Sintaxa Frazei
Sintaxa Frazei
Sintaxa Frazei
Sintaxa frazei este partea sintaxei care studiază regulile îmbinării propoziţiilor în
frază.
Fraza este o unitate de comunicare alcătuită din două sau mai multe propoziţii, dintre
care cel puţin una este principală.
RAPORTURILE SINTACTICE ÎN FRAZĂ
Între propoziţiile unei fraze pot exista următoarele tipuri de raporturi sintactice :
1) Raportul de coordonare este raportul realizat între propoziţii de acelaşi fel
(ambele principale sau ambele subordonate de acelaşi fel ).
Raportul de coordonare de realizează prin două mijloace diferite :
a) prin joncţiune (conjuncţii coordonatoare):
„Veneau asupra lor aripi cenuşii1 şi-i băteau peste ochi. ” 2 (M. Sadoveanu)
b) prin juxtapunere (alăturare), marcată grafic prin virgulă sau punct şi
virgulă: „ Caii ronţăiau cu mulţămire orzul1… se scuturau 2, pufneau 3, aşteptau apa
… 4” (M. Sadoveanu).
2) Raportul de subordonare este raportul stabilit între propoziţia subordonată şi
regenta ei. Acest raport se realizează prin joncţiune de către :
a) conjuncţii subordonatoare : că, să, ca să, fiindcă, dacă, deşi, încât etc.
„Însă Vitoria nu putea să se mulţămească numai cu asemenea răspuns. 2”
(M. Sadoveanu)
b) locuţiuni conjuncţionale : din cauză că , cu condiţia să , ca şi cum , cu toate
că , cum că etc.
“ Sosiseră veşti de dincolo de munte 1 cum că făptaşii ar fi nişte oieri… 2”
(M. Sadoveanu)
c) pronume relative sau nehotărâte : care, cine, ce, cele ce, oricine, oricare,
orice.
„ Ne-om culca lângă izvorul 1
Ce răsare sub un tei 2” (M. Eminescu)
d) adverbe relative sau nehotărâte: unde, când, cum, cât, oriunde, oricum,
oricând, oricât, orişiunde etc.
„O, auzi1cum cheam-acuma
Craiul sfatu-i înţelept ! 2” (M. Eminescu)