SUBIECTE EXAMEN ROT ( RECUPERARE ÎN ORTOPEDIE ȘI

TRAUMATOLOGIE) 2020 – TURTUREAN FLORENTINA

1. Definirea tipurilor de afectare functionala post-traumatic:

- tipuri de traumatisme osteo-articulare (OA):
FRACTURA
(definiție) = întreruperea continuității osoase;
= definită clinic și radiologic;
= poate fi închisă/deschisă, deplasare variabilă, leziuni
asociate.

ENTORSA
(definiție) = traumatism articular cu exagerarea unei mișcări
normale;
= asociată cu leziuni de țesuturi moi/osoase;
= clasificare (entorsele de grad I ușoară, entorsele de
grad II medie și entorsele de grad III gravă).

LUXAȚIA
(definiție) = pierderea completă a contactului între componentele
articulare;
= leziuni capsulo-ligamentare sau N-V asociate.

2. Echipa de recuperare post - traumatica-componenta, roluri

specifice:

3. Etapizarea procesului de recuperare post- traumatic- faza acuta

(PRICE):

4. Etapizarea procesului de recuperare post- traumatic- faza

subacută:
5. Etapizarea procesului de recuperare post- traumatic- faza de
recuperare functionala:

6. Descrierea relatia kinetoterapeut- pacient pe parcursul procesului

de recuperare:
-

7. Mecanisme de stabilizare a articulatiei umarului:

- stabilizarea suplimentară se realizează static și dinamic.
- stabilizarea statică : - fascicolele gleno-humeral anterior și
posterior;
- capsula articulară/labrumul glenoidian.
- stabilizarea dinamică:
- controlează poziția capului humeral în cavitatea glenoidă
(depresori);
- balansează acțiunea ascendentă a deltoidului;
- manșonul rotatorilor: subscapular, supraspinos, subspinos,
mic rotund.

8. Teste clinice de instabilitate a articulatiei umarului:

Teste pentru ‘impingement’:
- abducția brațului: arc dureros în abducție la 80- 120;
- rotație externă cu rezistență în poziție neutră (durere + mușchi
subspinos);
- rotație internă forțată cu flexie la 90 de grade : durere
(Kennedy- Hawkins)
- flexie forțată pasivă maximă cu scapula fixată : durere (Neer).

Teste pentru mașonul rotatorilor:

- mușchi supraspinos: abducție cu rezistența la 30- 60 de grade
cu brațul în planul scapulei și umărul rotat intern
- mușchi subspinos: rotație externă cu rezistență în poziție neutră
- mușchi subscapular: apropiere cu rezistență de linia mediană
(Napoleon)
- ‘external rotation lag sign’, ‘drop sign’
Alte teste:
- testul Yergason: lezarea lungului cap al bicepsului
 - testul O’ Brien: lezarea labrumului glenoidian
- testul pentru aprehensiune și relocație: instabilitate articulară
anterioară
- semnul șanțului: instabilitate articulară inferioară
- testul translației
- testul pentru ‘thoracic outlet syndrome’
- testarea forței musculare.

9. Recuperarea in 3 faze a leziunilor traumatice ale umarului-

descriere:

10. Recuperarea in 4 faze a leziunilor traumatice ale umarului-

descriere:

11. Recuperarea leziunilor acute ale umarului (PRICE)- imobilizarea

in adductie:

12. Mobilizarea articulatiei umarului- principii:

13. Mobilizarea articulatiei umarului- pendulare si rotatie:

14. Electroterapia in recuperarea post- traumatica a umarului:

15. Rolul masajului, termoterapiei si hidroterapiei in recuperarea

traumatismelor umarului:
16. Mecanisme de stabilizare a articulatiei cotului:
- stabilitate articulară:
 presupune exerciții cu ambele membre superioare
 se realizează prin exerciţii pentru muşchii flexori,
extensori şi supinatori
- variante tehnice:
 contracţile izometrice, alternativ ale flexorilor şi ale
extensorilor de cot
 sistemul de scripeţi sau în anumite condiţii poziţia de
cvadrupedie
 tehnica stabilizare ritmică (din metoda Kabat), care se
practică din diferite unghiuri articulare şi unde pacientul
trebuie să se opună forţelor multidirecţionale, care
încearcă să rupă poziţia de echilibru
- alte exemple:
 exerciţii care se bazează pe mişcările de echilibrare,
exemplu: subiectul este aşezat cu mâinile pe masă înainte
sau în spate, kinetoterapeutul trăgând trunchiul în sens
invers sprijinului
 în cazul grupelor supinatori-pronatori cel mai util
exerciţiu este storsul rufelor sau a unui instrument elastic,
exemplu: un opt de cauciuc, sau un burete mai gros.

17.Teste clinice de integritate neuro- vasculara a articulatiei cotului:

18.Teste clinice de integritate ligamentara si musculara a articulatiei

cotului:
 19.Complicatiile traumatismelor de cot- definitie, profilaxie;
20.Recuperarea precoce a leziunilor traumatice ale cotului: (1- 3
saptamani dupa imoblizare)
21.Recuperarea tardiva a leziunilor traumatice ale cotului: (3- 12
saptamani dupa imoblizare)
22. Recuperarea globala a leziunilor traumatice ale cotului:
- efectuarea acestor scheme se conduc după principiul
secvențialității , se efectuează initial din decubit și apoi din poziția așezat;
- amplitudinea mișcărilor de flexie/extensie și supinație /pronație
trebuie să se mențină în limitele în care durerea nu se manifestă;
- modul de lucru este în lanț kinetic semiînchis cu rezistență
aplicată la nivelul mâinii (rezistență distală) sau la braț (rezistența
proximală);
- mărimea acestor rezistențe va fi dozată progresiv în funcție de
importanța deficitului de forță de contracție musculară.

23.Clinica leziunilor de nervi periferici in traumatismele pumnului si

mainii:

24. Sdr Volkman- definitie, fiziopatologie:

  - definiție 1: sindromul de compartiment este definit printr-o
ischemie regională difuză posttraumatică cauzată de creșterea presiunii într-
un compartiment musculofascial inextensibil.
- fiziopatologie: - proliferarea fibroblastică în interiorul mușchilor;
- aderă la structurile înconjurătoare;
- fixează poziția musculară;
- reduce mobilitatea;
- ridigitate și contractură musculară.

25. Sdr Volkman- manifestari clinice:

- parestezii;
- pareze;
 - paloare (de cianoză);
- durere la întindere;
- compartimente acute de sindrom (contracture ischemică iminentă
Volkmann);
- deformarea este intrinsecă minus mâna.

26. Recuperarea traumatismelor pumului si mainii- principii, tipuri

de exercitii:
 principii:
- recuperarea va începe după vindecarea cicatricei și
diminuarea riscului de reapariție a leziunilor locale (rupturi tendinoase,
fracturi, etc.)
- mișcări active la nivelul pumnului:
- lateralitate
- rotire
- circumducţie-constă în trecerea succesivă prin:
flexie, abducţie, extensie, adducţie sau invers.
- elongaţie.
- înclinarea radială-când osul mare se înclină înafară,
semilunarul face aceiaşi mişcare înăuntru.
- înclinarea cubitală-când osul mare se înclină
înăuntru, semilunarul efectuează aceiaşi mişcare înafară, iar scafoidul ajunge
să fie degajat şi are posibilitatea dea realiza mişcări de opoziţie.

 scopuri:
- corectarea retracturilor ţesuturilor moi;
- ameliorarea circulaţiei locale;
- refacerea prehensiuni;
- asuplizarea articulară;
- creşterea vitezii de execuţie a mişcărilor;
- creşterea îndemânării;
- dezvoltarea răbdării;
- creşterea forţei şi rezistenţei musculare.
 tipuri de exerciții:
- exerciții cu mingea (strângerea unei mingi).
 27.Principii de tramatament KT in fracturile oaselor mainii:
- în ordinea frecvenței fracturile mâinii sunt ale bazei metacarpului
(capătul distal), al diafizelor falangelor, ale colului metacarpienelor (capătul
proximal) și fractura luxației ale policelui;
- consolidarea deficitară a articulațiilor adiacente nu pune
probeleme de obicei;
- edemul este cel mai periculos dușman al funcțiilor mâinii și el
trebuie tratat ca atare imediat;
Principii de tratament ortopedic/KT:
- imobilizarea determină foarte repede ,,dezastrul” funcțional
pentru articulații;
- mobilizarea degetelor trebuie să se facă în flexie;
- degetele care nu sunt absolut necesare a fi imobilizate cor fi
continuu mobilizate activ.

28.Tratamentul KT in sectiunile de tendon ale pumnului si mainii-

principii, protocolul Kleinert:
Principii:
1. extensie activă – exerciții de flexie cu banda elastic (ex.
Kleinert, Brooke-Army);
2. mișcări pasive controlate (ROM) (ex. protocol Duran);
3. tehnici de mișcări active controlate.
Protocol Kleinert:
1. combină limitarea mișcărilor pe fața dorsală a mâinii cu
tracțiune pe banda elastică proximal de pumn;
2. varianta inițială presupunea inserția unei bucle de nylon prin
unghia degetelor, cu ancorarea benzii elastic în buclă;
3. rezultat: flexie pasivă a degetelor iar pacientul efectuează
extensia activă în limitele impuse de imobilizarea gipsată.

29.Tratamentul KT in sectiunile de tendon ale pumnului si mainii-

principii, protocolul Duran:
Protocol Duran:
1. la momentul intervenției chirurgicale se plasează o atelă
gipsată care limitează extensia pumnului;
2. unghiuri de imobilizare: - 20-30 de grade flexie pumn;
- articulațiile metacarpofalangiene
(MCP) în flexie 50-60 grade;
 - articulațiile IP în poziție neutră.
Principii:

30.Luxatia traumatica de sold- aspecte clinice si radiologice:

- aspecte clinice: * atitudini vicioase;
* analiza mersului;
* semnul Trendelenburg;
* examen clinic – inspecția:
 hiperlordoza lombară – bascularea
antertioară a bazinului;
 ștergerea lordozei lombare – basculare
posterioară a bazinului;
 bascularea bazinului – inegalitate în
lungime a membrelor inferioare, scolioza,
așezarea pacientului pe un taburet.

- aspecte radiologice:

31.Recuperarea post- traumatica a soldului- refacerea stabilitatii:

- șoldul intact participă la menșinerea poziției bipede;
- în caz de paralizii extinse ligamentele asigură bipedismul
(stabilitate pasivă – ligamentul Bertin – Bicelow);
- sunt suficiente tricepsul sural și musculatura spatelui/abdominală;
- flexum-ul de șold modifică axa greutății corpului și gerenerează:
1. contractura musculară de compensare
2. hiperlordoza lombară  discopatii lombare;
3. insuficiența abductorilor șoldului.

 posturi libere:
- Flexum: - decubit ventral cu perne sub abdomen/ genunchi și
contragreutate pe șold; - decubit dorsal cu perna sub bazin si
membrul afectat in extensie;
- Rotație externă: - decubit dorsal  căderea coapsei spre linia
mediană; - decubit ventral  căderea gambei spre exterior
 - Adducție: decubit dorsal  perne între coapse;
 posturi fixate:
- montaje cu scripeți si contragreutăți;
- atele gipsate nocturne progressive;
- Manipulări prin tracțiune
- Mișcări pasive/ active (KT pentru amplitudinea mișcărilor locale)
- KT pentru poziția trunchiului și bazinului (scolioza, cifoza).

32.Recuperarea post- traumatica a soldului- tonifierea musculaturii:

- abductorii șoldului (fesieri mici și mijlociu, TFL):
- Asigură stabilitatea lateral a șoldului (orizontalitatea)
- Insuficiența abductori  semnul Trendelenburg
- Se adresează fesierului mijlociu > micul fesier, tensorul fasciei
lata
- Decubit controlateral cu extesnie/ rotație externă / flexia
coapsei 30- 40o
- Abducție cu contrarezistență fixă sau progresivă / montaje de
scripeți sau arcuri (încărcări succesive tip De Lorme)
- Pelvitrohanterieni (piramidal, obturatori, gemeni):
- Asigură stabilitatea posterioară a soldului
- Compresează capul femural în cotil
- Exerciții izometrice de rotație externă la marginea patului
- Coapsa fixată pentru a preveni flexia / extensia sau adducția/
abducția
- Se pot folosi rezistența/ contrarezistența la nivelul
genunchiului.

33.Recuperarea post- traumatica a soldului- mobilizarile active

(flexie, abductie):

34.Recuperarea post- traumatica a soldului- mobilizarile active

(rotatie, extensie):
35.Recuperarea post- traumatica a soldului- recuperarea in spital a
protezelor de sold:

36.Recuperarea post- traumatica a soldului- recuperarea la domiciliu

a protezelor de sold:
- două ședințe zilnice a câte 10 exerciții;
- exerciții de flexie/extensie/abducție în decubit dorsal;
- exerciții de abducție în decubit heterolateral;
- exerciții cu încărcare progresivă cu 2,5 kg (De Lorme).

37.Igiena ortopedica a soldului:

- menținerea greutății ideale sau suboptimale;
- evitarea mersului pe scări sau pe teren accidentat;
- controlul mersului pentru a evita șchiopătarea;
- evitarea ortostatismului exagerat și a mersului prelungit;
- sprijin în baston pe distanțe lungi;
- mers zilnic pe bicicletă sau rulare la cicloergometru;
- repaus la pat cu membrele pelvine în extensie de 2 ori/zi;
- gimnastica de tonifiere musculară de 2ori/zi;
- corectarea diferențelor de lungime a membrelor inferioare;
- purtarea de încălțăminte comodă.

38. Principii de reluare a mersului dupa traumatismele de sold:

a) reluarea mersului fără sărijin pe MI afectat:
- se vor utiliza cârje sau cadru metalic
- piciorul membrului afectat vas ta pe sol fără încărcare
- extensia șoldului, flexia genunchiului și deplasarea piciorului
pe sol se vor face corect;
- se vor minimiza balansul și rotașia bazinului.
b) mersul cu încărcare progresivă:
- se începe cu încărcare 10% G  25% G  50% G
- poate fi început mersul în apămcu sprijin în mâini pe bară
c) mersul în baston:
- încărcare 50% G / absența semnului Trendelenburg
- bastonul se ține în mâna opusă membrului afectat!
 d) refacerea completă a mersului.

39.Biomecanica genunchiului- rolul stabilizator al aparatului

ligamentar:

40.Biomecanica genunchiului- rolul stabilizator al meniscurilor si

rotulei:

41.Sindromul dureros femuro- patellar: etiopatogenie:

- atrofia mușchilor abductori ai șoldului și a rotatorului extern 
mișcarea normală a rotulei în șanțul femural;
- atrofia mușchiului cvadriceps  dezechilibru muscular;
- problem biomecanice  cresc unghiul Q.

42. Sindromul dureros femuro- patellar: diagnostic clinic si

radiologic:
- diagnostic clinic: gonalgii anterioare agravate de orice activitate
care solicit articulația patelo-femurală cum ar fi alergarea, ghemuitul sau
urcatul și coborâtul scărilor sau de o ședere prelungită.
- diagnostic radiologic: anamneza completă, urmată de o examinare
a genunchiului inclusiv rotulei și radiografia poate determina dacă rotula
este aliniată corect în canalul femural, și RMN.

43.Sindromul dureros femuro- patellar- principii de tratament KT:

44.Sindromul de banda ilio- tibiala: etiopatogenie:

- antrenament exagerat;
- alergatul pe suprafețe neregulate;
- factorii predispozanți include: genu varum, tibia varum, picior
varus și pronația piciorului.
45.Sindromul de banda ilio- tibiala- diagnostic clinic si radiologic:

46.Sindromul de banda ilio- tibiala: principii de tratament KT:

47.Rupturile de menisc- diagnostic clinic si radiologic:

48.Rupturile de menisc- principii de tratament KT:

 fragmentele instabile trebuie rezecate;
 conturul meniscal trebuie să rămână cât mai regulat;
 rezecția trebuie să fie cât mai economică;
 inserția capsulară trebuie conservată.

49.Rupturile de LIA- diagnostic clinic si radiologic:

50.Rupturile de LIA- etiopatogenie:

51.Rupturile de LIA- principii de tratament KT:

52.Rupturile de LCI- diagnostic clinic si radiologic:

53.Rupturile de LCI- diagnostic clinic si radiologic:

54.Rupturile de LCI- principii de tratament KT:

55.Luxatia de rotula- aspecte clinice si radiologice:

56.Luxatia de rotula- principii de tratament KT:

57.Entorsele de glezna- etiopatogenie, clasificare:

- etiopatogenie:
 atunci cînd se aleargă sau se efectuează exerciții fizice care pun
presiune asupra articulatiile gleznei;
 atunci când se pășește pe o suprafață neregulată cum ar fi o groapă;
 atunci când cădem și punem presiunea asupra unui singur picior sau
ni-l răsucim;
 în timpul practicării unui sport, cand cineva cade peste piciorul nostru

- clasificare: Entorsa de grad 1 - Semne/Simptome

 Durere moderată
 Durere localizată la nivelul ligamentului TFA
 Moderat edem local
 Recuperare rapidă la FWB and ROM
 Fără laxitate ligamentară!
Entorsa grad 2 - Semne/Simptome
 Senzația de pocnitură
 Durere localizată severă, la mai multe ligamente
 Tumefiere rapidă
 Scăderea ROM
 Laxitate ligamentară
 Impotență funcțională totală.
 Entorsa grad 3 - Semne/Simptome
 Senzația de pocnitură
 Durere violentă
 Tumefiere rapidă
 Absența ROM ( Range Of Motion)
 Impotența funcțională totală.

58.Entorsele de glezna- examenul clinic:

59.Entorsele de glezna- principii de tratament KT:

60.Tendinita achiliana- etiopatogenie, aspecte clinice:

- definiție: este inflamația tendonului lui Achile (inserția calcaneană
a mușchiului triceps sural). Prin contracția lui se produce flexia plantară a
piciorului deci este foarte important în timpul mersului și mai laes în timpul
alergatului.
- etiopatogenie:
 suprasolicitarea tendonului
 slaba flexibilitate a tendonului Achilean
 anomalii ale structurii piciorului (piciorul plat)
 anomalii la nivelul musculaturii sau tendoanelor de la
nivelul călcâiului [piciorul cav]
 deformări în var ale călcâiului și labei piciorului
 pronația exagerată
 traumatisme
 sporturi care implică schimbări bruște de direcție, porniri
și opriri repetate: tenis, fotbal, baschet
 terenul accidentat, încălțămintea neadecvată,
pregatirea/încălzirea superficială și antrenamentul
incorect.
- aspecte clinice: durere + tumefierea tendonului în timpul și după
finalizarea activităților.
 61.Tendinita achiliana- principii de tratament KT:

62.Ruptura de tendon Achile- etiopatogenie, aspecte clinice:

- etiopatigenie: - împingere puternică în picior, în timpul unei sărituri

sau la începutul unui sprint, cu genunchiul întins;

- căderea de la înălțime mare;

- practicarea intensivă a unor sporturi sau activități

recreative (tenis, fotbal, dans, baschet, hochey – adică cele care
presupun pornire și oprire bruscă, alergare, sărituri).

- aspect clinice:

63.Fasceita plantar- principii de tratament KT:

- reprezintă inflamarea fasciei plantare (fascia plantară este un
ligament ce unește călcâiul cu degetele și formează arcul piciorului);
- este cauza cea mai frecventă de durere la nivelul călcâiului.

64.Fracturile de glezna- etiopatogenie, clasificare:

- etiopatogenie:
- clasificare:
- definiție: reprezintă un procent important al patologiei traumatice
curente (adult 9-10%, copii 4-5% ) din totalul fracturilor.

65.Sdr de compartiment- etiopatogenie, aspect clinice:

- etiopatogenie: - puncția vasculară;

- hemoragia;
 - arsurile;

- leziunile de strivire.

- aspecte clinice:

- seme/simptome: - durere profundă și intensă;

- tumefiere locală , duritatea la palpare;
- durere la imobilizarea gleznei.

66. Traumatismele vertebro- medulare- etiopatogenie:

67.Traumatismele vertebro- medulare- evaluarea clinica:

68.TVM- tratamentul de urgenta:

69.TVM- recuperarea in faza subacuta (< 3 lui):

70.TVM- recuperarea in faza cronica (> 3 luni):