Curs 3
Curs 3
Curs 3
Zona studiata : Mesopotamia, India, Iran, Anatolia, Siria, Palestina (zona este
cunoscuta sub denumirea de «Semiluna fertila* »)
* datorita formei si reprezenta in perioada respectiva una dintre cele mai fertile regiuni.
Aceast teritoriu contine primele intemeieri si organizari bine conturate de asezari
(pentru unele poate chiar atingerea nivelului urban). Despre organizari statale nu
putem neapart discuta, primele state centralizate si puternice aparand spre sfarsitul
mileniului IV i.Hr.
Printre asezarile documentate ca aparute pana in aceasta perioada :
B – fragmente de locuire
Perioada posterioara anilor 3000 in.Hr.
Anii 3000 in. Hr. aduc cu ei un salt valoric important (prelucrarea metalelor si in. cu mileniul III
perfectionarea ambarcatiunilor, facilitand comertul pe apa).
Totodata inceputurile unei dinamici trans – continentale a schimburilor comerciale, asociata miscarilor
de populatie.
In aceasta perioada se contureaza mult mai bine, primele structuri generale ale oraselor
sumero – mesopotamiene, raspunzand noilor functii de centre politice, militare si religioase.
Printre primele astfel de centre: Uruk (devine capitala unor imperii succesive si se fortifica),
Esnunna (dupa caderea primei dinastii din Ur, are o pozitie forte), Mari (o evolutie de cateva
sute de ani, pana in mileniul II cand devine un important lider zonal si sediu de regat).
Orasele existente se dezvolta si apar unele noi, datorita comertului dintre spatiul egiptean si
sumero – mesopotamian (Tyr si Sidon).
Alte evenimente punctuale, ce necesita a fi precizate:
- este prima organizare de plan prestabilit din Mesopotamia (la Hafaga), langa templul – citadela,
din mileniul IV in.Hr. este a unei grupari de locuinte, bazate pe o planimetrie geometrica (retea
ortogonala de strazi si o anumita standardizare a locuintelor), in contrast cu o conformatie
ovoidala a citadelei – templu.
- Complexul Hafaga a fost elementul ce a amortizat mai multe operatiuni prestabilite de
structurare geometrica a unor orase din zona Indus-ului (Mundigak, Mohenjo Daro).
Pe Valea Indusu-lui, pe o distanta de 750 km, se desfasoara in mileniile III si IV o impresionanta civilizatie
urbana cu caracteristici unitare. In mileniul V, tot in aceeasi regiune apar primele comunitati de agricultori
si asezarile lor.
Conform anumitor surse bibliografice Harappa (de prin 3000 in.Hr.) si Mohenjo Daro (de prin 2750 – 2500
in.Hr.) sunt primele orase ale umanitatii care au o retea stradala in sistem rectangular si subdivizata.
Aceste orase deja au componente functionale diverse si numeroase: centru civic cu cladiri comunitare sau
private – aulice, temple (unele fortificate), piata comerciala, depozite de cereale, piscina, palestra . In plus
fata de locuinte, cladirile din zonele rezidentiale adaposteau scoli, magazine, bodegi, ateliere, etc.
Orasele indiene respective dispun de alimentare cu apa, canalizare centralizata, depozitari colective de
gunoi, pavaje.
Exemple :
Mari (Mesopotamia)
- inceputurile orasului sunt in perioada
presargonica (aprox.2900 in.Hr.), tesutul urban dens este
format din locuinte cu curte interioara, asociate unor retele de
strazi neregulate.
- dupa inceputul mileniului II in.Hr., in timpul vechiului regat al
Babilonului, in zona este edificat un amplu palat, organizat in
jurul unei curti interioare, model ce va fi preluat in etapele
ulterioare.
- palatul este distrus de Hammurabi.
A – plan general
B – detaliu zona est citadela
C – plan templu
D – restitutie templu
1 – citadela – templu
2 – zona locuita fortificata
independent
3 – zona locuita la est de
citadela 2
3
1
Harappa (zona Indului) etapa 3000 –
2500 in.Hr
- in cazul acestei asezari este important sa punctam modularea
si serierea perfecta a unui fragment de locuire, descoperit in
nordul citadelei.
- este un principiu intalnit pe urma si in Egipt si in Anatolia
hitita, si consacrat in spatiul european de urbanismul
hippodamic
A – plan general
B – locuire urbana modulata
B – fragment de planimetrie
C – detaliu de textura urbana
D, E – locuinte medii
Egipt
Teritoriul de referinta urmareste cursul Nilului, care il si structureaza: Egiptul de Sus, Egiptul Mediu si
Egiptul de Jos.
Printre caracteristicile acestui teritoriu, ar trebui sa fie punctate:
- geografia ce ofera o protectie naturala impotriva vecinilor agresivi din nord si est
Se intaresc retelele de asezari orasenesti ale zonelor deja urbanizate. Totodata procesul de
urbanizare se extinde inspre vest si in bazinul mediteranean. Catre est, in Extremul Orient, apar
primele orase din spatial chinez.
Prin colonizarile feniciene si egeene, procesul de urbanizare se extinde in nordul bazinului Pontic
(Marea Neagra) si in Mediterana, dar fara a atinge statutul celor din Orientul Mijlociu si Apropiat.
Perioada este importanta si datorita multiplelor miscari de populatie, prin extinderea retelelor
comerciale (s-au conturat chiar anumite piete regionale).
Pe baza cercetarii existente in acest domeniu si datorita faptului ca exista o serie intreaga de
ipoteze, procesul urbanizarii in aceasta perioada este foarte dificil de urmarit cronologic, astfel va fi
tratat pe zone si uneori tipologic.
Orientul Mijlociu si Apropiat.
In ciuda unor invazii (gutii, huritii, amoritii, «popoarele marii ») se observa continuitati remarcabile
de viata urbana.
In ceea ce priveste structura generala a oraselor, incepe sa fie pusa in evidenta relatia dintre centrul
de putere (citadela) si restul ariei urbane (cartierele de locuit), precum si fortificarea oraselor in
ansamblu sau a unor importante componente ale acestora.
In aceasta configuratie centrul aulic tinde sa devina excentric, retras fata de centrul geometric al
orasului, articulandu-si astfel centrul defensiv cu cel urban.
Centrele de putere – citadelele adapostesc principalele constructii ale statului si implicit ale
orasului : palate regale, temple – ziggurat, depozite, etc.
Chiar in cazul unor morfologii spontane acestor centre li se aplica procedee de organizare
geometrica, printr-un process prestabilit controlat de stat.
Alcatuirea urbanistica este in stransa legatura cu structura statului si societatii, in care religia si forta
politica unica dobandesc prerogative fara limite in raport cu restul populatiei, care chiar libera fiind
are drepturi minimale.
Nivelul edilitar, tipologia locuintei medii si a amenajarilor urbane in anumite imprejurari atingeau o
inalta calitate.
Apar primele legislatii urbane – «Codul lui Hammurapi», in care principalele tematici erau dreptul de
proprietate individuala, dreptul de succesiune, organizarea societatilor comerciale.
Preocuparea pentru partea urbanistica incepe sa devina din ce in ce mai puternica. In intervalul
2200 – 2000 in.Hr. sunt pastrate primele reprezentari in basorelif (pe tablite de lut), urmand ca
dupa circa 500 de ani sa fie elaborat primul plan urbanistic sau releveu, referitor la un oras
(Nippur).
Ur de-a lungul timpului se pare ca a ramas printre cele mai importante centre. Dupa aprox. 2000
de ani de istorie modesta, a treia dinastie sumeriana Ur – Nammu, reconstruieste orasul si il
transforma in capitala. Avea in perioada respectiva 30000 de locuitori.
Cea mai completa formula de oras nou cu planificare si zonificare riguroasa este intalnita
prima ora la :
Dur – Sarrukin, in Mesopotamia (in timpul regatului Neosirian). Sub aspect urbanistic
reuneste toate castigurile de pana in acel moment : structura geometrizata global, axe de
compozitie majore, structuri geometrice de detaliu, compozitii elaborate ale zonelor de acces,
etc.
Dintre orasele importante din aceasta perioada mai amintesc : Ninive (compozitia urbana de
ansamblu), Nimrud.
In concluzie, cu privire la caracteristicile oraselor din Orientul Mijlociu si Apropiat, acestea
sunt fara exceptie fortificate ; au dominante alcatuite din ansambluri autonome de
constructii aulic – rezidentiale si religioase.
In Iranul ultimului mileniu apar mutatii etnice si politico – militare importante, care inlocuiesc
vechile structuri statale elamite.
Anul 1000 in.Hr., la inceputul perioadei fierului, inseamna a doua mare migratie indo –
europeana, care produce in final mixajul dintre doua formatiuni etnice mezii (sud – vest Marii
Caspice) si persii (nordul Golfului Persic).
Inceputul dominatiei persane se produce o data cu Cyrus cel Mare (558 – 512 in.Hr.). Statul
persan se extinde treptat in intreg Orientul Mijlociu si Apropiat, devenind cel mai mare imperiu
de pana in acel moment, sub Darius I (521 – 485 in.Hr.). Acesta intra in conflict cu grecii.
Orase importante medo – persane sunt : Persepolis, Ecbatana (astazi Hamadan), Susa.
5
Ur (Mesopotamia)
- etapa neosumeriana (2150 – 2050)
4 - faza spontana – centura fortificata de
contur neregulat, retea stradala si lotizare
2 neregulate ; cu toate acestea se disting
tendintele unei modulari a locuintei cu curte
1 interioara.
- citadela, in timpul regatului Neobabilonian
3 capata un zid de incinta de plan rectangular,
pe parcursul mai multor etape dobandeste o
maniera compozitionala ordonata,
controlata.
G – restitutie a complexului
Esagila