Motivarea utilizării compozitelor în general are la

Scurt istoric bază răspunsul deosebit de bun al acestora în ceea

Anul Produsul ce priveşte satisfacerea cerinţelor de rezistenţă
1000 Î.C. Cărămizi din lut şi paie mecanică, rigiditate, stabilitate dimensională,
500 Î.C. Arcuri de structură stratificată greutate specifică redusă, rezistenţă la acţiunea
1300 D.C. Vălătuci (lut şi nuiele) agenţilor chimici, la oboseală, la şoc, proprietăţi
1910 – 1920 Pânză lăcuită pentru aeroplane izolatoare, stabilitate termică şi chiar estetică
1920 – 1930 Răşini fenolice/ produse armate
1930 – 1940 Armări cu particule Materialele compozite polimerice au pătruns în cele
Fibre de sticlă mai variate domenii ale tehnicii, microelectronica,
1940 – 1950
Răşini poliesterice tehnica medicală, construcţiile aerospaţiale.
Compozite armate cu fibre de sticlă
1950 – 1960
Materiale termoplastice La construirea modulului lunar al navetei spaţiale
Fibre de carbon Apollo 11, circa 75% din materialele utilizate au fost
1960 – 1970
Fibre de bor compozite polimerice, iar în cazul navetei spaţiale
Fibre de aramid (kevlar) Discovery, acest procent a ajuns la 87%.
1970 – 1980
Compozite cu matrice metalică Prima ambarcaţiune din fibră de sticlă a fost realizată
Fibre ceramice în anul 1947, iar primele fibre de bor şi de carbon,
1980 – 2000 Fibre polietilenice având rezistenţă mare la rupere au apărut la sfârşitul
anului 1960, fiind înglobate în materialele avansate
La British Museum este expus un vas de depozitare folosite la construcţia diferitelor componente de avion
din anul 900 d.H. descoperit pe teritoriul Scoţiei. prin anul 1986.
Acest vas este realizat dintr-un material compus din
fibră de sticlă întărită cu o răşină, ceea ce ar Sfârşitul anilor `80 a marcat o creştere spectaculoasă în
corespunde astăzi unui compozit de tip răşină utilizarea materialelor numite de specialişti „materiale de
epoxidică întărită cu fibre de sticlă. generaţia a II-a”, care au avut şi au o largă utilizare în
construcţia de maşini-unelte şi utilaj tehnologic, în
Materialele compozite cu matrice metalică au industria aerospaţială, navală, electronică şi
început a fi utilizate din 1970, iar la sfârşitul anilor electrotehnică ca urmare a caracteristicilor tehnice
’70, acestea se foloseau în aeronautică, la superioare
construirea automobilelor şi în medicină.
Definiţia materialelor compozite

Ca o definiţie generală, materialele compozite sunt amestecuri de două sau

mai multe componente, ale căror proprietăţi se completează reciproc, rezultând un
material cu proprietăţi superioare celor specifice fiecărui component în parte.
Astfel, deficienţele unora sunt completate de calităţile altora, conferind
întregului ansamblu proprietăţi pe care nici un component luat separat nu le poate
avea.
Din punct de vedere tehnic, noţiunea de materiale compozite se referă la
materialele care:
- sunt create artificial prin combinarea – voită, raţională – a diferitelor componente (sunt
excluse compozitele naturale sau cele apărute fără intenţia de a crea un compozit, cum
ar fi lemnul, fonta cenuşie);
- reprezintă o combinare a cel puţin două materiale deosebite din punct de vedere
chimic, între care există o suprafaţă de separaţie distinctă;
- prezintă proprietăţi pe care nici un component luat separat nu le poate avea.
 matricea (faza continuă)

Cele doua faze care intra in

componenta materialului
compozit:

armătura (faza discontinuă)

asigură un suport pentru materialul de armare

dă forma pieselor

conferă rigiditatea sau elasticitatea, plasticitatea sau

fragilitatea sistemului compozit;
Rolurile
matricei
realizează distribuţia solicitărilor în
întreaga masă a materialului de armare

protejează armătura

redistribuie sarcinile când unele elemente

ale armăturii cedează
 îmbunătăţeşte unele proprietăţi ale
matricei cum ar fi: rigiditatea sau
elasticitatea, rezistenţa la tracţiune,
compresiune, încovoiere, oboseală,
uzură, proprietăţi fizice sau chimice

Rolurile armaturii

Criterii ce trebuie indeplinite

compatibilă chimic cu matricea pe
care o armează să aibă o formă corespunzătoare
pentru care a fost introdus

să realizeze legături chimice sau

de aderenţă cu matricea să aibă orientarea în
compozit optimă
preluării solicitărilor la
să aibă proprietăţi fizice şi care este supus
chimice superioare matricei compozitul.
 masă volumică mică în raport cu metalele (compozitele din răşini epoxidice
armate cu fibre de Si, B şi C au masa volumică sub 2 Kg/dm3)

rezistenţă la tracţiune sporită Rm (compozitul numit

Kevlar are Rm de două ori mai mare decât a sticlei)

coeficientul de dilatare foarte mic în raport cu metalele

durabilitate mare în funcţionare (în aceleaşi condiţii de funcţionare 1 kg de

kevlar înlocuieşte 5 kg de oţel la o durată egală de funcţionare

capacitate ridicată de amortizare a vibraţiilor (de trei ori mai mare ca cea a Al)

Avantajele materialelor
siguranţă mare în funcţionare (ruperea unei fibre dintr-o piesă de compozit nu
compozite
duce la distrugerea întregii piese);

au o rezistenţă practic nelimitată la acţiunea proceselor determinate de agenţii

atmosferici (oxidare, coroziune)

stabilitate chimică şi rezistenţă mare la temperaturi ridicate - bună stabilitate

mecanică, proprietăţi izolatoare ridicate

consumul energetic scăzut şi instalaţii mai puţin costisitoare în procesul de

obţinere, în raport cu metalele (de exemplu, pentru obţinerea polietilenei se
consumă 23 kcal/cm3, în timp ce pentru oţel se consumă 158 kcal/cm3);
 Dezavantajele materialelor composite sunt cauzate de:

factorilor de mediu şocurilor mecanice şocurilor termice radiaţii ultraviolete

(umiditate, temperatură) (însoţite de (distrugeri electronice,
delaminări, dezlipiri) fuziuni);

Dezavantajele materialelor composite

cedarea materialului sub acţiunea

uzarea prin frecare oxidarea şi/sau coroziunea duce
solicitarilor mecanice ciclice se
reprezintă un proces la degradarea progresivă şi
datorează apariţiei, creşterii şi
distructiv al materialelor rapidă a suprafeţei.
propagării fisurilor sau dezlipirilor
compozite echivalent cu cel
la capetele fibrelor de ramforsare,
a ruperii sau al deformării
 Clasificarea materialelor compozite

tipul materialului de armare natura matricei numărul fazelor continue

Criterii de clasificarea
a materialelor compozite

topologia fazei procedeul de obţinere constituenţii

discontinue
 Microsfere de sticla sau alte materiale
particole pline sau goale, φ=5−500µm

Whiskers (c) Monocristale filiforme cu φ=1−50µm, lungime 20-500 µm

Materiale de armare
Fibre unidirectionale (a)
fibre
Fibre bidirectionale (b)

aer

fibre

continue discontinue

monofilament multifilament lungi scurte whiskers

Disperse unidirectional Orientate Dispuse

selectiv aleatoriu
 Natura matricei
Numarul fazelor continue

polimerica metalica ceramica

monomatriceale polimetriceale

termorigida termoplastica
Materiale cu o Materiale cu
singura faza mai multe faze
continua care continue care
Cu armare dispersa contin una sau contin una sau
mai multe faze mai multe faze
disperse disperse
Cu armare unidirectionala
ordonata sau intamplatoare Numarul materialelor
de armare
Topologia fazei
discontinue
Cu armare bidirectionala
Compozite Composite
monotip hibride

Cu armare tridirectionala
Armatara de un Armature dintr-un
singur tip si de o material sub mai multe
singura forma: forme sau din doua sau
particule, fibre, mai multe materiale cu
whiskers-uri una sau mai multe forme
 Materiale composite Materiale composite cu
cu fibre particule

constituenti

Materiale composite cu Materiale composite cu Materiale composite

lamine (laminate sau foi (leticulare) umplute/ cu
stratificate) schelet/spume
 Domeniile de utilizare

Datorită caracteristicilor lor deosebite, materialele compozite au numeroase aplicaţii

în diverse domenii, cum ar fi: industria de autovehicule, a construcţiilor de maşini,
aerospaţială, electrotehnică, militară, chimică, aplicaţii arhitectonice, elemente de
construcţie, bunuri de larg consum. Principalele domenii în care aceste materiale îşi
găsesc aplicabilitatea:

Transporturi

Marina

Electrice/electronice

Anticorozive

Bunuri de larg consum

Constructii

Industrie

Aerospatiale, aparare
0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500

mii tone
În urmă cu aproximativ 50 de ani, fibrele de sticlă au fost utilizate ca material de întărire
a unor răşini sintetice, rezultând un nou material cu performanţe remarcabile în ceea ce
priveşte rezistenţa mecanică şi chimică, cu greutatea specifică scăzută şi costuri relativ
reduse faţă de materialele corespunzătoare convenţionale.

Rezultatul acestor încercări constituie astăzi începuturi ale “erei materialelor compozite”
care cunosc o creştere rapidă datorită utilizării lor atât în domenii industriale, dar şi în
aplicaţii tehnologice de vârf. Domeniile de aplicare s-au diversificat foarte mult datorită
faptului că, pentru prima dată, omul dispune de un material care poate fi proiectat şi
realizat conform caracteristicilor dorite, nemaifiind limitat de proprietăţile date ale unor
materiale de construcţie existente.

Problema utilizării materialelor compozite în domeniul naval nu s-a pus cu aceeaşi

acuitate ca în cel aerospaţial. La început, materialele compozite s-au utilizat pentru
diferite componente structurale (în special amenajări interioare) pentru ca apoi să se
extindă la corpul ambarcaţiunilor de dimensiuni mici şi medii. În prezent există tendinţa
utilizării la corpul navelor de dimensiuni mari.
 Recipienţi
Proteză
sub presiune

Elemente de Oglindă Utilaj

Ortopedie Microcalculator
construcţie telescop chimic

Construcţii Optică Chimie Medicină Electronică

Generator
Conteiner Ambalaje APLICAŢII Energetică
eolian

Materiale
Schiuri
sportive Electrotehnică Aparate
Construcţii
de maşini
Tractor Maşini
Material rulant
agricole
Autovehicule
Maşini de Construcţii Iaht
Ascensor
ridicat navale Ambarcaţiune
Construcţii
aeronautice Dispozitiv de
hipersustenţie
Aripi Eleron
Planor Elicopter Avion
Ampenaj Stabilizator
Fuselaj Cabină
Deflector
Structură portantă
Motor cu reacţie
 Ambarcaţiuni pentru transport şi întreceri sportive

Denumirea navei Anul lansării Caracteristici Materialul compozit folosit

Great Britain II 1973 - Mase plastice armate cu fibre de carbon şi de sticlă
British oxygen 1974 21 m Mase plastice armate cu fibre de carbon şi de sticlă
Great Britain III, IV 1975 21 m Mase plastice armate cu fibre de carbon
Formule TAS 1985 24,4 m x 12,8 m Prepreguri epoxi armate cu fibre aramidice
Summer Wine 1985 235 kg Fibre de carbon şi fibre aramidice
Enterprise New Zealand 1986 24 m, Matrice vinil- esterică armată cu fibre aramidice
UBS-Switzerland 1987 24m, Prepreguri aramidic

Inshore IB1 2003 4,95m x 2 m Structura FRP

Mirabella V 2004 75,2 m/740 tone Material compozit Stica E epoxi, carbon, PVC
Tamar 2005 16 x 5 m /30tone FRP
Trimaran Feb 2006 24m Materiale composite rigidizate cu fibre carbon
Maltese Falcon 2006 88m x 12,6 m/ 1200 t Materiale compozite
Emerald Star Mai 2007 43m Materiale compozite
CRN 128 Sima Feb 2008 39m x 7,70 m Materiale compozite
Visby — navă militară din
2008 Lungime 130m Fibre de carbon
compozite
Construcţiile navale din ferociment
Prima ambarcaţiune din ferociment a aparut în anul 1848.
Ferocimentul este un material compozit care este alcătuit dintr-o matrice de mortar de ciment hidraulic (ciment
care in combinatie cu apa se intareste imediat), ranforsată cu straturi de plasă din oţel uniform repartizate în
mortar.
Ferocimentul este relativ uşor având un modul de elasticitate comparabil cu fibra de sticlă sau anumite esenţe de
lemn, rezistenţa la tractiune este acceptabilă iar rezistenţa la compresiune mai mult decât notabilă.
Ferocimentul se comportă ca un material omogen putându-se astfel găuri sau poliza, fapt ce favorizează fixarea
diferitelor elemente componente ale arboradei. Şi unele structuri interioare cum ar fi pereţii transversali, tancuri şi
chiar postamenţi pot fi de asemenea realizate din ferociment.
Submarine şi submersibile comerciale
Una din cele mai vechi aplicaţii ale materialelor compozite armate cu fibre de sticlă în acest domeniu a fost
structura submersibilului Halfbeack, construit în 1954 în S.U.A. După 16 ani de serviciu, s-a constatat că
materialul compozit şi-a păstrat proprietăţile fizico-mecanice iniţiale.
Marina americană a studiat posibilitatea utilizării materialelor compozite formate din răşini epoxi armate cu fibre de
grafit, pentru confecţionarea catargului şi a structurii submarinelor, cu rezultate promiţătoare. Noul material folosit
oferă o greutate specifică mai redusă şi o rigiditate superioară, comparativ cu materialele plastice armate cu fibre
de sticlă.
Echipamente pentru foraje marine
Materialele compozite cunosc o largă utilizare în fabricarea unor componente ale echipamentelor pentru foraje
marine, înlocuind oţelurile aliate, ca urmare a greutăţii specifice reduse, a proprietăţilor mecanice adecvate şi a
rezistenţei la coroziunea apei de mare.
Din materialele compozite se produc şi diferite tipuri de ambarcaţiuni de salvare pentru transportul personalului
de operare al sondelor de extracţie. Testul de rezistenţă al ambarcaţiunilor de salvare se face prin expunere la
radiaţia unei facle de petrol.
Reduceri în greutatea ambarcaţiunii de circa 25% s-au obţinut prin înlocuirea fibrelor de sticlă cu un hibrid
format din fibre aramidice şi fibre de sticlă în matrice poliuretanică.
Se află în curs de experimentare protejarea conductelor submarine pentru transportul ţiţeiului şi produselor
petroliere, cu matrice polimerice şi fibre de carbon, rezistente la coroziunea apei de mare şi cu o flexibilitate
sporită de-a lungul axei longitudinale a conductei.
 Aplicaţii în industria
aeronautică
Airbus A380: Airbus A380 este cel mai
mare avion de pasageri din lume aflat în
producție de serie și primul avion de
mare capacitate cu două punți complete
pentru pasageri. Avionul este
cvadrimotor și oferă zboruri de mare
distanță, de până la 15.200 km.
Airbus A380 foloseste materiale
compozite în proporție de 25%, fiind cu
15 tone mai ușor decat dacă ar fi fost
fabricat în totalitate din metal.

Boeing 787 Dreamliner:

Faţă de un avion de metal de dimensiunile sale, consumă cu 20% mai puţin combustibil, emană în atmosferă cu
20% mai puţin CO2; zboară cu 15% mai repede, datorită materialelDreamliner :or mai uşoare din care e construit.
Boeing 787 Dreamliner este primul avion construit în cea mai mare parte din compozite ranforsate cu fibre de
carbon, care au luat locul metalului.
Primul Boeing 787 Dreamliner, în valoare de 200 de milioane de dolari, a fost livrat, în septembrie 2011,
grupului japonez All Nippon Airways care a efectuat primul zbor cu el pe 26 octombrie.
Acesta a avut loc pe ruta Narita (Japonia) - Hong Kong în patru ore şi jumătate cu 253 de locuri la clasa
economic si 12 in clasa business. Costul unui bilet a fost de circa 1.000 de dolari, însă suma cuprinde şi costurile
de cazare a pasagerului în Hong Kong.
Marile societăţi constructoare de autovehicule precum FORD, ROVER, RENAULT,
CHRYSLER, FIAT, GENERAL MOTORS, MERCEDES etc., folosesc în mod uzual, cu
foarte bune rezultate, materialele compozite polimerice în construcţia autovehiculelor
Industria
de automobile.
 Domeniul electronicii şi electrotehnicii

Se apreciază că în prezent acest domeniu absoarbe un sfert din consumul total de

materiale compozite cu destinaţie industrială, atât pentru
-componentele electronice active (capsule pentru circuite integrate),
- componentele pasive (suporţi pentru imprimante, conductoare, conectoare).

Domeniul telecomunicaţiilor

materialele compozite se folosesc la izolaţii de cabluri telefonice din polietilenă de

joasă şi înaltă presiune, la transmisiile prin sateliţi

Domeniul medical

-compuşi cu polimeri pentru transplanturi, proteze şi implanturi cardiace, valve cardiace,

artere artificiale, plamâni artificiali, unele substanţe pentru coagularea sângelui, în
ortopedie, unde trebuie să răspundă şi unor mari necesităţi biologice.
-organe artificiale, pielea artificială, dintr-un ţesut sintetic, folosită în cazul arsurilor
grave, ţesuturile din teflon microporos pentru transplantul de plămâni, vene şi intestine
din Dacron şi teflon, sângele artificial.

Domeniul casnic
 Noţiuni generale privind
tehnologia si prelucrarea materialelor compozite
centrifugare
formare sub vid infasurare
sudarea elementelor depunere chimica sau presiune
compenent prin explozie in faza de vapori turnare
metalizare formare manuala
solidificare dirijata injectia in stare lichida extrudare
in matrita sub vid laminare continua presare la rece
presare la cald turnare si la cald
si legare prin difuzie
Materiale compozite Materiale compozite Materiale compozite
cu matrice metalica cu matrice ceramica cu matrice organica

TEHNOLOGII
(fabricare si prelucrare)

prelucrare asamblare pregatirea taierea

prin aschiere suprafetelor
laser jet de plasma
sudare imbinare
gaurire polizare tratamente
imbinare de suprafata superjet
frezare prin puncte la cald lipire acoperiri de apa superjet cu emulsie
prin difuzie de protectie de apa si pulbere
lipire lipire
longitudinala transversala
În funcţie de proprietăţile fizico-mecanice ale materialului şi ale elementelor de armare a compozitului, tehnologiile
de fabricaţie a diferitelor produse se pot împărţi în două categorii:
- tehnologii primare: procedee şi tehnologii după care produsul respectiv trebuie supus unor prelucrări mecanice
ulterioare, pentru a se obţine piese finite;
-tehnologii finale, în cadrul cărora produsul rezultat capătă configuraţia, dimensiunile şi calitatea suprafeţelor
dorite.
De asemenea, în cazul elaborării produselor din materiale compozite prin încălziri şi răciri repetate ale acestora,
rezistenţa legăturii fibră – matrice poate să scadă până la dispariţie, ceea ce face ca rezistenţa mecanică a
materialului să fie diminuată.
Evitarea acestor neajunsuri, privind efectul fenomenelor de la interfaţa fibră de armare – matrice, poate fi realizată
prin:
- modificarea parametrilor procesului tehnologic de elaborare a produsului din material compozit (temperatură,
presiune, timp);
- aplicarea unor straturi protectoare pe suprafaţa fibrei de armare.
Piesele fabricate din materiale compozite se supun unui control pentru evaluarea calităţii materialelor respective.
Pentru evaluarea calităţii produselor se foloseşte o gamă variată de metode de control:
- încercări nedistructive (care reprezintă circa 70% din volumul total al controlului): geometrice, inspecţie vizuală,
cu unde electromagnetice, cu unde mecanice;
- încercări distructive: mecanice, tehnologice, termice, metalurgice, cu lichide penetrante.
Aceste metode permit detectarea numeroaselor defecte cauzate de un tratament inadecvat, de o aliniere greşită a
fibrelor, de deteriorarea produsă de fabricare, de includerea de gaze, de distribuţia neuniformă a materialului
dispersat sau de degradarea compozitului sub acţiunea factorilor din mediul înconjurător, cum ar fi:
- discontinuităţile de tipul fisurilor şi crăpăturilor (caracteristice compozitelor cu matrice rigidă);
- întreruperi ale fibrelor, în cazul compozitelor cu fibre continue;
- lipsa de legătură dintre fibre şi matrice sau o legătură prea rigidă între cele două componente;
- goluri, porozităţi în matrice;
- dezlipiri sau lipsă de legătură în cazul compozitelor stratificate;
- distrugeri parţiale ale structurii fibroase în cursul operaţiilor de obţinere a produselor finite prin prelucrarea
semifabricatelor;
- abateri de la forma prescrisă;
- delaminări;
- lipsă de legătură între staturile consolidate prin laminare.
 Formarea prin contact
A. Tehnologii pentru serii mici de fabricaţie
Formarea prin proiecţie simultană

Formarea cu sac
Formarea cu sac prin gravitaţie sub vid
Formarea cu sac sub presiune
B. Tehnologii pentru serii mijlocii
Formarea prin transfer de răşină (tip RTM)
Formarea prin presare la rece

Formarea prin presarea premix-urilor

C. Tehnologii pentru serii mari
Formarea prin presarea preimpregnatelor

Formarea prin injecţie de răşini termoplastice

armate
A. Tehnologii pentru serii mici de fabricaţie
Formarea prin contact
Este o metodă artizanală ce constă într-o impregnare manuală a materialului de
armare (sticlă, kevlar) sub formă de “Mat” sau tesatura, cu o matrice termorezistentă,
în general un tip de răşină poliesterică nesaturată.
Principiul metodei constă în depunerea pe o matriţă acoperită cu un agent demulant a
unui strat de suprafaţă (gel-coat) peste care, după gelificare, se aşează mai multe
straturi de materiale de armare (mat sau ţesătură) care vor fi impregnate succesiv cu
răşină. Răşina, care conţine un catalizator şi un accelerator polimerizează. După
polimerizare prin îndepărtarea de pe matriţă se obţine piesa dorită.
Matriţa (placa activă) poate fi realizată
din: gips, lemn, tablă subţire şi mai des
din MC. Forma sa geometrică este
obţinută uneori prin amprentare după o
piesă existentă. În practică matriţele
sunt realizate din poliester stratificat
sau poliepoxid plecând de la un model
din lemn.
Formarea prin proiecţie simultană
Proiecţia simultană este un procedeu de formare cu contact mecanizat (compactare
mecanizată).
Sticla sub formă de roving trece printr-un tocător ce o debitează la lungimi dorite, în
timp ce răşina este proiectată sub formă de “ploaie”. Fibrele de sticlă tăiate sunt
pulsate printre jetul de răşină, sunt asamblate şi depuse simultan pe suprafaţa
matriţei. Ulterior procesul este asemănător cu cel manual prin contact respectand
urmatoarele operatii: impregnarea, depunerea şi compactarea straturilor.
Proiecţia simultană împreună cu cea manuală este procedeul cel mai utilizat la
obţinerea pieselor de mari dimensiuni.
Procedeul are loc la temperatura ambiantă şi la presiunea atmosferică. La sfârşit
polimerizarea poate fi accelerată prin aşezarea piesei în faţa unui curent de aer cald
sau în etuvă.
Sistemul de tăiere a fibrelor de sticlă:

1 – fir, 2 - tambur nicovală, 3 –garnitură elastică, 4 – tambur de apăsare,

5 – tambur port cuţite, 6 – lame de tăiere, 7 – fire tăiate.

Sistemul de tăiere constă în principal în două role mobile, una este din oţel prevăzută cu
lame tăietoare pe circumferinţă, iar a doua este dintr-un elastomer.

Rovingul trece printre aceste role şi este tăiat în bucăţi. Viteza rolelor este reglabilă
pentru a putea comanda capacitatea de tăiere şi implicit lungimea bucăţilor de fibră de
sticlă.
B. Tehnologii pentru serii mijlocii
Formarea cu sac
Formarea se realizează cu ajutorul aerului la presiune atmosferică. Pentru a obţine
presiunea dorită,se utilizeaza un sac flexibil, etanş, sub care se realizează vid.
Materialul compozit stratificat, fibre de sticlă şi răşină, este aşezat în cavitatea unei
matriţe deschise. Asupra sacului acţionează astfel presiunea atmosferică.

Formarea cu sac se utilizează pentru obţinerea pieselor complexe de serie limitată care
practic nu se pot realiza sub presiune la prese clasice. În mod frecvent se realizează
piese pentru industria aeronautică.

Sunt cunoscute trei procedee de formare cu sac:

- Formare cu sac sub vid şi variantele sale,
- Formare cu sac sub presiune şi variantele sale,
- Formare în autoclavă.
Formarea cu sac prin gravitaţie sub vid

Răşina termorigidă este introdusă prin gravitaţie printr-un anumit punct al matriţei.
Polimerizarea este efectuată la temperatura ambiantă sau printr-un aport caloric adus
matriţei (fluid cald, rezistenţă electrică).
Formarea cu sac sub presiune
Procedeul este similar celui de formare cu sac sub vid. Particularitatea constă în faptul
că presiunea nu este cea atmosferică ci la valori mult superioare, obţinând astfel un
grad mai mare de compactizare a peretelui piesei şi implicit caracteristici mecanice
superioare. Matriţa trebuie astfel realizată încât să reziste la presiuni şi eforturi mari.
Formarea prin transfer de răşină (tip RTM)

Etapele de formare la procedeul RTM

a) decuparea materialului de armare
b) preformarea;
c) inchiderea şi încălzirea matriţei;
d) injectarea răşinii şi umplerea
matriţei;
e) realizarea ciclului de polimerizare
în matriţă;
f)deschiderea matriţei şi extragerea
piesei (demularea)
Etapele formării prin procedeul RTM prezentate schematic în figura sunt:

1. decuparea materialului de armare din fibre compactate sub formă ţesătură, în

conformitate cu forma şi dimensiunile piesei;
2. introducerea materialului de armare într-o matriţă de preformare, având dimensiunile
matriţei de formare a piesei, şi realizarea formei structurale a ranforsării, pentru această
operaţie putându-se utiliza şi matriţa de formare;
3.introducerea materialului de armare în matriţa de formare, închiderea matriţei şi
încălzirea ei la temperatura de iniţiere a polimerizării;
4. injectarea cu viteză mică a răşinii în matriţa încălzită, pentru a permite impregnarea
fibrelor structurii ranforsării, umplerea completă a matriţei şi degazarea bulelor de gaz ce
iau naştere în procesul de polimerizare, eliminarea gazelor putându-se face cu ajutorul
unei pompe de vid;
5. menţinerea presiunii de injecţie pe tot timpul procesului de polimerizare;
6. realizarea completă a polimerizării matricei;
7. deschiderea matriţei şi demularea piesei;
8. debavurarea piesei şi remedierea eventualelor defecte;
9. aplicarea eventuală a unui proces termic de maturare (postpolimerizare) a piesei
pentru menţinerea formei şi a dimensiunilor iniţiale.
Formarea prin presare la rece
Principiul procedeului constă în faptul că între două matriţe din materiale compozite
polimerice şi încărcate cu beton se presează la joasă presiune un amestec din materiale
de armare şi răşină. Matriţele sunt încălzite la început. In continuare, reacţia exotermică
ajunge pentru a asigura căldura necesară polimerizării.

Sunt folosite două metode:

- depunerea de răşină pe materialul de armare înainte de închiderea matriţei
- injectarea de răşină după închiderea matriţei. Această metodă permite ameliorarea
impregnării
Materiale folosite în acest procedeu sunt următoarele:
- Materiale de armare: sticlă mat sau ţesătură deformabilă, cu un procent de armare
ponderal: 20-30%, si un procent de armare volumic: 10-17%.
- Matrice: poliester.
Caracteristicile procedeului sunt următoarele:
grosimea obişnuită: 2-3mm,
dimensiuni maxime: 3x3m,
cadenţa de fabricaţie: 3-4 piese/oră/matriţă (posibil 10-15),
procent de pierderi: 2-4%.

Avantajele acestui procedeu sunt: ameliorarea sensibilă a cadenţei de fabricaţie a

pieselor şi obţinerea de piese având ambele feţe netede.
Dezavantajele procedeului sunt: se aplică doar la piese avand o geometrie mai simplă şi
necesitatea de a debavura piesele după scoaterea din formă.

Acest procedeu se aplică în principal la obţinerea de piese de caroserie auto în serii

mici.
C. Tehnologii pentru serii mari
Formarea prin presarea premix-urilor (BMC)

Prin acest procedeu premix-ul este presat direct între două matriţe metalice, încălzite,
obţinându-se o piesă finită cu două feţe fine.
În acest procedeu se foloseşte premix-ul, un amestec de fibre de sticlă, tăiate (l=0,1-0,2
mm) într-un procent de armare volumic de 11-16 %, răşini poliesterice şi material de
umplutură calcaros.
Produsul se prezintă sub forma unei paste.
Reţeta tip este: material de armare 30 părţi, răşină 70 părţi, carbonat de calciu 120 părţi
şi alţi agenţi 35-40 părţi.
Procedeul se poate folosi pentru obţinerea de piese de dimensiuni maxime de 2x2 m şi
grosimi de pănă la 30 mm.

Principiul formării prin presare a

premixului (BMC).
În acest procedeu se foloseşte premix-ul, un amestec de fibre de sticlă, tăiate (l=0,1-0,2
mm) într-un procent de armare volumic de 11-16 %, răşini poliesterice şi material de
umplutură calcaros.
Produsul se prezintă sub forma unei paste.

Reţeta tip este:

material de armare 30 părţi, răşină 70 părţi, carbonat de calciu 120 părţi şi alţi agenţi 35-
40 părţi.
Procedeul se poate folosi pentru obţinerea de piese de dimensiuni maxime de 2x2 m şi
grosimi de pănă la 30 mm.

Avantajul acestui procedeu este posibilitatea de a obţine piese de forme complexe.

Ceea ce recomandă acest procedeu pentru fabricaţia pieselor destinate izolaţiilor
electrice, având şi o rezistenţă mecanică destul de bună.

Dezavantajele procedeului BMC sunt:

obţinerea de piese cu caracteristici mecanice inferioare pieselor
obţinute din preimpregnate presate,
posibilităţi de colorare limitate.
Formarea prin presarea preimpregnatelor (SMC)
La fel ca procedeul BMC, procedeul
constă din presarea între două matriţe
metalice încălzite.
Nu este necesar ca preimpregnatul să
fie dispus în toată matriţa, în general
este suficientă o acoperire de 30%.
Materialele folosite sunt următoarele:
- materiale de armare: mat de sticlă,
ţesătură impregnată de sticlă, cu un
procent de armare volumică de 16-
28%,
- matrice: răşină poliesterică foarte fluidă, precatalizată cu materiale de umplutură
minerale sub formă de pulberi. Semifabricatele sunt sub formă de foi protejate de două
filme din polietilenă.
Reţeta tip este următoarea: material de armare 30 părţi, răşină 70 părţi, carbonat de
calciu 120 părţi, alţi agenţi 35-40 părţi.
Avantajele: materiale preimpregnate, sub formă de foi; obţinerea de piese cu
proprietăţi mecanice destul de bune; se obţin piese cu rezistenţă la oboseală şi
coroziune destul de bună; se pot obţine piese complexe şi cu nervuri.
Dezavantajele: preimpregnatele trebuie tăiate şi foliile îndepărtate; necesitatea
debavurării pieselor formate; suprafeţele pieselor sunt poroase.
Formarea prin injecţie de răşini termoplastice
armate (TPR)
Procedeul constă în injectarea, de răşini termoplastice armate, cu presiune înaltă într-o
matriţă închisă. După răcire se obţin piesele finite. În figura 15 este prezentat principiul
acestui procedeu.
Materialele utilizate de acest procedeu sunt următoarele:
materiale de armare: fibre de sticlă scurte (l=1-2 mm), fibre de carbon,
matrice: (polimeri termoplastici tehnici) policarbonat, politereftalat de etil sau butilen,
polioxid de fenil, poliacetal, poliamide (PP, ABS).
Semifabricatele se prezintă sub formă de granule de termoplastice armate (TPR).
Avantajele acestui procedeu sunt: posibilitatea de a obţine piese omogne şi de precizie
şi o cadenţă mare de fabricaţie.
 Nivele de analiza a materialelor compozite

micromecanica Structura analizei materialului compozit

Studiaza interacţiunea dintre fazele compozititului

urmarind starile de tensiune si deformatie precum
si distrugerile locale care apar in fibre, matrice si la
interfata,

La baza analizei micromecanice stau următoarele ipoteze:

-fibrele sunt considerate omogene şi izotrope, liniar elastice, aranjate
regulat şi perfect aliniate;

-matricea este considerată omogenă şi izotropă, liniar elastică şi cu

aderenţă perfectă la fibre

- lamina este considerată omogenă macroscopic, liniar elastică,

ortotropă şi fără tensiuni interne iniţiale;
Obiectivul principal al micromecanicii este determinarea proprietăţilor mecanice ale compozitului
laminat în funcţie de proprietăţile armăturii şi matricei şi de ponderile sau fracţiile volumice ale
acestora.
 macromecanica

Analiza macromecanică nu operează cu proprietăţi mecanice individuale ale armăturii

şi matriciei ci doar cu proprietăţi mecanice globale şi răspunsul global al laminei sau al
compozitului la o solicitare. Atât lamina cât şi întregul compozit sunt considerate corpuri
continue, eterogene şi anizotrope.

Constantele elastice inginereşti sunt obţinute pe baza unor experienţe realizate la nivel
de lamină. Cunoscând constantele elastice ale laminei se apreciază proprietăţile
compozitului.

Grosimea laminei (sub 0,18 mm) este mai mică decât celelalte dimensiuni. De aici
rezultă o altă ipoteză simplificatoare conform căreia lamina este asimilată cu o placă subţire,
iar stările de încărcare şi deformaţie sunt corespunzătoare unor stări plane de tensiuni şi
deformaţii.

Laminatul este şi el aproximat cu o placă subţire, cu laminele perfect „lipite” astfel încât
ele nu pot aluneca unele faţă de altele. De asemenea se presupune că laminatul respectă
ipotezele fundamentale Love-Kirchhoff din teoria plăcilor plăcilor subţiri, conform cărora în
timpul deformării normalele la planul median al compozitului rămân rectilinii şi normale la
suprafaţa mediană deformată şi că în timpul deformării grosimea laminatului nu se modifică.
Codificarea topologica
Elemente topologice

Număr de lamine Grosimea laminei Modul de suprapunere Succesiunea orientărilor

Codul topologic al laminatului trebuie să precizeze elementele topologice.

Tip de compozit Simbolizarea

-indice numeric: numărul de
straturi sau grupuri de
Unidirecţional, cu 4 [0/0/0/0]=[04] straturi identice;
straturi
- indicele „S”: succesiune de
Bidirecţional, simetric: straturi simetrice;
-cu 4 straturi
[0/90/0/90]=[0/90]S - indicele „T”: în simbol sunt
-cu 3 straturi
indicate toate straturile
[0/90/0]= [0/90]S
structurii;
Unghiular simetric [+45/-45/-45/+45]=[±45]S - subliniere: stratificatul este
[30/-30/30/-30/-30/30/-30/30]=[±30]2S
simetric în raport cu linia
Unghiular asimetric [30/-30/30/-30/30/-30/30/-30]=[±30]4 mediană a stratului;
Multidirecţional [0/45/-45/-45/45/0]=[0/±45]S - exponent la compozite
[0/0/45/-45/0/0/0/0/- hibride, arată natura fibrelor
45/45/0/0]=[02/±45/02]S de armare din acel strat: K –
[0/15/-15/15/- Kevlar, C – carbon sau grafit,
15/0]=[0/±15/±15/0]T=[0/(±15)2/0]T
S – sticlă.
Hibrid [0K/0K/45C/-45C/90S/-
45C/45C/0K/0K]T=[0k/±45C/90S]S
Un stratificat este simetric dacă planul său median este plan de simetrie. Notarea sa cuprinde
numai jumătate din laminele succesive, adăugându-se parantezei drepte indicele de simetrie „s”.

Stratificat Notare

450
-450
-300 [±45/±30/0]
300
00
450
00
-600 [45/0/-602/30]
-600
300
450
Stratificat Notare 450
-450 [452/-452/0]
900
-450
00
00
00
450 450
[90/02/45]s
450 -450
00 -450
00 450 [ ±  ± 45/0]
900 450
-450
00
 Compozit laminat cu topologia /903; -452; 05; 902/

Aceasta înseamnă că laminatul conţine 5 grupuri de lamine cu următoarele caracteristici:

- primul grup conţine 3 lamine cu fibre orientate la 900 faţă de axa Ox a sistemului topologic
ataşat compozitului;
- al doilea grup este format din două lamine cu orientarea la –450;
- grupul median (al treilea) conţine 5 lamine orientate la 00;
- grupul al patrulea este alcătuit din trei lamine orientate la –450;
- al cincilea grup conţine 2 lamine orientate la 900.
Stratificat simetric cu un număr par de lamine Stratificat simetric cu un număr impar de lamine
Stratificat Notare
Stratificat Notare

900 900
00 450
00 450
450 00 [90/45/ 0 ]s
[90/02/45]s
450 450
00 450
00 900
900

Codul pentru materiale hibride

 Determinarea marimilor ingineresti prin analiza microstructurala

Obiectivul principal al micromecanicii

determinarea proprietăţilor mecanice ale compozitului laminat,

proprietăţile armăturii şi matricei ponderile sau fracţiile volumice ale acestora

Elementele cheie în analiza micromecanică este acela de a caracteriza volumul relativ al
diferiţilor constituenţ (adică cea mai mică porţiune de material în care tensiunile şi deformaţiile
sunt considerate macroscopic uniforme. Microscopic, aceste tensiuni şi deformaţii sunt totuşi
neuniforme, datorită neomogenităţii materialului):
- fracţia volumică, V. este cea faţă de care se calculează proprietăţile compozitului şi care este
avută în vedere la faza de proiectare a materialului Se exprimă prin raportul dintre volumul
componentului (volumul de ranforsat vf sau volumul matricei vm) şi volumul compozitului vc.
vm vg
v Vm = Vg =
Vf = f vc
vc vc
fracţia volumică
fracţia volumică a matricei fracţia volumică
a fibrei a golurilor (incluziunilor)
Vf+Vm+Vg=1
Ponderea volumică a fibrelor reprezintă raportul procentual dintre volumul fibrelor din compozit
şi volumul total al compozitului
vf Vf – ponderea volumică a fibrelor,
Vf = ⋅100% vf – volumul fibrelor din compozit,
vc
vc – volumul compozitului

- fracţia masică, M, este luată în considerare în operaţia de dozare a componentelor din cadrul
procesului tehnologic. Se exprimă prin raportul dintre masa componentului (ranforsant mf sau
matrice (mm) căruia i se determină participarea procentuală şi masa compozitului (mc).

mf mm
Mf = Mm = Mf + Mm =1
mc mc

fracţia masică a fibrei fracţia masică a matricei

Ponderea volumică a matricei este raportul procentual dintre volumul matricei şi volumul total
al compozitului.
v Vm –ponderea volumică a matricei,
Vm = m ⋅100% vc – volumul compozitului,
vc
vf – volumul matricei din compozit
 masa totala
- densitatea pliului (stratului, laminei) ρ = ρ = ρ f ⋅ Vf + ρ m ⋅ Vm
volumul total
mg
- grosimea laminei (h): h = mg este masa de ranforsat per perimetru pătrat „gramajul”
Vf ⋅ ρ f
1 1 1− Mf 
Grosimea pliului in functie de conţinutul masic de ranforsat: h = m g + ⋅  
ρf ρm  Mf 
Relaţii între fracţiile volumice şi fracţiile masice:
Masa totală a materialului compozit: m c = m f + m m

mc = ρc vc ; mf = ρf vf ; m m = ρ m v m .
Densitatea materialului compozit, în funcţie de fracţiile volumice ρ c = ρ f Vf + ρ m Vm (*)
Volumul total al materialului compozit ; 1
mc mf mm Densitatea in functie de fractii masice ρ = (**)
vc = v m + vf = +
c
M M
ρc ρf ρm
f
+ m
ρ ρ f m
Relaţiile între fracţiile masice şi fracţii volumice
mf ρf vf ρf ρf ρm
Mf = = = Vf M = V M = Vm ρ c (*)
ρc ρ
f f m
mc ρc vc ρc c

ρc ρc ρ c (**)
Vf = Vm = n
1
ρc = ∑
Mf Mm n
ρf ρm ρ c = ∑ ρ i Vi Mi
i =1 i =1

Expresiile generale pentru „n” constituenţi: ρi

ρi ρc
Mi = ⋅ Vi Vi = ⋅ Mi
ρc ρi
 Prezenţa porozităţilor (golurilor): densitatea determinată experimental
ρ ct − ρ ce
fracţiei volumice Vp a porozităţilor Vp =
ρ ct densitatea calculată

1 1
fracţia masică M f = =
M 1 + (1 − Vf − Vp )ρ m
1+ m
Mf Vf ρ f
Vf+Vm+Vp=1
M f (1 − Vp )
fracţia volumică Vf =
ρf
M f + (1 − M f ) ⋅
ρm

În cazul armării cu fibre de sticlă se folosesc formulele aproximative

2Vf Mf ρf
Mf = Vf = deoarece se consideră că ≅2 Vp=0
1 + Vf 2 − Mf ρm
 Metode clasice de evaluare a constantelor elastice
Pentru determinarea constantelor elastice se creează un element de volum alcătuit din trei
module identice, perfect lipite la interfaţă unele de altele, neexistând nici un fel de lunecare
între materialul fibrei şi cel al matricei. Aceste materiale sunt considerate liniar elastice şi
omogene. Matricea este considerată fi izotropă sau ortotropă în timp ce lamina este
considerată omogenă la nivel macroscopic liniar elastică şi ortotropă.
 Constantele elastice pot fi evaluate în funcţie de constantele fibrelor (Ef, Vf),
de constantele matricei (Em, Vm) precum şi de procentajul volumic de armare.
Folosind ecuaţiile micromecanicii se poate obţine

- modulul de elasticitate longitudinal E L = E f ⋅ Vf + E m ⋅ Vm

Ef ⋅ Em
- modulul. de elasticitate transversal ET =
Vf ⋅ E f + Vm ⋅ E m

Gm ⋅ Gf
- modulul de forfecare G LT =
Vm ⋅ G f + Vf ⋅ G m

- coeficientul lui Poisson µ LT = Vm ⋅ µ m + Vf ⋅ µ f

Variaţia modulelor de elasticitrate
cu procentul volumic al fibrelor de
armare este prezentată cu ajutorul
programului PROMAL
Răşină epoxidică armată cu
fibre de sticlă
 Relaţiile generale între tensiuni şi deformaţii specifice
Material anizotrop σ x = C11ε x + C12 ε y + C13 ε z + C14 γ x y + C15 γ y z + C16 γ z x ;
σ y = C 21ε x + C 22 ε y + C 23 ε z + C 24 γ x y + C 25 γ y z + C 26 γ z x ;
σ z = C 31ε x + C 32 ε y + C 33ε z + C 34 γ x y + C 35 γ y z + C 36 γ z x ;
τ xy = C 41ε x + C 42 ε y + C 43 ε z + C 44 γ x y + C 45 γ y z + C 46 γ z x ;
τ y z = C 51ε x + C 52 ε y + C 53 ε z + C54 γ x y + C55 γ y z + C56 γ z x ;
τ z x = C 61ε x + C 62 ε y + C 63 ε z + C 64 γ x y + C 65 γ y z + C 66 γ z x .

forma matriceală
σ = Cε

matrice de rigiditate

Datorită simetriei matricelor componentelor, C este simetrică şi deci din cei 36 coeficienţi
numai 21 sunt independenţi. Aceştia caracterizează complet proprietăţile mecanice pentru un
material anizotrop elastic.
ε x = S11σ x + S12 σ y + S13 σ z + S14 τ x y + S15 τ y z + S16 τ z x ;
ε y = S 21σ x + S 22 σ y + S 23 σ z + S 24 τ x y + S 25 τ y z + S 26 τ z x ;
ε z = S 31σ x + S 32 σ y + S 33 σ z + S 34 τ x y + S 35 τ y z + S 36 τ z x ;
γ x y = S 41σ x + S 42 σ y + S 43 σ z + S 44 τ x y + S 45 τ y z + S 46 τ z x ;
γ y z = S 51σ x + S 52 σ y + S 53 σ z + S 54 τ x y + S 55 τ y z + S 56 τ z x ;
γ z x = S 61σ x + S 62 σ y + S 63 σ z + S 64 τ x y + S 65 τ y z + S 66 τ z x .

forma matriceală
ε = Sσ

matrice de deformabilitate
matrice a complianţelor.
 Material ortotrop

Un material ortotrop are trei plane de simetrie elastică, ortogonale între ele. La un corp
ortotrop, direcţiile principale ale stării de tensiune într-un punct coincid cu cele ale stării de
deformaţie în acel punct.
σ x = C11ε x + C12 ε y + C13 ε z ; ε x = S11σ x + S12 σ y + S13 σ z ;
σ y = C 21ε x + C 22 ε y + C 23 ε z ; ε y = S 21σ x + S 22 σ y + S 23 σ z ;
σ z = C 31ε x + C 32 ε y + C 33 ε z ; ε z = S 31σ x + S 32 σ y + S 33 σ z ;
τ x y = C 44 γ x y ; τ y z = C 55 γ y z ; τ z x = C 66 γ z x . γ x y = S 44 τ x y ; γ y z = S 55 τ y z ; γ z x = S 66 τ z x .
 C11 C12 C13 0 0 0   S11 S12 S13 0 0 0 
   
 C 22 C 23 0 0 0   S 22 S 23 0 0 0 
 C 33 0 0 0   S 33 0 0 0 
C = ; S= 
 C 44 0 0   S 44 0 0 
 simetric C 55 0   simetric S 55 0 
   

 C 66  
 S 66 

1. Nu există interacţiuni între tensiunile normale şi deformaţiile specifice unghiulare. Tensiunile

normale acţionează de-a lungul direcţiilor principale producând numai deformaţii specifice
liniare;
2. Nu există interacţiuni între tensiunile tangenţiale şi deformaţiile specifice liniare. Tensiunile
tangenţiale acţionează în planele principale de forfecare, producând lunecări specifice;
3. Nu există interacţiuni între tensiunile tangenţiale şi deformaţiile specifice unghiulare în alte
plane. Adică, o tensiune tangenţială care acţionează într-un plan principal de forfecare produce
o lunecare specifică numai în acel plan.
 Material izotrop transversal
Un material este numit izotrop transversal, dacă unul din planele principale este plan de
izotropie. Aceasta înseamnă ca în oricare punct din acel plan proprietăţile mecanice sunt
aceleasi în orice direcţie.
Se consideră drept plan de izotropie transversală, planul 23, perpendicular pe direcţia 1.
C 22 − C 23
C 33 = C 22 ; C55 = ; C 66 = C 44 .
2
 C11 C12 C12 0 0 0   S11 S12 S11 0 0 0 
   
 C 22 C 23 0 0 0   S 22 S 23 0 0 0 
 C 22 0 0 0   S 22 0 0 0 
C = ; S =  
 C 44 0 0   S 44 0 0 .
 C 22 − C 23   S 22 − S 23 
 sim. 0   sim. 0 
 2   2 
 C 44   S 44 

Material izotrop
Dacă proprietăţile mecanice sunt invariabile la rotaţia axelor de coordonate, atunci materialul
ortotrop devine izotrop.
C11 = C 22 = C 33 ; C12 = C 23 = C 31 ; C 44 = C55 = C 66 S11 = S 22 = S 33 ; S12 = S 23 = S 31 ; S 44 = S 55 = S 66 .

σ x = C11 ε x + C12 ( ε y + ε z ); ε x = S11 σ x + S12 ( σ y + σ z );

σ y = C11 ε y + C12 ( ε x + ε z ); ε y = S11 σ y + S12 ( σ x + σ z );
σ z = C11 ε z + C12 ( ε x + ε y ); ε z = S11 σ z + S12 ( σ x + σ y );
τ x y = C 44 γ x y ; τ y z = C 44 γ y z ; τ z x = C 44 γ z x . γ x y = S 44 τ x y ; γ y z = S 44 τ y z ; γ z x = S 44 τ z x .
 Legea generalizată a lui Hooke
Material anizotrop

σ x µ xy µ xz ηx , x y η x , yz η x , zx
εx = − σy − σz + τxy + τ yz + τ zx µyx şi µzx se numesc coeficienţi de
Ex Ey Ez G xy G yz G zx
contracţie transversală (coeficienţii
µ yx σy µ yz ηy, x y ηy, y z ηy, z x lui Poisson);
εy = − σx + − σz + τx y + τ yz + τzx
Ex Ey Ez Gx y Gyz Gz x
µzx σ µz y
ηz , x y ηz , y z ηz , z x ηyz,x , ηzx,x , ηxy,x sunt coeficienţi de
εz = − σx − σy + z + τxy + τ yz + τzx influenţă reciprocă de a doua speţă
Ex Ey E z Gx y Gyz G zx
ηx y , x ηx y , y ηx y , z τx y ν x y, y z ν x y, z x
γ xy = σx + σy + σz + + τ yz + τzx
Ex Ey Ez Gx y Gyz Gz x ηx,yz , ηy,yz , ηz,yz sunt coeficienţi de
ηy z, x ηy z, y η y z, z ν y z, x y τ yz ν y z, z x influenţă reciprocă de prima speţă
γ yz = σx + σy + σz + τx y + + τzx
Ex Ey Ez Gx y Gyz Gz x
ηz x , x ηz x , y ηz x , z ν z x, x y ν z x, y z τzx νzx,yz şi νxy,yz sunt coeficienţi care
γ zx = σx + σy + σz + τx y + τ yz +
Ex Ey Ez Gx y Gyz Gz x caracterizează lunecarea într-un plan
ortogonal la un alt plan în care se
ε = Sσ σ = Cε produce o lunecare

S este matricea constantelor de elasticitate ale materialului (complianţelor).

C este matricea constantelor de rigiditate ale materialului
Material ortotrop

σx µxy µ xz εj
µ ij = − coeficientul de contracţie
εx = − σy − σz εi transversală (Poisson)
Ex E y Ez
µ yx σy µ yz
εy = − σx + − σz σ = Cε C = S −1
Ex Ey
Ez
µzx µzyσ
εz = − σx − σy + z
Ex Ey Ez
τxy Coeficienţii matricei C au forma
γxy = 1 − µ yz µ zy µ xy + µ xz µ zy µ xz + µ xy µ yz
Gx y C11 = ; C12 = ; C13 = ;
τ yz E y Ez ∆ Ex Ez ∆ Ex E y∆
γ yz = 1 − µ xz µ zx µ yz + µ yx µ zx 1 − µ xy µ yx
Gyz C 22 = ; C 23 = ; C 33 = ;
Ex Ez ∆ Ex E y∆ Ex E y∆
τ zx
γ zx = C 44 = G xy ; C55 = G yz ; C 66 = G zx ;
G zx
1 − µ yx − µ zx
1
∆= − µ xy 1 − µ zy .
Ex E y Ez
− µ xz − µ yz 1
 Material izotrop transversal

Dacă se consideră planul yz ca fiind planul cu izotropie, atunci

Ey
E y = Ez G xy = G xz µ xy = µ xz G yz =
2(1 + µ yz )
1. Dacă se aplică numai o tensiune, atunci lucrul mecanic este pozitiv dacă şi deformaţia
specifică este pozitivă, adică S ij > 0
E x > 0; E y > 0; E z > 0; G xy > 0; G yz > 0; G zx > 0

2. În anumite condiţii, este posibil să se deformeze un corp într-o anumită direcţie. In acest
caz, lucrul mecanic va fi pozitiv numai atunci când Cii>0
1 − µ yz µ zy
Considerând direcţia x, rezultă C11 = >0
E y Ez∆
În ipoteza ∆>0 1 − µ yz µ zy > 0 ⇒ µ yz µ zy < 1
µ yz µ zy Ey
Datorită simetriei matricei complianţelor = de unde rezultă µ yz <
Ey Ez Ez
Ei
În general µ ij <
Ej
 Material izotrop

εx =
E
1
[ (
σx − µ σy + σz )]
εy =
1
E
[σ y − µ (σ z + σ x )]
εz =
1
E [ (
σz − µ σx + σy )] G=
E
2 (1 + µ )
τxy
γxy =
G
τyz
γ yz =
G
τzx
γ zx =
G
 Variaţia caracteristicilor de material la rotaţia
axelor de referinţă
Cazul materialului ortotrop plan
Relaţiile de legătură între deformaţii specifice şi tensiuni au forma

 ε l   S11 S12 0   σl   1 − µ lt 
      0 
 ε t  =  S 21 S 22 0   σt  sau  ε l   El El   σl 
   − µ tl  
γ   0 S 66   τ lt 
1
 lt   0  εt  =  0   σt 
 γ   Et Et  
 lt   1   τ lt 
 0 0
Glt 

Relaţiile de legătură între tensiuni şi deformaţii specifice au forma

 σ l   C11 C12 0  εl  σ l   E ' l E ' lt 0  εl 

     sau     
 σ t  =  C 21 C 22 0  εt   σ t  =  E ' tl E 't 0  εt 
τ   0
 lt   0 C 66   γ lt  τ   0 Glt   γ lt 
 lt   0

El Et µ lt E t µ tl E l
unde E'l = ; E't = ; E ' lt = = = E ' tl
1 − µ lt µ tl 1 − µ lt µ tl 1 − µ lt µ tl 1 − µ lt µ tl
Se consideră un material ortotrop, cu caracteristicile definite în sistemul lt. Relaţiile constitutive
ale materialului într-un punct se modifică, funcţie de orientarea sistemului de axe de
coordonate. Dacă sistemul de referinţă al caracteristicilor de material este xy, atunci
caracteristicile din sistemul lt se modifică în cazul raportării la sistemul xy. Matricea de rotaţie,
l, a axelor de coordonate lt, în raport cu sistemul xy este dată de relaţia

 l   cos θ sin θ   x   cos θ sin θ  y

  =     λ =   t l
− θ θ
 t   − sin θ cos θ   y   sin cos 

Transformarea tensiunilor
θ
x
 σ l   c 2cs   σ x 
2
s2
   
 σt  =  s
2
c2 − 2cs   σ y 
 τ   − cs cs 
 lt   c 2 − s 2   τ xy 


σ l −t = Rσ−1 σ x − y σ x − y = Rσ σ l −t Rσ−1 = Rσ ( −θ)

Deci matricea de transformare a tensiunilor din sistemul lt in sistemul xy este

c2 s2 − 2cs 
 
Rσ =  s 2 c 2
2cs 
 
cs − cs c 2 − s 2 
 
 Transformarea deformaţiilor specifice

 εl   c cs   ε x 
2
s2
   
 εt  =  s − cs   ε y 
2 2
c
 γ   − 2cs 2cs c 2 − s 2   γ 
 lt     xy 

ε l −t = Rε−1 ε x − y ε x − y = Rε ε l −t unde R ε−1 = R ε (−θ )

Deci matricea de transformare a deformaţiilor specifice de la sistemul lt la sistemul xy este

Se observă că Rε−1 = RσT Rσ−1 = RεT

 c2 s2 − cs 
 
Rε =  s 2
c 2
cs 
 
2cs − 2cs c 2 − s 2 
 
  εx  1 0 0  ε x 
    
 ε y  = 0 1 0  ε y 
 γ / 2 0 0 1  γ 
 xy   2  xy 

ε x − y ,tens = I ε x − y ,ing ε l −t ,tens = I ε l −t ,ing

−1
ε x − y ,tens = I ε x − y ,ing = I Rε ε l −t ,ing = I Rε I ε l −t ,tens = Rσ ε l −t ,tens

 εx  c2 s2 − 2cs   ε l  ε x − y ,tens = Rσ ε l −t ,tens ε x − y ,tens = Rσ I ε l −t ,ing

   2  
 εy  = s c2 2cs   ε t 
 γ / 2   cs 
 xy   − cs c 2 − s 2   γ lt / 2 
 −1
ε x − y ,ing = I Rσ I ε l −t ,ing ε x − y ,ing = Rε ε l −t ,ing

1 0 0
−1  
I =  0 1 0  între matricea de transformare a tensiunilor şi matricea de transformare
 0 0 2  a deformaţiilor specifice există relaţia −1
  Rε = I Rσ I
 Transformarea rigidităţilor

Relaţiile de legătură între tensiuni şi deformaţii specifice în sistemele de axe de coordonate xy,
respectiv lt, se scriu sub forma σ x − y = C x − y ε x − y σ l −t = Cl −t ε l −t

σ x − y = R σ σ l −t = R σ Cl −t ε l −t = R σ Cl −t R ε−1ε x − y = R σ Cl −t R σT ε x − y C x − y = R σ Cl −t R σT

Transformarea complianţelor

Relaţiile de legătură între tensiuni şi deformaţii specifice în sistemele de axe de coordonate

xy, respectiv lt, se scriu sub forma ε =S σ ε =S σ
x− y x− y x− y l −t l −t l −t

ε x − y = R ε ε l −t = R ε S l −t σ l −t = R ε S l −t R σ−1σ x − y = R ε S l −t R Tε σ x − y S x − y = Rε Sl −t RεT
 Teorii privind starile limita
la compozite
În literatura de specialitate, existenţa criterii de rupere (teorii de rezistenţă), aplicabile materialelor compozite,
si pot fi clasificate în trei mari grupe:
- criteriile limită - conform cărora ruperea survine atunci când unul dintre parametri (tensiuni sau deformaţii)
atinge starea limită;
- criteriile interactive - acestea consideră că ruperea survine atunci când este satisfăcută o formulă cuadratică
a tensiunilor. Numai momentul iniţierii ruperii este prezis, dar nu şi modul de rupere;
- criteriile polinomial-tensoriale. Ca şi criteriile precedente, pot prezice numai momentul iniţierii ruperii.
Rezistenţa unei lamele unidirecţionale este complet caracterizată prin 5 parametri macromecanici

R1T = rezistenţa la tracţiune longitudinală;

R1C = rezistenţa la compresiune longitudinală;
R2T = rezistenţa la tracţiune transversală;
R2C = rezistenţa la compresiune transversală; R1T R1C R2T R2C R12
R12 = rezistenţa la forfecare în planul armării (intralaminară).
schemele de încărcare pentru determinarea
experimentală a parametrilor macromecanici de rezistenţă
Criterii macromecanice de rupere
Criteriul tensiunilor maxime
Această teorie consideră că ruperea unei lamele compozite se produce atunci când cel puţin una dintre
componentele de tensiuni de pe direcţia axelor principale ale lamelei depăşeşte nivelul limitei corespunzătoare
de rezistenţă a materialului, în direcţia respectivă.

Ruperea nu are loc în condiţiile − R1C < σ1 < R1T

− R2C < σ 2 < R2T

τ 12 < R12 1
 σ2
σ2 σ1 σ1

A In cazul in care incarcarea se aplica pe directiile principale ale lamelei compozite σ2

T
R2
σ1
valorile admisibile ale tensiunilor sunt incluse într-o suprafaţă în formă de C
-R 1
T
R1
dreptunghi, care este chiar învelitoarea stărilor limită de încărcare căutată. C
-R 2

BÎn cazul în care încărcarea se aplică pe o axă înclinată faţă de direcţiile principale solicitare dezaxată, este
nevoie să se facă trecerea de la tensorul tensiunilor, scris în sistemul de axe (xOy), la cel al tensiunilor
principale. Componentele tensiunilor de pe direcţiile principale se pot exprima
 σ1   c 2cs   σ x 
2
s2 2 1
   2  
σ 2  =  s c2 − 2cs   σ y 
τ  − cs cs c 2 − s 2  τ xy 
σx σx
 12  
 σ1 = σ x c 2 + rs 2 ( ) θ x
σ 
Pentru o stare biaxială de tensiuni dacă y = r , τ xy = 0 ⇒ σ 2 = σ x s + rc
2 2
( )
σx  τ = σ cs(r − 1)
 12 x
RT RT R12
Tensiunea maximă uniaxială care se poate aplica laminei este σ x = 2 1 2 ; σ x = 2 2 2 ; σ x =
c + rs s + rc cs(r − 1)
Limite ale rezistenţei în cazul solicitării uniaxiale cu tensiunea σx a unei lamine ortotrope cu fibrele in directia solicitari
R1C R1T R2C R2T R12
< σx < ; < σx < ; σx <
cos θ 2
cos θ
2
sin θ
2
sin θ
2
sin θ cos θ

Avantaje permite prognozarea modului în care va avea loc cedarea

lamelei compozite, deci se pot face predictii in ceea ce privesc tensiunile care duc
la rupere

Dezavantaje nu ţine seama de o posibilă interacţiune a tensiunilor,

în stările biaxiale de solicitare.
Coeficientul de siguranţă(SR) SR=(încărcarea maximă care poate fi aplicată)/(încărcarea aplicată)
SR>1 lamina nu se rupe iar tensiunea aplicata poate fi mărită cu SR
SR<1 lamina se rupe iar tensiunea aplicată poate fi micşorată cu SR 2
SR=1 încărcare de rupere
 Criteriul deformaţiilor specifice maxime
Această teorie consideră că ruperea unei lamele compozite se produce atunci când cel puţin una dintre
componentele deformaţiilor specifice, care se apar pe direcţiile principale ale materialului depăşeşte valoarea
corespunzătoare a deformaţiei ultime (deformaţia specifică la rupere) a materialului (pe direcţia respectivă).
Conform acestui criteriu ruperea este evitată dacă sunt îndeplinite condiţiile
− ε1Cu < ε1 < ε1Tu − ε C2u < ε 2 < εT2u − γ12
u
< γ12 < γ12
u

ε 1u alungirea specifică la ruperea prin tracţiune (compresiune) longitudinală

T (C )

ε 2Tu(C ) alungirea specifică la ruperea prin tracţiune (compresiune ) transversală

γ 12u lunecarea specifică la rupere prin forfecare în planul armării
teoria deformaţiilor specifice maxime
ε 1Tu
pot fi reduse la o exprimare în funcţie de
pentru ε 1 > 0 ε T pentru ε 2 > 0
ε1 =  C ε 2 =  C2u γ12 = γ12 u tensiunile principale
ε 1u pentru ε 1 < 0
ε 2u pentru ε 2 < 0 şi de parametrii fundamentali de rezistenţă,
 R T pentru R1C R1T
ε1 > 0 < σx <
σ1 − µ12 ⋅ σ 2 =  1 C cos 2 θ − μ12 sin 2 θ cos 2 θ − μ12 sin 2 θ
− R1 pentru ε1 < 0 Criteriul pentru o
R2C R2T
 R T pentru ε 2 > 0 încărcare uniaxială înclinată < σx <
σ 2 − µ 21 ⋅ σ1 =  2 C sin 2 θ − μ 21 cos 2 θ sin 2 θ − μ 21 cos 2 θ
− R2 pentru ε2 < 0
R12
τ12 = R12 σx <
sin θ cos θ
criteriul deformaţilor specifice maxime poate fi prezentat în raport cu rezultatele
experimentale disponibile pentru o încarcare uniaxială înclinată a materialului
compozit sticlă – epoxi
Punctele slabe al acestei teorii sunt exprimarea condiţiei de rezistenţă prin trei
subcriterii distincte, precum şi lipsa vreunei posibilităţi de predicţie a modului
concret în care se va produce ruperea compozitului.
Cele două criterii (al tensiunilor maxime şi al deformaţiilor maxime) nu dau
rezultate identice, deşi derivă din aceleaşi relaţii, din cauza valorilor diferite ale 3
coeficienţilor lui Poisson pe direcţiile 1 şi 2.
 Criteriul lui Hill
Acest criteriu reprezintă o generalizare a criteriului izotrop al lui Von Mises pentru materiale ortotrope.
Dezavantajul acestui criteriu îl reprezintă imposibilitatea de a determina modul de rupere
Ecuaţia care stă la baza acestui criteriu este următoarea

σ12 σ 22 σ 32  1 1 1   1 1 1   1 1 1  τ12
2
τ 223 τ31
2
     
+ + − + +
R12 R22 R32  R12 R22 R32 
⋅ σ σ
1 2 −  R 2 R 2 R 2  1 3  R 2 R 2 R 2  2 3 S 2 T 2 R 2 = 1.
+ + ⋅ σ σ − + + ⋅ σ σ + + +
 1 2 3   1 2 3 

R1, R2, R3 sunt rezistenţele la rupere obţinute experimental,

în urma unor solicitări monoaxiale pe direcţiile de ortotropie;
- R, S, T sunt rezistenţele de forfecare pură, în planul de ortotropie. 21 de constante ale materialului

O condiţie de rupere se poate exprima ca forma pătratică în componentele tensiunilor Fij ⋅ σi ⋅ σ j = 1

,

După introducerea deviatorilor, rămân doar 15 constante independente. Se presupune că lamela care are
proprietăţile mecanice descrise printr-o ecuaţie constitutivă ortotropă şi proprietăţi
3 de rezistenţă ortotrope.
Matricea Fij ar avea din aceste motive, nouă constante independente, dar ∑ Fij = 0 numărul lor ajunge la şase .
 − (F12 + F13 ) F12 F13 0 0 j =1 0 
 
 F12 − (F12 + F23 ) F23 0 0 0 
 F13 F23 − (F13 + F23 ) 0 0 0 
Fij =  
 0 0 0 F44 0 0 
 
 0 0 0 0 F55 0 
 F66 
 0 0 0 0 0

Condiţia Fij ⋅ σ i ⋅ σ j = 1 pentru lamela ortotropă se poate scrie sub forma Mises – Hill
F (σ2 − σ3 )2 + G (σ3 − σ1 )2 + H (σ1 − σ2 )2 + 2 Lτ 223 + 2Mτ 31
2
+ 2 Nτ 12
2
=1
F55 = 2 M F13 = −G F23 = − F F12 = − H F66 = 2 N F44 = 2 L

Această teorie admite că suprafaţa de rupere este exprimată de ecuaţia:

(G2 + G3 )σ12. + (G1 + G3 )σ 22. + (G1 + G2 )σ32. − 2G3σ1σ 2 − 2G2 σ1σ3 − 2G1σ 2 σ3 + 2G4 τ 223 + 2G5 τ132 + 2G6 τ122 < 1 4
Dacă se fac patru încercări, în care câte una din componentele: σ1 , σ2 , σ3 , τ12 este nenulă producandu-se ruperea:
1 1 1 1
G2 + G3 = T2
; G1 + G3 = T 2 ; G1 + G2 = T 2 ; 2G6 = 2 ;
R1 R2 R2 R12

*
1 2 1 
G1 = 
1 1 1 1 1 1
− ; G2 = ; G3 = ; G6 =
( ) ( )
;
2  RT 2 2 T2 2  2 R T 2
2 R T 2
2 R 2
 2 R1  1 1 12

2 2 2
 σ1  σ1σ 2  σ 2   τ12 
 T  − T 2 +  T  +   < 1
R  R 
 1  R1  2   12 
R
 Criteriul lui Hoffman
O generalizare a teoriei lui Hill, care permite considerarea unor rezistente diferite la întindere şi la
compresiune, a fost făcut de Hoffman.
Ecuaţia corespunzătoare criteriului îmbunătăţită, propusă de Hoffman este:
F (σ1 − σ2 )2 + G (σ2 − σ3 )2 + H (σ3 − σ1 )2 + P σ1 + Qσ2 + Rσ3 + Lτ 223 + Mτ 31
2
+ Nτ12
2
=1
evaluarea coeficienţilor F, G, H, P, Q, R, L, M, N se poate face printr-o încercare la întindere şi una la compresiune.
În starea plană de tensiune
σ12 σ22 σ1 σ2  1 1    τ2
+ − +  T − C σ1 +  1 − 1 σ2 + 12 = 1
R1T R1C R2T R2C T C
R1 R1  R1 R1   RT R C  R122
  2 2 

Pentru întindere şi compresiune uniaxială

R1T R2T R12
σx ≤ 2 2
( 2 2 2
)
R1T R122 sin 4 θ + R2T R122 cos 4 θ + R1T R2T − R2T R122 sin 2 θ cos 2 θ

6
 Criteriul lui Hashin şi Rotem

O mare parte dintre criteriile care pot prezice ruperea compozitelor laminate se bazează pe criteriul propus
iniţial de Hashin şi Rotem, care estimează că se poate produce ruperea într-un anumit plan al compozitului
dacă componentele vectorului tensiunilor din acel plan verifică o relaţie cuadratică.
2 2

Pentru cedarea matricei la întindere  σ 2 
 τ 12


 = 1
 RT  +  R
 2   12 
2 2
 σ2  τ 
Pentru cedarea matricei la compresiune   +  12  = 1
 RC  R 
 2   12 
Deoarece a fost dificilă stabilirea unui plan de cedare, el a menţinut ideea contribuţiei cuadratice a tensiunilor şi
a acceptat ipoteza că orice plan de cedare posibil este situat paralele cu fibrele deci tensiunea σ1 nu intervine
în calcul. Noile expresii, propuse pentru condiţiile de cedare a matricei sunt:

La întindere
1
T2
(σ2 + σ3 )2 + 1
T2
(τ 2
23 − σ2 σ3 )
2
+
R
1
2
(τ 2
12 − τ13
2
)
2
=1
R2 R12 12

1  R2C 
2

La compresiune  − 1 (σ2 + σ3 ) + 1 2 (σ2 + σ3 )2 + 1 2 τ 223 − σ2 σ3 + 1 τ 12
2
+ τ 13
2
=1( ) ( )
R2C  2 R12T 
  4 R T
R T R 2
  12 12 12

R12T rezistenţa la forfecare transversală

2 2
 σ2  τ 
Pentru cedarea matricei la întindere   +  12  = 1
 RT  R
 2   12 

 σ2 
2
 R C 
2
σ τ 
2

Pentru cedarea matricei la compresiune   +  2  − 1 2 +  12  = 1

 2R T
 12

  2 R12
T 
  R2C  R12 
 
2 2 2
 σn  τ  τ 
Criteriul pătratic scris pe baza acestor tensiuni   +  nl  +  nt  = 1
 RC  R   RT 
 2   12   12 

7
 Criteriul polinomial tensorial Tsai-Wu
Fi şi Fij sunt mărimi tensoriale ale parametrilor
Criteriul admite astfel existenţa unei funcţii scalare f (σi ) = Fi σi + Fij σi σ j de rezistenţă, caracteristice fiecărui material
f (σ i ) = F1σ 1 + F2σ 2 + F3σ 3 + F4σ 4 + F5σ 5 + F6σ 6 +
În cazul tridimensional + F11σ 1σ 1 + F12σ 1σ 2 + F13σ 1σ 3 + F14σ 1σ 4 + F15σ 1σ 5 + F16σ 1σ 6 +
+ F21σ 2σ 1 + F22σ 2σ 2 + F23σ 2σ 3 + F24σ 2σ 4 + F25σ 2σ 5 + F26σ 2σ 6 +
+ F31σ 3σ 1 + F32σ 3σ 2 + F33σ 3σ 3 + F34σ 3σ 4 + F35σ 3σ 5 + F36σ 3σ 6 +
+ F41σ 4σ 1 + F42σ 4σ 2 + F43σ 4σ 3 + F44σ 4σ 4 + F45σ 4σ 5 + F46σ 4σ 6 +
+ F51σ 5σ 1 + F52σ 5σ 2 + F53σ 5σ 3 + F54σ 5σ 4 + F55σ 5σ 5 + F56σ 5σ 6 +
+ F61σ 6σ 1 + F62σ 6σ 2 + F63σ 6σ 3 + F64σ 6σ 4 + F65σ 6σ 5 + F66σ 6σ 6 +

în care s-au folosit notaţiile σ4 = τ 23 ; σ5 = τ 31 ; σ6 = τ12 .

Conform acestui criteriu lamina cedează dacă coeficientul de siguranţă (SR) este subunitar
F1 ⋅ σ1 + F2 ⋅ σ 2 + F11 ⋅ σ12 + F22 ⋅ σ 22 + F66 ⋅ σ 62 + 2 F12 ⋅ σ1 ⋅ σ 2 < 1
F12 este parametru de interactiune
dacă se imaginează o încercare de tracţiune longitudinală intre σ1 si σ2,
1 1 1 1 1 1 1 si se obtine prin incercare biaxiala
F1 = − , respectiv F11 = F2 = − , respectiv F22 = F66 =
T
R1 C
R1 R1 ⋅ R1C
T
R2T C
R2 R2 ⋅ R2C
T
R122

rezistenţa care trebuie determinată experimental, la solicitarea de întindere biaxială

1   1 1 1 1   1 1 

(F1 + F2 )R(1−2 ) + (F11 + F22 + 2 F12 )R(1− 2 ) = 1 = 1 − R(1− 2 )  T − C + T − C  − R(1− 2 )  T + T
2
2 F12 
 R1 ⋅ R1 R2 ⋅ R2C
2 C
2 R(1− 2 )   R1 R1 R2 R2  

De cele mai multe ori, se preferă pentru estimarea lui o relaţie simplificată de forma F12 = −
1
2 R1T ⋅ R2T ⋅ R1C ⋅ R2C

8
ecuaţia învelitorii capătă următoarea formă simplificată F1 ⋅ σ1 + F2 ⋅ σ2 + F11 ⋅ σ12 + F22 ⋅ σ22 + 2 F12 ⋅ σ1 ⋅ σ2 = 1 − k 2

[MPa] σ2
k = τ12 /F12
100 k=0
k = 0,5
50

-50

-100 k = 0,75
k =1
-150
σ1
[MPa]
-1200 -800 -400 0 400 800 1200

Proiecţii ale învelitorii stărilor limită, după criteriul Tsai – Wu

pentru un compozit sticlă E/epoxi, în stare de încărcare biaxială

Caracteristicile importante ale criteriului Tsa i – Wu sunt

- Datorită termenului adiţional din ecuaţie F12 curba corespunzătoare criteriului Tsai – Wu este deasupra
curbei Tsa i-Hill şi Hoffman.
- Termenul adiţional F12 poate fi determinat numai cu teste biaxiale care sunt scumpe şi dificile, de aceea în
literatura de specialitate s-a sugerat că acest termen poate fi considerat zero, mai ales că practica uzuală
evită testele biaxiale.

9
 Criterii de rupere micromecanice
Studiul compozitului la nivelul fibrei şi al matricei este cunoscut sub numele de micromecanică
Criteriul polinomial tensorial Gol'denblat-Kopnov
(Fij σij )α + (Fijkl σij σkl )β + (Fijklmn σij σkl σmn )γ + ... = 1
i, j, k, 1, m, n,...=1, 2, 3;
Fij, Fijkl reprezintă coeficienţi de material, sub forma unor componente ale tensorului de ordinul al doilea, al
patrulea care caracterizează rezistenţa compozitului,
α, β, γ sunt constante, ce se determină experimental.
Criteriul lui Stowell – Liu
Ia în calcul rezistenţele materialului compozit. Tensiunea de rupere pe direcţia fibrelor, σ1 = X F ; σ2 = YM ; τ 12 = S M .
XF este considerată tensiunea limită a laminei,
tensiunea de rupere pe o direcţie perpendiculară pe direcţia fibrelor YM cât şi tensiunea de forfecare SM, sunt
considerate tensiuni limită ale matricei
Criteriul lui Prager
Conform acestui criteriu, tensiunile limită pe o direcţie perpendiculară pe cea a fibrelor, ca şi cele de forfecare,
nu sunt independente ci sunt într-o permanentă interacţiune.
Ecuaţiile acestui criteriu sunt următoarele σ1 = X F ; σ2 = f1 (YM ,S M ); τ12 = f 2 (YM ,S M )
Criteriul lui Marin
Plecând de la expresia energiei potenţiale de deformaţie pentru un material izotrop (σ1 − σ2 ) + (σ2 − σ3 ) + (σ3 − σ1 ) = 2σt2
2 2 2

Marin a propus următoarea expresie a acestei teorii, pentru materiale ortotrope

(σ1 − a )2 + (σ 2 − b )2 + (σ3 − c )2 + q[(σ1 − a )(σ 2 − b ) + (σ 2 − b )(σ3 − c ) + (σ3 − c )(σ1 − a )] = σ 2
a, b, c, q iau valori diferite în funcţie de tipul stării de tensiune

În situaţia unui câmp de tensiune biaxial σ12 + K1σ1σ2 + σ22 + K 2 σ1 + K3 σ2 = K 4

10
 Criteriul lui Azzi-Tsa i
Acest criteriu reprezintă o simplificare a criteriului lui Hill, Azzi şi Tsa i considerând lamela izotropă în planul
direcţiilor principale (1,2) ceea ce implică Y=Z. σ12 σ1σ2 σ22 τ 12
2

În acest caz, ecuaţia care stă la baza acestui criteriu devine R12
− 2 + 2 + 2 =1
R1 R2 R12
Criteriul lui Franklin
Franklin a modificat criteriul lui Marin pentru a depăşi limitarea acestuia.
Expresia acestui criteriu este K1σ12 + K 2 σ1σ2 + K3 σ22 + K 4 σ1 + K5 σ2 + K6 τ12 = 1
K1 şi K4 sunt determinate în urma unor încercări monoaxiale pe prima direcţie de ortotropie
K3 şi K5 sunt determinate în urma unor încercări monoaxiale dupa a doua direcţie de ortotropie
K2 şi K6 sunt determinate în urma unor încercări biaxiale, respectiv a unei încercări de forfecare

Criterii de rupere mezomecanice

Analiza mezomecanică se face la o scară cuprinsă între cea micromecanică (la nivelul fibrei şi al matricei) şi cea
macromecanică (a laminatului).

Factorul de mezo-deteriorare D mz (i,j,k) reprezintă deteriorarea dată de ruperea fibrei, fisurarea matricei şi
deteriorarea la interfaţă.

Indicii i,j,k iau valoarea 1 pentru starea deteriorată şi 0 pentru cea nedeteriorată
Într-o încărcare uniaxială pentru lamina efectivă subcritică,
determinantă este deteriorarea matricei şi factorul de mezo-deteriorare devine Dscmz (0,1,0 )
iar pentru lamina efectivă critică, determinantă este deteriorarea fibrei şi factorul de mezo-deteriorare devine Dcrmz (1,0,0

11
 Recomandări privind aplicabilitatea diverselor teorii de rupere
Convenabilitate
Teoria Cerinţe de date experimentale σ2 2
operaţională
T
R2
Teoria tensiunilor maxime Câţiva parametri, obţinuţi prin
Neconvenabilă C
σ1
Comportarea la tracţiune a materialelor fragile încercări simple, -R1
(3 subcriterii)
Tensiunile principale nu interacţionează unidirecţionale, standard
T
3 R1

Teoria deformaţiilor maxime C

idem idem -R2
Idem, dar cu o anumită interacţiune între tensiuni
1
Pe lângă încercările mecanice
Criteriul Tsai – Hill Poate fi folosită în calcule
uniaxiale, este necesară şi una de tip 1 - Teoria tensiunilor maxime;
Comportarea ductilă a materialelor anizotrope automatizate
biaxial.
2 - Teoria deformaţiilor maxime;
Criteriul Tsai – Wu Generală, cuprinzătoare şi Parametri numeroşi. Necesită un 3 - Criteriul Tsai – Wu.
Construcţie matematică riguroasă uşor de aplicat. program experimental coerent.

A. -primele două teorii sunt aplicabile cu precădere în cazurile de comportare predominant fragilă a
materialelor, sunt recomandate în special pentru acele stări de solicitare ale căror puncte reprezentative se
găsesc în primul cadran al învelitorii stărilor limită (cel în care tensiunile σ1, σ2 au valori pozitive);
-doar teoria deformaţiei specifice maxime ia în considerare (şi încă într-o măsură relativ mică), interacţiunea
dintre tensiunile principale de direcţii diferite (prin prezenţa în relaţii de calcul a coeficienţilor de tip Poisson);
-deşi sunt simple conceptual, cele două teorii nu sunt convenabile pentru calculele automatizate, în primul
rând datorită celor trei subcriterii prin care sunt exprimate.
B. - teoriile Tsai-Hill şi Tsai-Wu, se consideră că acestea sunt aplicabile în cazurile în care predomină
comportarea ductilă a materialului care trebuie analizat, mai ales atunci când îi sunt aplicate încărcări de
forfecare sau compresiune;
-Teoria Tsa i-Hill este adaptată pentru compozitele eterogene de tip fragil;
-Teoria Tsai-Wu este bine fundamentată matematic şi simplu de aplicat în practică. În comparaţie cu criteriul
anterior, conţine câţiva coeficienţi suplimentari, care iau în considerare inclusiv distincţia între rezistenţele
materialului la compresiune şi la tracţiune;
-Un aspect care este comun celor două criterii de rupere interactive priveşte coeficientul F12, care poate fi
stabilit prin aproximare, sau poate fi determinat mai precis, dacă există condiţii pentru desfăşurarea 12
experimentului, pe baza unei încercări mecanice biaxiale.
 Materiale compozite
Teoria generală a stratificatelor

 Elemente de teoria elasticităţii stratificatelor

Deformaţii şi deplasări
Tensiuni în lamine
Forţe
Momente
Expresiile matriceale ale torsorului de reducere
Ecuatia constitutiva
Determinarea constantelor inginereşti (tehnice) ale stratificatului
Un stratificat se obţine prin suprapunerea şi lipirea a unui numǎr de n lamine sau
grupuri de lamine având orientări diferite ale fibrelor.
Comportarea elastică şi de rezistenţă a unei plăci compozite stratificate va fi
rezultatul combinării proprietăţilor laminelor şi grupurilor de lamine precum şi a
orientărilor, anizotropia stratificatului fiind gândită în sensul celui mai bun răspuns la
o solicitare cunoscută.
Prin placă compozită sau laminat se înţelege o placă obţinută prin suprapunerea
sau lipirea mai multor straturi de armare impregnate (lamine).
Pentru a analiza corect plăcile compozite este necesar a se preciza:
-condiţiile la limită;
-condiţiile de încărcare;
-materialul de armare al plăcii compozite;
-limita săgeţii
-plăci rigide, cu h, unde deformaţia liniară specifică pe axa z este considerată
nulă şi se neglijează tensiunile din planul median al plăcii;
-plăci cu săgeţi mici,când sunt luate în calcul deformaţiile plăcii dar se
neglijează tensiunile din planul median;
-plăci cu săgeţi mari , se ţine cont şi de sarcinile din planul median provenite
din încovoierea generală a plăcii.
Pentru studiul stratificatului se ataşează un sistem de axe general (X, Y, Z), iar
pentru fiecare strat se ataşează un sistem natural (l, t, z).

Se fac următoarele ipoteze generale:

-stratificatele se consideră plăci subţiri, de grosime constantă, ceea ce permite

abordarea unui model bidimensional;

-stratificatele sunt constituite din lamine ortotrope, paralele, perfect lipite între ele.
Ipoteza asamblării perfecte a laminelor se interpretează fizic prin egalitatea
deplasărilor punctelor situate de o parte şi de alta a celor două feţe;

-fiecare strat (lamină) are o comportare liniar-elastică;

-deplasările şi deformaţiile sunt mici şi continue, adică nu există lunecări între

lamine, săgeata plăcii se consideră de acelaşi ordin de mărime cu grosimea ei;

-se acceptă ipoteza lui Kirchhoff: toate normalele la planul median înainte de
deformare rămân normale la planul median şi după deformare;

- fiecare strat se află într-o stare plană de tensiune

Deformaţii şi deplasări
Deplasările sunt considerate continue pe grosimea stratificatului, adică laminele
nu lunecă unele în raport cu altele.
Ipoteza Kirchhoff – Love este echivalentǎ cu condiţia γ xz = γ yz = 0

 ∂w 
u = u0 − z 0  reprezintă panta suprafeţei mediane faţă de axa OX
 ∂x 
 ∂w  reprezintă panta suprafeţei mediane faţă de axa OY
v = v0 − z  0 
 ∂y 
w ≅ w0
sunt deplasările unui punct de pe suprafaţa mediană
sunt deplasările unui punct oarecare
dx

h/ 2
x x y
O z w O w O
P ∂w/ ∂x ∂w/ ∂y

z z P z P

u=-z ∂w/ ∂x v=-z ∂w/ ∂y

Inainte de deformatie Dupa deformatie
 ∂u ∂u 0 ∂ 2 w0 ∂u ∂ 2 w0
εx = = −z ε = 0;
0
kx = − 2 ;
∂x ∂x ∂x
x
∂x 2 ∂x
∂v ∂v0 ∂ 2 w0 ∂v ∂ 2 w0
εy = = −z Notam: ε y0 = 0 ; si: ky = − 2 ;
∂y ∂y ∂y 2 ∂y ∂y
∂u ∂v ∂u 0 ∂v0 ∂ 2 w0 ∂u ∂v ∂ 2 w0
γ xy = + = + − 2z γ xy0 = 0 + 0 k xy = −2
∂y ∂x ∂y ∂x ∂x∂y ∂y ∂x
∂x∂y

 ε x   ε x0   k x 
   0  
formă matriceală ε y  = ε y  + z k y 
γ  γ 0  k 
 xy   xy   xy 

 k x   − ∂ 2 w0 ∂x 2 
ε x
0
  ∂u 0 ∂x     
    k =  k y  =  − ∂ 2 w0 ∂y 2 
ε0 = ε 0
=
  ∂v ∂y 
γ
y 0
 ∂u ∂y + ∂v ∂x  k  − 2 ∂ 2 w ∂x∂y 

0
xy   0 0   xy   0 
deformaţiile suprafeţei mediane curburile suprafeţei mediane.

Cunoaşterea deformaţiilor şi a curburilor suprafeţei mediane într-un punct al

stratificatului duce la aflarea stării de deformaţie a oricărui alt punct situat pe
normala la suprafaţa mediană în punctul dat ε = ε 0 + zk
Tensiuni în lamine

La un material ortotrop, legătura între deformaţii specifice şi tensiuni este realizată

de matricea complianţelor S:
 1 − µ lt 
 0 
 ε l   S11 S12 S16  σ l   ε l   El El  σ l 
        − µ tl
S 26  σ t  sau
 
0  σ t 
1
 ε t  =  S 21 S 22 ε t  =  
γ   Et Et
γ   S
 lt   61 S 62 S 66  τ lt   lt 
 
1  τ lt 
 0 0
 Glt 

La un material ortotrop, legătura între tensiuni şi deformaţii specifice este realizată

de matricea de rigiditate redusă Q :
El Et
Q11 = ; Q22 = ;
σ l  Q11 Q12 Q16   ε l  1 − µlt µtl 1 − µlt µtl
    
σ t  = Q21 Q22 Q26   ε t  unde Q12 =
µlt Et
=
µtl El
= Q21;
1 − µlt µtl 1 − µlt µtl
τ  Q
 lt   61 Q62 Q66  γ lt  Q66 = Glt ; Q16 = Q26 = Q61 = Q62 = 0

unde l, t reprezintă direcţiile longitudinală, respectiv transversală.

Pentru cazul general, în care direcţia de ortotropie în raport cu axa x este dată de
unghiul θ, relaţiile între legătura între tensiuni şi deformaţii specifice pentru o lamină
este realizată de matricea rigidităţilor reduse transformate Q
( )
Q 11 = Q11 c 4 + 2 Q12 + 2Q66 c 2 s 2 + Q22 s 4 ;
σ x  Q11 Q12 Q16   ε x 
      sau σ = Qε
( )
Q 12 = Q11 + Q22 − 4Q66 c 2 s 2 + Q12 c 4 + s 4 ; ( )
σ y  = Q 21 Q 22 Q 26  ⋅  ε y 
τ  Q Q 62 Q 66  γ xy 
( )
Q 22 = Q11 s 4 + 2 Q12 + 2Q66 c 2 s 2 + Q22 c 4 ;
 xy    61

  ( ) (
Q 16 = Q11 − Q12 − 2Q66 c 3 s − Q22 − Q12 − 2Q66 cs 3 ; )
= (Q − Q )cs − (Q − Q − 2Q )c s;
matricea rigiditatilor reduse
transformate
Q 26 11 − 2Q66 12
3
22 12 66
3

Q 66 = (Q 11 + Q22 − 2Q − 2Q )c
12 66
2
s + Q (c + s ).
2
66
4 4

s = sin θ ; c = cos θ .

Elementele matricei de rigiditate reduse transformate pot fi scrise în funcţie de

niste invarianţi, care nu depinde de variatia unghiului dintre directia de armare si
sitemul de coordonate
Q11 = U1 + U 2 cos 2θ + U 3 cos 4θ
Q12 = U 4 − U 3 cos 4θ
U1 =
1
(3Q11 + 3Q22 + 2Q12 + 4Q66 ); U2 =
1
(Q11 − Q12 )
Q 22 = U1 − U 2 cos 2θ + U 3 cos 4θ unde
8 2
U 3 = (Q11 + Q22 − 2Q12 − 4Q66 ); (Q11 + Q22 + 6Q12 − 4Q66 )
1 1
U U4 =
Q16 = 2 sin 2θ + U 3 sin 4θ 8 8
2
U
Q 26 = 2 sin 2θ − U 3 sin 4θ
2
Q 66 = (U1 − U 2 ) − U 3 cos 4θ
1
2
Pentru cazul general, în care direcţia de ortotropie în raport cu axa x este dată de
unghiul θ, relaţiile între legătura între tensiuni şi deformaţii specifice pentru o lamină
este realizată de matricea complianţelor reduse transformate S
( )
S 11 = S11c 4 + S12 + 2S 66 c 2 s 2 + S 22 s 4 ;
( )
S 12 = S11 + S 22 − S 66 c 2 s 2 + S12 c 4 + s 4 ; ( )
ε x   S 11 S 12 S 16  σ x  (
S 22 = S11 s + 2S12 + S 66 c s + S 22 c ;
4
) 2 2 4

     
ε y  =  S 21 S 22 S 26  ⋅ σ y  ( ) (
S 16 = 2S11 − 2S12 − S 66 c 3 s − 2S 22 − 2S12 − S 66 cs 3 ; )
γ   S 61 S 62 S 66  τ  S 26 = (2S − S − 2S )cs − (2S 3
− 2S − S )c s; 3
 xy      xy  11 66 12 22 12 66

= 2(2S + 2S − 4S − S )c s + S (c + s ).
  2 2 4 4
matricea compliantelor reduse S 66 11 22 12 66 66
transformate
s = sin θ ; c = cos θ .

Elementele matricei complianţelor reduse transformate pot fi scrise în funcţie de

aceşti invarianţi, care nu depinde de variatia unghiului dintre directia de armare si
sitemul de coordonate
S 11 = V1 + V2 cos 2θ + V3 cos 4θ
S 12 = V4 − V3 cos 4θ V1 =
1
(3S11 + 3S 22 + 2S12 + 4S 66 ); V2 =
1
(S11 − S12 )
unde 8 2
S 22 = V1 − V2 cos 2θ + V3 cos 4θ
V3 = (S11 + S 22 − 2 S12 − 4 S 66 ); (S11 + S 22 + 6S12 − 4S 66 )
1 1
V4 =
S 16 = V2 sin 2θ + 2V3 sin 4θ 8 8

S 26 = V2 sin 2θ − 2V3 sin 4θ

S 66 = 2(V1 − V4 ) − 4V3 cos 4θ
Eforturi
Pentru analiza comportării plăcilor stratificate subţiri, tensiunile, care pot prezenta
discontinuităţi pe grosimea stratificatului, se înlocuiesc printr-un sistem de forţe şi
momente (obtinute prin integrarea, pe grosimea stratificatului, a tensiunilor), care
acţionează asupra planului median.
Forţe
Se izolează un element infinitezimal prismatic, având dimensiunile dx, dy, h,
dintr-o placă compozită care are n straturi.
În acest caz laminatul este solicitat în planul său de forţe care determină fluxurile
de forţe în laminat (forţe pe unitatea de lungime): Nx, Ny, Nxy=Nyx
Nx este efort normal în direcţia X, pe unitatea de lăţime dy;
Ny este efort normal în direcţia Y, pe unitatea de lăţime dx;
Nxy=Nyx este efortul de lunecare pe unitatea de lăţime dy, respectiv dx.

Eforturile, care reprezintă rezultantele forţelor elementare

interioare, definite pe unitatea de lungime de placă, se
determină cu relaţia  N  σ 
x x
   
h/2

 y
N = ∫ σ y 
 N  − h / 2 τ 
 xy   xy 
 Momente

În cazul în care lamina este solicitată la încovoiere,

se observă o deformaţie a laminatului în afara planului său.
-Mx, My sunt momente rezultante, pe unitatea de lungime,
ale tensiunilor normale care apar în fiecare lamină,
- Mxy este momentul rezultant, pe unitatea de lungime, al tensiunilor tangenţiale.

Momentele rezultante ale forţelor elementare, definite pe unitatea de lungime de

placă, se determină cu relaţia 
Mx  σx
   
h/2

 y
M = ∫ σ y  ⋅z d z
M  − h / 2 τ 
 xy   xy 

În cazul plăcilor compozite laminate având n lamine, eforturile rezultante distribuite

pe unitatea de lungime de placă au expresiile

 Nx  σ x  Mx  σ x 
n hk n hk
       
 N y  = ∑ ∫ σ y dz  y  ∑ ∫ σ y  ⋅z dz
M =
 N  k =1 hk −1 τ  M  k =1 hk −1 τ 
 xy   xy   xy   xy 
Expresiile matriceale ale torsorului de reducere
σ x  Q11 Q12 Q16   ε x 
     
σ y  = Q 21 Q 22 Q 26  ⋅  ε y 
τ  Q
 xy    61 Q 62 Q 66  γ xy 

  σ x  Q 11 Q 12 Q 16   ε x0  Q 11 Q 12 Q 16   k x 
matricea rigiditatilor reduse
         
σ y  = Q 21 Q 26  ⋅  ε y0  + z Q 21 Q 26  ⋅  k y 
transformate
Q 22 Q 22
τ  Q
 xy   61 Q 62 Q 66  γ xy0  Q 61 Q 62 Q 66  k xy 
 ε x   ε x0   k x 
   0  
ε y  = ε y  + z k y 
γ  γ 0  k 
 xy   xy   xy 
 Nx  σ x 
Mx  σ x 
n hk
   
si  y  ∑
n hk
   
Dar  N y  = ∑ ∫ σ y dz M = ∫ σ y  ⋅z dz
 N  k =1 hk −1 τ  M  k =1 hk −1 τ 
 xy   xy   xy   xy 
 Nx  Q 11 Q 12 Q 16   ε x0  Q 11 Q 12 Q 16   k x 
  n hk
    n hk
   
 y  ∑ ∫ Q 21
N = Q 22 Q 26  ⋅  ε y0 dz + ∑ ∫ Q 21 Q 22 Q 26  ⋅  k y z dz
 N  k =1 hk −1 Q Q 66  γ xy0  Q Q 66  k xy 
k =1 hk −1
 xy   61 Q 62  61 Q 62

Mx  Q 11 Q 12 Q 16   ε x0  Q 11 Q 12 Q 16   k x 
  n hk
    n hk
   
 M y  = ∑ ∫ Q 21 Q 22 Q 26  ⋅  ε y0  z dz + ∑ ∫ Q 21 Q 22 Q 26  ⋅  k y z 2 dz
M  k =1 hk −1 Q Q 66  γ xy0  Q Q 66  k xy 
k =1 hk −1
 xy   61 Q 62  61 Q 62
Matricea de rigiditate redusă transformată este constantă pentru fiecare strat şi din
această cauză se pote scrie:
 N x   Q 11 Q 12 Q 16  hk  ε x0   n Q 11 Q 12 Q 16  hk  k x 
  n         
 N y  = ∑ Q 21 Q 22 Q 26  ∫ dz  ε y0  + ∑ Q 21 Q 22 Q 26  ∫ z dz  k y 
 N   k =1 Q Q 62 Q 66  hk −1 γ xy0   Q 61
k =1
Q 62 Q 66  hk −1 k xy 
 xy    61   

 M x   Q 11 Q 12 Q 16  hk  ε x0   Q 11 Q 12 Q 16  hk  k x 
  n    0   n    
 M y  = ∑ Q 21 Q 22 Q 26  ∫ z dz  ε y  + ∑ Q 21 Q 22 Q 26  ∫ z 2 dz  k y 
M   k =1 Q Q 62 Q 66  hk −1 γ xy0   Q 61
k =1
Q 62 Q 66  hk −1 k 
 xy    61    xy 
hk

( )
hk hk

cunoscând: ∫ dz = (hk − hk −1 ) ∫h z d z =
2
(
1 2
hk − hk
2
−1 ) ∫ z dz =
2

hk −1
1 3
3
hk − hk3−1
hk −1
k −1

 N x   A11 A12 A16   ε x0   B11 B12 B16   k x  matricea rigidităţilor axiale

    
A26  ⋅  ε y0  +  B21   
[ ]
n
 N y  =  A21 A22 B22 B26  ⋅  k y  Aij = ∑ Q ij (hk − hk −1 );
k
N   A A66  γ xy0   B61 
B66  k xy  k =1
 xy   61 A62 B62

matricea rigidităţilor la încovoiere

 M x   B11 B12 B16   ε x0   D11 D12 D16   k x 
  
 M y  =  B21 B22
 
B26  ⋅  ε y0  +  D21 D22    1 n
D26  ⋅  k y  Dij = ∑ Q ij
3 k =1
[ ] (h
k
3
k − hk3−1 ) i, j = 1,2,6.
M   B
 xy   61 B62 B66  γ xy0   D61 D62 D66  k xy 

matricea rigidităţilor la cuplajul întindere-încovoiere

1 n
Bij = ∑ Qij
2 k =1
[ ] (h k
2
k )
− hk2−1 ;
 Ecuaţia constitutivă
Ecuaţia constitutivă a unei plăci realizată din material compozit unidirecţional
exprimă dependenţa elementelor torsorului de reducere (momente şi forţe
rezultante) în funcţie de deformaţii (la solicitarea de membrană şi la încovoiere).

 N x   A11 A12 A16 B11 B12 B16   ε x0 

N    
 y   A21 A22 A26 B21 B22 B26   ε y0 
 N xy   A61 A62 A66 B61 B62 B66  γ xy0 
 = ⋅  N  A B ε 0 
M
 x   B11 B12 B16 D11 D12 D16   k x   =  B D ⋅ 
M   k 
 M y   B21 B22 B26 D21 D22 D26   k y  
     
matricea de rigiditate

M xy   B61 B62 B66 D61 D62 D66  k xy 

Determinarea constantelor inginereşti (tehnice) ale stratificatului

În cazul unui stratificat simetric solicitat de forţe în planul său, legătura între
vectorul forţelor şi cel al deformaţiilor specifice este dată de relaţia:
 N x   A11 A12 A16   ε x0   ε x0   A11' A12' A16'   N x 
      0  ' '    La compozitelor ortotrope
 N y  =  A21 A26  ⋅  ε y0   ε y  =  A21 A26  ⋅  N y  [A’] = [A] şi [D’]=[D]
'
A22 A22
N   A A66  γ xy0  γ 0   A ' A62' A66'   N xy 
 xy   61 A62  xy   61
Modulul de elasticitate longitudinal Ex
Modulul de elasticitate longitudinal al stratificatului, Ex, este obţinut în urma aplicării
unei forţe axiale pe unitatea de lungime, Nx, iar celelalte două eforturi sunt nule
(Ny=Nxy=0).  ε 0   A ' A ' A '   N 
x 11 12 16 x
 0  '   
 ε y  =  A21 A ⋅ 0 
' '
A
22 26
γ 0   A '
 xy   61
'
A
62 A   0 
'
66

Nx
σ 1
Aplicând legea lui Hooke: σ x = Ex ⋅ ε x0 → Ex = 0x = ' h = '
ε x A11 ⋅ N x A11 ⋅ h

Într-un mod similar se obţine modulul de elasticitate transversal, Ey, din planul
stratificatului, aplicând o forţă pe unitatea de lungime, Ny, celelalte eforturi fiind nule
(Nx = Nxy = 0)  ε 0   A ' A ' A '  0
x 11 12 16 
 0  '   
 ε y  =  A21 A  ⋅ N y 
' '
A22 26
γ 0   A '
 xy   61 A'
62 A   0 
'
66

Ny
σy h 1
Aplicând legea lui Hooke: σ y = E y ⋅ ε 0y → E y = = = '
ε 0y '
A22 ⋅ Ny A22 ⋅ h
Modulul de elasticitate transversal Gxy

În ceea ce priveşte modulul de forfecare al stratificatului, Gxy, se consideră Nxy, iar

celelalte două eforturi nule (Nx=Ny=0).

 ε x0   A11' A12' A16'   0 

 0  ' '   
 ε y  =  A21 ⋅
'
A22 A26   0 
γ 0   A '
 xy   61 A62' A66'   N xy 

N xy
τ xy 1
τ xy = Gxy ⋅ γ xy0 → Gxy = = h =
γ xy0 A66' ⋅ Txy A66' ⋅ h
Coeficientul lui Poisson µxy
În ceea ce priveşte coeficientul lui Poisson, µxy, se consideră Nx, iar celelalte două
eforturi nule Ny=Nxy=0.  ε x0   A11' A12' A16'   N x 
 0  ' '   
 ε y  =  A21 ⋅ 0 
'
A22 A26
γ 0   A '
 xy   61 A62' A66'   0 
ε y0 = A12' N x ε y0 A12' ⋅ N x A12'
µ xy = − 0 = − ' =− '
εx A11 ⋅ N x A11
ε x0 = A11' N x

În ceea ce priveşte coeficientul lui Poisson, µxy, se consideră Ny, iar celelalte două
eforturi nule Nx =Nxy=0.  ε x0   A11' A12' A16'   0 
 0  ' '   
 ε y  =  A21 ⋅
'
A22 A26   N y
γ 0   A '
 xy   61 A62' A66'   0 

ε y0 = A12' N y ε x0 A12 ⋅ N y
'
A12'
µ yx = − 0 = − ' =− '
εy A22 ⋅ N x A22
ε x0 = A22' N y
µ xy  A12'  '
=  − ' hA11 = − A12' h
Ex  A11  µ xy µ yx
=
µ yx  A  ' ' Ex Ey
=  − hA22 = − A12' h
12
'
Ey  A  22
Constantele inginereşti de încovoiere ale laminei
Procedând într-o manieră similară, în cazul unui stratificat simetric [B]=0 solicitat
de momente în planul său, legătura între vectorul acestor momente şi cel al
curburilor suprafeţei mediane este:
 M x   D11 D12 D16   k x   k x   D11' D12' D16'   M x 
        ' '   
 M y  =  D21 D22 D26  ⋅  k y  →  k y  =  D21
'
D22 D26  ⋅  M y 
M   D
 xy   61 D62 D66  k xy  k   D '
 xy   61 D62' D66'  M xy 

Dacă stratificatul este solicitat la încovoiere pură prin momentul raportat la unitatea
de lungime, Mx, iar celelalte două momente fiind nule, My=Mxy=0, curbura rezultantă
va fi  k x   D11' D12' D16'  M x 
   ' '    Mx 1
 k y  =  D21
'
D22 D26 ⋅  0  k x = D11' ⋅ M x = D11' ⋅ =
 b ρx
k   D '
 xy   61 D62' D66'   0 

În mod similar
12
Ey = 3 '
12
G xy = 3 ' D12' D12'
h D22
µ xy =− ' µ yx =− '
h D66 D11 D22
 Teoria generala a stratificatelor

Metode de analiză ale materialelor compozite

1 Generalităţi
Numărul mare de caracteristici mecanice ce prezintă comportarea structurilor confecţionate
din materiale compozite conduce la dificultăţi de calcul. În literatura de specialitate se prezintă
diverse modele de calcul ale unor compozite particulare, la care numărul de constante elastice este
mai mic (materiale monoclinice – 13 constante elastice, materiale ortotrope – 9 constante elastice,
materiale ortotrope cu izotropie transversală – 5 constante elastice).
Materialele compozite stratificate şi armate cu fibre sunt considerate ortotrope cu izotropie
transversală. Structurile confecţionate din aceste materiale impun, asemănător materialelor clasice,
două tipuri de analiză: categoria metodelor de calcul (metode analitice şi metode numerice) şi
categoria metodelor experimentale.
2 Metode analitice
Studiul analitic al unei structuri confecţionată din materiale compozite depinde atât de tipul
materialului compozit, cât şi de configuraţia structurii. În cazul structurilor simple (bare, plăci,
tuburi), realizate din compozite stratificate sau din compozite fibroase, sunt utilizate metodele
analitice de calcul, în timp ce în cazul structurilor complexe ori pentru alte categorii de materiale
compozite, aplicarea acestor metode este dificilă, chiar imposibilă, în primul rând din cauza
calculelor complexe.
Aceste metode au la bază ecuaţiile teoriei elasticităţii mediului anizotrop.
Datorită diversităţii mari a acestor materiale, cât şi datorită caracteristicilor elastice şi
mecanice diferite de la un material la altul, nu există metode analitice universal valabile pentru toate
materialele compozite.
Un dezavantaj esenţial al metodelor analitice de calcul îl reprezintă impunerea unui număr
mare de ipoteze de calcul care conduc la îndepărtarea de problema reală.
Pentru modelarea structurilor de rezistenţă realizate din materiale compozite se utilizează
atât modele teoretice, cât şi modele materiale.
Modelele teoretice sunt o verigă intermediară între experienţă şi teoria referitoare la
structurile respective, cuprinzătoare şi exactă, însă laborioasă. Acestea sunt adesea ansambluri de
ipoteze formulate pe baza analogiei cu structuri a căror teorie este bine cunoscută.
Modelele materiale permit rezolvarea pe cale experimentală a unor probleme care nu pot fi
rezolvate pe cale analitică sau numerică, fie pentru că nu există metode de calcul adecvate, fie
pentru că metodele existente sunt prea laborioase şi costisitoare.
Modelele de calcul utilizate pentru structurile compozite trebuie să răspundă mult mai
multor cerinţe decât cele pentru structuri realizate din materiale clasice, din cauza complexităţii
materialelor respective. Cu ajutorul acestor modele pot fi puse în evidenţă principalele deteriorări ce
apar în stratificatele armate cu fibre: ruperi de fibre şi matrice, delaminări s.a.
Pentru studiul plăcilor stratificate armate cu fibre, în general se utilizează următoarele
ipoteze:
- stratificatele se consideră plăci subţiri, de grosime constantă, deci modelul are două dimensiuni;
- stratificatele au în componenţa lor lamine ortotrope, paralele, perfect lipite unele de altele, deci în
puncte situate de o parte şi de alta a interfeţei deplasările şi tensiunile sunt egale;
- fiecare lamină are o comportare liniar elastică şi se află în stare plană de tensiuni;
- deformaţiile şi deplasările sunt mici.
Cu ajutorul relaţiilor constitutive, se realizează un calcul al tensiunilor care apar în grupuri
de lamine de acelaşi tip din componenţa stratificatului, iar prin aplicarea criteriilor de cedare Tsai –
Hill şi Tsai – Wu stabileşte dacă stratificatul solicitat la întindere – compresiune monoaxială sau
biaxială, rezistă sau nu.
1
 Teoria generala a stratificatelor

3 Metode numerice
Dintre metodele numerice, metoda elementelor finite (MEF) ocupă un loc important în
analiza structurilor realizate din materiale compozite, în general, ori din materiale compozite
stratificate şi armate cu fibre, în special.
Celelalte metode numerice clasice de calcul al structurilor (metoda fâşiilor finite, metoda
elementelor de frontieră, metoda diferenţelor finite) se folosesc foarte rar, din cauza dificultăţilor
create de caracterul anizotrop al acestor materiale.
3.1 Metoda elementelor finite
Cele mai semnificative direcţii de studiu a comportării structurilor confecţionate din
materiale compozite pot fi enumerate ca fiind:
- cercetări care urmăresc o formulare cât mai generală Metodei elementelor finite din punct
de vedere matematic, cu scopul elaborării unor teorii valabile pentru o categorie cât mai
mare de materiale compozite ori structuri din materiale compozite;
- formularea unor criterii care să ducă la evaluarea şi reducerea erorilor de aproximare,
specifice metodelor numerice de calcul;
- elaborarea unor noi tipuri de elemente finite pentru analiza structurilor realizate din
materiale compozite, mai eficiente atât din punct de vedere al volumului de muncă, dar mai ales
în ceea ce priveşte convergenţa rezultatelor obţinute prin Metoda elementelor finite, către soluţia
exactă;
- realizarea şi dezvoltarea unor programe moderne de calcul al acestor structuri, în ceea ce
priveşte complexitatea structurilor şi a solicitărilor acestora, modernizarea introducerii dalelor
de intrare (generarea automată a nodurilor şi elementelor, meniuri adecvate şi uşor de utilizat),
crearea unor facilităţi legate de preprocesarea datelor şi de postprocesarea rezultatelor analizelor cu
aceste programe, cuplarea acestora cu programe de interes general;
- crearea unor programe care să includă posibilităţi de optimizare a structurilor realizate din
materiale compozite, având în vedere criterii de greutate, rigiditate, rezistenţă, preţ de cost ;
- realizarea unor programe bazate pe Metoda elementelor finite pentru efectuarea unor calcule
postcritice ale structurilor în vederea stabilirii capacităţii portante a acestora, fără modificarea
datelor de intrare;
- aplicarea Metodei elementelor finite la nivelul laminelor materialelor compozite stratificate şi
armate cu fibre pentru depistarea precisă atât a deteriorărilor apărute în structura
compozitului, cât mai ales a naturii acestora.
Au apărut astfel un număr foarte mare de programe de firmă în a căror bibliotecă există şi
elemente finite destinate analizei structurilor realizate din materiale compozite stratificate şi
armate cu fibre.
În acest sens, deducerea matricei de rigiditate a unui element finit pentru analiza
structurilor compozite se poate face în mai multe moduri, alegerea metodei şi a teoriei
matematice adecvate depinzând de mai multi factori:
- nivelul la care se doreşte a fi efectuată analiza (global sau local laminar);
- precizia soluţiilor;
- complexitatea structurii;
- tipul solicitărilor.
Matricea de rigiditate a unui element finit pentru analiza structurilor realizate din
materiale compozite stratificate şi armate cu fibre se determină prin mai multe metode,
majoritatea lor fiind aplicabile şi pentru elementele finite ce modelează structurile din materiale
clasice.
Sunt utilizate metode care folosesc următoarele căi:
a) pornind de la ecuaţiile generale ale teoriei elasticităţii (metoda clasică);
b) cu ajutorul calculului variaţional;
2
 Teoria generala a stratificatelor

c) prin intermediul formulării Lagrange totală;

d) cu teoriile de deplasare şi cu teoriile mixte (teorii în tensiuni).
4 Metode experimentale
4.1 Consideraţii generale
Materialele compozite, fiind amestecuri de două sau mai multe componente, ale căror
proprietăţi se completează reciproc, rezultând un material cu proprietăţi superioare celor specifice
fiecărui component în parte, se studiază experimental cu metode specifice, pretabile acestui tip de
material.
Determinarea pe cale experimentală a caracteristicilor mecanice ale materialelor anizotrope
se efectuează pe baza încercărilor de laborator.
Metodele de încercare mecanică a acestor materiale, precum şi prelucrarea rezultatelor
încercărilor, trebuie să fie adecvată atât tipului de compozit analizat, cât şi structurii ce urmează să
fie fabricată din acest material.
Maşinile pentru efectuarea încercărilor mecanice asupra compozitelor sunt de fapt maşini
clasice, cu particularităţi referitoare la dispozitivele de prindere (de exemplu, pentru epruvetele
fragile sau sensibile), precum şi la instrumentele de achiziţie a datelor. Acestea îşi măresc
complexitatea în cazul materialelor puternic anizotrope pentru care trebuie să se urmărească stările
de tensiuni şi deformaţii din mai multe puncte şi pe mai multe direcţii ale epruvetei.
Din punctul de vedere al analizelor experimentale, majoritatea metodelor experimentale
pentru studiul stării de tensiuni şi deformaţii aplicate structurilor din materiale clasice pot fi aplicate
şi pentru structurile din materiale compozite. Unele metode necesită operaţii de modelare speciale
şi de adaptare, datorită caracteristicilor specifice materialelor compozite, altele se aplică direct
prototipului.
Proiectarea şi analiza materialelor şi structurilor compozite se bazează, în mod esenţial, pe
datele experimentale. Principalele încercări specifice şi aplicaţiile lor sunt următoarele:
- caracterizarea materialelor constituente (fibră şi matrice) în scopul analizei micromecanice;
cunoscând aceste proprietăţi se poate evalua, în principiu, comportarea laminei şi deci a laminatului
şi a structurii;
- verificarea analizei micromecanic în special în cazul comportării neliniare, incluzând efecte de
temperatură şi umiditate;
- determinarea comportării şi caracterizarea laminei unidirecţionale în coordonate naturale;
stabilirea proprietăţilor elastice şi de rezistenţă ale acesteia, necesare pentru analiza ulterioară a
tensiunilor, folosindu-se teoria laminatului;
- analiza experimentală a tensiunilor prin măsurarea şi evaluarea distribuţiei deformaţiilor, folosind
ecuaţiile constitutive ale materialului;
- caracterizarea ruperii, a mecanismelor ruperii şi a modurilor de rupere, iniţierea şi propagarea
fisurii;
- testări în condiţii speciale, la oboseală şi la viteze mari de încercare;
- stabilirea integrităţii structurale şi siguranţei în funcţionare, folosind metode nedistructive;
- precizarea duratei de viaţă prin teste accelerate.
Principalele metode de încercare şi analiză a distribuţiilor de tensiuni şi deformaţii din
structurile realizate din materiale compozite sunt: metode fotoelastice; tensometria electrică
rezistivă; metode termografice; metoda radiografică; metode ultrasonice; metoda emisiei acustice.

4.2 Metoda tensometriei electrice rezistive

Alegerea traductorului tensometric folosit la măsurarea indirectă a deformaţiilor specifice, în
cazul unui material compozit, este legată de condiţiile iniţiale ale desfăşurării experimentului:
geometria epruvetei şi calitatea suprafeţei, coeficienţii de dilatare şi conductivitate termică a

3
 Teoria generala a stratificatelor

materialului, durata încercării, condiţiile de mediu, mărimea şi gradientul deformaţiilor specifice ce

se pot produce, precizia dorită, simplitatea şi costul măsurării.
De asemenea, trebuie avute în vedere câteva dintre aspecte privind caracteristicile de
deformabilitate proprii, şi anume:
- deformaţiile specifice pot prezenta importante variaţii locale, datorate neomogenităţii locale de
material, cât şi calităţii suprafeţei;
- coeficientul de dilatare termică este funcţie de direcţia de măsurare şi de solicitările mecanice şi
termice, la care a fost supus anterior compozitul;
- deformaţiile specifice principale şi tensiunile principale se pot afla pe direcţii diferite, datorită
proprietăţilor de anizotropie, precum şi că nivelul deformaţiilor specifice maxime este de obicei sub
3%.
Pentru traductoarele rezistive se recomandă următoarele caracteristici:
- baza de măsurare mai mare de 3 mm, dar nu foarte mare;
- rezistenţa electrică a traductorului să fie mai mare de 350Ω;
- nivelul de excitare să fie mai mic decât 3V.
Măsurările tensometrice pe structuri din materiale compozite, urmăresc în principal trei
obiective:
- caracterizarea elastică a materialului (epruveta se proiectează astfel încât direcţia deformaţiei
specifice principale să coincidă cu direcţia fibrei);
- determinarea tensiunilor din structuri compozite aflate în stare generală de tensiune;
- măsurarea deformaţiilor specifice interne, prin încorporarea traductoarelor rezistive în structura
materialului compozit (aşa numitele traductoare înglobate).
Măsurarea deformaţiilor specifice interne (interlaminare) se face prin incorporarea
traductoarelor rezistive în structura materialului compozit. Se creează aşa-numitele materiale,
respectiv structuri inteligente, ce capătă în ultima vreme o dezvoltare tot mai mare.
De multe ori, traductoarele rezistive convenţionale nu pot fi folosite. În cazul unor
compozite cu rigidităţi foarte mici, cum ar fi materialele textile moi şi cele bazate pe cauciuc,
rigiditatea dată de traductor este atât de mare, încât deformaţiile specifice măsurate sunt mult mai
mici decât cele reale. În astfel de situaţii se folosesc traductoare tensometrice pe bază de metal
lichid (mercur), iar măsurarea deformaţiei specifice se poate face datorită variaţiei rezistenţei
electrice a metalului lichid.
4.3 Metode termografice
Termografia (determinarea liniilor izoterme pe suprafaţa materialului) este o metodă
experimentală pentru localizarea şi studierea defectelor interne.
Aceste metode se bazează pe principiul vizualizării emisiei de căldură. Cele mai utilizate
sunt două tipuri de testări: activă şi pasivă.
Varianta activă constă în degajarea căldurii din interiorul corpului, printr-o încărcare ciclică,
şi este în funcţie de încărcările materialului, valorile modulelor de elasticitate, frecvenţa de
solicitare. Concentrarea tensiunilor în jurul defectelor, produce o intensificare a căldurii emise.
În varianta pasivă corpul este încălzit de o sursă externă şi este vizualizată conducerea
căldurii, influenţată de discontinuităţile geometrice şi de material.
Delaminările şi incluziunile duc la o conducţie neuniformă a căldurii în testarea pasivă, iar
ruperea fibrelor generează local căldura, în timpul testării active. Metoda este corelată cel mai des
cu tensometria rezistivă.
Metoda electronică de procesare termică a imaginii foloseşte un detector de infraroşu.
Tehnologia de măsurare se bazează pe efectul termoelastic care pune în evidenţă relaţia dintre
variaţia sumei tensiunilor principale într-un punct şi variaţia locală a temperaturii. Metoda are o
serie de avantaje, cum ar fi:

4
 Teoria generala a stratificatelor

- măsurarea se face fără contact direct, pe o structură reală, obţinându-se nivelul tensiunilor într-o
zonă largă;
- rezoluţia parţială de 0,5 mm;
- sensitivitatea ridicată, în funcţie de material (0,4 MPa pentru aluminiu şi 1 MPa pentru oţel).
O altă metodă ce analizează emisia de căldură produsă de o excitaţie vibratorie este
vibrotermografia. Vibraţiile sunt de amplitudine joasă şi frecvenţa înaltă, până la l8 kHz.
Vibrotermografia poate furniza informaţii asupra începutului deteriorării materialului până la
distrugerea sa, precum şi asupra regiunilor cu concentratori de tensiuni (găuri, crestături).
Dezvoltarea gradienţilor de temperatură şi gradul de încălzire depind de gradul de
delaminare, de extinderea deteriorărilor şi de frecvenţa cu care se aplică energia mecanică de
vibraţie.
4.4 Metoda radiografică
Radiografia cu raze X la tensiune scăzută este cea mai veche metodă folosită pentru studiul
nedistructiv al compozitelor. Metoda constă în impregnarea defectelor sau fisurilor de suprafaţă, cu
ajutorul unei soluţii penetrante (iodură de zinc, alcool isotropilic, Kodak Photoflow), piesa fiind
plasată deasupra unui film şi expusă unei surse de raze X.
Nivele joase de tensiune se folosesc pentru radiografia compozitelor armate cu fibre de
grafit, deoarece atât matricea, cât şi fibrele sunt aproape transparente în aceste condiţii. Cu ajutorul
acestei metode se pot studia delaminări, fisurări longitudinale şi transversale ale matricei, care apar
la suprafaţă, deci nu este posibilă vizualizarea tridimensională a acestora.
O tehnică special utilizată pentru analiza defectelor structurale ale materialelor compozite
stratificate subţiri este tehnica stereo - radiografiei cu raze X. Metoda constă în efectuarea a două
radiografii cu raze X pentru aceeaşi epruvetă, unghiul dintre incidenţa razelor X pentru acele
radiografii fiind de15o. Cele două radiografii sunt apoi vizualizate prin metode stereo - optice,
fiecare radiografie fiind vizualizată de către fiecare ochi în parte.
În literatura de specialitate s-a propus radiografia cu fascicule de neutroni. Aceasta este
eficientă în detectarea defectelor structurale (incluziuni, goluri) ale materialelor compozite.
Radiografia cu raze X nu este capabilă să detecteze ruperea fibrelor în epruvetele armate cu
fibră de grafit sau cu fibre aramide, deşi a fost utilizată cu succes în cazul fibrelor de bor.
4.5 Metode ultrasonice
Metodele ultrasonice sunt folosite cel mai frecvent în ultimii 20 de ani pentru detectarea şi
caracterizarea deteriorărilor în compozite. Aceasta metodă se bazează pe atenuarea sunetului la
frecvenţe înalte, la trecerea prin material. Principalele surse de atenuare a sunetului sunt:
- efectele vâscoelastice din matrice;
- dispersii geometrice date de eterogenitatea materialului;
- delaminările şi fisurile interne care pot fi puse în evidenţă printr-o alegere corectă a lungimii de
undă a sunetului.
Ultrasunetele bazate pe laser elimină necesitatea de a menţine detectorul perpendicular pe
structură, deoarece direcţia de propagare a undelor ultrasonice nu este afectată semnificativ de
orientarea laserului utilizat pentru excitare
4.6 Metoda emisiei acustice
Un mare număr de articole apărute în ultimii 10 ani tratează emisia acustică a compozitelor
stratificate sub diferite condiţii de încercare.
Eliberarea bruscă de energie în interiorul unui material se face prin emisie de impulsuri
acustice. Energia eliberată este rezultatul deformaţiilor sau diferitelor moduri de cedare în
compozitele cu fibre.
Semnalele acustice sunt detectate cu traductori piezoelectrici în contact cu modelul printr-un
mediu de cuplare, semnalele fiind înregistrate şi analizate electronic. Cu cât defectul este mai

5
 Teoria generala a stratificatelor

important (ruperea fibrelor), amplitudinea semnalului este mai mare. Metoda constă în numărarea
impulsurilor peste un anumit nivel de intensitate.
Mulţi cercetători au încercat să dezvolte emisia acustică până la punctul la care să poată
distinge diferite moduri de rupere ale materialului. Alţii au sugerat că modurile de rupere pot fi
analizate prin gruparea diferitelor semnale primite, conform nivelelor de energie. În literatura de
specialitate se arată că există trei grupări distincte ale nivelelor de energie care indică mărimea
energiei emisă în urma ruperii fibrelor, a matricei sau în cazul delaminărilor.
4.9 Metode experimentale specifice materialelor compozite
4.9.1. Holografia şi interferometria granulară sunt folosite la identificarea deteriorărilor şi
defectelor de suprafaţă. Metode electromagnetice bazate pe microundele au fost folosite la
compozitele tip sticlă-epoxy. Aceste metode permit separarea laminatului în lamine, fără a influenţa
zonele cu defecte. Laminatul este îmbibat cu o soluţie de clorură de aur, care pune în evidenţă toate
defectele importante.
Pe de altă parte, radiografia cu raze X, care oferă numai imaginea plană a defectului, a fost
îmbunătăţită printr-o tehnică stereo-radiografică cu care se obţine o imagine tridimensională a
defectului.
Un procedeu interesant este cel care utilizează o nouă tehnică optică, pe baza de imagini
laser, pentru determinarea tensiunilor locale principale dintr-un material transparent compozit.
Procedeul constă în utilizarea simultană a metodei fotoelastice şi a metodei holografice. Acest
procedeu se foloseşte în special pentru obţinerea tensiunilor principale dintr-un compozit
transparent (răşină armată cu fibră de sticlă).
O metodă modernă pentru determinarea deteriorărilor interne din materiale compozite este şi
încorporarea în matricea acestuia a unor fibre optice, ce permit un control permanent asupra
comportării interne a pǎrţilor critice ale compozitului. În ultimii ani, un număr din ce în ce mai mare
de lucrări au fost publicate în legătură cu prezenţa fibrelor optice în materiale compozite. Fibrele
optice încorporate pot fi folosite pentru detectarea deteriorărilor ce apar la impact şi pentru studiul
vibraţiilor. Încorporarea senzorilor trebuie făcută însă cu multă grijă pentru asigurarea unei bune
compatibilităţi între senzori şi materialul compozit.
4.9.2. Undele termice pot fi olosite în evaluarea nedistructivă a materialelor compozite. În prezent,
cercetările experimentale au, mai ales, ca obiectiv, studiul fenomenului de oboseală, incluzând
condiţiile de mediu ca umiditatea, temperatura şi factorii chimici care influenţează proprietăţile
compozitelor polimerice armate stratificate.
Caracterizarea mecanismelor de deteriorare şi acumulare a deteriorărilor trebuie să se facă
prin cercetări sistematice, care să facă posibilă dezvoltarea unor teorii şi modele cât mai adecvate.
Metodele de simulare şi testare accelerată ar putea permite determinarea siguranţei în exploatare şi a
duratei de viaţă a structurilor compozite.