folosirea pietrelor, lemnelor sau altor obiecte şi
materiale.
Art.667 La legarea drezinei cu UAM sau cu locomotive trebuie respectate şi următoarele
măsuri:
a. vehiculul remorcat ce urmează a fi cuplat se frânează cu frâna de mâna, se montează bara
de cuplare şi se poziţionează orizontal în axul longitudinal al căi, cu ajutorul dispozitivului
cu lanţ;
b. vehiculul cu care urmează a fi cuplată drezina se apropie la o distanţă de aproximativ 100
mm între ochiul barei de legătură şi cuplajul de remorcare. Se verifică centrarea corectă a
barei de cuplare faţă de cuplajul de remorcare şi se execută eventualele reglaje modificând
corespunzător lungimea lanţului de susţinere;
c. vehiculul care nu are bară de cuplare se deplasează până la înzăvorârea automată a
sistemului de cuplare;
d. după executarea cuplării vehiculelor, lanţurile dispozitivelor de orientare se slăbesc la
maximum, fixându-se în cârlige ultima zală a fiecărui lanţ, pentru a permite înscrierea în
curbe şi preluarea diferenţelor de nivel.
Art.668 În cazul în care drezina (DC) se leagă de un utilaj automotor (UAM) sau oricare tip
de locomotivă pentru a fi remorcată (nu se deplasează prin împingere), operaţia de legare se
va desfăşura în felul următor:
a. UAM/locomotiva se opreşte la circa 3 m de drezină şi se asigură prin frânare;
b. mecanicul ajutor sau lăcătuşul însoţitor de pe UAM/locomotivă pune un sabot de mână la
circa 1 m de la tamponul UAM-ului/locomotivei;
c. sub supravegherea mecanicului ajutor sau lăcătuşului însoţitor, manevrantul intră la legare
ţinând bara de cuplare care a fost agăţată în cârligul UAM/locomotivei iar drezina este
împinsă cu braţele de ceilalţi lucrători până la cuplare;
d. la terminarea operaţiunii de legare, manevrantul iese din gabarit pe sub tampoane.
Art.669 Modul de cuplare a drezinei de mică capacitate (DC) cu remorca drezinei de mică
capacitate (RDC), RDC cu RDC sau DC cu DC este următorul:
a. înainte de efectuarea cuplării – legării utilajelor se strânge frâna de mână a RDC sau DC
remorcat după caz, se introduc saboţii de mână de către însoţitorii utilajului, sub
supravegherea atentă a mecanicului MGC;
b. se introduce un capăt al ştăngii în cupla RDC sau DC, după caz;
c. se reglează lanţurile de legare prin inelele de pe platforma RDC sau de pe cabina DC,
astfel încât ştanga să fie menţinută în poziţie orizontală;
d. reglarea ştăngii pentru potrivirea capătului liber în cuplă se face cu ajutorul lanţurilor de
legare, micşorarea lungimii făcându-se în sus sau în jos şi stânga-dreapta şi strângerea
şurubului în poziţia corespunzătoare;
e. DC se apropie, la semnalele date cu ajutorul rechizitelor de semnalizare din dotare de către
agentul sau însoţitorul utilajului, la o distanţă de aproximativ 100 mm între ochiul barei de
legatură şi cuplajul de remorcare, apoi se frânează cu frâna de mână şi se asigură cu sabot
de mână. Se verifică centrarea corectă a barei de cuplare faţă de cuplaj, prin intrarea între
vehicule şi se efectuează eventualele reglaje modificând corespunzător lungimea lanţului
de susţinere. După finalizarea reglajului, agentul ridică sabotul de mână şi se retrage în
afara gabaritului;
f. agentul sau însoţitorul utilajului care supraveghează legarea-cuplarea utilajelor din afara
gabaritului de liberă trecere, dă semnale mecanicului MGC, cu ajutorul rechizitelor de
semnalizare din dotare (stegulet, fluier) pentru mişcarea “încet” a vehiculului până se
realizează cuplarea, moment în care dă semnal de oprire. Mecanicul MGC dă la rândul său
semnale acustice, atenţionând însoţitorul de eventualele pericole şi asigurându-se că totul
este în regulă;
g. mecanicul MGC, după asigurarea DC cu frâna de mână, intrând între vehiculele cuplate, se
asigură dacă cuplarea-legarea s-a efectuat în bune condiţii, verificând atât cupla automată a
RDC sau DC remorcat, cât şi prinderea ştăngii în cupla DC de tracţiune;
h. după efectuarea cuplării vehiculelor, lanţurile de orientare se slăbesc la lungimea maximă,
asigurându-se capetele lanţurilor prin prinderea cu şurub, pentru a permite atât înscrierea în
curbă, cât şi preluarea diferenţelor de nivel;
i. însoţitorul DC slăbeşte frâna de mână a RDC şi scoate saboţii de mână sub supravegherea
atentă a mecanicului MGC;
j. în situaţia în care se cuplează DC cu DC, mecanicul DC remorcat scoate sabotul de mână
şi slăbeşte frâna de mână a utilajului;
k. saboţii de mână se depozitează în DC, în spaţiul special amenajat;
l. agentul de însoţire raportează verbal mecanicului MGC asupra acţiunilor întreprinse cu
privire la operaţia de cuplare;
m. mecanicul MGC supraveghează, din cabină, permanent activitatea desfăşurată de agentul
de însoţire cu care efectuează operaţiunea de cuplare, comunicând permanent cu acesta;
n. agenţii sau însoţitorii care execută legarea-cuplarea utilajelor trebuie să fie instruiţi în acest
sens şi să poarte obligatoriu vesta reflectorizantă şi casca de protecţie.

13.20 Activitatea lucrătorilor în condiţii nefavorabile

Art.670 Sunt considerate condiţii nefavorabile, condiţiile atmosferice date de temperaturile

ridicate/scăzute extreme (sub minus 20°C sau peste 37°C), ploaia, ceaţa, ninsoare abundentă,
viscol, creşterea debitului apei curgătoare.
Art.671 Conducătorul locului de muncă asigură măsurile de protecţie suplimentare pentru
lucrători în cazul în care condiţiile atmosferice de temperatură sunt extreme şi se prelungesc
mai mult de 2 zile, precum şi când se dispune comandamentul de iarnă, după cum urmează:
I. în perioadele cu temperaturi ridicate extreme:
A. Pentru ameliorarea condiţiilor de muncă:
a) reducerea intensităţii şi ritmului activităţilor fizice;
 b) asigurarea ventilaţiei la locurile de muncă;
c) alternarea efortului dinamic cu cel static;
d) alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locuri umbrite, cu curenţi de
aer.
B. Pentru menţinerea stării de sănătate a angajaţilor:
a) asigurarea apei minerale adecvate, câte 2-4 litri/persoa-nă/schimb;
b) asigurarea echipamentului individual de protecţie;
c) asigurarea de duşuri.
II. în perioadele cu temperaturi scăzute extreme:
Pentru menţinerea stării de sănătate a angajaţilor:
a) distribuirea de ceai fierbinte în cantitate de 0,5-1 litru/persoa-nă/schimb;
b) acordarea de pauze pentru refacerea capacităţii de termoreglare, scop în care se asigură
spaţii fixe sau mobile cu microclimat corespunzător;
c) asigurarea echipamentului individual de protecţie.
Art.672 Angajatorul mai poate lua, după caz, următoarele măsuri:
a. reducerea duratei zilei de lucru;
b. eşalonarea pe două perioade a zilei de lucru: până la ora 11,00 şi după ora 17,00,
c. întreruperea colectivă a lucrului cu asigurarea continuităţii activităţii în locurile în care
aceasta nu poate fi întreruptă, potrivit prevederilor legale.
Art.673 În condiţii nefavorabile echipa de lucru trebuie formată din minim doi lucrători, unul
efectuează lucrarea, iar celălalt suprave-ghează activitatea celuilalt lucrător şi circulaţia
trenurilor.
Art.674 Lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea în aer liber în condiţii nefavorabile trebuie să
poarte echipament individual de protecţie adecvat condiţiilor.
Art.675 Deplasarea se face cu respectarea prevederilor pentru zona de circulaţie feroviară şi
rutieră, după caz.
Art.676 Deplasarea pe linia de cale ferată se face astfel încât să nu se meargă în sens contrar
vântului şi se acordă mare atenţie circulaţiei trenurilor din ambele sensuri. Pe linie dublă sau
multiplă, lucrătorii trebuie să aibă în vedere şi eventualitatea apropierii unui tren care circulă
pe linie falsă sau linia din stânga a căii duble.
Art.677 La lucrările de apărare contra viiturilor sau eroziunii malurilor de lângă ape,
lucrătorii trebuie să fie atenţi la ceea ce se întâmplă în imediata apropiere a lor pentru a nu
cădea în apă prin alunecare, împiedicare sau cedare a terenului pe care stau.
Art.678 Circulaţia de-a lungul malurilor ameninţate de viituri sau eroziuni se face cu mare
atenţie şi pe cât posibil în afara crăpăturilor apărute.
Art.679 Se interzice intervenţia lucrătorilor pentru înlăturarea zăpezii de pe linie sau pentru
străpungerea nămeţilor de zăpadă de către plug fără supravegherea unui conducător al
formaţiei de lucru şi acoperirea cu agenţi de semnalizare (piloţi) pentru evitarea surprinderii
lucrătorilor de pluguri de zăpadă/trenuri în circulaţie.
Art.680 În cazul debleurilor şi al tranşeelor de zăpadă se fac trepte de acces care să asigure
refugiul lucrătorilor în locurile stabilite dinainte.
Art.681 La trecerea plugului de zapadă care aruncă zăpada lateral, lucrătorii trebuie
îndepărtaţi din timp, de conducătorul formaţiei, la o distanţă suficientă pentru a nu fi atinşi de
aripile deschise ale plugului, precum şi de zapadă, de gheaţă sau de pietrele aruncate de plug
în timpul funcţionării.
Art.682 În timpul funcţionării plugului de zapadă, mecanicul locomotivei plugului trebuie să
fie deosebit de atent pentru a nu accidenta lucrătorii şi va da semnale de atenţie cât mai dese
cu fluierul locomotivei, iar în timpul nopţii trebuie iluminate şi felinarele de semnalizare,
astfel încât plugul să poată fi observat de personalul de linie.
Art.683 Se interzice lucrătorilor de pe pluguri să staţioneze pe părţile frontale ale plugurilor,
pe scări sau pe tampoane iar uşile de acces trebuie asigurate pentru a nu se deschide în timpul
mersului. Observarea poziţiilor aripilor laterale ale plugurilor în timpul acţiunii de deszăpezire
se face prin ferestrele laterale ale plugului, evitându-se deschiderea uşilor.
Art.684 Sculele şi dispozitivele din interiorul plugului (vinciuri, lopeţi, târnăcoape, manele
etc.) trebuie aşezate şi fixate în stelaje, anume făcute pentru a nu se rostogoli sau deplasa.
Art.685 Conducătorul plugului de zapadă nu dă semnalul de pornire la acţiunea de
deszăpezire, până nu s-a asigurat că toate dispozitivele şi instalaţiile sunt în ordine, că întreg
personalul s-a urcat în plug şi nu au mai rămas lucrători pe linie, în tranşee sau în copcile
făcute în zapadă.
Art.686 La efectuarea lucrărilor de curăţire de zăpadă a aparatelor de cale, formaţia de
deszăpezire trebuie să respecte următoarele reguli:
a. nu se începe curăţirea schimbătoarelor de cale până când nu s-au făcut înscrierile
corespunzătoare în RRLISC şi nu s-a obţinut încuviinţarea IDM;
b. nu se începe curăţirea macazelor decât după ce se asigură prin introducerea între ace şi
contraace a penelor de protecţie pentru blocare;
c. schimbătoarele de cale se curăţă numai cu ajutorul mijloacelor de curăţat (răzuitoare,
mături etc.) fiind interzisă intervenţia directă cu mâna sau piciorul;
d. nu trebuie să se pună piciorul pe şină, între acele şi contraacele macazelor, între şină şi
contraşină, între aripile inimilor de încrucişare şi în general să se evite părţile metalice ale
căii;
e. curăţarea schimbătoarelor de cale simple şi a acelor laterale ale macazurilor de la
traversările-joncţiuni, precum şi a contraşinelor se face în toate cazurile din exteriorul
liniei;
f. curăţarea acelor interioare ale macazurilor de la traversările-joncţiuni, precum şi a inimilor
de încrucişare de la toate tipurile de aparate de cale se face din interiorul liniei cu o
deosebită atenţie la mişcarea vehiculelor în zonă;
g. atunci când vizibilitatea este redusă pe timp de noapte, pe timp de ceaţă, viscol şi ninsoare
abundentă, trecerea peste linie trebuie să se facă cu mare atenţie şi numai prin locurile
marcate şi iluminate;
h. lucrătorii trebuie să evite acoperirea urechilor cu căciuli, gulere ridicate, glugi sau
capişoane care împiedică perceperea semnalelor acustice ale locomotivelor, zgomotul
materialului rulant aflat în mişcare sau comanda conducătorului de formaţie;
i. se interzice depozitarea hainelor, a sculelor sau materialelor la o distanţă mai mică de 1,5
m de stâlpii sau instalaţiile liniei de contact aflată sub tensiune;
j. conducătorul formaţiei se poziţionează astfel încât să poată supraveghea formaţia de lucru
şi mişcările materialului rulant, urmărind şi dacă încărcătura de pe vagoane este deplasată,
dacă pereţii sau uşile vagoanelor sunt deschise, dacă atârnă sârme sau alte obiecte, dacă
persoane necunoscute aruncă obiecte din vagoane;
k. conducătorul formaţiei, la întreruperea lucrărilor pentru trecerea unui tren, dispune
retragerea formaţiei la locul de refugiu şi înlăturarea uneltelor şi sculelor folosite;
l. la terminarea lucrului, conducătorul formaţiei ridică de pe teren toate sculele şi uneltele
folosite.
Art.687 În planul de combatere a înzăpezirilor, se stabilesc măsuri comune de securitate,
specifice desfăşurării activităţii lucrătorilor, astfel:
a. şeful staţiei din staţia în care se desfăşoară activitatea de deszăpezire, respectiv şeful de
echipă pentru linia curentă unde se face deszăpezirea efectueză instruirea la începerea
lucrului cu tot personalul stabilit pentru activitatea de deszăpezire, verifică starea fizică a
acestora, dotarea cu EIP şi consemnează efectuarea instruirii şi rezultatele verificărilor
făcute într-un proces verbal la staţie, respectiv în livretul echipei, în care semnează toţi
lucrătorii participanţi;
b. conducătorul formaţiei de lucru în zona în care se execută operaţia de deszăpezire este
şeful de district sau şeful de echipă, după caz;
c. lucrătorii folosiţi la acţiunile de deszăpezire sunt dotaţi cu EIP şi mijloace de intervenţie
prin grija societăţii de unde provin;
d. echipele de intervenţie trebuie să fie dotate cu staţii RER care asigură comunicarea
eficientă cu personalul staţiei şi personalul de tren.
Art.688 Spargerea manuală a gheţii de pe poduri sau de pe alte lucrări de artă, cu căngi,
târnăcoape, topoare se face sub supraveghe-rea conducătorului formaţiei de lucru. Lucrătorii
trebuie să foloseas-că centuri de siguranţă şi în imediata apropiere a locului de muncă trebuie
să existe un colac de salvare şi două frânghii de 25-30 m lungime fiecare, una din frânghii va
fi legată de colac, iar cealaltă de o bandulă.
Art.689 Când spargerea gheţii se face prin copci, lucrătorii trebuie să stea pe scânduri sau
dulapi, de minimum 1,5 m lungime şi de cel puţin 0,20 m lăţime.
Art.690 Este interzis ca lucrătorul să circule pe sloiuri de gheaţă, chiar dacă sunt prinse între
ele prin îngheţ. În cazuri excepţionale lucrătorul poate să circule pe gheaţă dacă poartă în
mâini câte o prăjină de 3 sau 4 m lungime pentru echilibrare.

13.21 Activitatea de întreţinere, exploatare şi reparare

a instalaţiilor SCB exterioare

Art.691 Executarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii la instalaţiile SCB este

permisă numai lucrătorilor autorizaţi pentru riscul electric.
Art.692 Toate lucrările la instalaţiile SCB exterioare trebuie executate cu respectarea
prevederilor privind deplasarea lucrătorilor, activitatea desfăşurată în timpul circulaţiei şi
manevrei, în zona căii ferate electrificate şi la înălţime.
Art.693 În cazurile în care se lucrează în condiţii meteorologice nefavorabile (pe ceaţă,
viscol, ploaie, etc) şi în locuri cu vizibilitate redusă, lucrătorii trebuie să fie cel puţin câte doi,
unul efectuând lucrările propriu-zise, iar celălalt supraveghind circulaţia trenurilor, astfel
încât, din timp şi în orice moment, să-şi poată avertiza colegul asupra apropierii vehiculelor şi
să-i comunice în ce direcţie să se retragă.
Art.694 Este obligatorie identificarea şi evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific de
accidentare şi stabilirea măsurilor tehnice, organizatorice, igienico-sanitare şi de altă natură
pentru prevenirea evenimentelor de muncă.
Art.695 Zonele cu risc ridicat şi specific se semnalizează prin vopsirea în culori
convenţionale, împrejmuiri, montarea de plăcuţe avertizoare etc., după caz.
Art.696 La executarea lucrărilor în legătură cu circuitul de retur al curentului de tracţiune este
interzisă cu desăvârşire întreruperea continuităţii acestuia. Lucrările se pot executa numai
după şuntarea locului lucrării cu un cablu din cupru cu secţiunea de minim 50 mm2.
Art.697 La pozarea cablurilor sau montarea conductoarelor aeriene pe podeţe, poduri şi
viaducte, se iau măsuri contra căderii de la înălţime a lucrătorilor. Conducătorul formaţiei de
lucru indică, înaintea începerii lucrului, locul de refugiu al fiecărui muncitor, la trecerea
trenurilor.
Art.698 Înainte de începerea lucrului la instalaţiile şi echipamentele SCB exterioare, pentru
acţionarea macazurilor etc., trebuie obţinut acceptul IDM, după înscrierea în RRLISC.
Art.699 Lucrul la cabluri sau aparatajul exterior, alimentate cu tensiune mai mare de 60 V se
face numai cu întreruperea alimentării şi asigurarea că aceasta nu poate fi făcută necontrolat
sau de personal neautorizat, folosind încuietori, plăcuţe avertizoare etc..
Art.700 Este interzisă staţionarea lângă compensatoare atunci când se fac probe de rupere a
transmisiei pentru a se evita lovirea prin căderea braţelor acestora.
Art.701 La lucrările de verificare, întreţinere şi curăţare a macazurilor centralizate şi a
frânelor de cale, trebuie respectate şi următoarele:
a. lucrările efective încep numai după ce a fost anunţat IDM sau agentul care manevrează
macazurile de la masa sau coloana de manevră, pentru ca aceştia să nu manevreze
macazurile fără a aviza la rândul lor pe executanţi;
b. lucrările încep numai după ce au fost introduse între limbile macazurilor pene de protecţie
pentru blocare;
c. lucrările la frânele de cale încep numai după ce s-a realizat întreruperea posibilităţii
manevrării acestora, pe parcursul lucrărilor;
d. la curăţarea cu aer comprimat se utilizează mănuşi şi ochelari de protecţie;
e. lucrătorii trebuie să se îndepărteze din timp de linie când se apropie trenurile sau
convoaiele de manevră, fiind interzisă executarea lucrărilor la macazuri şi frâne atât timp
cât peste acestea se găseşte material rulant;
f. lucrătorii trebuie să fie atenţi la trecerea materialului rulant peste macazurile sau frânele de
cale lângă care se găsesc, pentru a nu fi loviţi de încărcăturile care eventual depăşesc
gabaritul;
g. înlăturarea blocărilor de la frânele de cale sau ale macazurilor este permisă numai după
retragerea uneltelor şi lucrătorilor.
Art.702 Macazurile şi frânele de cale se curăţă numai cu scule speciale (răzuitoare, mături,
etc.) şi niciodată direct cu mâna, spre a se evita prinderea şi strivirea mâinii la o schimbare
neprevăzută a poziţiei.
Art.703 Pentru curăţarea papucilor de alunecare a acelor macazului şi a părţilor componente
ale frânelor de cale, precum şi pentru ungerea lor se utilizează scule speciale de curăţare sau
ungere, cu coadă lungă.
Art.704 În timpul executării lucrărilor la macazurile centralizate trebuie respectate
următoarele prevederi:
a. nu se ating direct cu mâna elementele aflate sub tensiune;
b. nu se intervine la elementele mobile din electromecanism, dacă există posibilitatea
manevrării acestora;
c. este interzisă efectuarea verificărilor funcţionale şi de concordanţă dacă nu au fost
îndepărtate toate materialele şi sculele folosite şi nu au fost îndepărtaţi şi lucrătorii.
Art.705 Este interzisă începerea lucrările de revizie şi reparare a electromecanismelor de
macaz până nu se execută:
a. întreruperea circuitului de acţionare a macazului;
b. întreruperea alimentării circuitului de cale în care este cuprins macazul la care se lucrează
sau întreruperea circuitului de control.
Art.706 La executarea lucrărilor de revizie bianuală a electromeca-nismelor de macaz şi sabot
şi verificarea părţilor ascunse de la apara-tele de cale se respectă şi următoarele:
a. conducerea echipei complexe formată din lucrători L şi SCB este în sarcina conducătorului
formaţiei de linii care trebuie să coordoneze şi să supravegheze unitar desfăşurarea
lucrărilor, prin stabilirea agenţilor şi mijloacele de semnalizare;
b. conducătorul formaţiei SCB trebuie să supravegheze ca la manevrarea macazului să nu se
accidenteze lucrătorii echipei complexe;
c. la utilizarea generatoarelor de sudură trebuie respectate şi instrucţiunile proprii pentru
sudarea metalelor, evitând manipularea pieselor încinse.
Art.707 În cadrul lucrărilor la frânele de cale trebuie respectate şi următoarele:
a. înlocuirea lamelelor de frânare se face în formaţie de cel puţin şase persoane, dintre care
unul este conducătorul formaţiei de lucru;
b. ridicarea pieselor grele se face cu mijloace mecanizate;
c. verificarea şi repararea instalaţiilor de presiune se fac cu respec-tarea prescripţiilor tehnice
ISCIR specifice.
Art.708 Măsurătorile electrice care se efectuează la secţiunile izolate, la circuitele de cale,
picheţi, distribuitori, dulapuri exterioare, semnale luminoase şi coloane de manevră se fac
numai din afara căii, cu cordoane suficient de lungi şi bine izolate electric, iar executantul
trebuie să poarte echipament de protecţie electroizolant.
Art.709 Este interzisă intervenţia la aparatajul SCB (macaz, barieră, semnal mecanic, etc.) în
timpul manevrării acestora, pentru reglaje, măsurători, remedieri, etc..
Art.710 Lucrările la şină sau la instalaţiile care sunt în legătură cu returul curentului de
tracţiune se execută numai după ce s-a realizat verificarea continuităţii circuitului de retur. În
cazul când se constată o întrerupere a circuitului de retur, se începe lucrul numai după ce s-a
cerut şi s-a obţinut scoaterea de sub tensiune a liniei de contact.
Art.711 În cadrul lucrărilor la circuitele de cale este interzisă demontarea elementelor care
asigură returul curentului de tracţiune, ca: bobine de joantă, funii, conexiuni, legături
echipotenţiale, împământări, etc.. Dacă lucrările impun acest lucru se scoate linia de contact
de sub tensiune.
Art.712 Este interzisă deconectarea de la şină a unui singur conductor al bobinei de joantă,
fără conectarea prealabilă a ambelor şine la mediana bobinei de joantă a secţiunii vecine.
Art.713 Este interzis ca în timpul lucrărilor să se deconecteze circuitele de cale dintre
transformatorul de izolare şi bobina de joantă, fără o prealabilă scurtcircuitare a înfăşurării
bobinei de joantă care este în legătură cu acesta.
Art.714 La urcarea pe semnale, pe console şi pe pasarelele semnalelor luminoase este
interzisă apropierea la o distanţă mai mică de 1,5 m faţă de elementele liniei de contact aflate
în mod normal sub tensiune, cu oricare parte a corpului sau cu diverse scule, dispozitive,
materiale, etc..
Art.715 Pentru lucrări la barierele centralizate se realizează acoperirea şi semnalizarea
echipelor privind circulaţia auto peste pasaje.
Art.716 La lucrările pe semnale este interzisă ridicarea sau coborârea piesele sau sculelor de
lucru direct cu braţele sau prin aruncare; operaţia se execută numai cu ajutorul frânghiilor.
Art.717 Este interzisă urcarea pe stâlpi sau pe catargele semnalelor, în staţiile unde există
pericolul depăşirii gabaritului şi de lovire a personalului de către materialul rulant. Trebuie
luate măsuri de supraveghere a liniei de către un agent care să semnalizeze din timp orice
apropiere a trenurilor, menţinându-se legătura cu IDM pentru a se lucra numai în pauzele
libere de circulaţie.
Art.718 Este interzisă măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ sau a
continuităţii circuitului de împământare pe timp de ploaie, descărcări atmosferice şi în cazuri
de punere accidentală la pământ.
Art.719 La executarea montajului pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de
pământ sau a continuităţii circuitului de împământare, ultima operaţie trebuie să fie conectarea
cordoanelor la priza de pământ, iar la desfacere prima operaţie să fie desfacerea cordoanelor
de la priza de pământ.
Art.720 Înaintea începerii lucrului personalul ce îşi desfăşoară activitatea în prezenţa şi
vecinătatea maşinilor grele de cale, participă la instruirea la începerea lucrului efectuată de
conducătorul formaţiei de lucru nominalizat în prescripţiile de lucru.
Art.721 Este interzisă apropierea lucrătorilor SCB de elementele în mişcare ale
echipamentelor de muncă (maşini grele de cale) în timpul executării lucrărilor la liniile cf.
Art.722 Lucrătorul SCB trebuie să ţină legătura permanent cu meca-nicul utilajului pentru
protejarea instalaţiilor SCB.
Art.723 Manevrarea cablurilor şi ţevilor de subtraversare în afara zonei de acţiune a lanţurilor
se face de lucrătorii SCB numai atunci cînd activitatea de ciuruit este întreruptă şi maşina
dezamorsată corespunzător.
Art.724 Lucrările la instalaţiile din cale care presupun montarea/de-montarea/măsurarea
interstiţiilor de scânteiere se execută numai în baza unei proceduri sau instrucţiuni de lucru
întocmită la nivelul diviziei de specialitate.
 13.22 Activitatea de întreţinere, exploatare şi reparare
a instalaţiilor SCB interioare

Art.725 Lucrările la circuitele SCB care funcţionează cu tensiuni mai mari de 110 V se
execută numai cu scoaterea de sub tensiune a acestor circuite.
Art.726 La panoul de siguranţe, unde s-au scos de sub tensiune se montează un indicator de
avertizare cu inscripţia: "Nu cuplaţi. Se lucrează la circuite". La tabloul de distribuţie electric
(TID) se folosesc numai siguranţe calibrate, iar cele utilizate pentru alimentarea altor
consumatori trebuie marcate cu vopsea roşie pentru intervenţie în caz de eveniment, incendiu.
Art.727 Scoaterea de sub tensiune şi cuplarea din nou a tensiunii se face numai la dispoziţia
conducătorului formaţiei de lucru.
Art.728 Părţile din instalaţii la care se lucrează se leagă la pământ. Nu se începe lucrarea
decât după ce, în prealabil, s-a verificat că legătura la pământ a fost făcută, că este corect
realizată şi că nu există tensiune. Se lucrează numai cu scule şi unelte cu mânerul
electroizolant.
Art.729 Lucrările la circuitele releelor sau părţilor electrice cu tensiune de până la 110 V pot
fi executate cu instalaţia sub tensiune; în acest caz se va lucra cu EIP eletroizolant şi scule şi
unelte cu mânerul electroizolant.
Art.730 În timpul executării lucrărilor la instalaţiile interioare sunt interzise:
a. atingerea elementelor sub tensiune (indiferent de valoarea aces-teia) direct cu mâna sau cu
corpul;
b. utilizarea de unelte necorespunzătoare sau cu părţile electroizo-lante deteriorate;
c. curăţarea instalaţiilor sau pardoselilor cu materiale uşor volatile sau inflamabile;
d. fumatul;
e. lucrul fără EIP adecvat;
f. lucrul la instalaţiile electrice cu mâinile umede sau unsuroase;
g. blocarea căilor de acces cu materiale sau piese.
Art.731 Curăţarea prafului de pe instalaţii se face numai cu ajutorul unor pensule cu coadă
izolantă sau cu ajutorul aspiratoarelor de praf la care gura de aspiraţie trebuie să fie izolată.
Art.732 Paravanele sau îngrădirile de protecţie a instalaţiilor aflate sub tensiune se leagă la
priza de pământ.
Art.733 În sălile cu echipamente se utilizează numai scări duble, cu tălpi corespunzătoare
asigurate împotriva alunecării şi împotriva deschiderii accidentale. Este interzisă rezemarea
scărilor direct pe elementele instalaţiilor.
Art.734 În timpul lucrului la înălţime sau pe scară este interzisă aruncarea uneltelor sau
pieselor de jos în sus sau invers.
Art.735 Deblocarea, ungerea şi gresarea angrenajelor nu se efectuează direct cu mâna, ci
numai cu scule sau dispozitive adecvate.
Art.736 Sunt interzise improvizaţiile de orice fel în instalaţiile electrice, indiferent de
tensiunea de alimentare. Se folosesc numai siguranţe calibrate, iar pentru asigurarea
contactului de fund este interzisă utilizarea de adaosuri metalice, monede, etc..
Art.737 În faţa tablourilor de alimentare şi de distribuţie se pun covoare de cauciuc
electroizolant.
Art.738 Cordoanele de alimentare şi ale aparatelor de măsură, ale ciocanelor de lipit electrice,
etc., trebuie să fie bine izolate, fără părţi libere de izolaţie, dotate cu dispozitive
corespunzătoare de conectare la sursa de energie electrică.
Art.739 În sălile de relee este interzisă folosirea sau păstrarea oricăror sortimente de produse
petroliere uşor inflamabile (benzină, toluen, acetonă, etc.).
Art.740 Bornele sub tensiune aflate pe panoul de distribuţie, precum şi întrerupătoarele
trebuie protejate cu capac din material electroizolant. Acestea trebuie montate în aşa fel încât
cuţitele mobile să nu fie sub tensiune atât timp cât întrerupătorul este deschis.
 13.23 Activitatea de întreţinere şi reparare a cablurilor SCB
Art.741 Lucrările de întreţinere şi reparaţii la cablurile SCB se execută numai cu scoaterea
conductoarelor cablului de sub tensiune.
Art.742 Este interzisă începerea lucrărilor la cablu până când conducătorul formaţiei de lucru
nu se asigură personal că scoaterea de sub tensiune s-a făcut pe întregul cablu şi s-au luat toate
măsurile de prevenire a repunerii accidentale sub tensiune.
Art.743 Pentru identificarea conductoarelor în cabluri este interzisă utilizarea cămăşii,
armăturii sau a pământului ca retur al circuitului de identificare. Ca retur se utilizează numai
un alt conductor din cablu.
Art.744 Când se lucrează la cablul supus unei inducţii periculoase, cămaşa sau armătura
cablului se pot tăia numai după ce s-a stabilit o legătură metalică de continuitate între cele
două părţi care se separă prin tăietură. Este obligatorie utilizarea uneltelor şi a EIP electroi-
zolant.
Art.745 În timpul derulării şi desfăşurării cablurilor, executanţii trebuie să îşi protejeze
mâinile, utilizând mănuşi de protecţie (palmare).
Art.746 La pozarea manuală a cablurilor, prin susţinerea acestora pe umăr, lucrătorul
executant trebuie să poarte umerare, iar lungimea porţiunii manevrate şi numărul lucrătorilor
trebuie astfel alese, încât unui lucrător să-i revină o greutate de cel mult 30 kg. În timpul
pozării unui cablu, prin acest procedeu, întregul personal trebuie să se plaseze pe aceeaşi parte
a cablului (şanţului).
Art.747 La pozarea cablurilor în profile existente cu alte cabluri decopertate aflate sub
tensiune, lucrătorul trebuie să poarte obligatoriu cască de protecţie a capului, încălţăminte
electroizolantă şi costum de salopetă.
Art.748 În cazul în care pozarea cablurilor se face pe role, personalul executant care ajută la
tragerea cablurilor, trebuie să se aşeze cu faţa spre tambur, la o distanţă de cel puţin 1 m faţă
de rola din spate, pentru a se evita prinderea mâinilor în role.
Art.749 Pentru a se evita o eventuală răsturnare a tamburului în timpul derulării cablului,
acesta trebuie să fie asigurat corespunzător.
Art.750 Prepararea şi turnarea maselor electroizolante, a aliajelor de lipit şi a altor metode
folosite la executarea manşoanelor şi capetelor terminale trebuie să se facă numai în baza unor
proceduri sau instrucţiuni de lucru întocmite la nivelul diviziei de specialitate.
Art.751 La executarea lucrărilor de remediere a defectelor pe cablurile îngropate sau pozate
pe rastel, trebuie să se realizeze urmă-toarele etape succesive:
a. marcarea de către identificator a locului unde urmează a se executa, după caz, săpătura în
vederea identificării cablului şi locului de defect pe acesta;
b. îngrădirea locului de muncă şi montarea indicatoarelor semnalizare de securitate.
Art.752 Tăierea cablurilor se face numai cu dispozitive speciale de tăiere a cablurilor.
Art.753 În cazul cablurilor de joasă tensiune, la care identificarea se poate face în mod cert,
se admite ca şeful de lucrare să folosească în locul dispozitivului de tăiere, un ferăstrău
metalic legat la pământ, utilizând mijloacele de protecţie individuale.
Art.754 În acelaşi caz, şefului de lucrare îi este admisă deschiderea manşoanelor fără tăierea
prealabilă a cablului, cu condiţia ca executantul să utilizeze până când realizează verificarea
lipsei tensiunii la locul de defect din interior, încălţăminte şi mănuşi electroizolante, cască cu
vizieră de protecţie a feţei şi scule corespunzătoare (ciocan şi daltă cu mânere din lemn).
Art.755 În cazul lucrărilor la cablurile la care pot apărea curenţi de circulaţie prin manta, este
necesar ca în zona de lucru să se asigure continuitatea atât a armăturii de protecţie cât şi a
mantalei din plumb (cupru) a cablului.
Art.756 Deplasarea cablurilor şi manşoanelor se face, de regulă, cu scoaterea de sub tensiune
a cablurilor respective. Toţi executanţii trebuie să utilizeze încălţăminte electroizolantă,
mănuşi electroizo-lante, cască de protecţie a capului.
 13.24 Activitatea de punere în funcţie, exploatare
şi întreţinere a bateriilor de acumulatoare

Art.757 La lucrările de manipulare, de întreţinere şi de reparare a acumulatoarelor este

obligatorie utilizarea EIP antiacid. Pentru protejarea ochilor se utilizează, în mod obligatoriu,
ochelari de protecţie.
Art.758 La montarea şi demontarea bateriilor de acumulatoare pentru reparaţii, se lucrează cu
deosebită atenţie, pentru a se evita stropirea corpului şi a hainelor cu electrolit.
Art.759 Plăcile de plumb şi alte materiale defecte, care se scot din acumulatoare nu se
depozitează în atelier; acestea se transportă şi se depozitează în locuri special destinate.
Art.760 Este interzis transportul elementelor de acumulator deschise, umplute cu electrolit.
Art.761 Este interzisă manipularea acumulatorilor prin ridicarea acestora de borne.
Art.762 Depozitarea recipientelor cu acizi sau electroliţi se face în încăperi amenajate,
separate de alte spaţii de lucru, având aerisire naturală permanentă.
Art.763 Acizii sau electroliţii împrăştiaţi se neutralizează cu lapte de var. Pe locul respectiv
se pune un strat de nisip sau de cenuşă, care se colectează şi se depozitate în spaţii special
destinate. În acest scop în sălile bateriilor de acumulatoare şi depozitele de acizi sau electroliţi
se păstrează o rezervă de lapte de var şi una de nisip, în funcţie de cantitatea de acid ce se
poate împrăştia accidental.
Art.764 La prepararea manuală a soluţiei de electrolit, se respectă următoarele reguli minime:
a. acidul se toarnă din damigene în vase de sticlă cu o deosebită atenţie ca să nu se verse sau
să sară stropi;
b. acidul se toarnă foarte încet şi treptat în vasele cu apă distilată, agitând permanent soluţia
cu un bastonaş de sticlă sau de ebonită; ESTE STRICT INTERZIS SĂ SE TOARNE
APĂ DISTILA-TĂ ÎN ACID;
Art.765 Dacă întâmplător au sărit stropi de acid sau electrolit pe piele, locul atins se spală
imediat cu multă apă şi apoi se tamponează cu o soluţie de bicarbonat de sodiu (2%). Hainele
se tamponează cu aceeaşi soluţie.
Art.766 Este interzis fumatul sau introducerea oricărei surse de foc deschis în încăperea
bateriei de acumulatoare, interdicţie care se semnalizează cu indicator de interzicere amplasat
la intrare în loc vizibil.
Art.767 Este interzisă categoric intrarea persoanelor străine în această încăpere.
Art.768 Este interzis a se păstra alimente sau a se mânca în sălile de acumulatoare sau în
timpul lucrului la bateria de acumulatoare. Este interzisă depozitarea substanţelor inflamabile
sau materialelor combustibile în sala sau antecamera sălii de baterii.
Art.769 În apropierea locului de reparare a acumulatoarelor mari staţionare, se înfiinţează un
punct dotat cu trusă sanitară şi cu mijloace contra accidentelor provocate de contactul cu acizi
sau alte tipuri de electroliţi.
Art.770 Înainte de începerea lucrărilor de orice fel, în sala bateriei de acumulatoare se face
obligatoriu aerisirea corespunzătoare a încăperii cu ajutorul ventilaţiei artificiale sau naturale,
după caz iar ventilaţia se menţine în funcţie şi pe timpul executării lucrării.
Art.771 Pentru curăţarea impurităţilor de pe suprafaţa acumulatorilor nu se utilizează cârpe
din materiale sintetice.

13.25 Activitatea de exploatare a echipamentelor de măsură şi control

Art.772 Măsurările cu aparate portabile în instalaţiile electrice de joasă şi înaltă tensiune se

execută în mod direct sau indirect, pe secundarul transformatoarelor existente în instalaţii.
Art.773 Se permite executarea unor măsurări folosind transformatoa-rele de măsură montate
provizoriu, dar numai după stabilirea con-cretă a măsurilor de securitatea muncii ce trebuie
luate.
Art.774 Măsurările directe în instalaţiile de joasă tensiune cu aparate portabile (ampermetrul,
voltmetrul, trusa wattmetrică, contorul etalon şi cleştele ampermetric) se execută de lucrători
care trebuie să fie echipaţi pe durata realizării legăturilor la circuitul primar sau secundar cu
mănuşi electroizolante şi să utilizeze unelte electroizolante sau electroizolate. În staţii şi
posturi de transformare se foloseşte în plus încălţăminte electroizolantă sau covor
electroizolant.
Art.775 Nu se permite folosirea clemelor de tip crocodil la efectuarea măsurărilor în
circuitele de curent.
Art.776 Măsurările directe cu megohmmetrul asupra instalaţiilor (aparataj electric, cabluri
etc.) trebuie să se execute în următoarele condiţii:
a. instalaţia respectivă trebuie să fie separată electric şi descărcată de sarcină capacitivă,
înaintea fiecărei măsurări;
b. celelalte lucrări asupra instalaţiei respective trebuie întrerupte şi personalul evacuat, în
zonă rămânând numai executanţii măsurării. În cazul în care instalaţia supusă măsurărilor
este separată prin dezlegări de cordoane, prin dezlegări de conductoare de la aparataj sau
prin demontarea unei porţiuni de bare de restul instalaţiei care rămâne legată la pământ şi
în scurtcircuit, lucrările în aceste zone de lucru pot continua în timpul măsurării cu
megohmmetrul în instalaţia dezlegată;
c. în punctele accesibile ale instalaţiilor asupra cărora se efectuează măsurările şi care nu sunt
îngrădite, în incinte neîncuiate, trebuie să se posteze personal de pază;
d. formaţia de lucru trebuie să fie formată din cel puţin doi electricieni dintre care unul având
minimum grupa a III-a de autorizare;
e. electricianul care aplică conductoarele megohmmetrului pe elementul de încercat trebuie să
utilizeze mănuşi electroizolante şi încălţăminte electroizolantă sau covor electroizolant;
f. este interzisă atingerea bornelor aparatului, cordoanelor sau instalaţiei încercate, înainte de
descărcarea de sarcină capacitivă, a acesteia.

13.26 Activitatea de exploatare a instalaţiilor de centralizare electronică (CE)

Art.777 La executarea lucrărilor la instalaţiile CE se pun în aplicare toate măsurile de

prevenire stabilite pentru instalaţiile SCB interioare.
Art.778 Suplimentar, la instalaţiile CE se pun în aplicare şi următoarele măsuri:
a. zonele neîmpământate din sala cu echipament de centralizare electronică se delimitează
de zonele împământate, prin marcare cu indicatoare de avertizare (zona împământată,
respectiv zona neîmpământată);
b. filtrele ventilatoarelor echipamentelor de calcul se menţin curate prin operaţiuni de
întreţinere periodice;
c. legătura de protecţie a podelei sălii cu echipament de centralizare electronică se verifică la
un interval de şase luni;
d. sondele detectoare ale instalaţiei de detectare de incendiu (amplasate pe plafon şi sub
podeaua repartitorului de cabluri şi a sălii cu echipamente electronice) se curăţă periodic,
prin aspirarea prafului;
e. la revizia electromecanismelor de macaz se verifică legătura de protecţie a cutiei
electromecanismelor de macaz faţă de tensiunea de alimentare cu 380 V curent alternativ
(legarea cutiei electromecanismelor de macaz se face prin intermediul unei funii metalice
cu secţiunea de minim 50 mm2 la şina aferentă polului comun al circuitului de cale bifilar
şi la şina de retur a curentului de tracţiune al circuitului de cale monofilar de macaz).
Art.779 Executarea lucrărilor la instalaţiile de centralizare electronică se face cu scule şi
echipament electroizolant adecvat şi fără defecţiuni.
 13.27 Activitatea de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor
şi echipamentelor de muncă electrice

Art.780 Instalaţiile electrice şi componentele acestora trebuie să fie alese astfel încât să
corespundă condiţiilor specifice locului de muncă în care se montează, activităţii ce se
desfăşoară şi a echipamentelor de muncă (receptoare) ce urmează să fie utilizate.
Art.781 La instalaţiile electrice se verifică periodic obligatoriu, conform legislaţiei în vigoare,
circuitul de împământare a prizelor electrice iar o copie al buletinului de verificare se
păstrează la conducătorul locului de muncă. Se interzice utilizarea prizelor electrice fără
circuit de împământare.
Art.782 La alegere EM electrice trebuie avute în vedere influenţele externe asupra
caracteristicilor acestora precum prezenţa atmosferei explozive, materiale inflamabile sau
atmosfera corozivă şi/sau orice alt factor care ar putea creşte semnificativ riscul electric.
Art.783 Reglementările tehnice trebuie să stabilească condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească instalaţiile, echipamentele de muncă în scopul de a evita atingerile directe şi a
anula efectele atingerilor indirecte, în scopul asigurării securităţii generale.
Art.784 La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva
electrocutării prin atingere directă trebuie să se aplice măsuri tehnice, completate cu măsuri
organizatorice.
Art.785 Măsurile tehnice pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă sunt:
a. izolarea de protecţie (acoperirea cu materiale electroizolante ale părţilor active ale
instalaţiilor şi echipamentelor electrice);
b. carcasarea (închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare);
c. îngrădirea;
d. amplasare în locuri inaccesibile (asigurarea unor distanţe minime de securitate);
e. scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau a echipamentului electric la care urmează a se
efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
f. legarea la pământ şi în scurtcircuit;
g. utilizarea mijloacelor de protecţie electroizolante;
h. alimentarea la tensiune foarte joasă de securitate (TFJS);
i. egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru.
Art.786 În etapa de exploatare şi mentenanţa a instalaţiilor electrice, respectiv a
echipamentelor de muncă se adoptă măsurile tehnice de la pct. e, f, g, i.
Art.787 Măsurile tehnice pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie
verificate periodic.
Art.788 Măsurile organizatorice pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă
sunt:
a. executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordări etc.) trebuie
să se facă numai de către personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit
pentru lucrul respectiv;
b. executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru;
c. delimitarea materială a locului de muncă (îngrădire);
d. eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice;
e. elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile electrice;
f. organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecţie
împotriva atingerilor directe.
Art.789 Principala măsură organizatorică o reprezintă instruirea şi autorizarea electricienilor
din punct de vedere al securităţii muncii, care intervin în instalaţiile electrice şi la
echipamentele de muncă acţionate electric. Această instruire în vederea autorizării din punct
de vedere al securităţii muncii trebuie făcută anual.
Art.790 Documentaţia tehnică de securitate şi sănătate în muncă ce trebuie deţinută de fiecare
unitate cf (în cazul în care aceasta deţine instalaţii electrice şi/sau echipamente de muncă
alimentate electric), trebuie să cuprindă şi instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la
instalaţia electrică/echipamentul de muncă precum, formele de lucru şi lista verificărilor
periodice ale măsurilor tehnice de protecţie împotriva electrocutării. Toate aceste
documentaţii se elaborează la nivelul diviziei de specialitate.
Art.791 La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva
electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se realizeze şi să se aplice numai măsuri şi
mijloace de protecţie tehni-ce, fiind interzise înlocuirea măsurilor şi mijloacelor tehnice de
protecţie cu măsuri de protecţie organizatorice.
Art.792 Măsurile tehnice pentru protecţia împotriva atingerii indirecte sunt:
a. legarea la nul de protecţie;
b. legarea la pământ;
c. dirijarea distribuţiei potenţialelor;
d. egalizarea potenţialelor;
e. izolarea suplimentară de protecţie, aplicată echipamentului de muncă (în procesul de
fabricare);
f. izolarea amplasamentului;
g. protecţia prin separare;
h. alimentarea la tensiune foarte joasă de securitate (TFJS);
i. protecţia automată împotriva tensiunilor de defect;
j. protecţia automată împotriva curenţilor de defect;
k. folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.
Art.793 Alegerea măsurilor tehnice pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere
indirectă se face în funcţie de tipul reţelei electrice sau al instalaţiei electrice şi, după caz, al
influenţelor externe.
Art.794 În exploatare, măsurile tehnice pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere
indirectă trebuie verificate periodic.
Art.795 Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie aplicată o măsură de
protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii, şi o măsură de protecţie
suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale. Cele două
măsuri de protecţie trebuie alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă.
Art.796 Următoarele măsuri tehnice nu trebuie utilizate ca protecţie principală împotriva
electrocutării prin atingere indirectă:
a. izolarea zonei de manipulare a omului;
b. dirijarea distribuţiei potenţialelor;
c. egalizarea potenţialelor;
d. protecţia automată împotriva tensiunilor de defect;
e. protecţia automată împotriva curenţilor de defect;
f. folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.
Art.797 Protecţia împotriva electrocutării la un echipament de muncă alimentat electric se
asigură din fabricaţie, prin instalare sau prin combinarea celor două.
Art.798 Echipamentele de muncă alimentate electric pot fi clasificate în echipamente de clasa
0, clasa I, clasa II şi clasa III, astfel:
a. Clasa 0 -Nu este prevăzut din fabricaţie cu protecţie în caz de defect;
b. Clasa I -Trebuie să se asigure legături de protecţie pentru asigurarea protecţiei în caz de
defect;
c. Clasa II -Trebuie să fie prevăzut din fabricaţie cu o izolaţie suplimentară;
d. Clasa III -Trebuie să fie prevăzut din fabricaţie să nu producă o tensiune mai mare decât
tensiunea foarte joasă de alimentare.
Art.799 Echipamentul de muncă electric/instalaţia electrică de clasa 0 de protecţie este
echipamentul de muncă electric/instalaţia electrică la care izolaţia de bază constituie protecţie
de bază şi nu are protecţie în caz de defect.
Art.800 Echipamentul de muncă electric/instalaţia de clasa I de protecţie trebuie să aibă
asigurată protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să fie
prevăzut/prevăzută cu legături de protecţie pentru asigurarea protecţiei în caz de defect.
Art.801 Un echipament de muncă electric/ instalaţie electrică de clasa I de protecţie poate fi
utilizat numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a. este executată legătura de protecţie necesară pentru asigurarea protecţiei împotriva
electrocutării în cazul unui defect soldat cu apariţia unei tensiuni periculoase de atingere;
b. se asigură deconectarea automată a echipamentului electric/insta-laţiei sau sectorului
defect şi dispariţia tensiunii periculoase de atingere;
c. este verificată periodic legătura de protecţie necesară pentru asigurarea protecţiei împotriva
electrocutării în cazul unui defect soldat cu apariţia unei tensiuni periculoase de atingere;
d. este verificată periodic deconectarea automată a echipamentului electric/instalaţiei sau
sectorului defect şi dispariţia tensiunii periculoase de atingere;
e. este verificată periodic protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune.
Art.802 Echipamentul de muncă electric/instalaţia de clasa II de protecţie trebuie să aibă
asigurată protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să fie
prevăzut/prevăzută din fabricaţie cu o izolaţie suplimentară dublă sau întărită.
Art.803 Un echipament de muncă electric/ instalaţie electrică de clasa II de protecţie poate fi
utilizat numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a. este verificată periodic izolaţia suplimentară;
b. este verificată periodic protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune.
Art.804 Echipamentul de muncă electric/instalaţia electrică de clasa III de protecţie trebuie să
aibă asigurată protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să
nu producă o tensiune mai mare decât tensiunea foarte joasă de alimentare.
Art.805 Un echipament de muncă electric/instalaţie electrică de clasa III de protecţie poate fi
utilizat numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a. este alimentat la tensiunea foarte joasă (tensiunea pentru care a fost proiectat să
funcţioneze);
b. sursa de tensiune este construită astfel încât să nu permită apariţia în circuitul de tensiune
foarte joasă a unei tensiuni mai mari;
c. izolaţia circuitului de foarte joasă tensiune nu permite apariţia unei tensiuni mai mari din
alte circuite;
d. este verificată periodic protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune.
Art.806 Secţiile de linii şi instalaţii trebuie să deţină o evidenţă a instalaţiilor electrice, a
echipamentelor de muncă electrice, a sistemelor de protecţie împotriva electrocutării şi
echipamentelor şi mijloacelor de protecţie. În acest sens trebuie:
a. să se desemneze o persoană responsabilă cu menţinerea evidenţei;
b. să existe o evidenţă clară a echipamentelor de muncă electrice, a sistemelor de protecţie
împotriva electrocutării şi a echipamen-telor şi mijloacelor de protecţie aflate în utilizare;
c. să se asigure planificarea pentru controlul prin verificare periodică a instalaţiilor,
echipamentelor de muncă electrice, a sistemelor de protecţie împotriva electrocutării şi
echipamentelor şi mijloacelor de protecţie aflate în utilizare.
Art.807 În evidenţa echipamentelor de muncă electrice şi instalaţiilor electrice trebuie să se
menţioneze în mod expres:
a. denumirea/tipul echipamentului de muncă, instalaţiei electrice, echipamentului şi
mijlocului de protecţie, producătorul, ţara;
b. seria/anul de fabricaţie, numărul de inventar;
c. codul de clasificare conform Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de
funcţionare a mijloacelor fixe;
d. actul de provenienţă;
e. data punerii în funcţiune;
f. evidenţa reparaţiilor şi a altor operaţii;
g. evidenţa verificărilor periodice;
h. implicarea în eventuale incidente în utilizare;
i. mişcarea internă în cadrul unităţii.
Art.808 Instalaţiile electrice şi echipamentele de muncă trebuie verificate la recepţie şi înainte
de punerea în funcţiune, după reparaţii şi periodic.
Art.809 Instalaţiile electrice, la fel ca şi echipamentele de muncă, trebuie verificate în timpul
montării, având în vedere că pot conţine şi părţi ascunse (în pereţi, plafon, pardoseală, etc.).
Art.810 Verificările periodice ale instalaţiilor electrice, echipamen-telor de muncă alimentate
electric reprezintă o cerinţă de securitate pentru a se asigura protecţia împotriva pericolelor
generate de energia electrică.
Art.811 Verificările ce trebuie efectuate la punerea în funcţiune şi periodic în timpul
utilizării, precum şi periodicitatea lor, trebuie extrase din documentaţia tehnică de însoţire
(cartea tehnică sau instrucţiunile de utilizare) elaborată de producătorii echipamentelor de
muncă.
Art.812 Echipamentele şi mijloacele de protecţie utilizate în instalaţiile electrice au rolul de a
proteja lucrătorii dar şi persoanele neavizate aflate în zonă, de pericolele generate de energia
electrică.
Art.813 Categoriile de echipamente şi mijloace de protecţie care trebuie să existe în
instalaţiile sau locurile de muncă unde există sau se exploatează echipamente electrice sunt
următoarele:
a. echipamente şi mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izolarea
acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pământ, respectiv: prăjini
electroizolante pentru utilizarea indicatoarelor/detectoarelor/testerelor mobile de tensiune,
scurtcircuitoarelor, acţionarea cuţitelor separatoarelor etc., scule cu mânere electroizolante,
covoare şi platforme electroizolante, mănuşi şi încălţăminte electroizolante etc.;
b. detectoare/indicatoare/testere mobile de tensiune (pentru verifica-rea prezenţei sau lipsei
tensiunii);
c. dispozitive mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit (scurtcircuitoare);
d. îngrădiri;
e. panouri de semnalizare.
Art.814 Echipamentele şi mijloacele de protecţie trebuie să ateste conformitatea cu cerinţele
esenţiale de securitate şi sănătate prevăzute de directivele aplicabile, să fie însoţite de cartea
tehnică (în limba română) şi documente de atestare a conformităţii şi să fie prevăzute cu
marcaj CE de conformitate.
Art.815 Alegerea echipamentelor şi mijloacelor de protecţie care trebuie utilizate în
instalaţiile sau locurile de muncă unde există sau se exploatează echipamente electrice se
efectuează în funcţie de tensiunea nominală a instalaţiei, respectiv a echipamentului electric,
de tipul acestora, lucrările executate şi condiţiile de exploatare.
Art.816 Lucrătorii care folosesc echipamentele şi mijloacele de protecţie sunt obligaţi să facă
o verificare vizuală, înaintea fiecărei utilizări a acestuia privind:
a. tensiunea la care este permisă utilizarea;
b. starea tehnică generală;
c. încadrarea în termenul de încercare periodică.
Art.817 Mijloacele şi echipamentele electrice de protecţie trebuie să fie verificate, în
conformitate cu prevederile reglementărilor şi regulilor tehnice aplicabile, înainte de utilizare,
la punerea în funcţiune, după reparaţii sau modificări şi apoi periodic (în exploatare).
Art.818 Metodologia de încercare profilactică a echipamentelor şi a mijloacelor de protecţie
trebuie prevăzută în cărţile tehnice, instrucţiunile de utilizare şi întreţinere, elaborate de
producători.
Art.819 În cazul în care reglementările, cărţile tehnice, instrucţiunile de utilizare nu prevăd
periodicitatea verificărilor echipamentelor şi mijloacelor de protecţie, se recomandă
periodicitatea verificărilor conform tabelului de mai jos:

Denumirea mijlocului de protecţie

Nr.
electroizolant care se supune Periodicitatea
crt.
încercării periodice
1 Indicatoare de corespondenţă a fazelor o dată pe an
2 Mănuşi electroizolante o dată la şase luni
Încălţăminte electroizolantă din
3 o dată la şase luni
cauciuc
4 Covoare electroizolante portabile o dată la trei ani
5 Platforme electroizolante o dată la trei ani

Art.820 Încercările echipamentelor şi mijloacelor de protecţie la darea lor în folosinţă,

periodic, după reparare sau înlocuire a unor părţi componente şi când există îndoieli asupra
stării lor tehnice sau apar semne de deteriorare, trebuie confirmate prin rapoarte/buletine de
încercări, care se păstrează la sediul formaţiei de lucru ce le are în dotare.
Art.821 Fiecare echipament şi mijloc de protecţie încercat trebuie marcat, de către laboratorul
de specialitate acreditat (prin aplicarea directă sau prin etichetă).

13.27.1. Tehnici şi proceduri de lucru în instalaţiile electrice scoase de sub

tensiune
Art.822 Pentru a proteja lucrătorul împotriva riscurilor de natură electrică rezultate din
apariţia accidentală a tensiunii în instalaţia la care se lucrează, cauzate de operaţii greşite, se
procedează la scoaterea de sub tensiune a instalaţiei, prin legarea la pământ şi în scurtcircuit.
Art.823 Manevrele şi operaţiile de scoatere de sub tensiune a unei instalaţii, înainte de a
începe „lucrul cu scoatere de sub tensiune” şi repunerea sub tensiune a instalaţiei după
terminarea lucrului, trebuie efectuate de către electricieni autorizaţi din punct de vedere al
securităţii muncii.
Art.824 Manevrele necesare realizării măsurilor tehnice privind scoaterea de sub tensiune
trebuie să se execute de către una sau două persoane autorizate pentru efectuarea manevrelor
în instalaţiile respective.

13.27.1.1. Scoaterea de sub tensiune

Art.825 În vederea desfăşurării lucrărilor în condiţii de securitate şi sănătate trebuie să fie
scoase de sub tensiune următoarele elemente:
a. instalaţia electrică sau partea de instalaţie la care urmează a se lucra;
b. instalaţiile electrice sau părţile de instalaţie aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se
găsesc la o distanţă mai mică decât limita admisă până la care se pot apropia persoanele
sau obiectele de lucru, indicată în documentaţia tehnică specifică;
c. instalaţiile electrice sau părţile de instalaţie aflate sub tensiune situate la o distanţă mai
mare decât limita admisă, dar care, datorită lucrărilor care se execută în apropiere, trebuie
scoase de sub tensiune.
Art.826 Mărimile limitelor admise/distanţelor de vecinătate până la care se pot apropia
persoanele sau obiectele de lucru (maşini, unelte etc.) sunt:

Tensiunea nominală a instalaţiei [kV] 1-20 27,5 110

Distanţa minimă la manevre [m] 0,8 1 1,5
În instalaţii
Distanţa interioare şi
0,8 1 1,5
minimă la exterioare
executarea De la sol din staţii
lucrărilor În celelalte
[m] instalaţii 2 2,5 3
exterioare
 Prin urcare pe stâlpii LEA 1,5 2 2,5

Art.827 În instalaţiile de joasă tensiune, distanţa de vecinătate nu se normează.

Art.828 Imediat ce instalaţia la care urmează să se intervină, a fost identificată, trebuie
respectată următoarea procedură de scoatere de sub tensiune a instalaţiei electrice:
a. separarea electrică a instalaţiei, urmată de blocarea echipamen-telor de comutaţie;
b. identificarea instalaţiei sau a părţii din instalaţie în care urmează a se lucra;
c. verificarea lipsei tensiunii şi legarea imediată a instalaţiei sau a părţii de instalaţie la
pământ şi în scurtcircuit;
d. delimitarea materială a zonei de lucru;
e. asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică.
Art.829 Partea instalaţiei în care urmează să se lucreze trebuie să fie separată vizibil,
respectiv izolată de toate sursele electrice de alimentare.
Art.830 Pentru a efectua separarea electrică în condiţii de securitate, este necesar să se ţină
seama de caracteristicile tehnice şi limitările fiecărui tip de echipament electric care se
acţionează/manevrează. Astfel, trebuie să se ţină seama că:
a. separatoarele pot conecta sau deconecta un circuit fără sarcină sau când curentul de sarcină
este nesemnificativ;
b. întreruptoarele sunt capabile să suporte sau să întrerupă curenţi în condiţii normale de
funcţionare, inclusiv în condiţii de suprasarcină sau scurtcircuit;
c. întreruptoarele automate sunt capabile să suporte sau să întrerupă curentul în condiţii de
scurtcircuit.
Art.831 Echipamentele de muncă electrice care asigură separarea electrică a instalaţiei sau
părţii de instalaţie în care urmează a se lucra trebuie să fie asigurate împotriva reconectării, de
preferat prin blocarea mecanismului de acţionare şi montarea indicatoarelor de securitate care
să avertizeze împotriva reconectării.
Art.832 Identificarea se realizează vizual, obligatoriu la faţa locului, pe baza următoarelor
elemente, după caz:
a. schema electrică a fluxurilor de cabluri;
b. schema electrică de traseu a liniei aeriene sau în cablu;
c. caietul de marcaje şi etichetări;
d. inscripţii, numerotări, denumiri;
e. planuri, hărţi, planşe şi confruntarea cu dispunerea în teren a instalaţiilor;
f. aparate sau instalaţii de detecţie;
g. aparate de măsură;
h. alte elemente.
Art.833 Pe durata identificării este interzisă deschiderea sau îndepărtarea oricărui tip de
îngrădire sau verificarea, prin acţionare, a oricărei componente a instalaţiei.
Art.834 Lipsa tensiunii trebuie verificată pe toate elementele aflate normal sub tensiune aflate
în zona de lucru sau în imediata vecinătate a acesteia.
Art.835 Verificarea lipsei tensiunii în instalaţie trebuie să se efectueze înainte şi imediat după
legarea la pământ şi în scurtcircuit a instalaţiei electrice.
Art.836 Pentru verificarea lipsei tensiunii în instalaţii de joasă tensiune se pot utiliza
indicatoare de tensiune/testere/detectoare conforme şi certificate.
Art.837 În cazul lucrărilor cu scoatere de sub tensiune este necesară legarea la pământ şi în
scurtcircuit a conductoarelor de fază, inclusiv pe conductorul de nul în cazul liniilor electrice
aeriene, operaţie care trebuie să se execute imediat după verificarea lipsei de tensiune datorită
riscului de repunere accidentală sub tensiune în timpul desfăşurării lucrătorilor în zona de
lucru.
Art.838 Părţile din instalaţie în care urmează să se lucreze, trebuie să fie legată la pământ şi
în scurtcircuit.
Art.839 Dispozitivele de legare la pământ şi în scurtcircuit trebuie să fie montate prima dată
la instalaţia de legare la pământ, apoi la elementele de instalaţie ce trebuie legate în
scurtcircuit.
Art.840 Dispozitivele de legare la pământ şi în scurtcircuit trebuie alese astfel încât să fie
corespunzătoare instalaţiei unde se montează.
Art.841 Dacă există elemente din instalaţie, în apropierea zonei de lucru, care trebuie să
rămână sub tensiune, trebuie să se adopte măsuri de securitate suplimentare înainte de
începerea lucrului, după caz, astfel:
a. pot fi tratate precum “lucru în vecinătatea instalaţiei sub tensiune”;
b. pot fi tratate precum “lucru sub tensiune”;
c. se montează elemente de protecţie electroizolante sau obstacole, care să permită tratarea
zonei de lucru complet izolată faţă de zona periculoasă.
Decizia se ia înainte de începerea activităţii şi etapa de montare a protectoarelor
electroizolante se introduce la procesul aferent scoaterii de sub tensiune.
Art.842 Delimitarea materială a zonei de lucru şi semnalizarea zonei de lucru este necesară
pentru a separa zona de lucru scoasă de sub tensiune de zona periculoasă din vecinătate, în
care nu trebuie să se intre, cu excepţia cazului în care este necesar să se efectueze măsurători
şi teste.
Art.843 Semnalizarea şi delimitarea materială poate fi asigurată utilizând garduri, bariere,
benzi sau lanţuri special destinate acestui scop.
Art.844 Repunerea sub tensiune se realizează numai după încheierea lucrărilor şi după ce toţi
lucrătorii au părăsit zona de lucru şi toate sculele şi echipamentele de lucru au fost scoase din
zona de lucru.
Art.845 Ordinea operaţiilor pentru repunerea sub tensiune a instalaţiei este aceeaşi ca şi
scoaterea de sub tensiune, dar în sens invers. Măsurile de securitate trebuie să fie aceleaşi
pentru fiecare etapă în parte.
Art.846 Înainte de repunerea sub tensiune trebuie să se adopte măsuri organizatorice speciale.
Aceste măsuri se referă în special la asigurarea faptului că:
a. toţi lucrătorii au fost informaţi asupra faptului că instalaţia urmează să fie repusă sub
tensiune;
b. toate echipamentele de muncă şi sculele au fost scoase din zona de lucru;
c. toţi membrii echipei au părăsit zona de lucru.

13.27.1.2. Lucrul în vecinătatea instalaţiilor aflate sub tensiune

Art.847 În toate situaţiile în care urmează să se lucreze în vecinătatea instalaţiilor aflate sub
tensiune, lucrătorii trebuie să rămână, pe cât posibil, în afara zonei de vecinătate a zonei
periculoase (zona în care există pericole de natură electrică).
Art.848 Înainte de începerea lucrului în vecinătatea instalaţiilor aflate sub tensiune, un
electrician autorizat din punct de vedere al securităţii muncii, trebuie să stabilească
posibilitatea efectuării lucrării.
Art.849 În măsura în care este posibil, trebuie să se adopte măsuri de securitate pentru a
reduce la minimum riscul de electrocutare.
Art.850 Prima măsură de protecţie, care trebuie să fie adoptată este scoaterea de sub tensiune
a cât mai multor elemente cu putinţă.
Art.851 A doua măsură de protecţie care trebuie adoptată, pentru acele elemente de instalaţie
care nu pot fi scoase de sub tensiune constă în reducerea “zonelor periculoase”. Această
cerinţă se poate realiza prin montarea protectoarelor, cu ajutorul cărora se previne apropierea
lucrătorilor de elementele aflate sub tensiune.
Art.852 Dacă, în urma măsurilor adoptate, rămân elemente aflate sub tensiune accesibile,
trebuie adoptate următoarele măsuri:
a. delimitarea materială a zonei de lucru, inclusiv a zonelor periculoase;
b. informarea lucrătorilor cu privire la existenţa pericolelor şi a tuturor măsurilor de securitate
adoptate.
Art.853 Perimetrul zonei învecinate poate fi demarcat astfel încât doar lucrătorii autorizaţi
din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă pentru lucru sub tensiune, să poată
intra.
Art.854 Semnalizarea şi delimitarea materială poate fi asigurată utilizând garduri, bariere,
benzi sau lanţuri special destinate acestui scop.
Art.855 Dacă măsurile de securitate adoptate în etapa de delimitare a zonei de lucru nu sunt
suficiente pentru a proteja lucrătorii împotriva riscului de electrocutare, activitatea trebuie să
se desfăşoare de către electricienii autorizaţi din punct de vedere al securităţii muncii sau sub
supravegherea unui electrician autorizat din punct de vedere al securităţii muncii.
Art.856 Când activitatea se desfăşoară sub supravegherea unui electrician, acesta trebuie să
se asigure că măsurile de securitate sunt corespunzătoare. De asemenea, trebuie să
supravegheze lucrătorii pe toată durată în care aceştia se află în zona de lucru. Această
supraveghere nu este obligatorie dacă activitatea se desfăşoară în afara zonei de vecinătate a
instalaţiilor de joasă tensiune.
Art.857 Accesul în spaţii tehnice electrice (puncte de alimentare, săli cu aparataj, etc.) pentru
realizarea de intervenţii, reparaţii, teste sau încercări trebuie să se limiteze la electricienii
autorizaţi sau alţi lucrători supravegheaţi permanent de către un electrician autorizat.
Art.858 Deschiderea uşilor, îngrădirilor celulelor electrice sau altor carcase ale spaţiilor
electrice şi echipamente de muncă, trebuie să se realizeze doar de către electricieni. Accesul
în spaţiile tehnice electrice este permis doar electricienilor.
Art.859 Pentru celelalte categorii de personal, accesul este permis numai dacă se îndeplinesc
următoarele condiţii:
a. au fost instruiţi cu privire la pericolele şi riscurile la care pot fi expuşi şi asupra măsurilor
de securitate cu privire la accesul în instalaţiile electrice;
b. sunt permanent sub supravegherea unui electrician autorizat din punct de vedere al
securităţii muncii.
Art.860 Pentru prevenirea riscurilor de electrocutare în activităţi care presupun manipularea
sau transportul materialelor în vecinătatea LEA sau LEC trebuie să se respecte următoarele
măsuri:
a. înainte de începerea activităţii, trebuie identificate toate LEA sau LEC din zona de lucru;
b. dacă în una din etapele desfăşurării lucrărilor, există un risc de electrocutare, trebuie să se
adopte măsuri suplimentare de protecţie;
c. dacă în una din etapele desfăşurării lucrărilor, prezenţa LEA sau a altor elemente
neprotejate aflate sub tensiune pot constitui un risc pentru lucrători şi, din motive
obiective, aceste linii nu pot fi deviate sau scoase de sub tensiune, trebuie să se adopte
măsuri suplimentare.
Art.861 În scopul stabilirii pericolului şi a zonelor învecinate, precum zona de lucru şi a
zonelor de transport tehnologic, trebuie să se ţină cont de următoarele:
a. identificarea elementelor neprotejate aflate sub tensiune, cele mai apropiate în oricare din
etapele desfăşurării activităţii;
b. mişcările şi direcţiile de manipulare ale echipamentelor sau materialelor.
Art.862 Înainte de începerea activităţii, conducătorul formaţiei de lucru trebuie să realizeze o
evaluarea a riscurilor şi să se realizeze un plan de măsuri de prevenire. Această evaluare
trebuie să cuprindă o inspecţie a zonei unde urmează să se desfăşoare activitatea precum şi o
investigare a amplasării LEC/LEA.
Art.863 După cunoaşterea acestor informaţii se face un plan de prevenire, bazat pe măsurile
de prevenire stabilite pentru situaţia în care instalaţiile electrice nu pot fi scoase de sub
tensiune.
 13.27.1.3. Lucrul sub tensiune în instalaţiile de joasă tensiune

Art.864 În cazul instalaţiilor de joasă tensiune, metoda de lucru sub tensiune este metoda de
lucru în contact.
Art.865 Metoda de lucru sub tensiune implică utilizarea materialelor, a echipamentelor de
muncă, echipamentelor de protecţie, echipamentelor individuale de protecţie, care să
garanteze protecţia împotriva riscurilor de electrocutare.
Art.866 Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune,
măsurile organizatorice necesare constau în îndeplinirea formelor de lucru sau dispunerea de
lucrări, prin consemnarea lucrărilor în evidenţele destinate acestui scop.
Art.867 În condiţii meteo nefavorabile (precipitaţii atmosferice, ceaţă, descărcări atmosferice,
vânt puternic) trebuie evitată executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice
exterioare de joasa tensiune.
Art.868 Dacă lucrările sunt în desfăşurare, se întrerup şi pot fi continuate numai după ce
conducătorul formaţiei de lucru apreciază că acestea se pot executa în condiţii de securitate.
Art.869 La terminarea lucrării, şeful de lucrare asigură măsuri organizatorice (strângerea
tuturor materialelor, a echipamentelor de muncă, executarea curăţeniei la locul de muncă) şi
dispune retragerea membrilor formaţiei de lucru sub tensiune din zona de lucru.

13.27.2. Forme organizatorice de lucru în instalaţiile electrice de joasă tensiune

Art.870 Din punct de vedere organizatoric, lucrările din instalaţiile electrice de joasă tensiune
aflate în exploatare se execută, după caz, în baza uneia din următoarele forme:
a. instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii (ITI-PM);
b. atribuţii de serviciu (AS);
c. dispoziţii verbale (DV);
d. procese verbale (PV);
e. obligaţii de serviciu (OS).
Art.871 Pregătirea şi executarea lucrărilor în instalaţiile electrice de joasă tensiune aflate în
exploatare, se execută, după caz, de către:
1. Emitent – Persoana care dispune executarea lucrărilor, grupa de autorizare SSM - V
2. Admitent – Persoana care admite la lucrare, grupa de autorizare SSM - IV
3. Şef lucrare – Persoana care conduce, controlează şi supraveghează formaţia de lucru,
grupa de autorizare
SSM - III
4. Executanţi – Persoanele care fac parte din efectivul formaţiei de lucru, grupa de
autorizare SSM I şi II

13.27.2.1. Forma organizatorică de lucru - instrucţiuni tehnice interne de protecţie a

muncii (ITI-PM)

Art.872 Instrucţiune tehnică internă de protecţie a muncii (ITI-PM) este documentul scris,
întocmit pentru executarea unor lucrări, în condiţii tehnice şi organizatorice identice, în
instalaţii electrice având scheme şi tipuri constructive similare.
Art.873 Executarea lucrărilor în instalaţiile electrice din exploatare în baza ITI-PM, este
permisă doar electricienilor autorizaţi din punct de vedere al securităţii muncii.
Art.874 ITI-PM sunt aprobate de către conducătorul unităţii (şeful secţiei) care execută
lucrarea. Modelul de conţinutul ITI-PM este dat în Anexa nr.9.
Art.875 Lista personalului care are dreptul de a executa lucrări în baza ITI-PM şi a
categoriilor de lucrări ce se pot executa pe bază de ITI-PM, este aprobată de conducătorul
structurii organizatorice (şeful secţiei).
Art.876 Personalul executant de lucrări în baza ITI-PM, trebuie să respecte:
a. măsurile tehnice şi organizatorice de securitate în cazul executării lucrărilor cu scoatere de
sub tensiune a instalaţiei;
b. măsurile tehnice şi organizatorice de securitate în cazul executării lucrărilor fără scoaterea
instalaţiei de sub tensiune.

13.27.2.2. Forma organizatorică de lucru - atribuţii de serviciu (AS)

Art.877 Forma organizatorică atribuţii de serviciu (AS) este specifică unităţilor care au
instalaţii electrice cu supraveghere, respectiv au personal de servire operativă (tură).
Art.878 Îndeplinirea formalităţilor pentru lucrările executate în baza atribuţiilor de serviciu se
realizează prin semnătura de preluare a serviciului, în registrul operativ, după caz de către
întreaga formaţie de lucru.
Art.879 Lista categoriilor de lucrări ce se pot executa în baza atribuţiilor de serviciu, este
aprobată de conducătorul structurii organizatorice (şeful secţiei).
Art.880 Lista lucrărilor ce se execută în baza atribuţiilor de serviciu se păstrează la sediul
personalului de servire operativă şi trebuie cunoscută de acesta.

13.27.2.3.Forma organizatorică de lucru - dispoziţii verbale (DV)

Art.881 Executarea lucrărilor în baza unei dispoziţii verbale (dată direct, prin viu grai) în
instalaţiile electrice, este permisă numai dacă acestea sunt prevăzute în „Lista cu lucrări în
instalaţiile electrice ce se pot executa în baza formei organizatorice - Dispoziţii verbale”
Art.882 Executarea lucrărilor în instalaţiile electrice în baza DV, este permisă doar
electricienilor autorizaţi din punct de vedere al securităţii muncii.
Art.883 Personalul executant de lucrări în baza DV, ca măsură organizatorică de securitate a
muncii, trebuie să respecte:
a. măsurile tehnice şi organizatorice de securitate în cazul executării lucrărilor cu scoatere de
sub tensiune a instalaţiei;
b. măsurile tehnice şi organizatorice de securitate în cazul executării lucrărilor fără scoaterea
instalaţiei de sub tensiune.

13.27.2.4. Forma organizatorică de lucru - obligaţii de serviciu (OS)

Art.884 Lucrările executate în baza formei organizatorice de lucru “obligaţii de serviciu”

(OS) sunt specifice unităţilor care au organizată activitatea de exploatare a instalaţiilor
electrice de utilizare cu electricieni angajaţi, autorizaţi din punct de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă, dar nu dispun de emitenţi.
Art.885 Conducătorul structurii organizatorice (şeful de secţie) trebuie să întocmească şi să
aprobe lista cu lucrările concrete, pe care lucrătorii autorizaţi din punct de vedere al securităţii
şi sănătăţii în muncă le execută, în instalaţia de joasă tensiune, în baza formei organizatorice
“obligaţie de serviciu” OS.
Art.886 Personalul executant de lucrări în baza obligaţiilor de serviciu OS, trebuie să
respecte:
a. măsurile tehnice şi organizatorice de securitate în cazul executării lucrărilor cu scoatere de
sub tensiune a instalaţiei;
b. măsurile tehnice şi organizatorice de securitate în cazul executării lucrărilor fără scoaterea
instalaţiei de sub tensiune.
Art.887 La lucrările ce se execută în instalaţii de joasă tensiune în baza obligaţiilor de
serviciu OS poate participa unul sau mai mulţi electricieni (o formaţie). Lucrările în baza
obligaţiilor de serviciu OS se pot executa de către o singură persoană, dacă are minimum
grupa a IV-a de autorizare din punctul de vedere al securităţii muncii.
 13.27.3. Lucrări la liniile electrice subterane

Art.888 La derularea şi pozarea cablurilor se vor respecta următoa-rele:

a. în timpul derulării şi desfăşurării cablurilor executanţii trebuie să îşi protejeze mâinile
utilizând mănuşi de protecţie (palmare);
b. la pozarea manuală a cablurilor prin susţinerea acestora pe umăr, personalul executant
trebuie să poarte umerare, iar lungimea porţiunii manevrate şi numărul persoanelor trebuie
astfel alese, încât unei persoane să-i revină o greutate de cel mult 30 kg. În timpul pozării
unui cablu prin acest procedeu, întregul personal va fi plasat pe aceeaşi parte a cablului
(şanţului);
c. la pozarea cablurilor în profile existente, împreună cu alte cabluri decopertate aflate sub
tensiune, personalul trebuie să poarte obligatoriu cască de protecţie a capului, mănuşi şi
cizme electroizolante;
d. în cazul în care pozarea cablurilor se face pe role, personalul executant care ajută la
tragerea cablurilor trebuie să se aşeze cu faţa spre tambur, la o distanţă de cel puţin 1 m
faţă de rola din spate, pentru a se evita prinderea mâinilor în role;
e. pentru a se evita o eventuală răsturnare a tamburului în timpul derulării cablului, acesta
trebuie să fie asigurat corespunzător.
Art.889 Lucrările la capătul terminal al unuia din cablurile care se alimentează din aceeaşi
celulă împreună cu alt cablu cu destinaţie diferită, trebuie tratate ca activităţi în zone cu risc
ridicat şi specific.
Art.890 La executarea lucrărilor de remediere a defectelor pe cablurile îngropate sau pozate
pe rastel, trebuie să se realizeze următoarele etape succesive:
a. localizarea defectului sau stabilirea zonei de defect cu ajutorul aparaturii sau a instalaţiilor
speciale utilizate de personal special autorizat în acest scop (identificator);
b. marcarea de către identificator a locului unde urmează a se executa, după caz, săpătura în
vederea identificării cablului şi locului de defect pe acesta;
c. îngrădirea locului de muncă şi montarea indicatoarelor de securitate;
d. identificarea cablului defect din flux de către identificator pe baza planurilor, schiţelor,
hărţilor, marcajelor sau a stării acestuia;
e. etichetarea distinctă a cablului defect, pregătirea şi tăierea mecanică a acestuia cu ajutorul
unui dispozitiv electroizolant, operaţiuni ce se execută de identificator;
f. după tăiere, identificatorul efectuează verificarea lipsei de tensiune şi a legării celor două
extremităţi la pământ şi, după caz, în scurtcircuit.
Art.891 Deplasarea cablurilor şi manşoanelor se face, de regulă, cu scoaterea de sub tensiune
a cablurilor respective.
Art.892 Se admite deplasarea acestora sub tensiune, numai pe distanţe mici, cu respectarea
următoarelor condiţii:
a. deplasarea se va face manual cu sau fără unelte electroizolante;
b. dacă pe porţiunea de cablu care trebuie deplasată există manşoane acestea vor fi fixate pe
scânduri, astfel încât să se excludă posibilitatea deteriorării manşoanelor, precum şi
încovoierea sau întinderea cablului lângă manşon;
c. toţi executanţii vor purta cizme şi mănuşi electroizolante, precum şi cască de protecţie a
capului.
Art.893 Când se lucrează la cablul supus unei inducţii periculoase, armătura metalică a
cablului nu va fi tăiată înainte de a se stabili continuitatea printr-o legătură metalică de mică
rezistenţă între cele două părţi ale armăturii care va fi separată prin tăiere.
Art.894 Pentru restul lucrărilor se va alege, după împrejurări, una din următoarele trei
metode:
A. Izolarea completă în raport cu pământul - această metodă se poate aplica numai în
cazul unei camere sau a unei săpături de dimensiuni mari, care poate fi uscată suficient. În
acest caz, se procedează după cum urmează:
 a. se acoperă fundul şi, dacă este necesar, se acoperă şi pereţii săpăturii sau ai camerei cu
scânduri uscate sau cu plăci ori covoare electroizolante;
b. se acoperă cu material electroizolant toate părţile metalice care pot fi atinse (armătura,
suporturi metalice din cameră, celelalte cabluri etc.).
B. Izolarea în raport cu conductoarele periculoase – această metodă poate să se aplice
în cazurile în care nu este posibilă izolarea completă în raport cu pământul, atunci când
camera este strâmtă sau când lucrările sunt urgente. În acest caz, cei care lucrează trebuie
să poarte în mod obligatoriu cizme şi mănuşi electroizolante, să utilizeze unelte cu mânere
electroizolante şi să evite orice contact cu conductoarele.
C. Legarea generală la pământ – înainte de a se tăia un conductor acesta se leagă la
pământ de o parte şi de alta a tăieturii iar firele pot fi atinse numai cu mănuşi
electroizolante sau cu ajutorul unor unelte legate la pământ. Priza de pământ trebuie să aibă
rezistenţa de dispersie de max.4 Ω.
Art.895 Săparea gropilor pentru cabluri până la adâncimea de îngropare a cablurilor se face
cu încălţăminte electroizolantă. Dezgroparea cablului se face numai cu lopeţi, cizme şi mănuşi
electroizolante protejate la rândul lor cu palmare.
Art.896 Lucrările la capetele de cabluri se vor executa numai cu mănuşi şi cizme
electroizolante, cu deosebită atenţie, fiind interzisă atingerea cu vreo parte a corpului a
capului de cablu şi simultan a părţilor metalice ale ramelor.
Art.897 Lucrările de revizie şi reparaţie, precum şi înlocuirea aparatajului şi a pieselor,
curăţarea contactelor şi reglarea reţelelor care au legatură galvanică cu conductoarele din
cablu pot fi executate cu sau fără deconectarea aparaturii respective de la conductoarele
cablului, în modul următor:
a. dacă există posibilitatea de deconectare prin fişe la capetele de cablu, aparate de
deconectare etc., se lucrează cu deconectarea aparatelor de la conductoarele cablului, cu
încălţăminte electroizolantă şi cu scule cu mânere electroizolante;
b. în cazul lucrărilor exterioare fără deconectare se lucrează la instalaţii, atât la interior cât şi
la exterior, numai cu mănuşi şi încălţăminte electroizolantă.

13.27.4. Lucrări executate de terţi în instalaţiile electrice

(firme autorizate, prestatori servicii)

Art.898 În situaţia în care o lucrare în instalaţia electrică (ex: de exploatare, montaj,

modernizare, revizie, reparaţie, verificări, teste, măsurători) nu se poate executa de către
proprii angajaţi, aceasta se poate executa de către personalul unei alte firme (denumit personal
delegat) sau de către prestatori de servicii.
Art.899 Executantul denumit personal delegat poate fi şi orice lucrător, prestator de servicii
care execută lucrări pe baza unui contract de lucrări. Firmele contractate trebuie să aibă
electricieni angajaţi autorizaţi din punct de vedere al securităţii muncii şi după caz, autorizaţi
ANRE şi să fie autorizate de către ANRE în vederea executării respectivei lucrări.

13.27.5. Convenţiile de lucrări

Art.900 Convenţiile de lucrări se încheie la nivelul conducătorilor de structuri organizatorice
(şef secţie) sau împuterniciţii acestora şi sunt anexe la contractul de execuţie.
Art.901 În cazul în care lucrările sunt subcontractate unei/unor alte firme, convenţiile de
lucrări trebuie să fie însuşite şi semnate de către toţi subcontractanţii.
Art.902 Categoriile de lucrări pentru care se încheie convenţii de lucrări sunt:
a. lucrări de construcţii-montaj;
b. lucrări de mentenanţă;
c. lucrări de modernizare instalaţii electrice în exploatare;
d. lucrări de intervenţii pentru prevenirea şi lichidarea urmărilor unor incidente/deranjamente;
e. lucrări de service, probe pentru puneri în funcţiune;
f. lucrări de service, ce implică formaţii de lucru specializate sau dotări speciale;
g. lucrări privind efectuarea probelor de punere în funcţiune a unor echipamente de muncă;
h. lucrări de modernizări în instalaţiile de protecţie, telemecanică, telecomunicaţii etc.;
i. experimentări în instalaţii privind echipamente, produse sau tehnologii noi;
j. lucrări de vopsitorie în instalaţii electrice;
k. lucrări de zugrăveli, amenajări sau reparaţii la partea de construcţii şi instalaţii neelectrice
din staţii, posturi de transformare şi instalaţii electrice de utilizare a energiei electrice, etc.;
l. lucrări de instalaţii neelectrice;
m. lucrări de telecomunicaţii, reţele informatice, instalaţii de supraveghere, televiziune în
circuit închis şi alte similare.
Art.903 Convenţiile de lucrări nu se încheie pentru lucrările de construcţii montaj ale unor
instalaţii electrice noi care nu se află în incinta unor instalaţii în exploatare şi care nu se pot
pune accidental sub tensiune, neexistând legături fizice cu instalaţii aflate în exploatare.
Art.904 Convenţia de lucrări trebuie să conţină, după caz, minimum următoarele date:
a. obligaţiile reciproce la executarea lucrărilor;
b. responsabilităţile privind măsurile de securitate a muncii;
c. programele de lucrări;
d. lista cu personalul executant autorizat la executarea lucrărilor, cu precizarea grupelor de
autorizare;
e. condiţiile şi modul de acces în instalaţiile electrice din exploatare;
f. formele organizatorice în baza cărora se execută lucrările;
g. delimitările dintre instalaţiile în care se lucrează;
h. subcontractanţii, dacă există;
i. depozitarea materialelor;
j. modul de înregistrare a accidentelor de muncă;
k. alte prevederi legate de mediu şi situaţii de urgenţă;
l. măsuri PSI.
Art.905 Convenţia de lucrări de întocmeşte conform formularului din Anexa nr. 10.
Art.906 Pentru lucrările care necesită retrageri din exploatare a instalaţiilor electrice, între
unitatea de exploatare, şi unitatea care a contractat lucrarea trebuie să existe un program de
lucrări, aprobat şi semnat de ambele părţi care să conţină, minimum următoarele date:
a. locul / incinta unde urmează a se executa lucrarea;
b. forma organizatorică;
c. lucrările care urmează a se executa;
d. instalaţia care trebuie separată electric sau scoasă de sub tensiune;
e. data începerii execuţiei şi durata lucrărilor;
f. numele şi prenumele şefului de lucrare şi a executanţilor şi grupele de autorizare ale
acestora;
g. numele şi prenumele persoanei din partea unităţii de execuţie care răspunde de pregătirea
şi coordonarea executării lucrării;
h. numele şi prenumele persoanei din partea unităţii de exploatare care răspunde de
coordonarea executării lucrării, dacă este cazul;
i. lista echipamentelor de muncă ce se utilizează.

13.27.6. Prevenirea electrocutării prin atingere directă/indirectă

Art.907 Intervenţiile la instalaţiile electrice se fac numai de către lucrători calificaţi şi

autorizaţi în meseria de electrician.
Art.908 Este strict interzisă intervenţia lucrătorilor neautorizaţi la instalaţiile electrice.
Art.909 În cazul echipamentelor electrice mobile sau transportabile, respectiv acelea care
sunt conectate la surse de curent printr-un racord mobil (cablu, cordon de alimentare) se
respectă următoarele reguli:
a. alimentarea cu energie electrică a echipamentelor (aparatelor etc.) se realizează numai
prin racordurile/cablurile/cordoanele livrate de furnizorul (fabricantul) acestora, care
trebuie să se găsească în perfectă stare de funcţionare, fără tăieturi, julituri, rosături,
adăugiri, cu fişele şi ştecherul în bună stare (nesparte, nefisurate);
b. în cazul în care se constată defecţiuni ale prizelor, echipamen-tului sau cordoanelor şi
racordurilor, ce pot conduce la accidentare prin electrocutare se scoate imediat de sub
tensiune echipamentul, după caz, de la întrerupătorul care alimentează priza respectivă,
iar echipamentul, aparatul, racordul, etc. se retrage la magazie în vederea reparării, astfel
încât să nu poată fi utilizat de persoane neavizate; în cazul echipamentelor fixe (strung,
raboteză, polizor) care nu se pot deplasa în magazie, cordonul de alimentare se sigilează
de echipament, se pune un afiş “ATENŢIE ECHIPAMENT SCOS DIN UZ, PERICOL
DE ELECTROCUTARE” şi se încheie obligatoriu un proces verbal de scoatere din
funcţie a echipamentului între conducătorul locului de muncă şi lucrătorul/lucrătorii care
utilizează echipamentul respectiv;
c. pozarea cablurilor (cordoanelor) de alimentare trebuie făcută astfel încât să nu se
deterioreze învelişurile exterioare prin frecare sau să poată fi agăţate de persoane în
trecere prin zonă. În nici un caz pozarea nu se face în locuri (de exemplu pe pardoseală) în
care cablurile pot fi traversate, agăţate şi rupte de mijloacele de transport;
d. cablurile (cordoanele) de alimentare nu trebuie să fie expuse în locurile de racordare (fişe
şi echipamente) unor solicitări la tracţiune, forfecare, răsucire şi/sau strivire;
e. la locurile de racordare a conductoarelor de protecţie (acolo unde acestea există) trebuie
prevăzută o rezervă suficientă pentru ca în cazul smulgerii racordului, ele să fie solicitate
ultimele;
f. în zonele de amplasare a prizelor, în faţa peretului sau pe pardoseală, după caz, este
necesar să existe un spaţiu liber, degajat pentru a nu se împiedica manevrarea fişelor;
g. este interzisă utilizarea prizelor şi fişelor cu contacte îndoite, murdare, sparte sau
corodate;
h. este interzisă conectarea echipamentelor prin introducerea conductoarelor direct în priză,
fără fişe sau ştechere;
i. este interzisă utilizarea dispozitivelor de conectare cu capacele deteriorate sau lipsă.
Art.910 În beciuri, subsoluri şi alte spaţii cu grad mare de umiditate şi cu pericol crescut de
electrocutare se utilizează numai echipamente electrice portabile special construite pentru
astfel de medii, se face alimentarea cu tensiune redusă, nepericuloasă de 24-65 volţi, după
caz. Prizele montate pe circuitul cu tensiune redusă trebuie să fie de forme diferite faţă de
cele cu tensiune mare şi marcate corespunzător.
Art.911 În locurile de muncă foarte periculoase nu se introduc decât echipamentele portabile
şi cablurile acestora prin care se alimentează cu tensiune redusă, sursele de alimentare
(transformatorul de separare) fiind obligatoriu amplasate în afară zonei periculoase.
Art.912 Obligatoriu întrerupătoarele şi prizele electrice trebuie marcate cu valoarea tensiunii
de alimentare, respectiv şi cu valoarea puterii maxim admise a circuitului prizei electrice.
Art.913 Se interzice utilizarea prizelor electrice fără circuit de împământare.

13.28 Activitatea de transport, depozitare,

manipulare şi utilizare a substanţelor periculoase
(toxice, inflamabile, explozive)

Art.914 Conducătorul locului de muncă trebuie să ia măsuri tehnice necesare pentru:

a. a asigura spaţiile de depozitare în stare bună de curăţenie, libere de orice obstacol,
amenajate şi întreţinute corespunzător pe timp nefavorabil, uşile inscripţionate cu
indicatoare de avertizare asupra pericolelor existente ( interzicerea fumatului, a accesului
persoanelor neautorizate, a utilizării sculelor care pot produce scântei), conform
standardelor în vigoare şi ţinute sub cheie de către un gestionar. Uşile se vor deschide spre
exterior;
b. a marca rezervoarele, conductele şi ambalajele care conţin substanţe periculoase (toxice,
inflamabile, explozive) prin semne convenţionale specifice pericolului respectiv;
c. a inscripţiona gurile de descărcare cu tipul de produs petrolier care se descarcă în acel
punct, pompele cu tipul de produs petrolier pe care îl debitează şi capacul fiecărui rezervor
corespunzător produsului petrolier pe care îl conţine;
d. capacele de la domul rezervorului să fie prinse în balamale şi prevăzute cu lanţuri pentru
limitarea cursei de deschidere, dispozitive de fixare în poziţia deschis şi garnituri de
cauciuc. Gurile de măsurare ale rezervoarelor vor fi protejate cu ghidaje şi capace din
material antiscânteie;
e. ca vopselele şi diluanţii să fie depozitate în ambalaje metalice prevăzute cu capace care se
închid etanş şi dotate cu mânere;
f. spaţiile de depozitare să asigure circulaţia adecvată a aerului, prin ventilare naturală
organizată sau mecanică, în funcţie de caracteristicile substanţelor depozitate şi conform
specificaţiilor producătorului, pentru a fi menţinută permanent o atmosferă fără noxe sau
amestecuri explozive de vapori;
g. spaţiile de depozitare să fie dotate cu substanţe neutralizante pentru cazurile de scurgeri
accidentale şi cu mijloace adecvate de stins incendii, în funcţie de natura produselor
stocate şi de indicaţiile specificaţiilor tehnice aferente fiecărui produs privind stingerea
incendiilor;
h. transportul substanţelor toxice, caustice, inflamabile sau explozibile de la depozite la
locurile de muncă cu mijloace de transport adecvate specificului substanţei respective şi
tipului de ambalaj, conduse de personal special instruit şi numit în acest scop;
i. rezervoarele metalice vor fi prevăzute cu împământare;
j. operaţiile de descărcare şi manipulare de produse petroliere se execută numai sub
supravegherea conducătorului locului de muncă.
Art.915 Fişele tehnice ale substanţelor transportate, depozitate, manipulate se includ în
tematica de instruire periodică a lucrătorilor de către conducătorul locului de muncă unde se
desfăşoară activităţi cu substanţele respective.
Art.916 Măsurarea nivelului produsului petrolier din rezervor se face cu tija din material
neferos sau cu sistem de măsurare automat de construcţie antiexplozivă.
Art.917 În magazii, depozite sau alte încăperi nu se depozitează împreună substanţe
incompatibile din punct de vedere al reacţiilor chimice, degajărilor de vapori toxici sau
inflamabili şi din punct de vedere al incendiilor.
Art.918 La depozitele de substanţe inflamabile, instalaţiile electrice trebuie să fie de
construcţie antiex. Depozitarea substanţelor inflamabile se face în recipiente perfect etanşe, a
căror integritate iniţială trebuie verificată şi menţinută prin manipulări atente, fără şocuri
mecanice.
Art.919 Produsele ambalate se depozitează ordonat, pe loturi, şi trebuie prevăzute cu etichete
referitoare la conţinutul şi denumirea chimică uzuală a produsului, data fabricării şi
indicatoare de avertizare asupra pericolului pe care îl prezintă.
Art.920 În spaţiile de depozitare se menţine obligatoriu ventilaţia, curăţenia, prin îndepărtarea
imediată a oricăror scurgeri accidentale de produs, acestea prezentând în multe cazuri pericol
de autoaprindere prin oxidare.
Art.921 În timpul depozitării se respectă indicaţiile privind incompatibilitatea diverselor
categorii de produse, conform specificaţiei tehnice şi etichetării, fiind interzisă depozitarea în
aceeaşi încăpere a produselor incompatibile.
Art.922 Este interzisă păstrarea substanţelor inflamabile în recipiente improvizate.
Art.923 Lucrătorii au obligaţia să transporte produsele petroliere numai în recipiente din
materiale omologate.
Art.924 După parcarea la locul de descărcare, conducătorul auto opreşte motorul şi asigură
autovehiculul împotriva deplasării. Se efectuează legătura autovehiculului la priza de
împământare a gurilor de descărcare, înainte de începerea operaţiei de descărcare a produselor
petroliere.
Art.925 În zonele de distribuire a produselor petroliere este interzisă folosirea flăcării
deschise şi menţinerea în funcţiune a motoarelor autovehiculelor.
Art.926 Petele de ulei şi de combustibil se acoperă cu nisip, după care se iau măsuri de
curăţare şi evacuare a materialului rezultat în locuri care nu prezintă pericol de incendiu.
Art.927 La intrarea în serviciu se verifică:
a. existenţa legăturilor la centura de împământare a tuturor elementelor metalice;
b. existenţa punţilor electrostatice la flanşe şi elemente metalice.
Art.928 Trebuie să fie inscripţionate următoarele elemente:
a. gurile de descărcare cu tipul de produs petrolier care se descarcă în acel punct;
b. pompele cu tipul de produs petrolier pe care îl debitează;
c. capacul fiecărui cămin de la domul rezervoarelor cu produsul petrolier care se află în
rezervor.
Art.929 Gurile de descărcare trebuie prevăzute cu cabluri şi sistem de prindere la
autocisterne, pentru scurgerea electricităţii statice.
Art.930 Dacă este cazul, se montează indicatoare de înalţime maximă admisă pe copertina
care acoperă partea carosabilă.
Art.931 În zona rezervoarelor pot fi admise numai autovehiculele care transportă produse
petroliere amenajate, echipate şi semnalizate conform prevederilor legale în vigoare.
Art.932 Manevrele sau deplasările în marşarier a autocisternelor pe teritoriul depozitului
trebuie efectuate numai prin pilotare de către o persoană aşezată în lateral.
Art.933 Staţionarea autovehiculelor care transportă produse petroliere se face doar în dreptul
gurilor de descărcare.
Art.934 Operaţiile de descărcare, transport şi manipulare de produse petroliere, cu excepţia
celor distribuite la pompă se execută numai sub supravegherea unui lucrător numit de
conducătorul locului de muncă.
Art.935 Accesul la spaţiile de depozitare, la zona de rezervoare trebuie reglementat prin
indicatoare de interzicere a fumatului, a accesului persoanelor străine, a utilizării sculelor din
materiale dure care pot produce scântei.
Art.936 În zona rezervoarelor se folosesc pentru iluminat numai lămpi antiexplozive.
Art.937 Efectuarea unor operaţii care necesită utilizarea focului deschis în spaţiile de lucru cu
pericol de incendiu sau explozie se execută numai în baza documentului “PERMIS DE
LUCRU CU FOC”.
Art.938 Se interzice efectuarea lucrărilor cu foc deschis sau apropie-rea cu surse de foc (ţigări
aprinse, brichete, materiale incandescente etc.) de materialul rulant încărcat sau care conţine
substanţe sau produse periculoase şi de depozitele de aceiaşi natură fără asigurarea măsurilor
de securitate necesare.
Art.939 Dezgheţarea armăturilor, ventilelor, conductelor, pompelor aferente depozitelor se
face numai cu apă caldă sau aburi, fiind interzisă folosirea în acest scop a focului deschis.
Art.940 Demontările, înlocuirile, reparaţiile şi alte operaţii similare la pompele, robinetele,
conductele sau rezervoarele din dotarea depozitelor, care impun folosirea focului deschis, se
efectuează numai după obţinerea „permisului de lucru cu foc", oprirea şi curăţarea de
produsele inflamabile a instalaţiei respective şi asigurarea tuturor măsurilor ce se impun
pentru prevenirea incendiilor sau exploziilor.
Art.941 După golire, ambalajele ce au conţinut materiale de vopsire se depozitează în locuri
special destinate acestui scop.
Art.942 Se interzice utilizarea mijloacelor de transport neamenajate special pentru transportul
substanţelor inflamabile şi neechipate cu mijloace adecvate de stins incendii, în funcţie de
natura produselor transportate şi de indicaţiile specificaţiilor tehnice aferente fiecărui produs
privind stingerea incendiilor.
Art.943 Se interzice transportul substanţelor chimice în recipiente deschise şi neprotejate.
Art.944 Toate operaţiile de manipulare a produselor de vopsire vor fi executate respectându-
se normele de prevenire a incendiilor şi caracteristicile produsului din specificaţia tehnică
aferentă.
Art.945 Operaţiile de transvazare a substanţelor se efectuează cu dispozitive speciale, astfel
încât să se evite contactul lucrătorilor cu substanţele respective sau inhalarea de vapori nocivi.
La transvazarea substanţelor inflamabile se asigură scurgerea sub formă de jet continuu şi nu
sub formă de ploaie, pentru eliminarea posibilităţilor de apariţie a electricităţii statice.
Art.946 Deschiderea capacelor metalice se face cu scule care nu produc scântei. Colectarea
reziduurilor, cârpelor, bumbacului, hârtiei îmbibate cu substanţe sau cu produse auxiliare se
face în recipiente speciale. Cantităţile de substanţe şi materiale de vopsire scoase din depozit
nu trebuie să depăşească cantităţile necesare unui schimb de lucru.
Art.947 În timpul manipulărilor se evită deversările şi se verifică închiderea etanşă a
ambalajelor, care trebuie depuse în spaţii special amenajate.

13.29 Activitatea de instalare, exploatare şi întreţinere a EM (maşini, utilaje,

instalaţii)

Art.948 Pentru utilizarea echipamentor de muncă ce prezintă un risc specific pentru

securitatea şi sănătatea lucrătorilor, conducătorul locului de muncă trebuie să se asigure că:
a. utilizarea echipamentului de muncă este accesibilă numai lucrătorilor însărcinaţi cu această
atribuţie;
b. întreţinerea EM se face de lucrători calificaţi, cu atribuţii în acest sens.
Art.949 În cadrul reviziilor tehnice ale echipamentelor de muncă se urmăreşte reglarea unor
piese şi subansamble pentru a se asigura funcţionarea în condiţii normale ale acestora, precum
şi determinarea stării tehnice ale acestora.
Art.950 Pentru menţinerea în stare de funcţionare normală a echipamentelor de muncă, cu
excepţia uneltelor de mână, unităţile cf efectuează reviziile tehnice şi reparaţiile acestor
echipamente, conform unui grafic anual de revizii şi reparaţii.
Art.951 La intrarea unui echipament de muncă la revizie/reparaţie se întocmeşte un proces
verbal de predare conform formularului din Anexa nr.11.
Art.952 După efectuarea lucrărilor de revizie/reparaţie, preluarea echipamentului de muncă
se face pe bază de proces verbal de recepţie, conform formularului din Anexa nr.12, în care
este specificată starea echipamentului (apt/inapt pentru utilizare). Completarea procesului
verbal se face de către şeful formaţiei care a efectuat revizia/reparaţia echipamentului de
muncă şi este semnat de conducătorul locului de muncă care utilizează echipamentul, numai
după efectuarea probelor funcţionale.
Art.953 Toate lucrările de revizii şi reparaţii se execută de lucrători calificaţi (mecanici,
electricieni, etc.), conform normativelor de specialitate.
Art.954 Echipamentele de muncă defecte sau care prezintă un pericol de accidentare în
exploatare se scot din funcţiune, se marchează cu “ATENŢIE ECHIPAMENT SCOS DIN
UZ, PERICOL DE ACCIDENTARE” şi se întocmeşte un proces verbal de scoatere din
funcţie a echipamentului.
Art.955 Lucrările de întreţinere zilnică au ca scop să prevină uzurile anormale şi defecţiunile
tehnice, să asigure funcţionarea normală şi să prevină accidentele pe timpul exploatării
echipamentelor de muncă.
Art.956 Principalele lucrări de întreţinere zilnică, care se execută conform tipului de
echipament, sunt:
a. verificarea şi curăţarea filtrelor de combustibil;
b. verificarea şi curăţarea filtrelor de aer;
c. verificarea elementelor de asamblare (şuruburi, bolţuri, piuliţe);
d. verificarea stării exterioare a echipamentului, să nu prezinte scurgeri; dacă se constată
acest lucru se va remedia imediat;
e. verificarea stării de prindere a apărătorilor şi dispozitivelor de protecţie;
f. verificarea stării tehnice a sculelor aşchietoare (pietre polizor, discuri, burghie, pânze,
cuţite, etc.) şi înlocuirea celor care prezintă uzuri;
g. verificarea prinderii sculelor şi organelor de antrenare;
h. verificarea legăturii şi stării cablurilor electrice, a siguranţelor fuzibile, a prizelor,
ştecherelor, împământărilor, etc. ale echipamentelor de muncă electrice;
i. curăţarea aparatelor de control, a motorului, a sistemului de alimentare cu combustibil şi a
sistemului de ungere;
j. controlul organelor de asamblare, strângerea celor slăbite şi completarea celor care lipsesc;
k. verificarea aparatelor de control şi a instalaţiilor electrice;
l. controlul nivelului lichidului în sistemul de răcire şi completarea la nevoie;
m. verificarea existenţei completului de scule şi accesorii;
n. controlul funcţionării normale a motorului şi a sistemelor de deplasare, direcţie, frânare
etc.;
o. controlul stării tehnice a dispozitivelor de producţie şi a stingătorului de incendiu;
p. controlul etanşeităţii garniturilor de la sistemele de alimentare, ungere şi răcire, precum şi
de la sistemele hidraulice şi remedierea eventualelor defecţiuni;
q. verificarea nivelului şi completarea pierderilor de lichid în sistemul de ungere şi în
sistemele hidraulice;
r. spălarea sitei filtrante a rezervorului de combustibil şi completarea acestuia cu combustibil;
s. verificarea existenţei ungătoarelor, a dopurilor de scurgere şi de control, a organelor de
asamblare şi de asigurare, completarea celor lipsă şi strângerea celor slăbite;
t. verificarea întinderii curelelor de transmisie ale ventilatorului şi generatorului;
u. verificarea fixării bateriei de acumulatoare, a clemelor de contact şi a nivelului
electrolitului;
v. verificarea conductorilor de alimentare cu energie electrică şi înlocuirea celor cu izolaţia
deteriorată;
w. verificarea şi reglarea frânelor şi ambreiajelor;
x. controlul stării tehnice a cablurilor şi lanţurilor a punctelor de fixare, precum şi a întinderii
şi înfăşurării lor;
y. golirea apei în sistemul de răcire la sfârşitul programului de lucru pe timp friguros;
z. curăţarea echipamentelor de muncă la sfârşitul programului de lucru.
Art.957 În cadrul lucrărilor de întreţinere zilnică, se execută periodic, la termenele prescrise
care sunt mai mici decât intervalul reviziei tehnice, lucrările prevăzute în fişa de ungere a
utilajelor.
Art.958 De asemenea, tot în cadrul lucrărilor de întreţinere zilnică, la fiecare tip de
echipament de muncă, se execută şi lucrările specifice de întreţinere prevăzute în cartea
tehnică a acestuia:
a. spălarea şi curăţarea generală a echipamentului;
b. înlocuirea filtrelor de ulei şi de aer dacă s-a terminat perioada prescrisă de folosire;
c. înlocuirea unor piese uzate care nu poate fi amânată până la prima revizie tehnică şi care
nu necesită un volum mare de manoperă. Dacă este necesar se propune executarea unei
reparaţii curente, precizându-se remedierile care trebuie efectuate.
Art.959 Întreţinerea zilnică (Iz) se execută înaintea fiecărei utilizări.
 Măsuri de securitate la utilizarea echipamentelor de muncă

Art.960 Conducătorii locurilor de muncă trebuie să afişeze la loc vizibil instrucţiuni de

utilizare a maşinii sau instalaţiei.
Art.961 Echipamentele de muncă trebuie verificate înainte de începerea lucrului şi nu se lasă
fără supraveghere în timpul funcţionării.
Art.962 Este interzisă intervenţia la echipamentele de muncă în timpul funcţionării.
Art.963 Conectarea maşinilor electrice de cale la reţeaua de alimentare trebuie să se facă
numai cu puţin timp înainte de începerea lucrărilor. În orice pauză de lucru, maşina electrică
se deconectează.
Art.964 Este interzisă aşezarea cablului de alimentare cu energie electrică a unei maşini
electrice peste căile de acces sau în locuri unde se depozitează materiale. Pentru protejarea
împotriva deteriorărilor, reţeaua de distribuţie poate fi suspendată sau îngropată lăsându-se
liberă o porţiune de cablu de lungime minimă necesară manipulării maşinii electrice. Cablul
de alimentare nu trebuie întins când maşina electrică trece de la un loc la altul.
Art.965 Se interzice a se lucra cu maşini alimentate cu energie electrică fără legare la pământ
(sau la nul).
Art.966 Toate elementele mecanice în mişcare (pietre de polizor, pânză de fierăstrău, lanţ,
etc.) trebuie prevăzute cu apărători de protecţie care nu se demontează în timpul lucrului.
Art.967 Înainte de utilizarea echipamentelor de muncă se pun în aplicare următoarele măsuri:
a. se verifică zona din jur pentru a nu fi persoane ce pot fi accidentate sau alte obstacole;
b. se efectuează lucrările de întreţinere zilnică;
c. alimentarea rezervorului cu carburant se efectuează cu motorul oprit; alimentarea nu
trebuie să depăşească trei sferturi din capacitatea rezervorului;
d. alimentarea cu combustibil nu se face în apropierea unor surse posibile de incendiu;
e. se face proba de funcţionare în gol.
Art.968 Pentru prevenirea accidentărilor, înainte de orice lucrare efectuată la echipamentelor
de muncă (întreţinere, reglaje, reparaţii, etc.) şi înaintea manipulării acestora (manevrare,
ridicare, transportare) se respectă următoarele:
a. este strict interzisă punerea în funcţiune şi folosirea echipamentului de muncă de către
lucrătorii care nu au fost instruiţi, cu regulile de securitate a muncii specifice, care nu au
citit şi nu au asimilat instrucţiunile de exploatare conform cărţii tehnice a acestuia;
b. lucrătorii care folosesc echipamentul de muncă trebuie să fie odihniţi, sănătoşi şi în bună
formă fizică şi să poarte echipamentul de protecţie adecvat;
c. la oprirea motorului se aşteaptă oprirea tuturor componentelor mobile;
d. lucrările de întreţinere a echipamentului de muncă se efectuează conform instrucţiunilor
elaborate de către producător, specificate în cartea tehnică.
Art.969 După utilizarea echipamentului de muncă se pun în aplicare următoarele măsuri:
a. la terminarea lucrărilor, acesta se depozitează în aşa fel încât să nu se creeze pericol de
accidentare;
b. echipamentul de muncă se asigură împotriva accesului şi utilizării neautorizate;
c. echipamentul de muncă se menţine în stare perfectă de curăţenie.
Art.970 Lucrările de întreţinere zilnică a utilajelor de cale se execută de către mecanicul de
utilaj împreună cu însoţitorul autorizat. Aceste lucrări se consemnează în “Foaia de parcurs”
a utilajului. În mod asemnător se procedează de către şofer/tractorist în cazul mijloacelor auto.
Art.971 Întreţinerea zilnică a celorlalte echipamente de muncă se efectuează de către
deserventul echipamentului şi se va consemna în partea a II-a din carnetul de lucrări (livret) a
şefului de echipă (formaţie) în care lucrează şi care a efectuat instruirea zilnică specifică
lucrărilor.
Art.972 După verificarea echipamentului de muncă, lucrătorul (deserventul) care execută
lucrări cu acesta, comunică conducătorului formaţiei de lucru că echipamentul de muncă
respectiv a fost verificat şi este apt pentru executarea lucrărilor. Conducătorul formaţiei de
lucru consemnează în evidenţele operative (llivret, registru de verificări etc.) că echipamentul
de muncă (denumirea şi nr.inventar) a fost verificat de către lucrătorul respectiv (numele şi
prenumele deserventului) şi este apt pentru executarea lucrărilor respective, solicitându-i
totodată şi semnătura acestuia.
Art.973 Echipamentele de muncă electrice se alimentează cu energie electrică cu cablu de
maxim 100 m lungime.
Art.974 Toate elementele echipamentelor de muncă electrice care pot fi puse accidental sub
tensiune (prizele, fişele, carcasa generatorului, etc.) trebuie legate la priza de pământ.
Art.975 Toate tablourile electrice, aparatele de măsură etc. trebuie asigurate cu posibilităţi de
închidere, eventual de izolare electrică, pentru a nu se produce accidente prin atingerea sau
deteriorarea lor, mai ales în timpul lucrului.

13.30 Activitatea de verificare şi utilizare a uneltelor şi sculelor

Art.976 Uneltele de percuţie din oţel, ciocanele, dălţile, foarfecele, dornurile şi alte unelte de
mână similare se verifică înaintea utilizării să nu prezinte bavuri, ştirbituri sau fisuri.
Art.977 Uneltele de mână prevăzute cu articulaţii, ca: foarfece, cleşti etc. trebuie întreţinute
să nu prezinte frecări mari sau joc în articulaţie. Braţele de acţionare ale acestor unelte trebuie
executate astfel încât la închidere să rămână un spaţiu suficient între ele pentru a se preveni
prinderea degetelor.
Art.978 La executarea lucrărilor la înălţime, uneltele de mână se păstrează în genţi rezistente
şi se fixează în mod corespunzător, pentru a fi asigurate împotriva căderii.
Art.979 În timpul lucrului cu uneltele de mâna la operaţii în care se pot produce scântei,
aşchii metalice etc., lucrătorii trebuie să poarte ochelari de protecţie, iar dacă este cazul, zona
de muncă se protejează pentru a împiedica accidentarea celor din apropiere.
Art.980 Toate uneltele de mână trebuie verificate cu atenţie la începutul lucrului de către
lucrătorul care le foloseşte. Nu se folosesc chei de buloane ori de tirfoane uzate sau de mărimi
necorespunzătoare.
Art.981 Târnăcoapele de burat, topoarele, ciocanele, dălţile, lopeţile, furcile etc. trebuie să fie
bine fixate în mâner cu ajutorul penelor.
Art.982 În timpul transportului, părţile periculoase ale uneltelor de mână, ca: tăişuri, vârfuri
etc., se aşează adecvat pentru a nu produce rănirea lucrătorilor.
Art.983 Lucrătorii care folosesc unelte de mână trebuie să fie atenţi faţă de colegii lor de
muncă apropiaţi, pentru a nu-i lovi când utilizează sculele în timpul lucrului (târnăcopul de
burat traverse, lopata, manela etc.).
Art.984 Uneltele de mână se păstrează în dulapuri, lăzi, rastele, suporturi speciale, în
apropierea locului de muncă, curăţate la terminarea zilei de lucru de către lucrătorii care le-au
folosit şi depozitate corespunzător.
Art.985 Cozile şi mânerele uneltelor de mână trebuie să fie netede fără asperităţi şi fără fisuri,
bine fixate şi să aibă dimensiuni care să permită prinderea lor comodă şi sigură.
Art.986 Este interzisă folosirea uneltelor de mână improvizate, ca şi a celor cu suprafeţe de
percuţie deformate, fisurate, înflorite sau ştirbite.
 13.31 Activitatea de exploatare a autovehiculelor

Art.987 Starea tehnică a autovehiculelor unităţii trebuie să corespundă regulamentului privind

circulaţia pe drumurile publice. Utilizatorii acestor autovehicule răspund de starea tehnică a
bunului încredinţat pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, de aspectul autovehiculului la
exterior şi interior. Autovehiculele trebuie echipate cu toate dotările prevăzute de
regulamentul de circulaţie pe drumurile publice.

13.31.1.Condiţii tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele

Art.988 Pentru a asigura buna funcţionare a autovehiculelor în parcurs şi pentru a evita
defecţiunile şi accidentele, autovehiculele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
tehnice:
a. dispozitivul de pornire automată să fie în stare de funcţionare;
b. volanul să nu aibă joc mai mare de 15°;
c. piesele mecanismului de direcţie să nu prezinte defecţiuni şi uzuri (jocuri la articulaţie,
lipsă şplinturi etc.);
d. puntea faţă precum şi puntea (punţile) spate să nu prezinte deformări sau alte defecţiuni la
elementele de fixare de cadrul autovehiculului;
e. elementele suspensiei (arcuri lamelare şi spirale, perne de aer, amortizoare etc.) să nu
prezinte defecţiuni;
f. rulmenţii roţilor să nu aibă jocuri care depăşesc limitele stabilite în prescripţiile tehnice de
funcţionare ale acestora;
g. sistemul de alimentare al autovehiculelor să nu aibă scurgeri de carburant sau fisuri, fiind
interzise orice fel de improvizaţii;
h. carburatorul (pompa de injecţie) să fie bine fixat şi reglat pentru a se evita orice scurgere
de combustibil;
i. rezervorul de carburant să fie prevăzut cu capac bine fixat şi asigurat pentru a nu se
deschide în timpul mersului, iar suporturile de susţinere şi colierele de fixare ale
rezervorului să nu prezinte fisuri;
j. instalaţia electrică a autovehiculului să fie în perfectă stare; sunt interzise legăturile
improvizate, cablurile neizolate, siguranţele necalibrate, lipsa capacelor de protecţie etc.,
care pot provoca scurtcircuite;
k. bateria de acumulatoare să fie în bună stare, bine fixată, acoperită şi amplasată în aşa fel
încât bacurile să nu se spargă în timpul mersului sau să provoace scurtcircuit cu caroseria
vehicului;
l. releele regulatoarelor de tensiune şi de curent să fie bine reglate şi izolate faţă de exterior
(capac etc.) pentru a se evita scurtcircuitele;
m. sistemele de frânare să fie reglate corect şi să fie în perfectă stare de funcţionare;
n. compresorul de aer să fie în bună stare de funcţionare, astfel încât să asigure presiunea şi
debitul corespunzător de aer, potrivit tipului anvelopei şi autovehiculului;
o. anvelopele să fie de acelaşi tip şi de aceleaşi dimensiuni şi să nu prezinte deformaţii ce
indică dezlipiri sau ruperi ale straturilor componente, iar presiunea să fie cea prescrisă de
fabricant. Nu se vor folosi anvelope a căror bandă de rulare prezintă o uzură peste limita
prevăzută de normele tehnice. Este interzisă folosirea anvelopelor reşapate pe axa din faţă;
p. jantele şi cercurile elastice nu trebuie să prezinte deformaţii ca urmare a uzurii şi a
loviturilor. Jantele trebuie să fie bine fixate cu piuliţele respective;
q. ţeava de evacuare a gazelor arse trebuie să fie în bună stare, fără fisuri sau garnituri defecte
şi să fie prevăzută cu amortizor de zgomot (tobă de eşapament);
r. parbrizul şi celelalte geamuri ale autovehiculului să fie în bună stare şi curate. Se interzice
înlocuirea geamurilor cu geamuri de altă calitate decât cele prescrise de constructor, cu alte
materiale sau cu geamuri care nu sunt corect fixate. Parbrizul trebuie prevăzut cu
ştergătoare în perfectă stare de funcţionare.
Art.989 Se interzice plecarea în cursă a autovehiculelor care prezintă stare tehnică şi estetică
necorespunzătoare sau care depăşesc limitele admise ale nivelului de zgomot sau
concentraţiile maxime admise ale noxelor în gazele de evacuare.
Art.990 Conducătorii auto au obligaţia ca, pentru asigurarea condiţiilor tehnice ale
autovehiculelor, să verifice înainte de plecarea în cursă următoarele:
a. instalaţia de alimentare cu carburanţi, instalaţia electrică, instalaţia de evacuare a gazelor
arse (eşapate), instalaţia de încălzire, sistemul de direcţie, semnalizare, rulare şi frânare,
care trebuie să fie în stare corespunzătoare şi fără improvizaţii;
b. să nu aibă ataşate rezervoare suplimentare de combustibil, în afara celor montate de către
uzina constructoare;
c. existenţa şi integritatea fizică şi funcţională a oglinzilor retrovi-zoare;
d. uşile să fie în bună stare de funcţionare;
e. să confirme prin semnătură pe foaia de parcurs, că autovehiculul corespunde din punct de
vedere tehnic.
Art.991 Este interzisă circulaţia autovehiculelor cu remorci, dacă una din componentele
sistemului de împerechere este defectă sau deteriorată.
Art.992 Este interzisă manevra de mers înapoi a autovehiculelor cu remorcă, dacă nu se
blochează în prealabil, peridocul.
Art.993 Conducătorii auto trebuie să asigure ca în inventarul autovehiculului să se găsească:
a. lampă electrică portabilă;
b. dispozitivul de protecţie împotriva săririi inelului de siguranţă al jantei (pe timpul umflării
anvelopelor nedemontate);
c. dispozitivul suplimentar pentru fixarea cabinei după rabatarea ei;
d. două capre pentru suspendarea autovehiculului;
e. patru pene pentru asigurarea împotriva deplasării necomandate a mijloacelor de transport
în timpul remedierii defecţiunilor tehnice, în diferite situaţii ivite;
f. manometru pentru verificarea presiunii pneurilor;
g. trusă medicală de prim ajutor;
h. trusă de scule şi unelte, în bună stare, corespunzătoare tipului de autovehicul;
i. cric corespunzător tonajului autovehiculului încărcat şi suport de lemn pentru stabilitatea
acestuia;
j. două triunghiuri reflectorizante sau dispozitiv de semnalizare a avariilor;
k. manivelă de pornire la motoarele cu aprindere prin scânteie;
l. stingător, iar în cazul autovehiculelor care transportă încărcături uşor inflamabile sau
periculoase, câte două stingătoare, precum şi ladă sau sac cu nisip, o pătură groasă şi o
lopată pentru împrăşti-erea nisipului;
m. în funcţie de natura transportului, autovehiculul va fi dotat şi cu alte mijloace în scopul
preîntâmpinării accidentelor (frânghii, prelate etc.);
n. pe timp de iarnă, autovehiculele se dotează, în plus, cu: huse pentru acoperirea măştii
radiatorului, lanţuri antiderapante, lopeţi, nisip, sare etc..
Art.994 Conducătorilor auto le este interzis să transporte în cabina mijlocului de transport
un număr de persoane mai mare decât cel stabilit prin construcţia autovehiculului şi înscris în
certificatul de înmatriculare.
Art.995 Conducătorului auto îi este interzis să folosească, pentru pornirea motorului cu
manivela, persoane neinstruite în acest scop.

13.31.2. Parcarea

Art.996 Este interzisă parcarea autovehiculelor pe drumurile de trecere din garaj şi din
incinta unităţilor, precum şi sub liniile electrice aeriene.
Art.997 Locurile de parcare devenite alunecoase prin scurgeri sau împrăştieri de substanţe
grase, lichide etc. se curăţă şi apoi se presară cu materiale aderente (nisip, cenuşă, zgură etc.).
Art.998 În timpul iernii, drumurile de acces, trotuarele, pasajele din parcare trebuie curăţate
de zăpadă sau de gheaţă, presărându-se rumeguş, zgură, nisip, sare etc..
Art.999 La parcarea autovehiculelor pe locurile destinate acestui scop, conducătorii auto
trebuie să ia următoarele măsuri:
a. asigură distanţa de manevrare în siguranţă dintre autovehicule şi între acestea şi construcţii;
b. opresc motorul;
c. frânează autovehiculul;
d. scot cheile din contact;
e. închid şi asigură prin încuiere uşile cabinei;
f. scot de sub tensiune instalaţia electrică a mijlocului de transport, acţionând întrerupătorul
general (dacă este cazul).
Art.1000 Se interzice folosirea flăcării deschise sau a altor surse de foc pentru pornirea
motorului.
Art.1001 Se interzice părăsirea autovehiculului cu motorul în funcţiune.
Art.1002 La locul de parcare sunt interzise:
a. efectuarea probelor de frânare în mers. Acestea se vor efectua la standurile de încercare a
eficienţei sistemului de frânare sau în zone special amenajate;
b. alimentarea cu combustibili sau lubrifianţi;
c. aruncarea cârpelor îmbibate cu produse petroliere etc.;
d. parcarea autovehiculelor încărcate cu materiale explozive sau uşor inflamabile, cu
rezervoare de benzină fisurate sau sparte, cu buşoane lipsă sau neetanşe.
Art.1003 Parcarea autovehiculelor destinate transportului de produse petroliere (cisterne,
remorci - cisterne etc.) se va face separat faţă de celelalte autovehicule. Este interzisă parcarea
acestor autovehicule în apropierea staţiilor de alimentare.
Art.1004 Ieşirea autovehiculelor din parcare şi din incintele unităţilor cf în drumurile publice
se face cu faţa. În cazul când nu este posibil, ieşirea pe drumurile publice se efectuează numai
prin pilotare.

13.31.3. Măsuri de securitate a muncii privind transportul materialelor, sculelor,

uneltelor şi echipamentelor de muncă

Art.1005 Încărcarea autovehiculelor se face în conformitate cu indicaţiile date de fabrica

constructoare.
Art.1006 La manevrarea, poziţionarea şi fixarea autovehiculelor pentru încărcare/descărcare,
conducătorii auto trebuie să respecte prevederile instrucţiunilor de securitate a muncii
specifice locurilor de muncă respective.
Art.1007 Conducătorii auto trebuie să supravegheze ca încărcătura să fie repartizată uniform
pe platforma autovehiculelor, precum şi respectarea tonajului şi gabaritului.
Art.1008 Conducătorul autovehiculului care efectuează transportul verifică la plecarea în
cursă şi în parcurs modul cum a fost legată încărcătura. Se interzice plecarea în cursă dacă
acesta constată că încărcătura nu a fost legată corespunzător.
Art.1009 Aşezarea mărfurilor în autovehicule se face astfel încât să fie asigurată stabilitatea
lor în timpul parcursului. Responsabilitatea asupra modului de aşezare şi de ancorare a
încărcăturii revine unităţii la care se face încărcarea. Conducătorul auto trebuie să refuze
efectuarea transportului dacă acesta nu îndeplineşte condiţiile de tonaj şi/sau gabarit. În cazul
încărcăturilor formate din lăzi, butoaie, cutii sau colete, se interzice să se lase locuri goale
între acestea. La nevoie, între rânduri se pun chituci sau şipci de lemn.
Art.1010 La transportul pieselor şi materialelor cilindrice cu volum şi greutate mare, acestea
se fixează de către expeditor cu juguri care se fixează de platforma caroseriei. Când rămân
spaţii pe platforma caroseriei, se asigură încărcătura împotriva deplasării.
Art.1011 În caroseria autocamioanelor se pot transporta împreună cu încărcătura numai
încărcătorii sau însoţitorii mărfurilor prevăzuţi în foaia de parcurs, cu obligaţia să nu
călătorească deasupra încărcăturii sau în picioare şi să nu fumeze. Pentru transportul lor se
amenajează un spaţiu prevăzut cu bancă fixată rigid de platformă, în partea din spate a
caroseriei.
Art.1012 Este interzis să se transporte persoane pe părţile laterale ale caroseriei, în picioare,
în caroserie, pe scări, precum şi în remorci, sau deasupra încărcăturii.
Art.1013 Este interzis să se transporte în caroseria sau cabina autovehiculului, persoane care
se află în stare de ebrietate.
Art.1014 Se interzice urcarea sau coborarea persoanelor în timpul mersului.
Art.1015 Se interzice accesul la locul de încărcare/descărcare al autovehiculelor, al
persoanelor care nu au nici o atribuţie la aceste operaţii.
Art.1016 Încărcarea cu materiale a autovehiculelor trebuie făcută astfel încât conducătorul
auto să aibă vizibilitatea necesară în mers şi posibilitatea supravegherii parcursului.
Art.1017 Conducătorul auto nu trebuie să efectueze controlul tehnic sau repararea
autovehiculului în timpul încărcării sau descărcării acestuia.
Art.1018 În funcţie de felul şi dimensiunile mărfii transportate, precum şi de lungimea
autovehiculelor în care se transportă, pentru a se efectua toate manevrele cu uşurinţă şi fără
pericol de accidentare, la locurile de încărcare/descărcare, beneficiarul transportului trebuie să
asigure spaţii corespunzătoare.

13.31.4.Circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice

Art.1019 La plecarea în cursă, conducătorul auto are următoarele obligaţii:

a. înainte de plecarea în cursă, să verifice starea tehnică a autove-hiculului;
b. pornirea motorului să o facă fie cu ajutorul electromotorului de pornire, fie cu manivela, fie
cu mijloace auxiliare de pornire (instalaţia electrică pentru pornirea motoarelor pe timp
friguros, roboţi de pornire);
c. să nu folosească focul deschis la pornirea motoarelor diesel;
d. să respecte următoarele reguli de pornire a motorului cu manivela:
- se verifică dacă maneta pentru schimbarea vitezelor se află la punctul mort;
- se verifică dacă frâna de ajutor este cuplată;
- se verifică dacă mânerul manivelei este prevăzut cu manşon metalic neted, care să se
învârtească liber;
- se introduce manivela în racul arborelui cotit, astfel încât să nu scape în timpul rotirii;
- se apucă manivela în aşa fel încât toate cele cinci degete să fie numai pe o parte a ei;
- cel care învârteşte manivela se sprijină bine pe sol cu ambele picioare;
- la început se învârte manivela uşor, în sensul acelor de ceasornic de jos în sus şi de la
dreapta spre stânga; este interzis să se facă o rotaţie completă cu manivela sau să se
mânuiască manivela de sus în jos prin apăsare cu greutatea corpului;
- pe teren alunecos, se asigură stabilitatea picioarelor prin aşezarea unui strat de nisip sau
alt material antiderapant;
- în cazul când avansul la aprindere este mărit acesta se reduce;
- când autovehiculele se află pe rampa de revizie, conducătorii auto trebuie să utilizeze
podeţe mobile pentru evitarea căderii în canal;
- să pornească şi să manevreze autovehiculul numai după ce constată că nu se găsesc
persoane sub maşină şi în imediata ei apropiere.
Art.1020 Se interzice manevrarea autovehiculului în spaţii lipsite de vizibilitate. În aceste
cazuri, precum şi în spaţii înguste sau aglomerate, manevrarea trebuie dirijată de o persoană
de la sol.
Art.1021 În timpul manevrării autovehiculului se interzice urcarea sau coborârea
conducătorului auto sau a altor persoane în sau din autovehicule.
Art.1022 În timpul efectuării cursei conducătorii auto au următoarele obligaţii:
a. să respecte viteza de circulaţie stabilită prin "Regulamentul privind circulaţia pe drumurile
publice" şi să o adapteze la condiţiile create de starea drumurilor pe care circulă;
b. să respecte itinerariul şi mersul programat al cursei stabilite;
c. să oprească autovehiculul în parcurs după minim 250 km şi să verifice starea pneurilor,
direcţia, buloanele de fixare a jantelor ş.a. De asemenea, să oprească autovehiculul în cazul
apariţiei unor zgomote anormale şi ori de câte ori consideră că este necesar să se efectueze
controlul tehnic în parcurs;
d. să verifice în mers eficacitatea sistemului de frânare, luând toate măsurile necesare pentru a
nu provoca evenimente rutiere;
e. să coboare pantele cu motorul în funcţiune şi angrenat în trepte de viteze corespunzătoare.
Art.1023 După trecerea autovehiculului prin vaduri sau după spălarea lui (când frânele nu
mai funcţionează normal), conducătorul auto trebuie să verifice funcţionarea frânelor mergând
pe o anumită distanţă cu viteză redusă, acţionând uşor frânele până când acestea se încălzesc
şi apa se evaporă.
Art.1024 În cazul când la una din roţile autovehiculului se produce o pană de cauciuc,
aceasta se remediază sau se înlocuieşte cu roata de rezervă. În cazul opririi pe carosabil se
procedează astfel:
a. se pune în funcţie semnalizarea de avarie;
b. conducătorul auto se echipează cu vesta reflectorizantă;
c. se montează triunghiul reflectorizant la 30 metri în direcţia din care vin celelalte
autovehicule;
d. se verifică starea cricului şi a terenului pe care se montează;
e. poziţia de lucru trebuie să fie numai în exterior, astfel încât în nici un moment să nu existe
riscul surprinderii sub autovehicul a lucrătorului.
Art.1025 Este interzisă circulaţia autovehiculelor cu pietre prinse între roţile duble.
Art.1026 Dacă autovehiculul patinează, pentru a se mări aderenţa cauciucurilor faţă de sol, se
admite să se pună sub roţi:
a. nisip, pietriş etc. (în cazul unei zăpezi bătătorite);
b. scânduri (în cazul unui teren mocirlos sau cu zăpadă afânată);
c. piatră spartă, vreascuri (în cazul unui teren alunecos, dar tare).

13.31.5.Circulaţia pe timp nefavorabil

Art.1027 Pe timp de ceaţă, autovehiculele trebuie să circule cu viteză redusă până la limita
evitării oricărui pericol. De asemenea, pe timp de ceaţă, în mers şi în staţionare,
autovehiculele de orice fel trebuie iluminate şi în timpul zilei, iar conducătorii acestora sunt
obligaţi să dea semnale sonore şi să răspundă prin aceleaşi semnale la avertizările altor
autovehicule ce se apropie.
Art.1028 Regulile de circulaţie stabilite pentru timp de ceaţă sunt obligatorii şi în caz de
ploaie torenţială, de ninsoare abundentă, de viscol sau în alte condiţii atmosferice care
determină reducerea vizibilităţii.
Art.1029 Când se circulă pe un drum acoperit cu zăpadă, conducătorii autovehiculelor sunt
obligaţi ca, la întâlnirea cu autovehicule ce vin din sens opus, să reducă viteza până la limita
evitării oricărui pericol.
Art.1030 În apropierea autovehiculelor destinate deszăpezirii drumurilor, conducătorii auto
care vin din direcţia opusă sunt obligaţi să oprească pe partea dreaptă, pentru a face loc
acestora.
 13.31.6. Circulaţia autovehiculelor cu gabarite şi tonaje depăşite

Art.1031 Conducătorii auto de pe mijloacele de transport cu gabarite şi tonaje depăşite sunt

obligaţi:
a. să nu pună în pericol siguranţa celorlalte persoane sau vehicule care circulă pe acelaşi
traseu;
b. să nu staţioneze pe partea carosabilă a drumurilor;
c. să respecte traseul stabilit în autorizaţia organului de administrare a drumului;
d. pe timp de ceaţă şi în alte situaţii când vizibilitatea este redusă, să scoată în afara părţii
carosabile autovehiculele respective.
Art.1032 Pentru transportul interjudeţean cu autovehicule ale căror gabarite sau încărcături
depăşesc în lăţime 3,5 m, unitatea care efectuează transportul trebuie să anunţe, în prealabil,
poliţia judeţului de la locul de plecare.

13.31.7. Remorcarea autovehiculelor

Art.1033 Remorcarea autovehiculelor rămase în pană se face în conformitate cu prevederile

Regulamentului privind circulaţia pe drumurile publice.
Art.1034 Remorcile trebuie tractate în următoarele condiţii:
a. remorca trebuie prevăzută cu sistem de frânare, iar în spate cu aceeaşi instalaţie de
semnalizare şi de iluminat ca şi autovehiculul trăgător;
b. nu se admite remorcarea simultană a mai mult de două remorci.

13.31.8. Transportul autovehiculelor cu bacul

Art.1035 Operaţiile de îmbarcare/debarcare a autovehiculelor pe bac se efectuează sub

directa supraveghere şi numai la comanda organelor de deservire a bacului.
Art.1036 Este interzisă manevrarea autovehiculelor pe bac dacă acesta nu este legat de
pontoanele de acostare.
Art.1037 Viteza de circulaţie pe pasarelele de urcare-coborâre trebuie redusă până la limita
evitării oricărui pericol.
Art.1038 Este interzis să se efectueze repararea sau alimentarea autovehiculelor, precum şi
reglarea motoarelor acestora pe bac, în timpul marşului.
Art.1039 Autovehiculele trebuie asigurate cu frâna de mână şi cuplate într-o treaptă de viteză
inferioară.
Art.1040 Este interzis conducătorilor auto sau pasagerilor să stea în cabinele autovehiculelor
sau saloanele autobuzelor, în timpul trecerii cu bacul.

13.32 Activitatea de supraveghere a patrimoniului

Art.1041 Conducătorul locului de muncă trebuie să amenajeze locul de muncă în vederea

desfăşurării activităţii de supraveghere din cadrul districtelor în care sunt amenajate depozite
de materiale specifice (şine de cale ferată, traverse etc.) sau din cadrul districtelor EU şi să
asigure:
a. un post de supraveghere dotat cu telefon pentru avizarea situaţiilor critice şi cu microclimat
corespunzător (ventilaţie, căldură, iluminat etc.) în spaţiul respectiv;
b. instruirea lucrătorilor cu atribuţii de supraveghere la preluarea atribuţiilor, în legătură cu
natura obiectivelor ce urmează a fi păzite, amplasarea, întinderea şi vulnerabilitatea lor,
punctele de acces şi alte criterii specifice;
c. amenajarea traseului de patrulare şi asigurarea unei vizibilităţi corespunzătoare în timpul
nopţii, care să nu favorizeze infiltrarea persoanelor rău-intenţionate;
d. dotarea lucrătorului cu fluier, lanternă, telefon mobil/staţie emisie/recepţie;
e. dotarea postului de supraveghere cu trusă de prim ajutor.
Art.1042 La postul de supraveghere, nu se permite accesul persoanelor străine şi nu este
permisă depozitarea de substanţe toxice, caustice, inflamabile sau explozive.
Art.1043 Încălzirea spaţiului pentru asigurarea confortului termic în interiorul postului de
supraveghere se realizează cu sisteme de încălzire locală (cu sau fără acumulare de căldură),
verificate periodic şi care să confere siguranţă în exploatare. Sunt strict interzise orice fel de
improvizaţii.
Art.1044 Se interzice folosirea motorinei sau benzinei pentru aprinderea focului.
Art.1045 Lucrătorii care urmează să desfăşoare activităţi de supraveghere trebuie să fie apţi
medical.
Art.1046 Este interzis consumul de alcool de către personalul de supraveghere în timpul
exercitării funcţiei, prezentarea la locul de muncă sub influenţa alcoolului sau accesul
persoanelor aflate în stare de ebrietate în incinta obiectivelor supravegheate.
Art.1047 Este interzis fumatul sau utilizarea focului deschis în locurile în care acestea pot
provoca incendii sau explozii.
Art.1048 Lucrătorul trebuie să se deplaseze numai pe traseul stabilit şi verifică cu atenţie
obiectivele repartizate. Deplasarea se face prin mers normal, cu atenţie la prezenţa
persoanelor necunoscute, la eventualele obstacole (gropi, bolovani, etc.) din plan orizontal şi
fără să se escaladeze garduri, construcţii, materiale stivuite, etc.
Art.1049 Lucrătorul trebuie să aibă un comportament adecvat şi neprovocator în cazul
apariţiei unei situaţii critice (apariţia persoanelor necunoscute, acţiunea de sustragere şi/sau
distrugere de bunuri de către persoane necunoscute), să îşi păstreze calmul, să nu provoace
verbal sau fizic. Este interzisă interacţiunea verbală şi fizică cu persoanele necunoscute.
Art.1050 În caz de avarii produse la instalaţiile din perimetrul obiectivului supravegheat,
personalul informează de îndată conducătorul locului de muncă şi ia (în limita cunoştinţelor şi
posibilităţilor unei intervenţii fără risc) primele măsuri ce se impun după constatare.
Art.1051 În caz de incendiu, se iau imediat măsuri de stingere şi salvare a persoanelor,
bunurilor şi valorilor din incinta obiectivului supravegheat, se anunţă conducerea şi în funcţie
de amploarea evenimentului, se anunţă pompierii militari la telefon 112.

13.33 Activitatea de executare a săpăturilor

Art.1052 Lucrările de săpături necesare executării şanţurilor şi canalelor se execută, de

regulă, pe baza unui proiect. Înainte de începerea lucrărilor de săpături de orice fel,
beneficiarul trebuie să predea executantului amplasamentul şi instalaţiile subterane existente
(fundaţii, conducte, cabluri electrice, canale de protecţie pentru cabluri de forţă sau
telecomunicaţii, canale acoperite pentru scurgeri sau pentru protecţia unor conducte), pentru a
se putea lua măsurile necesare de securitatea muncii.
Art.1053 Conducătorul locului de muncă este obligat să verifice dacă natura terenului
corespunde prevederilor din proiect. În situaţia în care constată nepotriviri (pământ cu
caracteristici diferite, infiltraţii puternice, suprafeţe de alunecare etc.) anunţă şeful ierarhic şi
solicită schimbarea soluţiei.
Art.1054 Când există instalaţii subterane, lucrările de săpătură trebuie să se execute sub o
supraveghere tehnică permanentă, conducătorul locului de muncă luând toate măsurile de
precauţie şi numai după instruirea lucrătorilor care execută aceste lucrări, cu privire la
metodele de lucru sigure.
Art.1055 Dacă în urma săpăturilor sunt descoperite instalaţii subterane nesemnalate în
prealabil, se opreşte lucrul şi se stabileşte precis natura instalaţiilor subterane şi felul cum sunt
amplasate, după care conducătorul formaţiei de lucru ia măsuri pentru evitarea avarierii
acestor instalaţii şi pentru eliminarea pericolelor.
Art.1056 Dacă la executarea săpăturilor, se detectează gaze sau alte substanţe periculoase, ori
se constată lipsa de oxigen, conducătorul formaţiei de lucru evacuează lucrătorii şi ia măsuri
de eliminare a cauzelor ce ar putea produce accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale.
Art.1057 Săpăturile trebuie executate astfel încât să fie prevenită prăbuşirea pereţilor
săpăturilor. În acest scop, pereţii săpăturilor trebuie săpaţi în taluz şi verticali şi apoi se
consolidează cu susţineri corespunzătoare naturii rocilor şi procedeului de săpare aplicat.
Art.1058 Săpăturile trebuie semnalizate şi marcate vizibil şi prevăzute cu dispozitive de
protecţie corespunzătoare pentru prevenirea căderii în gol atât pe timp de zi cât şi pe timp de
noapte a mijloacelor de transport, a persoanelor sau animalelor în conformitate cu prevederile
din proiect.
Art.1059 Săpăturile se execută în cel mai scurt timp posibil, după care se execută lucrarea
pentru care s-au făcut aceste săpături.
Art.1060 La executarea tuturor săpăturilor manuale sau mecanice, trebuie prevăzute
următoarele condiţii minime de securitate:
a. nu se permite formarea ieşirilor în consolă;
b. starea de echilihru a terenului şi a susţinerilor trebuie ţinută permanent sub supraveghere
de către un membru al echipei de săpători;
c. se îndepărtează de pe taluze, bucăţile de rocă desprinse sau care tind să se desprindă şi să
cadă;
d. lucrătorii trebuie dotaţi cu echipamentul de protecţie necesar executării lucrărilor în
condiţii de securitate;
e. în cazul săpăturii manuale, între lucrători se asigură o distanţă corespunzătoare astfel încât
să nu se producă accidente.
Art.1061 La executarea săpăturilor prin procedee mecanice, nu se permite accesul
lucrătorilor deasupra frontului de lucru, în limitele taluzului natural al rocilor sau în raza de
acţiune a utilajelor.
Art.1062 În apropierea locurilor unde se execută săpături, în zona prismei de alunecare a
terenului, este interzisă instalarea şi circulaţia vehiculelor sau a utilajelor, amplasarea troliilor
şi a altor dispozitive.
Art.1063 Amplasarea utilajelor şi a mecanismelor care produc vibraţii în funcţionare, precum
şi circulaţia vehiculelor şi a utilajelor de construcţie în zona prismei de alunecare a terenului,
în cazul pereţilor sprijiniţi, este permisă cu condiţia verificării prealabile prin calcul, a
rezistenţei sprijinirii. În calculul efectuat, trebuie să se ţină seama atât de mărimea sarcinilor,
cât şi de solicitările dinamice.
Art.1064 Pământul provenit din săpături trebuie aşezat la o distanţă de cel puţin 0,5 m de la
marginea pereţilor săpăturii.
Art.1065 Este interzisă aşezarea stivelor de materiale de-a lungul marginii de sus a gropii sau
a şanţului, la o distanţă mai mică de 0,75 m de la margine.
Art.1066 Conducătorul locului de muncă trebuie să supravegheze starea terenului, când sunt
posibile surpări sau alunecări ale pământului. Nu se începe lucrul fără o verificare prealabilă a
terenului. Când se constată crăpături longitudinale paralele cu marginea săpăturii, se
evacuează muncitorii şi utilajele, se consolidează terenul şi numai după aceasta se reîncepe
lucrul.
Art.1067 Pentru coborârea lucrătorilor în gropile săpate pentru fundaţii, în şanţuri late etc.,
mai adânci de l m, se folosesc scări sau rampe de acces; pentru coborârea lucrătorilor în
şanţuri înguste se folosesc scări rezemate, mobile. Numărul de rampe de acces (scări) şi locul
de amplasare trebuie alese astfel încât să permită evacuarea rapidă a lucrătorilor în caz de
pericol. Se interzice coborârea pe săpături sau pe consolidările pereţilor săpăturii.
Art.1068 Când pământul se aruncă din gropile săpate sau din şanţuri mai adânci de 2 m, pe
podine situate la diferite niveluri, podinele trebuie să fie bine fixate şi rezistente la
încărcăturile pe care trebuie să le suporte. Podinele trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 0,75
m şi să fie situate la o distanţă între ele, pe verticală, de max. 1,5 m.
Art.1069 Săparea gropilor de fundaţie şi a şanţurilor cu adâncime redusă, care nu întrece
dimensiunile arătate mai jos, în terenuri cu umiditate naturală şi în care nu există ape freatice,
poate fi executată cu pereţi verticali fără consolidări, în următoarele terenuri:
a. teren uşor (nisip, umpluturi etc.) la o adâncime maximă de 0,75 m;
b. teren mijlociu (se sapă cu cazmaua şi, parţial, cu târnăcopul) la 1,25 m;
c. teren tare (se sapă cu târnăcopul şi cazmaua) la 2,0 m;
d. teren foarte tare (se lucrează cu ranga, târnăcopul, şpiţul, barosul etc., însă fără exploziv),
la 2 m.
Art.1070 Săpăturile pentru gropi şi şanţuri se pot executa cu pereţii nesprijiniţi, în taluz,
numai dacă:
a. pământul are umiditate naturală;
b. săpătura nu stă deschisă mult timp;
c. panta taluzului realizat prin săpare este mai mică decât panta taluzului natural al terenului.
Art.1071 Continuarea lucrărilor de săpături care se execută cu pereţii în taluz (fără sprijiniri),
dar care au fost supuse umidificării este permisă cu condiţia luării măsurilor de evitarea a
surpării cum ar fi:
a. întreruperea temporară a lucrărilor până la uscarea terenului, în cazul în care există un
pericol evident de desprindere (alunecări) de teren;
b. reducerea locală a înclinării pantei, acolo unde executarea săpăturilor cu pereţii în taluz nu
poate fi amânată;
c. interzicerea deplasării vehiculelor şi utilajelor de construcţii în apropierea marginilor
superioare ale taluzurilor.
Art.1072 În tot timpul cât lucrările rămân descoperite, conducătorul lucrării trebuie să
cerceteze sistematic starea taluzurilor. În cazul în care se observă apariţia de crăpături paralele
cu marginea superioară, se iau măsuri de consolidare şi evitarea surpării, până la executarea
acestor lucrări operaţiunile de săpare fiind întrerupte.
Art.1073 Gropile cu pereţi în taluz, dacă rămân descoperite mai mult timp, trebuie cercetate
periodic, iar dacă se observă crăpături paralele cu marginea superioară a gropii, se iau măsuri
de consolidare.
Art.1074 Dacă săparea gropilor de fundaţie şi a sanţurilor se face cu pereţi mai inclinaţi faţă
de orizontală decât unghiul taluzului natural şi, în special, cu pereţi verticali, trebuie să se
execute sprijinirea pereţilor.
Art.1075 Dacă se sapă în apropierea imediată a unor gropi vechi, astupate, la care umplutura
nu s-a tasat complet, pereţii noi trebuie sprijiniţi.
Art.1076 Săparea în terenuri saturate cu apă trebuie făcută conform proiectelor special
întocmite, în care se prevăd metode de consoli-dare a pereţilor şi de coborâre artificială a
pânzei freatice, astfel ca lucrările să se poată efectua în condiţii de securitate.
Art.1077 Se permite executarea lucrărilor de săpat în timpul iernii, fără sprijinirea pereţilor,
însă numai până la adîncimea de îngheţ a pământului. La adâncime mai mare, se iau măsuri
pentru sprijinirea pereţilor.
Art.1078 Părţile nesprijinite ale pereţilor trebuie supravegheate continuu şi în cazul când
apare pericolul surpării, se îndepărtează de îndată lucrătorii, luând măsuri de sprijinire.
Art.1079 Dacă se sapă în timpul nopţii, locurile de muncă, drumurile pentru vehicule şi
trecerile pentru oameni trebuie iluminate în mod corespunzător.
Art.1080 La executarea mecanizată a lucrărilor de săpături, pereţii se consolidează cu panouri
prefabricate care se introduc de sus pe măsura avansării lucrărilor. În timpul lucrului se iau
măsuri pentru a nu se deteriora sprijinirile.
Art.1081 Conducătorul de utilaj este obligat să observe starea săpăturii şi, în caz de pericol
de surpare, să îndepărteze utilajul din zona periculoasă.
Art.1082 În timpul lucrului este interzis accesul persoanelor deasupra frontului de lucru în
limitele taluzului natural. De asemenea este interzis a se sta în raza de acţiune a utilajelor.
 13.34 Activitatea de transport, manipulare
şi depozitare a recipientelor-butelie

Art.1083 În timpul transportului şi manipulării recipientelor-butelie, trebuie să se ia măsuri

împotriva căderii, lovirii sau murdăririi acestora. Se interzice transportul recipientelor butelie
în autovehicule necorespunzătoare, precum şi în autovehicule cu remorci basculante.
Art.1084 Încărcarea recipientelor-butelii în vehicule se face astfel încât robinetele lor să se
găsească în aceeaşi parte, stivuite în cel mult 4 rânduri şi să nu depăşească înălţimea
obloanelor.
Art.1085 Se interzice încărcarea şi transportul recipientelor-butelie împreună cu materiale
combustibile, explozibile.
Art.1086 Transportul persoanelor în autovehicule încărcate cu recipiente-butelie este permis
numai în cabina conducătorului auto.
Art.1087 Vehiculele care transportă recipiente-butelie încărcate nu trebuie să staţioneze fără
supraveghere.
Art.1088 Se interzice descărcarea recipientelor-butelie din vehicule prin căderea lor pe pat
elastic (pneuri).
Art.1089 Pe distanţe scurte, în interiorul unităţii, transportul recipientelor-butelie se face pe
cărucioare speciale.
Art.1090 Se interzice aruncarea, târârea sau rostogolirea orizontală a recipientelor-butelie,
chiar şi pe distanţe scurte.
Art.1091 Transportarea recipientelor-butelie cu ajutorul instalaţiilor de ridicat se permite
numai dacă recipientele sunt bine fixate în containere care permit o prindere sigură de cârligul
macaralei.
Art.1092 Operaţiunile de încărcare şi descărcare trebuie efectuate cu deosebită atenţie
luându-se măsurile necesare pentru prevenirea rostogolirii recipientelor şi evitându-se
ciocnirile recipientelor între ele sau cu alte corpuri.
Art.1093 Se permite deplasarea recipientelor-butelie pe distanţe scurte (cel mult 5 m) de către
lucrători experimentaţi printr-o aplecare uşoară şi rostogolire a lor în această poziţie pe
postament.
Art.1094 Recipientele-butelie care formează bateria de recipiente şi care nu sunt scoase din
baterie la încărcare sau descărcare se verifică periodic, interior, la cel mult 3 ani.
Art.1095 Recipientele-butelie pline sau goale se depozitează cu capacul la racordul
robinetului şi capacul de protecţie înşurubate.
Art.1096 Recipientele-butelie se depozitează în poziţie verticală şi se asigură împotriva
răsturnării.
Art.1097 Este interzisă depozitarea recipientelor în locuri umede sau în mediu cu acţiune
corozivă asupra materialului din care este construit recipientul.
Art.1098 Este interzisă depozitarea recipientelor-butelie în spaţii liber accesibile, pe scări,
culoare, ganguri sau camere cu circulaţie de persoane.
Art.1099 Este interzisă depozitarea recipientelor-butelie pline sau goale împreună cu
materiale sau fluide inflamabile sau incompatibile cu gazele conţinute. Se interzice
depozitarea recipientelor pline împreună cu cele goale.
Art.1100 În timpul depozitării se feresc recipientele-butelie de intemperii, precum şi de
încălzirea excesivă (peste 40°C).
Art.1101 Recipientele-butelie încărcate aflate în încăperi trebuie să fie la cel puţin 1 m
distanţă de radiatoare de încălzire sau alte aparate încălzitoare şi la o distanţă de cel puţin 10
m faţă de sursa de căldură cu foc deschis sau sobe.
Art.1102 Toate încăperile şi locurile exterioare în care este posibilă îmbogătirea aerului cu
oxigen, chiar şi numai temporar, trebuie să fie marcate prin indicatoare de securitate.
Art.1103 În încăperile şi locurile în care concentraţia oxigenului în atmosferă poate creşte
peste 22% se interzice depozitarea materiale-lor organice, în afară de cele strict necesare
pentru exploatarea curentă, zilnică. Se evită orice apropiere de surse de aprindere şi se
aerisesc hainele şi părul până la îndepărtarea completă a oxigenului (cel puţin 30 minute).
Art.1104 Persoanele care lucrează în zone în care este posibilă îmbogăţirea atmosferei cu
oxigen nu trebuie să poarte îmbrăcăminte din materiale care se pot încărca cu electricitate
statică şi nici încălţăminte cu accesorii metalice.
Art.1105 Se interzice utilizarea oxigenului pentru îmbunătăţirea aerului (ex. insuflare de
oxigen în încăperile în care se lucrează).
Art.1106 Se interzice utilizarea oxigenului în locul aerului comprimat (ex: pentru vopsire
prin pulverizare, antrenarea sculelor pneumatice, pornirea motoarelor, suflarea aşchiilor,
prafului etc.).
Art.1107 Robinetele cu ventil ale recipientelor-butelie nu se deschid brusc, ci progresiv.
Art.1108 Nu se permite demontarea rozetei robinetului cu ventil şi manevrarea lui cu chei
sau cleşti.
Art.1109 Se interzice executarea oricărei reparaţii la robinetul cu ventil sau la recipientul-
butelie (inclusiv vopsire sau inscripţionare). Reparaţiile se execută numai de ateliere
autorizate ISCIR.
Art.1110 În cazul când robinetul cu ventil a îngheţat, dezgheţarea se face numai cu cârpe
curate muiate în apă caldă curată, cu aer cald sau apă caldă, lipsite de grăsimi. Se interzice
utilizarea flăcării sau a oricărui alt mod de dezgheţare. Operaţia de dezgheţare se execută
numai de către personalul de specialitate.
Art.1111 În cazul în care la locul de consum gazul nu poate fi scos din recipient datorită
robinetului defect, recipientul trebuie să fie înapoiat agentului economic care a executat
încărcarea.
Art.1112 Consumarea oxigenului din recipientul-butelie se va face numai prin intermediul
unui reductor de presiune destinat exclusiv pentru oxigen.
Art.1113 Reductorul de presiune, manometrele şi robinetul cu ventil se feresc de ulei sau alte
materii grase.
Art.1114 Se interzice transportul recipientelor-butelie cu reductorul de presiune montat.
Art.1115 Verificarea etanşeităţii robinetelor ventil şi a reductoarelor de presiune se face
numai cu o soluţie de apă şi săpun neutru.
Art.1116 În timpul consumului de oxigen se asigură stabilitatea recipientului-butelie în
poziţie verticală sau se aşează înclinat cu robinetul în partea de sus.
Art.1117 La locul de utilizare nu se permite depozitarea recipien-telor-butelie.
Art.1118 Recipientele-butelie nu se golesc complet, ci se asigură un conţinut rezidual de gaz
cu o presiune de cel puţin 3 bar, pentru a se evita pătrunderea altor gaze în interior şi pentru a
permite verificarea conţinutului din recipientele-butelie înainte de umplere.

13.35 Activitatea de sudură comună tuturor

procedeelor de sudare şi tăiere a metalelor

Art.1119 La locurile de muncă permanente se afişează în mod obligatoriu instrucţiunile de

folosire ale utilajului şi indicatoare de securitate, iar sudorii trebuie să aibă la dispoziţie
dispozitive de fixare, rotire şi înclinare a pieselor de sudat, dispozitive pentru aprinderea
arzătoarelor, dispozitive pentru agăţarea arzătorului sau a portelectrodului etc., pentru a se
putea asigura o poziţie cât mai comodă de lucru.
Art.1120 La efectuarea lucrărilor de sudare într-o încăpere în care se desfăşoară şi alte
activităţi, se iau măsuri care să excludă posibilitatea de acţiune a factorilor periculoşi şi nocivi
asupra lucrătorilor.
Art.1121 Este interzis lucrătorilor care nu sunt direct implicaţi în procesul tehnologic, să stea
la o distanţă mai mică de 1 m de locul în care se efectuează operaţiile de sudură, tăiere
material. Lucrătorii implicaţi direct în procesul tehnologic trebuie echipaţi cu EIP
corespunzător acestei activităţi (şorţ, ochelari, jambiere, mănuşi, etc.)
Art.1122 La locurile de muncă unde există pericolul de cădere de la înălţime, începerea
lucrului este permisă numai dacă sudorul este apt pentru lucrul la înălţime, aptitudine atestată
de medicul de medicina muncii.
Art.1123 Când lucrările de sudare se execută la înălţimi mai mari de 1 m:
a. se vor folosi schele rezistente, asigurate împotriva incendiilor;
b. sudorii şi ajutoarele lor vor purta centuri de siguranţă pentru prevenirea căderii de la
înălţime, asigurate cu frânghie de elementele fixe ale construcţiei;
c. este interzisă staţionarea şi trecerea oricărei persoane în zona de lucru care va fi
semnalizată prin indicatoare de avertizare.
Art.1124 În locurile de muncă unde există pericol de intoxicare cu diverse gaze sau asfixiere,
începerea lucrărilor este permisă numai după ventilarea forţată a spaţiului şi verificarea prin
probe a atmosferei din spaţiul respectiv, dacă este cazul.
Art.1125 La toate atelierele de sudare şi depozitele sau magaziile de butelii sub presiune se
respectă prevederile normelor în vigoare privind manipularea, depozitarea, transportul şi
folosirea buteliilor sub presiune (AÎI şi ISCIR).
Art.1126 Locurile în care urmează a se executa lucrări de sudare sau tăiere se curăţă de
materiale inflamabile.
Art.1127 În cazul în care se sudează sau se taie piese acoperite cu vopsea, care prin ardere
produc gaze nocive, înaintea începerii operaţiei respective, stratul de vopsea se îndepărtează
pe o lăţime de cel puţin 100 milimetri de fiecare parte, a tăieturii sau cusăturii.
Art.1128 Este interzisă sudarea instalaţiilor aflate sub tensiune şi a recipientelor aflate sub
presiune.
Art.1129 Pentru evitarea răsturnării şi deplasării pieselor în timpul executării lucrărilor de
sudare şi tăiere se folosesc suporturi rezistente, din materiale necombustibile. Folosirea de
recipiente pline sau goale pentru susţinerea pieselor în timpul lucrului nu este permisă.
Art.1130 La executarea lucrărilor de sudare şi tăiere a metalelor în apropierea elementelor de
construcţie combustibile (grinzi de lemn, pardoseală de lemn) trebuie luate măsuri pentru
prevenirea incendiilor, prin acoperirea acestora cu tablă sau plăci incombustibile şi pregătirea
unor vase cu apă, stingătoare cu praf inert şi bioxid de carbon sau cu spumă carbonică, pentru
stingerea unui eventual început de incendiu. Locul de muncă şi zonele învecinate periculoase
rămân sub observaţie atentă, până când temperatura coboară în toate punctele la valorile
mediului ambiant.
Art.1131 Lucrările de sudare la care poate să apară pericolul de incendiu sau explozie se
execută numai după ce au fost luate toate măsurile pentru prevenirea acestora şi se fac în baza
Permisului de lucru cu focul.
Art.1132 Măsurile de securitate a muncii care se impun a fi luate în astfel de cazuri sunt:
a. locul de muncă trebuie supravegheat tot timpul desfăşurării lucrărilor;
b. se previne formarea de amestecuri explozive de gaze, vapori sau pulberi în spaţii de lucru
prin măsuri adecvate;
c. se asigură un grad de securitate sporită în apropierea locului de muncă (raza de acţiune şi
amănuntele se stabilesc de conducătorul locului de muncă) prin oprirea aparatelor care
conţin lichide, gaze sau pulberi uşor inflamabile. Se etanşează perfect toate recipientele sub
presiune care conţin substanţe uşor inflamabile prin izolarea şi montarea de flanşe oarbe.
Se introduc gaze protectoare împotriva focului (bioxid de carbon sau azot) în recipientele
ce conţin sau au conţinut substanţe uşor inflamabile;
d. este interzis accesul persoanelor a căror prezenţă nu este absolut necesară la locul de
muncă;
e. se pregăteşte o echipă AÎI precum şi dispozitivele de stingere necesare;
f. se îndepărtează întreaga aparatură de sudare din încăperi, după terminarea lucrului.
Art.1133 Combaterea incendiului apărut în cadrul sau în apropierea unei instalaţii electrice
de sudare aflată sub tensiune începe numai după ce instalaţia respectivă a fost deconectată şi
s-a primit confirmarea verbală a efectuării acestei deconectări de către un lucrător autorizat
(electrician).
Art.1134 În cazul în care scânteile sau stropii de metal topit împroşcaţi pot produce incendii
sau explozii în încăperile aflate deasupra, lângă sau dedesubtul locului de muncă, se iau
măsuri de izolare corespunzătoare a acestor încăperi prin etanşare, acoperirea deschiderilor
din ziduri, respectându-se prevederile normelor AÎI în vigoare.
Art.1135 După terminarea lucrului, se supraveghează prin lucrători nominalizaţi încăperile
unde se efectuează lucrări de sudare timp de cel puţin 8 ore, pentru a preîntâmpina eventualele
declanşări de incendiu provocate de stropii de metal topit împroşcaţi.
Art.1136 Părţile active ale echipamentului pentru sudare trebuie să se afle în interiorul unor
carcase. Deschiderea carcaselor (uşilor, capacelor etc.) se face numai prin utilizarea unor chei,
scule speciale, prin interblocări mecanice şi/sau electrice între uşile de acces şi întreruptorul
principal, în aşa fel încât să nu fie posibilă deschiderea fără deconectarea întreruptorului
principal, sau, în cazul deschiderii uşii, să se deconecteze întreruptorul principal.
Art.1137 Părţile active accesibile, cu excepţia circuitelor de sudare, trebuie complet acoperite
cu o izolaţie care să reziste la eforturi mecanice, electrice şi termice la care poate fi solicitată
în timpul funcţionării şi care să le protejeze împotriva atingerilor accidentale.
Art.1138 Pentru protecţia împotriva electrocutării la atingerea electrodului sau a altei părţi a
circuitului de sudare, instalaţiile de sudare în curent alternativ trebuie prevăzute cu un
dispozitiv care să întrerupă funcţionarea în gol a instalaţiei.
Art.1139 Este strict interzis a se atinge electrodul sub tensiune. Schimbarea electrodului se
face numai cu utilizarea mănuşilor de sudor care trebuie să fie complet uscate.
Art.1140 Instalaţiile de sudare trebuie prevăzute cu cel puţin două conductoare de protecţie,
unul inclus în cablul de alimentare legat la borna de protecţie aflată lângă bornele de
alimentare şi al doilea, legat vizibil la borna de legare la pământ aflată în exterior, pe carcasă
şi marcată cu simbolul grafic specific.
Art.1141 Fixarea bornelor de alimentare se asigură astfel încât să nu se desfacă sau să nu se
rotească atunci când mijloacele de prindere sunt strânse sau desfăcute în mod repetat.
Art.1142 Folosirea cablurilor de alimentare a circuitului de sudare cu izolaţia deteriorată este
strict interzisă. Starea izolaţiei şi a legăturilor la priza de pământ se verifică de fiecare dată
înainte de începerea lucrului.
Art.1143 Reparaţiile, reglajele sau simpla deschidere a dulapului de comandă se face numai
după întreruperea alimentării cu energie electrică de către electricienii de întreţinere instruiţi
şi autorizaţi corespunzător.
Art.1144 Este interzisă pe timp de ploaie executarea lucrărilor de sudare sub cerul liber, fără
acoperiş.
Art.1145 Pentru menţinerea în condiţii corespunzătoare a echipamentelor de sudare trebuie
efectuate verificările instalaţiei astfel:
a. instalarea circuitului de sudare se efectuează conform prescripţiilor din documentaţiile
tehnice;
b. izolaţia cablurilor, portelectrozilor, capetelor pentru sudare şi dispozitivelor de conectare
nu va fi deteriorată, iar curentul admisibil în cabluri va corespunde curentului utilizat;
c. clemele de contact trebuie fixate în mod sigur, iar conexiunile corect executate. Se verifică
în special dacă cablul de retur este corect şi direct racordat de la borna corespunzătoare a
echipamentului pentru sudare la piesa de sudat sau la suportul acesteia, cât mai aproape de
locul unde se efectuează lucrarea.
Art.1146 Este interzis sudorilor şi ajutorilor lor să efectueze intervenţii pentru depanarea
unor defecţiuni de natură electrică sau mecanică. Elementele recunoscute a fi defecte trebuie
reparate sau înlocuite de persoane calificate.
Art.1147 Instalaţiile de sudare de orice fel trebuie incluse în programele de supraveghere,
întreţinere şi reparaţii a echipamentelor de muncă.
Art.1148 La recepţie, după fiecare reparaţie sau modificare, în cazul în care instalaţia nu
corespunde la una din probe, este strict interzisă punerea instalaţiei sub tensiune.
Art.1149 La toate locurile de muncă se iau măsuri pentru ca în încăpere să nu fie depăşite
concentraţiile maxime admise stabilite pentru gaze, vapori şi pulberi nocive.
Art.1150 În cazul în care instalaţia de ventilaţie nu funcţionează normal, nu se pot efectua
lucrări de sudare şi tăiere a metalelor.
Art.1151 Încăperile în care se execută permanent lucrări de sudare şi tăiere a metalelor
trebuie să fie bine aerisite, prin ventilaţie naturală şi prin ventilaţie mecanică, fără a permite
formarea de pungi de aer neventilate. În încăperile în care aceste lucrări nu se execută în mod
permanent, gazele, vaporii şi aerul ce se degajă în timpul lucrului se îndepărtează printr-o
aerisire corespunzătoare.

13.35.1. Sudarea prin topire

Art.1152 La lucrările de sudare şi tăiere a metalelor prin topire, executate în apropierea

instalaţiilor electrice, locurile de muncă trebuie protejate cu ecrane sau paravane, astfel încât
să fie exclusă posibilitatea de atingere accidentală a părţilor aflate sub tensiune. Dacă lucrările
se execută chiar asupra unei părţi componente a instalaţiei electrice, aceasta se scoate de sub
tensiune, se semnali-zează şi se asigură conform instrucţiunilor pentru lucru în condiţii de risc
electric, până la sfârşitul lucrului.
Art.1153 Pentru protejarea lucrătorilor care lucrează în vecinătatea locului de sudare
(exceptând sudorul şi ajutoarele acestuia), se izolează locurile de muncă ale sudorilor prin
panouri fixe sau transportabile din lemn ignifugat, tablă sau alte materiale opace,
neinflamabile, având înălţimea de cel puţin 2 m.
Art.1154 Carcasele echipamentelor de sudare, mesele de sudare şi piesele metalice care se
sudează trebuie legate la prize de pământ corepunzătoare, la conductorul de nul sau la un
declanşator de curent de defect.

13.35.2. Sudarea cu arc electric

Art.1155 În vederea diminuării la minim a pericolelor datorate tensiunii de mers în gol, care
apare în mod obligatoriu pe electrod se iau măsuri de prevenire a acestora. Astfel, instalarea
echipamentelor de sudare cu arc electric se face în aşa fel încât să se reducă riscurile de şocuri
electrice care s-ar putea datora unor tensiuni mai mari decât tensiunea de mers în gol.
Art.1156 Trebuie luate măsuri pentru reducerea pericolelor de contact accidental a circuitului
de sudare cu conductorul de protecţie sau cu pământul.
Art.1157 Dacă piesa de sudat este în mod intenţionat racordată la conductorul de protecţie
sau la pământ, legătura se face cât mai direct, cu ajutorul unui cablu având secţiunea egală cu
cea a cablului de retur. Se iau măsuri de evitare a curenţilor vagabonzi de sudare. Nu se va
efectua în mod intenţionat conectarea piesei de sudat sau a circuitului de sudare la
conductorul de legare la pământ al reţelei de alimentare a sursei pentru sudare sau cel al
aparatului electric de conectare asociat sursei.
Art.1158 Pentru a evita contactele electrice între circuitul de sudare şi elementele
conductoare străine de instalaţie, situate în zona de lucru şi pe care este posibil să fie pus un
portelectrod sau un cap pentru sudare sau pe care s-ar putea amorsa un arc electric, se folosesc
mijloace de protecţie ale acestora cum, ar fi: ecrane izolante, distanţiere etc..
Art.1159 Este interzis ca circuitul de sudare să vină în contact cu buteliile de gaz protector
aflate în apropierea piesei de sudat.
Art.1160 La legătura electrică între echipamentul de sudare şi piesa de sudat este strict
interzisă utilizarea unor elemente conductoare străine de izolaţie (şine, ţevi, schele etc.) dacă
acestea nu reprezintă piesa de sudat însăşi.
Art.1161 Dacă piesele pentru sudat sunt amplasate pe o masă de sudare, cablurile de retur şi
de legături echipotenţiale trebuie racordate la masă.
Art.1162 În cazul în care doi sau mai mulţi sudori lucrează aproape unii de alţii şi, în mod
deosebit, pe aceiaşi piesă, se iau măsuri speciale în ceea ce priveşte racordarea surselor pentru
sudare la reţeaua de alimentare şi la piesa de sudat, în scopul eliminării tensiunii de mers în
gol, ce poate să apară între doi portelectrozi sau între două capete pentru sudare.
Art.1163 Dacă una sau mai multe surse pentru sudare interconectate sunt scoase de sub
tensiune, ele trebuie deconectate atât de la reţeaua de alimentare, cât şi de la circuitul de
sudare comun pentru înlăturarea pericolelor datorate tensiunilor de retur. Interconectarea mai
multor surse pentru sudare se face numai de către un expert.
Art.1164 Dacă se efectuează lucrări de întreţinere sau reparare, echipamentul de sudare
trebuie decuplat atât pe partea de alimentare cât şi pe partea de utilizare. Derogări de la
această condiţie se pot face numai de către un expert; orice racordare în circuitul de sudare
trebuie efectuată înainte de punerea sub tensiune a sursei pentru sudare.
Art.1165 Dacă sudorul îşi întrerupe lucrul sau îşi părăseşte postul de lucru, sursa pentru
sudare sau circuitul de sudare se scoate de sub tensiune astfel încât instalaţia să nu poată fi
pusă în mod accidental în funcţiune de la portelectrod sau de la capul de sudare.
Art.1166 În cazul utilizării unui aparat trifazat ce deserveşte mai multe posturi de sudare sau
în cazul mai multor surse pentru aceeaşi piesă de sudat sau pentru piese interconectate, sudorii
trebuie să lucreze suficient de departe unii de alţii şi vor fi instruiţi să nu atingă niciodată
simultan doi portelectrozi sau două capete pentru sudare.
Art.1167 În timpul pauzelor de lucru, portelectrodul se aşează sau se agaţă de un suport
izolat, astfel încât să nu atingă piesa sau suportul acesteia, care sunt legate la sursa de
alimentare a circuitului de sudare. Este interzis categoric ţinerea portelectrodului sub braţ,
pentru a preveni scurgerile curentului electric prin corp.
Art.1168 Conductorii electrici mobili folosiţi la racordarea la reţea şi cablurile pentru
alimentarea circuitului de sudare trebuie feriţi împotriva deteriorării în timpul exploatării şi al
transportului şi în mod special împotriva contactului cu stropi de metal topit, precum şi a
trecerii peste ei cu mijloacele de transport. Cablurile mobile trebuie să fie uşoare şi foarte
flexibile, păstrându-se în colaci când nu se execută operaţia de sudare.
Art.1169 La cablurile de alimentare a circuitului de sudare cu izolaţia deteriorată, în cazul în
care cablurile respective nu pot fi înlocuite imediat, cele deteriorate se repară imediat, prin
îndepărtarea zonei deteriorate şi realizarea unei îmbinări în porţiunea respectivă. Izolarea cu
bandă izolatoare a zonei reparate nu este suficientă şi în consecinţă este obligatorie folosirea
bucşelor de protecţie din material izolant, care să acopere în întregime zona reparată. Starea
izolaţiei cablurilor de alimentare a circuitului de sudare se verifică înainte de începerea
lucrului.
Art.1170 Înainte de operaţia de îmbinare a cablurilor pentru alimentarea circuitului de sudare,
echipamentul de sudare trebuie deconectat de la reţea.
Art.1171 Zonele de îmbinare ale cablului pentru alimentarea circuitului de sudare trebuie să
asigure o bună conductibilitate, securitate faţă de solicitările mecanice şi o izolare perfectă în
special în zona de îmbinare.
Art.1172 Îmbinarea cablurilor pentru alimentarea circuitului de sudare sau tăiere se
realizează prin lipire la cald, prin sudare sau cu mufe de conexiuni izolate.
Art.1173 Cablul de masă trebuie racordat direct la piesă, fiind interzisă utilizarea unor
improvizaţii. Racordarea se realizează numai cu cleme de strângere, bornă cu şurub, bine
strânse, cu condiţia ca suprafeţele de contact să fie netede şi curate.
Art.1174 În cazul în care portelectrozii şi capetele pentru sudare nu sunt utilizaţi, trebuie
astfel amplasaţi încât să fie izolaţi. Electrodul se scoate din portelectrod.
Art.1175 Posturile fixe pentru sudarea manuală cu arc electric trebuie prevăzute cu un suport
electroizolant pentru fiecare portelectrod, pe care să se aşeze portelectrodul în perioadele de
pauză. Este strict interzisă aruncarea la întâmplare a portelectrodului, chiar dacă nu este sub
tensiune, indiferent de caracterul fix sau mobil al postului de sudare.
Art.1176 La sudarea manuală cu electrozi înveliţi, sudorii trebuie să utilizeze în mod
obligatoriu mănuşi şi în timpul înlocuirii electrozilor.
Art.1177 La utilizarea generatoarelor de curent continuu şi a transformatoarelor folosite la
sudarea cu arc electric trebuie respectate condiţiile impuse în prescripţiile de electrosecuritate.
Art.1178 Pentru racordarea la reţea, executarea legăturilor fixe, inclusiv montarea pieselor, se
face numai de către electricieni autorizaţi, care trebuie să respecte toate prescripţiile în
vigoare referitoare la lucrul în condiţii de risc electric.
Art.1179 Dacă legarea la reţea a unui echipament de sudare se realizează fără fişă şi priză
trebuie prevăzut la locul de racordare un întreruptor cu ajutorul căruia să se scoată de sub
tensiune concomitent toţi conductorii de alimentare.
Art.1180 La echipamentele de sudare care nu sunt racordate prin fişă, conductorii de
racordare la reţea se fixează cu papuci şi se dispun astfel încât să se excludă posibilitatea
deteriorării izolaţiei lor, din cauza frecării lor de apărătorile de borne.
Art.1181 În cazurile în care urmează să se execute lucrări de recepţie sau de curăţare a
echipamentelor de sudare sau când se schimbă locul lor de amplasare, acestea se scot de sub
tensiune prin deconectarea de la reţea.
Art.1182 Trebuie utilizate numai echipamente de sudare omologate care îndeplinesc
condiţiile de electrosecuritate.

13.35.3. Sudarea şi tăierea cu gaze

Art.1183 Reparaţiile arzătoarelor de sudură se efectuează numai de personal calificat în acest

sens.
Art.1184 Racordarea arzătoarelor se face numai prin intermediul unui dispozitiv contra
întoarcerii flăcării, de tipul supapă hidraulică sau alte dispozitive.
Art.1185 Deplasarea sudorului cu arzătorul aprins, în afara zonei de lucru, urcarea pe scări
sau schele, sunt interzise.
Art.1186 Este interzisă păstrarea arzătoarelor racordate la sursa de gaz, în sertare sau
dulapuri.
Art.1187 Înainte de începerea lucrului se verifică buna funcţionare şi etanşeitatea arzătorului,
respectiv a aparatului de sudat.
Art.1188 În timpul întreruperii lucrului, arzătorul se stinge şi se agaţă pe un suport. Este
interzisă agăţarea arzătorului (chiar stins) de recipientele buteliilor sau de corpurile goale în
interior. Arzătorul aprins nu se lasă din mână nici un moment.
Art.1189 La întreruperile de lungă durată, în afară de închiderea robinetelor de la arzător, se
închid şi robinetele cu ventil ale recipientelor butelie, precum şi robinetul de la punctul de
distribuţie, dacă alimentarea se face prin conducte.
Art.1190 Dacă becul arzătorului se încălzeşte excesiv în timpul lucrului, se închide robinetul
pentru gazul combustibil şi se introduce aparatul într-un vas cu apa rece curată, fără urme de
ulei, lăsând robinetul pentru oxigen puţin deschis.
Art.1191 În cazul astupării duzelor arzătorului în urma întoarcerilor de flacără, la stingerea
accidentală a flăcării, sau în cazul altor deranjamente, se închide imediat robinetul arzătorului.
Dacă defecţiunea nu poate fi înlăturată, prin simpla curăţare a duzei arzătorului cu ajutorul
unei sârme din alamă moale şi a becului de la capătul tijei sau prin răcirea şi înlocuirea tijei
sau a duzei, arzătorul se scoate din uz şi se anunţă imediat conducătorul locului de muncă.
Art.1192 La fiecare şoc produs de întoarcerea flăcării, se închid imediat robinetele pentru
gazul combustibil şi oxigen ale arzătorului. Înainte de reluarea lucrului se răceşte arzătorul în
apă rece, curată, fără urme de ulei şi se controlează şi purjează furtunurile.
Art.1193 Se utilizează numai arzătoare de sudare prevăzute cu câte un element de închidere
pentru admisia gazului combustibil şi pentru oxigen. La manevrarea ambelor robinete se evită
pătrunderea unui gaz în circuitul celuilalt şi invers.
Art.1194 La aprinderea arzătorului se deschide cu 1/4 de tură robinetul pentru oxigen, apoi
cel pentru gazul combustibil, aprinzând imediat amestecul. Flacăra de lucru se reglează apoi
cu ajutorul celor două robinete ale arzătorului. Stingerea se face închizând mai întâi robinetul
pentru gazul combustibil iar după stingerea flăcării, se închide şi robinetul pentru oxigen.
Art.1195 Pentru lucrările de sudare şi tăiere cu gaze se folosesc numai furtunuri produse
special în acest scop, care să satisfacă condiţiile prevăzute în standardele în vigoare. Este
interzisă folosirea furtunurilor pentru oxigen la gazul combustibil şi invers.
Art.1196 Este interzis ca în timpul lucrului furtunurile să fie încolăcite sub picioare.
Art.1197 Este interzisă folosirea furtunurilor murdare de ulei sau grăsime. Nu se admite să se
racordeze la furtun derivaţii pentru alimentarea mai multor arzătoare.
Art.1198 Înainte de punerea în funcţiune, furtunurile trebuie purjate, probate sub presiune şi
trecute printr-un vas cu apă pentru a se asigura că nu prezintă pori sau crăpături. Numai
furtunurile pentru oxigen pot fi suflate cu oxigen.
Art.1199 Folosirea furtunurilor defecte precum şi înfăşurarea acestora cu bandă izolatoare
sau alte materiale nu sunt admise. Locurile defecte se înlătură, iar porţiunile separate se
îmbină cu nipluri duble. Lungimea tronsonului de furtun trebuie să fie de minimum 5 metri.
Nu se admite folosirea pentru îmbinare a unor ţevi netede.
Art.1200 Fixarea capetelor furtunurilor la aparatele respective se face numai prin coliere
metalice bine strânse, pentru a nu se desprinde sau a se produce scăpări de gaze. Controlul
etanşeităţii la furtunurile pentru gazul combustibil se face cu apă şi săpun.
Art.1201 La supapele hidraulice de siguranţă, furtunurile se racordează cât mai strâns fără a
se fixa cu coliere. La montare, furtunurile nu trebuie deformate, răsucite sau îndoite, ele se
plasează astfel încât să fie ferite de scântei, stropiri de metal topit, de contactul cu piese grele
sau încălzite. Trecerea peste ele este interzisă.
Art.1202 Este interzisă racordarea la reţeaua de gaz a furtunurilor aparţinând mai multor
posturi de sudare prin intermediul interpoziţiilor de genul aşa numitelor "furci".
Art.1203 Toate conductele de gaze trebuie legate la pământ. Conductele nu trebuie să vină în
contact cu conductoare şi cabluri electrice şi se păstrează o distanţă de 1 metru faţă de acestea.
Art.1204 Este interzisă folosirea focului deschis la o distanţă mai mică de 3 m faţă de
conductele de gaz combustibil şi oxigen. Distanţa de la punctele de distribuţie a gazului până
la sursele de foc deschis trebuie să fie de cel puţin 3 metri.
Art.1205 Pentru deservirea conductelor pentru oxigen şi a armăturilor, nu se admit lucrători
cu mâinile murdare de ulei sau având pe îmbrăcăminte şi scule urme de ulei.
Art.1206 Este interzisă repararea conductelor de gaze folosite pentru sudare când sunt sub
presiune. Înaintea începerii lucrărilor de reparaţii, conductele se suflă cu azot sau alt gaz inert.
Art.1207 Se verifică etanşeitatea armăturilor cel puţin o dată pe lună cu apă şi săpun. Dacă se
constată scăpări de gaze din conducte sau la punctele de distribuţie se opreşte acea zonă de
lucru, remediindu-se imediat defecţiunile, iar încăperile se ventilează imediat.
Art.1208 La folosirea gazului metan din reţea pentru lucrări de tăiere în amestec cu oxigen
sau aer comprimat, fiecare post de racordare trebuie prevăzut cu un dispozitiv de siguranţă
omologat, de preferinţă o supapă hidraulică care să împiedice pătrunderea aerului sau a
oxigenului în conducta de gaz.
Art.1209 Reductoarele de presiune trebuie ferite de lovituri, iar după o întrebuinţare mai
îndelungată, membrana de cauciuc a reductorului va fi înlocuită. Urmele de grăsimi se
îndepărtează numai cu alcool sau cu dicloretan. Este interzis a apuca recipientele de reductor,
pentru a fi ridicate sau transportate.
Art.1210 Înainte de montarea reductoarelor de presiune, robinetul cu ventil al recipientului
butelie se suflă cu o mică cantitate de gaz sub presiune. La executarea acestor operaţiuni nu se
stă în dreptul jetului de gaz.
Art.1211 Încercarea etanşeităţii robinetelor gazelor se face numai cu apă şi săpun.
Art.1212 Strângerea piuliţei de racordare a reductorului de presiune se face numai cu
robinetul cu ventil închis.
Art.1213 Dacă se constată că reductorul de presiune este îngheţat, dezgheţarea lui se face
numai prin aplicarea de cârpe curate înmuiate în apă fierbinte.
Art.1214 În cazul unei întreruperi mai îndelungate a lucrului, reductoarele de presiune trebuie
păstrate sub cheie în locuri uscate, ferite de praf, în care nu există posibilitatea venirii lor în
contact cu ulei sau substanţe grase.
Art.1215 Supapele de siguranţă ale reductoarelor de presiune trebuie să aibă orificiile de
evacuare orientate vertical, în sus. Şurubul arcului de reglare a presiunii va fi orientat vertical
în sus sau în jos. Capacele arcurilor trebuie prevăzute cu găuri de evacuare a presiunii,
orientate în sus sau în jos, racordurile şi niplurile pentru furtun trebuie să fie orientate oblic în
jos, în direcţia opusă recipientelor butelie. Folosirea racordurilor de furtun îndoite este
interzisă.
Art.1216 Reductorul de presiune folosit în instalaţie trebuie să aibă resortul de reglaj slăbit
complet.
Art.1217 Este interzisă folosirea alternativă a reductoarelor de presiune pentru gaze diferite.
Art.1218 Reductoarele de presiune trebuie verificate înainte de utilizare. Ele trebuie să fie
perfect etanşe. Folosirea nu este permisă dacă:
a. prezintă urme de ulei sau grăsimi;
b. au garnituri de etanşare defecte;
c. au filetul piuliţei olandeze de racordare defect;
d. au manometrul de presiune defect sau lipsă.
Art.1219 Manometrele reductoarelor de presiune trebuie să aibă sigiliul intact, poanson de
verificare metrologică pe sigiliu pentru anul în curs. Se folosesc numai manometre de
construcţie specială inscripţionate. Presiunile maxime admise se marchează cu o linie roşie pe
cadranul manometrului.
Art.1220 Recipientele-butelie, folosite pentru gaze comprimate, trebuie verificate după
normele şi instrucţiunile tehnice în vigoare (ISCIR, STAS, AÎI şi altele).
Art.1221 Recipientele-butelie pentru oxigen se pot folosi şi în poziţia culcată, cu condiţia ca
robinetul cu ventil să se găsească cu cel puţin 40 cm mai sus. Recipientele-butelie pentru
gazul combustibil se folosesc numai în poziţie verticală.
Art.1222 Nu se admite exploatarea recipientelor-butelie la care:
a. a expirat termenul reviziei;
b. lipsesc inscripţionările şi poansonările reglementare;
c. se constată defecţiuni la robinetul cu ventil;
d. se constată deteriorări vizibile pe corp (fisuri, urme de lovituri sau coroziune pronunţată).
e. lipsesc suporturile de bază sau sunt montate strâmb sau deteriorate;
f. lipsesc capacele de protecţie şi inelele de cauciuc trase pe corp.
 13.36 Activitatea de prelucrare prin aşchiere

13.36.1. Deservirea echipamentelor de muncă pentru prelucrări prin aşchiere

Art.1223 Înainte de începerea lucrului, lucrătorul trebuie să controleze starea echipamentului
de muncă (maşinii), a dispozitivelor de comandă (pornire-oprire şi schimbarea sensului
mişcării), existen-ţa şi starea dispozitivelor de protecţie şi a grătarelor din lemn.
Art.1224 În mod obligatoriu, se deconectează motoarele electrice de antrenare ale maşinilor
în următoarele cazuri:
a. la părăsirea locului de muncă, chiar şi pentru un timp scurt;
b. la orice întrerupere accidentală a curentului electric;
c. la curăţarea şi ungerea maşinii şi la îndepărtarea aşchiilor;
d. la constatarea oricăror defecţiuni în funcţionare.
Art.1225 În cazul când în timpul funcţionării se produc vibraţii, maşina se va opri imediat şi
se va proceda la constatarea şi înlăturarea cauzelor. În situaţia în care acestea sunt determinate
de cauze tehnice, se va anunţa conducătorul locului de muncă.
Art.1226 După terminarea lucrului, lucrătorul este obligat să cureţe şi să ungă maşina şi să
lase ordine la locul de muncă.
Art.1227 Înlăturarea aşchiilor şi a pulberilor de pe maşini se face cu ajutorul măturilor,
periilor speciale sau cârligelor. Este interzisă înlăturarea aşchiilor cu mâna. Este interzisă
suflarea aşchiilor sau pulberilor cu jet de aer.
Art.1228 Evacuarea deşeurilor de la maşini se face ori de câte ori prezenţa acestora este
stânjenitoare pentru desfăşurarea procesului de producţie sau pentru siguranţa operatorului şi
cel puţin o dată pe schimb.
Art.1229 Piesele prelucrate, materialele, deşeurile se aşează în locuri stabilite astfel încât să
nu împiedice mişcările lucrătorilor, funcţionarea maşinii şi circulaţia pe căile de acces.
Piesele, materialele şi deşeurile cu dimensiuni mai mici se depozitează în containere.
Art.1230 Grătarele din lemn de la maşini trebuie menţinute curate şi în bună stare, evitându-
se petele de ulei. Petele de ulei de pe grătare sau paviment se înlătură prin acoperire cu
rumeguş.
Art.1231 Este interzisă spălarea mâinilor cu emulsii sau uleiuri de răcire, produse inflamabile
(benzină, tetraclorură de carbon, silicat de sodiu etc.), precum şi ştergerea lor cu bumbac
utilizat la curăţarea maşinii.

13.36.2. Prelucrarea metalelor prin strunjire

Art.1232 Fixarea cuţitelor de strung în suport se face astfel încât înălţimea cuţitului să
corespundă procesului de aşchiere.
Art.1233 Partea din cuţit care iese din suport nu trebuie să depăşească de 1,5 ori înălţimea
corpului cuţitului pentru strunjirea normală.
Art.1234 Fixarea cuţitului în suport se face cu şuruburile din dispozitivul portsculă.
Art.1235 La montarea şi demontarea mandrinelor, universalelor şi platourilor pe strung se
folosesc dispozitive de susţinere şi deplasare.
Art.1236 Piesele de prelucrat trebuie fixate bine în universal sau între vârfuri şi perfect
centrate, pentru a nu fi smulse.
Art.1237 La fixarea şi scoaterea pieselor din universal se utilizează chei corespunzătoare,
fără prelungitoare din ţeavă sau alte pârghii.
Art.1238 La fixarea pieselor în universalul strungului, se respectă condiţia L ≤ 3d, unde L şi d
reprezintă lungimea, respectiv diametrul piesei de prelucrat.
Art.1239 La prelucrarea pieselor lungi, pentru susţinerea lor se utilizează linete.
Art.1240 La fixarea piesei între vârfuri se fixează rigid păpuşa mobilă iar pinola se blochează
în poziţia de strângere.
Art.1241 Slăbirea piesei din pinola păpuşii mobile se efectuează numai după oprirea
strungului.
Art.1242 Înainte de începerea lucrului, lucrătorul trebuie să verifice starea fizică a fiecărui
bac de strângere. Dacă bacurile sunt uzate (şterse), au joc, prezintă deformaţii sau fisuri,
universalul sau platoul se înlocuiesc.
Art.1243 Înainte de începerea lucrului, lucrătorul verifică dacă modul în care este ascuţit
cuţitul şi dacă profilul acestuia corespund prelucrării pe care trebuie să o execute, precum şi
materialul din care este confecţionată piesa. Se folosesc cuţite de strung cu prag special pentru
sfărâmarea aşchiei continue.
Art.1244 La cuţitele de strung prevăzute cu plăcuţe din carburi metalice se controlează cu
atenţie fixarea plăcuţei pe cuţit precum şi starea acestuia. Nu se permite folosirea cuţitelor la
care plăcuţele prezintă fisuri, arcuiri sau deformaţii. Cuţitele cu plăcuţe din carburi metalice
sau ceramice se feresc de şocuri mecanice.
Art.1245 Angajarea cuţitului în material se face lin, după punerea în mişcare a piesei de
prelucrat. În caz contrar, există pericolul smulgerii piesei din universal sau ruperii cuţitului.
Art.1246 La sfârşitul prelucrării se îndepărtează mai întâi cuţitul şi apoi se opreşte maşina.
Art.1247 La prelucrarea între vârfuri se folosesc numai antrenoare (inimi de antrenare) de tip
protejat sau şaibe de antrenare protejate.
Art.1248 La prelucrarea pieselor prinse cu bucşe elastice, strângerea, respectiv desfacerea
bucşei se face numai după oprirea completă a maşinii.
Art.1249 Este interzisă urcarea pe platoul strungului carusel în timpul cât acesta este conectat
la reţeaua de alimentare.
Art.1250 Este interzisă aşezarea sculelor şi pieselor pe platou dacă utilajul este conectat la
reţeaua electrică de alimentare.
Art.1251 Pe strungurile automate se prelucrează numai bare drepte teşite la ambele capete.

13.36.3. Prelucrarea metalelor prin frezare

Art.1252 Înainte de fixarea frezei se verifică ascuţirea acesteia, dacă aceasta corespunde
materialului ce urmează a se prelucra, precum şi regimul de lucru indicat în fişa de operaţii.
Art.1253 Montarea şi demontarea frezei se face cu mâinile protejate de mănuşi rezistente la
tăiere.
Art.1254 După fixarea şi reglarea frezei, se reglează şi dispozitivul de protecţie, astfel încât
dinţii frezei să nu poată prinde mâinile sau îmbrăcămintea lucrătorului în timpul lucrului.
Art.1255 Fixarea pieselor pe maşina de frezat se execută cu dispozitive speciale de fixare sau
în menghină.
Art.1256 Sunt interzise cu desăvârşire improvizaţiile pentru fixarea pieselor.
Art.1257 La fixarea în menghină sau direct pe masa maşinii a pieselor cu suprafeţe
prelucrate, se folosesc menghine cu fălci zimţate sau plăci de reazem şi strângere zimţate.
Art.1258 În timpul fixării sau desprinderii piesei, precum şi la măsurarea pieselor fixate pe
masa maşinii de frezat, se are grijă ca distanţa dintre piesă şi freză să fie cât mai mare.
Art.1259 La operaţia de frezare, cuplarea avansului se face numai după pornirea frezei.
Art.1260 La oprirea maşinii de frezat, se decuplează mai întâi avansul, apoi se opreşte freza.
Art.1261 În timpul funcţionării maşinii de frezat nu este permis ca pe masa maşinii să se
găsească scule sau piese nefixate.
Art.1262 În timpul înlocuirii roţilor de schimb, maşina de frezat trebuie deconectată de la
reţea.
Art.1263 Verificarea dimensiunilor pieselor fixate pe masa maşinii, precum şi a calităţii
suprafeţei prelucrate se face numai după oprirea maşinii.
 13.36.4. Prelucrarea metalelor prin rabotare, mortezare şi broşare

Art.1264 Înainte de fixarea cuţitului în suport se verifică ascuţirea şi profilul cuţitului,

precum şi dacă acesta corespunde materialului care se prelucrează şi regimului de lucru
indicat în planul de operaţii.
Art.1265 Broşele se montează şi demontează cu dispozitive special construite în acest scop.
Art.1266 Este interzis a manevra broşa cu mâna liberă.
Art.1267 Piesele de prelucrat se fixează rigid pe masa maşinii, în menghină sau cu ajutorul
dispozitivelor de fixare.
Art.1268 Înaintea pornirii maşinii se verifică fixarea sculei şi a piesei şi se controlează să nu
rămână chei sau piese nefixate pe masa maşinii.
Art.1269 Înaintea începerii lucrului, la maşinile de rabotat şi mortezat, după pomirea
acestora, se execută câteva curse de mers în gol pentru verificarea funcţionării.
Art.1270 În timpul funcţionării maşinii de rabotat este interzisă folosirea spaţiului dintre
ghidajele rabotezei pentru păstrarea sculelor sau a altor materiale.
Art.1271 În cazul prelucrării prin rabotare a unei piese ale cărei dimensiuni depăşesc masa
mobilă a rabotezei, pe toată durata lucrului se îngrădeşte zona respectivă.
Art.1272 Maşinile de broşat trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare de răcire a
sculei. Broşele nu se răcesc cu bumbac sau cârpe ude.

13.36.5. Prelucrarea metalelor prin găurire, alezare şi honuire

Art.1273 Mandrinele pentru fixarea burghielor şi alezoarelor se strâng şi se desfac numai cu

chei adecvate, care se scot înainte de pornirea maşinii.
Art.1274 Burghiul sau alezorul din mandrina de prindere trebuie bine centrat şi fixat.
Art.1275 Scoaterea burghiului sau alezorului din mandrină se face numai cu ajutorul unei
scule speciale.
Art.1276 Este interzisă folosirea burghielor cu coadă conică în universalele maşinilor.
Art.1277 Este interzisă folosirea burghielor cu coadă cilindrică în bucşe conice.
Art.1278 Este interzisă folosirea burghielor, alezoarelor sau sculelor de honuit cu cozi uzate
sau care prezintă crestături, urme de lovituri etc..
Art.1279 Este interzisă folosirea burghielor necorespunzătoare sau prost ascuţite.
Art.1280 Ascuţirea burghielor se face numai cu burghiul fixat în dispozitive speciale.
Art.1281 Cursa sculei aşchietoare trebuie reglată astfel încât aceasta să se poată retrage cât
mai mult la fixarea sau desprinderea piesei.
Art.1282 Înaintea fixării piesei pe masa maşinii se curăţă canalele de aşchii.
Art.1283 Prinderea şi desprinderea piesei pe şi de pe masa maşinii se face numai după ce
scula aşchietoare s-a oprit complet.
Art.1284 Fixarea piesei pe masa maşinii se face în cel puţin două puncte, fie cu ajutorul unor
dispozitive de fixare, fie cu ajutorul menghinei.
Art.1285 Înaintea pornirii maşinii se alege regimul de lucru corespunzător operaţiei care se
execută, sculelor utilizate şi materialului piesei de prelucrat.
Art.1286 La operaţia de honuire, având în vedere materialele din care sunt realizate sculele,
introducerea şi scoaterea în şi din alezajul piesei de prelucrat se face cu foarte mare atenţie,
pentru a evita spargerea plăcilor de honuire.
Art.1287 În timpul funcţionării maşinii se interzice frânarea cu mâna a axului portmandrină.
Art.1288 Maşinile de găurit portative se pornesc numai după ce au fost ridicate de pe masă.
Art.1289 Maşinile de găurit portative se lasă din mână (se depun) numai după oprirea
burghiului.
 13.36.6. Prelucrarea metalelor prin rectificare şi polizare
Art.1290 Verificarea, montarea şi utilizarea EM dotate cu corpuri abrazive se face de
lucrători autorizaţi şi numiţi prin decizie scrisă conform procedurii specifice.
Art.1291 Alegerea corpului abraziv se face în funcţie de felul materialului de prelucrat, de
forma şi dimensiunile piesei de prelucrat, de calitatea suprafeţei ce trebuie obţinută, de tipul şi
starea maşinii, de felul operaţiei de prelucrare.
Art.1292 Montarea corpurilor abrazive pe maşini se face de către persoane bine instruite şi
autorizate conform reglementărilor să execute astfel de operaţii.
Art.1293 La montarea corpului abraziv pe maşină se verifică marcajul şi aspectul suprafeţei
corpului abraziv şi se efectuează controlul la sunet, conform standardelor în vigoare sau
conform documentaţiei tehnice de produs.
Art.1294 Fixarea corpului abraziv trebuie să asigure o centrare perfectă a acestuia în raport
cu axa de rotaţie.
Art.1295 Corpurile abrazive cu alezaj mic (diametrul alezajului cu minim 12 mm mai mare
decât diametrul arborelui) se fixează cu flanşe fără butuc.
Art.1296 Corpurile abrazive cu diametrul exterior mai mare de 350 mm se fixează cu
flanşe cu butuc.
Art.1297 Flanşa fixă (de sprijin) trebuie să fie solidarizată cu arborele printr-un mijloc sigur
de fixare; flanşa mobilă (de strângere) trebuie să intre cu joc pe butuc sau arbore.
Art.1298 Corpul abraziv trebuie să intre liber (neforţat) pe arbore, în cazul flanşelor fără
butuc, respectiv pe flanşa fixă şi pe cea mobil.
Art.1299 Dacă jocul dintre alezajul corpului abraziv şi arbore este sub limita inferioară, gaura
se lărgeşte cu mare atenţie, pentru a nu se produce fisuri. Operaţia se execută pe o maşină
care să permită prinderea centrică a corpului abraziv şi cu ajutorul unei scule adecvate
(diamant, carburi metalice).
Art.1300 Nu este admisă lărgirea găurii prin spargere cu dalta.
Art.1301 După lărgire, corpul abraziv se controlează la sunet şi la rezistenţa de rotire.
Art.1302 La montajul corpurilor abrazive, între acestea şi flanşă se introduc garnituri din
carton presat.
Art.1303 Înainte de montare, toate suprafeţele în contact reciproc ale corpului abraziv,
garniturilor şi flanşelor trebuie bine curăţate de orice corp străin cu ajutotul aspiratorului,
aerului comprimat sau periei.
Art.1304 Pentru montarea corpurilor abrazive cu alezaj mic, se utilizează bucşe de oţel,
pentru a compensa diferenţa dintre diametrul alezajului corpului abraziv şi diametrul
arborelui.
Art.1305 Lungimea bucşei de oţel nu trebuie să depăşească grosimea corpului abraziv în
zona alezajului.
Art.1306 Înainte de efectuarea controlului rezistenţei la rotire şi/sau începerea funcţionării în
gol, ansamblul corp abraziv-flanşe cu butuc se echilibrează static şi, unde este posibil, se
echilibrează dinamic.
Art.1307 Fixarea contragreutăţilor de echilibrare trebuie asigurată corespunzător.
Art.1308 Este interzisă echilibrarea corpurilor abrazive prin practicarea unor scobituri pe
suprafaţa acestora.
Art.1309 Montarea şi fixarea mai multor corpuri abrazive pe acelaşi arbore este permisă
numai pentru maşini dotate cu această posibilitate.
Art.1310 Atât lucrătorul instruit să monteze corpul abraziv cât şi utilizatorul trebuie să
verifice, respectiv să folosească corpul abraziv la turaţia (sau viteza de lucru) înscrisă pe
acesta sau pe eticheta de fabricaţie.
Art.1311 Nu este permisă utilizarea pe maşini a corpurilor abrazive ale căror turaţii sau
viteze periferice nu sunt inscripţionate.
Art.1312 Este interzisă utilizarea corpurilor abrazive cu liant magnezic în cazul în care a
trecut mai mult de un an de la fabricarea lor.
Art.1313 La montarea corpurilor abrazive cu alezaj mare, centrarea acestora se realizează
prin baterea lor pe circumferinţă cu ajutorul unui ciocan din lemn.
Art.1314 Este interzisă montarea corpurilor abrazive cu mai multe garnituri suprapuse.
Art.1315 Corpurile abrazive cu tijă trebuie fixate astfel încât lungimea liberă a cozii să nu
depăşească, pentru turaţia respectivă, pe cea indicată de producător.
Art.1316 Este interzisă utilizarea dornului port-piatră dimensionat necorespunzător, ca
lungime şi diametru, în raport cu partea de prindere.
Art.1317 Este interzisă folosirea dornului port-piatră care prezintă vibraţii sau excentricităţi
(neechilibrat dinamic).
Art.1318 Maşinile care utilizează corpuri abrazive nu se pornesc, dacă corpul abraziv este în
contact cu piesa de prelucrat.
Art.1319 La prelucrările cu corpuri abrazive se evită contactele bruşte cu piesa sau
solicitările prin şoc.
Art.1320 Contactul cu piesa se realizează lent şi progresiv.
Art.1321 La prelucrările cu corpuri abrazive este interzisă mărirea artificială a presiunii pe
corpul abraziv prin utilizarea de diverse elemente ajutătoare (pârghii, greutăţi, etc.).
Art.1322 În timpul lucrului trebuie evitată uzura neuniformă a corpului abraziv, procedându-
se imediat la corectarea (diamantarea) sau înlocuirea celui uzat neuniform.
Art.1323 Nu este permisă prelucrarea cu suprafeţele laterale ale corpurilor abrazive atunci
când maşina nu a fost construită pentru astfel de prelucrări sau când corpul abraziv nu este
conceput pentru astfel de prelucrări.
Art.1324 Lagărele arborelui pe care se află montat corpul abraziv trebuie să fie foarte bine
unse pentru evitarea supraîncălzirii, care poate provoca spargerea corpului abraziv.
Art.1325 Arborii, flanşele şi celelalte părţi ale maşinii pe care se montează corpurile abrazive
trebuie controlate periodic şi menţinute la cotele prescrise.
Art.1326 Reglarea suporţilor şi vizierelor de protecţie se execută cu corpul abraziv în stare de
repaus.
Art.1327 Este interzisă modificarea maşinilor în scopul utilizării unor viteze superioare de
lucru sau a unor diametre superioare de corpuri abrazive.
Art.1328 Corpul abraziv al cărui diametru a fost micşorat datorită uzurii poate fi utilizat la
viteza periferică de lucru corespunzătoare corpului abraziv nou obţinut.
Art.1329 Corpurile abrazive utilizate parţial, care se demontează şi se depozitează în vederea
unei reutilizări, se supun aceloraşi controale înainte de reutilizare ca şi corpurile abrazive noi.
Art.1330 Corpurile abrazive trebuie ferite de lovituri şi trepidaţii.
Art.1331 Este interzisă manipularea corpurilor abrazive prin rostogolire.
Art.1332 Toate corpurile abrazive, cu excepţia celor cu liant bachelitic, trebuie controlate la
sunet, înainte de fiecare utilizare sau reutilizare.
Art.1333 Înainte de începerea lucrului, la fiecare montare pe maşină, corpurile abrazive
trebuie încercate la rotirea în gol.
Art.1334 Polizorul manual nu se lasă din mână la întreruperea lucrului decât după oprirea
completă a corpului abraziv.
Art.1335 Polizoarele manuale se utilizează la operaţiile de polizare exterioară numai dacă
corpurile abrazive sunt protejate cu o carcasă de protecţie corespunzătoare.
Art.1336 Polizoarele manuale trebuie pornite numai dacă corpul abraziv nu este în contact cu
un corp care să împiedice rotirea lui liberă.
Art.1337 La polizoarele manuale acţionate pneumatic sau electric, nu se depăşeşte turaţia
maximă a corpului abraziv, funcţie de diametrul maxim admisibil al acestuia, funcţie de
natura piesei abrazive şi turaţia maximă a polizorului.
Art.1338 Viteza periferică maximă de lucru a corpurilor abrazive este cea care se află
inscripţionată pe suprafaţa, eticheta, garnitura corpului abraziv sau este indicată de
producător.
Art.1339 Este interzisă utilizarea corpurilor abrazive fără marcaj sau cu marcaj neclar, din
care nu se poate stabili cu precizie viteza periferică de lucru sau turaţia de lucru.
Art.1340 Marcajul de pe corpurile abrazive cu diametrul exterior mai mare de 100 milimetri
trebuie să conţină obligatoriu turaţia maximă de lucru sau viteza periferică maximă de lucru.
13.36.7. Debitarea materialelor prin tăiere cu ferăstraie

Art.1341 Fixarea discului tăietor pe axul ferăstrăului circular se face cu două flanşe de
acelaşi diametru.
Art.1342 Înaintea montării discului tăietor al ferăstraielor circulare se curăţă cu grijă
suprafeţele de contact ale flanşelor şi discului.
Art.1343 Diametrul flanşelor de fixare a discului tăietor trebuie să fie de cel puţin 1/3 din
diametrul discului.
Art.1344 La viteze periferice ale discului tăietor mai mari de 12 m/sec, diametrul
flanşelor de strângere trebuie să fie egal cu 1/2 din diametrul discului.
Art.1345 La montarea discului tăietor se realizează centrarea şi echilibrarea corectă a
acestuia.
Art.1346 Aşezarea materialului de debitat pe masa ferăstrăului circular se face astfel încât
înălţimea de tăiere să fie cât mai redusă, adică numărul dinţilor care taie concomitent să fie cât
mai redus.
Art.1347 La ferăstraiele circulare prevăzute cu dispozitive de fixare a piesei în plan orizontal
şi vertical se utilizează concomitent ambele dispozitive.
Art.1348 Fixarea materialului de debitat şi susţinerea semifabricatelor debitate se realizează
astfel încât să se evite căderea neprevăzută a acestora.
Art.1349 Fixarea materialului la debitarea cu ferăstrăul alternativ se face cu ajutorul
menghinei, iar capetele libere ale materialului de debitat trebuie sprijinite pe un suport cu role.
Art.1350 La aşezarea şi fixarea materialului pe masa maşinii de debitat, precum şi la
desprinderea şi scoaterea materialului de pe masă, maşina trebuie oprită, iar rama cu pânze va
fi în poziţie ridicată şi asigurată în această poziţie.
Art.1351 La exploatarea maşinilor de debitat se respectă întocmai indicaţiile producătorului
privind dimensiunile şi calitatea materialului care se debitează, precum şi vitezele periferice
admise.
Art.1352 Se respectă întocmai instrucţiunile de exploatare ale constructorului maşinii şi ale
producătorului de discuri tăietoare.
Art.1353 Pe ferăstraiele circulare obişnuite nu se debitează materialele la care lungimea
zonei de contact dintre piesă şi discul tăietor depăşeşte 50 milimetri.
Art.1354 Este interzisă utilizarea discurilor tăietoare cu dinţi tociţi, adică având muchiile
tăietoare rotunjite, respectiv dacă înălţimea dinţilor este mai mică decât 70 % din înălţimea
dinţilor discului nou.
Art.1355 Discurile tăietoare la care au aderat particule din materialul debitat pot fi utilizate
dacă este posibilă curăţarea lor şi dacă în procesul de tăiere nu a avut loc o încălzire excesivă.
Art.1356 Desprinderea materialului de pe discurile tăietoare se face cu ajutorul unei scule cu
muchii neascuţite.
Art.1357 Este interzisă utilizarea discurilor tăietoare care prezintă crăpături, au trei dinţi lipsă
pe toată circumferinţa, au doi dinţi alăturaţi lipsă sau la care s-a rupt un dinte de sub cercul
bazei dinţilor.
Art.1358 Este interzisă solicitarea la încovoiere prin presare laterală a discului tăietor, atât în
timpul lucrului, cât şi după deconectarea maşinii de la reţea.
Art.1359 Este interzisă debitarea materialelor nefixate pe masa maşinii.
Art.1360 Înaintea începerii lucrului la ferăstrăul alternativ, se alege regimul de tăiere şi pânza
corespunzătoare materialului de tăiat.
Art.1361 După fixarea pânzei, se porneşte ferăstrăul altemativ în gol, verificându-se
funcţionarea tuturor comenzilor.
Art.1362 În timpul lucrului, lucrătorul trebuie să aibă o poziţie laterală faţă de planul pânzei
de ferăstrău.
Art.1363 Este interzisă utilizarea pânzei de ferăstrău panglică la care lipsesc mai mult de trei
dinţi pe perimetru sau doi dinţi consecutivi.
Art.1364 După coborârea ramei cu pânza în poziţia de lucru şi începerea tăierii, se deschide
imediat robinetul pentru lichidul de răcire.
Art.1365 Este interzisă utilizarea la ferăstrăul altemativ a pânzelor care au pe toată lungimea
lor cinci dinţi lipsă sau trei dinţi alăturaţi lipsă.
Art.1366 Ungerea şi curăţarea maşinii de debitat, respectiv scoaterea jgheabului de colectare
a aşchiilor, se face numai după oprirea maşinii şi cu rama în poziţie superioară.

13.36.8. Prelucrarea manuală a metalelor prin aşchiere

Art.1367 La operaţiile de prelucrare manuală a pieselor prinse pe strung cu pila, şabărul sau
pânza abrazivă se respectă următoarele:
a. operaţiile se execută numai atunci când sunt prevăzute în planul de operaţii;
b. se îndepărtează căruciorul port-cuţit cât mai mult de piesă;
c. la pilirea pieselor se ţine mînerul pilei cu mâna stângă, iar capătul pilei cu mâna dreaptă;
d. la prelucrarea muchiilor pieselor cu şabărul sau pânza abrazivă, acestea se aplică pe partea
piesei care se roteşte dinspre lucrător;
e. la prelucrarea interioară a pieselor cu pânza abrazivă, aceasta se înfăşoară pe o bucată de
lemn cu secţiunea rotundă.

13.37 Activitatea de prelucrări la cald

Art.1368 Atelierele de forjă se amplasează în clădiri fără etaj, de construcţie şi rezistenţă la

trepidaţii, grupându-se două sau maxim trei deschideri pentru asigurarea unei ventilaţii
naturale eficiente. Pentru ventilarea naturală se prevăd suprafeţe cu posibilităţi de deschidere
în pereţi şi acoperiş.
Art.1369 La locurile de muncă se prevăd suficiente spaţii pentru depozitarea
semifabricatelor, a pieselor forjate, a bavurilor şi deşeurilor, demarcate de linii vizibile.
Spaţiile de depozitare a pieselor calde trebuie să fie amplasate astfel încât căldura radiantă să
nu fie orientată asupra lucrătorilor. Aceste spaţii trebuie dotate cu plăcuţe de avertizare
„METAL CALD”.
Art.1370 Materialele din care se execută pardoseala din atelierele de forjă trebuie să fie
rezistente la presiune de peste 2,5 t/m2, la temperaturi până la 10000C în zonele de lucru şi să
nu fie alunecoase. Pardoseala din atelierele de forjă trebuie să fie plană, cu o uşoară înclinaţie
spre canalele de scurgere.
Art.1371 Iluminatul natural şi cel artificial trebuie să asigure o distribuţie uniformă a fluxului
luminos pe tot planul general de lucru al atelierului. Este interzisă depozitarea în dreptul
ferestrelor, atât în interiorul, cât şi în exteriorul atelierului, a oricăror materiale care ar
împiedica pătrunderea luminii sau manevrarea ferestrelor. Corpurile de iluminat trebuie
curăţate periodic.
Art.1372 Pentru înlăturarea degajărilor nocive şi a surplusului de căldură precum şi a
prafului, atelierele de forjă trebuie prevăzute cu instalaţii de ventilaţie.
Art.1373 Instalaţiile de ventilaţie trebuie construite astfel încât să asigure suprimarea sau
reducerea până la limitele admise a nocivităţilor. În cazul când acest lucru nu este posibil se
realizează închiderea utilajelor în carcase puse sub depresiune, instalaţii de aspiraţie locală
(nişe, hote, perdele, ecrane de aer etc.) sau în cazurile bine justificate, când sursele de
nocivităţi sunt mobile sau dispersate în toată încăperea, instalaţii de ventilaţie generală.
Art.1374 Vetrele fixe pentru forjare manuală trebuie prevăzute cu hote construite din tablă
pentru captarea gazelor arse şi evacuarea lor în atmosferă.
Art.1375 Pentru manevrarea pieselor forjate se prevăd dispozitive speciale (cleşti cu mânere
lungi), evitându-se astfel accidentările.
Art.1376 Nicovalele pentru forjare manuală trebuie să fie amplasate la o înălţime de 0,65-
0,75 m de la pardoseală pentru ca forjorul să aibă o poziţie normală în timpul lucrului.
Art.1377 Suportul de lemn al nicovalei manuale trebuie să fie strâns cu unul sau mai multe
cercuri de oţel şi să aibă o tijă pentru montarea nicovalei. Suporţii din fontă sau oţel trebuie să
fie prevăzuţi cu lăcaşuri pentru fixarea nicovalei cu ajutorul unor pene de oţel.
Art.1378 Ciocanele manuale şi baroasele trebuie să aibă suprafeţe netede, puţin bombate,
fără ştirbituri sau crăpături.
Art.1379 Este interzisă folosirea ciocanelor sau baroaselor necălite. Sculele se supun unui
tratament termic corespunzător.
Art.1380 Dălţile, topoarele, netezitoarele, precum şi orice altă sculă de mână folosită în
atelierele de forjă trebuie să aibă suprafeţele de lovire netede şi muchiile fără ştirbituri.
Art.1381 Cleştii trebuie să fie în stare bună şi corespunzători pieselor care se prelucrează.
Art.1382 Cleştii manuali trebuie să fie confecţionaţi din oţel necălibil. Braţele acestora în
poziţie închisă trebuie să lase între ele un spaţiu mai mare decât grosimea degetelor.
Art.1383 Toate sculele pentru forjare, după folosire, trebuie să fie aranjate la locuri special
amenajate. Este interzisă depozitarea sculelor grele la locuri situate la înălţimi susceptibile de
a provoca accidente la manipularea lor.
Art.1384 Lucrătorul din atelierul de forjă (forjorul) trebuie să poarte obligatoriu
echipamentul de protecţie corespunzător operaţiilor pe care le execută, conform factorilor de
risc la care este supus.
Art.1385 Este interzisă purtarea unei îmbrăcăminţi largi, descheiate, pelerine lungi, şorţuri
etc. de către lucrătorii care execută lucrări la utilajele de forjă, unde există posibilitatea
prinderii unor părţi ale îmbrăcămintei de către organele de maşini sau utilaje aflate în mişcare.
Art.1386 Răcirea sculelor se face în recipiente cu apă curentă, amplasate la locul de muncă şi
prevăzute cu conducte de golire.
Art.1387 La toate utilajele unde există pericol de accidentare trebuie prevăzute dispozitive de
închidere sau blocare a sistemelor de comandă în aşa fel încât, în lipsa forjorului, să nu fie
posibilă pornirea utilajelor de către alţi lucrători (ciocan forjă, forjă cu vatră fixă etc.).
Art.1388 Gazele arse de la cuptoarele cu suprafaţa vetrei mai mare de 0,5 m2, trebuie
evacuate în exteriorul atelierului de forjă prin hote instalate deasupra lor sau prin canale şi
coşuri de fum.
Art.1389 Este interzisă tăierea la rece a materialelor la ciocane mecanice. Se interzice a bate
cu ciocanul sau cu orice altă unealtă din oţel călit direct în nicovală.
Art.1390 Înainte de începerea lucrului, forjorul trebuie să verifice în mod obligatoriu
funcţionarea utilajului de forjare. Se verifică sistemul de acţionare, montarea corectă şi solidă
a nicovalei în sabota ciocanului sau în traversa fixă a presei, fixarea capului de oţel al
ciocanului în berbec sau în traversa mobilă a presei.
Art.1391 La tăierea liberă pe nicovală, forjorul trebuie să aibă grijă să orienteze materialul în
aşa fel încât părţile ce se desprind prin tăiere să nu lovească alţi lucrători aflaţi în apropiere
sau alte obiecte sau materiale combustibile.
Art.1392 La tăierea sau retezarea cu ciocanul, barele trebuie ţinute cu cleştele, iar lucrătorul
(forjorul) trebuie să fie situat lateral faţă de dalta cu care se execută operaţia.
Art.1393 Este interzis lucrătorilor (forjorilor) să ţină cu mâna piesa pe nicovală sau să ţină
mâna pe părţile în mişcare ale ciocanului de forjat (ghidaje, berbeci, traverse mobile) în
timpul lucrului.
Art.1394 În timpul funcţionării ciocanelor sau a altor maşini de forjat sunt interzise:
a. executarea reparaţiilor acestora;
b. îndepărtarea deşeurilor;
c. curăţirea;
d. ştergerea şi ungerea lor.
Art.1395 Lucrătorul care conduce un ciocan de forjă este obligat ca la încetarea lucrului să
lase berbecul pe nicovală şi să scoată ciocanul din funcţiune.
Art.1396 Lucrătorul care deserveşte utilaje de forjă acţionate electric trebuie să verifice
zilnic:
a. integritatea sistemului de închidere a carcaselor de protecţie;
b. starea de contact între bornele vizibile de legare la pământ şi conductorul de protecţie;
c. modul de dispunere a cablurilor flexibile care alimentează părţile mobile cu caracter
temporar şi integritatea învelişurilor exterioare;
d. continuitatea legăturii la centura de împământare.
Art.1397 În atelierele de forjă este interzisă introducerea sau depozitarea materialelor şi
lichidelor combustibile, folosirea dulapurilor de lemn pentru scule sau îmbrăcăminte şi a altor
materiale care măresc pericolul de incendiu sau de explozie.
Art.1398 La operaţiile de forjare nu se utilizează scule murdare de păcură, ulei ori alte
substanţe combustibile.
Art.1399 După terminarea lucrului se controlează vetrele şi se sting focarele.
Art.1400 Scurgerile de ulei sau unsori care se produc după ungere pe utilajele de forjat sau pe
pardoseli, trebuie curăţate şi îndepărtate în cel mai scurt timp.
Art.1401 În jurul utilajelor de forjat la care se produc împroşcări cu particule incandescente
de metal, se prevăd paravane de protecţie din materiale rezistente la foc.

13.38 Activitatea de exploatare a grupului electrogen

Art.1402 Conducătorul locului de muncă trebuie să asigure următoarele:

a. exploatarea echipamentului de muncă (grupul electrogenerator) să se facă de către
lucrătorii care au atribuţii de serviciu corespunzătoare şi care au fost instruiţi cu
instrucţiunile de utilizare specificate în cartea tehnică a echipamentului de muncă, de către
conducătorul locului de muncă înainte de începerea activităţii şi ori de căte ori se modifică
organizarea sau dotarea locurilor de muncă;
b. aplicarea semnalizării de securitate privind pericolele specifice;
c. verificarea periodică a prizelor de pământ;
d. instrucţiuni de utilizare şi graficul de revizii şi reparaţii anuale; graficele trebuie să
cuprindă lucrările scadente, iar periodicitatea de realizare a lor nu trebuie să depăşească pe
cea indicată în cartea tehnică a utilajului;
e. utilizarea de către lucrători a EIP corespunzător factorilor de risc existenţi în activitatea
desfăşurată;
f. căile de acces trebuie să fie libere, să nu fie blocate cu diverse materiale, scule sau
subansamble;
g. tablourile electrice cu un covor de cauciuc electroizolant.
Art.1403 Reviziile şi defecţiunile depistate se execută de către persoane autorizate.
Intervenţia altor persoane decât a celor autorizate pentru întreţinerea şi repararea grupului
electrogenerator este interzisă.
Art.1404 Punerea în funcţiune a grupului electrogenerator după revizii sau reparaţii se face
numai după ce personalul autorizat să efectueze revizia sau reparaţia confirmă prin înscrierea
în RRLISC că grupul electrogenerator este în stare bună de funcţionare.
Art.1405 În încăperea unde este amplasat grupul electrogen accesul este limitat persoanelor
neautorizate şi semnalizat corespunzător. Lucrătorul îşi desfăşoară activitatea în aşa fel încât
să prevină accesul neautorizat al altor persoane străine la grupul electrogenerator.
Art.1406 Înainte de pornirea grupului electrogenerator, lucrătorul verifică starea tehnică a
acestuia precum şi existenţa şi funcţionabilitatea mijloacelor de stingere a incendiilor.
Art.1407 În cazul în care se constată anomalii în funcţionarea grupului electrogenerator sau
care pot împiedica buna funcţionare a acestuia, lucrătorul este obligat să întrerupă activitatea
şi să anunţe conducătorul locului de muncă.
Art.1408 Este interzis fumatul în spaţiul aferent grupului electrogenerator.
Art.1409 Se interzice lucrătorului:
a. să îndepărteze dispozitivele de protecţie ale grupului electrogene-rator montate pe diverse
piese mobile, suprafeţe fierbinţi, prize de aer, curele de transmisie sau componente
neizolate;
b. să intervină la tablouri electrice, prize, ştechere, cordoane de alimentare sau la orice alte
instalaţii auxiliare specifice;
c. să pună în funcţie grupul electrogenerator care nu este echipat cu aparate de măsură
complete, în stare de funcţionare;
d. să permită intervenţia neautorizată asupra grupului electrogenera-tor;
e. continuarea activităţii, atunci când se constată o defecţiune;
f. agăţarea de elementele grupului electrogenerator a uneltelor, îmbrăcămintei, sculelor,
dispozitivelor etc.;
g. utilizarea de lichide inflamabile în apropierea grupului electrogen, de echipamentul electric
sau de piese electrice.

13.38.1. Grupul electrogenerator mobil

Art.1410 Deplasarea grupurilor electrogene mobile trebuie să se facă numai atunci când
acestea nu sunt în funcţiune.
Art.1411 Grupul electrogenerator mobil trebuie amplasat în afara drumului de circulaţie sau a
liniilor cf respectând cu stricteţe gabaritul de liberă trecere.
Art.1412 Masa grupului electrogen trebuie conectată la pământ printr-o priză îngropată.
Art.1413 Se interzice folosirea focului deschis la pornirea motorului.
Art.1414 Cablurile nu trebuie să prezinte rosături, crăpături sau alte defecte de izolaţie,
acestea se remediază pe loc în momentul constatării.
Art.1415 Cablurile electrice trebuie pozate în aşa fel încât să nu împiedice circulaţia
lucrătorilor, utilajelor sau altor vehicule feroviare şi, în cazul în care nu pot fi ferite, se
pozează subteran (sub şina căii ferate). În cazul subtraversărilor liniilor, se prevăd izolaţii
suplimentare şi protejarea cablurilor cu manşoane din cauciuc.
Art.1416 Apărătorile sau capacele de protecţie trebuie prevăzute cu dispozitive de înzăvorâre
care să nu permită deschiderea sau demontarea acestora în timpul funcţionării.
Art.1417 Oprirea grupului electrogenerator nu trebuie să se facă cu mijloace improvizate
(pene, răngi etc.), iar în caz de avarie se opreşte alimentarea cu combustibil.
Art.1418 Se interzice alimentarea cu combustibil a motorului termic de acţionare a grupului
electrogen în timpul funcţionării. Alimentarea se face numai cu motorul oprit şi nu cu
dispozitive improvizate.
Art.1419 Tabloul cu întrerupător trebuie protejat şi ferit de umezeală. Circuitele electrice se
protejează cu siguranţe calibrate. În permanenţă, tabloul trebuie să fie încuiat şi conectat la
instalaţia de protecţie de legare la pământ.
Art.1420 Aparatele de măsură şi control pentru măsurarea tensiunii şi curentului electric
trebuie să fie în bună stare de funcţionare.
Art.1421 Nu se execută nici un fel de reparaţii la instalaţiile electrice aflate sub tensiune. Se
interzice lucrătorului să efectueze orice reparaţie la echipamentele grupului electrogen când
acesta se află în stare de funcţionare.
Art.1422 În cazul unui defect sau a unui început de incendiu se scoate imediat instalaţia de
sub tensiune, se decuplează motorul termic de acţionare ce antrenează generatorul şi se
procedează la stingere cu mijloace de protecţe din dotare, dar în nici un caz nu se foloseşte
apa.
Art.1423 La repunerea în funcţie a grupului după reparaţie sau după o oprire accidentală a
acestuia este obligatoriu ca în prealabil să fie avizat personalul care lucrează cu utilaje
alimentate de la generator şi acesta să confirme că au recepţionat mesajul, apoi se porneşte.
Art.1424 La utilizarea grupului hidraulic, lucrătorul este obligat:
a. să îl menţină în perfectă stare de curăţenie, fără corpuri străine ca diverse resturi, ulei, scule
sau orice element ce nu face parte din maşină;
b. să păstreze distanţa faţă de orice piesă în mişcare;
c. racordează furtunurile întotdeauna înainte de pornire şi nu debranşează racordul rapid al
tubulaturii hidraulice dacă maşina funcţionează chiar şi în gol;
d. după fiecare utilizare se montează capişoanele de protecţie a racordurilor rapide pentru a le
proteja împotriva şocurilor şi a corpurilor străine;
e. tubulatura se verifică cu atenţie, lucrătorul trebuie să poarte mănuşi pentru verificarea
eventualelor scurgeri; nu trebuie să se răsucească sau găurească tubulatura;
f. operaţiile de întreţinere trebuie efectuate numai când motorul este oprit şi nici o
maşină/dispozitiv nu este conectată la grupul hidraulic.

13.39 Activitatea de exploatare a centralelor termice,

sobelor şi altor surse de căldură

Art.1425 Montarea, instalarea, punerea în funcţie şi repararea cazanelor se fac de către agenţi
economici autorizaţi ISCIR.
Art.1426 Centralele termice la care întreţinerea şi reparaţiile se fac obligatoriu de către
societăţi autorizate ISCIR, specializate în acest sens, supravegherea în regim nepermanent se
efectuează de către fochişti autorizaţi sau de personal tehnic din cadrul
deţinătorului/utilizatorului, instruit de către persoana juridică ce efectuează punerea în funcţie,
pe baza instrucţiunilor specifice emise de către producătorul cazanului şi de proiectantul
centralei termice, iar conducătorul locului de muncă numeşte prin decizie internă personal
tehnic, pe care îl instruieşte în vederea pornirii şi opririi centralei termice, respectând cu
stricteţe instrucţiunile de exploatare specifice centralei termice.
Art.1427 Conducătorul locului de muncă trebuie să asigure:
a. exploatarea echipamentului de muncă (centralei termice) de către lucrătorii care au atribuţii
de serviciu corespunzătoare şi care au fost instruiţi cu instrucţiunile de utilizare specificate
în cartea tehnică a echipamentului de muncă, de către conducătorul locului de muncă
înainte de începerea activităţii şi ori de căte ori se modifică organizarea sau dotarea
locurilor de muncă;
b. aplicarea semnalizării de securitate privind pericolele specifice;
c. verificarea periodică a prizelor de pământ;
d. instrucţiuni de utilizare şi graficul de revizii şi reparaţii anuale, după caz; graficele trebuie
să cuprindă lucrările scadente, iar periodicitatea de realizare a lor nu trebuie să depăşească
pe cea indicată în cartea tehnică a utilajului;
e. utilizarea de către lucrători a EIP corespunzător factorilor de risc existenţi în activitatea
desfăşurată;
f. căile de acces trebuie să fie libere, să nu fie blocate cu diverse materiale, scule sau
subansamble;
g. tablourile electrice cu un covor de cauciuc electroizolant;
h. să interzică accesul persoanelor străine în incinta centralei termice şi pătrunderea cu flacără
deschisă sau cu ţigara aprinsă;
i. asigură lucrători calificaţi corespunzător pentru întreţinerea şi reparaţia centralei termice.
Art.1428 Lucrătorul este obligat să verifice în permanenţă funcţionarea corectă a aparaturii
de măsură şi control.
Art.1429 Este interzis lucrul cu flacără deschisă, precum şi sudarea electrică în timpul
funcţionării centralei termice.
Art.1430 Operaţiile de sudură se execută numai după oprirea centralei şi pe baza "Permisului
de lucru cu foc".
Art.1431 Conductele de agent termic, precum şi armăturile se verifică zilnic, iar la apariţia
scurgerilor de agent termic se opreşte instalaţia (până la remedierea defecţiunii).
Art.1432 Este interzisă orice intervenţie la instalaţia de transport a agentului termic în timpul
funcţionării centralei termice.
Art.1433 Este interzisă păstrarea combustibilului sau a recipientelor de combustibil în
încăperea în care se află centrala termică.
Art.1434 În încăperea centralei termice se păstrează curăţenia cu stricteţe. Înainte de a
efectua operaţii de curăţare şi întreţinere, centrala trebuie decuplată de la reţeaua de
alimentare electrică prin acţionarea asupra întrerupătorului general şi/sau prin dispozitivele de
închidere corespunzătoare.
Art.1435 În încăperea centralei este interzisă păstrarea obiectelor şi materialelor inflamabile,
precum şi a celor străine de exploatarea instalaţiei.
Art.1436 La apariţia oricăror defecţiuni tehnice (scurgeri de combustibil, creşterea presiunii,
etc.), se opreşte imediat cazanul şi se iau măsuri de înlăturare a acestora, exclusiv de către
personalul calificat.
Art.1437 Este interzisă blocarea momentană şi/sau parţială a terminalelor de aspiraţie şi
evacuare.
Art.1438 Este interzisă aşezarea obiectelor pe centrală. Centrala trebuie să fie folosită numai
în scopul pentru care a fost proiectată.
Art.1439 Presiunea apei reci la intrare trebuie să fie în concordanţă cu specificaţiile din
cărţile tehnice ale centralei.
Art.1440 Siguranţa electrică a centralei se realizează prin racordarea instalaţiilor electrice la
centura de împământare. Este interzisă utilizarea conductelor instalaţiei ca împământări ale
instalaţiei electrice.
Art.1441 Înainte de punerea în funcţiune a centralei lucrătorul trebuie să verifice dacă pompa
de circulaţie nu s-a blocat cauza depunerilor din pauza de funcţionare. Trebuie verificată
deasemenea integritatea garniturilor din fibră ignifugă şi din cauciuc din capacul arzătorului.
Art.1442 Trecerea centralei de la un tip de combustibil solid la altul se face numai de către
personal autorizat.
Art.1443 Nu se efectuează curăţarea încăperii în care este instalată centrala când aceasta este
în funcţiune.
Art.1444 Curăţarea panourilor centralei trebuie făcută doar cu apă şi săpun. Nu se curăţă
panourile sau alte părţi vopsite sau din plastic cu diluanţi.
Art.1445 Este interzisă utilizarea improvizaţiilor de orice natură, înlocuirea pieselor defecte
cu piese care nu corespund tipului de centrală existent.
Art.1446 Se verifică în permanenţă buna funcţionare a dispozitivelor de siguranţă cu care
este dotată centrala. Funcţionarea defectuoasă a acestora pune în pericol funcţionarea normală
a centralei.
Art.1447 Nu se obturează deschiderile de aerisire ale încăperii în care este instalată centrala,
în scopul de a preveni acumularea de substanţe toxice sau explozive.
Art.1448 În cazul nefolosirii centralei pe parcursul unei perioade îndelungate, se consultă
prescripţiile tehnice din manualul de folosire referitoare la alimentarea cu energie electrică,
funcţia de protecţie antiîngheţ.
Art.1449 În zonele unde duritatea apei este mare se recomandă instalarea unui dispozitiv
anticalcar, evitând astfel curăţarea frecventă a schimbătorului de căldură.
Art.1450 Se controlează periodic presiunea indicată pe manometre.
Art.1451 Nu se ating părţile calde ale centralei cum ar fi (uşiţa, hota, racordul la coş, etc.)
care pe timpul de funcţionare şi după oprire rămân pentru un timp calde.
Art.1452 Este interzisă prezenţa în timpul funcţionării centralei în jurul acesteia a copiilor
sau a altor persoane neautorizate.
Art.1453 Nu se udă centrala cu jeturi de apă sau alte lichide.
Art.1454 La curăţarea grupului de ardere, deoarece este posibil contactul cu o pulbere fină şi
cu condensul acid, trebuie utilizat echipament de protecţie adecvat (ochelari, mănuşi, mască).
Art.1455 Sobele cu acumulare de căldură, respectiv coşurile de evacuare din incinta
încăperilor se curăţă, prin grija Diviziei Patrimoniu, în perioada 01 mai – 31 august. Aceste
lucrări se efectuează de personal specializat, care încheie un proces verbal ce atestă lucrările şi
proba de funcţionare efectuate la sobă şi/sau la coşul de evacuare al acesteia în 3 exemplare (1
ex. rămâne la locul unde s-a efectuat curăţirea/verificarea, al 2-lea ex. se predă şef staţie/şef
district/şef secţie de care aparţine încăperea, iar al 3-lea rămâne la întocmitor).
Art.1456 Conducătorii locurilor de muncă instruiesc lucrătorii din subordine privind
utilizarea sobelor cu acumulare de căldură. În cazul în care în timpul utilizării sobelor cu
acumulare de căldură se constată ieşire de fum excesiv în interior sau gaze, se deschide
imediat uşa şi geamurile încăperii, lucrătorul evacuează încăperea şi îl anunţă imediat pe şeful
ierarhic superior. Se interzice utilizarea din nou a sobei până la remediere.

13.40 Activitatea de tăiere a materialelor lemnoase şi vegetaţiei

Art.1457 Lucrătorul care foloseşte echipamentul de muncă trebuie să fie instruit cu privire la
modul de exploatare în condiţii de siguranţă, cartea tehnică a echipamentului şi privind
deplasarea în zona de circulaţie feroviară şi activitatea în zona căii ferate electrificate, după
caz.
Art.1458 Lucrătorul care utilizează echipamentul de muncă trebuie să fie în stare fizică
normală şi să poarte echipament individual de protecţie din care să nu lipsească încălţămintea,
ochelarii, mănuşile.
Art.1459 Este interzisă utilizarea oricărui echipament de muncă defect care poate provoca
răniri.
Art.1460 În timpul lucrului trebuie purtate haine potrivite care să nu stingherească mişcările
şi EIP adecvat care să protejeze mâinile, picioarele şi capul. Nu se poartă îmbrăcăminte care
se poate agaţa de lemn, mărăciniş sau piese mobile ale utilajului.
Art.1461 Lucrătorii sunt obligaţi să se poziţioneze astfel încât să nu intre în zona de acţiune a
echipamentelor de muncă sau a materialelor lemnoase tăiate.
Art.1462 Se interzice utilizarea echipamentelor de muncă destinate tăierii materialelor
lemnoase şi vegetaţiei în alte scopuri decât cele stabilite de producător.
Art.1463 Lucrătorii sunt obligaţi să verifice starea echipamentelor de muncă înainte de
utilizare, iar după executarea lucrărilor, acestea trebuie curăţate şi închise, după caz.
 13.40.1.Tăierea materialului lemnos cu fierăstrăul mobil

Art.1464 Lucrătorul, înainte de utilizare, verifică starea tehnică a fierăstrăului mecanic mobil
(drujbă) şi a inventarului specific şi respectă următoarele:
- se alege un loc corespunzător care să asigure stabilitatea fierăstrăului mecanic şi a
lucrătorului care-l manipulează şi care să permită acţionarea nestânjenită a demarorului;
- se verifică starea de întindere a lanţului tăietor şi fixarea lamei de ghidare.
Art.1465 Lucrătorul care deserveşte fierăstrăul mecanic trebuie să respecte următoarele
reguli şi condiţii:
a. să nu consume alcool şi să nu fumeze în timpul utilizării;
b. să nu facă impovizaţii la sistemul de fixare a pânzei sau la cel de alimentare cu
combustibil;
c. să nu intervină pentru reparaţie sau remediere în timpul funcţionării;
d. să oprească utilajul în cazul apariţiei unui pericol iminent;
e. să se asigure că buşteanul tăiat este poziţionat stabil inclusiv după debitare;
f. să nu debiteze buştenii aflaţi pe mijloacele de transport sau prin poziţionare stând pe stivă;
g. locul de muncă să fie degajat de pietre sau alte obstacole, asigurându-se o poziţie de lucru
cât mai stabilă pentru lucrătorul care manipulează fierăstrăul mecanic;
h. antrenarea lamei în tăietură se face lin;
i. curăţarea de crengi se face începând de la bază spre vârf, de pe partea opusă şi, pe cât
posibil, din amonte faţă de arborele doborât, avându-se în vedere eventualele mişcări ale
trunchiului;
j. deplasarea de la un arbore la altul se poate face cu motorul fierăstrăului mecanic pornit, dar
numai cu lanţul oprit;
k. pentru debitare, distanţa între buştenii alăturaţi trebuie să fie de minim 0,8 m şi trebuie să
fie stabilizaţi împotriva rostogolirii, cu opritori sau proptele, atât înainte, cât şi după
secţionare.
Art.1466 Se interzice lucrătorului care manipulează fierăstrăul mecanic să execute
următoarele operaţii:
a. pornirea motorului cu lanţul tăietor decuplat;
b. ghidarea lanţului cu mâna sau cu alte obiecte;
c. atingerea lanţului tăietor cu solul sau a diverselor materiale nelemnoase;
d. tăierea cu vârful lamei fierăstrăului mecanic;
e. ascuţirea lanţului tăietor, ori repararea curentă a fierăstrăului, cu motorul pornit;
f. alimentarea rezervorului fără a utiliza pâlnia;
g. alimentarea cu combustibil prin folosirea bidoanelor sparte, deformate, fără buşon sau dop.
Art.1467 Se interzice folosirea fierăstrăului mecanic dacă:
a. taie strâmb din cauza lamei sau a lanţului;
b. mânerele de susţinere, lama sau alte părţi mobile nu sunt bine fixate;
c. ambreiajul patinează sau cuplează cu şocuri;
d. există scugeri de benzină pe rezervor sau conducte;
e. lipseşte dispozitivul de oprire şi blocare a lanţului tăietor;
f. spaţiul este închis sau în apropiere sunt materiale inflamabile.
Art.1468 În timpul lucrului cu fierăstrăul mecanic se interzice:
a. lucrul concomitent a doi lucrători la două sau mai multe operaţii, pe acelaşi arbore sau
trunchi;
b. tăierea unor trunchiuri sau crengi, când acestea se află în poziţii periculoase;
c. executarea de către lucrătorul care manipulează fierăstrăul mecanic a altor lucrări, în timp
ce are fierăstrăul pornit asupra sa;
d. scoaterea fierăstrăului blocat în tăietură prin smucire violentă ori cu lovirea lui cu piciorul
sau cu diferite obiecte;
e. pornirea motorului cu lanţul decuplat;
f. ghidarea lanţului cu mâna sau alte obiecte sau intervenţia cu utilajul în funcţie;
g. atingerea lanţului în mişcare de sol, pietre sau obiecte metalice;
h. tăiere cu vârful lamei, smucirea, înclinarea sau îndoirea pânzei;
i. fixarea buştenilor pentru tăiere cu mâna sau corpul;
j. tăierea buştenilor aflaţi pe stivă sau în poziţii instabile;
k. continuarea lucrului cu fierăstrăul mecanic defect sau în stare tehnică necorespunzătoare;
l. ţinerea lemnului cu mâna sau sprijinirea lemnului cu orice parte a corpului;
m. tăierea buştenilor prinşi în furcile încărcătorului frontal sau macaralelor, pe autovehicule
sau vagoane, în stive, sau a lemnului aflat pe transportoare;
n. scoaterea din funcţie a dispozitivelor de protecţie;
o. curăţarea rumeguşului sau îndepărtarea resturilor de buştean, în timpul funcţionării
fierăstrăului;
p. secţionarea lemnului mărunt direct în stivă.
Art.1469 Doborârea arborilor se face numai după ce au fost efectuate următoarele:
a. tăierea crengilor de la baza arborelui şi degajarea locului de crengi căzute, pietre;
b. stabilirea şi curăţarea potecilor de refugiu în partea opusă direcţiei de doborâre, în unghi de
45o faţă de acestea;
c. direcţia de doborâre trebuie să fie aceeaşi cu direcţia de înclinare a arborelui.
Art.1470 Tăierea vegetaţiei din zona de influenţă a liniei de contact se face numai cu
scoaterea liniei de sub tensiune.
Art.1471 Forma recomandată a tapei este cea rezultată din două tăieturi, una orizontală la
bază şi una înclinată, tăieturi care se întâlnesc în fundul tapei. Tăieturile se execută cât mai
plan, iar linia fundului tapei trebuie să fie cât mai aproape de orizontală.
Art.1472 Înainte de momentul căderii arborelui lucrătorul care manipulează fierăstrăul
mecanic avertizează prin semnale stabilite dinainte “ATENŢIE CADE!”, etc..
Art.1473 La doborîrea arborilor, indiferent de metoda sau tehnologia de lucru aplicată, se
interzice:
a. urcarea în arbori pentru orice motiv şi cu orice mijloace;
b. executarea anticipată a tapei la un număr de arbori, în vederea doborârii lor, precum şi
lăsarea de arbori cu tapa executată şi nedoborâţi la terminarea lucrului;
c. împingerea şi dirijarea căderii arborilor cu fierăstraiele mecanice, cu mâna sau cu altă parte
a corpului;
d. executarea tapei la al doilea arbore, înainte ca primul să fie doborât;
e. doborârea arborilor aflaţi de-a lungul drumurilor sau liniilor de cale ferată fără luarea
măsurilor de închidere a circulaţiei şi de interzicere a accesului de persoane, de către
conducătorul formaţiei de lucru.
Art.1474 La stabilirea direcţiei de cădere a arborilor se au în atenţie următoarele:
a. să nu pătrundă în gabaritul de liberă trecere al căii ferate;
b. să nu rupă şi să nu deterioreze firele de telecomunicaţii, electrice sau alte instalaţii şi
construcţii;
c. să nu cadă pe oameni, pe instalaţii sau pe construcţii. Este interzisă doborârea pe timp de
furtună, ceaţă deasă, polei, ninsoare deasă, ploaie torenţială sau întuneric. Se interzice
doborârea arborilor prin tăierea şi doborârea unui alt arbore peste el.
Art.1475 În cazul curăţirii zonei de cale ferată de arbori căzuţi în urma furtunilor se interzice:
a. staţionarea în partea în care urmează să cadă arborele, ramurile;
b. doborîrea arborelui spre conductoarele unei linii aeriene;
c. doborârea arborelui fără a fi legat în prealabil cu funia de dirijare a căderii.
Art.1476 În toate cazurile când se lucrează pe ceaţă, viscol, ploaie sau în locuri cu vizibilitate
redusă este interzis a se lucra individual. Muncitorii trebuie să lucreze cel puţin câte doi, unul
efectuând lucrările, iar celălalt supraveghind circulaţia de la o distanţă astfel încât să poată
avertiza pe celălalt privind apropierea vehiculelor şi să-i comunice direcţia în care să se
retragă.
Art.1477 Transportul fierăstrăului mecanic de la locul de muncă (district) până la locul unde
acesta este folosit (linie curentă, staţie) şi înapoi, se face numai cu motorul oprit, cu lanţul
tăietor demontat sau cu acesta montat, dar cu teaca trasă peste acesta.
Art.1478 Depozitarea fierăstrăului electric se face în magazie asigurată (încuiată). Lanţul
tăietor se scoate şi se pune într-un vas cu ulei mineral iar fierăstrăul mecanic şi canalul lamei
se curăţă.
13.40.2. Tăierea vegetaţiei cu fierăstrăul de defrişare (motocositoarea)
Art.1479 Lucrătorul trebuie să verifice existenţa apărătorii de protecţie a uneltei tăietoare,
starea talerului rotativ să nu prezinte defecţiuni, respectiv uzură, fiind interzisă utilizarea
motocositoarei cu apărătoarea lipsă, defectă sau cu talerul rotativ uzat.
Art.1480 La pornirea motorului motocositoarei, cât şi la utilizarea acesteia, nu trebuie să se
găsească alte persoane pe o rază de acţiune de 15 m, pornirea se face pe o suprafaţă plană,
lucrătorul având o poziţie stabilă şi sigură. La pornire unealta tăietoare nu trebuie să atingă
solul şi nici un obiect care e antrenat în mişcarea de rotaţie, să creeze pericol de rănire.
Art.1481 Motocositoarea se ţine de mânere întotdeauna cu ambele mâini şi anume mâna
dreaptă pe mânerul de operare, mâna stângă pe mânerul ţevii, iar lucrătorul trebuie să poarte
bretelele motocoasei pe umeri.
Art.1482 În cazul în care motorul motocositoarei funcţionează pe baza unui amestec de
benzină şi ulei de motor, se interzice fumatul în timpul utilizării şi în apropierea acesteia,
evitând pericolul de incendiu.
Art.1483 Este interzisă alimentarea cât timp motorul este fierbinte.
Art.1484 Schimbarea uneltei tăietoare, a firului cositor se face cu motorul oprit şi fişa bujiei
scoasă, evitându-se astfel pericolul de rănire prin pornirea accidentală a motorului.
Art.1485 Uneltele avariate sau fisurate nu se mai utilizează şi nu se repară prin sudură sau
rectificare.
Art.1486 Utilizarea motocositoarei nu se face pe durate lungi, pentru a se evita dereglări ale
irigării sanguine a mâinilor, cauzate de vibraţii şi apucarea strânsă a mânerelor
motocositoarei.
Art.1487 La terminarea lucrului şi înainte de părăsirea utilajului se opreşte motorul şi se
aşează utilajul în poziţia de siguranţă, unealta se apasă pe sol până la frânare. Aceasta se
curăţă şi depozitează în locuri sau spaţii ferite de accesul permanent al lucrătorilor.
Art.1488 Transportul, deplasarea de la un punct de lucru la altul, se face cu motorul oprit. În
vehicule, motocositoarea se asigură contra răsturnării, avarierii şi revărsării carburantului.
Unealta tăietoare se asigură contra atingerii, utilizând elemente de protecţie la transport.

13.40.3. Tăierea materialului lemnos cu toporul

Art.1489 Pe timpul transportării toporului, acesta se ţine cu lama departe de corpul

lucrătorului sau alte persoane, iar lama se îmbracă într-o teacă de protecţie.
Art.1490 Toporul se utilizează întotdeauna cu ambele mâini.
Art.1491 Înainte de despicare, buştenii trebuie fixaţi pe un butuc care trebuie să fie în
echilibru stabil şi să aibă feţele paralele cu pământul.
Art.1492 Pentru despicarea buştenilor, lovirea acestora cu toporul se face de-a lungul fibrei
lemnului, interzicându-se lovirea perpendiculară pe fibră. Se evită tăierea buştenilor în zonele
în care aceştia au noduri.
Art.1493 Tăierea ramurilor subţiri se face cu atenţie, evitându-se tăierea tufişurilor sau mai
multor ramuri subţiri deodată.
Art.1494 Este interzisă:
a. utilizarea şi depozitarea toporului în ploaie şi spaţii de depozitare umede;
b. utilizarea toporului cu o singură mână;
c. utilizarea toporului de către persoane care nu au experienţă în utilizarea acestuia;
d. tăierea lemnelor cu toporul în zone în care se află cabluri electrice îngropate sau
suspendate;
e. tăierea cablurilor electrice, a obiectelor din metal şi plastic, a zidăriei sau altor materiale de
construcţie care nu sunt din lemn;
f. lovirea cu toporul în pământ sau în pietre;
g. modificarea constructivă a toporului;
h. balansarea toporului pe timpul transportului;
i. staţionarea persoanelor în zona de acţiune a toporului în timpul efectuării operaţiei de
tăiere a lemnelor.

13.40.4. Curăţarea manuală a vegetaţiei

Art.1495 Uneltele folosite la curăţirea vegetaţiei şi arbuştilor (topor, coasă, cosor, foarfece,
fierăstraie de mână etc.) trebuie bine ascuţite, fără să fie fisurate sau ciobite. Cozile uneltelor
trebuie păstrate curate, fără urme de ulei sau grăsimi, împănate ferm şi fără fisuri.
Art.1496 Când se transportă coasa, se ţine lama departe de corp, sau de alte persoane, nu se
balansează în timpul mersului. Este indicat ca lama coasei să fie îmbrăcată într-o teacă în
timpul transportului.
Art.1497 Între lucătorii care efectuează tăierea arbuştilor cu mijloace manuale se lasă o
distanţă de siguranţă de cel puţin 4 metri, astfel încât prin acţiunile acestora să nu se
stânjenească reciproc.
Art.1498 Transportul arbuştilor tăiaţi se face prin purtare directă, târâre sau semitârâre.
Art.1499 Drumurile de evacuare a arbuştilor trebuie permanent curăţate de crengi care ar
putea duce la împiedicarea lucrătorilor. Lucrătorii trebuie să fie foarte atenţi în timpul
deplasării în zona defrişată, la cioatele care au rămas netăiate pentru a evita împiedicarea.
Art.1500 În cazul în care operaţia de tăiere se efectuează de un lucrător urcat în copac, acesta
îndepărtează toţi lucrătorii aflaţi sub crengile care urmează să fie tăiate, după care se asigură
cu centura de siguranţă, pentru evitarea căderii de la înălţime. Pentru efectuarea tăierii unei
crengi se poziţionează corespunzător pentru a nu fi lovit de creanga tăiată. Este interzis ca
lucrătorul să stea pe sau sub creanga pe care o taie.
Art.1501 În cazul când pomii ce urmează a fi curăţaţi sunt în apropierea unei reţele electrice
care ar putea fi periclitată prin căderea crengilor, pentru evitarea accidentelor de muncă
provocate prin electrocutare datorită ruperilor firelor (conductoarelor), lucrătorii trebuie dotaţi
cu frânghii pentru dirijarea căderii arborilor. În situaţia că se produc totuşi ruperi de fire prin
căderea ramurilor tăiate, lucrul în zona respectivă se opreşte, iar locul trebuie supravegheat
pentru a se evita apropierea cuiva de firele respective. Pentru remediere trebuie chemaţi, în
mod obligatoriu, electricienii care exploatează reţeaua respectivă.
Art.1502 Când arborele ce se doboară dă semne de mişcare, doborâtorii trebuie să scoată
joagărul din tăietură şi să dea semnalele convenţionale stabilite pentru a preveni lucrătorii
care eventual s-ar afla în zona căderii arborelui; aceştia trebuie să se îndepărteze la o distanţă
suficientă de trunchiul arborelui, pe direcţia piezişă şi înapoi faţă de direcţia de cădere a
arborelui (la circa 450), spre a nu fi loviţi de arborele în cădere ori de bucăţi de lemn sau
crengi.
Art.1503 Din locul unde s-au retras, doborâtorii urmăresc căderea arborelui, fiind gata să se
retragă mai departe atunci când se observă că aborele înclină să cadă spre direcţia în care s-au
retras ei.
Art.1504 După căderea arborelui, doborâtorii trebuie să cerceteze dacă în coronamentul
arborelui vecin, rămas în picioare, se află crengi rupte, agăţate, pentru a fi înlăturate, în
măsura posibilităţilor.
Art.1505 Se evită doborârea arborilor înclinaţi sau a celor cu coronament într-o parte în
direcţia opusă înclinării sau opusă direcţiei în care este dezvoltat coronamentul (centrul de
greutate al coronamentului).
Art.1506 La doborârea arborilor putregăioşi, tapa se face cu fierăstrăul, pentru a se înlătura
ruperea şi căderea crengilor putregăioase cauzate de loviturile toporului.
Art.1507 Este interzisă doborârea pe timp de furtună, ceaţă deasă, polei, ninsoare deasă,
ploaie torenţială sau întuneric. Când se constată apropierea unei furtuni, conducătorul
formaţiei de lucru trebuie să dea semnalele convenţionale pentru, părăsirea locului şi
retragerea lucrătorilor în locuri nepericuloase, dinainte stabilite.
Art.1508 La întreruperea lucrului este interzis a se lăsa arborele tapat şi nedoborât, sau să se
facă tapa la mai mulţi arbori deodată.
Art.1509 Se interzice lucrul în zona unde au rămas arbori aninaţi. Dezaninarea lor se face
numai în prezenţa organului de specialitate al secţiei de întreţinere a căii.
Art.1510 Se interzice doborârea arborilor prin tăierea şi doborârea unui alt arbore peste el.

13.40.5. Folosirea produselor fitosanitare

Art.1511 Majoritatea produselor fitofarmaceutice fiind toxice pentru om, este necesar ca la
manipularea lor, atât în depozit cât şi în teren să se respecte riguros toate măsurile de
securitate a muncii şi de prim ajutor, în vederea evitării intoxicaţiilor.
Art.1512 Măsurile de securitate la folosirea produselor fitofarmaceutice se referă la evitarea
inhalării şi înghiţirii lor, evitarea venirii acestora în contact cu pielea, cunoaşterea folosirii
echipamentului de protecţie, a primelor simptome de intoxicare, a măsurilor de prim ajutor şi
a antidoturilor.
Art.1513 Regulile de securitate a muncii trebuie să fie bine cunoscute atât de cel care dispune
folosirea produselor fitofarmaceutice, cât şi de cel care le aplică şi de cel care lucrează cu
asemenea produse.
Art.1514 Fiecare produs trebuie să fie cunoscut (precis identificat) de cel care-l recomandă şi
de cel care-l întrebuinţează.
Art.1515 Nu sunt admişi să lucreze şi nici să intre în depozite cu substanţe fitofarmaceutice
tinerii sub 18 ani, cei cu răni deschise, femei gravide sau cele care alăptează, alcoolicii,
persoanele suferinde de boli de ficat, plămâni etc..
Art.1516 Produsele fitofarmaceutice, ca şi substanţele inflamabile se depozitează şi se
păstrează cu deosebită grijă, ţinându-se permanent sub cheie şi date în grijă unei persoane care
răspunde de păstrarea şi manipularea produselor.
Art.1517 Nici un produs fitofarmaceutic de fabricaţie internă sau din import nu se poate
folosi în lucrările de combaterea buruienilor, fără aprobarea organelor fitosanitare,
respectându-se recomandările acestora.
Art.1518 La produsele toxice, trebuie respectată temperatura la păstrare şi prelucrare; în
magazia în care se depozitează produsele fitofarmaceutice nu se depozitează, sub nici un
motiv, obiecte casnice şi îmbrăcăminte. Este interzisă încălzirea cu sobe a magaziilor de
produse fitofarmaceutice.
Art.1519 Ambalajele produselor fitofarmaceutice trebuie să poarte la loc vizibil etichete cu
inscripţia „Otrăvitor" sau „Foarte otrăvitor" după categoria de toxicitate a fiecărui produs.
Eticheta trebuie să cuprindă denumirea produsului, concentraţia în substanţă activă, doză de
folosire a produsului, indicaţii de depozitare şi păstrare, măsuri sumare de securitate a muncii,
data fabricaţiei.
Art.1520 Este strict interzisă păstrarea sau transportarea produselor fitofarmaceutice în
ambalaje fără inscripţionarea conţinutului sau care nu sunt prevăzute cu etichetele respective.
Art.1521 Se interzice distribuirea în stare vărsată a produselor fitofarmaceutice care se
livrează şi se păstrează în ambalaje închise. Scoaterea din ambalaje a produselor toxice lichide
se face prin vărsarea directă în găleţi, prin sifonare cu amorsare mecanică, interzicându-se cu
desăvârşire amorsarea cu gura.
Art.1522 Ambalajele provenite de la substanţe puternic toxice nu se înapoiază uzinelor
producătoare, indiferent de conţinutul pe care l-au avut; ele se distrug prin ardere sau
îngropare.
Art.1523 Ambalajele metalice se perforează înainte de a fi îngropate, pentru a nu mai putea fi
refolosite.
Art.1524 Ambalajele care se restituie uzinelor producătoare trebuie spălate bine şi
neutralizate înainte de expediere. În magaziile cu produse fitofarmaceutice se ţine o perfectă
curăţenie, iar gunoiul rezultat prin măturare se îngroapă în locuri ferite de accesul oamenilor,
animalelor şi păsărilor şi departe de sursele de apă.
Art.1525 Este interzis transportul apei de băut odată cu produsele fitofarmaceutice.
Art.1526 Locurile unde au fost depozitate provizoriu produse fitofarmaceutice trebuie tratate
pentru eliminarea toxicităţii, prin spălarea pardoselei cu o soluţie neutralizantă, conform
prevederilor în vigoare sau indicaţiilor organelor fitosanitare.
Art.1527 Se iau măsuri să nu se producă pierderi de produse în timpul transportului şi să nu
se bea apă din vasele care au fost folosite la manipularea produselor sau la prepararea
soluţiilor.
Art.1528 Înainte de începerea lucrărilor de combatere cu produse fitofarmaceutice,
responsabilul lucrării înştiinţează în scris Primăriile locale şi organele sanitare locale, locul
unde se duce acţiunea, perioada în care se efectuează, substanţele folosite şi măsurile necesare
de prevenire a intoxicaţiilor, pentru ca măsurile respective să fie făcute cunoscute de acestea
întregii populaţii care poate fi afectată.
Art.1529 Lucrările de combatere se fac, în mod obligatoriu sub supravegherea şi controlul
direct al organului de specialitate al secţiei de întreţinere a căii, care trebuie să aibă asupra lui
materialul de prim ajutor şi antidoturile necesare, în funcţie de produsele cu care se lucrează
în pepiniere, sere şi pe zona C.F.R. Un muncitor nu trebuie să presteze muncă mai mult de 6
ore pe zi la astfel de lucrări, în restul timpului urmând să efectueze alte munci.
Art.1530 Muncitorii trebuie instruiţi şi se urmăreşte ca ei să nu consume alcool, acesta
mărind acţiunea toxică, a substanţelor fitofarmaceutice. De asemenea, în timpul lucrului este
interzis a mânca, a bea sau a fuma; înainte de masă, muncitorii trebuie să se spele bine cu
săpun, pe faţă şi pe mâini.
Art.1531 În timpul lucrului este obligatorie utilizarea echipamentului individual de protecţie.
El se scoate imediat în cazul în care a fost stropit cu substanţe toxice, neutralizat şi curăţat. În
decursul lucrului cu produse fitofarmaceutice, muncitorul este obligat să anunţe oboseala,
stările de proastă dispoziţie şi alte simptome ale intoxicaţiilor. Conducătorul locului de muncă
urmăreşte, pe cât posibil, aceste stări, iar celor în cauză li se dau alte sarcini.
Art.1532 Sunt interzise odihna, luarea mesei sau depozitarea efectelor personale şi a
alimentelor muncitorilor folosiţi la prepararea soluţiilor sau la stropire, pe locurile unde se
prepară soluţia.
Art.1533 Erbicidele se păstrează în încăperi uscate, ferite de umezeală şi bine încuiate. În
aceste încăperi nu se depozitează nici un fel de alimente.
Art.1534 La aplicarea tratamentelor cu erbicide, se folosesc muncitori sănătoşi şi bine
instruiţi. La operaţiile de tratare cu erbicide muncitorii sunt obligaţi:
a. să folosească echipamentul de protecţie conform normativului în vigoare;
b. să nu mănânce şi să nu bea în timpul lucrului;
c. să evite ştergerea ochilor cu mâinile murdare de praf sau de soluţie erbicidă;
d. să nu lase erbicidele fără pază pe locul de muncă.
Art.1535 La folosirea erbicidelor trebuie respectate toate măsurile de protecţie indicate de
furnizor. După terminarea lucrului, muncitorii trebuie să se spele bine pe mâini şi pe faţă cu
apă şi săpun.
Art.1536 Muncitorii trebuie instruiţi asupra modului de acordare a primului ajutor în cazul
intoxicaţiilor cu produse fitofarmaceutice, soluţii de stropit, erbicide şi li se arată pericolele şi
consecinţele la care ar putea fi expuşi în cazul nerespectării măsurilor de protecţie indicate
pentru fiecare produs.
13.41 Activitatea de exploatare a compresoarelor

Art.1537 Conducătorul locului de muncă trebuie să amenajeze locul de muncă în vederea

desfăşurării activităţii de supraveghere şi exploatare a instalaţiilor de producere a aerului
comprimat şi să asigure respectarea următoarelor măsuri:
a. exploatarea echipamentului de muncă (compresorului) se face de către lucrătorii care au
atribuţii de serviciu corespunzătoare şi care au fost instruiţi cu instrucţiunile de utilizare
specificate în cartea tehnică a echipamentului de muncă de către conducătorul locului de
muncă, înainte de începerea activităţii şi ori de căte ori se modifică organizarea sau dotarea
locurilor de muncă;
b. aplicarea semnalizării de securitate privind pericolele specifice;
c. verificarea periodică a prizelor de pământ;
d. instrucţiuni de utilizare şi graficul de revizii şi reparaţii anuale. Graficele trebuie să
cuprindă lucrările scadente, iar periodicitatea de realizare a lor nu trebuie să depăşească pe
cea indicată în cartea tehnică a utilajului;
e. utilizarea de către lucrători a EIP corespunzător factorilor de risc existenţi în activitatea
desfăşurată;
f. căile de acces trebuie să fie libere, să nu fie blocate cu diverse materiale, scule sau
subansamble;
g. tablourile electrice să fie prevăzute cu un covor de cauciuc electroizolant;
h. existenţa apărătorilor speciale pentru elementele în mişcare ale compresoarelor;
i. interzicerea accesului sau intervenţiei persoanelor străine la instalaţia de producere a
aerului comprimat;
j. la executarea operaţiilor la care există pericolul de electrocutare prin atingere indirectă,
toate echipamentele şi instalaţiile trebuie să fie legate la priza de pământ;
k. existenţa registrului unic de evidenţă al instalaţiei de producere a aerului comprimat, cu
paginile numerotate şi vizat de şeful districtului şi completarea periodică a acestuia.
Registrul unic de evidenţă se ţine la districtul care deţine instalaţia de producere a aerului
comprimat şi trebuie păstrat până la terminarea lucrărilor de reparaţii capitale ale
instalaţiei. Registrul unic de evidenţă cuprinde: data, ora şi localizarea defecţiunii,
semnătura celui care a observat-o, data şi ora intervenţiei pentru remediere, semnătura
celui care a efectuat-o, data la care s-au efectuat lucrările de întreţinere, reparaţii şi revizii;
l. schema reţelelor de aer şi apă cu indicarea tuturor armăturilor şi aparatelor de măsură şi
control;
m. schema instalaţiilor electrice de forţă şi de comandă.
Art.1538 Deserventul consemnează zilnic în registrul unic de evidenţă al instalaţiei tot ce se
întâmplă în schimbul său, legat de instalaţia respectivă (zgomote anormale, consum de ulei
excesiv, început de incendiu etc.).
Art.1539 În registrul unic de evidenţă, deserventul notează şi valorile parametrilor funcţionali
(debit, presiune, temperatură etc.) ai instalaţiei. Periodicitatea la care se consemnează valorile
parametrilor de funcţionare măsuraţi este cea prevăzută în cartea tehnică a utilajului, dar nu
mai mare de o oră.
Art.1540 Lucrările care necesită folosirea macaralei din dotare, se execută în echipă de cel
puţin 5 lucrători supravegheaţi de conducătorul locului de muncă.
Art.1541 Este interzis lucrătorului să părăsească locul de muncă sau să desfăşoare alte
activităţi în afara sarcinii de muncă pe timpul funcţionării compresoarelor şi a recipientelor
tampon.
Art.1542 Lucrătorul care lucrează la instalaţiile pentru producerea aerului comprimat
utilizează EIP adecvat, căşti antifon, încălţămintea şi mâinile curate, fără urme de ulei sau
grăsimi.
Art.1543 Lucrătorul este obligat să menţină în perfectă stare de funcţionare dispozitivele de
supraveghere automată şi dispozitivele de oprire în caz de urgenţă.
Art.1544 Lucrătorul trebuie să menţină în perfectă stare de curăţenie elementele de prefiltrare
ale prizei de aer. Curăţarea filtrelor de aer trebuie efectuată periodic, în conformitate cu cartea
tehnică a utilajului sau ori de câte ori este nevoie.
Art.1545 Pornirea şi oprirea agregatului de comprimare trebuie să se facă conform
instrucţiunilor prevăzute în cartea tehnică a utilajului.
Art.1546 Conductele de aer comprimat şi rezervoarele tampon trebuie să fie legate la priza de
pământ calibrată corespunzător şi verificată periodic.
Art.1547 Atunci când instalaţía de producere a aerului comprimat are un singur filtru de aer,
este interzisă curăţarea acestuia în timpul funcţionării.
Art.1548 În cazul în care sunt mai multe filtre, montate în paralel, verificarea şi curăţarea se
face individual, numai după izolarea filtrului respectiv.
Art.1549 Înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei de producere a aerului comprimat se
verifică de către deservent întreaga instalaţie, inclusiv legarea la nulul de protecţie şi la priza
de pământ, conform prevederilor standardelor în vigoare, după care se deschide robinetul cu
ventil pentru alimentarea cu apă de răcire a instalaţiei.
Art.1550 Rezervoarele pentru înmagazinarea aerului comprimat trebuie să fie prevăzute cu
robinete de purjare; operaţia de purjare se efectuează zilnic de către deservent care acordă o
deosebită atenţie instalaţiei de răcire a apei necesare răcirii compresorului.
Art.1551 Debitul apei de răcire se reglează astfel încât temperatura finală a apei, după răcirea
instalaţiei, să nu depăşească temperatura indicată în cartea tehnică a utilajului.
Art.1552 Debitul de apă se reglează astfel încât creşterea temperaturii apei de răcire să nu fie
mai mare de 50o C şi să nu depăşească valorile impuse de instrucţiile în vigoare.
Art.1553 Se interzice pornirea agregatului de comprimare fără ca apa de răcire să circule în
instalaţie.
Art.1554 La răcitorul de apă, pentru evitarea alunecării pe scări şi pavajul înconjurător, se
aplică indicatoare de avertizare şi se îngrădeşte cu un gard de sârmă spaţiul periculos.
Art.1555 Curăţirea bazinului de răcire cu apă se face anual.
Art.1556 Vanele exterioare ale recipientelor trebuiesc asigurate cu lacăte şi plumbuite.
Art.1557 Evacuarea apei şi uleiului din separator şi calele de condens se face de către
deserventul de serviciu din 2 în 2 ore.
Art.1558 Pe distanţă de 20 de metri de la compresoare, conductele de aer comprimat trebuie
asamblate printr-o flanşă (cu garnituri greu combustibile) care permit dezasamblarea
tronsoanelor pentru curăţire.
Art.1559 Lucrătorul nu trebuie să permită funcţionarea agregatului, dacă temperatura aerului
comprimat depăşeşte 60oC la ieşirea din răcitoarele finale.
Art.1560 În timpul funcţionării agregatului de comprimare este interzisă orice intervenţie la
organele de maşini aflate în mişcare.
Art.1561 Nu se admite ungerea manuală în timpul funcţionării agregatului de comprimare
decât în cazul în care acesta este prevăzut cu dispozitive de ungere (pulverizatoare), care
asigură lucrătorilor o securitate perfectă.
Art.1562 Înainte de o nouă umplere cu ulei, uleiul rămas în rezervorul dispozitivului de
ungere manuală se evacuează. Filtrele de ulei se curăţă sau se înlocuiesc periodic, în
conformitate cu prevederile cărţii tehnice a utilajului.
Art.1563 Ungerea agregatului de comprimare trebuie să se facă numai cu uleiuri minerale
prevăzute în cartea tehnică a utilajului, cu specificaţia caracteristicilor fizico-chimice.
Art.1564 Este interzisă utilizarea uleiurilor care nu sunt însoţite de buletine de analiză a
calităţii.
Art.1565 Se interzice utilizarea uleiurilor recuperate pentru ungere.
Art.1566 Consumul de ulei se evidenţiază pe schimburi şi agregate de comprimare în
registrul unic de evidenţă. Orice creştere a consumului de ulei, peste cel indicat în cartea
tehnică a utilajului, trebuie analizată la sfârşitul fiecărui schimb, de către persoane autorizate,
luându-se măsuri în vederea eliminării cauzei care a produs-o. La scăderea nivelului de ulei
din instalaţia de ungere sub nivelul limită admisibil stabilit în cartea tehnică a utilajului, sau la
întreruperea debitului de ulei, trebuie oprit imediat agregatul de comprimare, dacă acesta nu
este prevăzut cu un dispozitiv automat de deconectare.
Art.1567 Se interzice funcţionarea agregatului de comprimare, dacă temperatura aerului din
interiorul staţiei de compresoare nu se încadrează în intervalul de temperaturi admisibile ale
aerului, prevăzute în cartea tehnică a utilajului, măsurate conform standardelor în vigoare.
Art.1568 Controlul temperaturii aerului comprimat trebuie efectuat de către deservent pe
toate treptele de comprimare şi consemnate în registrul unic de evidenţă a instalaţiei.
Art.1569 Sistemul de răcire (cămăşi, răcitoare pentru ulei, răcitoare intermediare şi finale
pentru aer) trebuie curăţat la intervale impuse în cartea tehnică a utilajului. Această operaţie
de întreţinere se consemnează în registrul unic de evidenţă a instalaţiei.
Art.1570 Temperatura apei de răcire la evacuarea din răcitoarele intermediare, precum şi din
cămăşile de răcire, nu trebuie să depăşească valorile prescrise în cartea tehnică a utilajului.
Art.1571 Apa de răcire trebuie să aibă parametrii (duritate, conţinut de impurităţi etc.),
conform cu cei prescrişi în cartea tehnică a utilajului.
Art.1572 Înainte de oprirea agregatului de comprimare se procedează la purjarea
impurităţilor şi a condensului din răcitoarele intermediare şi finale, oalele de condens,
recipientele tampon, precum şi a celorlalte puncte de purjare ale separatoarelor pe o distanţă
de 50 m de la staţia de compresoare în toate direcţiile.
Art.1573 Dispozitivele de purjare automată sau manuală trebuie să fie accesibile şi uşor de
manevrat.
Art.1574 Agregatul de comprimare a aerului trebuie să fie oprit în mod obligatoriu în
următoarele cazuri:
a. spargerea unei conducte;
b. vibraţii datorate cuplajelor defecte ale organelor în mişcare şi fixării incorecte a
conductelor;
c. creşterea presiunii de refulare peste limita maximă prescrisă;
d. scăderea presiunii de separaţie sub limita prescrisă;
e. jocuri radiale sau zgomote anormale ale agregatului de comprimare;
f. defecţiuni în sistemul de ungere;
g. defecţiuni în sistemul de răcire;
h. defecţiuni în sistemul de transmisie.
Art.1575 Dacă se observă şi alte defecţiuni, decât cele menţionate mai sus, lucrătorul trebuie
să oprească imediat agregatul de comprimare şi să anunţe şeful ierarhic superior.
Art.1576 Se interzice depozitarea în spaţiile de compresoare a materialelor de întreţinere
(scule pentru lăcătuşerie şi montaj, combustibili lichizi etc.) mai mult decât necesarul pentru
24 de ore.
Art.1577 Se interzice strângerea îmbinărilor demontabile cu flanşe la aparatele de măsură şi
control sau pe conductele de aer comprimat care lucrează în regim de presiune, în timpul
funcţionării agregatului de comprimare.
Art.1578 Se interzice instalarea conductelor de aer comprimat în apropierea locurilor în care
se găseşte foc deschis.
Art.1579 Se interzice funcţionarea agregatului de comprimare dacă izolaţia termică a
conductelor de transport a aerului comprimat este deteriorată sau lipseşte.
Art.1580 În vederea verificării presiunii aerului din conductă, la capătul conductei din
dreptul recipientului tampon trebuie să fie montat un manometru de control care trebuie să fie
în permanentă stare de funcţionare.
Art.1581 Pe traseele secundare de transport şi distribuţie a aerului comprimat la diverşi
consumatori se utilizează furtunuri flexibile din cauciuc.
Art.1582 Recipientul tampon trebuie scos imediat din funcţiune şi izolat de restul instalaţiei,
atunci când se constată:
a. deformaţii sau fisuri;
b. scurgeri la îmbinări;
c. defecţiuni la aparatele de măsură şi control precum şi la supapele de siguranţă;
d. defecţiuni la organele de fixare a capacelor de protecţie (dopuri).
Art.1583 Înaintea alimentării cu energie electrică a agregatului de comprimare a aerului
lucrătorul trebuie să verifice toate aparatele dacă sunt corect interconectate şi rigid fixate şi să
verifice vizual următoarele măsuri de protecţie:
a. existenţa şi montarea corectă a protectorilor;
b. lipsa crăpăturilor, ciupiturilor, înnădirilor de la cablurile electrice de alimentare;
c. legarea la priza de pământ a agregatelor de comprimare (motoare, carcase şi elemente de
fixare).
Art.1584 Toate aparatele de măsură şi control folosite în instalaţiile pentru producerea
aerului comprimat trebuie să corespundă cerinţelor metrologice în vigoare.
Art.1585 Se interzice utilizarea manometrelor dacă:
a. lipseşte sigiliul de verificare;
b. acul indicatoarelor nu revine la “0” după dispariţia presiunii;
c. este spartă sticla cadranului sau apar alte defecţiuni care pot deforma exactitatea indicaţiei
acestuia;
d. nu este marcată cu roşu presiunea maximă admisibilă de lucru.
Art.1586 Este interzisă reducerea numărului supapelor de siguranţă şi înlocuirea celor
montate iniţal cu supape de siguranţă, care nu corespund din punctul de vedere al debitului de
evacuare al fluidului şi al presiunii de deschidere a acestora.
Art.1587 Este interzisă montarea oricărui robinet de deschidere pe conducta de evacuare între
aparatul, recipientul etc., care funcţionează în regim de presiune şi supapa de siguranţă, în alte
condiţii decât cele prevăzute de ISCIR.
Art.1588 Este interzisă schimbarea poziţiei contragreutăţilor sau strângerea arcurilor
supapelor de siguranţă în timpul funcţionării recipientelor sub presiune la care sunt montate.
Art.1589 Lucrătorii sunt obligaţi să utilizeze echipamentul individual de protecţie
electroizolant la executarea operaţiilor la care există pericolul de electrocutare prin atingere
directă.
Art.1590 În cazul scoaterii din funcţiune a supapelor de siguranţă pentru un timp îndelungat,
repunerea lor în funcţiune trebuie făcută numai după ce au fost revizuite, probate hidraulic şi
reglate la presiunea prescrisă în cartea tehnică a utilajului, care nu trebuie să o depăşească pe
cea nominală cu mai mult de 10%.
Art.1591 Reglarea supapelor de siguranţă trebuie efectuată de persoane autorizate ISCIR, iar
datele de reglare se înscriu în registrul de supraveghere ISCIR.
Art.1592 După efectuarea reglării, toate supapele, indiferent de tip, se sigilează.
Art.1593 Verificarea şi curăţarea supapelor de siguranţă trebuie executate la termenele
impuse în prescripţiile ISCIR sau ori de câte ori este nevoie.
Art.1594 Agregatele de comprimare a aerului precum şi recipientele sub presiune trebuie să
fie verificate şi curăţate periodic pentru eliminarea impurităţilor cu ulei oxidat, etc., în
conformitate cu indicaţiile prevăzute în cartea tehnică a utilajului.
Art.1595 Toate operaţiile de întreţinere şi reparare a instalaţiilor de producere a aerului
comprimat, pe o porţiune de 200 m de la staţia de compresoare, trebuie consemnate în
registrul unic de evidenţă.
Art.1596 Ventilele supapelor oalelor de condens şi celelalte puncte de rezistenţă locală ale
conductelor, unde sunt posibile depuneri de ulei oxidat, trebuie curăţate cel puţin o dată pe an.
Art.1597 Se interzice demontarea, în vederea efectuării operaţiilor de reparare, la recipiente
şi de înlăturare a defectelor de la asamblările elementelor aflate sub presiune, în timpul
funcţionării agregatelor de comprimare a aerului, aceasta fiind permisă numai după ce
deserventul s-a asigurat că nu există presiune.
Art.1598 La efectuarea operaţiilor de reparare, la supapele de siguranţă, trebuie înlăturate
depunerile de ulei oxidat.
Art.1599 Se interzice curăţarea prin ardere sau cu lichide uşor volatile şi inflamabile a
depunerilor de ulei oxidat din conducte, recipiente, separatoare şi răcitoare.
Art.1600 În caz de îngheţ, conductele de aer comprimat şi dispozitivele aferente se dezgheaţă
cu apă caldă sau abur.
Art.1601 Pereţii interiori ai cilindrilor de la compresoarele cu piston trebuie curăţaţi numai
cu petrol.
Art.1602 Este interzisă spălarea cu benzină sau gazolină a conductelor de aer comprimat,
înainte de montare sau după reparaţii.
Art.1603 Curăţarea conductelor de aer comprimat se execută prin introducerea şi menţinerea
timp de 20 ore a unei soluţii apoase de sodă caustică, cu o concentraţie de 5-10%, pe toată
lungimea respectivă. Pentru îndepărtarea soluţiei de NaOH din conductele de aer comprimat,
acestea trebuie spălate cu apă sub presiune, până ce se constată cu ajutorul hârtiei de filtru,
impregnată cu turnesol sau fenolftaleină, lipsa oricărei alcalinităţi. Această curăţare a
conductelor trebuie făcută la un interval de minimum un an. După montarea şi curăţarea
conductelor acestea trebuie uscate cu aer comprimat şi unse cu ulei mineral.
Art.1604 Operaţiile de reparare ale agregatelor de comprimare pot începe numai după ce s-a
redus presiunea din conducte până la „0” bari şi după ce s-a efectuat deconectarea de la reţea
(dacă sunt sub presiune) şi s-au afişat indicatoare de securitate „NU CONECTAŢI, SE
LUCREAZĂ”.
Art.1605 La oprirea instalaţiilor de producere a aerului comprimat, înainte de a începe
lucrările de demontare, trebuie obturate (blindate) toate conductele prin care ar putea să
pătrundă în recipiente sau la locul de muncă, lichide sau gaze sub presiune.
Art.1606 Pentru obturări trebuie utilizate numai flanşe oarbe din oţel cu grosimea rezultată
din calcul, corespunzătoare condiţiilor de lucru. Montarea flanşelor oarbe se face cu garnitura
aşezată pe partea dinspre care ar putea pătrunde fluidul sub presiune.
Art.1607 Pentru pornirea agregatului de comprimare, după reparaţii, se verifică următoarele:
a. montarea corectă a tuturor conductelor, elementelor de susţinere a capacelor, a
apărătorilor;
b. existenţa şi funcţionarea corectă a aparatelor de măsură şi control;
c. funcţionarea corectă a tuturor dispozitivelor de siguranţă;
d. nivelul uleiului şi al lichidului de răcire;
e. poziţionarea corectă a tuturor armăturilor şi a instalaţiei de aer comprimat;
f. funcţionarea instalaţiei electrice şi de combustibil;
g. montarea corectă a conductelor, a recipientelor sub presiune, precum şi a separatoarelor de
ulei şi apă de pe conductele de alimentare ale recipientului tampon;
h. montarea corectă a demarorului, funcţionarea corectă a sistemului de angrenare şi starea
tehnică corespunzătoare a angrenajelor.
Art.1608 Se interzice exploatarea agregatelor de comprimare după reparaţii fără să se
efectueze probe de presiune.
 13.42 Activitatea de curăţenie şi igienizare

Art.1609 Zilnic, înainte de începerea lucrului, personalul care realizează curăţenia la locul de
muncă verifică următoarele:
a. prizele la care se conectează aspiratorul;
b. funcţionarea motorului aspiratorului;
c. starea furtunului aspiratorului;
d. starea cablului electric al aspiratorului;
e. starea geamurilor şi a ferestrelor;
f. starea caloriferelor şi a conductelor (să nu existe scurgeri de apă);
g. starea instalaţiilor sanitare;
h. starea mobilierului, a uşilor, porţilor etc.;
i. în timpul curăţeniei se inspectează vizual prizele şi prelungitoarele din zona de lucru.
Art.1610 Orice defecţiune constatată în spaţiul de desfăşurare a lucrului (în spaţiile
interioare, în curte,etc.), trebuie adusă imediat la cunoştinţa şefului ierarhic superior.
Art.1611 Reparaţiile de orice natură se efectuează doar de persoane calificate.
Art.1612 Zonele de intrare, de acces pietonal şi auto, trebuie menţinute curate şi, în limita
posibilităţilor, uscate, pentru a preîntâmpina riscul de accidentare (prin alunecare).
Art.1613 Când se folosesc scări sau platforme (la curăţarea geamurilor sau a altor suprafeţe),
înainte de folosirea acestora, este obligatorie verificarea stabilităţii, a rezistenţei şi a faptului
că nu prezintă defecte. Este obligatorie respectarea instrucţiunile proprii pentru lucrul la
înălţime.
Art.1614 Este interzisă curăţarea geamurilor din exteriorul construcţiilor, fără schele,
platforme şi fără asigurarea cu centuri de siguranţă a executanţilor.
Art.1615 Aparatele electrice (aspiratorul, filtrul de cafea, cuptorul cu microunde, frigiderul
etc.) se scot din priză prin apăsarea cu o mână a prizei şi tragerea cu cealaltă a ştecherului. Nu
se trage de cablu şi nu se smulge.
Art.1616 Substanţele folosite la curăţarea şi dezinfectarea obiectelor sanitare se utilizează
conform instrucţiunilor emise de furnizori.
Art.1617 Este interzisă curăţarea şi dezinfectarea obiectelor sanitare fără utilizarea
echipamentului de protecţie din dotare (mănuşi din cauciuc, halate, etc.).
Art.1618 Este interzisă spălarea cu lichide inflamabile.
Art.1619 Utilizarea substanţelor insecticide se face de către personalul firmelor specializate
sau de personal propriu pregătit şi instruit în acest scop.
Art.1620 Este interzisă folosirea substanţelor insecticide necunoscute.
Art.1621 Substanţele insecticide se păstrează în spaţiu special amenajat, ventilat natural, în
recipiente sau cutii cu etichete care să semnalizeze pericolul pe care îl prezintă.
Art.1622 Este interzisă amplasarea ghivecelor de flori pe pervazul exterior al ferestrelor,
lângă balustradele scărilor sau pe căile de evacuare.
Art.1623 Covoarele care acoperă scările trebuie să fie bine fixate pe trepte pentru evitarea
alunecării accidentale.
Art.1624 Este interzisă folosirea aspiratorului cu defecţiuni la motor sau cu cordonul de
alimentare electric deteriorat sau cu întreruperi.
Art.1625 Utilizarea aspiratorului se face după verificarea funcţionării motorului, stării
furtunului, a anexelor şi a cordonului de alimentare cu energie electrică. Dacă se constată
defecţiuni în funcţionare, se solicită intervenţia persoanelor calificate.
Art.1626 Este interzisă utilizarea aspiratoarelor pentru a pulveriza substanţe insecticide sau
explozive.
Art.1627 Este interzisă sprijinirea scărilor de geamuri sau de ramele geamurilor.
Art.1628 În caz de îngheţ, zăpadă sau umezeală, pe pervazul exterior nu se execută nici un
fel de lucrări, chiar dacă lucrătorii poartă centura de siguranţă.
Art.1629 Lucrătorii trebuie să verifice cu atenţie dacă ramele geamurilor sunt bine fixate în
balamale. După această verificare, lucrătorul spală din interior partea exterioară a geamului
fără a decupla ramele.
Art.1630 Oberlihturile se desfac cu atenţie, se verifică starea balamalelor şi numai când sunt
bine fixate se trece la spălarea feţei exterioare şi interioare.
Art.1631 Este interzisă spălarea geamurilor crăpate sau care nu sunt prinse corect (cu cuie
sau chit), deoarece prezintă pericol de cădere.
Art.1632 În camera de păstrare a materialelor de curăţenie nu este permisă depozitarea
materialelor inflamabile.
Art.1633 Curăţarea corpurilor de iluminat se face numai după scoaterea de sub tensiune şi
după verificarea lipsei tensiunii de alimentare a acestora.
Art.1634 Este interzisă aruncarea pe fereastră a gunoiului sau a altor obiecte.
Art.1635 Se interzice efectuarea oricărei intervenţii cu mâinile umede la echipamentele
tehnice şi electrice.
Art.1636 În funcţie de tipul dezinfectantelor folosite se iau măsuri specifice de precauţie
pentru evitarea accidentelor astfel:
a. substanţele dezinfectante se folosesc numai pentru suprafeţele pentru care sunt indicate;
b. în funcţie de natura substanţei dezinfectante se evită contactul cu pielea, mucoasele, ochii;
în caz de accident se spală din abundenţă cu apă;
c. produşii pe bază de diclorizocianurat de sodium (substanţa pe bază de clor activ) sunt
utilizaţi pentru dezinfecţia generală a suprafeţelor, a echipamentului de muncă, a
suprafeţelor ce vin în contact cu alimentele; în timpul manipulării sunt interzise consumul
de alimente, băuturi şi fumatul;
d. în timpul lucrului se foloseşte echipament de protecţie constituit din halat, mănuşi şi
mască.

13.43 Activitatea în laboratorul de mediu

Art.1637 Şeful de laborator răspunde de aplicarea şi respectarea tuturor reglementărilor de

securitate a muncii în timpul efectuării analizelor fizico-chimice.
Art.1638 Accesul în laboratoare sau în incinta acestora este permis numai cu aprobarea
conducerii laboratorului.
Art.1639 Este interzisă blocarea căilor de acces, a culoarelor prin amplasarea pe ele a
utilajelor, aparatelor, meselor sau prin depozitarea de materiale sau obiecte. Se evită
deplasările inutile la locurile de muncă.
Art.1640 Căile de acces ale laboratoarelor trebuie menţinute libere şi curate, îndepărtându-se
imediat materialele şi scurgerile căzute pe pardoseală.
Art.1641 Este interzis să se lucreze în instalaţii improvizate sau insuficient calculate în ceea
ce priveşte rezistenţa şi securitatea pe care trebuie să le ofere fazele de lucru pentru care sunt
indicate.
Art.1642 Este interzisă utilizarea recipientelor sub presiune, a preselor, maşinilor de ridicat,
etc., fără avizele necesare sau după termenul scadent de verificare.
Art.1643 Maşinile sau aparatele care au mecanisme sau piese în mişcare de rotaţie, translaţie
sau oscilaţie şi care pot provoca accidente, nu pot fi puse în funcţiune fără a avea montate
apărătorile de protecţie corespunzătoare.
Art.1644 Orice intervenţie la maşini şi utilaje se face numai după decuplarea alimentării cu
energie şi blocarea pornirii accidentale. Atunci când blocarea mecanică nu este posibilă, se
pune pază la dispozitivul de pornire.
Art.1645 Se verifică periodic şi ori de câte ori este cazul starea izolaţiilor, cablurilor şi
racordurilor electrice, precum şi prizele de legare la pământ sau la nul a maşinilor, instalaţiilor
şi aparatelor acţionate electric sau care pot fi puse accidental sub tensiune.
Art.1646 În cazul întreruperii accidentale a iluminatului artificial, maşinile de încercări şi
aparatele electrice care pot provoca accidente din această cauză trebuie scoase imediat de sub
tensiunea electrică.
Art.1647 Înainte de începerea lucrului se verifică aparatele de măsură şi control, precum şi
etanşeitatea instalaţiilor ca şi a recipientelor sub presiune.
Art.1648 După terminarea lucrului, aparatele electrice se deconectează.
Art.1649 Locurile de muncă unde există pericol de intoxicare se dotează cu măşti de
protecţie în număr suficient, care trebuie întreţinute permanent în bună stare. Lucrătorii
trebuie instruiţi asupra obligativităţii şi modului de folosire a măştilor de protecţie.
Art.1650 În încăperile cu pericol de incendiu sunt interzise: fumatul, intrarea cu foc deschis,
cu piese sau materiale incandescente, producerea de scântei, lovirea a doua scule feroase şi
folosirea de haine din materiale sintetice. Pentru prevenirea nerespectării acestei interdicţii, pe
uşile de acces ale unor astfel de încăperi se montează indicatoare de securitate.
Art.1651 Este interzis accesul în spaţiile cu pericol de explozie pentru toate persoanele care
nu au sarcini de serviciu în acest sens. Pe uşile de acces ale spaţiilor respective se montează
indicatoare cu inscripţia "intrarea oprită".
Art.1652 În laboratoare se asigură o bună iluminare la locurile de muncă, în conformitate cu
cerinţele minime de securitate a muncii. Toate spaţiile din incinta laboratoarelor trebuie
prevăzute cu iluminat de siguranţă. Corpurile de iluminat se curăţă periodic.
Art.1653 La toate locurile de muncă unde există riscuri de incendii, explozii, intoxicaţii şi
surse de zgomot sau vibraţii se efectuează măsurători în vederea despistării depăşirii
concentraţiilor maxim admisibile şi se iau măsuri pentru reducerea riscurilor.
Art.1654 La executarea lucrărilor de laborator participă cel puţin două persoane.
Art.1655 Depozitarea, transportul şi manipularea substanţelor toxice, caustice, inflamabile şi
explozive se face cu respectarea prevederilor din instrucţiunile proprii de securitate a muncii
pentru manipularea, transportul şi depozitarea materialelor.
Art.1656 În încăperile de lucru se montează indicatoare de avertizare referitoare la activităţile
efectiv prestate în spaţiul respectiv.
Art.1657 În cazul instalaţiilor prin a căror manevrare, funcţionare sau atingere se pot produce
accidente, se montează indicatoare de avertizare. Aceste indicatoare se fixează şi pe uşile
încăperilor în care sunt amplasate instalaţii deosebit de periculoase sau în care se utilizează
sau depozitează substanţe inflamabile, explozive, radioactive.
Art.1658 Zilnic, înaintea începerii lucrului, şeful de laborator verifică starea de sănătate şi
oboseală a lucrătorilor, neadmiţând la lucru decât lucrătorii care corespund în raport cu
cerinţele de securitate ale fiecărui loc de muncă.
Art.1659 Este obligatorie acoperirea părului şi purtarea hainelor încheiate.

13.43.1. Prevederi specifice efectuării analizelor fizico-chimice

Art.1660 La începerea lucrului, lucrătorul care intră primul în sala laboratorului trebuie să se
convingă că atmosfera nu este încărcată cu gaze inflamabile sau toxice. Pentru gazele deosebit
de periculoase se utilizează analizoare de gaz cu semnalizare acustică.
Art.1661 La terminarea lucrului, şeful de laborator este obligat să verifice:
a. dacă sunt închise conductele de gaz şi robinetele de apă;
b. dacă sunt stinse becurile de gaz, lumina electrică, ca şi celelalte aparate (electrice, cu foc,
cu aburi, etc.);
c. dacă sunt bine închise buteliile cu gaze;
d. dacă sistemul de ventilaţie este în stare bună de funcţionare.
Art.1662 Dacă se constată scurgeri de gaze în laborator, se iau următoarele măsuri:
a. se întrerupe lucrul şi se evacuează imediat lucrătorii care nu au sarcini de muncă legate de
remedierea situaţiei;
b. se decuplează alimentarea cu energie electrică de la tabloul central, lăsându-se numai
coloana de forţă pentru ventilatoare şi se sting toate becurile cu gaz metan Bunsen;
c. se pun în funcţiune toate ventilatoarele, care trebuie să fie în construcţie antiex;
d. se deschid toate ferestrele;
e. se controlează robinetele de gaz, pentru a fi închise şi se verifică dacă există perforaţii sau
fisuri în conducte sau în traseele flexibile din cauciuc;
f. se opreşte scurgerea gazului prin remedierea defecţiunii;
g. se aeriseşte camera până la dispariţia completă a mirosului de gaz.
Art.1663 Se supraveghează în mod deosebit, etanşeitatea robinetelor la instalaţia de gaze,
verificându-se cel puţin la 3 zile.
Art.1664 Toţi lucrătorii laboratorului trebuie să cunoască unde este situat ventilul central al
reţelei de gaze. Pentru aceasta, se afişează la loc vizibil indicaţii cu poziţia ventilului, iar
ventilul trebuie etichetat.
Art.1665 Pentru iluminat în încăperile cu atmosfera explozivă se utilizează lămpi cu
acumulatoare cu tensiune de 1,5-6 V, în construcţie antiex. În astfel de cazuri este interzisă
folosirea lămpilor portative de tip obişnuit.
Art.1666 Este interzisă executarea lucrărilor cu degajări mari de substanţe ce pot forma
amestecuri explozive în cazul în care filtrele, dispozitivele de aspiraţie şi captare a prafului
din cadrul instalaţiei prezintă defecţiuni.
Art.1667 Gurile de aspiraţie locală ale instalaţiilor de ventilare destinate evacuării
substanţelor cu pericol de incendiu şi explozie trebuie protejate cu panouri de protecţie sau
dispozitive magnetice de separare.
Art.1668 Nu se blochează ferestrele laboratorului cu mobilier, rafturi, aparate sau orice alte
obiecte.
Art.1669 La aparatele care radiază cantităţi mari de caldură şi la temperatură înaltă nu se
utilizează legături de cauciuc sau material plastic; legăturile trebuie făcute cu tuburi metalice.
Art.1670 Instalaţia de canalizare din PVC nu trebuie supusă acţiunii prelungite a substanţelor
care o afectează: acizi, solvenţi, brom, iod soluţie, triclorură de fosfor, anhidridă acetică, etc..
Art.1671 Este interzisă blocarea căilor de acces către duşurile de intervenţie în caz de
incendiu şi către hidranţi.
Art.1672 La alegerea autoclavelor se ţine seama de natura substanţei care intervine în reacţie
precum şi de presiunea la care se presupune că se poate ajunge, luându-se în calcul un
coeficient de siguranţă acoperitor.
Art.1673 Autoclavele trebuie să fie prevăzute cu sisteme de asigurare etanşe, care se verifică
înainte de fiecare utilizare. Dacă agitarea se face prin barbotarea amestecului de reacţie cu gaz
inert este obligatoriu controlul lipsei oxigenului în gazul inert, utilizând aparate sau metode
specifice de analiză.
Art.1674 În cazul reacţiilor puternic exoterme, autoclavele trebuie răcite printr-o manta
exterioară sau serpentine interioare prin care circulă un agent de răcire.
Art.1675 Dacă urmează să se lucreze cu substanţe toxice sau inflamabile, conductele de
transport de la dispozitivele de siguranţă trebuie să fie dirijate în exterior sau spre instalaţii de
captare şi neutralizare.
Art.1676 Înainte de montarea unei instalaţii care lucrează sub vid, componentele din sticlă
trebuie examinate la polariscop sau se încearcă la un vid de circa 1,5-2 ori mai mare decât cel
de lucru.
Art.1677 În cazul instalaţiilor în care se lucrează cu substanţe deosebit de reactive cu
oxigenul sau cu apa, cum sunt compuşii organometalici, se amenajează nişe sau instalaţii
speciale pentru lucru în mediu inert.
Art.1678 La instalaţiile la care sunt conectate mai multe nişe se iau măsuri pentru prevenirea
propagării pericolului de la o nişă la alta.
Art.1679 Este obligatorie afişarea în laborator, la loc vizibil, a listei de materiale şi reactivi
periculoşi existenţi în dotare, precum şi a modului de manipulare a acestora.
Art.1680 Scoaterea substanţelor toxice şi, în general, a oricărei substanţe chimice din
laborator, precum şi efectuarea de experienţe neautorizate sunt strict interzise.
Art.1681 Şeful laboratorului ia măsuri în vederea respectării legislaţiei care reglementează
regimul substanţelor şi produselor toxice şi completează Registrul de evidenţă a substanţelor
toxice, care este format din evidenţa cantităţilor de produse toxice în depozit, conform
modelului prezentat în Anexa nr. 13.
Art.1682 La primirea şi la folosirea substanţelor pentru experienţe trebuie citite cu atenţie
etichetele.
Art.1683 Nu se gustă niciun fel de substanţă utilizată în laborator şi nu se folosesc vasele de
laborator pentru băut şi/sau pentru mâncare. Înainte de a pune o substanţă într-o sticlă sau vas,
recipientul respectiv trebuie etichetat.
Art.1684 Este interzisă păstrarea de vase, sticle, cutii cu diferite substanţe neutilizabile la
lucrarea respectivă, pe mesele sau în dulapurile executanţilor.
Art.1685 Analizele trebuie efectuate numai în recipiente curate.
Art.1686 Nu se ţin alături vase şi sticle al căror conţinut dă naştere la reacţii violente sau la
degajări de vapori toxici, inflamabili sau explozivi.
Art.1687 În apropierea instalaţiilor în care se efectuează analize trebuie să se găsească, la
îndemână, neutralizanţii şi antidoturile pentru operaţia care urmează să fie realizată. În
laborator trebuie să existe vase pentru neutralizarea conţinutului, câte unul pentru fiecare
substanţă cu care se lucrează.
Art.1688 Săptămânal, se revizuiesc toate borcanele, sticlele, etc., conţinând substanţe
chimice.
Art.1689 Mesele de laborator trebuie să fie folosite numai pentru operaţii care nu produc
degajări de substanţe nocive.
Art.1690 La sfârşitul fiecărei zile de lucru, mesele de laborator trebuie să rămână curate, fără
reactivi sau vase. Pe mese pot rămâne aparatele montate care urmează să fie folosite în ziua
următoare.
Art.1691 Nişele trebuie menţinute permanent curate şi în bună stare de funcţionare.
Art.1692 În timpul lucrului la nişele ocupate cu instalaţii în care se operează cu substanţe
toxice sau periculoase, acestea trebuie prevăzute cu indicatoare de interzicere a intervenţiei
personalului care nu are sarcini de serviciu în acest sens.
Art.1693 Chiuvetele din laboratoare pot fi folosite pentru depozitarea provizorie a vaselor
murdare, pentru spălări accidentale, pentru deversarea unor lichide nevătămătoare şi
nepericuloase, care se diluează în prealabil cu apă.
Art.1694 În sălile de lucru este interzis să se spele pardoseală cu benzină, petrol sau alte
produse volatile sau să se ţină materiale textile (cârpe, haine) îmbibate cu produse volatile.
Art.1695 Este interzis ca în sălile de lucru să se usuce diverse obiecte pe conductele de abur,
gaz, pe calorifer, etc., să se lase neşterse mesele sau pardoseala de produsele răspândite pe ele
sau să se facă curăţenie cu substanţe inflamabile în timp ce funcţionează becurile de gaz.
Art.1696 Buteliile sub presiune necesare lucrului în laboratoare, în cazul în care se folosesc
mai multe odată, vor fi amplasate în boxe speciale din exteriorul clădirii, unde se vor ancora
solid.
 13.43.2. Tehnica de lucru în laboratoare

Art.1697 Toate analizele fizico-chimice de laborator trebuie să fie executate cu cantităţile şi

concentraţiile de substanţe strict necesare, precis cântărite sau măsurate şi cu respectarea
integrală a instrucţiunilor de manipulare şi a instrucţiunilor proprii de securitate a muncii.
Art.1698 În cazul analizelor cu caracter experimental se adoptă special, pentru încercare,
numai o tehnică a lucrărilor cu cantităţi mici de substanţe, folosindu-se vasele, utilajele,
aparatele şi, în general, respectându-se condiţiile indicate în tratatele de specialitate; lucrările
se realizează, numai cu avizul responsabilului lucrării de cercetare. În astfel de situaţii se
execută la scară micro, în faza de încercare, toate operaţiunile de laborator.
Art.1699 Pentru lucrările cu cantităţi mici de substanţe (de ordinul a 2-5 mg) se folosesc, de
regulă, tuburi capilare închise la un capăt, în care introducerea substanţelor se face cu o
microspatulă sau cu o pipeta capilară. Pentru ca substanţele să ajungă la fundul tubului
capilar, acestea se centrifughează.
Art.1700 Substanţele vâscoase se introduc prin îndesare în tubul capilar, care trebuie să fie
deschis la ambele capete.
Art.1701 Instalaţiile utilizate la efectuarea de analize se montează înainte de a introduce în
diversele lor părţi componente, substanţele cu care se lucrează.
Art.1702 Părţile componente ale instalaţiei care se asamblează trebuie să fie bine fixate pe
suporţi, îmbinate corespunzător, astfel încât fiecare piesă să fie de sine stătătoare, echilibrată
şi bine sprijinită.
Art.1703 Legăturile dintre piesele prin care trebuie să se facă circulaţia materialului pe
coloane, ventile, ţevi etc., trebuie să fie cât mai scurte pentru a putea fi uşor de înlocuit şi
rezistente la condiţiile de lucru şi substanţele manipulate.
Art.1704 Părţile instalaţiei la care este necesar să se intervină în timpul efectuării lucrărilor
trebuie să fie astfel montate, încât accesul la ele să fie posibil prin clapetele mobile de la nişă.
Art.1705 Lucrările cu substanţe nocive şi acizi concentraţi sau de încălzire a substanţelor
toxice în vas deschis, trebuie executate numai sub nişă, al cărei tiraj se verifică în prealabil,
pentru ca să corespundă gradului admis de toxicitate al substanţelor cu care se lucrează.
Art.1706 Înainte de începerea lucrării sub nişă, se verifică obligatoriu dacă este pusă în
funcţiune instalaţia de ventilare şi dacă supapele de evacuare din plafonul nişei sunt deschise.
Art.1707 Nu se lucrează cu gaze sau vapori toxici până nu se asigură şi se verifică
etanşeitatea instalaţiei, chiar dacă se operează sub nişe.
Art.1708 La nişele la care sunt montate instalaţii cuprinzând substanţe deosebit de toxice se
asigură ventilarea pe timpul nopţii.
Art.1709 Înainte de efectuarea lucrării de laborator, operatorul trebuie să prezinte
conducătorului său instalaţia respectivă pentru verificare din punctul de vedere al securităţii
muncii.
Art.1710 Este interzis să se lucreze cu substanţe necorespunzătoare sau care nu sunt precis
identificate şi a căror compoziţie nu este indicată pe bază de buletine de analiză.
Art.1711 Atunci când se lucrează după o reţetă dată, aceasta trebuie aplicată cu stricteţe, fără
nici o modificare sau improvizaţie.
Art.1712 În timpul executării lucrărilor cu substanţe periculoase trebuie să se efectueze
determinarea periodică a concentraţiei noxelor prezente în atmosfera de lucru.
Art.1713 Intervenţiile în interiorul nişei se fac numai atunci când sunt strict necesare şi
numai prin deschiderea clapetelor mobile. Nu se admite sub nici un motiv introducerea
capului în nişă fără mască de protecţie.
Art.1714 În timpul în care se desfăşoară reacţiile în nişe, fereastra ghilotină trebuie să fie
închisă, lăsându-se un interval de circa 30 minute pentru realizarea aspiraţiei. Feresterele
ghilotină trebuie să stea închise şi când nu se lucrează.
Art.1715 Dacă se întrevede apariţia unui pericol în una din fazele lucrării ce se efectuează,
executantul este obligat să întrerupă lucrarea şi să anunţe şeful de laborator.
Art.1716 Când se observă depăşirea parametrilor reacţiei (temperatură, presiune, etc.), se
opreşte imediat debitul de alimentare şi se iau măsurile de remediere.
Art.1717 Pentru a mirosi o substanţă, gazul sau vaporii trebuie îndreptaţi spre manipulant
prin mişcarea mâinii, cu foarte mari precauţiuni, neaplecând capul deasupra vasului şi fără a
inspira profund.
Art.1718 Eprubeta în care se încălzeşte un lichid se ţine cu deschizătura într-o parte şi nu
spre operator sau spre altă persoană; eprubeta se încălzeşte pe toată suprafaţa ei.
Art.1719 Pentru încălzirea vaselor de reacţie cu becuri infraroşii, acestea din urmă nu se
aşează sub vas; ele se aşează lateral.
Art.1720 Este obligatorie neutralizarea sau captarea substanţelor toxice care rezultă sau care
rămân în exces (la capătul instalaţiei) din reacţie şi care se evacuează.
Art.1721 Deşeurile materialelor periculoase se distrug imediat; substanţele volatile
inutilizabile se aruncă pe un teren deschis. Resturile de substanţe otrăvitoare, explozive etc.,
trebuie distruse prin ardere într-un loc rezervat special acestui scop, dar nu la un loc cu
gunoaiele menajere.
Art.1722 După încetarea funcţionării instalaţiei, toate părţile componente ale acesteia trebuie
complet golite de conţinutul lor. În cazul când instalaţia conţine gaze toxice, acestea trebuie
evacuate prin spălare cu apă.
Art.1723 Controlul etanşeităţii diverselor îmbinări, racorduri, etc., pe timpul operaţiei de
golire a diferitelor vase şi instalaţii în care au fost gaze sau substanţe toxice, precum şi
controlul completei goliri, trebuie făcut cu ajutorul indicatorilor specifici sensibili.
Art.1724 Este interzisă deversarea conţinutului aparatelor direct în reţeaua de canalizare sau
evacuare a gazelor prin trompa de la canal, cu excepţia cazurilor în care canalizarea este
legată la reţeaua de ape chimic impure. Înainte de deversarea în sistemul normal de
canalizare, substanţele trebuie obligatoriu neutralizate.
Art.1725 Spălarea aparaturii se face imediat după terminarea lucrării de laborator, dar numai
după ce s-a efectuat neutralizarea adecvată; spălarea se execută numai cu solvenţi specifici
pentru impurităţile respective. Numai după 10 minute de la terminarea tuturor operaţiilor de
neutralizare şi spălare se poate opri ventilatorul.

13.43.3. Principii de aplicare a metodologiei de lucru

Art.1726 Este interzis lucrul fără aparate de măsură şi control, de calitate şi precizie
corespunzătoare.
Art.1727 Toţi compuşii organici care conţin carbon, hidrogen, oxigen şi azot trebuie
manipulaţi cu grijă cu atât mai mare, cu cât procentul în oxigen şi azot este mai ridicat.
Art.1728 Se evită sistemele în care pot să se formeze substanţe explozive prin impurificarea
sau reacţia cu materialul vasului de reacţie.
Art.1729 Se evită în toate împrejurările, contactul cu combinaţii ca alcooli, esteri,
hidrocarburi clorurate şi hidrocarburi aromatice şi alifatice, care au efect narcotic.
Art.1730 Se evită contactul epidermei cu amine, fenoli şi nitroderivaţi, în prezenţa acizilor
concentraţi şi a bazelor tari.
Art.1731 Dicloretilena se manipulează numai cu cleşti lungi de 1,5 m, cu mănuşi de
cauciuc groase şi mască de protecţie.
Art.1732 Nu se amestecă soluţiile de dicloretilenă în eter cu apă.
Art.1733 Nu se încălzesc bombele conţinând soluţii concentrate de dicloretilenă.
Art.1734 Pentru a preîntâmpina formarea accidentală a dicloretilenei, nu se depozitează
clorura de calciu, carbura de calciu şi alcalii unele lângă altele.
Art.1735 Nu se folosesc alcoolul metilic şi alcoolul etilic la dizolvarea substanţelor care
reacţionează cu combinaţiile conţinând grupa hidroxilanhidride, halogenuri acide, compuşi
organoleptici, etc..
Art.1736 Este interzisă distilarea unui eter păstrat timp îndelungat; pentru a se putea realiza
operaţia, se procedează obligatoriu la recunoaşterea şi îndepărtarea combinaţiilor peroxidice
existente. Pentru îndepărtarea peroxizilor, eterul se agită succesiv cu soluţii de alcalii,
permanganat de potasiu, sulfit de sodiu sau cu o soluţie de sulfat feros diluat şi puţin
acidulată, apoi se spală cu apă, se usucă şi se distilează.
Art.1737 La distilarea eterului trebuie să rămână întotdeauna o treime de lichid în vasul de
reacţie; în acest caz, este strict interzisă evaporarea la sec.
Art.1738 Aceleaşi precauţii se menţin şi în cazul dioxanului, care poate forma, ca şi eterul,
prin păstrare mai îndelungată, combinaţii peroxidice.
Art.1739 Toate substanţele oxidante (apă oxigenată, acid cromic, permanganat de potasiu,
acid azotic, acid percloric, etc.) trebuie manipulate cu atenţie; riscul se poate reduce prin
diluarea lor cu apă. Se evită, pe cât posibil, reacţiile cu compuşi organici sau cu alte mijloace
de reducere sau se iau măsuri deosebite.
Art.1740 Încălzirea unei mase vâscoase sub agitare un anumit timp, la o anumită
temperatură, se efectuează numai cu observarea atentă şi continuă a temperaturii, care nu
trebuie depăşită.
Art.1741 Toate fluxurile tehnologice controlate cu termostatul, la care alimentarea acestuia ar
putea duce la o încălzire, trebuie să se lege cu un al doilea termostat, care în caz de ridicare a
temperaturii şi depăşirea nivelului fixat să întrerupă circuitul.

13.43.4. Prelevarea probelor pentru analize

Art.1742 Deplasarea la locul de prelevare a probelor se face numai pe căile normale de acces.
Locurile de luare a probelor şi căile de acces la ele trebuie să fie bine iluminate.
Art.1743 Aparatura utilizată pentru recoltarea probelor de analiză trebuie să fie în stare
perfectă: sondele să fie rotunjite la capăt, să nu fie crăpate, iar borcanele de probă să fie
curate, uscate şi să aibă dop rodat.
Art.1744 În funcţie de locul unde se recoltează proba, se foloseşte aparatura specifică, după
cum urmează:
a. pentru probe recoltate din containere, saci, lăzi, butoaie sau alte ambalaje cu produse
solide, granulate sau pulverulente se foloseşte sonda;
b. pentru probe luate din recipiente cu lichide nepericuloase se utilizează pipeta manuală;
c. pentru probe prelevate din containere şi vase de reacţie cu substanţe toxice, caustice,
corozive se foloseşte vasul vidat;
d. probele din containere şi vase de reacţie cu substanţe nocive fierbinţi se recoltează cu
ajutorul sifonului cu pompă.
Art.1745 După caz, vasele în care urmează să se ia probe la care există pericolul formării
amestecurilor explozive trebuie inertizate.
Art.1746 Pentru recoltarea probelor fierbinţi, borcanele şi aparatura de sticlă utilizată se
încălzeşte în prealabil şi trebuie protejate în caz de spargere. În mod obişnuit trebuie folosite
vase din metal.
Art.1747 Recoltarea probelor se face numai cu avizul persoanelor care deservesc locul
respectiv de muncă, acestea având obligaţia să verifice dacă sunt asigurate toate condiţiile
pentru operarea în siguranţă (pompele oprite, lipsă presiune în recipiente sau conducte, buna
funcţionare a ştuţurilor de probe).
Art.1748 În timpul prelevării probelor, ventilele trebuie deschise încet şi cu atenţie, astfel
încât scăpările de produse să fie minime. Persoana care ia proba trebuie să stea într-o poziţie
în care să nu se expună la stropire sau la ardere cu jeturi de la conductele sau ventilele parţial
obturate.
Art.1749 După luarea probelor, ştuţurile de probe trebuie bine închise şi etanşe.
Art.1750 Recipientei cu probe se transportă în laborator cu mijloace adecvate (cărucioare);
sticlele şi borcanele se transportă aşezate în coşuri de protecţie sau lădiţe speciale.
Art.1751 Este interzisă verificarea conţinutului recipientelor din care urmează să se recolteze
probe, cu chibrituri sau hârtii aprinse, lanterne de buzunar, indiferent de conţinutul acestora.
Art.1752 Verificarea nivelurilor în vase se face numai cu ajutorul aparatelor de măsură şi
control.
Art.1753 Este interzisă recoltarea probelor de pe cisterne, vagoane etc., în timpul manevrării
acestora pe linie.
Art.1754 Este interzisă recoltarea probelor de pe cisterne, vagoane etc., când acestea se află
sub linia de contact, aceasta fiind posibilă numai după scoaterea de sub tensiune şi montarea
scurtcircuitoarelor la LC, lucru confirmat de organul IFTE.
Art.1755 La prelevarea probelor din rezervoare, urcarea pe rezervor nu se face cu ambele
mâini ocupate. Când urcarea se face pe scară verticală, ambele mâini trebuie să fie libere.
Art.1756 Nu se circulă pe capacul rezervorului, ci numai pe podeţul construit special în acest
scop, lângă gura de luare a probelor.
Art.1757 Este interzisă aruncarea de pe rezervor a sculelor sau a altor obiecte.
Art.1758 Recoltarea nu se efectuează în timpul pompării, amestecării sau agitării conţinutului
rezervorului.
Art.1759 La prelevarea probelor din vagoane cisternă, persoana care efectuează prelevarea
trebuie să cunoască cu certitudine conţinutul cisternei.
Art.1760 Recoltarea probelor se face numai pe rampa la care s-a făcut încărcarea cisternelor.
Art.1761 La prelevarea probelor din conducte trebuie să se cunoască, în mod cert, presiunea
şi temperatura de regim.
Art.1762 Prelevarea probelor din conductele care lucrează sub presiune se face numai prin
gurile de probă, prevăzute cu armături corespunzătoare, la care este asigurată o etanşeitate
perfectă la îmbinări şi folosind vase de siguranţă pentru destindere.
Art.1763 Recoltarea probelor din substanţe foarte toxice se face întotdeauna în prezenţa unui
însoţitor bine instruit asupra măsurilor care trebuie luate în cazul unor evenimente neaşteptate.
Art.1764 Pentru recoltarea probelor de produse inflamabile sau explozive se foloseşte numai
aparatura construită din metale neferoase. Înainte de recoltarea probei în vase metalice,
acestea se leagă la pământ.
Art.1765 La prelevarea probelor de gaze comprimate lichefiate sau dizolvate sub presiune,
vasele metalice, mâna utilizatorului şi buteliile de gaze lichefiate se aşează pe o placă metalică
legată la pământ şi conectată printr-un conductor electric la racordul din care se face
umplerea.
Art.1766 Este strict interzis să se recolteze probe de gaze lichefiate în mingi (pere) de
cauciuc sau în vase pe care nu este înscrisă presiunea maximă de siguranţă admisă.
Art.1767 Amestecarea probelor în vederea obţinerii probei reprezentative se face numai în
laborator şi nu la locul de recoltare. În timpul agitării vasul trebuie descoperit la intervale
dese, pentru evacuarea gazelor formate.
Art.1768 În funcţie de caracteristicile probei, operaţia de constituire a probei reprezentative
se face în atmosfera camerei sau sub nişă.
Art.1769 Pregătirea probelor solide (mojarare, uscare, calcinare) se face numai în camere
destinate exclusiv acestui scop.
 13.43.5. Manipularea reactivilor

13.43.5.1. Reactivi toxici

Art.1770 Toţi recipienţii care conţin reactivi toxici trebuie să poarte, obligatoriu, semnul
convenţional de avertizare.
Art.1771 Manipulările de gaze şi vapori toxici, de reactivi ce fumegă în aer (oleum, acid
clorsulfonic), precum şi majoritatea substanţelor care formează praf toxic (bicromat de
potasiu, iod), se execută obligatoriu, numai sub nişă. În caz excepţional, dacă trebuie să se
lucreze în aer liber, lucrătorul trebuie să poarte mască de protecţie cu cartuş filtrant specific.
Art.1772 Este interzisă manipularea vaselor deschise ce conţin reactivi toxici; deschiderea
acestora se face numai sub nişa prevăzută cu aspiraţie corespunzătoare.
Art.1773 Instalaţiile în care se lucrează cu reactivi toxici sau în care se obţin produse toxice
se amplasează în întregime sub nişă.
Art.1774 Pe nişele în care se efectuează lucrări cu substanţe toxice se montează plăcuţe
avertizoare.
Art.1775 Transvazarea reactivilor toxici lichizi în cantităţi mari se face, pe cât posibil,
mecanizat (cu dispozitive de basculare sau sifonare).
Art.1776 Recipienţii sub presiune care conţin reactivi toxici gazoşi trebuie amplasaţi în nişe
ventilate corespunzător, situate de regulă în afara laboratorului.
Art.1777 Buteliile cu gaze toxice sub presiune trebuie ferite de lovituri, trepidaţii, răsturnări
sau manipulări bruşte; manipularea lor se face mecanizat, cu dispozitive special destinate
acestui scop.
Art.1778 Circuitele pentru transportul gazelor toxice trebuie să fie perfect etanşe şi
confecţionate din material rezistent la acţiunea agenţilor chimici.
Art.1779 Resturile de reactivi toxici lichizi rămase după utilizarea acestora, se deversează
numai în chiuvete prevăzute cu tiraj.
Art.1780 Operaţia de omogenizare a amestecurilor de reactivi toxici solizi se face numai
mecanizat, în condiţii de etanşeitate perfectă.
Art.1781 Operaţiile periculoase cu substanţe toxice (extractive, separare şi purificare) se
execută sub nişă sau în încăperi separate, prevăzute cu instalaţii de ventilare de avarie, cu
analizoare de gaz specifice şi cu comandă din exterior.
Art.1782 Pipetarea reactivilor toxici se face cu ajutorul perelor din cauciuc sau cu pipete
speciale, fiind interzisă pipetarea direct cu gura.
Art.1783 Operaţiile de dizolvare în care pot lua naştere substanţe toxice (de exemplu
dizolvarea metalelor în acizi) se efectuează numai sub nişă.
Art.1784 Sfărâmarea substanţelor care formează un praf toxic se face numai sub nişă.
Art.1785 Manipularea mercurului se face, obligatoriu, deasupra unei tăvi pentru mercur;
mercurul poate fi încălzit într-un vas deschis numai sub nişă.
Art.1786 Mercurul se păstrează în vas închis. La lucrările cu mercur şi amalgamare cu
mercur se evită răspândirea, chiar şi a celei mai mici cantităţi de substanţă, în camera de lucru.
Art.1787 Mercurul răspândit trebuie să fie adunat cu cea mai mare grijă, cu lopăţica de cupru,
după care se acoperă perimetrul pe care s-a răspândit substanţă cu floare de sulf.
Art.1788 Se dă o deosebită atenţie la spălarea mercurului, spre a nu se împrăştia la locul de
muncă şi spre a nu se bloca în sifoanele chiuvetelor.
Art.1789 Mesele pentru montarea aparatelor cu mercur trebuie să fie prevăzute cu margini
ridicate cu cel puţin 10 mm şi să nu aibă fisuri.
Art.1790 Sulfurile alcaline se păstrează în vase închise şi nu în aceeaşi încăpere cu acizii,
pentru a se evita formarea hidrogenului sulfurat.
Art.1791 Dizolvarea zincului şi a altor metale în acizi cu degajare de hidrogen se face sub
nişă, pentru a se evita inhalarea hidrogenului arseniat ce s-ar degaja în cazul substanţelor
impure.
Art.1792 În cazul utilizării oleumului şi acidului clorsulfonic se lucrează, pe cât posibil, în
aer liber. De asemenea, se cântăreşte dintr-o dată, în prealabil, întreaga cantitate necesară
pentru lucrarea respectivă, iar transvazarea se face cât mai repede şi sub nişă. Transvazarea
cantităţilor mari se face numai cu ajutorul vidului sau al unui sistem închis de transvazare
corespunzător.

13.43.5.2. Reactivi caustici şi corozivi

Art.1793 Cantităţile mari de reactivi caustici şi corozivi se păstrează numai în magazia

centrală a laboratorului, în vase din metal sau sticlă. În laborator se păstrează numai cantităţile
necesare pentru scopuri imediate, în flacoane depozitate în dulapuri metalice. Transvazarea
reactivilor caustici şi corozivi în flacoane se face mecanizat, cu ajutorul pompelor sau
sifoanelor amorsate prin intermediul unei pare de cauciuc.
Art.1794 Acizii se păstrează în flacoane de sticlă cu dop rodat, iar hidroxizii în flacoane cu
dop de cauciuc.
Art.1795 Sfărâmarea cantităţilor mari de reactivi caustici solizi (hidroxizi alcalini, sulfură de
sodiu, bicromat de sodiu, etc.) se face, pe cât posibil, mecanizat.
Art.1796 La turnarea în vase a lichidelor care reacţionează energic cu apă, vasele trebuie să
fie perfect uscate, iar turnarea se face obligatoriu prin pâlnie.
Art.1797 La manipularea reactivilor caustici şi corozivi, vasele din sticlă trebuie ţinute cât
mai departe de corp, chiar dacă se utilizează ochelari de protecţie.
Art.1798 Pipetarea reactivilor caustici şi corozivi se face prin folosirea pipetelor cu bulă de
siguranţă, cu tub sau pară de cauciuc.
Art.1799 La manipularea reactivilor caustici şi corosivi se evită contactul acestora cu
epiderma.
Art.1800 La prepararea unui amestec de substanţe oxidante (azotaţi, bicromaţi, cloraţi, etc.)
cu alte substanţe se sfărâmă în primul rând, oxidantul în stare pură prin presare, cu precauţie,
în proporţii mici, într-o piuliţă complet curată sau, de preferinţă, printr-o cristalizare rapidă
din soluţia fierbinte. Nu se amestecă, în nici un caz, oxidantul cu alte substanţe măcinate, iar
apoi să fie pisate în piuliţă, ci trebuie să se procedeze prin agitare, într-un balon sau un
borcan, sau prin amestecare cu o lingură de os, cu o spatulă, etc. pe o foaie curată de hârtie
velină.
Art.1801 La manipularea acizilor concentraţi şi a amoniacului trebuie să se ia următoarele
măsuri:
a. vasele de sticlă mai mari se păstrează în coşuri, în perfectă stare, cu umplutură elastică; în
cazul acidului azotic sau a altui acid cu acţiune oxidantă, materialul elastic trebuie să fie de
natură necombustibilă, ca: Kisselgur, deşeuri de azbest, sau vată de sticlă;
b. se toarnă obligatoriu prin pâlnie;
c. pentru golirea damigenelor se utilizează un sistem basculant (acid sulfuric) sau un sistem
de sifonare (acid azotic, acid clorhidric, acid fluorhidric, amoniac);
d. acizii clorhidric şi azotic concentraţi, precum şi soluţia concentrată de amoniac, se toarnă
sub continua ventilare a aerului;
e. la diluarea acidului sulfuric concentrat se toarnă acidul în apă şi nu invers, iar operaţia se
execută cât mai lent.
Art.1802 La dizolvarea acidului sulfuric concentrat în apă, la amestecarea acizilor sufuric şi
azotic concentraţi şi, în general, la un amestec de substanţe însoţit de o degajare de căldură, se
întrebuinţează vase rezistente la şocuri termice.
Art.1803 La lucrările cu sodiu şi potasiu se procedează astfel:
a. se taie metalele pe hârtie de filtru uscată;
b. se îndepărtează încet coaja şi se înlătură cu atenţie toate impurităţile care nu au luciu
metalic;
c. se fereşte substanţa de apă, ţinându-se cu penseta sau cu cleştele;
d. pentru experienţele în care se foloseşte apă, în nici un caz nu se iau bucăţi mai mari de
câţiva milimetri în diametru şi nu se înveleşte metalul în hârtie;
e. se strâng imediat resturile într-un balon cu petrol;
f. resturile mici se distrug, punându-se într-un vas cu spirt denaturat;
g. hârtia pe care s-a tăiat metalul se aprinde pe o sită de fier sau pe o bucăţică de tablă, sub
curent de aer;
h. sodiul degradat rămas în sticlă după consumarea unui solvent anhidru trebuie obligatoriu
distrus prin dizolvare în alcool; în nici un caz nu se execută anhidrizări cu sodiu metalic în
vase în care există resturi de sodiu degradat de la o anhidrizare anterioară.
Art.1804 La turnarea bromului se scoate foarte atent picătura din gâtul flaconului pe
marginea vasului.
Art.1805 Acidul fluorhidric trebuie păstrat într-un loc răcoros (sub 30°C), manipulându-se
numai sub nişă şi după paravane de protecţie; se utilizează numai recipiente (butelii) din
material plastic, marcate conform standardelor în vigoare.
Art.1806 În cazul hidrogenului fosforat şi arseniat al acidului cianhidric şi al cianurilor, se
lucrează numai în spaţii izolate de celelalte locuri de muncă, sub nişă, asigurându-se o
ventilaţie perfectă şi eliminându-se posibilitatea de contact al substanţei cu oricare parte a
corpului.
13.43.5.3. Reactivi inflamabili

Art.1807 În laborator se păstrează numai cantităţile strict necesare de lichide inflamabile

pentru lucrările din ziua respectivă. Rezerva de lichide se păstrează într-o încăpere special
amenajată a magaziei centrale.
Art.1808 Lichidele inflamabile se păstrează, de regulă, în flacoane de un litru, aşezate în lăzi
sau ambalaje metalice.
Art.1809 La deschiderea ambalajelor metalice se folosesc unelte din cupru sau bronz.
Art.1810 Sticlele în care se păstrează lichide inflamabile nu trebuie umplute complet. Se lasă
un spaţiu de dilatare de aproximativ 10% din volumul sticlei.
Art.1811 Transportul recipientelor cu lichide inflamabile se face cu mijloace adecvate:
cărucior, targă. Butoaiele şi damigenele se transportă, de regulă, cu cărucioarele, iar sticlele în
suporturi capabile să reţină, în caz de spargere, tot conţinutul recipientului şi cioburile.
Art.1812 Transvazarea lichidelor inflamabile se face numai cu ajutorul sifonului, fiind
interzisă cu desăvârşire folosirea aerului comprimat sau a oxigenului. Operaţia trebuie să se
efectueze deasupra unei tăvi cu bordură. În cazul transvazării unor cantităţi mai mari, operaţia
se execută în spaţii în care nu există nici o sursă de aprindere.
Art.1813 Încălzirea lichidelor inflamabile se face numai pe baia de aburi sau de ulei,
utilizându-se un condensator de reflux. Este interzisă încălzirea în vase deschise, la foc direct
sau pe rezistenţe electrice.
Art.1814 Alegerea condensatorilor de reflux se face în funcţie de temperatura de fierbere a
componentului cel mai volatil din amestecul care se încălzeşte.
Art.1815 Băile de abur sau ulei utilizate se încălzesc cu încălzitoare electrice etanşe, în
construcţie antiex, la o temperatură cu circa 50°C mai mică decât punctul de inflamabilitate al
uleiului respectiv.
Art.1816 Încălzirea lichidelor inflamabile se face, de regulă, în vase metalice. Cel care
execută operaţia trebuie să lucreze obligatoriu asistat de un alt operator.
Art.1817 Distilarea lichidelor inflamabile cu interval mare de distilare se începe pe baia de
abur şi se termină pe baia de ulei. Evacuarea rezidurilor de distilare se face numai după
răcirea acestora (cu circa 50°C sub punctul de aprindere al componentului cu temperatura de
inflamabilitate cea mai joasă).
Art.1818 Manipularea lichidelor inflamabile se face, de regulă, sub nişă prevăzută cu
ventilaţie mecanică, ventilatoarele fiind obligatoriu în construcţie antiexplozivă.
Art.1819 Până la efectuarea experienţelor, flacoanele cu lichide inflamabile trebuie păstrate
în apă cu gheaţă sau în frigidere speciale (la care să nu existe posibilitatea producerii
scânteilor la acţionarea termostatului).
Art.1820 Deschiderea flacoanelor sau a recipientelor cu capace metalice se face numai cu
scule care nu produc scântei.
Art.1821 Utilajele şi aparatele în care se lucrează cu substanţe inflamabile trebuie să fie
legate la pământ şi prevăzute cu punţi echipotenţiale între părţile componente.
Art.1822 Dacă la manipularea lichidelor inflamabile s-a vărsat o cantitate mai mare de lichid,
se iau următoarele măsuri:
a. se întrerupe imediat funcţionarea tuturor lămpilor şi a încălzitoarelor electrice;
b. se închid uşile şi se deschid ferestrele;
c. lichidul vărsat se şterge cu o bucată de material textil, după care se toarnă prin stoarcere
într-un balon cu dop;
d. se întrerupe aerisirea numai după ce se constată dispariţia completă din încăpere a
vaporilor lichidului vărsat.
Art.1823 În cazul aprinderii unei cantităţi mici de lichid inflamabil, în paralel cu operaţia de
stingere se scot din încăpere vasele cu substanţe periculoase. În cazul aparatelor electrice
racordate la reţea, se întrerupe alimentarea cu curent electric înainte de a proceda la stingerea
începutului de incendiu.
Art.1824 Distrugerea lichidelor inflamabile nerecuperabile, miscibile cu apă se face prin
deversare la canal numai după diluarea cu cel puţin 10 volume de apă. Lichidele nemiscibile
cu apă nu se deversează la canal. Resturile acestor lichide se adună în flacoane care se golesc
periodic în spaţii virane. Este interzisă aruncarea lor la un loc cu gunoaiele menajere.
Art.1825 Buteliile cu gaze inflamabile trebuie să se păstreze, chiar şi în timpul utilizării, în
afara încăperilor laboratorului, în boxe ventilate.
Art.1826 Buteliile trebuie ferite de loviri, răsturnări, trepidaţii. Transportul lor dintr-un loc în
altul se face numai cu ajutorul cărucioarelor sau al altor dispozitive similare.
Art.1827 Traseele pe care circulă gazele inflamabile trebuie să fie perfect etanşe; etanşeitatea
lor se verifică periodic cu apă şi săpun sau cu hârtie indicatoare.
Art.1828 Tuburile de cauciuc şi instalaţiile pentru transportul gazelor trebuie să corespundă
presiunii de regim şi naturii gazelor vehiculate. Aceste tuburi trebuie ferite de orice sursă de
căldură sau contact cu substanţe corozive.
Art.1829 Lucrările de laborator care necesită utilizarea gazelor inflamabile se execută,
obligatoriu, în încăperi special amenajate în care nu este permisă folosirea flăcării deschise,
iar instalaţia electrică este în întregime în construcţie antiex.
Art.1830 Aprinderea gazelor inflamabile cu flacără directă se începe numai după verificarea
prealabilă a inexistenţei amestecurilor explozive.
Art.1831 La aprinderea becurilor de gaze, deschiderea robinetului se face treptat, încet şi
numai după ce s-a apropiat flacăra de gura becului.
Art.1832 După utilizarea becului cu gaz se închid ventilele de alimentare; este interzis să se
lase becurile în funcţiune atunci când se părăseşte, chiar şi pentru scurt timp, locul de muncă.
Art.1833 În apropierea aparatelor care lucrează cu gaze combustibile este interzisă păstrarea
sticlelor şi a vaselor al căror conţinut ar putea da naştere la vapori inflamabili sau explozivi.

13.43.5.4. Reactivi inflamabili solizi

Art.1834 Fosforul alb se păstrează în laborator exclusiv în apă, numai în cantităţile strict
necesare, fără a depăşi 250 g, şi numai perioada de timp cât se lucrează cu el. Cantităţile de
rezervă se păstrează în magazie, în încăperi separate, în vase pline cu apă. Se controlează
permanent dacă pătura de apă acoperă perfect substanţa.
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 319

Art.1835 Borcanele în care se găseşte fosfor se aşează într-un vas metalic, dimensionat astfel
încât în caz de spargere a borcanului, fosforul să rămână totuşi acoperit cu apă.
Art.1836 Manipularea fosforului se face numai cu ajutorul cleştilor sau al penselor.
Art.1837 Tăierea bucăţilor de fosfor se face numai sub apă, la temperatura camerei, în vase
cu pereţi groşi.
Art.1838 Înainte de scoaterea bucăţilor tăiate din apă, într-un loc cald, se adaugă în vas apă
rece.
Art.1839 Uscarea bucăţilor de fosfor se face numai prin tamponare cu hârtie de filtru, fără a
se freca.
Art.1840 Resturile de fosfor rămase pe hârtia de filtru se aprind sub nişă, pe o placă de metal.
Bucăţile mai mari se colectează într-un borcan cu apă; la sfârşitul lucrării, ele se spală cu apă
distilată şi se reintroduc în vasul în care se păstrează fosforul, pentru a fi reutilizate.
Art.1841 Se evită scăparea bucăţilor de fosfor pe jos, bucăţile căzute se ridică imediat.
Art.1842 Vasul în care s-a tăiat fosfor galben se spală cu soluţie concentrată de permanganat
de potasiu şi apoi cu apă.
Art.1843 În cazul aprinderii fosforului, se stinge turnându-se nisip.
Art.1844 Iarna nu se lasă localul neîncălzit, astfel încât apa în care se păstrează fosforul să
îngheţe.

13.43.5.5. Reactivi explozivi

Art.1845 Manipularea reactivilor explozivi trebuie să se facă în stare umedă, în cantităţi cât
mai mici cu putinţă, evitându-se apropierea de surse de căldură, lovirea, frecarea sau agitarea
lor.
Art.1846 În jurul aparatelor şi utilajelor în care se lucrează cu substanţe explozive se aşează
obligatoriu ecrane de protecţie.
Art.1847 Pentru a se evita descompunerea explozivă a peroxizilor, aceştia trebuie stabilizaţi
cu inhibitori (difenilamina, alfanaftoli, hidrochinonă, etc.) şi trebuie feriţi de substanţe ca:
metale, săruri metalice, substanţe oxidoreducătoare.
Art.1848 Solvenţii care prin depozitarea îndelungată sau prin contact cu oxigenul pot da
naştere la peroxizi trebuie păstraţi în sticle colorate, feriţi de acţiunea luminii şi a oxigenului
atmosferic.
Art.1849 Înainte de a fi utilizaţi, se controlează conţinutul lor în peroxizi printr-o metodă
colorimetrică. Se recomandă ca pe flacoanele care conţin astfel de substanţe să se noteze data
când s-a efectuat ultima determinare a peroxizilor.
Art.1850 La distilarea solvenţilor ce se peroxidează, precum şi la uscarea lor în etuvă, se lasă
întotdeauna un reziduu lichid de circa 10% din volumul iniţial.
Art.1851 Se evită contactul carbidului cu apă sau cu hidroacizi, pentru a nu se forma
acetilena.
Art.1852 Vasele în care s-a lucrat cu carbid se spală abundent şi cu toată atenţia, în absenţa
oricărei surse de foc, după care trebuie spălate cu apă acidulată cu acid clorhidric.

13.43.5.6. Reactivi radioactivi

Art.1853 La lucrările cu reactivi radioactivi trebuie respectate prevederile normelor de

radioprotecţie în vigoare.
Art.1854 Manipularea substanţelor radioactive, indiferent de radioactivitatea lor, nu se face
direct cu mâna, ci cu ajutorul unor dispozitive mecanice (cleşti, tije, manipulatoare).
Art.1855 Imediat după terminarea lucrării, sursele de radiaţii se duc la depozitul de substanţe
radioactive.
Art.1856 Transportul substanţelor radioactive din depozit în laborator se face în containere
cu mânere lungi, etichetate cu semnul de radioactivitate. Transportul soluţiilor sau pulberilor
trebuie făcut astfel încât să fie exclusă orice posibilitate de împrăştiere a lor. Containerele
pentru transportul substanţelor radioactive trebuie căptuşite cu materiale absorbante (vată,
hârtie de filtru).
Art.1857 Lucrările de laborator cu substanţe radioactive sub formă de vapori, gaze, soluţii
volatile etc. se efectuează în boxe sau nişe speciale cu funcţionare continuă şi cu instalaţie de
ventilaţie separată.
Art.1858 Operaţiile care prezintă pericol mare de iradiere sau contaminare (prepararea şi
uscarea probelor, diluarea soluţiilor radioactive, centrifugarea, transvazarea) se efectuează
numai sub nişă.
Art.1859 Este interzisă pipetarea substanţelor radioactive prin aspirare cu gura; se folosesc
seringi sau pipete cu pară de cauciuc.
Art.1860 Transvazarea soluţiilor radioactive se face de la distanţă, prin dirijare mecanică sau
pneumatică, iar suprafaţa de lucru se acoperă cu hârtie de filtru.
Art.1861 Operaţiile de îndepărtare a resturilor radioactive de pe instalaţiile de lucru şi vasele
de laborator se execută numai într-o parte a laboratorului, special amenajată în acest scop.
Zilnic se face decontaminarea obligatorie a suprafeţelor de lucru şi a nişelor.
Art.1862 Zonele de lucru cu substanţe radioactive trebuie însemnate şi marcate cu
indicatoare convenţionale pentru radiaţii ionizante. La fel se marchează şi materialele, vasele
de laborator, instrumentele utilizate în zonele active; este interzisă folosirea acestora în zonele
inactive.
Art.1863 Dispozitivele contaminate sau susceptibile de a fi contaminate nu trebuie trimise la
reparaţii decât după ce sunt decontaminate în prealabil.
Art.1864 Este interzisă executarea de lucrări cu substanţe radioactive de către persoane care
prezintă leziuni sau zgârieturi pe părţile descoperite ale pielii sau procese inflamatorii ale
faringelui.
Art.1865 Este interzisă utilizarea în cadrul lucrărilor cu substanţe radioactive a vaselor din
sticlă şi a obiectelor tăioase.

13.43.6. Manipularea aparaturii de laborator

Art.1866 Aparatele electrice de încălzit (cuptoare, etuve, băi electrice etc.) trebuie aşezate pe
mese protejate cu tablă de oţel şi foi de azbest.
Art.1867 Este interzisă conectarea aparatelor electrice dacă lipseşte fişa. Este interzisă
utilizarea conductorilor neizolaţi sau montaţi neregulamentar (improvizaţii electrice). Pentru
conectarea aparatelor se utilizează numai circuite electrice standardizate.
Art.1868 Este interzisă conectarea mai multor aparate electrice la o singură priză.
Art.1869 Aparatele electrice care consumă mai mult de 1 kW se conectează la reţea prin
intermediul reostatelor.
Art.1870 Este interzisă folosirea aparatelor la care se observă scântei sau care prezintă
scurtcircuite.
Art.1871 La uneltele electrice portative utilizate, izolaţia bobinajului trebuie să reziste atât
şocurilor mecanice, cât şi mediului în care funcţionează (umiditate, căldură, agenţi corozivi,
etc.); de asemenea, ele trebuie să fie alimentate la tensiune redusă, respective 12 V sau 24 V.
Art.1872 Este interzisă manipularea cu mâinile libere, neprotejate cu mănuşi electroizolante,
a aparatelor şi a instalaţiilor electrice aflate sub tensiune.
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 321

13.43.7. Utilaje sub presiune

Art.1873 La exploatarea (inclusiv întreţinerea şi repararea) utilajelor sub presiune se respectă

prescripţiile ISCIR în vigoare.
Art.1874 Autoclavele nu se umplu niciodată mai mult de jumătate din volumul lor.
Art.1875 Înainte de a se deschide autoclava se verifică şi se elimină presiunea remanentă.
Art.1876 Recipientele şi buteliile pentru gaze comprimate se verifică înainte de utilizare în
ceea ce priveşte starea fizică a suprafeţelor exterioare (să nu prezinte fisuri, deformări) şi a
ventilelor.
Art.1877 Recipientele sub presiune nu se păstrează în apropierea surselor de căldură
permanente sau accidentale. În caz că acest lucru nu este posibil, se folosesc paravane cu
azbest dimensionate corespunzător, tuburile plasându-se la o distanţă de minimum 50 cm de
acestea.
Art.1878 Grăbirea evaporării conţinutului unei butelii se face prin acoperirea buteliei cu
material textil înmuiat în apă caldă sau prin aşezarea ei într-un vas cu apă caldă, de maximum
40°C. Este interzisă încălzirea cu foc sau abur direct.
Art.1879 Deschiderea ventilului la butelii trebuie să se facă lent, fără smucituri.
Art.1880 Când se introduc gaze comprimate din butelie în vase de sticlă sau în butelii ce
lucrează la presiuni mai mici, se intercalează obligatoriu, un vas de siguranţă şi un reductor de
presiune. Reductorul trebuie să aibă un manometru la intrare şi unul la ieşire şi se foloseşte
întotdeauna pentru acelaşi gaz comprimat.
Art.1881 Înainte de utilizare, se identifică fiecare butelie intrată în laborator.
Art.1882 Recipientele şi buteliile sub presiune care conţin oxigen lichefiat se montează în
dulapuri metalice amenajate pentru protecţia împotriva agenţilor fizici şi chimici, a loviturilor,
răsturnărilor, etc. Deschiderea ventilelor în acest caz se face numai cu scule din cupru.
Art.1883 Vasele din sticlă care lucrează la presiune trebuie prevăzute cu sisteme de protecţie
în caz de spargere, care să nu permită împrăştierea conţinutului lor.
Art.1884 Tuburile din sticlă utilizate la presiuni înalte se manipulează cu multă atenţie şi în
condiţiile folosirii paravanelor de protecţie.

13.43.8. Utilajele sub presiune redusă

Art.1885 Aparatura care lucrează în condiţii de vid trebuie să fie ferită de vibraţii, loviri,
şocuri mecanice şi termice.
Art.1886 Exicatoarele cu vacuum trebuie să fie umplute cu clorură de calciu (nu cu acid
sulfuric). Înainte de folosire se verifică rezistenţa lor, după ce au fost acoperite cu material
textil, pentru a evita împrăştierea cioburilor în caz de spargere.
Art.1887 La distilările sub vid se iau următoarele măsuri de protecţie:
a. încălzirea baloanelor de distilare se face numai pe băi, fiind interzisă încălzirea la flacără
directă; încălzirea se începe numai după ce balonul, umplut până la jumătate, este cufundat
în baie până ce nivelul lichidului ce urmează să fie distilat ajunge sub nivelul lichidului din
baie;
b. la sfârşitul operaţiei de distilare se răceşte încărcătura balonului înainte de a permite
intrarea aerului în instalaţie;
c. în timpul distilării se controlează în mod continuu vidul din interiorul instalaţiei printr-un
vacuummetru intercalat între sursa de vid şi instalaţia de distilare;
d. în cazul distilării unor substanţe care se pot solidifica pe refrigerent se urmăreşte operaţia
continuu, în mod obligatoriu şi se opreşte agentul de răcire imediat ce se observă depuneri;
e. dacă se distilează substanţe volatile sau uşor inflamabile se schimbă periodic uleiul din
baia pompei de vacuum;
f. la distilarea lichidelor corozive cu punct de fierbere ridicat, care necesită un vid înaintat,
pentru a preveni aspirarea vaporilor, se utilizează filtre adecvate sau pompe de vid cu
mercur;
g. în cazul distilării unor cantităţi mai mari de 1 litru se montează între manipulant şi
instalaţie un paravan de sticlă armată cu sârmă.

13.43.9. Dispozitive de încălzire

Art.1888 La aprinderea becurilor de gaz, deschiderea robinetului trebuie să se facă treptat;

mai întâi se aduce flacăra la gura becului, după care se deschide gazul. Dacă becul se aprinde
în interior, se întrerupe imediat alimentarea cu gaz.
Art.1889 Înainte de utilizare, se controlează tubul de legătură cu care este racordat becul,
care nu trebuie să fie prea larg la capete. Tubul nu trebuie să ajungă în contact cu vase
fierbinţi sau să fie în apropierea flăcării.
Art.1890 Nu se lucrează cu tuburi învechite sau defecte.
Art.1891 La întrebuinţarea becurilor sau lămpilor în care combustibilul lichid vine sub
presiune trebuie respectate următoarele:
a. nu se utilizează benzină la lămpile care sunt destinate pentru petrol;
b. lampa se menţine permanent curată; înainte de fiecare aprindere, gaura pentru trecerea
vaporilor inflamabili trebuie curăţată şi se controlează dacă există o cantitate suficientă de
combustibil;
c. nu este permisă arderea întregii cantităţi de combustibil; permanent trebuie completat
nivelul acestuia;
d. se urmăreşte ca presiunea în rezervor să nu depăşească presiunea normală, iar rezervorul să
nu fie prea încălzit (peste 35°C);
e. alimentarea lămpii se face numai după oprirea flăcării;
f. la turnarea benzinei în lampă se verifică să nu existe nici o flacără în apropiere.
Art.1892 La folosirea lămpilor cu spirt se iau următoarele măsuri:
a. se urmăreşte ca lampa să nu se răstoarne;
b. nu se utilizează lămpi defecte;
c. nu se permite o încălzire prea mare a rezervorului;
d. nu se aprinde lampa aplecându-se spre altă lampă care funcţionează.

13.43.10. Sticlărie de laborator

Art.1893 La recepţie şi înainte de utilizare, sticlăria de laborator se verifică bucată cu bucată.

Vasele care prezintă zgârieturi, crăpături, tensiuni interne sau alte defecţiuni se restituie
magaziei sau se întrebuinţează exclusiv pentru operaţii nepericuloase.
Art.1894 Dopurile din cauciuc sau plută trebuie potrivite înainte de introducere în gâtul
vaselor de sticlă prin pilire sau la polizor; ele trebuie să intre prin presare uşoară. În momentul
introducerii dopului, vasul trebuie să fie ţinut de gât.
Art.1895 Tuburile de sticlă care urmează să fie introduse în găurile dopurilor sau în tuburi de
cauciuc trebuie tăiate drept, iar marginile ascuţite ale sticlei se rotunjesc la flacără.
Art.1896 Când tuburile au pereţii prea subţiri se învelesc într-un material textil umed pentru a
fi rupte.
Art.1897 În momentul ruperii, tuburile de sticlă se ţin aproape de crestătură.
Art.1898 Tubul de sticlă care se introduce în orificiul unui dop sau al unui tub de cauciuc se
ţine cât mai aproape de capătul care se introduce; se recomandă învelirea mâinilor care ţin
dopul şi a tubului cu material textil umed, tubul fiind uns cu glicerină sau cu apă.
Art.1899 Scoaterea dopurilor şlefuite se încearcă mai întâi prin ciocănirea uşoară a dopului.
Dacă dopul nu se poate scoate astfel, se încălzeşte vasul de sticlă cu precauţie, în regiunea
dopului, ţinându-se la adăpost de orice curent de aer rece.
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 323

Art.1900 La lucrările sub vid se întrebuinţează numai baloane mici, cu fundul rotund, sau
vase speciale pentru lucrări sub vid.
Art.1901 Recipientele mari de sticlă nu se aşează direct pe masă, ci pe o placă din azbest sau
alt material elastic.
Art.1902 Încălzirea vaselor de sticlă se face progresiv, fie pe băi, fie pe o sită de fier
acoperită cu azbest.
Art.1903 La încălzirea unui lichid în eprubetă, gura eprubetei nu trebuie să fie îndreptată spre
nici o persoană.
Art.1904 Pentru a evita supraîncălzirea lichidelor se folosesc bucăţele de piatră ponce sau
porţelan poros; acestea se introduc întotdeauna când lichidul este încă rece.
Art.1905 Baloanele cu fund rotund se aşează pe masa de lucru sprijinindu-se pe inele din
material elastic, de dimensiuni potrivite.
Art.1906 Vasele ce conţin substanţe solide în suspensie trebuie agitate în timpul încălzirii.
Art.1907 Baghetele folosite pentru amestecare trebuie să fie rotunjite la capete cu ajutorul
flăcării; agitarea se face printr-o mişcare circulară de-a lungul pereţilor vasului. Pentru
transvazarea precipitatelor se folosesc baghete de sticlă având aplicată pe unul din capete o
bucată de tub din cauciuc.
Art.1908 Introducerea substanţelor solide în vasele de sticlă în timpul analizelor, se face cu
grijă, lăsându-le să alunece de-a lungul pereţilor.
Art.1909 Aparatura fierbinte se apucă fie cu o cârpă uscată, fie cu un cleşte de lemn sau de
metal în cazul creuzetelor sau capsulelor supuse calcinării.
Art.1910 Aparatura de sticlă fierbinte se fereşte de şocuri termice, respectiv nu se aşează pe
un loc ud sau rece şi nu se toarnă lichide reci în interior.
Art.1911 Este interzisă încălzirea aparaturii de sticlă cu flacără directă.
Art.1912 Cleştele cu care se apucă aparatura fierbinte de sticlă sau porţelan se încălzeşte
puţin înainte.
Art.1913 Sitele utilizate pentru încălzirea aparaturii de sticlă trebuie izolate cu azbest pe toată
porţiunea de contact între sită şi vasul de sticlă.
Art.1914 Se verifică întotdeauna ca aparatura de sticlă supusă încălzirii să aibă asigurat un
orificiu de ieşire a vaporilor degajaţi în timpul încălzirii.
Art.1915 Creuzetele şi capsulele de porţelan scoase fierbinţi de la calcinare se introduc în
exicator fără a se atinge de pereţii exicatorului sau de alte vase de sticlă existente în exicator.
Art.1916 După introducerea creuzetelor sau capsulelor în exicator se scoate dopul de la capul
exicatorului sau, dacă nu are dop, se ţine capacul tras la o parte până la răcirea vaselor
fierbinţi.
Art.1917 Transportul vaselor din sticlă se face astfel încât să fie asigurate împotriva
spargerilor. Paharele şi alte vase mici din sticlă trebuie ţinute cu toată palma şi nu apucate sau
ţinute de margine.
Art.1918 Recipientele sau vasele cu gât lung trebuie să se ţină cu o mână de fund şi cu
cealaltă de gât. Transportul pe distanţe mai lungi se face numai în cutii sau coşuri amenajate
corespunzător.
Art.1919 Spălarea vaselor de sticlă se face imediat după terminarea analizei, cu lichide
potrivite, în care impurităţile respective sunt solubile. Este interzisă curăţarea cu nisip sau alte
materiale solide.
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 329

CAPITOLUL XIV
COMUNICAREA, CERCETAREA, ÎNREGISTRAREA
ŞI RAPORTAREA EVENIMENTELOR DE MUNCĂ
Art.1920 Orice eveniment de muncă, indiferent de gravitatea acestuia, trebuie comunicat de
îndată angajatorului prin orice mijloc (telefon, curier) de către conducătorul locului de muncă
sau oricare alt lucrător care are cunoştinţă despre producerea acestuia.
Art.1921 Orice eveniment şi incident de muncă produs pe infrastructura feroviară publică se
avizează pe cale ierarhică în mod similar avizării accidentelor şi incidentelor feroviare
conform modelului din Anexa nr. 14.
Art.1922 Lucrătorul desemnat sau înlocuitorul acestuia are obligaţia să comunice
evenimentele, de îndată, după cum urmează:
a. inspectoratului teritorial de muncă - toate evenimentele;
b. asiguratorului – evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau
deces, la confirmarea acestora;
c. organelor de urmărire penală, după caz.
Art.1923 Lucrătorii prezenţi la locul evenimentului de muncă trebuie să ia măsurile necesare
pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, până la
primirea acordului organelor de cercetare, cu excepţia cazurilor în care s-ar genera alte
evenimente sau ar agrava starea accidentaţilor. În situaţia în care este necesar să se modifice
starea de fapt, lucrătorul desemnat consemnează în nota de constatare la faţa locului,
întocmită conform modelului din Anexa nr. 15, toate modificările efectuate după produ-cerea
evenimentului.
Art.1924 În cazul producerii unui eveniment de muncă, se prezintă în cel mai scurt timp la
locul evenimentului, în vederea informării, analizării, întocmirii dosarului de cercetare şi,
după caz, aplicarea măsurilor operative pentru limitarea efectelor sau extinderii acestuia,
următorul personal:
a) pentru evenimente care au generat accidente urmate de incapacitate temporară de muncă,
invaliditate evidentă, accident de traseu sau de circulaţie produs pe drumurile publice soldate
cu decesul victimelor (printre victime fiind şi persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri de
serviciu):
1. conducătorul locului de muncă (şeful structurii organiza-torice/unităţii cf implicate);
2. lucrătorul desemnat SSM de la structura organizatorică implicată;
3. lucrătorul desemnat SSM de la divizie sau revizorul regional SC-SSM, după caz.
b) pentru accident mortal, colectiv, incident periculos:
1. conducătorul locului de muncă (şeful structurii organiza-torice/unităţii cf implicate);
2. şeful diviziei sau Directorul Sucursalei Regionale C.F., după caz;
3. revizorul regional SC SSM de la RRSC.
Art.1925 Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează imediat după
comunicare, de către:
a) comisia de cercetare a evenimentului numită prin decizie scrisă de către Directorul General
sau Directorul Sucursalei Regionale CF pentru cazurile în care victimele sunt lucrători din
centralul C.N.C.F. CFR S.A., respectiv Sucursala Regională CF – în cazul evenimen-telor
care au generat accidente urmate de incapacitate temporară de muncă (ITM). Preşedintele
comisiei de cercetare este conducătorul serviciului intern de prevenire şi protecţie la nivelul
C.N.C.F. CFR S.A. sau Sucursala Regională CF – revizor central SC SSM de la RGSC,
respectiv revizor regional SC SSM de la RRSC. Fac excepţie cazurile în care victimele sunt
cetăţeni străini sau cazurile în care printre victime se află cetăţeni străini – cercetarea se
efectuează de către inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul;
b) Inspectoratele teritoriale de muncă – în cazul evenimentelor care au produs invaliditate
evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul
evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii
persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date dispărute;
c) Inspectoratul teritorial de muncă pe teritoriul căruia a avut loc evenimentul - în cazul
evenimentelor care au ca urmare decesul şi/sau invaliditatea lucrătorilor, precum şi a
incidentelor periculoase care se produc pe teritoriul altor judeţe decât judeţul unde are sediul
social Sucursala Regională CF;
d) Inspecţia Muncii – în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite,
precum avariile sau exploziile;
e) autorităţile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti - în cazul
suspiciunilor de boală profesională şi a bolilor legate de profesiune.
Art.1926 Comisia de cercetare a evenimentelor care au generat ITM este compusă din cel
puţin 3 persoane, cu pregătire corespunzătoare tehnică, fără responsabilitate în producerea
evenimentului şi neimplicate în organizarea şi conducerea locului de muncă unde a avut loc
evenimentul. Preşedintele comisiei de cercetare trebuie să îndeplinească cerinţele minime de
pregătire în domeniul SSM corespunzător nivelului superior.
Art.1927 Înregistrarea accidentelor de muncă se face în registrele de evidenţă în baza
procesului-verbal de cercetare.
Art.1928 Accidentele de muncă produse la nivelul Sucursalei Regionale CF se înregistrează
la nivelul Sucursalei şi se centralizează la C.N.C.F. CFR S.A. pe baza proceselor verbale de
cercetare şi FIAM-urilor transmise.

CAPITOLUL XV
DISPOZIŢII FINALE

Art.1929 Anexele nr. 1 – 15 fac parte integrantă din prezentele Instrucţiuni proprii de
securitate şi sănătate în muncă pe infrastructura feroviară.

ANEXE

Anexa nr. 1 Convenţie cadru privind SSM

Anexa nr. 2 Conţinutul trusei sanitare de prim ajutor
Anexa nr. 3 Fişa de instruire colectivă-formular
Anexa nr. 4 Măsuri de acordare a primului ajutor
Anexa nr. 5 Planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent
Anexa nr. 6 Declaraţia de traseu -formular
Anexa nr. 7 Instrucţiuni verificare centuri de siguranţă
Anexa nr. 8 Convenţia de lucru-formular
Anexa nr. 9 Conţinut cadru al instrucţiunilor tehnice interne
(ITI-PM)
Anexa nr.10 Convenţia de executare lucrări specifice
Anexa nr.11 Proces verbal de predare -formular
Anexa nr.12 Proces verbal de recepţie -formular
Anexa nr.13 Registrul de evidenţă a substanţelor toxice-formular
Anexa nr.14 Fişa de comunicare operativă a evenimentului
de muncă
Anexa nr.15 Nota de constatare la faţa locului - formular
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 331

Anexa nr.1

C.N.C.F. ”CFR” S.A., S.C. .............................................

Nr. Nr. ............

CONVENŢIE CADRU
PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ
Prezenta Convenţie se încheie în conformitate cu prevederile Legii Securităţii şi
Sănătăţii în Muncă nr. 319/2006, şi a actelor normative în vigoare.

Capitolul I. OBIECTUL ŞI SFERA DE APLICARE A CONVENŢIEI

Prezenta Convenţie constituie, după caz, documentul anexă la Convenţia Cadru
Generală, fiind parte integrantă a Contractului nr. ..................... încheiat între C.N.C.F. ”CFR”
S.A., şi SOCIETATEA COMERCIALĂ ...................................., denumit în continuare
CONTRACTOR, prin care se stabilesc obligaţiile şi responsabilităţile părţilor, privind
prevenirea, comunicarea, cercetarea şi înregistrarea evenimentelor de securitate şi sănătate în
muncă, care s-ar putea produce în activităţile desfăşurate în comun.

Capitolul II. OBLIGAŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI

2.1. Obligaţii comune rezultate din prestarea serviciilor pe infrastructura feroviară
publică ce aparţine C.N.C.F. ”CFR” S.A.
2.1.1 Fiecare parte contractantă este obligată pentru lucrările în desfăşurare în locuri de
muncă comune sau deţinute de C.N.C.F. ”CFR” S.A., să asigure respectarea cerinţelor
minime privind securitatea şi sănătate în muncă, referitor la activitatea şi lucrătorii proprii,
astfel:
- să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea şi sănătatea în muncă,
luând în considerare natura activităţilor desfăşurate;
- să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor
profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
- să se informeze reciproc despre riscurile profesionale.
2.1.2. Fiecare parte contractantă se angajează să execute lucrări pe infrastructura
feroviară publică, numai în condiţii de securitate corespunzătoare condiţiilor specifice, fără a
aduce atingere mediului, proprietăţii sau lucrătorilor şi persoanelor din vecinătate.
2.1.3. Fiecare parte este obligată să deţină în documentaţia proprie evaluarea riscurilor de
securitate şi sănătate în muncă pentru activităţile ce fac obiectul contractului de prestări
servicii şi un exemplar din prezenta convenţie.
2.1.4. Părţile semnatare întocmesc reglementări/prescripţii de lucru în care se stabilesc şi
măsuri de prevenire în domeniul SSM pentru lucrările desfăşurate în comun pe infrastructura
feroviară.
2.2.Obligaţiile C.N.C.F. ”CFR” S.A.,
2.2.1. Să pună la dispoziţie în condiţiile tehnice corespunzătoare activităţii, dotările şi
utilităţile necesare, spaţiile de lucru şi utilajele prevăzute în contract.
2.2.2. Exercită controlul respectării reglementărilor, privind securitatea şi sănătatea în
muncă, însoţit, după caz, de reprezentantul celeilalte părţi şi interzice desfăşurarea activităţii,
dacă acestea nu sunt respectate, fapte care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, mediul,
proprietatea.
2.2.3. Să informeze asupra riscurilor specifice prezente la locurile de muncă unde
activitatea se desfăşoară în comun, precum şi cu terţii.
2.3.Obligaţiile contractorului
2.3.1. Să fie prestator numai de servicii pentru care este după caz, abilitat, autorizat,
agreat, agrementat.
 2.3.2. Să utilizeze infrastructura feroviară publică, spaţiul şi/sau terenul închiriat precum
şi instalaţiile şi utilajele puse la dispoziţie, conform prevederilor legale şi a clauzelor
contractuale.
2.3.3. Înainte de începerea activităţii contractuale, să asigure participarea lucrătorilor
proprii la informarea privind riscurile specifice activităţii feroviare şi completarea fişei de
instruire colectivă corespunzătoare întocmită de conducătorul locului de muncă din unitatea cf
în care lucrătorii respectivi îşi vor desfăşura activitatea.
2.3.4. Să delimiteze zona de lucru conform cerinţelor minime pentru semnalizarea de
securitate şi sănătate.
2.3.5. Să stabilească conducătorii locurilor de muncă şi măsurile tehnice necesare a se
realiza de către aceştia înaintea începerii şi în timpul lucrului, pentru prevenirea
evenimentelor de muncă în activitatea desfăşurată.
2.3.6. Să prezinte conducătorii locurilor de muncă şi persoanele cu atribuţii de securitate
şi sănătate în muncă.
2.3.7. În cazul executării de lucrări cu subcontractanţi, să încheie convenţie pe linie de
securitate şi sănătate în muncă cu aceştia.
2.3.8. Să îşi instruiască conform reglementărilor în vigoare, lucrătorii proprii, precum şi
pe cei ai subcontractanţilor, privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă pe
care trebuie să le respecte, corespunzător activităţii care urmează a fi executată, pe baza
legislaţiei procurate prin grija sa.
2.3.9. Toţi lucrătorii Contractorului care intră pe teritoriul C.N.C.F. ”CFR” S.A., sunt
obligaţi să cunoască şi să respecte legislaţia de securitate şi sănătate în muncă în vigoare.
2.3.10 Să nu intervină, să nu modifice şi să nu influenţeze sub nici o formă, procesele de
muncă, clădirile, utilajele, instalaţiile sau activitatea celeilalte părţi, fără aprobarea acesteia.
2.3.11. Să nu blocheze căile de acces sau deplasare cu materiale, piese sau utilaje.
2.3.12. Să solicite celeilalte părţi asistenţă tehnică de specialitate pentru lucrările care pot
afecta activitatea sau lucrătorii.
2.3.13. Să asigure garanţii la prestaţia efectuată, din punct de vedere al calităţii execuţiei,
securităţii şi sănătăţii în muncă, mediu, situaţii de urgenţă ( A.Î.I. ).
2.3.14. În cazul în care, în timpul executării lucrărilor, vor apărea situaţii deosebite faţă
de cele stabilite în prezentul contract, nu se vor continua lucrările până când Contractorul, de
comun acord cu C.N.C.F. ”CFR” S.A., nu va stabili măsurile concrete ce se impun pentru
înlăturarea stării de pericol, în vederea prevenirii accidentelor de muncă.
2.3.15. Contractorul va lucra numai cu personal instruit, autorizat (acolo unde legislaţia în
vigoare impune acest lucru), apt medical şi angajat legal. Contractorul va prezenta, dacă i se
solicită în acest sens fişa de identificare a factorilor de risc, fişa de aptitudine şi fişa
individuală de instruire pentru fiecare muncitor din formaţia de lucru.
2.3.16. Pe toată durata execuţiei lucrărilor, Contractorul va asigura curăţenia şi deblocare
a căilor de acces, a locurilor de muncă şi fronturilor de lucru, prin înlăturarea materialelor
rezultate din activitatea proprie.
2.3.17. Contractorul este responsabil ca eventualii săi
subcontractori/lucrători/colaboratori să respecte întocmai prezenta Convenţie. Contractorul va
răspunde în solidar cu aceştia, în cazul producerii unui eveniment, aşa cum este acesta definit
de legislaţia aplicabilă.
2.3.18. Societăţiile comerciale care execută lucrări pe infrastructura feroviară fără
închideri de linie, prin personal autorizat vor face aceleaşi înscrisuri în RRLISC referitor la
lucrările ce urmează a le executa.

Capitolul III. MĂSURI NECESARE LA ÎNCEPEREA LUCRĂRILOR

Fără a fi exhaustive, măsurile necesare pentru începerea lucrărilor, la locul de desfăşurare
a acestora, reprezentanţii abilitaţi ai celor două părţi, vor analiza dacă măsurile din
CONVENŢIE sunt suficiente şi vor stabili dacă se impun, alte măsuri, în funcţie de condiţiile
concrete din teren, pentru prevenirea evenimentelor de muncă, astfel:
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 333

- predarea concretă a amplasamentului, construcţiei, utilajelor, liniilor, instalaţiilor, etc. care

fac obiectul activităţii;
- necesitatea acordării închiderilor de linie, a măsurilor de securitate adecvate, acoperirea cu
semnale mobile, eclisarea unor macaze, scoateri de sub tensiune a liniei de contact, etc.;
- căile de acces şi evacuare în incintă, locurile unde este interzis accesul;
- mijloacele operative de comunicare, semnalizare, anunţare, alarmare şi/sau avizare;
- spaţiile şi locurile de depozitare a materialelor, pieselor sau a utilajelor necesare activităţii;
- alte măsuri ce se impun.
Prezentele măsuri pot fi completate de către părţi funcţie de situaţie şi riscurile noi create,
fără a aduce prejudicii stării în care se desfăşoară activitatea.

Capitolul IV. AVIZAREA, COMUNICAREA EVENIMENTELOR DE MUNCĂ

Orice eveniment de muncă produs pe infrastructura feroviară publică, se va anunţa
imediat, prin orice mijloc (telefon, radiotelefon, curier etc.) de către conducătorul locului de
muncă, sau de către oricare lucrător, şefului unităţii de care aparţine accidentatul şi şefului
unităţii de infrastructură pe raza căreia s-a produs.
În cazul evenimentelor de muncă produse în linie curentă, anunţarea se va face la staţia
cea mai apropiată sau cu care se poate comunica cel mai rapid.
În cadrul avizării se vor comunica: data, locul, ora şi împrejurările producerii, numărul
şi numele persoanelor accidentate (datele personale conform legislaţiei în vigoare), urmările
asupra acestora, etc.
Comunicarea evenimentului nedorit produs la locurile de muncă unde îşi desfăşoară
activitatea Contractorul şi în care sunt implicaţi lucrători ai acestuia, se va face de către
Contractor. Acesta va informa operativ şi conducerea C.N.C.F. ”CFR” S.A. despre
evenimentul produs.
Comunicarea evenimentelor produse la locurile de muncă unde îşi desfăşoară activitatea
Contractorul, în care sunt implicaţi lucrători ai C.N.C.F. ”CFR” S.A., se va face de către
C.N.C.F. ”CFR” S.A.

Capitolul V. CERCETAREA EVENIMENTELOR DE MUNCĂ

Cercetarea evenimentelor de muncă produse la locurile de muncă unde îşi desfăşoară
activitatea contractorul în care sunt implicaţi atât lucrători ai C.N.C.F. ”CFR” S.A., cât şi ai
contractorului, se va face de o comisie numită de angajatorul care avea obligaţia conducerii şi
/sau organizării activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului, în care vor fi
nominalizate şi persoane numite prin decizie scrisă de către celălalt angajator, în condiţiile
legii.

Capitolul VI. ÎNREGISTRAREA EVENIMENTELOR DE MUNCĂ

Înregistrarea accidentelor de muncă se face astfel:
- dacă victima este angajată la C.N.C.F. ”CFR” S.A., iar accidentul s-a produs datorită
neluării unor măsuri pe linia sănătăţii şi securităţii în muncă de către C.N.C.F. ”CFR” S.A.,
accidentul se va înregistra de către acesta;
- dacă accidentul s-a produs datorită neluării unor măsuri pe linia sănătăţii şi securităţii în
muncă de către Contractor, accidentul se va înregistra de către acesta, indiferent dacă victima
este angajată la C.N.C.F. ”CFR” S.A. sau la Contractor;
- dacă accidentul s-a produs datorită neluării unor măsuri pe linia sănătăţii şi securităţii în
muncă atât de către C.N.C.F. ”CFR” S.A., cât şi de către Contractor, accidentul se va
înregistra de către angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau organizarea activităţii care a
avut ca urmare producerea accidentului, indiferent dacă victima este angajată la C.N.C.F.
”CFR” S.A. sau la Contractor;
- dacă victima este angajată la Contractor, accidentul se va înregistra de către Contractor.
Pentru unele situaţii neprevăzute de reglementările în vigoare sau în cazul apariţiei unor
neînţelegeri privind înregistrarea accidentului de muncă, atât C.N.C.F. ”CFR” S.A. cât şi
Contractorul se pot adresa pentru clarificare Inspectoratului Teritorial de Muncă sau Inspecţiei
Muncii, conform legislaţiei în vigoare.

Capitolul VII. PREVEDERI FINALE

C.N.C.F. ”CFR” S.A. are dreptul, dar nu şi obligaţia, să verifice conformarea
Contractorului cu dispoziţiile prezentei convenţii, poate întreprinde inspecţii de verificare a
îndeplinirii acestor condiţii, ori de câte ori, C.N.C.F. ”CFR” S.A. consideră că este cazul.
Contractorul, este responsabil de modul în care subcontractanţii săi respectă condiţiile acestei
convenţii.
În situaţia în care C.N.C.F. ”CFR” S.A. decide că Contractorul sau un subcontractor al
acestuia a încălcat una din obligaţiile prevăzute în prezenta convenţie, C.N.C.F. ”CFR” S.A.
are dreptul să întrerupă executarea lucrării până la momentul la care vor fi respectate
prevederile prezentei convenţii.
Prezenta CONVENŢIE este valabilă pe perioada derulării contractului nr.
................................. şi a fost încheiată în 2 (două) exemplare, în original.

Data Data
C.N.C.F. ”CFR” S.A., SC...........................
DIRECTOR , DIRECTOR,.......................
Lucrător desemnat SSM, Lucrător desemnat SSM,
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 335

Anexa nr. 2
Conţinutul obligatoriu al trusei de prim ajutor
Conţinutul minim obligatoriu al trusei sanitare folosite pentru acordarea primului ajutor
medical este următorul:
- cutie din material plastic, etanşă, cu colţuri rotunjite – 1 buc.;
- foarfece cu vârfuri boante – 1 buc.;
- garou 50 cm – 1 buc.;
- deschizător de gură din material plastic – 1 buc.;
- dispozitiv de respiraţie gură la gură – 1 buc.;
- pipa Guedel mărimea 4 – 1 buc.;
- pipa Guedel mărimea 10 – 1 buc.;
- mănuşi de examinare – 4 perechi.;
- pahare de unică folosinţă – 5 buc.;
- batiste de hârtie cu soluţie dezinfectantă – 10 buc.;
- atele din material plastic – 2 buc.;
- feşe din tifon mici 5 cm/4 m – 5 buc.;
- feşe din tifon mari 10 cm/5 m – 3 buc.;
- bandaj triunghiular I = 80 mm – 2 buc.;
- vată hidrofilă sterilă – 2 pachete a 50 g;
- ace de siguranţă – 12 buc.;
- leucoplast 5 cm/3m – 1 buc.;
- leucoplast 2,5 cm/2,5m – 1 buc.;
- alcool sanitar – 200 ml;
- comprese sterile 10 cm/8 cm – 10 buc.;
- pansament individual 2 cm/6 cm – 10 buc.;
- pansament cu rivanol 6 cm /10 cm – 5 buc.;
- plasture 6 cm/50 cm – 1 buc.;
- creion – 1 buc.;
- caiet a 50 de pagini – 1 buc.;
- broşură cu instrucţiuni de prim ajutor – 1 buc.;
- rivanol soluţie 1 la mie – 200 ml,;
- apă oxigenată sau perogen;
- alcool iodat - 200 ml.
 Anexa nr. 3
Unitatea cf………………………
Nr......................................................

FIŞĂ DE INSTRUIRE COLECTIVĂ

Privind securitatea şi sănătatea în muncă
Întocmită azi …………….
Subsemnatul …………….……………………………… având funcţia de
…….........………… am procedat la instruirea unui număr de ……… persoane de la
……………………………………….. conform tabelului nominal de pe verso, în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru vizita /prezenţa în unitatea cf .............................. în
zilele ………………….
În cadrul instruirii s-au prelucrat următoarele materiale
…………………………………………………………………………………….......................
.........……………………………………
………………………………………………………………………………………...................
.................................................................
………………………………………………………………………………………...................
................................................................
………………………………………………………………………………………...................
................................................................
………………………………………………………………………………………...................
..................................................................
Prezenta fişă de instructaj se va păstra la unitatea cf:
.....................................................................

Verificat, Semnătura celui care a efectuat instruirea

-verso-

TABEL NOMINAL
cu persoanele participante la instruire

Subsemnaţii am fost instruiţi şi am luat cunoştinţă de materialele prelucrate şi

consemnate în fişa de instruire colectivă privind securitatea şi sănătatea în muncă şi ne
obligăm să le respectăm întocmai.

Nr. Numele şi Act Semnă-

crt. prenumele identitate/Grupa tura
sanguină

Numele şi prenumele persoanei care a primit un exemplar

…………………………………….…
Semnătura,

Notă: Fişa se completează în 2 exemplare

Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 337

Anexa nr. 4

MĂSURI DE ACORDARE A PRIMULUI AJUTOR

Lucrătorii, indiferent de funcţie şi atribuţii, sunt obligaţi să cunoască măsurile de prim

ajutor de mai jos:
a) readucerea la viaţă a unei persoane care a fost accidentată sau asfixiată;
b) izolarea aseptică a unei arsuri sau a unei răni;
c) oprirea unei hemoragii;
d) transportarea corectă a unui rănit;
e) luarea primelor măsuri în caz de incendiu.
În vederea acordării primului ajutor în caz de accident, trebuie să se întreprindă
următoarele acţiuni:
a) să se înlăture pericolul;
b) să ceară ajutorul oricărei persoane pentru a anunţa serviciul de urgenţă;
c) să dea cele mai simple îngrijiri posibile;
d) să se creeze cele mai bune condiţii posibile pentru accidentat;
e) să se organizeze transportul rapid al accidentatului.
Înlăturarea pericolului se face de la caz la caz, astfel:
a) în caz de incendiu se pune rănitul la adăpost de foc;
b) în caz de electrocutare, se întrerupe curentul, ţinându-se seama că în momentul
întreruperii acestuia, electrocutatul poate cădea şi ca atare se previne lovirea acestuia;
c) la acordarea îngrijirilor simple, se ţine seama de principiul de bază a primului ajutor
“ÎN PRIMUL RÂND SĂ NU FACI RĂU”, neluându-se măsuri care pot fi
vătămătoare tratamentului ce se aplică ulterior, creându-se cele mai bune condiţii
pentru accidentat, organizându-se concomitent transportul acestuia la cel mai
apropiat spital.
Scoaterea victimei de sub acţiunea curentului electric se face astfel:
a) se scoate imediat instalaţia de sub tensiune;
b) când nu se poate ca instalaţia să fie scoasă de sub tensiune, scoaterea victimei se
realizează prin acţionare directă prin tragere, folosind cârlige sau scule cu mânere
electroizolante, suprafeţe electroizolante, EIP cumulativ (mănuşi şi cizme
electroizolante).
În cazul când măsurile de prim ajutor nu dau rezultate nu se abandonează niciodată
acţiunea de readucere la viaţă a victimei, înainte de a cunoaşte cert moartea sa.
În orice situaţie care pune în pericol starea de sănătate a victimei se solicită de îndată,
prin orice mijloace, intervenţia personalului medical.

Simptome şi mod de intervenţie

1. Pierderea cunoştinţei
1.1. Leşinul (lipotimia)
Leşinul este rezultatul unei oxigenări temporar insuficiente a creierului. O persoană care
leşină poate fi inconştientă chiar numai pentru câteva momente.
Scopul acordării primului ajutor în caz de leşin este de a creşte oxigenarea creierului.
Pot exista simptome care preced leşinul: pierdere de echilibru, paliditate, transpiraţie. În
acest caz, se pot lua următoarele măsuri preventive:
- se asigură aer proaspăt (se deschid uşi/ferestre), dar fără temperaturi excesive;
- se slăbeşte strânsoarea hainelor la gât, piept şi talie;
- dacă persoana este culcată, picioarele se ridică la înălţimea de 10-30 cm faţă de sol.
Primul ajutor constă în:
- se verifică dacă victima are căile respiratorii deschise şi dacă respiră;
- se slăbesc hainele la gât, piept şi talie;
- se aşează victima în poziţia de siguranţă (de recuperare);
 - se asigură aer proaspăt şi se protejează victima de temperaturi extreme;
- se menţine victima întinsă confortabil încă 10-15 minute după ce şi-a recăpătat
cunoştinţa.
ATENŢIE! Pierderea temporară a cunoştinţei poate fi unul din simptomele care însoţesc o
criză cardiacă ischemică sau o comoţie cerebrală. Trebuie avută în vedere o astfel de
posibilitate, mai ales când leşinul se produce la persoanele mai în vârsta şi cauza nu este
evidentă.
Dacă revenirea din leşin nu este rapidă şi completă este necesar ajutor medical.
1.2. Sincopa
Ca manifestări, sincopa se aseamănă cu leşinul. Apare rar la oameni sănătoşi şi este
cauzată aproape întotdeauna de lovituri în zonele reflexogene (plexul abdominal, bărbie, gât,
testicule) sau de boli de inimă, hemoragii, boli vasculare.
În sincopă, spre deosebire de leşin, pulsul devine neregulat, deosebit de slab şi poate
chiar dispărea.
Primul ajutor este acelaşi ca pentru leşin.
Dacă apare stop cardio-respirator se iau de îndată măsurile corespunzătoare. Se asigură
transportul urgent şi sub supraveghere al victimei la spital.
2. Contuzii, plăgi, hemoragii
2.1. Contuzii, vânătăi
Contuziile sau vânătăile produc o pătrundere a sângelui în ţesuturile înconjurătoare.
Primul ajutor urmăreşte să reducă alimentarea cu sânge a zonei respective şi să
diminueze durerea şi inflamaţia. Cea mai bună soluţie constă în aplicarea de comprese reci
sau a unei pungi cu gheaţă (în reprize de 15 minute), culcarea persoanei şi ridicarea
membrului rănit. O compresă rece se poate realiza prin înmuierea unui prosop în apă rece,
stoarcerea lui de excesul de apă şi înfăşurarea acestuia în jurul părţii afectate. Se mai poate
turna din când în când apă rece peste compresă sau aceasta poate fi înlocuită cu o alta.
2.2. Plăgi minore cu sângerări
Plăgile minore cu sângerări mici, cum ar fi juliturile, tăieturile mici şi zgârieturile minore
pot fi spălate cu apă de la robinet şi săpun, dacă sunt murdare. Apoi vor fi şterse cu tifon steril
şi acoperite cu pansament special preparat sau improvizat.
2.3. Plăgi grave cu sângerare abundentă
Plăgile grave cu sângerare abundentă necesită o apăsare continuă şi directă. Dacă rana
este mai mare şi marginile sunt desfăcute, poate fi necesară apropierea marginilor sale înainte
de a se apasa. S-ar putea să fie timp doar pentru extragerea unor corpuri străine din rană.
Corpurile străine înfipte nu trebuie scoase.
2.4. Plăgi cu un corp străin înfipt
Plăgile cu un corp străin înfipt necesită o atenţie deosebită pentru că acel obiect poate să
compromită vasele de sânge retezate în adâncimea rănii. De aceea NU trebuie modificată
poziţia şi NU se scot obiectele ce sunt adânc înfipte în rană, din cauza pericolului de
sângerare.
Se bandajează rana de jur împrejurul obiectului pentru a împiedica deplasarea lui, bandaj
care să preseze pe locul care înconjoară obiectul, să imobilizeze membrul şi să împiedice o
rănire suplimentară.
Dacă obiectul înfipt este mic şi nu iese prea mult din rană, se acordă primul ajutor astfel:
- se acoperă uşor rana şi obiectul cu pansament, având grijă să nu se apese pe obiect;
- se face un bandaj circular destul de mare ca să acopere toată rana;
- se pune acest bandaj pe pansament şi urmărind ca obiectul să nu fie presat;
- se înfăşoară acest bandaj cu o faşă îngustă.
Dacă obiectul este lung şi a rămas prea mult afară din rană, se procedează astfel:
- se face un pansament în jurul obiectului pentru a acoperi rana;
- se pune în jurul obiectului comprese pentru a-l împiedica să se mişte;
- se fixează compresele cu un bandaj îngust având grijă să nu se exercite presiune
asupra obiectului înfipt.
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 339

2.5. Plăgi prin înţepare

E posibil ca plăgile prin înţepare să nu prezinte o sângerare externă abundentă, dar ele pot
provoca o sângerare internă, mai ales dacă rana este la piept (torace) sau abdomen. Unele
dintre aceste răni, cum ar fi cele prin împuşcare, pot avea un orificiu la intrare şi unul la ieşire.
Astfel de răni sunt serioase, pentru că ţesuturile interne sunt distruse şi există sângerare
internă şi infecţie în profunzimea rănii. Se controlează sângerea şi se acordă primul ajutor
pentru răni.
2.6. Plăgi prin strivire
Reprezintă vătămări grave ale membrelor sau ale întregului corp produse de materiale
grele ca: nisip, zidărie, utilaje sau altele de acest fel. Ţesuturile sunt distruse pe întindere
mare, iar organele interne pot fi rupte. Plăgile prin strivire pot fi agravate şi prin fracturi.
Plăgile prin strivire la o scară mai mică, cum ar fi cea a unei mâini, sunt grave, dar nu
reprezintă în general un pericol mortal.
Plăgile grave prin strivire pot produce complicaţii grave, ajungând până la şoc şi
insuficienţă renală, chiar dacă rănitul nu prezintă semne şi simptome de şoc la scoaterea de la
locul accidentului.
Primul ajutor constă în:
- se opreşte sângerarea (sângerările);
- se aplică pungi cu gheaţă pe zona rănită;
- se intervine împotriva şocului.
2.7. Plăgile palmei
Plăgile palmei produc de obicei sângerări abundente pentru că zona este foarte
vascularizată.
Primul ajutor pentru o rană de-a latul palmei (transversală) constă în:
- se acoperă rana cu un pansament gros;
- se îndoaie degetele peste pansament ca să se formeze pumnul şi să apese pe rană;
- se bandajează mâna închisă cu un bandaj triunghiular, cu centrul pe interiorul
încheieturii pumnului, se aduc capetele de jur împrejurul mâinii ca să se încrucişeze în
diagonala peste degete şi se leagă în jurul încheieturii;
- se ridică şi se sprijină mâna într-o eşarfă.
Dacă rana este longitudinală (de-a latul palmei) se procedează astfel:
- se pune pansamentul pe rană şi se bandajează mâna cu degetele întinse. O faşă
aplicată în jurul mâinii va menţine rana închisă;
- se ridică şi se sprijină mâna cu o eşarfă.
2.8. Sângerările din limbă sau obraz
În acest caz se foloseşte un pansament steril sau o cârpă curată şi se apasă pe rană cu
degetul mare şi cu un alt deget până încetează sângerarea.
2.9. Sângerări la nivelul scalpului
Sângerările la nivelul scalpului (pielii păroase a scalpului) pot fi serioase dacă sunt
complicate cu o fractură a craniului sau prin existenţa unui obiect înfipt. Când se acordă
primul ajutor în astfel de cazuri, se evită palparea, apăsarea sau infectarea rănii. În acest caz se
procedeză astfel:
- se curăţă rana de murdărie;
- se aplică un pansament gros, steril, care să fie destul de mare pentru a depăşi
marginile rănii şi se bandajează strâns;
- dacă există un obiect înfipt, se aplică un pansament compresiv în jurul lui.
2.10. Sângerările din nas
Sângerările din nas pot apărea spontan sau pot fi produse prin suflarea nasului, printr-o
lovitură directă sau, în cazuri mai serioase, prin rănire indirectă cum ar fi o fractură a crăniului
(şi atunci NU opriţi curgerea sângelui).
Acordarea primul ajutor se face astfel:
- se aşează rănitul în poziţie şezând, cu capul înclinat uşor în faţă;
 - se pune rănitul să-şi strângă nările între degetul mare şi arătător timp de aproximativ
10 minute, respirând pe gură;
- se desfac articolele de îmbrăcăminte la gât şi piept;
- se cere victimei să stea liniştită pentru a evita creşterea pulsului şi a sângerării;
- se solicită victimei să respire pe gură şi să nu-şi sufle nasul câteva ore după ce
sângerarea s-a oprit, pentru ca cheagul format să nu se desprindă;
- dacă în urma acestor măsuri sângererea nu se opreşte, se duce accidentatul la spital.
2.11. Sângerări din urechi
Sângerările din urechi pot fi însoţite şi de o eliminare a unui lichid gălbui. Acest simptom
indică o fractură craniană, ceea ce este foarte grav. Se va proceda astfel:
- NU se încearcă oprirea scurgerii de sânge sau altor lichide;
- NU se acoperă urechea cu tifon;
- se anunţă medicul imediat;
- se aplică un bandaj cervical;
- se pune un pansament steril lejer pe ureche;
- se culcă rănitul pe partea afectată, sprijinind cu atenţie capul şi gâtul, cu partea
superioară a corpului uşor ridicată;
- dacă rănitul vomită sau dacă trebuie lăsat nesupravegheat, se pune în poziţia de
recuperare pe partea afectată;
- se controlează respiraţia şi circulaţia;
- se iau măsurile împotriva şocului.
3. Fracturi
3.1. Caracteristici
Prin fractură se înţelege întreruperea continuităţii unui os, cu alte cuvinte, orice rupere,
zdrobire sau plesnire (fisurare) a unui os, ca urmare a unui traumatism mai puternic (cădere de
la înălţime, lovitură, strivire, tamponare, izbire, răsucire, etc.).
Toate oasele se pot fractura, dar cel mai des, fracturile se produc la oasele lungi ale
membrelor, la oasele bazinului şi ale coloanei vertebrale.
3.2. Tipuri de fracturi
Fractura directă se produce la locul de aplicare a forţei respective, deci la locul de
acţiune a agentului agresor (de exemplu: căderea unei greutăţi pe coapsă, gambă, mână; o
lovitură aplicată pe coloană, fractură prin glonţ). Acest tip de fractură interesează în special
oasele care nu au toată suprafaţa acoperită de muşchi (cubitus, tibie, claviculă).
Fractură indirectă este fractura care se produce la distanţă de locul de aplicare a forţei
respective, deci de locul de acţiune a agentului agresor. Fractura indirectă se poate produce
prin:
- flexie. Agentul agresor acţionează asupra unei extremităţi a osului, cealaltă
extremitate fiind fixată; osul se rupe acolo unde curbura este mai mare (de exemplu, fractura
de claviculă prin căderea pe umăr, fractura gâtului, femurului prin cădere pe genunchi, etc.);
- răsucire. În general, în această categorie se încadrează accidentele provocate de
prinderea hainelor sau membrelor de o maşină, bandă, agregat, fapt care duce la ruperea
oaselor la distanţă prin fracturi spiroide (de exemplu, fractura coastei prin rotirea violentă a
corpului, în timp ce piciorul este blocat pe sol);
- tracţiune. Un segment de membru este prins şi atârnă sau este tras de un agregat,
producându-se şi o mică rotaţie;
- presiune. Cele mai frecvente fracturi prin presiune se produc prin căderi de la
înălţime: fracturi de călcâi, genunchi, şold şi coloană vertebrală în cazul căderilor în picioare;
fracturi de antebraţ, braţ şi claviculă în căderile pe palme sau pe cot.
Fracturile complete interesează osul pe toată grosimea sa, având forme variabile: de-
a curmezişul, piezişă, spiralată. În raport cu poziţia fragmentelor osoase (rămase sau nu în
contact) fracturile complete pot fi:
- cu deplasare (mai grave). Deplasarea fragmentelor osoase se poate produce de-a
lungul, de-a curmezişul osului sau capetele oaselor se încalecă;
- fără deplasare (mai puţin grave).
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 341

Fracturile mai pot fi:

- închise, când cel puţin pielea a rămas intactă;
- deschise, când s-a produs şi o rană prin care focarul de fractură comunică cu
exteriorul.
Fracturile deschise sunt mai grave, ele fiind însoţite de hemoragii (uneori foarte
importante) şi putând fi complicate cu infecţii.
Fracturile pot fi unice (un singur focar de fractură) sau multiple (mai multe focare).
O fractură complicată este aceea în care oasele au produs şi leziuni ale organelor interne
precum rupturi ale vaselor de sânge, ficatului, plămânilor sau splinei.
Alţi termeni sunt utilizaţi pentru a descrie tipuri particulare de fracturi, dar
caracteristicile acestora nu pot fi determinate la primul ajutor. Astfel:
- dacă un os este rupt în mai mult de două segmente, atunci se spune că este zdrobit
(fractură cominutivă);
- ruptura incompletă este numit fisură;
- fracturile epifizare sunt leziuni ale capetelor oaselor (care includ suprafaţa de creştere
a oaselor lungi);
- fracturile diafizare sunt leziuni ale segmentului osos dintre capetele unui os lung;
- ruperile produse de tensiuni repetate sunt numite fracturi de oboseală;
- ruperile produse prin boli osoase sunt fracturi patologice.
3.3. Semne şi simptome
Înainte de a proceda la examinarea accidentatului este absolut necesar ca salvatorul să se
informeze asupra agentului agresor, a modului de acţiune a acestuia precum şi asupra căror
părţi din organism a acţionat.
Trebuie suspectată fractura dacă:
- traumatismul este produs de o forţă externă puternică;
- s-a auzit o troznitură sau o pocnitură.
Examinarea accidentatului se realizează cu atenţie şi blândeţe pentru a nu provoca
leziuni suplimentare.
Membrul accidentat este comparat cu cel valid pentru a determina gradul de deformare.
Îmbrăcămintea trebuie tăiată pentru a permite examinarea zonei traumatizate.
Semne de probabilitate:
- durerea şi sensibilitatea dureroasă sunt maxime la locul fracturii, cu ocazia mişcării
sau palpării porţiunii rănite; trebuie avut în vedere faptul că şi o simplă contuzie musculară
poate provoca durere;
- deformarea regiunii traumatizate este un semn de fractură, dar şi hematomul şi
luxaţia pot deforma zona afectată;
- impotenţa funcţională, pierderea funcţiunii sau imposibilitatea efectuării mişcării
părţii rănite este întotdeauna prezentă ca urmare a durerii şi deformării (uneori lipsa mişcării
nu este decât un act de apărare împotriva durerii);
- scurtarea membrului fracturat (prin deplasarea pe verticală a fragmentelor osoase)
poate fi un semn preţios, dar el poate apărea şi în luxaţie;
- vânătaia (echimoza) apare mai târziu şi uneori la distanţă de locul fracturii şi indică
difuzarea sângelui din focarul de fractură în straturile pielii. Acest semn poate apărea şi după
o contuzie simplă.
Semne sigure:
- mişcarea anormală ivită în afara articulaţiilor indică în mod sigur o fractură
completă. Aceasta însă nu trebuie să fie căutată de salvator îndoind gamba, coapsa, braţul sau
antebraţul victimei. Ea poate fi observată în timp ce accidentatul se mişcă sau se agită din
cauza durerii; cel mult i se cere să-şi ridice membrul în cauză, putându-se constata atunci că
mişcarea nu se transmite extremităţii acestuia.
- crepitaţia sau frecătura rezultă din frecarea segmentelor osoase între ele, în timp ce
accidentatul execută o mişcare; este periculos să fie căutată în mod intenţionat deoarece pot fi
provocate complicaţii.
 Primul ajutor în fracturi are rolul să prevină complicaţiile şi leziunile ulterioare şi să
diminueze durerea şi umflarea zonei.
Ce nu trebuie făcut:
- nu trebuie să se acţioneze brutal sau să i se impună victimei mişcări inutile;
- victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea
fracturii, pentru că toate acestea pot să provoace complicaţii: accentuarea durerii (cauză a
şocului), deplasarea fragmentelor osoase uneori ascuţite şi tăioase care distrug muşchi, vase
de sânge sau nervi provocând hemoragii sau paralizii, transformarea fracturii închise într-una
deschisă, ceea ce implică, de asemenea, o serie de complicaţii în plus.
Ce trebuie făcut:
- primul ajutor se acordă la locul accidentului, exceptând cazul în care persistă un
pericol pentru salvator sau pentru victimă. În acest caz, victima trebuie aşezată în cel mai
apropiat loc sigur, unde rănile sale să poată fi temporar asistate şi stabilizate;
- în cazul de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea hemoragiei şi la
pansarea rănii. Orice os exteriorizat trebuie protejat cu feşe de jur împrejur, dar nu trebuie
forţat să între înapoi în rană;
- ca şi în alte traumatisme, este necesară administrarea unui calmant (antinevralgic,
algocalmin. etc.) pentru a diminua durerea;
- obiectivul principal al primului ajutor este reprezentat de imobilizarea focarului
fracturii pentru a preveni complicaţiile şi a alina durerea. Imobilizarea se realizează cu
ajutorul atelelor confecţionate special sau improvizate (bastoane, umbrele, bucăţi de scândură
sau placaj, cozi de mătură, şipci etc.).
Imobilizarea fracturii trebuie să respecte următoarele reguli:
- ca regulă generală, orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii (încheieturi):
cea de deasupra şi cea de dedesubtul focarului de fractură (proximal şi distal);
- la membre, atelele se pun de o parte şi de alta a focarului de fractură ( sau membrul se
aşează într-o gutieră specială);
- atelele se învelesc în vată (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stânjeni
circulaţia sau a nu mări durerea;
- se evită aplicarea atelelor pe locul unde osul vine în contact direct cu pielea (faţa
antero-internă a gambei, de pildă);
- acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizată, golurile se umplu cu
vată;
- se trage apoi o faşă, la început circulară, apoi şerpuitoare, în jurul atelelor şi a
membrului fracturat, obţinând astfel o imobilizare provizorie. Trebuie să se aibă în vedere că
faşa prea strânsă stânjeneşte circulaţia sângelui şi accentuează durerea, iar faşa prea largă este
egală cu lipsa imobilizării. Orice accentuare a durerii indică agravarea situaţiei şi necesită
controlarea poziţiei membrelor, a bandajelor şi nodurilor şi a circulaţiei sângelui la
extremităţi. Nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi făcute peste atelă şi
nu pe zona descoperită, deoarece pot provoca compresiuni dureroase pe tegumente;
- cel puţin două persoane trebuie să conlucreze la efectuarea imobilizării. Una ridică
membrul fracturat cu o mână, în timp ce cu palma cealaltă sprijină locul fracturii, iar cealaltă
persoană aplică atelele şi trage faşa;
- transportarea accidentatului la spital urmează după imobilizare. Până atunci se va
asigura în continuare supravegherea accidentatului, luându-se în continuare măsurile necesare
pentru prevenirea şocului: acoperirea cu pleduri sau haine, administrarea de calmante pentru
durere şi de lichide, dacă victima este conştientă.
4. Electrocutare
Electrocutarea se defineşte ca suma leziunilor provocate de trecerea curentului electric
prin corp.
Accidentul şi intensitatea leziunilor sunt în funcţie de câţiva factori dependenţi de:
- curentul electric (tipul, intensitatea, tensiunea, durata de acţiune). Curentul alternativ
este mai periculos decât curentul continuu;
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 343

- starea pielii în momentul „punerii" sub tensiune. O piele uscată este de circa 500 de ori
mai rezistentă decât o piele umedă. Efectul caloric este mai mare la o rezistenţă mai mare.
Ţesuturile bogate în apă au o rezistenţă mai mică.Trecerea curentului electric, în funcţie de
rezistenţa pe care o oferă ţesuturile, poate să ducă de la simpla senzaţie dureroasă (rezistenţă
mare), până la moarte (rezistenţă mică);
- traseul pe care-1 parcurge în corp curentul electric (când traseul parcurs trece de la un
membru superior la altul, leziunile sânt foarte grave);
- existenţa unor tare agravează pericolul expunerii la curent (boli cardiovasculare,
hipotiroidienii, debilii, nevroticii);
- oboseala, emoţiile, frigul sunt factori agravanţi.
Efectele electrocutării se repercutează fie asupra sistemului nervos (prin fenomenul de
depolarizare, pierdere de ioni de către celule), fie asupra musculaturii (striate şi netede), de la
simpla excitaţie la spasm. Mai intră în discuţie efectul caloric, de la arsuri simple până la
distrucţii tisulare întinse.
Electrocutarea poate îmbrăca mai multe forme clinice:
- electrocutarea fără pierderea cunoştinţei;
- electrocutarea cu pierderea cunoştinţei, dar cu păstrarea circulaţiei şi respiraţiei;
- electrocutarea cu oprirea respiraţiei, dar păstrarea circulaţiei;
- electrocutarea cu oprirea concomitentă a inimii şi a respiraţiei.
Respiraţia este influenţată de acţiunea curentului electric asupra muşchilor respiratori,
muşchilor constrictori ai glotei, precum şi de intervenţia asupra centrului respirator din bulb.
Asupra circulaţiei, electrocutarea provoacă tulburări ale ritmului cardiac până la fibrilaţia
ventriculară, spasm al vaselor. La toate acestea se mai adaugă accidente traumatice, uneori
deosebit de grave: fracturi, fracturi parcelare prin contractura violentă a inserţiilor musculare,
traumatisme craniene etc..
Măsurile de prim ajutor în caz de electrocutare sunt:
- scoaterea de sub tensiune, pentru că există pericolul electrocutării „salvatorului". Când
aceasta nu este cu putinţă, „salvatorul" va trebui să scoată victima, având pe mâini mănuşi de
cauciuc sau orice alt material izolator;
- în cazul în care funcţiile vitale (respiraţia şi circulaţia) precum şi cunoştinţa sunt
păstrate, accidentatul va fi acoperit cu cearşafuri calde, se vor face masaje uşoare, eventual i
se va administra un sedativ, va fi supravegheat câteva ore. Nu necesită spitalizare. În cazul
opririi funcţiilor vitale, până la transportul într-o unitate sanitară se face reanimarea
respiratorie şi cardiacă.
Reanimarea respiratorie începe prin degajarea căilor aeriene superioare. Gâtul va fi în
hiperextensie (un sul sub ceafă); se face controlul obligatoriu al limbii, ştergerea secreţiilor şi
respiraţie "gură la gură".
Reanimarea cardiacă constă în masajul cardiac extern. Când ambele funcţii vitale sunt
oprite, se combină respiraţia artificială „gură la gură" cu masajul cardiac extern.
În cursul manevrelor de reanimare, victima poate să-şi revină şi apoi să-şi piardă din
nou cunoştinţa. Când nu este posibil transportul imediat al victimei, vor fi administrate
acesteia, pentru combaterea şocului, soluţii saline 5%, precum şi alcaline (bicarbonat de sodiu
— o linguriţă la 250 ml de ceai) de mai multe ori pe oră.
Prezentarea într-o unitate sanitară este obligatorie.
 Anexa nr. 5
Unitatea cf....................... Şef unitate cf,
Semnătura, ştampila

PLAN DE ACŢIUNE ÎN CAZ DE PERICOL GRAV ŞI IMINENT

Locul de muncă ......................................................

Starea de pericol grav şi iminent de accidentare este determinată de funcţionarea

defectuoasă a unui echipament de muncă [_], avarii ale reţelelor de apă [_], energie electrică
[_], gaze naturale [_], îndeplinirea condiţiilor pentru izbucnirea unui incendiu [_], iminenţa
sau declanşarea unei calamităţi naturale (cutremur, inundaţie etc.) [_], alte cauze
......................................................... [_].
Echipamente de muncă implicate
.......................................................................................................
Nr. Luat la
Acţiunea
crt. cunoştinţă

1 Oprirea echipamentelor de muncă şi/sau activităţii în cazul

constatării apariţiei “stării de pericol grav şi iminent” se va
face de către …………........................................…
2 În lipsa persoanei desemnate, oprirea echipamentelor de
muncă şi/sau activităţii se va face de către ..........................
3 Contactarea serviciilor specializate în cazul constatării stării
de pericol grav şi iminent de accidentare se va face de către
..............................................................................
4 Evacuarea personalului din zona periculoasă se va face de
către .....................................................................................
5 Anunţarea serviciilor specializate şi a conducătorului unităţii
cf se face telefonic de către .....................................
6 În cazul în care nu se poate face avizarea de la pct. 3,
anunţarea se va face prin IDM dispozitor cu care se poate
comunica rapid sau prin operatorul de la RC......................,
tel.nr. ................, IDM dispozitor/operatorul RC de serviciu,
după caz, va efectua apelul de urgenţă conform informaţiilor
primite de la persoana care face avizarea.
7 Serviciile de specialitate care vor fi avizate sunt: Telefon
Inspectoratul Judeţean de Situaţii de Urgenţă
Salvarea
Pompierii
112
DEF
Dispeceratul Electrica
Distribuţia de gaze
8 Orice persoană care a constatat apariţia stării de pericol grav
şi iminent va anunţa imediat şeful unităţii cf sau înlocuitorul
acestuia prin viu grai sau la telefon mobil nr.
....…………..............................................................
9 Acordarea primului ajutor se va face de către .....................
10 În lipsa persoanei desemnate, acordarea primului ajutor se
va face de către ..............................................................
11 Modul de acţiune pentru eliminarea cauzelor ce au condus la
situaţia de pericol grav şi iminent este stabilit de şeful
unităţii cf sau înlocuitorul acestuia ..................................
12 Prezentul plan asigură informarea şi conformarea
lucrătorilor desemnaţi conform tabelului de mai jos, este
afişat şi reactualizat ori de câte ori este necesar.
Numele şi prenumele Funcţia Semnătura
12.1
12.2
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 345

INSTRUCŢIUNI PRIVIND MODUL DE ACŢIUNE

ÎN CAZ DE PERICOL GRAV ŞI IMINENT

Pericolul grav şi iminent de accidentare reprezintă situaţia concretă, reală şi actuală

căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment.
Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, poate fi constatată de către orice lucrător,
precum şi de către inspectorii de muncă.
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat
următoarele măsuri de securitate:
1. oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;
2. evacuarea personalului din zona periculoasă;
3. anunţarea serviciilor specializate;
4. anunţarea conducătorilor ierarhici;
5. eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.
Starea de pericol grav şi iminent de accidentare poate fi considerată funcţionarea
defectuoasă a unui echipament de muncă, avarii ale reţelelor de utilităţi energie, gaze naturale
în incinta unităţii, îndeplinirea condiţiilor pentru izbucnirea unui incendiu, iminentă sau
declanşarea unei calamităţi naturale (cutremur, inundaţie etc.), alte cauze care îndeplinesc
condiţiile din definiţia de mai sus.
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat
următoarele măsuri de securitate:
1. Oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii:
- echipamentele de muncă se opresc atât dacă funcţionarea defectuoasă a acestora prezintă
pericol grav şi iminent de accidentare, dar şi în cazul în care starea de pericol este determinată
de alt factor extern;
- oprirea echipamentului de muncă este efectuată de către lucrătorul de pe postul de lucru
implicat;
- oprirea energiei electrice se va face de la întrerupătorul de branşament;
-oprirea gazelor naturale se va face de la robinetul de branşament prin închiderea completă a
robinetului.
2. Evacuarea personalului din zona periculoasă:
- evacuarea personalului se face urmând traseele indicate pe planul de evacuare din Planul de
Organizare a Apărării Împotriva Incendiilor;
- evacuarea se poate face numai pentru locurile de muncă din zona periculoasă prin anunţarea
verbală;
- evacuarea întregului personal de la toate locurile de muncă. Planul de Organizare a Apărării
Împotriva Incendiilor este întocmit, actualizat şi prezentat lucrătorilor de către conducătorul
locului de muncă;
- evacuarea este coordonată de către persoana nominalizată în planul de evacuare, de regulă
conducătorul locului de muncă care urmăreşte ca întreg personalul să ajungă la punctul de
adunare în caz de evacuare.
3. Anunţarea serviciilor specializate:
- este efectuată de către persoana stabilită;
- anunţarea se face prin telefon la numerele: poliţie, salvare, pompieri 112.
4. Anunţarea conducătorilor ierarhici:
- este efectuată de către persoana stabilită şi în lipsa acestuia de către orice lucrător.
5. Eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent:
- în funcţie de natura stării de pericol grav şi iminent, eliminarea cauzelor care au provocat-o
poate fi făcută de către personalul propriu sau de către personal specializat;
- pentru avarii apărute la echipamente de muncă, înlăturarea stării de pericol grav şi iminent
se va face de către personalul tehnic propriu calificat corespunzător;
- în cazul calamităţilor naturale (inundaţii, cutremur etc.) starea de pericol grav şi iminent este
considerată soluţionată numai când Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă emite un anunţ în
acest sens;
- pentru avarii apărute la reţelele de gaze naturale se va solicita sprijinul societăţii de
distribuţie, dacă este cazul (avarii în instalaţia distribuitorului), sau la o persoană autorizată
pentru lucrări în instalaţii de gaze naturale dacă avaria are loc în instalaţia consumatorului;
-pentru avarii apărute la reţeaua de electricitate se va solicita sprijinul companiei de
electricitate pentru avariile intervenite în instalaţiile furnizorului, iar pentru avariile din
instalaţiile consumatorului, intervenţia va fi executată de personal specializat propriu.
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 347

Anexa nr. 6
Dată în faţa mea, azi............
............................................
(Nume, Prenume/ funcţia)

DECLARAŢIE DE TRASEU

Subsemnatul ............................................................................. ,
CNP……………………………… funcţia ..................................... locul de muncă
................................................................................. domiciliul stabil în localitatea
............................................ strada............................................ nr......... bl.........
sc.......ap........judeţul .............................
Cu privire la traseul şi durata normală de deplasare de la domiciliul la locul de muncă şi
invers, declar pe proprie răspundere următoarele:
Varianta 1 - traseul de deplasare de la domiciliu la locul de muncă este următorul (detalii
privind străzile parcurse): ………....................
Mijloace de locomoţie utilizate sunt: ………………………………...
Durata de deplasare este de aproximativ ……………………………..
Traseul de deplasare de la locul de muncă la domiciliu este/nu este identic cu traseul de
la domiciliu la locul de muncă.
Dacă nu, traseul de deplasare de la locul de muncă la domiciliu este următorul:
…………………………………………….
Mijloace de locomoţie utilizate sunt: ………………………………...
Durata de deplasare este de aproximativ ……………………………..
Varianta 2 - traseul de deplasare de la domiciliu la locul de muncă este următorul (detalii
privind străzile parcurse): …………………….
Mijloace de locomoţie utilizate sunt:
Durata de deplasare este de aproximativ ……………………………..
Traseul de deplasare de la locul de muncă la domiciliu este/nu este identic cu traseul de
la domiciliu la locul de muncă.
Dacă nu, traseul de deplasare de la locul de muncă la domiciliu este următorul:
……………………………………..……………………...
Mijloace de locomoţie utilizate sunt: ………………………………...
Durata de deplasare este de aproximativ ……………………………..
Mă oblig ca, în cazul în care se produc modificări privind datele personale, durata sau
traseul normal de deplasare, să mă prezint la conducătorul locului de muncă pentru
reactualizarea acestei declaraţii.
Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, o susţin şi o semnez.
Data: Semnătura,

Notă: În descrierea traseului se vor specifica:

- mijlocul de transport fără a preciza numărul (tren, tramvai, autobuz,
metrou, auto personal, pe jos etc.);
- străzile principale pe care se circulă.
 Anexa nr. 7

INSTRUCŢIUNI
PRIVIND MODUL DE VERIFICARE A CENTURILOR DE SIGURANŢĂ

Verificarea centurilor şi a frânghiilor de siguranţă (cordiţe) este obligatorie şi se

efectuează în conformitate cu instrucţiunile producătorului, livrate împreună cu produsele la
achiziţionarea acestora.
În cazul în care instrucţiunile nu prevăd concret modul în care centurile şi frânghiile de
siguranţă (cordiţe) trebuie verificate, precum şi în cazul centurilor şi frânghiilor vechi, pentru
care nu există instrucţiuni de verificare, acestea se supun unei încercări statice de 225 kgf
timp de 5 minute. Periodicitatea încercării este de o dată la şase luni.
La încercarea statică, sarcina de probă trebuie să atârne deasupra pământului la o
distanţă de cel puţin 100 mm.
În urma verificării centurilor şi a frânghiilor de siguranţă (cordiţe) se întocmeşte un
proces verbal, semnat de lucrătorii care efectuează verificarea, care se păstrează de
gestionarul echipamentelor.
În scopul identificării corecte a echipamentelor verificate, acestea se numerotează
distinct, astfel încât să nu existe două elemente cu acelaşi număr într-o unitate.
Obligaţia organizării verificării centurilor şi a frânghiilor de siguranţă (cordiţe) din
dotare revine conducătorului locului de muncă.
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 349

Anexa nr.8
Unitatea cf ………………
Nr. …………………………
CONVENŢIE DE LUCRU
Data ……………………
Capitolul A – SCOATEREA DE SUB TENSIUNE A LINIEI DE CONTACT:
1. Conform solicitării nr……… a ……………………………......... se dispune:
a) Scoaterea de sub tensiune a liniei de contact aferentă zonei de
lucru:……………………………… …………………………………
b) Separări electrice la:…………………...............................………
c) Legări la pământ (şină) …………....................................................
d) Legările la pământ (şină) pentru protecţia frontului de lucru se execută de
către:……........................................................................

2. Emitent …………………...... 3. Admitent …......……………

Semnătura…………………… Semnătura………………..
Nr. conv. telefon……......
Capitolul B – ADMITEREA LA LUCRU
Am legat la pământ (şină): …………………………………………
S-a asigurat gabaritul de liberă trecere la data .................ora…..........
Şeful formaţiei de lucru a fost instruit asupra limitelor frontului de lucru.
Aprobarea de începere a lucrării s-a dat şefului formaţiei de lucru la
data................................,ora ............. prin transmitere directă.
Subsemnatul……………………..……………………………şef formaţie de lucru, confirm
următoarele:
a) în zona de lucru, linia de contact a fost scoasă de sub tensiune şi legată la şină;
b) am luat la cunoştinţă de condiţiile de executare a lucrării.
6. Admitent……………….........… 7. Şef formaţie.…………...…
Semnătura……………………… Semnătura………………
Capitolul C – DESFĂŞURAREA LUCRĂRII
Subsemnaţii, executanţi confirmăm că am fost instruiţi asupra conţinutului lucrării, riscurilor
instalaţiei şi cele ale tehnologiei de lucru, am primit fiecare sarcinile concrete de lucru şi le-
am înţeles:
………………………………………………………………………
Capitolul D – FORMALITĂŢI LA TERMINAREA LUCRĂRII
Subsemnatul …………………… şef lucrare, declar următoarele:
1. Lucrarea a fost încheiată, sculele şi materialele s-au strâns, iar membrii formaţiei au
fost evacuaţi din zona de lucru.
2. Comunicarea privind terminarea lucrării şi posibilitatea punerii sub tensiune a
instalaţiei a fost transmisă la data de ...... ora…………prin transmitere directă
admitentului……………….…

Admitent……………………………Şef formaţie de lucru.…………

Semnătura:………………………… Semnătura:………………
În acest tabel se vor consemna numele şi prenumele lucrătorilor care nu încap în spaţiul
rezervat pe prima pagină la capitolul C, punctul 1.

Executanţi Executanţi
Nr. Nr.
(numele şi Semnătura (numele şi Semnătura
crt crt.
prenumele) prenumele)
1 8
 2 9
3 10
4 11
5 12
6 13
7 14

MĂSURI DE SECURITATE CARE SUNT OBLIGATORII LA EXECUTAREA

LUCRĂRILOR ÎN ZONA CĂII FERATE ELECTRIFICATE

Orice lucrare în zona căii ferate electrificate, care necesită scoaterea liniei de contact de
sub tensiune, va fi executată în baza documentului ”Convenţie de lucru”.
Convenţia de lucru se va emite de către un lucrător autorizat al subunităţii aparţinând S.C.
Electrificare CFR S.A., care are în întreţinere linia de contact ce trebuie scoasă de sub
tensiune.
Convenţia de lucru va fi completată cu toate datele cerute de document. Se vor preciza
clar limitele zonei de lucru, separările şi legările la şină, numele şi prenumele lucrătorilor
implicaţi.
Lucrarea va începe numai după confirmarea scoaterii de sub tensiune şi asigurarea
frontului de lucru de către admitent (lucrător aparţinând S.C. Electrificare CFR S.A.).
Orice neînţelegere sau nelămurire referitoare la măsurile luate va fi clarificată imediat,
nefiind permisă trecerea la faza următoare.
După asigurarea frontului de lucru, şeful formaţiei de lucru răspunde în totalitate de
asigurarea securităţii lucrătorilor proprii.
Procedurile de repunere sub tensiune a liniei de contact vor fi începute numai după
confirmarea încheierii lucrării de către şeful formaţiei de lucru.
Nu se admit nici un fel de ştersături şi corecturi pe documentul ”Convenţie de lucru”.
Convenţia de lucru va fi completată în 2 exemplare, din care unul va fi arhivat la emitent
(district întreţinere linie de contact) şi unul va fi arhivat la subunitatea de care aparţine şeful
formaţiei de lucru care execută lucrarea, timp de 30 zile.
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 351

Anexa nr. 9
CONŢINUT CADRU
INSTRUCŢIUNI TEHNICE INTERNE
ITI-PM

1. Denumirea lucrării care face obiectul ITI-PM.

2. Condiţiile în care lucrarea se poate executa pe baza acestei forme organizatorice:
a) cu sau fără separare electrică, respectiv;
b) cu sau fără scoatere de sub tensiune a instalaţiei la care se lucrează sau a celei
învecinate;
c) categoria de personal împuternicit să execute lucrarea: de mentenanţă, de servire
operativă, delegat etc.;
d) condiţiile de mediu: instalaţii interioare, exterioare, subterane, subacvatice şi alte
similare;
e) lucrul la sol sau la înălţime.
3. Formaţia minimă de lucru, respectiv numărul membrilor formaţiei de lucru şi grupele
de autorizare ale acestora, ţinându-se seama de nivelul de complexitate şi tehnicitate ale
lucrării, inclusiv de dispersia teritorială a lucrărilor.
4. Măsurile tehnice de securitatea muncii specifice lucrării, prezentate în succesiunea
lor, inclusiv operaţiile specifice manevrelor ce trebuie executate şi de către cine, în vederea
realizării condiţiilor de securitate pentru executanţi şi pentru revenirea la starea iniţială.
5. Mijloacele de producţie necesare la executarea lucrării:
a) echipamente de muncă;
b) echipament individual de protecţie;
c) scule şi utilaje specifice cu precizarea momentelor din desfăşurarea tehnologică
în care sunt necesare, personalul deservent şi condiţiile tehnice pe care acestea trebuie să le
îndeplinească.
6. Succesiunea operaţiilor tehnologice şi a măsurilor de securitatea muncii specifice
fiecăreia dintre acestea, operaţiile la care trebuie să participe numai persoane cu o anumită
grupă de autorizare, responsabilităţile individuale ale executanţilor lucrării.
NOTĂ:
a) Personalul executant trebuie instruit asupra conţinutului ITI-PM şi să fie examinat în cadrul
autorizării periodice anuale privind cunoaşterea teoretică şi practică a acestora;
b) ITI-PM trebuie să se afle la şeful de lucrare, în timpul lucrului, servind ca ghid tehnologic
şi de securitatea muncii, de la pregătirea lucrării până la încheierea acesteia;
c) Unităţile cf vor întocmi liste cu lucrările care se execută în baza ITI-PM, care trebuie
aprobate de conducătorii acestora;
d) Lista personalului care are dreptul de a executa lucrări în baza ITI-PM, având pentru
fiecare lucrător precizate numerele ITI-PM respective din lista cu denumirile acestora, trebuie
să se afle la sediul formaţiei de lucru care execută lucrări în baza lor şi la sediul personalului
care admite la lucru.
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 353

Anexa nr. 10
Secţia CT ................................
Nr. …………………………….

CONVENŢIE PENTRU EXECUTĂREA DE LUCRĂRI SPECIFICE

ÎN INCINTĂ SAU ÎN APROPIEREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE AFLATE ÎN
EXPLOATARE

1. Părţile între care se încheie convenţia

Prezenta Convenţie Particularizată se încheie între:
Sucursala Regională C.F. – Secţia CT ..................…………………., reprezentată de
………….......... denumită în continuare Secţia
şi
S.C., reprezentată de .………………………, având funcţia de
……………………………........., denumită în continuare Societatea
2. Obiectul convenţiei
2.1.Reglementarea relaţiilor, atribuţiilor, răspunderilor şi obligaţiilor pentru aplicarea şi
respectarea normelor de securitate şi medicina muncii şi Apărare Împotriva Incendiilor la
executarea lucrărilor specifice în incinta sau în apropierea instalaţiilor electrice aflate în
gestiunea secţiei de către personalul delegat aparţinând Societăţii, numit în continuare
“personal delegat”.
2.2.Crearea cadrului organizatoric de desfăşurare a activităţii personalului delegat în
instalaţiile din gestiunea secţiei, în condiţiile respectării legislaţiei de securitate şi sănătate în
muncă, a instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în muncă privind instalaţiile electrice
în exploatare şi a contractelor de lucrări încheiate între structurile organizatorice semnatare,
respectiv între subunităţile acestora.
2.3.Reglementarea modului de întocmire a programelor de lucrări pentru lucrările
programate în instalaţiile electrice aflate în exploatare.
3. Categoriile de lucrări pe care le poate execută personalul
delegat:.......................................................................................
4. Delimitarea dintre instalaţiile în care se va lucra şi cele rămase sub tensiune:
..............................................................
5. Responsabilităţile privind măsurile de securitate a muncii:
5.1 Unitatea de exploatare
Emitentul şi admitentul răspund de întocmirea corectă a documentelor de lucru referitoare
la stabilirea separărilor electrice, a măsurilor tehnice pentru prevenirea reapariţiei tensiunii la
locul de muncă, a măsurilor suplimentare şi a zonelor de lucru.
În timpul lucrării, persoana care răspunde de coordonarea lucrării din partea secţiei:
- va lua măsuri în zona de lucru astfel încât să se împiedice accidentele de natură electrică
(cu excepţia celor datorate aparatelor electrice folosite la lucrarea respectivă de către
formaţia de lucru de altă specialitate);
- verifică respectarea normelor de securitatea muncii şi PSI;
- verifică executarea corespunzătoare a lucrărilor şi semnează procesul verbal de recepţie
pentru lucrările executate.
5.2 Personalul delegat
Conducerea formaţiei de lucru aparţine şefului acesteia, sub aspectul distribuirii sarcinilor
şi efectuarea instruirii pentru prevenirea accidentelor, altele decât cele de natură electrică,
specifice instalaţiei.
Pe durata realizării zonei de lucru şeful de lucrare trebuie să ia măsuri pentru evitarea
accidentării sale sau a membrilor formaţiei cu care realizează operaţiile pregătitoare,
respectând reglementările proprii.
 În timpul executării lucrării, şeful de lucrare trebuie să se afle în permanenţă în zona de
lucru, asigurând controlul activităţii formaţiei de lucru, supravegherea membrilor acesteia sau
participarea la lucrarea încredinţată.
În cazul în care în apropierea zonei de lucru, sub limita admisă (distanţa de vecinătate), se
găsesc instalaţii aflate sub tensiune, iar îngrădirile acestora (plase, bariere, etc.) permit
trecerea de sau prin ele a obiectelor, uneltelor sau a altor mijloace de muncă, şeful de lucrare
nu va executa operaţii în cadrul lucrării, efectuând doar supravegherea permanentă a
membrilor formaţiei de lucru. Dacă în aceste situaţii este necesară participarea efectivă a
şefului de lucrare la executarea unor operaţii sau la verificarea calităţii unei operaţii, el trebuie
să întrerupă activitatea formaţiei de lucru, aceasta rămânând în zona de lucru fără a mai
executa vreo operaţie.
În timpul executării lucrării, şefului de lucrare şi membrilor formaţiei de lucru le este
interzisă deschiderea îngrădirilor (fixe sau mobile) sau a vizoarelor, capacelor etc. aferente
instalaţiilor care nu fac parte din zona de lucru.
În cazul în care şeful de lucrare părăseşte zona de lucru, el trebuie să evacueze membrii
formaţiei din această zonă, nefiind permis nici unei persoane să revină în ea, în timpul cât
lipseşte şeful de lucrare.
În zona de lucru, fără acceptul şefului de lucrare, au acces, în afară de componenţii
formaţiei de lucru, numai coordonatorul lucrării din partea secţiei şi personalul cu drept de
control.
Personalului delegat îi este interzisă:
- executarea oricăror manevre în instalaţii;
- efectuarea de probe, verificări, puneri sau scoateri de sub tensiune, fără anunţarea
prealabilă a coordonatorului din partea Secţiei;
- efectuarea de lucrări fără anunţarea prealabilă şi fără întocmirea unui program de
lucrări.
Societatea execută lucrări folosind personal delegat:
- instruit periodic, conform legislaţiei de securitatea muncii în vigoare, ţinând seama de
condiţiile de lucru;
- dotat cu echipament individual de protecţie.
Şeful formaţiei de lucru:
- răspunde de stabilirea numărului şi nivelului calificării personalului pentru formaţiile
de executare a lucrărilor;
- răspunde de dotarea personalului propriu cu dispozitive specifice de protecţie şi de
lucru, precum şi sculele corespunzătoare executării lucrării. Se vor utiliza numai
mijloace de protecţie omologate/certificate, conform legislaţiei în vigoare;
- răspunde de elaborarea instrucţiunilor tehnice de lucru corespunzătoare lucrărilor
cuprinse în prezenta convenţie;
- ia toate măsurile privind evitarea accidentelor de natură neelectrică, precum şi a
accidentelor de natură electrică din cauza aparatelor şi a uneltelor electrice proprii
folosite;
- răspunde de respectarea de către personalul propriu a instrucţiunilor de securitatea
muncii, conform sarcinilor şi funcţiilor pe care le deţin;
- răspunde de strângerea sculelor, materialelor şi a mijloacelor de protecţie din zona de
lucru, evacuarea personalului, predarea instalaţiei către admitent, după caz;
- răspunde de consecinţele accidentelor de muncă suferite de personalul propriu, precum
şi de alte persoane, în timpul şi împrejurările specifice lucrărilor executate de
personalul propriu în cazul în care acesta se face responsabil pentru aceasta, pe baza
cercetărilor efectuate.
6. Obligaţiile unităţii de exploatare de a instrui personalul delegat
Conducătorul unităţii care are în gestiune instalaţia / partea de instalaţie la care urmează a
se lucra va instrui formaţia de lucru asupra riscurilor la care se expun în timpul executării
lucrării. Această instruire se consemnează în fişa de instruire colectivă.
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 355

7. Obligaţiile reciproce la executarea lucrărilor

Mărimea zonei de lucru se va stabili astfel încât delimitarea acesteia să nu permită
personalului executant accesul spre instalaţiile rămase sub tensiune.
Întotdeauna competenţa din punct de vedere al reglementărilor de securitatea muncii
asupra instalaţiilor electrice în exploatare o are secţia de exploatare care are funcţia de
gestionar nemijlocit şi de exploatare a acestora.
8. Numele subcontractanţilor (dacă există)………………………
9. Realizarea împrejmuirilor........................................................
10. Respectarea zonei de lucru şi condiţiile de acces a personalului
Este interzis accesul în instalaţii a personalului delegat, pentru executarea de lucrări, în
afara formelor organizatorice în baza cărora acest personal poate executa lucrări.
11. Măsuri PSI şi modul de lucru cu focul deschis
Şeful formaţiei de lucru asigură măsurile PSI în zona de lucru, inclusiv în cazul lucrului
cu foc deschis.
12. Depozitarea materialelor
Şeful formaţiei de lucru răspunde de depozitarea materialelor şi sculelor, astfel încât să
nu se împiedice circulaţia, fiind interzisă depozitarea în sălile cu aparataj.
13. Programe de lucrări
Responsabilitatea iniţierii întocmirii programelor de lucrări pentru fiecare lucrare revine
personalului delegat. Programele de lucrări vor fi aprobate şi însuşite de către
secţia………………….
Programele de lucrări se întocmesc cu minim 3 zile lucrătoare înainte de începerea
lucrării şi vor cuprinde următoarele informaţii:
a) locul (incinta) în care urmează să se execute lucrările;
b) forma organizatorică în baza căreia se execută lucrarea;
c) lucrările care urmează a se executa;
d) instalaţia care trebuie separată electric sau scoasă de sub tensiune;
e) data începerii execuţiei şi durata lucrărilor;
f) numele şi prenumele şefului de lucrare (echipă) şi a executanţilor şi grupele de
autorizare ale acestora;
g) numele şi prenumele persoanei din partea unităţii de execuţie care răspunde de
pregătirea şi coordonarea executării lucrărilor.
Programele de lucrări se vor înainta spre aprobare conducerii secţiei, care în termen de
maxim trei zile de la primirea programului va comunica societăţii aprobarea/neaprobarea
acestora. Orice modificare intervenită se va comunica imediat celeilalte structuri
organizatorice.
14. Numele persoanelor de execuţie şi a şefului de echipă
Grupa de autorizare
Şef echipă: .............................. ..............................................
Membrii .................................. ..............................................
15. Alte prevederi legate de mediu şi situaţii de urgenţă
Executantul lucrărilor va identifica aspectele de mediu pentru situaţii normale, anormale
şi de urgenţă şi va întreprinde măsuri corespunzătoare de diminuare şi/sau eliminare a
acestora în conformitate cu proiectul, legislaţia în vigoare, precum şi cu propriile proceduri.
16. Prevederi generale
Personalul cu drept de control, aparţinând secţiei ……………, are dreptul şi poate
dispune întreruperea lucrărilor şi evacuarea formaţiei de lucru a personalului delegat în
situaţia în care constată nerespectarea prevederilor legislaţiei de securitatea muncii în vigoare
sau ale prezentei convenţii.
Prezenta convenţie va fi însuşită şi respectată de către oricare subcontractant de lucrări.
 Comunicarea, cercetarea şi înregistrarea accidentelor de muncă se face în conformitate cu
prevederile Convenţiei pe linie de SSM, anexă la Contractul de lucrări.
Divergenţele ivite între personalul Secţiei şi personalul delegat vor fi analizate şi
rezolvate imediat de către specialiştii numiţi de către semnatarii prezentei Convenţii de lucru.
Personalul de conducere al secţiei şi al societăţii răspund de aplicarea prevederilor
prezentei Convenţii de lucru în structurile organizatorice pe care le conduc.

Şef secţie CT Administrator SC

Lucrător desemnat SSM Lucrător desemnat SSM
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 357

Anexa nr. 11
Unitatea cf ....................
Nr. ……………………
Comanda nr.........Data ......................
Denumirea maşinii / utilajului ..........
Nr. inv. / înmatriculare......................

PROCES VERBAL
DE PREDARE A MAŞINII / UTILAJULUI ÎN REPARAŢIE
(proces verbal de constatare tehnică )

Predarea s-a făcut în următoarele condiţii:

…..….…………………………………………………………………
Am predat Am primit ( Şef
district ).................................. ( Şef formaţie/ Atelier )

Anexa nr. 12
Unitatea cf ...............................
Nr. …………………………….

PROCES VERBAL
DE RECEPŢIE A MAŞINII / UTILAJULUI LA IEŞIREA DIN REPARAŢIE
Reparaţia (felul).....................………………………a fost executată conform normelor în
vigoare.
Maşina / utilajul a fost adus la parametrii funcţionali şi predat în producţie azi
........................................................................................
Rezultatul probelor de rodaj şi funcţionare: ..……………………...
Am predat Controlul Calităţii Am primit
(Şef form. Atelier) (Revizor Tehnic) (Şef district)

Nr. Lucrări Manoperă Materiale şi piese de schimb

crt executate (ore/om) Denumire Cantitate U.M. Cost

Total

Lucrări executate de terţi:

……………..........................................................................................
Total general:.................................................................
 Anexa nr.13

EVIDENŢA CANTITĂŢILOR DE PRODUSE TOXICE ÎN DEPOZIT

Denumir ea pr odusului ……………………………..

Data
intrării Numele şi
sau calitatea
Distribuitor Intrare Eliberare Semnă- Stoc
eliberării persoanei
factură cantităţi cantităţi tura cantitate
(ziua, care
luna, primeşte
anul)
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 359

Anexa nr. 14

FIŞA DE COMUNICARE OPERATIVĂ A EVENIMENTELOR DE MUNCĂ

Denumirea unităţii cf:

Sediul:
Locul producerii:
Data / ora producerii:
Felul accidentului:
1. colectiv __, număr total de victime __, din care mortal __
2. individual __ incapacitate temporară de muncă __, număr de victime __
3. mortal __, număr de victime __
Datele de identificare a victimelor:
1. numele şi prenumele
2. funcţia
3. locul de muncă

Numele şi
prenumele
Stare civilă
Nr. copii
minori
Nr. copii în
întreţinere
Ocupaţia
Vechime în
ocupaţie
Vechime loc de
muncă

Descrierea împrejurărilor în care s-a produs accidentul:

.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
...............................
Observaţii:
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
...............................
Data / ora comunicării:
Nume, Prenume şef unitate cf:

Semnătura:
 Anexa nr.15
Unitatea cf ........................

NOTĂ DE CONSTATARE
LA FAŢA LOCULUI

Încheiată astăzi ……………la adresa: ………………………,

sediu social/sediul secundar/punct de lucru aparţinând ……………
Datele de identificare a accidentatului/accidentaţilor:
Numele şi prenume............…………………………………………
Ocupaţia/funcţia: ……………………….............…………………
Descrierea poziţiei victimei/victimelor: …………………………...

Schiţa-anexată
Identificarea şi descrierea echipamentului individual de protecţie purtat de
victimă/victime:………………………………………….…
Descrierea echipamentelor de muncă implicate în eveniment, cu menţionarea existenţei şi a
modului în care funcţionau dispozitivele şi sistemele de protecţie:
……….........………………………………
Constatări făcute privitor la împrejurările în care s-a produs evenimentul:
…………………………………………………………
Lista documentelor şi obiectelor ridicate pentru efectuarea cercetării:
….…………………........................…………………………………………..............................
.....................................................………
Semnături:
Lucrător desemnat SSM, nume, prenume, semnătură:
…………………………………………………………………………………………...............
............................…………………
Foaia Oficială CFR nr. 3 / 22.09. 2015 361

PRESCURTĂRI

CNCF „CFR”SA – Compania Naţională CF “CFR”S.A.

CENAFER – Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară
CSSM–Comitetul de securitate şi sănătate în muncă
SSM – Securitate şi sănătate în muncă
EIP – Echipament individual de protecţie
EM – Echipament de muncă
L – Linii
CT – Centralizare şi telecomandă
SCB – Instalaţii de semnalizare, centralizare şi bloc
LM – Loc de muncă
HG – Hotărâre de Guvern
RGSC – Revizoratul General de Siguranţa Circulaţiei
RRSC – Revizoratul Regional de Siguranţa Circulaţiei
IDM – Impiegat Mişcare
RRLISC – Registrul de Revizie a Liniilor şi a Instalaţiilor de Siguranţa Circulaţiei
RER – Radio-Emisie-Recepţie
ISCI – Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat
RSVTI – Denumire generică dată operatorului care se ocupă cu monitorizarea tuturor
instalaţiilor/utilajelor/mijloacelor de ridicare care funcţionează sub incidenţa ISCIR
PV – Proces Verbal
CCM – Contract Colectiv de Muncă
SA – Specialitate-administrative (denumire generică dată lucrătorilor TESA)
PTE – Planul Tehnic de Exploatare
CDS – Comanda de la Distanţă Separatorilor LC
RUCLCM – Registrul Unic Căi Libere, Comenzi Mişcare
BLA – Bloc de Linie Automat
CEM – Centralizare Electromecanică
CED – Centralizare Electrodinamică
CE – Centralizare Electronică
DEF – Dispecer Energetic Feroviar
PRAM – Denumire generică dată verificărilor prizelor de împământare, echipamentului de
muncă electroizolant, etc.
MGC – Maşini Grele de Cale
UAM – Utilaj Automotor pentru Mecanizare
DC – Drezina CIRA
RDC – Remorcă Drezina CIRA
AS – Atribuţie de Serviciu
DV – Dispoziţie Verbală
ITI-SSM – Instrucţiune Tehnică Internă de Securitatea şi Sănătatea Muncii
OS – Obligaţie de Serviciu
IZ – Întreţinerea Zilnică
RT – Revizia Tehnică
RC – Reparaţia Curentă
RK – Reparaţia Capitală
EU – Exploatare Utilaje
AÎI – Apărare Împotriva Incendiilor
STAS – Standard de Stat

BIBLOGRAFIE

1. Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă nr. 319/2006;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006 pentru aprobarea Nor-melor metodologice de
aplicare a Legii Securităţii şi Sănătăţii în Muncă nr. 319/2006, cu modificările şi
completările ulterioare;
3. Hotărârea Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de
securitate şi /sau de sănătate la locul de muncă;
4. Hotărârea Guvernului nr. 1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;
5. Hotărârea Guvernului nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru locul de muncă;
6. Hotărârea Guvernului nr. 493/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot;
7. Hotărârea Guvernului nr. 300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru şantierele temporare sau mobile;
8. Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor;
9. Ordinul MMSSF nr. 753/2006 privind protecţia tinerilor în muncă;
10. Ordinul MMSSF nr. 3/2007 privind aprobarea Formularului pentru înregistrarea
accidentului de muncă - FIAM;
11. Ordinul MMSSF nr. 242/2007 pentru aprobarea Regulamen-tului privind formarea
specifică de coordonator în materie de securitate pe durata elaborării proiectului şi/sau
a realizării lucrării pentru şantiere temporare ori mobile;
12. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice modificată şi completată prin HG nr.1351/2006.