Definiție.

Reacția enzimatică

       Enzimele (~fermenți) (din limba greacă - zymosis - ferment)

sunt substanţe naturale produse doar de către celulele vii,
proteine sau proteide fără de care celule vii nu pot înfăptui
reacții complexe într-un timp scurt, la temperatura mediului
înconjurător.
       Ele sunt substanțe care catalizează (catalizator= substanţă
care grăbeşte desfăşurarea unei reacţii, fără să se modifice
structural în timpul desfăşurării acesteia şi fără să se
regăsească în produsul final al reacţiei respective. În lipsa
catalizatorului, oricum reacţia ar putea avea loc, însă într-un
timp mai îndelungat.) reacțiile biochimice din organism, având
un rol esențial în biosinteza și degradarea substanțelor din
materia vie, întâlnindu-se în toate organismele animale,
vegetale și în microorganisme, mai fiind denumite din această
cauză biocatalizatori.
       Fără enzime, procesele biochimice s-ar desfășura cu viteze
foarte mici. Enzima formează cu substratul un produs
intermediar reactiv, cu o viață scurtă. Sub această formă
intermediară, substratul intrat în reacție suferă modificări
electronice sub acțiunea centrilor activi ai enzimei, rezultând
produsul de reacție.   

                                             Tipuri de enzime în organismul uman

   1. Enzimele metabolice - În fiecare dintre celulele corpului

există aproximativ 1.300 de enzime diferite, care se pot
combina cu anumite coenzime (derivați ai vitaminelor) și astfel
formeaza în jur de 100.000 de variatii chimice, care ne ajută să
vedem, să auzim, să respirăm și să ne mișcăm. În plus, acestea
au rol și în creșterea oaselor, combaterea agenților patogeni,
eliminarea radicalilor liberi, refacerea tesuturilor, generarea
impulsurilor nervoase, dar și în reproducere. Enzimele
metabolice au nevoie de vitamine și de minerale (în special de
zinc și de magneziu) pentru a funcționa optim, de aceea, pentru
a menține un echilibru enzimatic în organism, este foarte
important să NU existe deficiențe în organism. Din nou și aici,
alimentația joaca un rol decisiv. 

   2. Enzimele digestive - Sunt secretate de tractul digestiv, înca

din cavitatea bucală, și au rol în descompunerea proteinelor,
carbohidratilor și a grasimilor din alimente, dar și în procesul
de extragere, asimiliare, metabolizare și de absorbtie a
substanțelor nutritive din hrană, atât de necesare
organismului. Exista trei grupe principale de enzime digestive:
amilaza (descompun carbohidrații complecși în zaharuri
simple), proteaza (sunt responsabile pentru descompunerea
proteinelor) și lipaza (descompun grăsimile).    
         În cavitatea bucală: amilaza salivară- descompune amidonul
preparat termic până la maltoză+dextrime(dizaharide).
         În stomac: enzimele sucului gastric:
-Proteolitice: pepsina (secretată inactiv-pepsinogen, activată
sub influența HCl din stomac.)
-Lipolitice: lipaza gastrică (acționează asupra grăsimilor
emulsionate din lapte și ouă rezultând acizii grași si glicerolul ) 
 -Labfermentul, întâlnit doar la sugari, produce coagularea
laptelui.
-Gelatinaza, hidrolizează gelatina. 
         În intestinul subțire:
 Enzimele sucului pancreatic:
      -Proteolitice: tripsina&chimotripsina (secretate inactiv
-tripsinogen și chimotripsinogen, descompun proteinele până la
peptide)
      -Lipolitice: lipaza pancreatică (descompune lipidele
emulsionate de bilă în acizi grași și gicerol)
       -Glicolitice: amilaza pancreatică (transformă amidonul și
glicogenul în dizaharide(zaharoză, maltoză, lactoză))
 Enzimele sucului intestinal:
-peptidaze (descompun peptidele(di sau tri) în aminoacizi)
-dizaharidaze (descompun dizaharidele în monozaharide(glucoză
fructoză, galactoză))
-lipaza intestinală (transformă grăsimile emulsionate în acizi
grași+ glicerol) 
Hidroliza enzimatică a amidonului 

     Amidonul este o polizaharidă, un compus care conține

amiloza și amilopectină.
  La om, hidroliza amidonului începe din cavitatea bucală unde
acționează amilaza salivară( ptialina) asupra amidonului
preparat termic (fiert sau copt) până la maltoză. Restul
amidonului este hidrolizat de către amilaza pancreatică în
intestinul subțire, acționând asupra lui până la
dizaharide(zaharoză, maltoză, lactoză).

CUM ACȚIONEAZĂ TRIPSINA .... ÎN PRINTSCREEN...

Industrial, prin hidroliza enzimatică, în reactoare industriale: -

amidonul este transformat în oligozaharide sub acțiunea
enzimei numită α-amilază; - sub acțiunea enzimei numită
glucoamilază legăturile eterice din oligozaharide sunt scindate
și în final se obține glucoza. Se obține un sirop care are
numeroase aplicații în industria alimentară. Amidonul poate fi
hidrolizat și chimic, dar siropul care se obține conține compuși
nedoriți, cel mai adesea colorați; purificarea unui astfel de sirop
este costisitoare și anevoioasă.   

                                                                         Obținerea industrială a berii și a

alcoolului

     Una din aplicațiile importante ale hidrolizei enzimatice a

amidonului este obținerea berii și a alcoolului. Amidonul este
hidrolizat enzimatic la o temperatura de 50°C, sub acțiunea
amilazei din malț (produs obținut din boabe de orez incolțit). În
urma reacției se formează un sirop care conține oligozaharide
și dihzaharida numită maltoză.
         Pentru fabricarea berii se distrug, prin încălzire, amilazele
și se adauga drojdie de bere. Aceasta conține enzime care vor
hidroliza maltoza în glucoză și apoi o vor transforma pe aceasta
în alcool. Dextrinele nu sunt distruse prin acțiunea drojdiei de
bere și sunt cele care îi dau acesteia consistență și gust.
       Pentru fabricarea alcoolului se adaugă drojdie de bere la
amestecul obținut la hidroliza amidonului, fără a distruge
amilazele. Acestea și enzimele din drojdia de bere vor
transforma oligozaharidele obținute la hidroliza amidonului în
glucoză și pe acesta în alcool etilic.   
"Amilazele sunt un grup de hidrolaze ce degradeaza complex carbohidratii.
Amilaza este o enzima produsa in pancreas si glandele salivare care hidrolizeaza
amidonul, glicogenul si polizaharide inrudite pana la nivelul zaharurilor simple
1) . De asemenea este secretata si de mucoasa intestinului subtire, ovare,
placenta si trompele uterine
2) . Este produsa si de mucegaiuri, bacterii, ciuperci si plante.

Structural, amilazele sunt de doua feluri:

*alfa – amilaze si beta-amilaze, cele doua isoforme diferind de locul clivarii lantului
polizaharidic.

Amilaza serica este de tip alfa – amilaza. Alfa-amilaza este de origine pancreatica si
salivara. Amilaza pancreatica este secretata de celulele acinare; este mai labila
termic decat amilaza salivara si are specificitate de tesut.
Amilaza salivara este sintetizata de glandele parotide, salivare si mamare

Macroamilazemia este acea conditie biologica in care persista valori moderat

crescute ale concentratiei serice a amilazei totale fara o disfunctie pancreatica
aparenta si se datoreaza formarii de complexe intre amilaza si globuline, complexe
ce nu se excreta 1).
Deoarece utilitatea clinica a activitatii amilazei este aceea de a detecta o pancreatita,
amilaza pancreatica este testul de detectie pentru diagnosticul unei pancreatite
acute. Amilaza serica totala continua sa fie cel mai larg utilizat test in diagnosticul
pancreatitei acute. Utilitatea este justificata de acuratetea sa diagnostica de 95%;
probleme ridica insa specificitatea relativ redusa cuprinsa intre 70% si 80%.
Amilaza pancreatica este crescuta in pancreatitele acute in primele 6-12 ore de la
instalare si persista 3 – 4 zile. Cresterea in aceste situatii este de 4 - 6 ori limita de
referinta. Macroamilazele pot produce cresteri mai putin dramatice si mai
persistente ale amilazei pancreatice, pana la saptamani si chiar luni de la
evenimentul acut. Aceasta conditie se insoteste de un clearance renal scazut al
amilazei.
O crestere a concentratiei amilazei serice totale nu indica specific pancreatita acuta
din moment ce aceste enzime sunt produse si de glandele salivare, mucoasa
intestinului subtire, ovare, placenta si epiteliul falopian. Amilaza pancreatica s-a
dovedit a fi mai utila decat cea totala in evaluarea pancietilor cu pancreatite 2). 
Amilaza urinara creste proportional cu cea serica si ramane crescuta mai multe zile
dupa normalizarea concentratiei amilazei serice. Acest lucru este util in diagnosticul
pancreatitei acute si in evaluarea recaderilor.
Desi nivelul seric al amilazei poate fi crescut in cancerul pancreatic, acest lucru nu
este de utilitate clinica deoarece aceste cresteri apar de regula in faze avansate ale
bolii. Totusi este utilizat in monitorizarea tratamentului in cancerul pancreatic1).
"
Amilaza serica face parte din categoria hidrolazelor, subgrupa de enzime care
catalizeaza degradarea hidrolitica a amidonului, a glicogenului, a poli- si
oligozaharidelor.

Amilaza este o enzima de secretie exocrina, care este prezenta in ser sub doua
forme izoenzimatice principale: pancreatica (40% din amilaza serica totala) si
salivara (60% din amilaza serica totala). Enzima mai este prezenta in cantitati mult
mai mici in ficat, sucul duodenal, intestinul subtire, trompele uterine, muschii
scheletici.

O forma moleculara rara este macroamilaza, izoenzima care, datorita dimensiunii

sale mari, nu se elimina la nivel renal2.

Cea mai importantă enzimă digestivă secretată la nivelul gurii se

numeşte amilază salivară şi are rolul de a începe procesul de
descompunere a glucidelor.
- Amilaza gastrică – descompune glucidele în glucide simple;
 Sucrază, maltază, lactază şi dextrinaza descompun glucidele în glucoză
sau în alte glucide simple, 
. Elevii vor veni însoțiți de un părinte, pentru a semna contractul de
comodat.