TEMA 1.

ISTORIOGRAFIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII POLITICII EXTERNE A

REPUBLICII MOLDOVA

Unităţi de conţinut:

1.Istoriografia cercetării politicii externe a Republicii Moldova

2. Abordări conceptual-teoretice ale politicii externe
3. Metodologia cercetării politicii externe a Republicii Moldova

Obiective de referinţă:

-să analizeze istoriografia cercetării politicii externe a Republicii Moldova

- să definească noțiunea de politică externă
- să identifice definițiile științifice ale politicii externe
- să formuleze noi abordări ale politicii externe
- să aprecieze importanța politicii externe a statului în sistemul relațiilor internaționale

Repere de conținut:

1.Istoriografia cercetării politicii externe a Republicii Moldova

Proclamarea independenţei Republicii Moldova la 27 august 1991 a marcat nu doar apariţia unui
nou stat pe harta politică a lumii, dar şi începutul activităţii organelor statale abilitate pentru desfăşurarea
politicii externe, specifice subiecţilor de drept internaţional. Într-o perioadă scurtă, în ţara noastră a fost
creat Ministerul Afacerilor Externe - organul central de specialitate al administraţiei publice, abilitat să
promoveze şi să înfăptuiască politica externă (deşi în anii 1944-1990 în fosta RSSM a existat un minister
de externe, rolul lui era doar formal, deoarece activitatea externă era exercitată de Moscova). În primii ani
de independenţă, au fost stabilite relaţii diplomatice cu majoritatea statelor lumii, ţara noastră fiind
admisă şi în principalele organizaţii internaţionale şi regionale. De asemenea, a fost adoptată şi Concepţia
politicii externe a Republicii Moldova (1995), document ce a trasat domeniile principale de activitate
externă a ţării. Totodată, în străinătate au fost deschise primele misiuni diplomatice ale ţării noastre, iar la
Chişinău şi-au început activitatea ambasadele unor state străine şi reprezentanţele principalelor organizaţii
internaţionale.
Activitatea externă a ţării noastre, odată cu trecerea timpului, a devenit subiect de analiză a
cercetătorilor în domeniul relaţiilor internaţionale. Specialiştii au acordat atenţie unor aspecte importante
ale politicii externe a Republicii Moldova: colaborarea bilaterală cu principalele state ale lumii şi cu ţările
vecine în domeniile politic, economic şi cultural, instituirea cooperării ţării noastre cu organizaţii
internaţionale: Organizaţia Naţiunilor Unite, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa,
Consiliul Europei, Uniunea Europeană şi NATO, dar şi cu un şir de organizaţii regionale: Comunitatea
Statelor Independente, Organizaţia pentru Cooperarea Economică la Marea Neagră, Organizaţia pentru
Democraţie şi Dezvoltare Economică - GUAM etc. Alte probleme care au 'trezit un interes deosebit
pentru specialişti sunt activităţile externe ale ţării noastre privind integrarea europeană, soluţionarea
conflictului transnistrean, activităţile de cooperare internaţională pentru consolidarea securităţii naţionale,
colaborarea economică cu structurile economico-financiare internaţionale şi promovarea imaginii
adecvate a Republicii Moldova în exterior etc.
Complexitatea activităţilor externe ale Republicii Moldova a impus necesitatea organizării unor
conferinţe ştiinţifice internaţionale, la care au participat savanţi din diferite ţări, ce se confruntau cu
aceleaşi situaţii, dar şi invitarea reprezentanţilor unor organizaţii internaţionale, pentru a exprima viziunea
acestora despre căile de soluţionare a problemelor existente. În acest context poate fi menţionat
Simpozionul ştiinţific internaţional cu genericul „Moldova, România, Ucraina: integrarea în structurile
europene", care s-a desfăşurat în 1999 la Chişinău. La lucrările simpozionului au participat circa 50 de
savanţi din Republica Moldova, România, Ucraina şi Federaţia Rusă. Activitatea simpozionului a fost
structurată în câteva secţii: Aspectele politice şi politico-militare ale integrării europene a Moldovei,
României şi Ucrainei; Factorii naţionali de influenţare a proceselor de integrare europeană; Aspectele
economice ale integrării europene şi perspectivele ţărilor din regiune; Colaborarea moldo- româno-
ucraineană - o condiţie importantă în integrarea europeană a regiunii; procesele de integrare şi problemele
umanitare ale minorităţilor naţionale etc. Materialele simpozionului au fost de un real folos pentru
specialiştii antrenaţi în analiza politicii externe a Republicii Moldova [1].
Una dintre primele lucrări în care a fost analizată activitatea ţării noastre sub aspect extern aparţine
savantului Gh. Cojocaru, intitulată „Politica externă a Republicii Moldova. Studii", fiind publicată în anul
2001. Autorul a abordat aşa dimensiuni ale tânărului stat pe arena internaţională, ca: procesul de obţinere
a independenţei naţionale; primele forme de instituire a colaborării cu România; demersurile externe ale
Republicii Moldova privind aplanarea conflictului transnistrean; perioada iniţială a relaţiilor moldo-ruse
şi moldo-ucrainene; instituirea colaborării moldo-americane; începutul colaborării cu organizaţiile
internaţionale etc. [2].
Se ştie că una dintre cele mai complicate probleme ale Republicii Moldova, moştenite încă din
perioada sovietică, este conflictul transnistrean. Este firesc ca problematica reglementării transnistrene să
fie în atenţia cercetătorilor din ţara noastră. În acest context, prezintă interes culegerea de articole
„Aspecte ale conflictului transnistrean", pregătită de către un colectiv de autori de la Institutul de Politici
Publice din Republica Moldova. Apărută în 2001, lucrarea a inclus analiza unor aspecte majore ale
acestui conflict, cum ar fi: evidenţierea cauzelor izbucnirii conflictului; evoluţia procesului de negocieri
privind reglementarea lui; evaluarea juridică, conform normelor dreptului internaţional, a rolului forţelor
de menţinere a păcii; aprecierea factorului militar în soluţionarea conflictului din zona de est a Republicii
Moldova etc. Menţionăm că concluziile care se conţin în lucrarea dată nu şi-au pierdut actualitatea nici
până în prezent, deoarece permit factorilor de decizie, implicaţi în identificarea soluţiilor de reglementare
a conflictului, să formuleze decizii adecvate, pentru depăşirea cât mai urgentă a consecinţelor acestuia [3].
O altă culegere de articole, intitulată „Procesul de globalizare: provocări şi soluţii", a cuprins
colecţia completă de texte a referatelor şi articolelor prezentate în cadrul Conferinţei ştiinţifice „Secolul
XXI în căutarea alternativei terorismului internaţional", din 11 septembrie 2003, dar şi a conferinţei
ştiinţifice internaţionale „Procesul de globalizare: provocări şi soluţii", din 25 octombrie 2003, care a avut
loc la Universitatea de Stat din Moldova. Materialele culegerii se referă la investigaţiile colaboratorilor
Catedrei de relaţii internaţionale a USM, dar şi ale altor cercetători dia instituţiile de învăţământ superior
din Moldova, fiind axate pe abordarea problematicii transformărilor globale, prin prisma dimensiunii
umane, economice şi sociale; aspectele forţei, ale terorii şi ale securităţii internaţionale în secolul XXI [4].
Una dintre problemele fundamentale cu care s-a confruntat Republica Moldova chiar din primele
zile ale independenţei sale, a fost cea a consolidării securităţii naţionale, ea aflându-se permanent în sfera
de preocupare a cercetătorilor Acest fapt şi-a găsit reflectare în culegerea de articole „Moldova pe calea
democraţiei şi stabilităţii. Din spaţiul post-sovietic în lumea valorilor democratice", care a fost publicată
în 2005. Autorii studiului, printre care N. Chirtoacă, Iu. Chifu, I. Munteanu, Iu. Fruntaşu, R. Gorincioi şi
a., au avut ca obiectiv să evidenţieze structura şi caracterul riscurilor de securitate într-o societate în
tranziţie, prin exemplul situaţiei din Republica Moldova, proiectând şi explorând o serie de instrumente
de analiză şi concepte utilizate pe larg în literatura internaţională de specialitate. Printre soluţiile propuse
de autori se relevă, în plan intern, consolidarea instituţiilor statului de drept. inclusiv a celor responsabile
de asigurarea securităţii publice, economice şi politice, dar şi a securităţii individuale a cetăţeanului. În
plan extern, autorii au remarcat necesitatea integrării energice, plenare şi consistente a Republicii
Moldova în principalele instituţii occidentale şi euroatlantice, desovietizarea instituţiilor publice, civile şi
militare, riscurile şi provocările militare, politice şi de altă natură, cauzate de existenţa conflictului
transnistrean, impulsionarea colaborării ţării noastre cu statele vecine şi cu principalii actori internaţionali
etc. [5].
 Printre autorii autohtoni care au analizat problemele esenţiale ale relaţiilor internaţionale
contemporane, ale activităţii diplomatice, exercitate de organele statale, dar şi ale specificului diplomaţiei
bilaterale şi multilaterale, se evidenţiază lucrările semnate de Al. Burian. Astfel, în studiul „Introducere în
practica diplomatică şi procedura internaţională", editat în 2008, autorul examinează astfel de aspecte ale
diplomaţiei contemporane, cum ar fi: regimul de drept al misiunilor diplomatice şi al posturilor consulare,
rolul organizaţiilor şi al conferinţelor internaţionale în activitatea diplomatică, trăsăturile practicii
diplomatice în diferite ţări ale lumii etc. De asemenea, în această lucrare autorul reliefează particularităţile
serviciului diplomatic şi consular al Republicii Moldova, prezentând, în anexe, un set de materiale
didactice privind dreptul şi practica diplomatică internaţională, precum şi unele documente care constituie
cadrul juridic pentru activitatea diplomatică a ţării noastre. La acestea se referă Legea Republicii Moldova
cu privire la serviciul diplomatic, Regulamentul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene,
Regulamentul cu privire la | activitatea misiunilor diplomatice şi a. [6].
O activitate destui de variată în analiza direcţiilor de bază ale politicii externe a Republicii
Moldova au desfăşurat profesorii Catedrei de relaţii internaţionale a Universităţii de Stat din Moldova. În
perioada anilor 2006-2008, colectivul catedrei a editat revista ştiinţifico-metodică „Studii internaţionale.
Viziuni din Moldova”. In publicaţia dată se abordează o gamă largă de probleme actuale privind atât
noţiunile principale ale teoriei relaţiilor internaţionale, cât şi cele mai diverse probleme ale politicii
externe a Republicii Moldova, cum ar fi cele referitoare la aderarea ţării noastre la structurile europene,
influenţa factorilor externi asupra securităţii naţionale, colaborarea cu organizaţiile internaţionale şi a.
De exemplu, în nr. 1 al revistei din anul 2007, au fost incluse articole despre analiza unor probleme
actuale ale relaţiilor internaţionale. E vorba de influenţa globalizării asupra relaţiilor interstatale;
consolidarea securităţii internaţionale şi combaterea terorismului; politica externă a Republicii Moldova
în procesele integraţioniste s.a. Latura didactico-metodică a fost prezentată prin evaluarea experienţei
specialiştilor Catedrei de relaţii internaţionale în curriculum-ul universitar, conţinând textele unor
prelegeri la disciplinele predate în cadrul acestui program. De asemenea, au fost incluse şi cele mai
reuşite lucrări ştiinţifice ale studenţilor, rezultatele participării colaboratorilor catedrei la diferite cercetări
şi conferinţe naţionale şi internaţionale [7].
În nr. 3 al revistei susmenţionate din 2007, au fost examinate diverse aspecte referitoare la
securitate atât pe plan regional, cât şi global. Publicaţia a cuprins bilanţul conferinţei ştiinţifice
internaţionale „NATO - o alianţă a valorilor şi a solidarităţii, ce a avut loc la 2 octombrie 2007, cu prilejul
inaugurării Centrului de Informare şi Documentare NATO din Moldova, precum şi unele cercetări
prezentate la simpozionul din 19 ianuarie 2007, pe care le-a efectuat Catedra de relaţii internaţionale de la
Facultatea Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative a USM, intitulate „Probleme actuale
ale securităţii internaţionale”. Compartimentul ştiinţifico - metodic a fost prezentat prin analiza unor
probleme actuale ale teoriei relaţiilor internaţionale, şi anume: sistemul internaţional de securitate,
securitatea regională, politici şi strategiile de securitate, gestionarea conflictelor etc. [8].
Problematica colaborării Republicii Moldova cu Uniunea Europeana s-a aflat permanent în atenţia
specialiştilor din domeniul relaţiilor internaţionale. In acest sens prezintă interes lucrarea „Moldova şi UE
în contextul Politicii Europene de Vecinătate. Realizarea Planului de Acţiuni UE-Moldova (februarie
2005 - ianuarie 2008)", care a fost publicată în anul 2008. Cercetarea, efectuată de Asociaţia pentru
Democraţie Participativă ADEPT şi EXPERT-GRUP, conține o evaluare a implementării prevederilor
documentului indicat, reliefând, în special, insuccesele Republicii Moldova în realizarea integrală a
criteriilor stabilite de structurile europene pentru ţările din cadrul vecinătăţii estice [9].
Colaborarea Republicii Moldova cu o altă organizaţie internaţională la începutul secolului XXI –
NATO, a fost analizată în studiul „De ce avem nevoie de NATO? Sau de ce existenţa Republicii Moldova
ca stat suveran depinde de aderarea la NATO", apărut în 2009. Autorii lucrării, D. Mânzărari şi V. Ioniţă,
argumentează necesitatea integrării ţării noastre în structurile euroatlantice ca fiind o premisă pentru
aderarea ulterioară la Uniunea Europeană. Această poziţie este justificata prin experienţa statelor
postsocialiste din Europa Centrală şi de Sud - Est [10].
 Diverse probleme ale politicii externe a Republicii Moldova au fost abordate şi în studiile pregătite
de Asociaţia pentru Politică Externă, care, în parteneriat cu Fundaţia Friedrich Ebert, şi-a propus să
evalueze principalele aspecte ale activităţii externe a ţării noastre. Astfel, în culegerea de articole
„Evoluţia politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008)", care a văzut lumina tiparului în 2009, au
fost restabilite nu doar cronologia evenimentelor ce s-au derulat pe parcursul a circa zece ani, dar în
special, se evidenţiază succesele şi deficienţele diplomaţiei moldoveneşti, identificând-se cauzele
eşecurilor politicii externe; s-a analizat eventualele provocări, posibilele evoluţii şi opţiuni pe care noua
etapă le va pune în faţa ţării noastre în viitorul apropiat.
Printre articolele din culegerea respectivă se pot evidenţia cele care se refera la relaţiile Republicii
Moldova cu România, Federaţia Rusă, Statele Unite ale Americii şi Ucraina. Sunt apreciate reuşitele,
examinate raporturile bilaterale cu aceste state, se formulează concluzii şi se fac unele propuneri în
vederea eficientizării lor. In lucrare au fost incluse şi unele articole în care sunt evaluate anumite aspecte
ale colaborării Republicii Moldova cu organizaţiile internaţionale şi regionale: relaţiile cu Uniunea
Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică (NATO), cooperarea ţării noastre in cadrul Consiliului Europei, a
Comunităţii Statelor Independente şi a Organizaţiei pentru Democraţie si Dezvoltare Economică GUAM,
precum şi a cooperării regionale in Sud - Estul Europei. De asemenea, un articol aparte este consacrat
analizei evoluţiei procesului de reglementare a conflictului transnistrean [11].
O contribuţie substanţială la cercetarea celor mai complicate probleme cu care se confruntă ţara
noastră în politica sa externă pe parcursul primului deceniu a secolului XXI o constituie culegerea de
articole „Ştiinţa politică în Republica Moldova: realizări şi perspective", apărută în anul 2011. Lucrarea a
cuprins materialele prezentate la Conferinţa jubiliară ştiinţifico-practică internaţională, organizată cu
prilejul celei de-a XV-a aniversare a Facultăţii de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative
a USM, rezultatele activităţii de cercetare a Catedrei de Relaţii Internaţionale pe parcursul anului de studii
2010-2011. Materialele culegerii at fost distribuite în patru secţii: I. Relaţii internaţionale în lumea
globala; secţia II: Integrarea europeană: probleme şi perspective; secţia III: Colaborarea internaţionala şi
dezvoltarea democratică; secţia IV: cercetări studenţeşti. Comunicările, prezentate de specialişti în
domeniu nu doar din Republica Moldova, dar şi din străinătate, s-au bazat pe analiza unei game variate a
relaţiilor internaţionale contemporane, pe evaluarea aspectelor substanţiale ale politicii externe a ţării
noastre la etapa dată, de exemplu, cu referire la integrarea în structurile europene, colaborarea cu actorii
internaţionali în consolidarea securităţii naţionale, la cooperarea internaţională în combaterea terorismului
etc. [12].

2. Abordări conceptual-teoretice ale politicii externe

În scopul asigurării metodice a studierii politicii externe a Republicii Moldova în instituţiile de

învăţământ superior, de un real folos este suportul de curs „Serviciul diplomatic: teorie şi practică",
publicat în 2011. Elaborată în conformitate cu cerinţele procesului de la Bologna, lucrarea a fost divizată
în mai multe compartimente: bazele teoretico-analitice ale studiului serviciului diplomatic; aspecte
practice ale serviciului diplomatic; serviciul diplomatic în cercetările contemporane şi a. Pe lângă
evaluarea concepţiilor şi a teoriilor principale ale serviciului diplomatic, studiul a inclus şi analiza
activităţii practice a misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor internaţionale,
aportul serviciului diplomatic în promovarea politicii externe; activitatea diplomatică în vederea
prevenirii conflictelor şi gestionării crizelor internaţionale etc. Studiul a fost completat cu anexe, printre
care unele documente de bază ale serviciului diplomatic contemporan: Convenţia privind privilegiile şi
imunităţile ONU (februarie 1946), Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice (Viena, 1961),
Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare (Viena, 1963) ş. a. [13].
Parafarea de către Republica Moldova a Acordului de Asociere la Uniunea Europeană în
noiembrie 2013 la Summit-ul PE de la Vilnius, iar apoi semnarea acestuia de ţara noastră în iunie 2014,
au condus la apariţia mai multor publicaţii în care a fost abordată tematica integrării europene. La acestea
se referă materialele elaborate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii
Moldova, cum ar fi „UE - Moldova. Acordul de Asociere. "Ghidul Acordului de Asociere", şi „Zona de
liber schimb aprofundat şi cuprinzător UE - Republica Moldova". Publicaţiile respective prezintă într-o
formă accesibilă pentru cititor conţinutul noilor acorduri moldo-comunitare, modalităţile de realizare a
acestora de către autorităţile moldoveneşti. Se subliniază că aceste acorduri vor oferi un nou cadru juridic
pentru cooperarea ţării noastre cu structurile europene, al cărui scop final este crearea condiţiilor optime
pentru apropierea Republicii Moldova de familia europeană. O atenţie deosebită se acordă implementării
şi aplicării prevederilor documentelor menţionate, inclusiv prin fixarea termenelor precise şi stabilirea
unui cadru instituţional şi administrativ adecvat, creînd, astfel, premisele necesare pentru executarea lor
integrală [14].
Începutul realizării noilor acorduri dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană s-a început
însă cu mari întârzieri. Administraţia centrală nu a reuşit să întreprindă măsuri energice pentru
implementare lor, fapt ce a creat la populaţie neîncredere faţă de cursul european anunţat soldat însă cu
mari întârzieri. Totodată, remanierile frecvente la nivel guvernamental în anii 2014-2015, dar şi criza din
sistemul financiar-bancar, tergiversarea reformelor în domeniule justiţiei şi al procuraturii, pasivitatea
autorităţilor în combaterea corupţiei etc., au diminuat substanţial încrederea populaţiei în perspectiva
europeană a ţării noastre.
În situaţia creată, publicaţiile care au avut ca subiect problematica integrării europene a Republicii
Moldova, apărute în anii 2014-2015, au supus unei critici întemeiate conducerea ţării pentru reţinerile şi
întârzierile în realizarea acordurilor cu Uniunea Europeană, propunând şi soluţii pentru depăşirea lor cat
mai urgentă. Astfel, autorii V. Chirilă, V. Bucătaru şi L. Grîu, în publicaţia „Este integrarea europeană a
Republicii Moldova ireversibilă?", de rând cu enumerarea problemelor existente în realizarea acordurilor
moldo-comunitare, au înaintat un şir de propuneri, printre care: 1. formularea unui scop stabilit exact,
care uneşte clasa politica şi societatea; 2. voinţa politică internă exprimată şi mobilizată clar; 3.
solidaritatea clasei politice şi a societăţii, în vederea atingerii scopului determinat; 4. majoritate
parlamentară funcţională ce va asigura stabilitatea politică internă, necesară pentru înfăptuirea reformelor;
5. Crearea unui guvern funcţional ce ar mobiliza resursele administrative si financiare destul de precare;
6. susţinerea partenerilor externi [15, p.9].
Autorul V. Chivriga, în publicaţia „Priorităţile şi provocările implementării DGETA în Moldova",
apărută în 2014, consideră că sunt necesare reforme cardinale, calitative şi rapide în domeniul justiţiei, al
internelor, al procuraturii pentru a elimina corupţia, traficul de interese, delapidarea proprietăţii publice,
contrabanda, flagele care ar distorsiona procesul de implementare a acordului. In opinia lui V. Chivriga,
Planul de acţiuni pentru punerea în aplicare a Acordului de liber schimb aprofundat şi cuprinzător, trebuie
să conţină fapte concrete, termene de realizare, instituţii de stat şi entităţi relevante responsabile de
monitorizarea şi implementarea acordului respectiv, dar şi de informarea publicului larg despre mersul
îndeplinirii angajamentelor asumate [16, p 10]. Analistul C. Ciurea consideră şi el că procesul de
implementare a acordurilor moldo-comunitare a devenit dependent de constituirea unei majorităţi
parlamentare stabile şi legitime, de evitarea degradării climatului democratic profund afectat de caracterul
dubios în care s-au desfăşurat alegerile (din 30 noiembrie 2014, n. n.) şi de promovarea unei politici
ferme de realizare a angajamentelor pe care Moldova şi le-a asumat în raport cu Uniunea Europeană [17,
p 13].
Schimbările esenţiale pe harta politică a Europei de Est m anii 2013-2014, soldate cu anexarea de
Federaţia Rusă a Crimeii, precum si declanşarea luptelor din Donbas de către separatiştii locali, susţinuţi
de Moscova, a afectat mult securitatea europeană. Principiile de bază ale acestui sistem includ: respectul
pentru egalitatea suverană a statelor, integritatea lor teritorială, inviolabilitatea frontierelor, neutilizarea
forţei sau ameninţarea cu forţa, neamestecul în treburile interne, soluţionarea paşnica a diferendelor etc.
Deoarece Federaţia Rusă a încălcat principiile unanim acceptate ale dreptului internaţional, problemele de
securitate în această zonă a Europei au devenit deosebit de acute, creând o îngrijorare legitimă a opiniei
publice europene, dar şi a celei mondiale privind securitatea frontierelor naţionale. Criza din Ucraina are
un impact direct asupra sistemului de securitate al Republicii Moldova, pentru că ţara noastră se confruntă
chiar din primii ani de independenţă cu acţiunile separatiste, care s-au încheiat cu proclamarea „RMN" în
raioanele de est. În aceste circumstanţe a crescut considerabil şi interesul specialiştilor autohtoni faţă de
problemele de asigurare a securităţii naţionale, de obţinere a sprijinului din partea actorilor internaţionali
importanţi, care ar putea susţine eforturile autorităţilor moldoveneşti, pentru a consolida structurile
statale, antrenate în asigurarea inviolabilităţii sale teritoriale.
Printre publicaţiile cu această tematică, apărute recent, se distinge culegerea de articole elaborată
de Centrul de Informare şi Documentare NATO de la Chişinău, intitulată „Parteneriatele NATO şi
Republica Moldova în faţa noilor ameninţări la adresa securităţii regionale", editată în anul 2014. Autorii
articolelor abordează o serie de probleme actuale ale securităţii în Europa, sau cele care se referă la
ameninţările şi vulnerabilităţile cu care se confruntă Republica Moldova în contextul noilor provocări la
adresa securităţii regionale. Criza din Ucraina, neutralitatea Republicii Moldova, parteneriatele ţării
noastre cu Alianţa Nord-Atlantică, securitatea energetică şi cea cibernetică sunt numai câteva subiecte pe
care le abordează specialiştii autohtoni şi cei străini. Analizând situaţia creată în regiunea estică a
Europei, dar şi apreciind problemele de securitate cu care se confruntă în prezent Republica Moldova,
autorii consideră că neutralitatea ţării noastre nu trebuie considerată ca un obstacol pentru cooperarea
militară cu NATO. E necesar de a crea un cadru normativ exact cu privire la aspectele ce ţin de domeniul
securităţii interne, de reformare a instituţiilor care au drept competenţe securitatea statului şi adaptarea
acestora la realităţile specifice ale ţării noastre. De asemenea, se impune necesitatea de a stabili unele
priorităţi în privinţa modernizării Armatei Naţionale, deoarece lipsa unei reacţii adecvate faţă de o
ameninţare militară riscă să afecteze însăşi existenţa statului. Totodată, se propune şi elaborarea unei
strategii de comunicare cu societatea moldovenească în ceea ce priveşte colaborarea cu NATO, care ar
urma să creeze o imagine pozitivă faţă de Alianţa Atlanticului de Nord [18, p. 34, 54].
Alte publicaţii la această temă au fost pregătite de colaboratorii Asociaţiei pentru Politica Externă
din Moldova. Ne referim la publicaţia semnată de C. Ciurea, intitulată „Criza din Ucraina şi impactul ei
asupra sistemului de securitate al Republicii Moldova", apărută în 2014. Autorul analizează unele
consecinţe ale crizei ucrainene asupra ţării noastre, cum ar fi: disoluţia Sistemului european de securitate;
ameninţările la adresa securităţii naţionale, ce derivă din criza ucraineană; noile complicaţii în procesul de
reglementare a conflictului transnistrean, problemele de ordin economic etc. În situaţia dată autorul
consideră că este important de a menţine cursul spre integrarea europeană şi instituirea unui moratoriu pe
tema neutralităţii; activizarea graduală a Chişinăului, pentru a obţine angajamente internaţionale, ce ar
asigura neutralitatea sau ar oferi garanţii de securitate, păstrând în acelaşi timp, cursul proeuropean al
Republicii Moldova [19].
În publicaţia „Analiza comparativă a opţiunilor de asigurare a securităţii naţionale a Republicii
Moldova în contextul agresiunii ruse în Ucraina", semnata de M. Popuşoi, se evaluează cauzele
vulnerabilităţii Republicii Moldova în domeniul apărării, elaborîndu-se şi unele politici alternative pentru
fortificarea securităţii naţionale. Autorul propune crearea unei noi structuri de cooperare regională, la care
ar adera Ucraina. Polonia, Lituania etc., după modelul de cooperare în domeniul apărării, oferit de ţările
nordice [20]. În publicaţia „Tehnologii de conflict în spaţiul postsovietic: pericolele agresiunii indirecte
străine în Moldova şi potenţialele răspunsuri", autorul D. Mânzărari recomandă guvernării, pentru a
contracara consecinţele grave ale agresiunii indirecte, să pregătească resurse, strategii şi capabilităţi
pentru neutralizarea diferitor contingente, inclusiv a celui mai grav scenariu. De asemenea, se propune ca
autorităţile să controleze efectul inflamator şi instigator al presei străine pe teritoriul ţării, în acelaşi timp
să preîntâmpine infiltrarea şi desfăşurarea pe teritoriul său a elementelor străine cu intenţii agresive,
pentru neutralizarea acestora [21, p. 2].
Referitor la problemele cauzate de stagnarea procesului de negocieri în soluţionarea conflictului
din raioanele de est ale Republicii Moldova, în condiţiile agravării situaţiei geopolitice din regiune, se
remarcă publicaţia semnată de V. Chirilă, intitulată „Reglementarea transnistreană în impas", apărută în
2015. Pentru depăşirea situaţiei existente, autorul propune autorităţilor centrale şi partidelor parlamentare
să pună accentul pe pregătirea temeinică a Republicii Moldova pentru reintegrarea graduală a regiunii
transnistrene în spaţiul său economic, juridic şi politic, formulând în acest sens un şir de recomandări
concrete [22].
De altfel, soluţionarea problemei transnistrene a fost abordată detaliat în cadrul Conferinţei
ştiinţifice cu genericul „Dialoguri de pace în Moldova: integrare socială, politici şi strategii de acomodare
din perspectiva academică", care s-a desfăşurat în septembrie 2015 la Facultatea de Relaţii Internaţionale,
Ştiinţe Politice şi Administrative a USM. În comunicările participanţilor la conferinţă a fost reflectată o
gamă amplă de probleme: studii despre reglementarea paşnică a conflictelor, despre promovarea
măsurilor de încredere, a consolidării securităţii naţionale şi internaţionale şi expunerea unor propuneri
concrete privind reglementarea transnistreană, înaintate conducerii Republicii Moldova, care au scopul de
a readuce la masa negocierilor, cu sprijinul actorilor internaţionali implicaţi, a autorităţilor tiraspolene,
pentru identificarea unor soluţii viabile de reîntregire a ţării [23].
Printre lucrările apărute recent, în care se analizează problemele prioritare ale politicii externe a
Republicii Moldova, menţionăm monografia „Securitatea naţională şi politica externă ale Republicii
Moldova în contextul transformărilor structurale de sistem postrăzboi rece", semnată de V. Juc, publicată
în anul 2015. Lucrarea conţine trei blocuri mari de probleme: repere istoriografice, conceptuale şi
teoretico-metodologice de cercetare a relaţiilor internaţionale de la sfârşitul sec. XX – începutul secolului
XXI; schimbarea structurii sistemului internaţional după încheierea războiului rece; asigurarea securităţii
naţionale a Republicii Moldova prin prisma activităţilor de politică externă. O atenţie aparte în lucrare
este atribuită proceselor de afirmare şi consolidare internaţională a Republicii Moldova prin cooperare şi
parteneriat bilateral şi multilateral, fiind elucidate politica externă şi politica de securitate [24].
O contribuţie valoroasă la completarea istoriografiei politicii externe a Republicii Moldova
reprezintă materialele Conferinţei ştiinţifice internaţionale consacrate celei de-a XX-a aniversări a
Facultăţii de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative a USM, care a avut loc la 13
noiembrie 2015, la Chişinău. La conferinţă, desfăşurată sub genericul „Ştiinţa politică şi societatea în
schimbare", au participat numeroşi reprezentaţi ai instituţiilor de învăţământ superior din Moldova, dar şi
de peste hotare. Comunicările prezentate, în număr de 91, au abordat o gamă variată de subiecte privind
relaţiile internaţionale contemporane, politica externă a Republicii Moldova în aspect bilateral şi
multilateral, colaborarea internaţională ca factor important în modernizarea societăţii, precum şi
dimensiuni privind asigurarea securităţii naţionale a ţării noastre în contextul transformărilor relaţiilor
internaţionale. Materialele conferinţei vor fi de bun augur pentru mediul universitar-academic, a
specialiştilor în domeniul relaţiilor internaţionale şi politicii externe a Republicii Moldova, dar şi pentru
studenţi, masteranzi şi doctoranzi [25].
Articole cu cea mai diversă tematică privind politica externă a Republicii Moldova sunt publicate
şi într-un şir de reviste, printre care MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), „Revista de
Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice", revista „Administrarea Publică", revista „Guvernare şi
Democraţie" ş. a.
Examinând principalele repere istoriografice cu referire la politica externă a Republicii Moldova,
putem conclude că în prezent sunt publicate monografii, culegeri de articole, suporturi de curs, materiale
ale conferinţelor ştiinţifice etc., în care se abordează diverse probleme ale politicii externe a ţării noastre.
Cercetătorii autohtoni, atât din mediul universitar, cât şi din cel al savanţilor cercetători, acordă o atenţie
deosebită analizei unor astfel de probleme ale activităţii externe, cum ar fi: colaborarea cu statele vecine
şi cu principalii actori internaţionali; cooperarea cu organizaţiile internaţionale şi regionale, a aspectelor
privind consolidarea securităţii naţionale în cooperare cu structurale internaţionale relevante etc. În ultimii
ani specialiştii în domeniu acordă o atenţie sporită elucidării problemelor care s-au conturat în
colaborarea Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, dar şi de identificare a modalităţilor de
reglementare a conflictului transnistrean. Totodată, în legătură cu agravarea securităţii regionale, sunt tot
mai frecvente şi cercetările dedicate problemelor de fortificare a securităţii naţionale, cu implicarea
factorilor externi, cointeresaţi în acordarea unui sprijin concret ţării noastre pentru consolidarea apărării
naţionale.
 Formarea competenţelor în domeniu, realizarea scopului şi obiectivelor cursului, evaluarea
rezultatelor studenţilor se vor efectua prin intermediul orele de curs şi seminarii la disciplina Politica
externă a Republicii Moldova. Totodată, pregătirea studenţilor şi formarea abilităţilor lor va avea loc şi
prin plasarea materialelor teoretice şi cerinţelor practice pe platforma Moodle.

3. Metodologia analizei politicii externe

În evoluţia ei, politica externă a cunoscut într-o primă fază forma unui câmp de studiu format la
întretăierea mai multor discipline ştiinţifice, aflându-se într-un stadiu informal, pentru ca ulterior să
capete o formă instituţionalizată, ca o disciplină de sine stătătoare. În ultima perioadă, politica externă
dispune de autonomia ştiinţifică, afirmându-şi statutul de disciplină de sine stătătoare. Actualmente, fără o
cunoaştere profundă a realităţilor politice, economice şi sociale, fenomenul politicii externe, chiar privit
într-o desfăşurare spaţială, nu face decât obiectul unei discipline bazate pe metode şi principii ştiinţifice .
Criteriul formează categoria epistemologică de bază, constând în existenţa unui element în funcţie de
care se realizează o clasificare a obiectelor şi fenomenelor care vizează politica externa. Având în vedere
existenţa demersului politic, deja putem vorbi despre un set de principii şi metode proprii, dar putem
apela și la un număr de principii şi metode general-valabile în domeniul ştiinţei, care să completeze cadrul
teoretic şi conceptual al politicii externe. Urmărind evoluţia diverselor ştiinţe, putem afirma faptul că
acesta este un procedeu frecvent folosit în faza premergătoare ridicării disciplinei ştiinţifice la rangul de
ştiinţă. În această primă fază, o atenţie deosebită trebuie acordată adaptării principiilor şi metodelor
generale la specificul cercetăriipoliticii externe a statului. Într-o fază ulterioară, principiilor şi metodelor
generale trebuie să li se adauge principiile şi metodele specifice.
Principiile folosite în cercetarea politicii externe reprezintă totalitatea elementelor teoretice
fundamentale pe care se bazează orice raţionament ştiinţific. Printre cele mai importante principii cu
aplicabilitate în analiza politicii externe menţionăm:
− principiul repartiţiei spaţiale, care defineşte legăturile indisolubile ale fenomenelor şi proceselor
politice, economice, sociale şi culturale de teritoriu, oferind posibilitatea studierii fenomenelui politicii
externe la nivel regional, dar și la nivel planetar.
− principiul cauzalităţii, care este implicat frecvent în explicarea schimbărilor intervenite în politica
internă, dar și cea externă, a schimbărilor survenite în structura şi funcţionalitatea sistemului relațiilor
internaționale;
− principiul integrării, care defineşte conexiunile ce se stabilesc între elementele ce recompun setul de
interese și vectorii de politică externă a statului, complexul teritorial, regional sau mondial.
Metodele unei ştiinţe reprezintă acel ansamblu de reguli, norme şi procedee de cunoaştere şi
transformare a realităţii. Metodele de cercetare sunt subordonate principiilor şi reprezintă modul
sistematic de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective. Principalele metode ce pot
fi folosite în cercetarea politicii externe sunt:
− metoda inductiv-deductivă, care constă în cunoaşterea realităţii politice de la singular la general, pe
calea deducţiilor logice, ca şi descoperirea ulterioară a singularului pornind de la general. Această metodă
reprezintă, de fapt, o îmbinare dialectică între două metode, metoda inductivă şi metoda deductivă.
Legătura dintre cele două metode se defineşte prin faptul că metoda deductivă se bazează pe generalităţile
efectuate prin inducţie. Metoda inductivă reprezintă cunoaşterea realităţii geopolitice prin studiul
singularului de la care se pleacă, la recompunerea pe baza deducţiilor logice ale generalului. Metoda
deductivă pleacă de la generalizările realizate prin inducţie şi pe baza unor deducţii logice pornite de la
premise ce conţin generalul, în final ajungându-se la cunoaşterea singularului, ca urmare a subordonării
acestuia genului din care face parte.Importanţa acestei metode cu largă aplicabilitate rezultă din
posibilităţile oferite, pe de o parte, de a clasifica, ordona şi abstractiza bogatul material faptic în vederea
generalizării, iar pe de altă parte, de a putea trage concluzii, pe baza generalizării, asupra unor fapte
particulare;
− metoda analizei şi sintezei, care reprezintă tot o metodă compusă dialectic ce are la bază analiza şi
sinteza ce se întrepătrund şi se condiţionează reciproc. Metoda analizei materiale, funcţionale sau
mentale,constă în descompunerea obiectelor, fenomenelor şi proceselor studiate în părţile lor componente
pentru observarea şi cunoaşterea în detaliu a caracteristicilor şi funcţiilor pe care le au. Metoda sintezei
constă în integrarea mentală a părţilor obiectului descompus iniţial, prin analiză, în părţi componente, în
contextul sistemului din care fac parte;
− metoda istorică, ce oferă posibilitatea completării cercetării fenomenelor şi proceselor specifice nu
numai în desfăşurarea lor spaţială, ci şi în cea temporală. Înregistrarea apariţiei unui fenomenului politic
care vizează de exemplu relațiile diplomatice, comercial-economice sau socio-culturale, etapele evoluţiei
şi desfăşurarea prezentă a relațiilor statului pe arena internațională, fac ca această metodă să reprezinte o
necesitate în studierea politicii externe a statului;
− metoda statistico-matematică, ce constituie una dintre metodele cu cea mai largă aplicabilitate în
domeniul ştiinţelor, în general. Pornindu-se de la rapida evoluţie materială şi informaţională pe care o
înregistrează umanitatea la începutul secolului al XXI-lea, se deduce necesitatea aprofundării şi în
geopolitică a acestei metode, ce oferă posibilitatea cunoaşterii fenomenelor prin analize cantitative de
detaliu. Această metodă permite înregistrarea, prelucrarea şi generalizarea unui volum imens de date
strânse în diferite etape ale desfăşurării fenomenului. În plus, ea oferă posibilităţi sporite de rezolvare a
problemelor cu care se confruntă cercetătorul şi pe care, cu metodele specifice, nu le-ar putea rezolva.
Dezvoltarea actuală a studierii politicii externe a statului nu se poate concepe fără utilizarea pe scară largă
a indicilor statistici, care permit evidenţierea anumitor aspecte ale fenomenelor cercetate;
− metoda modelelor, care este o metodă modernă ce constă în reprezentarea mentală a unui stem ce există
în realitate prin construirea specială de analogii cu care sunt reproduse principiile organizării şi
funcţionării acestuia. Ele servesc la uşurarea muncii de înţelegere a fenomenelor complexe, prin
schematizare, aducând un plus de clarități. Într-o perioadă relativ scurtă, dar puternic marcată de
schimbările social-economice şi politice prin care trece Republica Moldova, studierea politicii externe
devine, dintr-o preocupare a elitelor, o disciplină ştiinţifică academică.

Referinţe bibliografice:

1. Moldova, România, Ucraina: Integrare în structurile europene. Materialele Simpozionului ştiinţific

internaţional. Ch.: C.C.I.M. „Perspectiva”, 2000, 427 p.
2. Aspecte ale conflictului transnistrean. Institutul de Politici Publice. – Ch.: Ştiinţa, 2001, 138 p.
3. Procesul de globalizare: provocări şi soluţii. Ch.: USM, 2004, 408 p.
4. Moldova pe calea democraţiei şi stabilităţii. Din spaţiul post-sovietic în lumea valorilor democratice.
Ch.: Cartier, 2005, 206 p.
5. Burian A. Introducere în practica diplomatică şi procedura internaţională.Ch.: CEP USM, 2008, 464
p.
6. Studii internaţionale. Viziuni din Moldova. Publicaţie periodică ştiinţifico-metodică. Col. de red.:
Teosa V. ş. a. CEP USM, 2006.
7. Studii internaţionale. Viziuni din Moldova. Publicaţie periodică ştiinţifico-metodică. Col. de red.:
Teosa V. (red-şef). CEP USM, 2007.
8. Moldova şi UE în contextul Politicii Europene de Vecinătate. Realizarea Planului de Acţiuni UE –
Moldova (februarie 2005 – ianuarie 2008)/ Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT,
EXPERT-GRUP. Ch.:, Arc, 2008, 180 p.
9. Mânzărari D., Ioniţă V. De ce avem nevoie de NATO? Sau de ce existenţa Moldovei ca stat suveran
depinde de aderarea la NATO. IDIS „Viitorul”, Ch.: 2009, 91 p.
10. Evoluţia politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008). Ch.: Cartdidact, 2009, 192 p.
11. Ştiinţa politică în Republica Moldova: realizări şi perspective. Studii internaţionale/Univ. de Stat din
Moldova, Asoc. Moldovenescă de Ştiinţă Politică. Coord. V. Teosa. Ch.: CEP USM, 2011, 434 p.
12. Serviciul diplomatic: teorie şi practică. Suport de curs/ Univ. de Stat din Moldova. Coord. V. Teosa,
Gr. Vasilescu, E. Ciobu. – Ch.: CEP USM, 2011, 391 p.
13. UE – Moldova. Acordul de Asociere. „Ghidul Acordului de Asociere”. Ch.: MAEIE, 2013, 47 p.;
Zona de liber schimb aprofundat şi cuprinzător UE – Republica Moldova. Ch.: MAEIE, 2013, 13 p.
14. Chirilă V., Bucătaru V., Grâu L. Este integrarea europeană a Republicii Moldova ireversibilă? Ch.:
APE, 2014, 11 p.
15. Chivriga V. Priorităţile şi provocările implementării DGETA în Republica Moldova. Ch.: APE,
2014, 10 p.
16. Ciurea C. Parteneriatul Estic (PAE), un proiect incert în plină desfăşurare: dificienţe şi provocări
pentru 2015. Ch.: APE, 2015, 13 p.
17. Parteneriatele NATO şi Republica Moldova în faţa noilor provocări la adresa securităţii regionale.
CID NATO. Jurnalul Academic nr.18,. Ch.: 2014, 82 p.
18. Ciurea C. Criza din Ucraina şi impactul ei asupra sistemului de securitate al Republicii Moldova.
Ch.: APE, 2014, 19 p.
19. Popuşoi M. Analiza comparativă a opţiunilor de asigurare a securităţii naţionale a Republicii
Moldova în condiţiile agresiunii ruse în Ucraina. Ch.: APE, 2014, 9 p.
20. Mânzărari D. Tehnologii de conflict în spaţiul postsovietic: pericolele agresiunii indirecte străine în
Moldova şi potenţialele răspunsuri. Ch.: APE, 2014, 22 p.
21. Chirilă V. Reglementarea transnistreană în impas. Ch.: APE, 2015, 7 p.
22. Dialoguri de pace în Moldova: integrare socială, politici şi strategii de acomodare din perspectiva
academică. Coord.: Teosa V., Morari C. Ch.: CEP USM, 2015, 245 p.
23. Juc V. Securitatea naţională şi politica externă ale Republicii Moldova în contextul transformărilor
structurale de sistem postrăzboi rece. Ch.: 2015, 200 p.
24. „Ştiinţa politică şi societatea în schimbare”/ Materialele Conferinţei ştiinţifice internaţionale, dedicate
celei de-a 20-a aniversări a Facultăţii de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative. 13
noiembrie 2015. Ch.: CEP USM, 2015, 666 p.

Subiecte pentru autoevaluare:

1. Determinaţi principalele lucrări ştiinţifice consacrate afirmării internaţionale a Republicii Moldova.

2. Descrieţi procesul de constituire a serviciului diplomatic al Republicii Moldova.
3. Stabiliţi aspectele de bază ale colaborării ţării noastre cu statele vecine şi principalii actori
internaţionali.
4. Elucidaţi dimensiunile de bază ale colaborării Republicii Moldova cu principalele organizaţii
internaţionale şi regionale.
5. Evaluaţi starea actuală şi formulaţi perspectivele de aprofundare a colaborării ţării noastre cu structurile
europene.
6. Propuneţi modalităţi de fortificare a securităţii naţionale a ţării noastre, în colaborare cu actorii
internaţionali relevanţi.

Tematica pentru lucrul individual:

1. Elaborarea unui referat ştiinţific privind cooperarea bilaterală a Republicii Moldova, în baza unei
lucrări prezentată în lista bibliografică.
2. În baza unui studiu comparat, în formă de PPT argumentaţi necesitatea integrării europene a Republicii
Moldova.
3. Proiectarea unei informaţii analitice despre influenţa factorilor externi asupra reglementării problemei
transnistrene.
4. Demonstrarea într-o tabelă comparativă a varietăţii aspectelor care influenţează problemele de
securitate ale Republicii Moldova.