Document 12
Document 12
Document 12
II. Genele supresoare de tumori (antioncogene) - gene ale căror funcţii sunt
pierdute în cursul carcinogenezei
Genele supresoare de tumori (GST) determină inhibarea proliferării celulare. Versiunile
mutante ale GST din celulele canceroase au activitatea pierdută. Ambele copii alele trebuie să fie
inactivate înainte ca funcţia genei supresoare de tumori să fie pierdută, rezultând absenţa unei
proteine normale. Aceasta înseamnă că două evenimente sau mutaţii trebuie să se producă în
prima şi apoi în a doua alelă. Mutaţiile cu pierderea funcţiei acestor gene duc la proliferarea şi
creşterea celulară necontrolată şi la apoptoza ineficientă (4). Genele supresoare ale creşterii
tumorale se manifestă ca gene recesive la nivel celular, pentru convertirea fenotipului fiind
necesară pierderea sau mutaţia ambelor alele (inactivare alelică). Studiile citogenetice au permis
identificarea mai multor mecanisme de inactivare a celei de-a doua copii a unei gene supresoare
în cancerele ereditare:
Deleţii recombinări somatice – prima dovadă a existenţei acestui fenomen la nivelul celulelor
somatice;
• pierderea unui cromozom asociată cu duplicarea cromozomului restant
• pierderea unei copii funcţionale a unei gene supresoare a creşterii tumorale a fost denumită
pierderea heterozigozităţii (loss of heterozygosity, LOH) – mecanismul cel mai frecvent de
inactivare a celei de-a doua alelele produse prin moştenirea unei gene supresoare a creşterii
tumorale mutante
Genele supresoare ale creşterii tumorale codifică proteine cu funcţii extrem de diverse:
-receptori membranari (ex. PTCH),
-proteine citoplasmatice (ex. APC, NF1)
-proteine nucleare ( p53, Rb1, VHL, WT1, TM, BRCA1 etc).
Genele supresoare ale creşterii tumorale au fost clasificate de Vogelstein şi Kinzler (1996) în
două categorii majore: gene gate-keeper („portar”) şi gene caretaker („îngrijitor”).
Genele gate-keeper care codifică proteine implicate direct în controlul creşterii celulare (de
exemplu, inhibând mitoza sau promovând apoptoza). Funcţia lor este critică pentru supresia
tumorală. Exemple de gene gate-keeper sunt: APC, VHL, TP53, NF1 sau PTEN. Mutaţiile
germinale ale tuturor acestor gene determină producerea unor boli genetice cu risc crescut de
dezvoltare a cancerului şi prezintă o transmitere genetică de tip dominant (vezi sindromul Li-
Fraumeni)
Genele caretaker codifică proteine implicate în menţinerea stabilităţii genomului şi fac parte
din familia genelor de reparare a ADN-ului. Între genele gate-keeper şi genele caretaker nu
există o delimitare precisă. Astfel, BRCA1 şi BRCA2 sunt gene gate-keeper prin activitatea de
control a transcripţiei şi gene caretaker prin intervenţia în calea de reparare a rupturilor din ADN.
Alterările acestor gene au drept consecinţă creşterea frecvenţei mutaţiilor la scara întregului
genom, inclusiv a protooncogenelor şi a genelor supresoare de tumori, determinând fenomenul
de instabilitate genomică. Enzimele, care promovează degradarea proteinelor de către
proteasomi, funcţionează ca gene supresoare.
10. Caracteristicile biologiei tumorale. Genele landscaper și de reparare ale ADN-ului.
Genele landscaper
Un alt grup de gene, a căror mutaţii duc la o susceptibilitate semnificativă de cancer, este clasa
genelor landscaper (peisagistice). Produsul codificat de aceste gene contribuie la creşterea
tumorală prin afectarea micromediului stromal, generând proliferarea celulară necontrolată.
Creşterea celulelor depinde atât de interacţiunile intercelulare, cât şi de interacţiunea dintre
celulă şi proteinele matricei extracelulare. Aceste mecanisme îşi exercită controlul prin reglarea
proteinelor matricei extracelulare, a markerilor celulari de suprafaţă, a moleculelor de adeziune
celulară şi a factorilor de creştere celulară. Celulele comunică unele cu altele atât direct, cât şi
prin intermediul moleculelor implicate în transducţia semnalului biologic. Anomalii ale celulelor
stromale, provenind din produsul genelor landscaper defectuoase, pot induce anomalii ale
creşterii celulare în epitelii, provocând carcinoame.
Cascada biochimică constă din proteine de semnal. Acestea apar la nivelul matricei
extracelulare şi joacă un rol foarte important în reglarea a numeroase aspecte ale vieţii celulare.
Genele landscaper codifică produşi din compoziţia membranelor în care celulele trăiesc. De
exemplu, s-a constatat că moleculele cu greutate moleculară mare, precum glicoproteinele şi
proteoglicanii, au rol structural şi au fost asociate transducţei. În matricea extracelulară există
molecule proteolitice cu rol de degradare (clearing) a moleculelor care nu mai sunt necesare
precum factorii de creştere, moleculele de adeziune şi alte molecule din spaţiul intercelular. Se
consideră ca genele landscaper controlează mecanismele prin care aceşti factori sunt degradaţi
eficace. Caracteristicile diferite ale acestor membrane duc la efecte celulare diferite precum şi 54
la rate diferite de proliferare sau de diferenţiere. Aceste condiţii generează semnale de creştere
tumorală şi fenotipul malign.
terapie locală – tratament local dirijat spre o regiune specifică a organismului, când
cancerul este limitat într-o zonă; radioterapia şi intervenţiile chirurgicale sunt tratamente
locale;
terapia sistemică – tratamentul sistemic circulă prin circuitul sangvin pentru a ajunge la
celulele canceroase din organism; multe medicamente chimioterapice sunt tratamente
sistemice absorbite de celulele organismului şi de ţesuturi; sunt folosite de obicei pentru a
trata cancerele metastazate sau pentru a reduce riscul de recidivă;
terapia ţintită – tratamentele ţintite vizează exact celulele canceroase şi folosesc un
agent biologic.
Terapii adjuvante – sunt utilizate pentru a suplimenta intervenţiile chirurgicale: radioterapia sau
chimioterapia sunt forme de terapii adjuvante pentru distrugerea celulelor canceroase,
îmbunătăţind prognosticul;
Terapie suportivă – utilizată pentru a reduce simptomele cauzate de cancer sau de tratamentul
anticancerigen; poate îmbunătăţi starea de bine a pacientului pe durata tratament şi după această
perioadă;
Metastazele (M):
Mx - prezenta metastazelor la distanta nu poate fi evaluate
M0 - nu exista metastaze la distanta
M1 - exista metastaze la distanta
Tumori epiteliale
A. Tumori serosae
a) Benigne si border-line (la limita malignităţii)
chistadenom si chistadenomul papilar
papilom de suprafaţă
adenofibrom şi chistadenofibrom
b) Maligne
adenocarcinoma
adenocarcinom papilar şi chistadenocarcinom papilar
carcinom papilar de suprafaţă
adenofibrom malign şi chistadenofibrom malign
B. Tumori mucinoase
a) Benigne si border-line
chistadenom
adenofibrom
chistadenofibrom
b) Maligne
adenocarcinoma
adenofibrom malign
C. Tumori endometrioide
a) Benigne si border-line
adenom şi chistadenom
adenofibrom şi chistadenofibrom
b) Maligne
carcinoma
adenocarcinoma
adenoacantom
adenochistadenofibrom malign şi chistadenofibrom
sarcom endometroid de tip stromal
tumoare mixtă mezodermică homologă şi heterologă
tumoare mixtă mulleriană.
D. Tumori de celule clare (mezonefroide)
a) Benigne
(adenofibrom)
b) Border-line
(carcinom cu potenţial slab de malignizare).
b) Maligne
adenocarcinom
E. Tumori Brenner:
a) benigne
b) la limita malignităţi
c) maligne
Examenul fizic:
- examenul colului uterin în specule - pot fi identificate hiperemii, eroziuni mari sau
mase tumorale mari cu ulceraţie, destrucţie şi miros fetid;
- examinarea bimanuală (tuşeul vaginal) - a organelor genitale interne ar putea
constata un col uterin bombat, dur, mărit în dimensiuni - "col în formă de butoi",
parametrele afectate devin mai rigide, mai dureroase; se scurtează fornixurile
vaginale. În cazul metastazării în anexe se palpează mase tumorale ale anexelor.
- examinarea rectală a organelor genitale interne şi a septului rectovaginal sporesc
informaţiile obţinute, completând datele examinării bimanuale şi ar putea depista alte
metastaze pelvine şi/sau concreşterea tumorii cervixului în intestin, erodând septul
rectovaginal
- la examenul fizic mai pot fi depistate edeme ale picioarelor (din cauza afectării
parametrilor), hepatomegalie (metastaze în ficat), exsudat pleural (metastaze
pulmonare).
Se palpează, de asemenea, glandele mamare, ganglionii limfatici supra- şi
subclaviculari, inghinali
Genotipare virală prin testare ADN-HPV. Scopul acestui test este de a tria
pacientele pozitive pentru HPV 16 sau 18 care trebuie trimise imediat la colposcopie,
de cele negative, la care se recomandă repetarea citologiei și ADN-HPV detecția
tipurilor oncogene peste 12 luni.
Diagnosticul diferenţial
• Endocervicoză
• Cancer endometrial
• Patologii inflamatorii pelviene
• Sarcomul uterin
• Vaginite
• Cancerul vaginului
• Cancerul ovarian
• Cancerul trompelor uterin
• Tumori metastatice a aparatului genital
• Tuberculoza organelor genitale intern
26. Metode de diagnostic și diagnostic diferențial al
cancerului endometrial.
Examenul fizic
- examenul colului uterin în specule – pot fi identificate
hiperemii sau stări normale ale cervixului; eliminări
sanguinolente.
- examinarea bimanuală (tuşeul vaginal) – a organelor
genitale interne ar putea constata un cervix obişnuit,
parametrele afectate devin mai rigide, mai dureroase; se
scurtează fornixurile vaginale în cazul impicării epiteliului
şi stromei cervixului în proces. În cazul metastazării în
anexe se palpează mase tumorale ale anexelor.
- examinarea rectală a organelor genitale interne şi a
septului rectovaginal sporesc informaţiile obţinute,
completând datele examinării bimanuale şi ar putea
depista alte metastaze pelvine şi/sau concreşterea tumorii
cervixului în intestin, erodând septul rectovaginal.
- la examenul fizic mai pot fi depistate: hepatomegalie
(metastaze în ficat), exudat pleural (metastaze pulmonare).
Investigaţiile paraclinice şi de laborator
Se indică o evaluare minimă a parametrilor hematologici,
funcției hepatice și renale la pacienta diagnosticată cu
cancer endometrial prin evaluarea analizei generale a
sângelui (anemie secundară
menometroragiei/metroragiei), analizei biochimice a
sângelui: glucoza, urea, creatinina, bilirubina, ALAT,
ASAT, amilaza, proteina totală și analizei generale a
urinei, cu scop de evaluare a funcționalității organice și
excluderii comorbidităților sau a focarelor secundare, ceea
ce ar modifica crucial tactica teraputică și ar impune
necesitatea selectării unui tratament personalizat.
Identificarea markerii in cancerul endometrial:
Antigenul CA 125 valorile normale pentru CA 125 sunt
sub 35 U/ml. ( semn major pentru monitorizarea
tratamentului)
Preluarea frotiului citologic de pe exo- şi endocervix ;
Raclaj diagnostic fracţionat al canalului cervical şi
cavităţii uterine;
Examinarea citologică şi histologică a probelor obţinute;
Histeroscopia;
Răspândirea procesului tumoral se poate investiga
prin metodele:
Radiografia organelor cutiei toracice, USG organelor
cavităţii abdominale, în special a spaţiului retroperitoneal,
USG bazinului mic, Rezonanța Magnetică Nucleară,
Tomografia Computerizată cu contrast, Tomografia prin
emisie de pozitroni (PET), Urografia intravenoasă,
Cistoscopia și Rectoromanoscopia, scintigrafia osoasă.
Absenţa afectării extrauterine a carcinomului pot fi
confirmate de o laparascopie sau laparatomie de
diagnostic, la necesitate cu prelevare de biopsie.
Ultrasonografia transvaginală este considerată investigația
imagistică de primă intenție care necesită a fi efectuată.
Diagnosticul diferenţiat : Cancer cervical, patologii
inflamatorii pelviene, sarcomul uterin, vaginite, cancerul
vaginului, tuberculoza organelor genitale interne.
- CA125 este unul din cei mai cunoscuţi markeri tumorali pentru
diagnosticul cancerului ovarian fiind de asemenea folosit pe scară
largă pentru monitorizarea tratamentului şi depistarea recurenţei.
- HE4 (Human Epididymis Protein 4) este un marker pentru
depistarea precoce a cancerului ovarian. Ţesutul ovarian normal
produce o cantitate minimă de HE4, însă această proteină este
supraexprimată în cancerul ovarian. Atunci când se combină cu
valoarea CA125, HE4 creşte sensibilitatea detectării unui cancer
ovarian încă din stadiile precoce.
Femei premenopauza:
Scor ROMA ≥ 11.4% = risc crescut de a depista cancer ovarian
epitelial
Scor ROMA < 11.4% = risc scazut de a depista cancer ovarian
epitelial
Femei postmenopauza:
Scor ROMA ≥ 29.9% = risc crescut de a depista cancer ovarian
epitelial
Scor ROMA < 29.9% = risc scazut de a depista cancer ovarian
epitelial.
M - Metastaze la distanţă
M0 - Fără metastaze la distanţă
M1 - Prezenţa metastazelor la distanţă Nodul(i) tumoral(i)
separat(ţi) într-un lob controlateral; tumoră cu noduli pleurali sau
pericardici ori efuziune pleurală sau pericardică malignă
M1b - Metastază extratoracică singulară într-un singur organ,
multiple metastaze extratoracice într-unul sau mai multe organe
Metastazează pe cale:
#limfogenă
#hematogenă.
Stari precanceroase:
– Esofagitele cronice.
– Ulcerele peptice.
32.
Cancerul gastric
1. Vascularizarea arterială și venoasă a stomacului.
Stomacul este cel mai bogat vascularizat segment
al tubului digestiv.
În principal, circulația arterială este asigurată de trunchiul
celiac prin artera hepatică, splenică și gastrică stângă.
Din artera hepatică se desprind artera gastrică dreaptă, care
după ce trece înaintea pilorului se continuă ascendent pe
curbura mică și artera gastroduodenală, care emite artera
gastroepiploică dreaptă ce ascensionează pe curbura mare.
Din artera splenică se formează artera gastroepiploica
stanga care are un traiect descendent în lungul curburii mari,
anastomozându-se în plin cu artera gastroepiploică dreaptă
formând arcul arterial al curburii mari, și arterele gastrice
scurte, ce se distribuie fornixului stomacului. Artera gastrică
stângă străbate ligamentul gastropancreatic, ascensionând
către regiunea cardică dupa care descrie un traiect descendent
în lungul curburii mici, unde se anastomozează în plin cu
artera gastrică dreaptă și formează astfel arcul arterial al
curburii mici. Din arcurile arteriale corespunzătoare
curburilor se desprind ramuri arteriale prin care sângele irigă
diferitele tunici ale stomacului.
Circulația venoasă gastrică corespunde în general circulației
arteriale de la acest nivel, venele însoțind îndeaproape arterele
omonime. Așadar, venele gastrice ce acompaniază arcul
arterial al curburii mici sunt tributare venei porte, iar venele
gastroepiploice, dreaptă și stangă se drenează în vena
mezenterică superioară și respectiv vena splenică.
Alte simptome sunt reprezentate prin dereglări intestinale, hiperglicemia (diabetul zaharat), icterul, semnul
Courvoisier-Terrier (se referă la o vezică biliară care este mărită datorită acumulării de bilă. vezicula biliară
distinsă, palpabilă în rebordul costal drept)), insuficienţa hepatică, febra însoţită de frisoane.
147
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
148
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Complicatii:
• evacuarea gastrică întârziată (25% dintre pacienti; poate necesita decompresie nazogastrică);
• scurgeri anastomotice pancreatice (pot fi tratat cu drenaj adecvat);
• abcesele postoperatorii.
Limfadenectomia standard pentru pancreatoduodenectomie trebuie să includă următoarele stații de
ganglioni limfatici:
Suprapilorici (stația 5)
Infrapilorici (stația 6)
Grup anteriosuperior de-a lungul arterei hepatice commune (st. 8a)
De-a lungul ductului biliar comun (stația 12b)
În jurul canalului chistic (stația 12c)
Posterior superiori ai capului (stația 13a)
Inferiori ai capului pancreasului (stația 13a)
Pe partea laterală dreaptă a SMA (stațiile 14a și 14b)
Anteriori superiori (stația 17a) și inferiori ai capului pancreasului
La pacienţii cu boală metastatică extinsă, durere severă, stare de debilitate marcată, chimioterapia este mai
puţin indicată, efectele toxice ale chimioterapiei determinând complicaţii adiţionale.
Radioterapia.
Principii generale:
– Recomandările pentru RT bazate pe cinci scenarii clinice:
1) neoadjuvant/rezecabilă; 2) rezecabilă la limită;
3) local avansata/inoperabil; 4) adjuvant/rezecabilă; 5) paliativ.
– Dacă pacienții prezintă obstrucție biliară (icter/ cresteri ale bilirubinei directe), stenturi din plastic
sau metal trebuie să fie plasate înainte de inițierea Radioterapiei.
– Rolul evaluării laparoscopice înainte de chimioradioterapie este controversat, cu toate ca este standard la
unele instituții.
– In mod ideal, pacienții trebuie tratați în studii clinice atunci când sunt disponibile.
Radioterapia este administrata de obicei concomitent cu chimioterapia, cu excepția situatiei paliative.
151
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
2. Functia antitoxica - Indeparteaza din circulatie 99% dintre agentii microbieni ajunsi in ficat pe
cale portala, prin intensificarea actiunii celulelor Kuppfer ce fagociteaza agentii microbieni.
3. Functia metabolica
metabolismul proteic - sintetizeaza proteine plasmatice (nu si imunglobulinele). - Sunt
sintetizati factorii:I, II, V, VII, IX, X ai coagularii si ai fibrinolizei, astfel incat in insuficienta
hepatica se manifesta tulburari de coagulare.
metabolismul lipidic – este depozit de trigliceride - Lipaza hepatica transforma grasimile neutre
(acizi grasi si glicerol) - La nivel hepatic se realizeaza β-oxidarea acizilor grasi si sinteza de
lipoproteine, colesterol si fosfolipide.
metabolismul glucidic – mentine constanta glicemia prin urmatoarele procese:
● glucoza se depoziteaza sub forma de glicogen – GLICOGENOGENEZA
● glicogenul se transforma in glucoza – GLICOGENOLIZA
● aminoacizii se transforma in glucoza – GLUCONEOGENEZA
● fructoza si galactoza se transforma in glucoza.
Functia de depozit ⇒ La nivelul ficatului se depoziteaza: trigliceride, glicogen, vitamine –A, D, K, B2,
B6, B12, PP si acid folic, Cu si Fe (pe feritina)
4. Functia hemolitica → distrugerea hematiilor imbatranite. Formarea pigmentilir Hematiile
imbatranite sunt lizate in sistemul reticulo-endotelial (SRE) → hemoglobina. Tot in SRE, se
desface nucleul tetrapirolic al hemogloginei → coleglobina. → se indeparteaza Fe2+ de la
nivelul coleglobinei → biliverdindglobulina → desconpunerea continua → globina se detaseaza
de biliverdinglobulina → biliverdina, care este de culoare verde-albastruie. biliverdina se reduce
→ al doilea pigment biliar = bilirubina → rosie-galbuie, insolubile in apa, toxica la nivel tisular
= B indirecta sau neconjugata. → transportata pe albumina pana la nivel hepatic → conjugata cu
acidul glucuronic sub actiunea glucuronil transferaza → B directa sau conjugate. → B directa
este transportata la nivel intestinal prin caile biliare → duoden. → la nivel intestinal are loc
hidrogenarea → urobilinogen → stercobilinogen → sub actiune oxigenului molecular si a
enzimelor bacteriene → stercobilina → da culoare maro specifica materiiilor fecale →
urobilinagenul e absorbit din intestine si ajunge pe cale portala la ficat, unde e degradat. Mici
cantitati de urobilinogen ajung in sange si aici se transforma in urobilina prin oxidare; urobilina
este eliminata renal
5. Functia endocrina. Secreta angiotensinogen si somatometina C , substanta prin intermediul
careia STH actioneaza asupra oaselor determinand cresterea in lungime.
6. Functia de secretie si excretie a bilei.
153
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
diul I T1 N0 M0
diul II T2 N0 M0
diul IIIA T3 N0 M0
T1 N1 M0
diul IIIB T2 N1 M0
155
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
T3 N1 M0
156
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Venele gastrice scurte se anastomozează cu plexul submucos esofagian care se varsă prin venele
azygos în vena cavă superioară - varice esofagiene
Venele periombilicale se pot anastomoza cu vena epigastrică inferioara ce se drenează prin vena
cavă inferioară sau cu venele mamare ce se drenează prin vena cavă superioară –circulația
periombilicală în "cap de meduză"
Encefalopatie hepatică - este un sindrom neuropsihic determinat de: alterări grave ale funcției
hepatocitului, substanțele toxice produse în intestin scapă în circulația sistemică și se acumulează la
nivelul SNC unde exercită efecte toxice
157
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
158
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
159
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
extinsă dar cu rezervă minimă hepatică; se efectuează efectiv la doar 5 – 15% dintre pacienţi
(contraindicaţii numeroase, absenţa donatorilor).
Indicatii: -ciroza hepatica, fibroza hepatica, hepatocarcinom pe ciroza, boala Wilson
Criterii generale:
o Scorul Child-Pugh > 7;
o Complicaţiile hipertensiunii portale: hemoragie digestivă superioară, peritonită bacteriană spontană,
encefalopatie hepatică, indiferent de scorul Child-Pugh;
o Probabilitatea de supravieţuire estimată la 1 an < 10%.
Criterii specifice:
o Afecţiunile colestatice primitive (ciroza biliară primitivă şi colangita sclerozantă primitivă) – criteriile
Mayo;
o Insuficienţa hepatică fulminantă – criteriile King’s College;
o Cancerul hepatic – criteriile Milano (nodul tumoral unic ≤ 5 cm sau ≤ 3 noduli tumorali, cel mai mare
diametru ≤ 3 cm) ; s-a propus extinderea criteriilor Milano cu un set de criterii elaborate de UCSF
(University of California San Francisco) (formaţiune tumorală unică ≤ 6,5 cm, două-trei formaţiuni
tumorale: nici una >4,5 cm sau diametrul total ≤ 8 cm, fără invazie vasculară) ori chiar a unor criterii
mai puţin rigide (fără invazia venei porte, fără boala extrahepatică) ca indicaţie pentru transplant
hepatic.
160
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
161
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Cancerul colorectal
163
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
164
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
structura sau funcția proteinei STK11, perturbând capacitatea acesteia de a restrânge diviziunea
celulară. Creșterea necontrolată a celulelor conduce la formarea de polipi necanceroși (ca prima
etapă) ulterior dezvoltarea tumorilor maligne la persoanele cu sindromul Peutz-Jeghers.
d. Sindromul Gardner este o formă de polipoză adenomatoasă familială (PAF), care se
caracterizează prin dezvoltarea polipilor colorectali multipli și diverse tipuri de tumori, atât benigne,
cât și maligne. Persoanele afectate de sindromul Gardner au un risc ridicat de a dezvolta cancer
colorectal la o vârstă fragedă (sub 40 de ani). De asemenea, acestea prezintă un risc crescut de a
dezvolta alte tipuri de cancer legate de FAP (intestinul subțire, stomacul, pancreasul, tiroida, SNC,
ficatul, căile și vezicula biliară, suprarenala). Mai sunt descrise un șir de anomalii in sindromul
Gardner – dentare, osteoame, chisturile epidermoide, fibroame, lipoame și tumori desmoide. Este
cauzată de modificări (mutații) în gena APC și moștenită autosomal dominant.
3. Procesele inflamatorii ale mucoasei – colita ulceraosa nespecifică (CUN) reprezintă o boală inflamatorie
a intesinului (BII) se caracterizează prin inflamație anormală a suprafeței interne a mucoasei colorectale, pe
fondul procesului inflamator apar ulcere multiple. Deși CUN apre de obicei pâna la vârsta de 30 de ani,
aceasa se poate dezvolta la orice varstă.
165
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
166
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
167
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
168
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
M1a – metastaze prezente într-un organ sau o regiune, fără metastaze peritoneale
M1b – metastaze prezente în 2 sau mai multe organe sau regiuni, fără metastaze peritoneale
M1c – metastaze prezente doar pe suprafața peritoneală sau cu metastaze în alteorgane sau regiuni.
169
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
170
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
171
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
172
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
174
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
175
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
176
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Rezecţia obstructivă Grecov și Miculici. Intervenții mai mult cu caracter istoric, utilizate
la debutul perioadei de dezvoltare a anesteziei, perioadă când lista de contraindicații pentru
anestezie erau mai milte decât indicațiile, era indicată pacienților vârstnici, sau celor cu
maladii concomitent severe. Erau indicate la localizarea tumorii în regiunea colonului
sigmoid mediu. Era efectuată fară limfodisecție, fără aplicarea anastomozei. Prin incizie
pararectală mediană (m. Rectus abdominis) se exterioriza sigmoidul cu tumora- procedeu
Grecov, Miculici diferă prin momentul fixării peretelui posterior al ambelor anse intestinale.
La 1-3 zi după intervenție se excizează tumoarea extraabdominal.
177
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
178
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
180
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
181
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
182
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Din protocol. Cancerul renal este una din cele mai frecvente tumori a sistemului urinar şi prezintă 3%
din totalul neoplazmelor la adulţi. Anual în lume se înregistrează circa 189,1 mii de cazuri noi şi circa 90,1
mii de decese cauzate de această patologie.
După datele Cancer Registru în anul 2006 în Republica Moldova au fost înregistrate 267 de cazuri noi, iar
incidenţa a crescut de două ori de la 2,6 în 1995 până la 5,0 în 2005 (la 100000 de locuitori).
Din prelegerea. Tumorile renale la adulţi constituie 2-3% din toate tumorile la om cu frecvenţă mai
majorată la vârsta 40-60 ani. Tumorile renale se deviează în maligne, care constituie 96% şi benigne 4%.
Raportul bărbaţi : femei – 2:1. cel mai frecvent este lezat numai un rinichi în raport drept : stâng – 1:1, şi
foarte rar bilateral. La copii incidenţa tumorilor renale constituie ≈30% din toată patologia oncologică şi cel
mai frecvent se îmbolnăvesc la vârsta 3-6 ani.
Morbiditatea cancerului renal în Moldova constituie 1,8-2,5%000.
În lume, 250 de mii de oameni se îmbolnăvesc în fiecare an și 100 de mii deces. (2008 an)
В мире ежегодно заболевает и погибает от почечноклеточного рака приблизительно 250 тыс. и 100
тыс. человек соответственно.
При этом стандартизованные (по европейскому возрастному стандарту) показатели заболеваемости
на 100 000 населения составили: 12,2 — среди всего населения, 16,5 — среди мужчин и 8,4 — среди
женщин; стандартизованные показатели смертности составляли 6,2 для мужчин и 2,2 для женщин
Factorii de risc
Vârsta. Riscul de apariţie a СR creşte considerabil după vârsta de 50 de ani. Majoritatea
persoanelor diagnosticate cu acest tip de cancer au peste 50 de ani, odată cu înaintarea în vârstă
riscul crescând expotential
Istoricul medical familial (antecedentele heredo-colaterale). Evidenţa unui determinizm genetic în
apariţia CR a venit de la existenţa formelor familiale ale bolii într-un procent de 4% din totalitatea
cazurilor.Există 4 tipuri bine definite de cancer renal eriditar:von HIPPEL-Lindau,
forma familială a carcinomului renal cu celule clare;carcinomul papilar eriditar tip I şi tip II şi
sindromul BIRT-Hogg-Dube cu risc crescur de dezvoltare a CR.
Fumatul. Studiile medicale au arătat că fumatul (în special consumul exagerat de tutun), creste
riscul de 2,3 ori mai mare de dezvoltare a CR.
183
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Activitatea fizica. Sedentarismul, lipsa exerciţiului fizic regulat, asociate deseori şi cu obezitatea,
cresc riscul apariţiei CR
Greutatea corporală. Persoanele supraponderale au un risc crescut de a dezvolta CR. Persoanele
cu exces de ţesut adipos abdominal (obezitate de tip masculin), au un risc mai mare de apariţie a
cancerului decât persoanele cu ţesut adipos excesiv reprezentat la nivelul bazinului şi coapselor
(obezitatea de tip feminin).
Expunerea profesională la hidracarburi aromatice, metalele grele, azbest, cadmiu cresc riscul
dezvoltării unui CR.
Boli renale precanceroase - boli care se transformă în cancer renal sau boli care preced
cancerul renal, este întotdeauna rezultatul tranziției unei serii de modificări cantitative ale
rinichilor la o nouă calitate. Dezvoltarea treptată a oricărei boli renale cu o adâncire
crescândă treptat a modificărilor patologice în acestea se numește progresia boli.
Bolile renale precanceroase se numără chisturile renale. Acestea sunt formațiuni tumorale
ale rinichilor, adesea cu un curs asimptomatic. Uneori există durere în partea inferioară a
spatelui sau hipocondrul pe partea afectată, colici renale și o tendință la hipertensiune
arterială.
184
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
-Adenocarcinom
Căile de metastazare:
1) per continuitativ – local avansează în structurile adiacente;
2) propagarea limfogenă – ganglionii hilului renal, paraaortal şi paracoval;
3) hematogenă – pe calea venoasă – este cea mai frecventă şi mai precoce. Din vena renală ajung în vena
cavă şi mai departe în circulaţia mică – metastaze pulmonare – 40%, în circulaţia mare – metastaze hepatice
30%, cerebrale şi osoase.
4)Urogenă – prin urină;
5) canaliculară – la cancerele bazinetului (prin implant).
185
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
186
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
❑ Forma febrilă – semnul dominant unic este febra, care este legată în de procesul tumoral şi nu de
infecţie, care abate uneori atenţia medicului. Are un caracter hectic, recurent sau ritmic în corelare cu
hematuria, rezistă la antibiotice şi dispare deseori după nefrectomie. Temperatura crescută este
explicată prin prezenţa în circulaţie a unor substanţe piretogene proteice din formaţiunea tumorală.
Apariţia febrei după nefrectomie este un indice de examinare minuţioasă pentru a exclude progresare
ori recidive. Această formă are un prognostic sever cu o supravieţuire de 5 ani redusă – 0-5%.
❑ Forma metastatică – semnele clinice prezente ale metastazelor dominant, iar a tumorii primare
neînsemnat (latent). Simptomatica este caracteristic ca un proces tumoral primar pulmonar, osos,
hepatic, cerebral stabilindu se diagnosticul întâmplător ori intervenţii chirurgicale la organele cu Mts.
Semnele generale (slăbiciune, fatigabilitate, dispnee la efort fizic, vertijuri, palpitaţii, pierdere
ponderală, inapetenţă, febră etc.);
Semnele clinice, aparitia hematuriei, durerea (durata lor, timpul apariţiei,dureri surde sau permanente
provocate de distensia capsulei şi tracţiunea pediculului renal)
Semnele clinice de afectare în alte organe (dureri furnizate de metastaze,a căror leziune pot decela
sindroame pulmonare,osteo-articulare,cerebrale,adenopatii periferice ş.a)
Examenul clinic ce include palparea abdomenului şi spatiului retroperitoneal. Examen clinic abdominal în
vederea identificării unor mase prin manevre de palpare. La examenul clinic se observă durere continuă în
flac, care prezintă caracter colicativ sau nu, tumora palpabilă, scăderea ponderală în greutate, edemul
membrului inferiror.
De laborator
· analiza generală a sângelui;- anemia, policitemia,
· analiza generală a urinei cu insamăntarea si antibioticograma;- hematuria
· analiza biochimică a sângelui (proteina generală, albumina, ureea, creatinina, bilirubina, glicemia,
ALT, AST, fosfataza alcalină);-↑VSH, ↑ tranzaminazei, fosfatazei alcaline,
· coagulograma; ionograma;- hipercalciemia poate fi
· grupul sanguin şi Rh-factorul;
187
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Radiologic+ alte
Radiografia renala simpla- se evidenţiază deformarea conturului renal, focare de calcificări sub forme de
umbre a concrementelor, relieful neconturat a rinichiului
USG - este un examen neinvaziv, care identifică un cancer renal ca o formaţiune echodensă, neomogenă.
CT - Cu sau fără substanţă de contrast, CT-ul identifică o masă tumorală solidă, cu structură neomogenă.
Localizarea, dimensiunile tumorii, necesare stadierii, sunt corect apreciate. Spre deosebire de urografia
intravenoasa, CT-ul permite stadierea bolii, pentru că e capabilă să evidenţieze eventuala invazia a
structurilor anatomice vecine (grăsime perirenală, suprarenală, colon, ficat, perete lombar,etc.), ca şi
interesarea venelor mari (vena renală, vena cavă), a ganglionilor limfatici. CT-ul poate fi utilă şi în
diagnosticul unor metastaze (pulmon, creier);
-arteriografia- tumori 2 grupuri: 1) avasculare şi hipovasculare; 2) hipervasculare. Tumorile hipovasculare
renale sunt adenomul, adenocarcinomul, metastazele renale.
-flebografia – prezenta trombi
RMN- mai informativ
UIV (urografie intravenos)- permit aprecierea funcţională a rinichiulor, depistează defectul de umplere a
bazinetului şi colicilor, deformarea ori comprimarea sistemului pielo-colicial, deplasarea regiunii
superioare a ureterului medial
PET-CT
Ecografia abdominala- foloseşte ultrasunete pentru evaluarea dimensiunilor și contururilor renale și este
completată de examenul Doppler pentru evaluarea vascularizației renale sau tumorale.
Radiografii osose și scintigrafii osoase, pentru pacienţii la care se suspicionează metastaze osoase (dureri,
valori ridicate ale fosfatazei alcaline);
În cazul oricărei suspecţii de afecţiune tumorală sau netumorală renală, datele subiective şi obiective
(fizicale) nu sunt suficiente pentru a diferenţia CR de alte maladii, în toate cazurile fiind recomandat
următorul algoritm de cercetare: USG sistemului uroexcretor- UIV cu cistograma descendenta –TC
renală şi abdomenului aceste metode nu sunt competitive, ci complementare şi necesită a fi efectuate
în toate cazurile suspecte.
Ø Tuberculoza renală
Diferenţierea se efectuiază în baza ;-USG şi -UIV, unde se pot citi semnele caracteristice afectării
188
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
189
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Stadiul II
- Tumoare > 7 cm limitată la rinichi: nefrectomie radicală
Stadiul III
-pT3a- extensie extrarenală fară afectarea fasciei Gerota : nefrectomie radicală, radoiterapie
-pT3b- tumoare extinsă in vena renală şi vena cava : nefrectomie radicală cu cavatomie şi
trombectomie
Stadiul IV
-Tumoarea depăşeşte fascia Gerota: nefrectomie radicală la necesitate cu interventii associate:
splenectomie, colectomie, rezectie hepatica et ct., raditerapie postoperatorie.
-Nefrectomie paliativă cu scopul controlullui unor simptoame severe: hematurie majoră,
hemoragie retroperitoneală, sindromul paraneoplazic sau dolor.
-Nefrectomie ajuvantă la pacienţii cu metastaze in scopul regresiei metastazelor şiprelungirii
supraveţuirii in asociere cu chimioterapie, imunoterapie, radioterapie.
După operaţiile paliative:
- Radioterapie postoperatorie
- Imunoterapie sau chimioterapie sistemică
Supraveghere.
Tratament simptomatic
Tratamentul radiant se aplica la aparatele TERABALT cu Co60 energia 1,25 MeV sau prin iradiere la
accelerator liniar cu energie inalta 6-15MeV. Postoperator se aplica doza 40-50 Gy in 20- 25 fractii in
regim clasic de fractionare 2 Gy in decurs de 4-5 saptamini cu includerea lojei renale, gl. limfatici
paraaortali si paracavali
190
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
12. Operațiile econome ale cancerului renal. Indicațiile, volumul chirurgical și prognosticul.
Operaţiile econome – rezecţia rinichiului este indicată numai în următoarele cazuri:
◼ cancerul unicului rinichi;
◼ cancerul renal bilateral sincrom;
◼ cancerul rinichiului funcţional şi contralateral afuncţional.
În ultimii ani majoritatea oncologilor şi urologilor recomandă rezecţia sectorală renală în caz de
T1aM0N0, când tumora renală nu depăşeşte 4cm în diametru. Rezultatele tratamentului dat sunt mai
superioare ca în caz de nefrectomie.
Tratament chirurgical:
-Nefrectomie paliativă/simptomatică cu scopul controlullui unor simptoame severe: hematuruie majoră,
hemoragie retroperitoneală, sindromul paraneoplazic sau dolor.
-Nefrectomie ajuvantă la pacienţii cu metastaze in scopul regresiei metastazelor şi prelungirii
supraveţuirii in asociere cu chimioterapie, imunoterapie, radioterapie.
SAU
Deoarece trat conservativ = tratament medicanenos но хуй их знают что они хотят точно
191
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Netratată, boala evoluează spre deces prin invazia structurilor învecinate, metastazarea la distanță și apariția
complicațiilor neoplazice (cașexie).
-Supraviețuirea la 5 ani în cazul tumorilor maligne renale diagnosticate în stadiul I este de 95%,
-în cazul tumorilor maligne renale diagnosticate în stadiul II este de aproximtiv 90%,
-în cazul tumorilor diagnosticate în stadiul III este de 60%,
-supraviețuirea în cazul tumorilor diagnosticate în stadiul IV este de 20%.
192
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
. Diverse infecţii virale, bacteriene şi parazitare- Schistosoma (inf parazitara-cu risc ft inalt pt
dezvoltarea CVU)
193
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
cronice)
- Tumorile benigne (papiloma, adenoma v. urinare).
. Factorii genetici.
. Alcool.
. Modul sedentar de viata.
194
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
19. Formele anatomice (de creștere) a cancerului vezicii urinare. Căile de metastazare.
Macroscopic tumora VU se prezintă sub aspectele:
196
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
197
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
-- Disuria apare când tumora este localizată în colul vezical, ori infiltrează colul
vezical, sau poate surveni când chiagurile ori franjurile tumorale papilare se
angajează în col în timpul micţiunii. Tumorile cervicale sau plonjate în colul
VU pot reproduce toată simptomatologia obstructivă indusă de adenoamele
prostatice.
-- Durerea pelvină se manifestă la 5-20% din pacienți, când tumora infiltrează
pelvisul sau metastazează în oasele bazinului, pot fi spontane sau declanşate
de micţiune, pot avea iradieri în perineu, rect, gland.
198
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
3. Depistarea semnelor clinice de concrestere in alte organe( dureri caracteristice, dereglarea actului de
defecatie).
4.Depistarea factorilor de risc pentru CVU.
Ecografia vezicală stabilește diagnosticul de CVU în 80% de cazuri. Fiind o metodă ieftină şi accesibilă,
USG este frecvent utilizată, este o procedură nedureroasă,non-invazivă, nu determină efecte secundare, nu
are contraindicaţii şi poate fi repetată de câte ori este nevoie.
TC este utilizată pentru a stabili dimensiunea tumorii și pentru a identifica extinderea la ganglionii
limfatici. Tomografia computerizată stabilește diagnosticul până la 85% cazuri de tumori şi la circa 90%
adenopatii pelviene.
RMN – oferă câteva avantaje comparativ cu TC: ţesutul tumoral este diferenţiat mai bine de peretele
vezical normal, examinarea în mai multe planuri, ganglionii limfatici se individualizează mai bine, fiind
deosebiţi de vasele sanguine şi nu este necesară administrarea i.v. de substanţe de contrast.
Ambele metode (CT și RMN) permit diferenţierea corectă a tumorilor infiltrative până la T3 de cele cu
extensie extravezicală T3b-T4a-b. RMN dă rezultate mai bune, comparativ cu CT, în depistarea
adenopatiilor regionale: g/l cu diametrul mai mare de 1,0 cm, practic întotdeauna invadaţi tumoral, dar și
g/l cu diametrul mai mic, considerați reactivi, cu micrometastaze.
Biopsia vezicală presupune prelevarea celulelor sau a țesuturilor pentru a fi examinate la microscop.
Analiza celulelor din ţesutul recoltat, poate stabili atât diagnosticul de neoplasm, cât şi stadializarea
acestuia. Biopsia pentru cancerul vezicii urinare se face de obicei în timpul cistoscopiei.
Stadiul I
Intervenţie chirurgicală:
- RTUv+chimioterapie intravezicală în primele 6 ore, apoi tratament intravezical al recurenţei în
dependentă de gradul de risc tumoral (EORTC)
- Rezecţia transvezicală cu ori fără ureterocistoneostomie +Tratamentul local al recurenţei
- Cistectomie radicală cu derivaţie urinară indicată (ori posedată) - petru tumorile superficiale
multicentrice, recidivante, cu risc înalt
- Toate operaţiile enumerate mai sus sunt efectuate în regim de urgenţă.
- Supraveghere.
Stadiul II
Intervenţie chirurgicală:
200
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Stadiul IV
Intervenţie chirurgicală:
- în majoritatea cazurilor – paliativă (derivaţie externă)
- în cazul tumorilor rezecabile – operaţii paliative (combinate, extinse) în volum radical cu caracter
citoreductiv sau cu înlăturarea simultană/amânată a metastazelor solitare la distanţă
După operaţiile paliative:
- Radioterapie postoperatorie
Supraveghere
Cistectomia radicală
Cistectomia radicală reprezintă tratamentul de elecţie în cazul tumorilor vezicale avansate local şi
infiltrative. Cistectomia radicală presupune îndepărtarea vezicii urinare în întregime, a ganglionilor
limfatici din apropiere (limfadenectomie), a unei părți a uretrei și a organelor din apropiere care pot
conține celule canceroase:
a)la barbaţi – prostata şi veziculele seminale,
b) la femei - uterul, trompele,ovarele, peretele vaginal anterior.
201
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
neoplazice la nivelul uroteliului în timpul rezecției. Pornind de la această ipoteză, s-a dezvoltat
conceptul de chimioterapie intravezicală post-TUR-V. Se utilizează pentru stadiile Ta şi T1cu rata
supravieţuirii de 5 ani excelentă (90%).
27. Operațiile econome ale cancerului vezicii urinare. Indicațiile, volumul chirurgical și prognosticul.
· RT postoperatorie este indicată în cazul CVU inoperabil (T4N0M0 şi T4N1-3M0) şi se efectuează peste
2-3 săptămâni după operaţie, în timpul căreia este util de demarcat intraoperator prin clame metalice (la
posibilităţi) hotarele care ar trebui supuse radioterapiei. Radioterapia se efectuează cu doza unică asupra
focarului de 2 Gy zilnic până la doza sumară de 50-60 Gy.
· PChT sistemică: Pacienţii cu stadiul IV (orice T orice N M1) al CVU necesită PChT sistemică, care
poate fi efectuată conform diferitor scheme .
.Tratament simptomatic.
202
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
· alimentaţia sănătoasa: consumul unei varietăţi cât mai mari de alimente bogate în fibre vegetale, în
special fructe, legume, peşte şi cereale, reducerea cantităţii de grăsimi de origine animală;
· utilizarea suplimentelor alimentare cu acid folic si calciu;
· reducerea cantităţii de alcool consumate;
· abandonul fumatului;
· activitatea fizică dozată vârstei.
· Respectarea tehnicii de securitate in timpul lucrului cu coloranţii anilinici.
· Consumul adecvat de lichide pe parcursul zilei(1,5-2litri)
· Micşorarea la minim consumului de cafea.
Profilaxia secundară
· Tratamentul la timp al infecţiilor (acute sau cronice) al sistemului urinar.
· Tratamentul chirurgical şi medicamentos al maladiilor precanceroase şi de fond.
Evoluţia şi prognosticul depind în cea mai mare măsură de stadiul CVU în care pacientul este
tratat.
Tis-1N0M0 supravieţuirea la 5 ani atinge cifrele 92-95%,
T2N0M0 – 51- 65%,
T1-4N1-2M0 – 27-50%,
T1-4N0-2M1 – mai puţin de 5%.
203
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
ei este data de secretia hormonilor tiroidieni, esentiali pentru dezvoltarea sistemului nervos,
cresterii si dezvoltarii staturale si sexuale optime. Glanda tiroidă are 2 capsule: internă şi externă.
Cea internă înveleşte glanda,
aderând intim la parenchimul glandei, din această capsulă în interiorul glandei pătrund fibre, care
împart glanda în lobuli. Capsula externă este mai groasă, cuprinde glanda în întregime în bloc cu o
porţiune a laringelui. Din îngroşarea acestei capsule se formează un ligament de fixare, care leagă
glanda de trahee şi laringe. Astfel glanda tiroidă face mişcări în timpul actului de deglutiţie. Între
aceste 2 capsule trec vasele sangvine. Macroscopic: tiroida este formata din doi lobi uniti inferior
prin intermediul unui istm, uneori putand fi atatsat si lobul piramidal.
Glanda tiroida are o vascularizatie extrem de bogata, in concordanta cu activitatea sa intensa.
Microscopic: tiroida este compusa din foliculi tiroidieni care au aspect sferic, cu diametru intre
200-300 micrometri. Acestia prezinta la periferie tireocite si in centru coloid, o substanta cu
consistenta de gel.
Principala proteina din coloid este tireoglobulina, aceasta fiind precursorul hormonilor tiroidieni.
De asemenea, in structura tiroidei pot exista si celule C, secretoare de calcitonina.
Volumul tirocitelor este variabil, depinzand de starea de activitate: in repaus epiteliul are aspect
turtit iar in activitate este inalt.
Vascularizatia tiroidei este asigurata in principiu de patru trunchiuri arteriale majore, uneori mai
putand exista un trunchi arterial suplimentar: artera tiroida ima.
- arterele tiroidiene superioare (dreapta si stanga) provenite din artera carotida externa
- artere tiroidiene inferioare (dreapta si stanga) derivtae din trunchiul tireo-cervico-scapular, ramura
a arterei subclaviculare.
Inervatia simpatica a glandei tiroide este asigurata de ganglionii simpatici cervicali, pe cand
inervatia parasimpatica provine din nervul vag.
2. Drenajul venos :
Sângele venos de la nivelul foliculilor tiroidieni este colectat de vene intralobulare.
Ele se anastomozează, formând un plex venos superficial subcapsular,din care pleacă venele
tiroidiene mari superioare, mijlocii şi inferioare.
Venele tiroidiene superioare :
se formează din plexul superficial ,dar şi din vene profunde ce insotesc arterele tiroidiene
superioare in interiorul glandei. Se varsă in vena jugulară internă .
204
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Venele tiroidiene mijlocii:
drenează portiunea inferioară a glandei şi primesc afluenti de la trahee şi laringe şi se varsă in vena
jugulară internă.
Venele tiroidiene inferioare
se formează la nivelul istmului sau al polilor inferiori ai lobilor laterali.Ele se varsă, cel mai
frecvent, in vena brahiocefalică stângă, la nivelul mediastinului, dar se pot vărsa in oricare din
venele mari de la acest nivel
Drenaj limfatic:
Reţeaua bogată perifoliculară drenează intr-un plex superficial,din care limfa drenează spre staţiile
limfatice primare:
-inferior, in limfonodulii din spatiul suprasternal şi limfonodulii mediastinali
-lateral, in limfonodulii cervicali profunzi (juguloomohioidian şi jugulodigastric)
-superior, in limfonodulii prelaringieni (neomologati, situati pe linie mediană, intre cartilajul tiroid
şi cel cricoid).
Din in aceşti noduli, limfa este drenată spre canalul toracic, respectiv ductul limfatic drept.
Iradierea(persoanele care provin din zonele geografice iradiate în urma producerii unor accidente
nucleare (de exemplu accidentul nuclear de la Cernobâl), persoanele supuse radioterapiei în scopul
tratării altor tipuri de boli neoplazice, persoanele supuse în copilărie radiațiilor ionizante în scopul
tratării diferitelor afecțiuni precum hipertrofia amigdaliană, acnee, hipertrofie de timus, radiațiile
205
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
ionizante utilizate în scop imagistic, efectuarea repetată sau abuzul unor investigații imagistice care
utilizează radiații ionizante, radiațiile prezente la locul de muncă, muncitorii în industria armelor
nucleare prezintă risc crescut de dezvoltare a neoplaziei tiroidiene. )
Riscul de apariție al neoplasmului tiroidian este direct proporțional cu numărul expunerilor la
radiații ionizante.
. Ereditatea (factorul genetic):
Demonstrata in cazurile familiale de cancer medular ,modul de transmitere fiind AD.
Polipoza adenomatoasă familială (FAP) este o afecțiune transmisă pe cale ereditară, generată de
apariția unei mutații structurale a unei gene care intervine în procesele de supresie tumorală.
Această afecțiune asociază riscul de apariție a neoplasmului tiroidian.
Alimentația (consumul crescut de proteine, alimente cu conținut crescut de amidon, lactatele
fermentate, consumul crescut de carne, grăsimile, zaharurile și cerealele rafinate se asociază
riscului de dezvoltare a leziunilor canceroase la nivelul glandei tiroide. Atât absența iodului din
alimentație, precum și excesul de iod alimentar pot determina apariția carcinomului
tiroidian;onsumul frecvent al fructelor și legumelor proaspete poate împiedica apariția leziunilor
canceroase la nivel tiroidian, având rol protector.)
Afecțiunile endocrine (precum tiroidita , hipersecreția de somatotrop la maturitate -acromegalie) se
asociază riscului crescut de apariție al neoplasmului tiroidian.
Factorii de risc:
Stresul şi diverse tulburări ale homeostazei hormonale;
Imunodepresia;
Unele medicamente (fenobarbital, grizeofulvină, spironolactonă, antitiroidiene de sinteză);
Antecedente personale patologice(persoanele diagnosticate în antecedente cu limfom non-Hodgkin,
neoplasm mamar, neoplasm esofagian, neoplasm testicular prezintă riscul de a dezvolta neoplasm
tiroidian, aceasta fiind a doua localizare a procesului neoplazic.
Aspecte ale aparatului reproducător feminin. Studiile au arătat faptul că femeile care într-o
perioadă de cinci ani au avut mai mult de doi copii sunt predispuse dezvoltării neoplasmului
tiroidian, din cauza activării hormonilor tiroidieni pe perioada sarcinii. Avorturile spontane pot
determina apariția leziunilor tumorale la nivel tiroidian. Menopauza tardivă, histerectomia totală,
anticoncepționalele administrate oral, administrarea de Clomifen (sau Clomid, medicament utilizat
în tratamentul infertilității) se asociază riscului de dezvoltare a neoplaziei tiroidiene.
206
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Vârsta. Incidența maximă a neoplasmului tiroidian are loc peste vârsta de 40 de ani.
Sexul. Femeile sunt de trei ori mai expuse riscului de dezvoltare a neoplasmului tiroidian, din
cauza mecanismului de acțiune a hormonilor endogeni. În cazul bărbaților, afecțiunile cardiace pot
favoriza apariția neoplasmului tiroidian.
Rasa. Cancerul tiroidian este mai frecvent întâlnit în rândul populației albe.
207
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Adenomul glandei tiroide este una dintre cele mai răspândite tumori benigne ale glandei tiroide.
Adenoamele pot fi foliculare şi papilare. Afectează prevalent femeile (13:1). Se dezvoltă lent,
simptomele sunt nesemnificative şi se referă la dereglări ale funcţiei glandei tiroide.
Tiroidita autoimună (struma Hoshimoto)
Struma face parte din grupul de tiroidite cronice. Afectează preponderent femeile după 40 de ani.
Glanda se măreşte în volum moderat, se indurează, este indoloră, cu suprafaţa tuberoasă sau
netedă. Evoluţia este mai rapidă ca în strumite obişnuite,
ţesutul glandei degenerează, ganglionii nu se implică. La momentul actual este nevoie de o
abordare activă a acestei probleme şi anume – tratament chirurgical obligatoriu din cauza riscului
major de malignizare.
Guşa toxică nodulară
Forma difuză a guşei toxice se dezvoltă în tireotoxicoze, iar cea nodulară – în caz de guşe edemice
sau sporadice.
208
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Apare pe fondul deficitului de Iod, rezultând din hipofuncţia glandei. Poate apărea şi în concentraţii
normale ale Iodului, dar când acesta nu poate fi asimilat de organism.Guşele endemice şi sporadice,
deşi au etiologie diferită, au o clinică şi patogeneză
identică.Clinic guşa toxică se manifestă prin insomnie, oboseală cronică, iritabilitate,
tremor ale membrelor superioare şi chiar al întregului corp.
Tratamentul conservativ s-a dovedit ineficient, de aceea în ultimul timp s-a recurs la o tactică activă
chirurgicală.
209
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
210
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
2) operaţii lărgite;
3) operaţii combinate.
OPERAŢII TIPICE
1. Rezecţia glandei tiroide este indicată în stări pretumorale, adenoame tiroidiene, guşă toxică
nodulară, tiroidită autoimună, cancer tiroidian T1N0M0, st. Ia. Se efectuează în caz de nodul
tumoral sub 1 cm în diametru în limitele parenchimului. Constă în excizia lobului afectat cu istmul.
În acest tip de operaţie se ţine cont numai de gradul de răspândire locală, indiferent de vârsta şi
sexul pacientului. Sunt strict respectate principiile ablastiei şi păstrarea funcţiei glandei şi a
nervului recurent.
2. Rezecţia subtotală – este indicată în caz de noduli tumorali mai mari de 1 cm, fără invazia
capsulei, T2a-3aN0M0. Constă în rezecţia lobului afectat, istmului şi parţial a lobului neafectat.
3. Rezecţia maximal subtotală – este indicată în tumori 2-4 cm – constă în excizia lobului afectat în
bloc cu lobul controlateral şi a istmului. Se păstrează ţesutul glandular sănătos în locul intrării
nervului recurent în laringe (cca 3-5 g). Se păstrează glandele paratiroidiene, dacă nu sunt afectate.
În caz dacă procesul tumoral s-a răspândit până în imediata apropiere de glandele paratiroidiene,
ele sunt transplantate în muşchiul sterno-cleido-mastoidian.
4. Tiroidectomia – este indicată în caz de afectare a ambilor lobi şi penetrarea capsulei, st. T2b-
3bN0M0. Tumoarea de 2-4 cm în dimensiunea cea mai mare în limitele glandei. Se efectuează
excizia totală a ambilor lobi şi a istmului, cu păstrarea nervului recurent şi a glandelor
paratiroidiene neafectate. În tiroidectomie de asemenea nu se ţine cont de forma histologică a
tumorii, de prezenţa sau lipsa metastazelor
5. Operaţii organomenajante miniinvazive. Metoda operaţiilor miniinvazive este o metodă relativ
nouă. Are aceleaşi indicaţii ca în celelalte operaţii tipice. Are ca scop micşorarea sindromului algic
postoperator, obţinerea unor rezultate cosmetice favorabile, reducerea termenului de spitalizare,
sinecostul redus al tratamentului. Pentru acest tip de operaţii există indicaţii speciale: - afectarea
unui singur lob; - nodulul tumoral nu trebuie să depăşească volumul de 2,0-2,5 cm; - lipsa
metastazelor regionale; - fără penetrarea capsulei; - nu se efectuează la pacienţii cu gâtul scurt.
Incizia pe suprafaţa anterioară a gâtului este de 2,5- maximal 4,5 cm. Perioada postoperatorie
211
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
decurge fără complicaţii, pacienţii nu necesită tratament postoperator. Are un mare avantaj
cosmetic, în special, pentru femeile tinere.
OPERAŢII LĂRGITE
1. Tiroidectomia lărgită cu excizia ţesuturilor moi cervicale şi a muşchilor adiacenţi (T3aN0M0)
(T3aN1M0).
2 tip – cu răspândire minimală în muşchi, în ţesuturile moi, cu implicarea nervului recurent. Se
efectuează extirparea totală a glandei în bloc cu ţesuturile moi cervicale şi muşchii implicaţi şi a
ganglionului regional modificat).
OPERAŢII COMBINATE
1. T4N0M0 – sunt indicate în cancere tiroidiene răspândite, tumori de orice dimensiune, cu fixarea
capsulei glandulare şi răspândire majoră (în trahee, laringe, esofag). Se efectuează tiroidectomia
combinată + rezecţia a 1-3 inele traheale, a cartilajului laringian şi a stratului muscular al
esofagului.
2. Sunt indicate în cancere tiroidiene cu răspândire majoră (în trahee, laringe, esofag T4N0M0) şi
în cancere cu afectarea capsulei şi metastaze în ganglionii cervicali, paratraheali şi mediastinali -
T3N2M0; T4N1M0, orice T, N1-2M0. În focarul primar se efectuează operaţia, reieşind din gradul
de răspândire locală a tumorii+evidare ganglionară cervicală sau mediastinală. Pacienţii după
operaţii combinate necesită radio- sau chimioterapie postoperatorie conform indicaţiilor pentru
fiecare caz concret. Tuturor pacienţilor după intervenţiile chirurgicale la glanda tiroidă le este
administrat L-Thyroxin în doze necesare, Ca+vit. D, şi sunt la evidenţă la oncologul şi
endocrinologul de la locul de trai.
Operaţiile chirurgicale în cancere tiroidiene sunt indicate în următoarele cazuri:
• dacă la examenul citologic al bioptatului s-au depistat celule canceroase sau suspecte;
• dacă la biopsie s-a depistat cancer folicular într-un nodul tumoral sau în mai mulţi;
• dacă nodulul tumoral tiroidian creşte în volum pe fond de tratament cu tiroxină, existând totodată
şi semne clinice şi ecografice suspecte la cancer;
• dacă roentghenologic s-au depistat metastaze pulmonare în caz de noduli tumorali în glandă şi/sau
metastaze regionale, şi/sau nivel crescut de markeri tumorali (tireoglobulina, calcitonina).
La baza tratamentului chirurgical al cancerului tiroidian au fost puse următoarele principii:
1) toate operaţiile se efectuează sub anestezie generală în combinare cu mioplegie şi respiraţie asistată;
2) accesul la glandă se efectuează prin incizie transversală de tip Kocher;
212
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
3) lobul tiroidian este mobilizat prin algoritm clasic: se eliberează polul superior, se efectuează
ligaturarea fasciculului vascular, după care se eliberează suprafaţa laterală a lobului pentru
vizualizarea şi păstrarea obligatorie a nervului recurent şi a glandelor paratiroidiene, astfel se ajunge
la eliberarea polului inferior şi mobilizarea lobului către trahee;
4) Se efectuează hemostaza la nivelul glandei;
5) operaţiile sunt efectuate după principii ablastice stricte prin disecţie extracapsulară şi rezecţia
glandei în limitele ţesutului sănătos;
6) în toate cazurile sunt preferabile operaţiile organomenajante, care permit păstrarea parţială a
funcţiei glandei tiroide, a glandelor paratiroidiene şi a n.recurent;
7) suturarea plăgii se efectuează în straturi, astfel bontul tiroidian păstrându-şi mobilitatea şi
obţinându-se un efect cosmetic favorabil
213
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
214
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
mucoasa.
Buzele, inclusiv şi cea inferioară, au următoarele funcţii:
reţinerea alimentelor în cavitatea bucală,
suptul,
formarea bolului alimentar,
participarea la masticaţie,
contribuirea aspectului estetic,
mimica,
formarea consoanelor bilabiale („b”, „m”, „p”), labiodentale („f” şi „v”), pronunţarea vocalelor „o”
şi „u”.
215
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Etiopatogeneza.
Cancerul buzei inferioare, ca şi multe alte forme de cancer, are o etiopatogeneză polietiologică. În apariţia
lui sunt implicaţi mai mulţi factori etiologici, cum ar fi:
Factorii interni:
- imunitate compromisă;
- predispunerea genetică.
Factori externi:
- fizici: insolaţie (UV), radiaţie ionizantă, microtraume cronice (dinți ascuțiți, cariați, proteze necalitative,
tăieturi cu lama etc), microcombustii (cu mucul de țigară);
- chimici: diverse substanţe chimice nocive (produse de prelucrare petrolieră, chimicale din agricultură),
inclusiv alcoolul şi tutunul;
- biologici: infecţii virusale (VHZ, HPV), bacteriene.
- factorii stilului de viață, cum ar fi abuzul de tutun şi alcool în combinație influenţează negativ
supravieţuirea, înregistrarea exactă a fumatului, în număr de pachete pe an, şi a alcoolului, în număr de zile
de băut pe săptămână si număr de băuturi pe zi. Istoricul privind consumul de tutun ar trebui raportat ca
element demografic și poate fi inclus în grupurile de prognostic pe viitor. Din punct de vedere practic,
clasificarea standard ar trebui să fie următoarea: nefumător; 10 dar 20 pachete-an. Nutriţia este un factor de
prognostic important şi va fi măsurată indirect prin pierderea a mai mult de 5% din greutatea corporală în
ultimele şase luni. Depresia afectează în mod negativ calitatea vieţii şi supravieţuirea. Diagnosticul anterior
sau actual de depresie ar trebui înregistrat în dosarul medical.
216
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
- destructivă
II. Stări precanceroase cu incidenţă de malignizare înaltă (precancere obligante)
1. Diskeratoză nodulară
a) destructivă (fisură cronică);
b) proliferativă
- corn cutanat
- leucoplazie
- papilom
- teratoakantom
Pentru formele destructive sunt caracteristice procese erozive, ulceroase, iar pentru cele proliferative –
formaţiuni cu caracter proliferativ şi de cornificare cu acantoză.
217
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Stari precanceroase:
• Diskeratoze difuze se caracterizeaza prin dereglarea procesului de keratinizare si dezvoltarea unor
procese degenerative-proliferative pe marginea rosie a buzei, care in sectorul afectat capata un
aspect mat, opac, cu descuamatii.
• Diskeratoza localizata-o pata albicioasa cu excrescenta spinoasa cornoida sau plata si aspra.
• Diskeratoza destructiva-apar defecte delimitate ale epiteliului(eroziuni, ulceratii, fisuri) pe
marginea rosie a buzei inferioare.
• Papilomul este o formatiune clar delimitate, care incepe in adancul buzei, la suprafata fiind aspra
sau cornificata.
• Cheilita Manganoti-suprafaţa bordurii roşii este ulcerată, acoperită cu eroziuni asociate cu procese
inflamatorii şi de hipergranulare.(fig.5)
• Eritroplazia (Querat) este singura leziune cu adevărat precanceroasă considerată echivalentul bolii
Bowen la nivelul mucoaselor. După o evoluţie de 3-5 ani se poate transforma într-un carcinom
spino-celular. Procentul de malignizare este apreciat la 1/3 din cazuri şi este considerată ca
reprezentând cancerul „in situ”. Aspectul leziunii este de placă unică, reliefată, cu margini
policiclice, bine conturate de culoare roşie vie, erodate, cu suprafaţă exudativă „lăcuită”.
Histopatologic arhitectura epiteliului este bulversată cu grad înalt de displazie în straturile mucoasei
dar cu păstrarea integrităţii membranei bazale.
• Leucoplazia defineşte leziunile leucokeratozice dispuse la nivelul mucoasei bucale sau genitale,
prezentând un grad ridicat de malignizare. Afectează mai ales bărbaţii între 50-70 ani. Este
considerată principala leziune precanceroasă a cavităţii orale caracterizată morfologic prin
transformarea epiteliului pavimentos nekeratinizat în epiteliu keratinizat. Antomo-clinic se disting
două forme: difuză şi verucoasă. Forma difuză se prezintă sub formă de plăci albicioase, de la
opalescent la alb sidefiu, circumscrise bine delimitate, de mărime variabilă, cu suprafaţă netedă sau
brăzdată de şanţuri. Forma verucoasă apare ca o zonă albicioasă reliefată. Placa leucoplazică
evoluează în pusee.
• Boala Bowen (diskeratoza lenticulară). Este o dermatoză precanceroasă ce poate apare la orice
vârstă. După o perioadă de evoluţie de 10 ani, se poate transforma într-un carcinom spinocelular şi
în 11% din cazuri poate evolua spre un carcinoma invaziv. Se caracterizează prin prezenţa de plăci
lenticulare de culoare roşie bine delimitate ce au tendinţa de a conflua şi a se extinde. În timp se
acoperă cu scuame. Apariţia unei dezvoltări infiltrante sau ulcerante semnifică malignizarea.
Leziunile sunt localizate pe tegumente sau mucoase, mai frecvent pe zonele expuse la lumina sau
traumatisme repetate.
Cheilitele
–asanarea cavitatii bucale;
-abandonarea fumatului si consumului de alcool;
-vitaminoterapie;
-tratament cu unguent;
-schimbarea locului de munca.
Diskeratoze difuze, localizate(keratoacantom):
-asanarea cavitatii bucale;
-abandonarea fumatului si alcoolului;
-aplicarea untului nesarat in calitate de unguent;
-expluderea factorului nociv(insolatie);
Ineficienta tratamentului conservativ impune rezectia cuneiforma a segmentului afectat al buzei urmata de
plastica si radioterapie, sau electroexcizia, criodestructia.
219
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Keratoacantomul adeseori se poate maligniza şi unul dintre semnele malignizării este accelerarea creşterii
keratoacantomului şi induraţia acestuia. Din aceste considerente keratoacantomul este considerat ca fiind
un precancer obligant.
220
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
221
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
La fel, salivarea sau incapacitatea de a înghiţi lichide fără dificultate sugerează o tumoră cu DOI
substanţială.
Trismusul, atunci când nu este cauzat de durere, se asociază cu o leziune profund invazivă.
Amorţeala buzei si/sau a dinţilor este frecvent asociată cu invazia nervilor.
Leziunile groase sunt adesea definite prin tomografie computerizată în secțiuni transversale
(computer tomography - CT) sau prin imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) în funcţie de
disponibilitate, toleranţa pacientului, alergiile la substanţa de contrast şi costuri.
Examinarea CT oferă un avantaj față de IRM în evaluarea eroziunii osoase corticale, deşi cea din urmă
pare să fie mai sensibilă, dar mai puţin specifică pentru detectarea invaziei măduvei osoase.
IRM oferă avantajul suplimentar al evaluării invaziei tumorale perineurale.
Tomografia cu emisie de pozitroni (positron emission tomography - PET)/CT este efectuată în primul
rând pentru stadializarea ganglionară a bolii sau atunci când se suspectează metastaze la distanţă, cu
excepţia cazului în care componenta CT este efectuată ca o examinare post-contrast, cu evaluarea
imagistică a gâtului.
Ultrasonografia nu permite o evaluare adecvată privind localizarea tumorii primare a buzei, dar poate fi
suplimentară pentru evaluarea ganglionară cu alte rezultate de altfel echivoce ale imagisticii ganglionare.
223
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
224
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
- asanarea cavităţii bucale (leucoplazii, carie dentară, extragerea rădăcinilor dentare, protezare dentară
calitativă);
- diagnosticul precoce şi tratarea adecvată a stărilor precanceroase ale buzei.
226
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
227
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
228
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
SCC apare în asociere cu cicatricile, zone cronice de inflamație, ulcere. SCC are mai multe
variante clinice și apare din leziunile premaligne.
Boala Bowen- Considerat ca SCC in situ, se caracterizează prin placi roșietice bine demarcate.
Malignizarea se suspectă în caz de inflamație sau ulcerație. Tratamentul este chirurgical,
electroexcizie.
Boala Paget - Patologie extramamară,unii autori consideră ca metastaze intraductale. Tumorul de
culoare roșie ce crește în dimensiuni. Leziunea trebuie tratată chirurgical.
Eritroplazia Queyrat- Considerată ca omolog al bolii Bowen se dezvoltă pe mucoasele organelor
genitale cavitatea bucală (penis, vulva). Se caracterizează prin plagă eritematoasă, cu apariția unor
eroziuni bine demarcate. Tratamentul este chirurgical.
Xeroderma pigmentosum- Maladie autosomal recesivă , foarte rară aproxiamtiv 1 la 250.000
pacienți. Se caracterizează prin fotofobie, sensibilitate severă la soare. Semnul de malignizare este
infiltrarea și ulcerație. Ideal pentru pacienți este noaptea.
Tipuri:
Carinom spinocelular cu risc minim
<1cm
Creștere incetinită
Zonă afectată de soare
Carinom spinocelular cu risc ridicat
> 2cm
2x risc de recurență
3x risc de metastază
Lozalizare:Ureche, buză, scalp, pleoapă, nas
Zonele ne expuse la soare
SCC apărut din cauza zgîrieturilor, ucerelor sau inflamații
Histologic: Adînc, slab diferențiat, afecțiune perineurală
Tratament:
Pentru a trata trebuie evaluate categorii:
Dimensiunea tumorii.
Caracteristici patologice.
Localizare anatomică.
229
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Vârsta.
Costul.
Cosmetic.
Tratamentul se divide în chirurgical și non - chirurgical ce include radioterapie, crioterapie,
terapie medicamentoasă, ablație cu laser.
Chirurgical – cea mai principală metodă de tratament în toate formele histologice.
Excizia tumorii efectuată cu protecție de >2 cm de la focarul primar.
Laimfadenectomie cervical (Craile), inghinală limfadenectomie Duken- Melihov.
Radioterapie – Radioterapia este rezervată pentru pacienții ce nu fac chirurgie.
Terapie adjuvantă.
Terapie paliativă.
Tumorul prea mare pentru tratament chirurgical.
în metastaze osoase efectul poate fi pozitiv în 85 – 90% de cazuri.
Cryoterapia- metodă rezervată pentru maladiile precanceroase și al CBC forma superficială.
Azot lichid (-170/196 C) se aplică de 3 ori.
Terapia medicamentoasă- se folosește pentru cancer cutanat 5% fluorouracil (5FU),
prospidin, 0,5% omayne cremă. De obicei chimioterapie nu este eficientă.
Laser- considerat pentru tratamentul leziunilor pracanceroase.
In T1-2N0M0 (Stadiu I-II) pentru toate formele clinice :
• radioterapie (2 – 5 Gy zilnic summar 60 – 80 Gy).
• chirurgia excizia de protecție trebuie să fie de 2 – 3cm în diametru
• criodistrucția tumorii • laseroterapie;
• creme citostatice.
T3-4N0-1M0 (Stadiu IIb) aceași terapie plus limfadenectomie santinelă.Tratament combinat
chirurgie radiotherapy (2Gy, sumar 40 – 45 Gy).
T4N2M0 (stadiu IIIb) tratament asociat radioterapie, telegammaterapie (40Gy) +
renghenoterapie de contact (4000 rad). Complex tratament: chirurgical + radioterapie +
chimioterapie + lymphadenectomy.
T4N3M1 (stadiu IV) chirurgie palliativă + incizii mari pâbă la amputație și
exarticulație.Tratament paliativ chimio și radioterapie.
230
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
231
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
1.E cea mai frecventă forma a MM. Are aspectul unei pete cu pigmentare crescută, neuniform repartizată,
contur neregulat. Evoluţia relativ lentă, mai frecvent atestată la vârsta între 40-50 ani, cu localizare
preferenţială pe trunchi şi membre.
2. Reprezintă 15-20% din totalul melanoamelor, cu evoluţie agresivă şi rapidă, sub aspect clinic de nodul,
cu baza lată sau mai rar pedicul subţire, culoare de la brun închis la negru, repede ulcerează şi sângerează,
mai frecvent de 2 ori întâlnită la bărbaţi decât la femei, cu localizare mai frecventă pe cap, gât, trunchi.
3. Are aspectul unei pete pigmentate, contur neregulat, culoare neuniformă, poate ulcera şi sângera. Este
mai rar întâlnită, mai frecvent întâlnită la nivelul feţei.
4. Clinic se prezintă sub forma unei pete hiperpigmentate, extindere superficială care ulterior poate trece în
extindere verticală, cu formarea nodulilor la suprafată şi cu afectarea regiunii palmare sau plantare, peri-
sau subunghial.
Alte variante ale MM
Melanom al mucoaselor
Melanom ocular
Melanom amelanotic
Melanom cu regresie completă
Melanom de părţi moi
Melanom desmoplastic
Simptome
232
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
Deseori pacientul nu acuză niciun simptom la acest nivel, rareori poate avea un prurit neînsemnat. Semnele
sunt doar cele obiective. Un nev devine suspect de transformare melanomatoasă când i se modifică
culoarea- de la brun deschis în brun închis până la negru sau invers de la brun în alb, culoarea poate deveni
şi neuniformă, conturul care devine neregulat, cu creştere rapidă în dimensiune, apare un luciu la
suprafaţa nevului afectat, poate fi prezent un halou edematos în jurul nevului, a unor sateliţi în jurul
nevului, sau chiar a unor noduli la suprafaţa nevului ce capată un aspect tigrat a nevului, şi afectarea
ganglionului limfatic regional
233
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
234
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
· Tratament chirurgical
Stadiul II
· Tratament chirurgical
· Imunoterapie adjuvantă
· Trialuri clinice
Stadiul III
· Tratament chirurgical
· Imunoterapie adjuvantă
· Chimioterapie neoadjuvantă
· Radioterapie
· Trialuri clinice
Stadiul IV
· Chimioterapie
· Imunoterapie
· Chimioimunoterapie (biochimioterapie)
· Tratament chirurgical paliativ
· Radioterapie paliativă
· Trialuri clinice
235
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
profilactice se confirmă prin faptul că metastazele în nodulii limfatici regionali se întâlnesc la fiecare al 3-
lea bolnav. Mai frecvent, melanomul metastazează în ganglionii limfatici, în piele şi ţesutul subcutanat
adipos. În organele interne, melanomul mai des metastazează în plămâni, ficat, creier, oase şi tractul
digestiv
Tratamentul chimioterapic.
Terapia chimioterapică a MM este destul de limitată. Este utilizată mai frecvent pentru pacienţii după
tratament chirurgical pentru stadiile IIC, IIB, IIIC, în cazul desiminării procesului sau a recidivei tumorii.
Este binevenită polichimioterapia, aşa cum este: Cisplatina+Dacarbazina, Dacarbazina+Tamoxifen,
Cispaltin + Dacarbazin + Tamoxifen, Carboplatina + Dacarbazin + Tamoxifen, etc. (12, 30).
Imunoterapia- este metoda adjuvantă de elecţie, sau care poate fi combinată cu chimioterapia sistemică.
Este utilizată pe larg Interferonul -α2b, în doza de 20 mln UI/m2, zilnic, 5 zile pe săptămână, timp de 4
săptămâni, cu evidenţă în dinamică a pacientului, în cazul în care este necesitate tratamentul se repetă. La
moment tratamentul de elecţie în Europa, SUA este target terapia, cu utilizarea preparatelor Nivolumab.
Interferon ca metodă de imunostimulare nu se mai utilizează în ţările înalt dezvoltate şi ne demonstrează
ineficacitatea acestuia în tratamentul MM
236
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
indice Breslow I (grosime mai mica de 0,75 mm), indice Breslow II (grosime intre 0,76 si 1,50 mm), indice
Breslow III (grosime intre 1,51 si 2,25 mm), indice Breslow IV (grosime intre 2.26 si 3 mm), indice
Breslow 5 (grosime peste 3 mm). Supravietuirea scade cu cat indicele Breslow este mai mare, asadar cu cat
tumora este mai adanca. Pe baza analizei facute pe un numar foarte mare de cazuri de melanom, Comitetul
American pentru Cancer (AJCC) a prezentat o statistica legata de supravietuirea la 5 ani a acestor pacienti.
Astfel, 95-100 % din pacientii cu melanom cu o grosime sub 1 mm supravietuiesc la 5 ani de la diagnostic.
In schimb, doar jumatate din cei cu melanom mai gros de 4 mm supravietuiesc la 5 ani de la diagnostic.
Grosimea tumorala se coreleaza si cu riscul ca ganglionii regionali sa fie invadati de tumora. Astfel, cu cat
grosimea tumorii e mai mare, cresc sansele ca acesti ganglioni sa contina celule tumorale.
Doi factori importanti de prognostic, a caror prezenta scade supravietuirea pacientilor, sunt afectarea
ganglionara si prezenta metastazelor. Alti factori de prognostic sunt prezenta ulceratiei la tumorii, rata
mitotica (numarul de celule aflate in diviziune surprinse pe o sectiune a preparatului histopatologic),
prezenta regresiei (disparitia celulelor maligne si inlocuirea lor cu tesut fibrotic), infiltratul limfocitar
peritumoral, invazia limfatica, varsta inaintata, subtipul histopatologic de melanom.
237