Ciuleandra

Liviu Rebreanu

Date despre autor : Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, comuna Tîrlișua,
județul Bistrița-Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, județul Argeș) a
fost un romancier, dramaturg și academician român.

Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 fiind primul din cei 14 copii ai
învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi. În tinerețe, mama era pasionată
de teatru, fiind considerată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină.
Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în "Ion",
"Răscoala", "Gorila", etc.
La 4 aprilie 1944 fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fără să mai
revadă vreodată Bucureștiul (un control radiologic a semnalat, încă din
ianuarie, opacitate suspectă la plămînul drept). La 7 iulie Rebreanu scria în
Jurnal: ”Perspective puține de salvare, dată fiind vîrsta mea, chistul din
plămînul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică.”
La 1 septembrie 1944 la Valea Mare, a încetat din viață la vîrsta de 59 de ani

Alte opere: Calvarul – roman autobiografic ( 1919)

Ion (1920) Padurea spanzuratilor ( 1922) Adam si Eva (1925) Ciuleandra
(1927) Craisorul (1929) Metropole – insemnari de calatorie (1931) Gorila –
roman satiric (1938, 1942) Rascoala (1932) Jar (1934) Amandoi (1939);
La sfârșitul anului 1926, plecând de la proiectul unei nuvele (Nebunul),
plănuiește volumul Ciuleandra. între 2/10 martie 1927, scrie prima versiune a
nuvelei sau miniromanului Ciuleandra. Din 9 iulie/8 august datează cea de a
doua versiune manuscrisă. Apare Ciuleandra (reeditări în 1927, 1928, 1934,
1941, 1942).

Titlul: Tilul operei poate fi privit din două unghiuri, având un sens denotativ și
un sens conotativ si este un motiv anticipativ. El exprimă pe de o parte nebunia
dansului, “Ciuleandra” fiind considerat un dans dionisiac în care fiecare dintre
participanți se deslănțuie: ”Pornește ca o horă oarecare, foarte lent, foarte
cumpătat. Jucătorii se adună, se îmbină, se înșiră, probabil după simpatii, ori la
întâmplare, indiferent. Pe urmă, când se pare că oamenii s-au încins puțin,
muzica prinde a se agita și a se iuți. Ritmul jocului se accelerează, firește.
Jucătorii, cuprinși de după mijloc, formează un zid compact de corpuri care se
mladie, se îndoaie, se răsucește, și tresaltă cum poruncesc lăutarii. Cu cât se
prind mai tare jucătorii, cu atât muzica devine mai zvăpăiată, mai sălbatică.
Picioarele flăcăilor scăpară vijelios, schițează figuri de tropote, sărituri de
spaimă, zvâcniri de veselie. Apoi, deodată, cu toții, cu pași săltați și foarte iuți,
pornesc într-un vârtej. Zidul viu te avântă când încoace, când încolo, lăutarii
pișcă vehement strunele înăsprind și ascuțind sunetele cu câte un chiot din gură,
la care încearcă să răspundă altul, din toiul jucătorilor, curmat însă și înghițit
de năvala ritmului. Acum șirul, tot încovăindu-se și strigându-se, ca un șapte
fantastic, începe să se încolăcească, să se strângă, să se grămădească până ce se
transformă parcă într-un morman de carne fierbinte care se zvârcolește de pe loc
un timp ca apoi, pe neașteptate, să se destindă iarăși, ostenit ori prefăcut, în
tact cuminte, lăsând să se vadă fețele roșite și vesele ale jucătorilor.” Această
nebunie a dansului, reflectă şi nebunia lui Puiu Faranga, care poate fi perfect
asociată cu descrierea dansului. Personajul principal , evoluează exact după
tiparul dansului ; la început este un om cumpătat, care se stăpâneşte, mai apoi
îşi omoară fără motiv soţia , se linişteşte şi are remuşcări , dar în final cade într-
o nebunie deplină.

Acest joc este, de asemenea, un dans al destinului unde mulți își găsesc sufletul
pereche, după cum spune și Andrei Leahu: ”Apoi, prin partea noastră, mai toți
flăcăii, de la Șuleandra, se însoară”.

Pe de altă parte, prin intermediul Ciuleandrei Puiu Faranga își arată adevărata
personalitate și scapă astfel, pentru un moment, de masca care îi ascunde
adevăratele simţiri ; este dansul care îl obsedează pe parcursul şederii lui în
senatoriu şi îl face să se destăinuie atunci când şi-l aminteşte, lucru neobişnuit
pentru un om în toate minţile.
Tipul de roman : Fiind un roman de analiză psihologică, accentul se pune pe
conturarea trăsăturilor personajului principal, de acceea modul predominant de
narațiune este descrierea. De asemenea primează conflictul interior care se dă
între ceea ce ar vrea să fie și ceea ce este cu adevărat, între personalitatea lui și
masca pe care și-o dă jos abia în finalul romanului.
Făcând parte din categoria romanului modern, “Ciuleandra” nu respectă
încadrarea în momentele subiectului, de aceea ea se deschide cu intriga, scena
violentă a unei crime conjugale. În această primă scenă autorul ni-l prezintă pe
Puiu Faranga în ipostaza de criminal, ucigându-și soția. Acesta făcea parte
dintr-o familie înstărită și renumită.
La acest roman găsim influenţe puternice franceze, întrucât, cititorul dă
constant de fraze în limba franceză, spuse de aproape toate personajele
romanului, aducând o nouă caracteristică în romanul lui Rebreanu, iar Matilde,
era o femeie care considera că, dacă o fată nu este cunoscătoare de limba
franceză, nu este o domnişoară în adevăratul sens al cuvântului.
Rezumat: Romanul se deschide cu scena crimei, când Puiu Franga, îşi omoară
soţia, pe Madelaine fără motiv, în seara unui bal. Apare tatăl său , Policarp
Faranga şi mama sa de suflet, Matilde, care i-a ţinut loc de mamă, care murise şi
sunt şocaţi la vederea faptei împlinite.
Tatăl său, decide să-l anunţe pe prefect de fapta fiului său, care vine împreună
cu un însoţitor să cerceteze fapta. Pentru a-l scăpa de închisoare, îi propune
prefectului să îl cerceteze într-un senatoriu, de nebunie. Cu greu, acesta acceptă
şi îl duc la o oră târzie la un senatoriu, unde aveau ei relaţii, dar profesorul era
plecat , iar locul lui îl ţinea un doctor tânăr Ion Ursu.
Acesta trebuia să fie cât mai convingător că nu este în toate facilităţile mintale
şi îi spune doctorului adevărul, că a omorât-o fără motiv. Are un gardian de la
poliţie care să îl păzească şi care nu după mult timp îi devine simpatic,
destăinuindu-se .
Primeşte vizite zilnice de la tatăl său şi îi sunt asigurate toate condiţiile chiar şi
ziarul , de unde află şi data înmormântării Mădălinei. I se pare ciudat că
doctorul se duce şi el la înmormântare şi începe să bănuiască că o iubea pe
Mădălina, mărturisindu-i că a cunoscut-o. Bănuiala când i se întăreşte, când
renunţă la ea, ceea ce îl face să nu se mai gândească şi să se împrietenească cu el.
El îşi aminteşte de jocul numit Ciuleandra şi amintirea lui practic îl obsedează.
Întreabă pănă şi pe gardianul său, Andrei, dacă îl cunoaşte şi că doreşte să afle
măcar cum sună dar a uitat. Are o întâlnire cu doctorul, unde îi povesteşte de
Mădălina , cum a cunoscut-o şi cât de bună era la suflet şi ca om. Puiu, a
întâlnit-o prin ţară, cu tatăl său; poposind într-un sat, i-a plăcut atât de mult
jocul încât intră şi el, moment când o cunoaşte pe Mădălina, fata având numai
14 ani pe atunci. O ia de la mama sa, şi o adoptă Matilde, Policarp Faranga,
oferindu-i o educaţie aleasă, în diferite ţări, şi când împlineşte 18 ani, devine
soţia lui Puiu Faranga.
Tatăl său află diferite lucruri despre doctor şi doreşte să îl transfere, dar
protagonsitul nu doreşte acest lucru.
La o discuţie cu doctorul său, după ce soseşte mama Mădălinei, ca să ceară bani,
află că de fapt acesta o cunoştea de dinaintea lui pe Mădălina şi că fusese
iubirea vieţii lui, el fiind prezent în urmă cu 8 ani la jocul lor şi rugând-o pe fată
să nu se căsătorească, ea fiind la rândul ei îndrăgostită de el.
Obsedat de jocul Ciulendrei, între timp el caută toate modalităţile prin care îşi
poate aminti melodia şi când crede că a găsit-o nu mai încetează din a o dansa.
Hotărât să îl transfere, tatăl său revine, dar primeşte vestea nebuniei sale, el
fiind găsit în camera sa, dansând Ciuleandra.

Perspectiva temporară descoperă în romanul Ciuleandra suficiente motive pentru

o nouă interpretare și o reconsiderare a cărții în ierarhia operei lui Liviu
Rebreanu: interesul pentru omul comun și drama sa personală, tema alienării
individului, psihologia criminalității, investigarea stratului psihic abisal,
formula ingenioasă exploatând resursele oferite de romanul senzațional și
polițist.

Romanul “Ciuleandra” este alcătuit din 31 de capitole și se deschide cu un moto:

”…și nu știi că tu ești ticălos și mișel și sărac și orb și gol…” (Apocalipsa, III
– 17). Acesta are un rol anticipativ deoarece prezintă ipostaza finală a
personajului principal, nebunia acestuia, dar ilustrează, totodată, și faptul că
niciodată nu ne cunoaștem suficient de bine, niciodată nu știu dacă în interiorul
unei ființe aparent inofensivă se poate afla instinctul criminal. Trebuie doar să
știm să ne controlăm pornirile.
Puiu Faranga, este un personaj superstiţios, prin intermediul căruia în roman
sunt valorificate unele dintre superstiţii. În timpul şederii sale în senatoriu, el
aude şi vede nişte ciori, lucru prevestitor de rău, ceea ce îl tulbură. Când iese din
senatoriu la plimbare, vede pentru prima oară o casă cu numărul 13, ceea ce îl
irită, făcându-l mai apoi să-şi amintească, toate evenimentele din viaţa sa,
legate de acest număr. S-a căsătorit pe această dată, soţia sa a murit pe 13
februarie, numărul de la maşina era format din numărul 13 şi 31, Mădălina era
născută ca şi el pe data de 31, fiind un 13 întors, ceea ce îi poate prevesti
destinul.
Fiind roman psihologic, protagonistul îşi analizează el însuşi fapte, dându-şi
seama din faptele lui de acum şi cele din trecut, că instinctul de criminal a
existat dintotdeauna în el, de mic, numai că tatăl său a reuşit să-l ţină în frâu,
lasându-l să vâneze, spre exemplu. Consideră că în acel moment ar fi omorât pe
oricine ar fi fost prezent, neavând nimic cu soţia sa.