Ipssm 3 Electrocutare Si Prim Ajutor
Ipssm 3 Electrocutare Si Prim Ajutor
Ipssm 3 Electrocutare Si Prim Ajutor
Art. 1. Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa se aplice masuri
tehnice si organizatorice. Masurile organizatorice le completeaza pe cele tehnice in realizarea
protectiei necesare;
Art. 2. Masurile tehnice care pot fi folosite pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere
directa sunt urmatoarele :
a) acoperiri cu materiale electroizolante ale partilor active (izolarea de protectie) ale instalatiilor si
echipamentelor electrice;
b) inchideri in carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare;
c) ingradiri;
d) protectia prin amplasare in locuri inaccesibile prin asigurarea unor distante minime de securitate;
e) scoaterea de sub tensiune a instalatiei sau echipamentului electric la cre urmeaza a se efectua
lucrari si verificarea lipsei de tensiune;
f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legaturi la pamant si in scurtcircuit;
g) folosirea mijloacelor de protectie electroizolante;
h) alimentarea la tensiune foarte joasa (redusa) de protectie;
i) egalizarea potentialelor si izolarea fata de pamant a platformei de lucru;
Art. 3. Masurile organizatorice care pot fi aplicate impotriva electrocutarii prin atingere directa sunt
urmatoarele:
a) executarea interventiilor la instalatiile elctrice (depanari, reparari, racordari, etc) trebuie sa se faca
numai de personal calificat in meseria de electrician, autorizat si instruit pentru lucrul respectiv;
b) delimitarea materiala a locului de munca (ingradire);
c) esalonarea operatiilor de interventie la instalatiile electrice;
d) elaborarea unor instructiuni de lucru pentru fiecare interventie la instalatiile electrice;
e) organizarea si executarea varificarilor periodice ale masurilor tehnice de protectie impotriva
atingerilor directe;
Art. 4. Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se realizeze si sa se
aplice numai masuri si mijloace de protectie tehnice. Este interzis inlocuirea masurilor si mijloacelor
tehnice de protectie cu masuri de protectie organizatorice.
Art. 5. Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se aplice doua masuri de
protectie: o masura de protectie principala, care sa asigure protectia in orice conditii, si o masura de
protectie suplimentara, care sa asigure protectia in cazul deteriorarii protectiei principale.
Cele doua masuri de protectie trebuie sa fie astfel alese incat sa nu se anuleze una pe
cealalta. In locurile putin periculoase din punctul de vedere al pericolului de electrocutare este
sufienta aplicarea numai a unei masuri, considerate principale.
Art. 6.(1) Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin atingere indirecta, masurile de protectie
care pot fi aplicate sunt urmatoarele:
a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b) legarea la pamant;
c) legarea la nul de protectie;
d) izolarea suplimentara de protectie, aplicata utilajului, in procesul de fabricare;
e) izolarea amplasamentului;
f) separarea de protectie;
g) egalizarea si/sau dirijarea potentialelor;
h) deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase;
mari de extremitatea ei si deplasand-o inainte, in asa fel incat dintii de jos sa-i depaseasca pe cei de sus.
Respiratia artificiala se poate face prin mai multe metode:
a. Metoda Schafer. Accidentatul va fi culcat cu fata in jos, asezandu-i-se un rulou in regiunea abdomenului.
Capul, rotit spre dreapta, se sprijina pe mana indoita in unghi drept. Mana dreapta i se aduce in extensie de-a
lungul capului. Salvatorul sta in genunchi, calare peste coapsele victimei.
Expiratia se realizeaza activ printr-o compresiune energica efectuata prin apasarea cu ambele palme la baza
toracelui. Palmele se aseaza pe fetele laterale ale toracelui, astfel incat varful omoplatilor sa fie cuprins in
primul spatiu interdigital. Inspiratia va fi pasiva, prin revenirea toracelui ca urmare a redarii presiunii, fara
ca salvatorul sa ridice palmele de pe torace. Se efectueaza 10-12 respiratii pe minut.
b. Metoda Howard-Thompson. Accidentatul va fi culcat pe spate. Cel care acorda primul ajutor ii introduce
sub umeri un sul, astfel incat membrele superioare ale accidentatului sa ajunga in extensie de-a lungul capului.
Salvatorul, cu palmele desfacute si degetele rasfirate in evantai, cuprinde toracele accidentatului imediat sub
mameloane si executa o apasare puternica pe fetele laterale ale cutiei toracice, in asa fel incat bratele
victimei, parasind solul, sa ramana usor in extensie.
După aceasta expiratie fortata, inspiratia are loc pasiv, prin incetarea apasarii si coincide cu caderea bratelor.
Acestea, in tendinta de revenire la pozitia initiala, exercita o tractiune brusca asupra toracelui, prin
intermediul muschilor pectorali, favorizand inspiratia.
Respiratia artificiala se aplica numai in cazurile in care accidentatul nu respira deloc sau respira extrem de
greu, rar, spasmodic.
Respiratia artificiala trebuie continuata fara intrerupere pana la sosirea medicului.
In timpul respiratiei artificiale, trebuie supravegheata fata accidentatului. Daca misca buzele sau pleoapele
sau daca face o miscare de inghitire (cu marul lui Adam),se va verifica daca respiratia nu a revenit la
normal. Nu se recomanda continuarea respiratiei artificiale după ce accidentatul incepe sa respire normal si
uniform; daca după cateva clipe de asteptare se constata ca accidentatul inceteaza sa mai respire, se va relua
si continua respiratia artificiala.