Necesitatea procedurii dării în urmărire

Evoluția societății românești în direcția consolidării statului de drept este însoțită, în unele
cazuri, de amplificarea unor fenomene cu caracter negativ, concretizate în creșterea numărului
persoanelor care comit fapte antisociale și care se sustrag tragerii la răspundere penală, fapt ce
impune luarea unor măsuri ce vizează în mod direct aceste categorii de persoane care pot comite în
continuare infracțiuni, unele dintre acestea fiind de o violență extremă. Importanța urmăririi
judiciare reiese chiar din trăsăturile caracteristice ale acesteia, după cum urmează:

 Executarea cu operativitate a actelor de căutare are drept consecinţă imediată soluţionarea

cauzelor în care sunt implicate persoanele urmărite şi înfăptuirea justiţiei.

 Totodată, prin găsirea cu operativitate a obiectelor urmărite se asigură, pe de o parte,

recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiuni, iar pe de altă parte, probarea vinovăţiei
făptuitorului.

 Rolul preventiv al urmăririi judiciare – este dat de faptul că prinderea cu operativitate a

urmăriţilor are drept consecinţă împiedicarea acestora de a săvârşi noi infracţiuni, de a părăsi
legal sau ilegal teritoriul ţării şi de a răspunde conform legii pentru faptele comise.

 Prinderea cu operativitate a infractorilor urmăriți favorizează crearea unui climat de

siguranță în societate. Pornind de la faptul că, adesea, persoanele urmărite sunt predispuse a
săvârşi noi infracţiuni, uneori dintre cele mai grave, ceea ce crează o stare de teamă, de
nesiguranță în rândul unei comunități sau a opiniei publice este lesne de înţeles ce înseamnă
prinderea cu întârziere a infractorilor periculoşi sau a evadaţilor.

În practica judiciară au fost identificate probleme semnificative referitoare la localizarea și

prinderea unei persoane în scopul aducerii acesteia în fața organelor judiciare penale ori pentru a se
putea pune în executare o hotărare judecatorească, cu repercursiuni negative asupra derulării
procesului de tragere la răspundere penală a celor ce săvârșesc infracțiuni. Astfel, urmărindu-se
asigurarea unui cadru legal care să permită desfășurarea eficientă a unui proces penal, în Titlul IV al
Noului Cod de Procedură Penală – Partea Specială a fost introdus capitolul IV, intitulat “Procedura
dării în urmărire”.

Pagina 1 din 8
Cazuri. Titularii cererii de dare în urmărire

Darea în urmărire se solicită şi se dispune pentru identificarea, căutarea, localizarea şi

prinderea unei persoane în scopul aducerii acesteia în faţa organelor judiciare ori punerii în
executare a anumitor hotărâri judecătoreşti. Cazurile in care se poate solicita și dispune darea în
urmărire a unei persoane sunt următoarele (art. 521 alin. 2):

→ când nu s-a putut executa un mandat de arestare preventivă, un mandat de executare a unei
pedepse privative de libertate, o măsură educativă privativă de libertate, măsura internării medicale
sau măsura expulzării, întrucât persoana faţă de care s-a luat una dintre aceste măsuri nu a fost
găsită. Pentru acest caz, măsura dării în urmărire se solicită de către organul de poliție care a
constatat imposibilitatea executării măsurilor de mai sus.

→ când persoana a evadat din starea legală de reţinere sau deţinere ori a fugit dintr-un centru
educativ, centru de detenţie sau din unitatea în care executa măsura internării medicale. În acest caz
darea in urmarire se solicită de către administraţia locului de deţinere, centrul educativ sau unitatea
medicală la care s-a stabilit executarea internării medicale.

→ in vederea depistării unei persoane urmărite internațional despre care există date că se află în
România. În acest caz competența solicitării dării în urmărire aparține organului judiciar competent
potrivit legii speciale. Această sintagmă o înlocuiește pe cea de “procurorul competent, potrivit
legii” ce se regăsea în vechiul Cod de procedură penală.
În acest sens, relevante sunt și dispozițiile Legii 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, mai exact art.44 alin. (6): ”În cazul în care (...) există date că
persoana urmărită internaţional se află în România, Centrul de Cooperare Poliţienească
Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române transmite notiţa roşie sau
difuziunea de urmărire internaţională prin canalele Organizaţiei Internaţionale de Poliţie
Criminală - Interpol parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost
localizată persoana urmărită sau, în cazul în care nu se cunoaşte locul unde se află persoana,
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.”

Ordinul de dare in urmarire

Pagina 2 din 8
 Darea în urmărire se dispune prin ordin emis de către Inspectoratul General al Poliţiei
Române. Ordinul de dare în urmărire se comunică în cel mai scurt timp următoarelor autorități ale
statului:

→ organelor competente să elibereze pașaportul;

→ organelor de frontieră pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei de stat;

→ celui în fața căruia urmează să fie adusă persoana urmărită, în momentul prinderii;

→ organului judiciar competent care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în

urmărire.

Executarea urmăririi

Identificarea, căutarea, localizarea și prinderea persoanei date în urmărire

Urmărirea la nivel național se realizează prin derularea de activităţi informativ-operative pe

întreg teritoriul ţării de către toate formaţiunile cu atribuţii în domeniu, sub coordonarea structurilor
de investigaţii criminale atunci când în urma verificărilor preliminare, persoana nu a fost găsită ori
sunt indicii că intenţionează să se sustragă de la răspunderea penală sau aplicarea altor măsuri legale.

Ordinul de dare în urmărire se pune în executare de îndată de către structurile competente

ale Ministerului Afacerilor Interne, care vor desfășura la nivel național activități de identificare,
căutare, localizare și prindere a persoanei urmărite.

Activitatea de urmărire desfășurată de organele de poliție este supravegheată de către

procurori, după cum urmează:

→ urmărirea unei persoane arestate preventiv este supravegheată de procurori anume desemnaţi din
cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie se află sediul instanţei
competente care a soluţionat în fond propunerea de arestare preventivă. Atunci când mandatul de
arestare preventivă a fost emis într-o cauză de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, supravegherea activităţii de urmărire revine procurorului care efectuează sau a
efectuat urmărirea penală în cauză.

Pagina 3 din 8
→ în celelalte cazuri, activitatea de urmărire a persoanelor date în urmărire este supravegheată de
procurori anume desemnaţi din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui
circumscripţie se află sediul instanţei de executare ori al altei instanţe competente potrivit legii
speciale.
Instituțiile publice sunt obligate să sprijine organele de poliție care efectuează urmărirea
unei persoane date în urmărire conform legii și competențelor legale.

Pentru atingerea finalității acestei proceduri speciale pot fi efectuate și alte activități:

→ supravegherea tehnică;

→ reţinerea, predarea şi percheziţionarea corespondenţei şi a obiectelor;

→ pecheziția;

→ ridicarea de obiecte sau înscrisuri.

Supravegherea tehnică, reţinerea, predarea şi percheziţionarea corespondenţei şi a obiectelor

şi percheziţia în procedura dării în urmărire

În cadrul procedurii de urmărire a unei persoane, activitățile de supraveghere tehnică,

reţinerea, predarea şi percheziţionarea corespondenţei şi a obiectelor şi percheziţia se desfășoară
similar procedurii comune. Astfel, în procedura de urmărire se dispun, la cererea procurorului care
supraveghează activitatea organelor de poliţie care efectuează urmărirea persoanei date în urmărire,
de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, dacă acesta apreciază că
identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea persoanelor date în urmărire nu pot fi făcute prin alte
mijloace ori ar fi mult întârziate.
Dispoziţiile art. 138-144, respectiv art. 147 şi art. 157-160 din Codul de Procedură Penală
se aplică în mod corespunzător și în cazul activităților dispuse în procedura dării în urmărire.

Ridicarea de obiecte sau înscrisuri în procedura dării în urmărire

Pagina 4 din 8
 În cadrul procedurii de urmărire a unei persoane, ridicarea de obiecte sau înscrisuri în
vederea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoanelor date în urmărire poate fi dispusă de
procurorul care supraveghează activitatea organelor de poliţie ce efectuează urmărirea persoanei
date în urmărire. Dispoziţiile art. 169 şi 171 din Codul de procedură penală se aplică în mod
corespunzător.

Deosebiri față de vechea reglementare

Analizând și prevederile vechiului Cod de Procedură Penală, se observă că activitățile ce se

pot desfășura în procedura urmăririi au fost extinse. Astfel, anterior se puteau dispune:

a) interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice
mijloc electronic de comunicare, precum şi alte înregistrări;

b) reținerea şi predarea corespondenței şi a obiectelor;

c) percheziția;

d) ridicarea de obiecte şi înscrisuri;

e) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora.

Conform prevederilor Codului de Procedură Penală actual, activitățile de la punctele a) și e)

au fost înlocuite cu sintagma supraveghere tehnică, care conform art. 138 alin. (12) Codul de
procedură penală include următoarele metode:

a) interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă;

b) accesul la un sistem informatic;

c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere;

d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;

Pagina 5 din 8
 e) obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane;

Această modificare corespunde mai bine realităților societății din ziua de azi și dezvoltării
tehnologiei informatice, folosită atât de infractori, cât și de polițiști ca un sprijin important pentru
identificarea, localizarea și prinderea persoanelor urmărite.

Revocarea urmaririi

Revocarea procedurii urmăririi unei persoane se poate dispune în următoarele două ipoteze:

→ persoana urmarită a fost prinsă;

→ au dispărut temeiurile care au justificat darea în urmărire.

Revocarea se dispune prin ordin de catre Inspectoratul General al Poliţiei Române, care se
transmite in copie de îndată:

→ parchetului competent care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în urmărire

→ organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.

Procurorul care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în urmărire dispune

de îndată încetarea activităţilor de supraveghere luate conform art. 524, informând despre aceasta
judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Concluzie

Având în vedere aspectele prezentate, se poate concluziona că procedura dării în urmărire este
reglementată într-un cadru legislativ conform cu normele juridice europene și corespunde
standardelor impuse de Uniunea Europeană. Astfel, competențele oferite de legislație sunt în măsură
să satisfacă exigențele în domeniu și, totodată, să susțină eforturile organelor poliției judiciare
specializate în activitatea de urmărire și depistare a persoanelor care se sustrag executării unor
hotărâri judecătorești, al căror scop final este înfăptuirea justiției.

Pagina 6 din 8
Propuneri de lege ferenda

1. Modificarea Noului Cod Penal, prin introducerea unei circumstanţe agravante privitoare la
sustragerea de la urmărire sau judecată a persoanelor date în urmărire, în contextul în care urmărirea
judiciară a persoanelor conduce la derularea unor activităţi complexe ce determină costuri
financiare, logistice și de resurse umane menite să asigure identificarea, localizarea şi prinderea
urmăriţilor.

3. Modificarea art. 522, alin. 2 din Codul de Procedură Penală, prin introducerea unei reglementări
care să oblige şi instituţiile private să sprijine, în condiţiile legii şi conform competenţelor legale,
organele de poliţie care efectuează urmărirea unei persoane date în urmărire.

4. Reglementarea unui fond de recompensă publică prin care orice persoană care furnizează
informaţii decisive şi operative, cu privire la locaţia şi identificarea unei persoane urmărite, să poată
fi recompensată de către organele de poliţie.

5. Consolidarea parteneriatului dintre poliţie şi mass-media privind mediatizarea cazurilor de

persoane urmărite.

Pagina 7 din 8
Pagina 8 din 8