13.cap.13. Utilizatori Si Sarcini

13 Utilizatori şi sarcini
13.1 Aspecte generale
Utilizatorii finali de energie electrică sunt persoane fizice sau juridice care
folosesc energie electrică pentru realizarea unor activităţi care necesită energie:
acţionări ale maşinilor de lucru, iluminat, încălzire, reacţii chimice etc.
În funcţie de puterea cerută şi aprobată, necesară desfăşurării proceselor care
folosesc energie electrică, utilizatorii finali se clasifică în [13.1]:
 consumatori mici, în cazul în care puterea aparentă aprobată este mai mică
sau egală cu 100 kVA;
 consumatori mari, a căror putere aparentă aprobată este cuprinsă între 100
kVA şi 1 MVA inclusiv;
 consumatori foarte mari, în cazul în care puterea aparentă aprobată
depăşeşte 1 MVA.
Conform reglementărilor emise de autoritatea competentă, consumatorul de
energie electrică cu o putere instalată de cel puţin 1000 kVA este obligat să pre -
zinte prognoze orare de consum furnizorului cu care are relaţii contractuale,.
13.2 Sistemul de alimentare cu energie electrică

a unui utilizator
Sistemul de alimentare cu energie electrică a receptoarelor unui consumator

cuprinde, în principal, două părţi:
 sistemul electroenergetic exterior, ca parte a reţelei electrice a distribuitorului
de energie electrică;
 sistemul electroenergetic interior (sistemul electroenergetic industrial) care
cuprinde ansamblul instalaţiilor electrice, din exploatarea utilizatorului şi care
asigură transferul energiei electrice, de la sistemul exterior, până la receptoarele
acestuia.
Punctul de delimitarea dintre cele două sisteme, de cele mai multe ori comun
cu punctul de măsurare a energiei electrice consumate, este locul în care instalaţiile
506 Consumatori de energie electrică
consumatorului se conectează la înstalaţiile electrice ale furnizorului şi care repre-

zintă, astfel, un punct de delimitare a proprietăţii.
13.2.1 Sistemul electroenergetic exterior
Configuraţia reţelei electrice exterioare, din care este alimentat consumatorul

de energie electrică, este diferită, în special, în funcţie de nivelul cerut de siguranţă
în alimentare a acestuia. Din punct de vedere practic sunt folosite următoarele con-
figuraţii principale [13.2]:
 reţea electrică radială (fig. 13.1);
 reţea electrică alimentată de la ambele capete (fig. 13.2);
 reţea electrică buclată (fig. 13.3).
Bara staţiei de 20 kV
Fig. 13.1  Schema unei reţele electrice

radiale.
Utilizatori şi sarcini 507
20 kV
I1 I2
B1 B2
B1 B2
I1A I2B IA
I2A K
CA CB
IB
a)
B
b)
Fig. 13.2  Schema unei linii electrice cu dublă alimentare a) şi o reţea electrică
inelară b).
În cazul schemelor radiale, liniile conectate la bara de 20 kV asigură alimenta-

rea univocă a consumatorilor din zonă. Racordurile R asigură conectarea diferiţilor
consumator aflaţi în apropierea axului principal al reţelei. Principalele avantaje ale
acestei scheme de distribuţie constau în simplitatea exploatării şi monitorizării, sis-
teme simple de protecţie, mai puţine echipamente de comutaţie. În cazul unui
defect în reţea, toţi consumatorii, conectaţi la un anumit ax, rămân nealimentaţi
până la remedierea defectului. De asemenea, în acest tip de reţea electrică,
pierderile de energie electrică şi căderile de tensiune sunt relativ mari.
În general, schema de distribuţie indicată în figura 13.1 este utilizată pentru
alimentarea unor zone de consum cu densitate redusă (zone rurale, zone de la
marginea oraşelor, mici consumatori industriali etc.).
În cazul liniei alimentată de la ambele capete (fig. 13.2 a)), curentul electric
absorbit de consumator (de exemplu, consumatorul CA) este preluat atât de la bara
B1 cât şi de la bara B2 . În acest fel, pierderile de putere şi energie, precum şi
căderile de tensiune sunt mai mici decât în cazul alimentării radiale.
Pentru schema inelară (fig. 13.2 b)), cele două bare B1 şi B2 sunt conectate la o
sursă unică de alimentare. În cazul unui defect, de exemplu în punctul K, prin inter-
mediul întreruptoarelor IA şi IB , linia afectată de defect este separată, iar consuma-
torii sunt alimentaţi, până la remedierea defectului, în continuare, într-o schemă
radială. Schema inelară este larg utilizată atât în reţelele de înaltă şi medie tensiune,
cât şi în reţelele de joasă tensiune.
Buclarea reţelei (fig. 13.3) realizează o siguranţă mare în alimentare, reduce-
rea pierderilor de energie şi o calitate superioară a energiei electrice furnizate.
Toate liniile din reţea sunt alimentate din ambele capete. Schema este utilizată în
reţelele de joasă şi medie tensiune, în zonele cu densitate mare de sarcină (centre
urbane mari, zone industriale). Realizarea reţelelor buclate implică costuri de in-
vestiţie sporite şi existenţa unui sistem de protecţie mai complex.
În cazurile practice este necesar a face deosebirea dintre o reţea construită

buclat, dar exploatată radial, şi o reţea construită şi exploatată buclat.
110/20 kV
20 kV
20 kV 20 kV 20 kV
0,4 kV 0,4 kV
20 kV
20 kV
110/20 kV
110/20 kV
Fig. 13.3  Schema unei reţele electrice buclate.
Echipamentele de comutaţie moderne, existenţa transformatoarelor de putere

redusă, cu fiabilitate ridicată şi randament mare, permit adoptarea unor soluţii în
care reţeaua de joasă tensiune are o pondere redusă, limitând astfel, într-o mare
măsură, pierderile în reţeaua electrică de distribuţie (în sistemul electroenergetic
actual peste 70% din pierderile de energie electrică au loc în reţeaua de joasă
tensiune). Ca exemplu, în figura 13.4 este indicată o soluţie utilizată pentru
localităţile urbane (fig. 13.4 a)) şi pentru localităţile rurale (fig. 13.4 b)) [13.3].
Transformator 20/0,4 kV
a)
   
A
B
C
Linie electrică
aeriană – 20 kV
b)
Fig. 13.4  Alimentarea cu energie electrică a unei zone cu
blocuri de locuinţe a) şi a unei localităţi rurale b).
Transformatoarele uscate, de puteri reduse (până la 50 kVA), pot fi amplasate

la fiecare bloc de locuinţă (fiecare scară de bloc) şi alimentate cu un cablu cu
tensiunea nominală de 20 kV printr-o schemă simplă numai cu separatoare (se
consideră existenţa unor cabluri şi transformatoare de mare fiabilitate) şi protecţie
locală numai pe partea de joasă tensiune. Rezultă, în acest fel, o reţea electrică de
joasă tensiune, distribuită, dar de lungime foarte scurtă şi care nu este în
proprietatea furnizorului de energie electrică.
În cazul localităţilor rurale pot fi utilizate transformatoare de mică putere
(15  60 kVA) pentru alimentarea unor grupuri de locuinţe sau a unor ferme.
Rezultă, de asemenea, o reţea de joasă tensiune distribuită, de lungime foarte
redusă. Încărcarea simetrică a reţelei electrice se obţine printr-o conectare adecvată
a transformatoarelor pe cele trei faze. Pentru reţelele de medie tensiune tratate cu
rezistor, pot fi utilizate şi transformatoare monofazate.
13.2.2 Sistemul electroenergetic interior
În cazul întreprinderilor industriale, reţeaua electrică pentru alimentarea

consumatorului (din punct de vedere electric un ansamblu de receptoare şi circuite
de alimentare) poate avea aceeaşi complexitate ca şi reţeaua electrică a furnizorului.
Alegerea schemei de alimentare a consumatorului de energie electrică trebuie
făcută de către utilizator în colaborare cu furnizorul de energie. Consumatorul
doreşte, în principal, o alimentare sigură şi de calitate, pentru puterea cerută, iar
furnizorul de energie doreşte o încărcarea cât mai puţin neuniformă, un factor de
putere impus, perturbaţii reduse în reţeaua electrică de alimentare (nesimetrie,
armonice, fluctuaţii de tensiune etc.) [13.4].
Sarcina electrică este definită ca fiind puterea electrică (activă, reactivă sau
aparentă), debitată sau absorbită de un sistem tehnic. Predeterminarea sarcinii
electrice este cea mai importantă etapă la alegerea şi proiectarea unui sistem de ali-
mentare cu energie electrică. Această etapă determină principalii indicatori tehnici

şi economici ai sistemului interior al consumatorului: nivelul investiţiilor, cheltuielile
de mentenanţă, siguranţa în funcţionare.
Tensiunea de alimentare la care se conectează un consumator se alege în
funcţie de puterea contractată a acestuia. Cei mai mulţi dintre consumatorii
industriali sunt conectaţi la reţeaua de medie tensiune (20 kV). Marii consumatori
sunt conectaţi la tensiunea de 110 kV şi numai un număr redus de consumatori,
foarte mari, sunt conectaţi la tensiunea de 400 kV (industria de aluminiu, industria
metalurgică).
Pentru puteri trifazate contractate sub 250 kVA, în general, consumatorul
industrial este conectat la reţeaua electrică de joasă tensiune. Conectarea la puteri
mai mici, la reţeaua de medie tensiune, poate fi necesară în cazul în care consuma-
torul industrial necesită condiţii de calitate a energiei electrice superioare celor
oferite de reţeaua de joasă tensiune.
Pentru a asigura alimentarea unui nou consumator, în mod obişnuit, se face o
legătură la o reţea electrică existentă. Dacă în apropiere se află o linie electrică
aeriană sau o linie în cablu este posibil a se realiza o asemenea legătură. Astfel, ca
exemplu, în figura 13.5, în punctul C al liniei AB se poate realiza o secţionare şi
introducerea a două separatoare S1 şi S2 , între care este conectat racordul de 20 kV
pentru alimentarea sistemului electroenergetic al consumatorului. În mod normal,
ambele separatoare S1 şi S2 sunt închise, dar există şi posibilitatea utilizării altor
scheme de alimentare. Transformatorul T, de medie tensiune, este conectat prin
intermediul separatorului S3 şi a întreruptorului I. De la bornele de joasă tensiune
ale transformatorului 20/0,4 kV sunt alimentate receptoarele de joasă tensiune ale
consumatorului.
13.2.2.1 Graficul de sarcină al unui consumator
Puterea electrică necesară unui consumator, pentru a asigura desfăşurarea acti-

vităţilor sale, diferă pe parcursul unei zile, fiind diferită în funcţie de intensitatea
activităţilor desfăşurate la diferitele ore şi de tipul zilei: de lucru sau de sărbătoare,
de sezon etc. Curba care reprezintă variaţia puterii electrice absorbită de un
consumator, pe parcursul unei zile, se numeşte grafic de sarcină şi poate să se
refere la puterea activă, puterea reactivă sau puterea aparentă (fig. 13.6).
În principiu, un grafic de sarcină (fig. 13.6) poate fi definit prin următoarele
mărimi [13.4]:
 valoare de vârf de sarcină Pv;
 valoare la gol de sarcină Pg ;
 valoare medie Pmed;
 profil.
Linie de 20 kV C
A B
S1 S2
Linie de 20 kV
S3
I
S4
0,4 kV
Receptoare 0,4 kV
Fig. 13.5  Exemplu de schemă de alimentare

a unui consumator conectat la 20 kV.
P P
Vârf de sarcină
Pv PM
t
Pmed
Pg Pm
Gol de sarcină
0 6 12 18 24 t [ore] 0 6 12 18 24 t[ore]
Fig 13.6  Grafic de sarcină zilnică, teoretic a) şi determinat pe baza înregistrărilor de energie b).
Deoarece fiecare consumator are curba sa de sarcină specifică, din motive

practice, se urmăreşte încadrarea formei acesteia într-o categorie, numit profil, de
formă asemănătoare. Profilul de sarcină al unui consumator poate determina preţul
de achiziţie a energiei electrice. Pentru încadrarea unui consumator într-un anumit
profil de sarcină sunt utilizaţi o serie de indicatori ce caracterizează forma graficu-
lui de sarcină
Puterea activă P luată în consideraţie la realizarea graficului de sarcină este o
putere medie calculată pe un interval de timp stabilit (în mod obişnuit sfert de oră)
şi se determină, în mod practic, din citirile contoarelor de energie electrică la limi-
tele intervalului de timp, t = t  t0, stabilit
E  Ea 0
P  at . (13.1)
t
Puterea maximă PM este cea mai mare putere medie care poate să apară într-un
interval de timp specificat; în funcţie de intervalul de timp luat în consideraţie se
defineşte sarcina maxim de durată, determinată pe 15, 30 sau 60 minute şi sarcina
maximă de vârf (de scurtă durată), determinată pe intervale de timp de 1  10 s

[13.1].
Puterea maximă a graficului de sarcină are un rol important în dimensionarea
instalaţiilor de alimentare a consumatorului.
Puterea medie Pmed poate fi determinată orar, zilnic, lunar, anual etc. Pentru
graficul de sarcină zilnic se calculează cu relaţia
T
1 t M
Pmed 
T 
 P  dt  
T k 1
Pk .  (13.2)
0
În relaţia (13.2) s-a notat cu T intervalul de timp pe care se calculează puterea
medie (oră, zi, lună etc.), P  puterea absorbită de consumator, t  intervalul de
timp (de obicei sfert de oră) pe care se determină puterea, Pk  puterea corespunză-
toare fiecărui interval de timp t, M  numărul intervalelor t cuprins în intervalul
de timp T.
Puterea instalată activă Pi se defineşte ca suma aritmetică a puterilor nomina-
le active ale receptoarelor consumatorului. O atenţie specială trebuie acordată mo-
toarelor electrice la care este indicată puterea mecanică la arbore, puterea electrică
fiind mai mare, având în vedere randamentul motorului.
Puterea aprobată (contractată) reprezintă valoarea maximă a puterii active/apa-
rente pe care utilizatorul o poate absorbi prin instalaţia de racordare la reţeaua
electrică şi pentru care se emite avizul tehnic de racordare [13.1]. Valoarea se con-
semnează în avizul tehnic de racordare şi este luată în considerare la dimensionarea
instalaţiei de racordare a utilizatorului respectiv şi la rezervarea de capacitate în re-
ţeaua electrică;
Puterea maximă contractată reprezintă cea mai mare putere medie, cu înre-
gistrare la interval de 60 minute consecutive, prevăzută în contractul de furnizare a
energiei electrice, pe care consumatorul are dreptul să o absoarbă în perioada de
consum, pentru un anumit loc de consum sau cale de alimentare.
Factorul de formă kf al graficului de sarcină se defineşte ca fiind raportul
dintre puterea medie pătratică şi puterea medie, pe acelaşi interval de timp T
T M
1
T 
 P 2  dt M    Ea,k  Ea,k 1  2 (13.3)
0 k 1
kf  
Pmed ET
în care Ea,k-1 este energia activă înregistrată de contor la începutul intervalului k
dintre cele M intervale de timp t în care se imparte durata de calcul T, Ea,k  ,
energia activă înregistrată de contor la sfârşitul intervalului k, ET  energia
înregistrată de contorul de energie activă pe intervalul de timp T.
Factorul de formă poate fi definit şi pentru puterea aparentă a consumatorului.
Pentru un consumator cu un grafic de sarcină constant, factorul de formă are
valoare unitară. Un consumator cu un grafic de sarcină, practic constant pe
parcursul zilei, determină cele mai reduse solicitări pentru producătorii de energie
electrică, precum şi pentru operatorii de transport, distribuţie şi furnizare.
Factorul de utilizare al puterii instalate k u se defineşte ca raportul dintre
puterea medie Pmed necesară receptorului şi puterea instalată a acestuia:
P
ku  med . (13.4)
Pi
De exemplu, în cazul iluminatului electric, conectat direct la reţeaua electrică
de alimentare, factorul de utilizare este unitar, dar în cazul majorităţii motoarelor
electrice din industrie, acesta nu depăşeşte valoarea de 0,75. Factorul de utilizare
trebuie să fie evaluat pentru fiecare receptor în parte sau pentru un grup de
receptoare :
N
 kuk  Pik
ku ,m  k 1 , (13.5)
N
 Pik
k 1
în care kuk este factorul de utilizare pentru receptorul k din grupul celor N receptoa-
re luate în consideraţie iar Pik  puterea instalată a receptorului k.
Pe ansamblul unei întreprinderi, factorul de utilizare poate fi determinat ca
raportul dintre durata de utilizare a puterii instalate şi durata intervalului luat în
considerare (zi, lună, an). Se defineşte durata de utilizare a puterii instalate ca fiind
durata fictivă (în ore) în care consumul cu puterea instalată Pi determină aceeaşi
energie anuală ca şi consumul conform graficului anual de sarcină real.
În tabelul 13.1 [13.4] sunt indicate valori orientative ale factorului de utilizare
pentru diferite tipuri de întreprinderi.
Factorul de aplatizare ka este definit ca raportul dintre puterea medie absor-
bită Pmed şi puterea maximă PM ale graficului de sarcină, într-un interval de timp
luat în consideraţie
P
k a  med . (13.6)
PM
Factorul de aplatizare are un rol important în caracterizarea comportamentului
energetic al consumatorului.
Tabelul 13.1
Valori orientative ale factorului de utilizare
Nr. Consumator ku
Industria siderurgică cu cuptoare cu
1 0,2  0,5
arc electric
2 Staţii de pompare 0,7  0,8
3 Industria constructoare de maşini 0,2  0,6
4 Industria chimică 0,6  0,7
5 Fabrici de ciment 0,55  0,6
6 Laminoare 0,3  0,4
7 Fabrici de mobilă 0,3  0,35
Factorul de neuniformitate al graficului de sarcină este definit ca raportul

dintre puterea Pm absorbită la gol de sarcină şi sarcina maximă PM
P
kn  m . (13.7)
PM
Factorul de neuniformitate este inversul factorului de vârf kv al graficului de
sarcină.
Pe baza Pgraficelor de sarcină zilnice, pentru fiecare consumator de energie
Pmax
electrică poate fi determinat graficul de sarcină anual (fig. 13.7).
P
Pmin
0 tm 8760 t [ore]
Fig. 13.7  Graficul de sarcină anual P = f(t) şi durata de utilizare a

puterii active maxime tm .
Se defineşte durata de utilizare a puterii active maxime tm ca fiind durata

fictivă (în ore) în care consumul cu puterea maximă Pmax determină aceeaşi energie
anuală ca şi consumul conform graficului anual de sarcină real (aria suprafeţei
haşurate este egală cu aria Pmaxtm)
8760
 P(t )  dt (13.8)
tm  0 .
Pmax
Durata de utilizare a puterii active maxime tm este mărimea de bază pentru
determinarea pierderilor active anuale pe circuitele sistemului electroenergetic
industrial.
13.2.2.2 Profile de sarcină
Odată cu deschiderea pieţelor de energie electrică, a fost acordată o atenţie

deosebită monitorizării consumului marilor consumatori şi transmiterea la furnizorul
de energie electrică a datelor orare ale consumului. În acest fel, este posibil controlul
graficului de consum al acestor consumatori şi tarifarea în funcţie de comporta-
mentului lor energetic.
În cazul consumatorilor mici (de obicei cu un consum sub 100.000 kWh anual
sau cu putere contractată sub 100 kVA), monitorizarea şi transmiterea datelor la
furnizor, pentru a realiza tarifarea în funcţie de forma graficului de sarcină, nu este
raţională economic. Pentru aceşti consumatori, este necesară stabilirea unei proceduri
practice pentru a lua în considerare modul în care utilizează energia electrică.
Definirea unor clase profile de consum, în care consumatorii cu consum redus

pot fi incluşi, reprezintă o soluţie eficientă, simplă şi ieftină pentru ca aceştia să
poată participe la piaţa de energie electrică.
Utilizarea profilelor de sarcină necesită:
 stabilirea formei graficelor de sarcină ale diferiţilor consumatori, pentru di-
ferite tipuri de zile (zi de lucru, zi de sărbătoare) şi diferite condiţii meteorologice;
 definirea unor clase de grafice de sarcină;
 stabilirea unei proceduri de tarifare în funcţie de profilul de sarcină.
În principiu, sunt utilizate două metode pentru a determina graficul de sarcină
al consumatorilor [13.5]:
 metoda zonală;
 metoda încadrării într-o categorie.
Metoda zonală este utilizată pentru zone mari sau medii, cu consumatori de
aceeaşi categorie (de exemplu, blocuri de locuinţe). Consumul de energie pentru
această zonă este monitorizat şi, după scăderea pierderilor de energie activă, este
stabilit graficul de sarcină, iar forma acestuia este alocată tuturor consumatorilor
din zonă. Metoda este simplă, poate fi implementată imediat şi asigură tarifarea
orară a consumatorilor. Prezintă dezavantajul că nu transmite semnale suficient de
clare utilizatorilor de energie electrică pentru controlul facturii proprii.
Cea de a doua metodă constă în încadrarea consumatorului într-o anumită
categorie, pe baza determinărilor efectuate pe intervale mari de timp (de obicei,
mai mult de un an). Metoda asigură personalizarea graficului de sarcină, dar nece-
sită costuri relativ ridicate pentru efectuarea de măsurători şi corectarea graficului
alocat la modificarea modului de consum.
Tipurile de profile de sarcină necesare pentru tarifarea energiei electrice sunt
reglementate. Ca exemplu, în tabelul 13.2 sunt indicate tipurile de profile de
sarcină reglementate în Germania [13.6], iar în figura 13.8 sunt indicate curbe de
sarcină tipice.
13.2.2.3 Criterii de dimensionare a sistemului electroenergetic interior
Stabilirea puterii active necesară este prima etapă în abordarea şi rezolvarea

problemelor de alimentare cu energie electrică, dar necesită o analiză atentă a
modului de funcţionare a receptoarelor acestuia.
Dimensionarea instalaţiei de alimentare pentru puterea instalată este neecono-
mică, deoarece pe parcursul unei zile nu funcţionează toate receptoarele simultan şi
nu toate sunt încărcate la puterea nominală.
Puterea de calcul (cerută) este o valoare convenţională care permite evaluarea
condiţiilor de încălzire a reţelelor electrice de alimentare. Se defineşte ca fiind o
sarcină constantă care determină acelaşi efect termic cu sarcina reală, variabilă în
timp. Deşi se referă la puterea aparentă Sc , în calculele practice, se utilizează pute-
rea activă de calcul Pc determinată ca puterea medie maximă care poate să apară pe
graficul de sarcină în intervalul de cerere. Durata intervalului de cerere se stabileşte
în funcţie de condiţiile de încălzire ale conductoarelor. O valoare de 0,5 … 2 ore,
de circa 3 ori mai mare decât constanta de timp a procesului de încălzire a conduc-
toarelor, permite stabilirea puterii de calcul din graficul de sarcină.
P P
200 200
100 100
H0 G0
0 6 12 18 24 t [ore] 0 6 12 18 24 t [ore]
P P
400 200
200 100
G1 G2
0 6 12 18 24 t [ore] 0 6 12 18 24 t [ore]
P P
200 200
100 100
G3
G4
0 6 12 18 24 t [ore] 0 6 12 18 24 t [ore]
P P
200 200
100 100
G5 G6
0 6 12 18 24 t [ore] 0 6 12 18 24 t [ore]
P P
200 200
100 100
G7 L0
0 6 12 18 24 t [ore] 0 6 12 18 24 t [ore]
P P
200 200
100 100
L1 L2
0 6 12 18 24 t [ore] 0 6 12 18 24 t [ore]
Fig. 13.8  Exemple de profile de sarcină.

Tabelul 13.2
Profile de sarcină
Tip Consumatori tipici
H0 Utilizatori casnici
G0 Întreprinderi mici în general
G1 Întreprinderi mici cu program 8 … 18
G2 Întreprinderi mici cu consum preponderent seara
G3 Întreprinderi mici cu program continuu
G4 Magazine, centre de servire
G5 Întreprinderi mici de panificaţie
G6 Consumatori cu activitate la sfârşit de săptămână (biserici)
G7 Societăţi cu consum constant (emiţătoare radio)
L0 Întreprinderi rurale
L1 Crescătorii, producţie de lapte
L2 Alte întreprinderi rurale
Factorul de cerere kc al unui grup de receptoare se defineşte ca fiind raportul

dintre puterea de calcul şi puterea instalată
P
kc  c . (13.9)
Pi
Puterea de calcul este, de regulă, mai mică decât puterea maximă (fiind o
medie pe un interval de timp mai mare).
Factorul de cerere variază scăzător, de la receptor spre punctul de delimitare
(fig. 13.9) [13.7].
Post de Tablou de
transformare distribuţie kc1
0,4 kV
kc4 kc3 M
kc5
20 kV; 50 Hz
kc2
kc5 < kc4 < kc3 < kc2 < kc1
Fig. 13.9  Variaţia factorului de cerere în sistemul

electroenergetic interior.
În mod practic, factorul de cerere se determină ca fiind raportul dintre sarcina

maximă de durată PMd , absorbită în schimbul cel mai încărcat şi puterea instalată Pi
P
k c  Md . (13.10)
Pi
Factorul de nesimultaneitate ks (ks  1) este definit pentru un grup de recep-
toare şi reprezintă raportul dintre puterea efectiv necesară ansamblului de receptoa-
re şi suma puterilor necesare fiecărui receptor. Stabilirea valorii factorului de nesi-
multaneitate necesită cunoaşterea, în profunzime, a procesului tehnologic şi poate
fi estimat pe baza experienţei unor consumatori cu profil asemănător. În tabelul
13.3 [13.4] sunt indicate valori orientative pentru diferite tipuri de consumatori. În
principiu, cu cât numărul de receptoare, în cadrul ansamblului luat în consideraţie,

este mai mare, cu atât factorul de nesimultaneitate este mai redus.
Tabelul 13.3
Valori orientative ale factorului de nesimultaneitate
Nr. Consumator ks
1 Şcoală, grădiniţă 0,6  0,9
2 Hotel 0,2  0,6
3 Clădire mică de birouri 0,5  0,7
4 Clădire mare de birouri 0,4  0,8
5 Magazin comercial, supermarket 0,7  0,9
6 Industrie prelucrătoare 0,2  0,3
7 Întreprinde de automobile 0,2  0,3
8 Iluminat exterior 1
9 Şantiere de construcţii 0,2  0,4
Factorul de diversitate kd , (ks  1) recomandat de normativele CEI, este

inversul fatorului de nesimultaneitate.
Valorile estimate ale factorilor de utilizare şi ale factorilor de nesimultaneitate
permit evaluarea puterii necesară dimensionării transformatoarelor de alimentare a
consumatorului. În figura 13.10 este prezentat, ca exemplu, modul de evaluare a
puterii necesară transformatorului de alimentare din figura 13.9.
Post de Tablou de
transformare distribuţie
Putere Putere Factor de Putere
Factor de absorbită Factor de absorbită
nesimultaneitate utilizare instalată
nesimultaneitate
ks = 0,6 ks = 0,65
78,64 kW 28 kW 0,7 M 40 kW
57,74 3
6 kW
kW
18 kW 0,9 Cuptor cu
8 kW 20 kW
3,6 kW rezistoare
Factor de 24 kW 0,8 Convertor
0,9 0,8 1,0 30 kW
utilizare de sudare
Iluminat Factor de nesimulta-
electric 8,64 kW neitate ks = 0,6
Aer con- 6 kW 3,6 3,2 2,0 5,6
Putere
diţionat Putere absorbită
kW kW kW kW
instalată
Sisteme 10 kW Factor de
0,6 0,8 0,5 0,7
IT utilizare
4 kW Maşini unelte
Putere
6 kW 4 kW 4 kW 8 kW
instalată
Fig. 13.10  Circulaţia puterilor active în sistemul electroenergetic interior.

Exemplul prezentat în figura 13.10 indică faptul că, pentru o putere instalată
totală în cadrul întreprinderii de 132 kW, transformatorul de alimentare este parcurs
de o putere egală cu 57,74 kW. Analiza efectuată permite cunoaşterea circulaţiilor
de putere la un moment dat. Modificarea factorilor de utilizare şi a factorilor de

nesimultaneitate determină modificarea fluxurilor de putere. Pentru dimensionarea
circuitelor din sistemul electroenergetic interior sunt folosite puterile de calcul.
13.2.2.4 Alegerea tensiunii de alimentare a consumatorului
Tensiunea de alimentare din reţeaua electrică publică se alege în funcţie de

puterea aprobată (declarată) a consumatorului şi de posibilităţile de alimentare din
zonă. Pentru conectarea la reţeaua publică de joasă tensiune trebuie să se ia în
considerare şi următoarele aspecte:
 modul de tratare a neutrului reţelei interioare şi a reţelei exterioare;
 condiţiile specifice privind calitatea energiei electrice;
 condiţiile de tarifare a energiei electrice;
 posibilitatea dezvoltării în viitor a consumatorului.
Analiza problemelor legate de tratarea neutrului trebuie făcută numai în cazul
în care reţeaua electrică interioară şi cea exterioară au aceeaşi tensiune nominală
(de exemplu, 20 kV). În cazul reţelelor electrice interioare, alimentate prin interme-
diul transformatoarelor (de exemplu, 110/20 kV) reţeaua electrică interioară poate
avea un mod de tratare care este cel mai adecvat acesteia.
Pot fi luate în considerare numai valori nominale ale tensiunii (tabelul 13.4)
[13.8].
Tabelul 13.4
Tensiuni nominale standardizate
Joasă tensiune [V] 400
Medie tensiune [kV] 6*, 10*, 20
Înaltă tensiune [kV] 110
Foarte înaltă tensiune [kV] 220**, 400**, 750**
* Numai în reţelele industriale pentru alimentarea motoarelor
de medie tensiune sau în întreprinderile cu grupuri proprii cu
aceste valori ale tensiunii la borne.
** Tensiunile nominale de 220 kV, 400 kV şi de 750 kV sunt
utilizate pentru transportul energiei electrice.
În cadrul întreprinderilor industriale, pentru scopuri deosebite, pot fi întâlnite

şi alte tensiuni nominale:
 30  35 kV pentru transformatoarele care alimentează cuptorul instalaţiilor
cu arc electric şi a instalaţiilor de electroliză;
 25 kV pentru alimentarea sistemului de tracţiune electrică;
 12 V; 24 V  pentru alimentarea circuitelelor în zone cu pericol de electro-
cutare.
Tensiunea joasă (400 V) este utilizată pentru alimentarea consumatorilor cu
putere redusă, consumatori casnici, servicii şi mică industrie. În cele mai multe
dintre cazuri, consumatorii casnici sunt alimentaţi monofazat, la tensiunea nominală
de 230 V. Odată cu creşterea puterii instalată în echipamentele electrocasnice, a în-
ceput să se utilizeze soluţia cu alimentare trifazată a acestor consumatori.
Tensiunea medie este specifică reţelelor de distribuţie din zonele urbane şi

rurale, precum şi întreprinderilor industriale.
Tensiunile înalte şi foarte înalte sunt utilizate la reţele de transport, de distri-
buţie şi de repartiţie, pentru alimentarea marilor oraşe, precum şi a întreprinderilor
industriale mari. Tensiunea nominală de 750 kV este utilizată pentru interconexiu-
nea sistemelor electroenergetice.
În cadrul întreprinderilor industriale, mari şi foarte mari, sistemul electro-
energetic interior are mai multe niveluri de tensiune.
13.2.2.5 Dimensionarea circuitelor sistemului electroenergetic industrial
Dimensionarea circuitelor sistemului electroenergetic industrial se face pe

baza valorilor cunoscute sau estimate ale puterilor de calcul şi ale puterilor
maxime. În cazul consumatorilor cu variaţii mari şi aleatorii ale sarcinii, estimarea
mărimilor de calcul se face pe baza experienţei unor consumatori cu profil
asemănător sau pe baza unui calcul probabilistic, cu un anumit nivel de încredere.
Metoda consumului specific de energie

Pentru receptoarele cu grafic de sarcină constant sau cu variaţii reduse, puterea
de calcul Pc este aproximativ egală cu puterea medie Pmed [13.4]
W0  A
Pc  Pmed  , (13.11)
T
în care W0 este consumul specific pe unitatea de produs (kWh/produs, unitate mo-
netară), A  producţia planificată în intervalul considerat T.
Valorile consumului specific W0 sunt cunoscute pentru diferiţi consumatori şi
diferite tehnologii. Aceste valori sunt însă orientative având în vedere preocupările
pentru creşterea eficienţei energetice şi modernizarea tehnologiilor.
Dimensionarea circuitelor se face pe baza puterii aparente de calcul Sc :
P
Sc  c , (13.12)
λ
în care  este factorul de putere al consumatorului.
Stabilirea factorului de putere , pentru cazul consumatorilor actuali, necesită
cunoaşterea tipului de receptoare şi forma curentului electric absorbit. Nu trebuie
să se confunde noţiunea de „cos” care corespunde unghiului de defazare între
curbele sinusoidale de tensiune şi de curent electric (practic inexistente în între-
prinderile actuale) şi noţiunea de factor de putere , ca raport între puterea activă şi
puterea aparentă. Valoarea  este totdeauna mai mică, cel mult egală cu valoarea
„cos1”, corespunzătoare defazajului armonicelor fundamentale de tensiune şi de
curent electric [13.3].
Metoda consumului specific de energie este folosită pentru întreprinderile cu
funcţionare continuă şi cu un număr redus de produse. De exemplu, pentru o între-
prindere de producţie de aluminiu prin electroliză, pentru o producţie anuală de
circa 200000 t şi un consum de circa 13 MWh/t, rezultă o putere de calcul Pc  Pmed
 300 MW. Pentru un factor de putere  = 0,91 rezultă o putere aparentă de calcul
Sc  330 MVA.
Metoda sarcinii specifice de calcul pe unitatea de suprafaţă
Determinarea puterii de calcul pentru o anumită zonă alimentată sau pentru o
anumită secţie cu profil asemănător de producţie se face pe baza densităţii cunoscute
p0 [kW/m2] a sarcinii
Pc  p0  A, (13.13)
în care A este aria zonei analizate.
Valorile densităţii de sarcină p0 sunt cunoscute pentru diferiţi consumatori şi
diferite tehnologii. Aceste valori sunt, aşa cum s-a afirmat mai sus, orientative,
având în vedere preocupările pentru creşterea eficienţei energetice şi modernizarea
tehnologiilor.
Metoda sarcinii specifice este folosită în întreprinderile sau secţiile cu un mare
număr de maşini (în general de putere mică) ce execută lucrări de acelaşi tip. De
exemplu, pentru o întreprindere de confecţii, cu o putere specifică de 200 W/m 2, în
cazul unei hale cu aria de 400 m2, rezultă o putere de calcul Pc = 80 kW. Pentru un
factor de putere  = 0,85 rezultă o putere aparentă de calcul Sc  95 kVA.
Metoda factorului de cerere

Aplicarea acestei metode necesită cunoaşterea, pentru fiecare receptor k sau
pentru un grup de receptoare, puterea instalată Pik , factorul de putere k şi factorii
de cerere kck
Pck  k ck  Pik ;
P (13.14)
S ck  ck .
λk
Determinarea sarcinii de calcul Sc, pentru un grup de receptoare sau pentru o
secţie în care receptoarele au factori de putere diferiţi, necesită o analiză atentă a
caracteristicilor diferitelor receptoare. În principiu, este recomandabil să se adune
sarcinile active de calcul ale diferitelor receptoare şi să se estimeze factorul de
putere mediu pentru elementul care urmează a fi dimensionat. Calculul efectuat pe
baza puterilor active de calcul şi a puterilor reactive de calcul poate conduce la
erori inacceptabile.
Ca exemplu, se consideră analiza de dimensionare a circuitului dintre postul
de transformare şi tabloul de distribuţie din schema indicată în figura 13.9, cu
valorile indicate în figura 13.11.
În schema din figura 13.11 au fost luate în calcul următoarele ipoteze:
 motorul asincron este alimentat prin intermediul unui convertor de frecvenţă
cu filtru inductiv;
 cuptorul cu rezistoare este alimentat prin intermediul unui variator de ten-
siune alternativă (VTA) cu reglaj asimetric, pentru reglarea temperaturii (armonica
fundamentală de curent electric este defazată faţă de curba tensiunii aplicate practic
cu jumătate din unghiul de intrare în conducţie a elementelor semiconductoare);
 convertorul de sudare utilizează tensiune continuă pentru sudare şi prezintă
un circuit intermediar de înaltă frecvenţă;
 maşinile unelte sunt alimentate prin intermediul unor convertoare de

frecvenţă, pentru a asigura controlul vitezei de prelucrare.
Tablou de
distribuţie
Putere de calcul Factor
Factor de
nesimultaneitate de cerere
40 kW; 15 kVAr Putere instalată
ks = 0,65
50 kVA 1,0 M
3 40 kW; 15 kVAr; cos1=0,94; =0,87
20 kW; 0 kVAr
67,08 kW; 22,2 kVA 1,0 Cuptor cu 20 kW; 0 kVAr; cos1=0,98; =0,9
21 kVAr;
30 kW; 10 kVAr rezistoare
cos1=0,96;
35,3 kVA 1,0
=0,85; Convertor 30 kW; 10 kVAr; cos1=0,95; =0,85
kc= 0,598 de sudare
13,2kW;7,2kVAr Factor de nesimultaneitate
15,76 kVA 0,6
ks = 0,6
Putere 6 kW;4 kVAr 4kW;2kVAr 4 kW;2kVAr 8 kW; 4 kVAr
de calcul 7,5 kVA 4,7 kVA 4,7 kVA 9,4 kVA
Factor de 1,0 1,0 1,0 1,0
cerere
Maşini unelte
Putere 6 kW; 4kVAr 4 kW; 2 kVAr 4 kW; 2 kVAr 8 kW; 4 kVAr
instalată cos 1 = 0,84; cos1=0,9; cos1=0,9; cos1=0,9;
=0,8 =0,85 =0,85 =0,85
Fig. 13.11  Puterile de calcul în sistemul electroenergetic interior.

Regimurile nesinusoidale determinate de caracteristicile neliniare ale recep-
toarelor din schemă conduc la valori ale factorilor de putere  mai mici faţă de
factorul de putere „cos1” corespunzător armonicelor fundamentale de tensiune şi
de curent electric.
13.2.2.6 Siguranţa în alimentarea receptoarelor de energie electrică
Sistemele de alimentare cu energie electrică a consumatorilor sunt proiectate,

astfel încât să asigure condiţiile de calitate a serviciului de alimentare necesare
desfăşurării activităţii normale a acestora, în condiţiile unor daune acceptate, care
ar putea să rezulte în urma întreruperilor în alimentarea cu energie electrică.
Reţeaua electrică publică nu poate asigura o alimentare neîntreruptibilă a con-
sumatorilor, astfel încât consumatorii care necesită un nivel de calitate a serviciului
de alimentare superior celui standard, asigurat de reţeaua publică, trebuie să adopte
măsuri speciale de creştere a calităţii serviciului, până la nivelul impus de condiţiile
sale specifice de activitate. În acest sens, există soluţii diferite care asigură niveluri
diferite de calitate a serviciului de alimentare, cu costuri diferite de investiţie.
Toate schemele îmbunătăţite de alimentare cu energie electrică se bazează pe
existenţa unei surse de siguranţă sau de rezervă, care asigură energia necesară pe
durata întreruperii alimentării principale din reţeaua publică.
Forma în care este stocată energia de rezervă determină tipul schemei de ali-
mentare şi caracteristicile acesteia. Cele mai întâlnite soluţii se bazează pe energia
stocată sub formă de combustibil (grupuri de intervenţie), de energie chimică
(acumulatoare de energie), de energie cinetică (volant).
Realizarea unei alimentări de rezervă din reţeaua publică, deşi oferă posibilita-
tea preluării întregii puteri necesare, fără restricţii legate de putere absorbită, iar
disponibilitatea sursei este practic imediată (după un interval foarte scurt de timp)
este totuşi una dintre soluţiile cele mai scumpe. Schema este larg utilizată în cazul
consumatorilor cu procese continui, care necesită puteri relativ mari. Realizarea le-
găturilor din două noduri diferite, independente, ale reţelei electrice publice, asi -
gură de multe ori o alimentare cu energie electrică, cu parametri de siguranţă care
corespund exigenţelor consumatorilor.
În figura 13.12 este prezentată o schemă des utilizată, care asigură, cu o scurtă
întrerupere, determinată de funcţionarea AAR (conectarea  anclanşarea 
automată a rezervei), alimentarea receptoarelor de energie electrică.
L1 L2
AAR
20 kV
B1
B1
AAR AAR
20 kV AAR
P1 P3
P2
0,4 kV AAR 0,4 kV AAR

AAR
Fig.13.12  Schemă a sistemului electroenergetic interior cu siguranţă mărită.
Cele două secţiuni B1 şi B2 ale staţiei de alimentare de 20 kV sunt alimentate

de cele două linii L1 şi L2 din două noduri diferite ale sistemului electroenergetic
exterior. La întreruperea pe una dintre liniile de alimentare, sistemul AAR sesi-
zează lipsa de tensiune la secţiunea corespunzătoare a barei, verifică faptul că la
cealaltă secţiune există tensiune, deconectează întreruptorul liniei defecte şi co-
nectează întreruptorul propriu. Receptoarele alimentate din linia defectă, după o

scurtă întrerupere determinată de funcţionarea AAR, sunt realimentate cu energie
electrică. La revenirea tensiunii pe linia defectă, AAR sesizează apariţia tensiunii,
determină deconectarea întreruptorului propriu şi apoi reconectarea întreruptorului
acestei linii.
În mod asemănător, poate fi asigurată alimentarea de rezervă în posturile de
transformare P1 , P2 şi P3 şi, dacă este necesar, şi la barele de joasă tensiune.
Datorită interconectării sistemului electroenergetic exterior, incidentele
majore din sistem vor fi resimţite în toate nodurile acestuia astfel încât, soluţia cu
circuit de rezervă şi utilizarea AAR nu poate fi considerată că asigură o alimentare
neîntreruptibilă [13.9].
La utilizarea generatoarelor de intervenţie, în general, este acoperită numai o
parte din sarcina consumatorului şi anume numai cea la care întreruperile de lungă
durată pot conduce la daune inacceptabile. La dimensionarea sursei de intervenţie
este necesară realizarea unei scheme a sistemului electroenergetic intern astfel încât
să poată fi separată sarcina standard, care poate fi alimentată cu parametrii standard
ai calităţii serviciului, de sarcinile sensibile la întreruperi, care necesită un nivel
crescut al calităţii serviciului de alimentare (sarcini prioritare şi sarcini critice).
Soluţiile cu grup motor generator (motor diesel sau turbină cu gaz) sunt utili-
zate şi pentru acoperirea vârfurilor de sarcină de către unii consumatori, la care nu
este posibil controlul sarcinii în acest interval de timp, iar costul energiei la vârf de
sarcină asigură recuperarea investiţiei.
Avantajele importante ale surselor de intervenţie utilizând motoare cu
combustibil pentru antrenarea generatoarelor, a făcut ca aceasta soluţie să fie larg
folosită, în special în domeniul puterilor relativ mari. În figura 13.13 este
prezentată schema de alimentare cu energiei electrică a unei întreprinderi care
necesită o siguraţă crescută în alimentarea receptoarelor.
Principalele probleme care apar la utilizarea acestei soluţii constau în
următoarele:
 zgomot relativ ridicat pe durata funcţionării (70  95 dBA);
 dimensiuni şi masă ridicate;
 depozitare combustibil;
 necesită absorbţie de aer şi evacuare de gaze;
 necesită răcire pe durata funcţionării;
 pentru a asigura preluarea rapidă a sarcinii, generatorul trebuie să aibă
impedanţă internă redusă, dimensionată în funcţie de sarcina alimentată;
 trebuie asigurat controlul tensiunii şi puterii reactive (grupul poate îndeplini
şi funcţia de compensator de putere reactivă).
În schema din figura 13.13, deşi este asigurată alimentarea din două linii
diferite din reţeaua publică, sunt utilizate şi două grupuri de intervenţie pentru
alimentarea receptoarelor din procesele sensibile la întreruperi.
Receptoarele care acceptă o calitate standard a energiei electrice sunt conectate
la secţiunile laterale ale barei de 20 kV, iar la secţiunile centrale sunt conectate re-
ceptoarele care necesită o calitate superioară a calităţii energiei electrice. Aceste
secţiuni, în cazul în care are loc întreruperea alimentării cu energie electrică din
sistemul electroenergetic exterior, după separarea de secţiunile laterale, sunt ali-

mentate de la grupurile Diesel cu pornire rapidă. Receptoarele critice sunt alimen-
tate de la surse neîntreruptibile UPS (Uninterruptible Power Supply), conectate
prin intermediul unor transformatoare 20/0,4 kV, la secţiunile centrale ale barei de
20 kV.
De la staţia 110 kV B De la staţia 110 kV A 526
TT 110 kV TT 110 kV
TC 110 kV TC 110 kV
TRP1 TRP11
110/20 kV 110/20 kV
TC 20 kV TC 20 kV
TT 20 kV TT 20 kV
Receptoare Receptoare
standard Receptoare prioritare Receptoare prioritare standard
Servicii
generale
Materii prime
13.3 Calitatea energiei electrice şi daune

Cuptor
GE ~ GE ~
Fig. 13.13  Schema electrică de
principu pentru alimentare cu 1 2
Baia lichidă
enegie electrică. Încălzire cuptor
Consumatori de energie electrică
nuitatea în alimentare (calitatea serviciului de alimentare), a constituit întotdeauna

Calitatea alimentării cu energie electrică, în special aspectele legate de conti-
Tunel metalic
o preocupare importantă, întreruperile fiind generatoare de daune în industrie sau

disconfort în alimentarea consumatorilor rezidenţiali.
În ultimul timp, procesele tehnologice, specifice industriei moderne, foarte
sensibile la abateri de la calitatea normată a energiei electrice, au adus în actualitate
şi calitatea curbei de tensiune. În cele mai multe cazuri abaterile de la indicatorii
normaţi de calitate sunt însoţite de daune la producător, la operatorul de reţea, la
utilizator, prin nerealizarea producţiei, reducerea calităţii produselor realizate, re-
ducerea productivităţii, rebuturi în producţie, defecte în echipamente, perturbarea
procesului tehnologic pe durate mult superioare duratei întreruperii, accidente,
cheltuieli suplimentare pentru salarii, materii prime, energie etc.
Într-o primă aproximaţie, daunele care apar la consumatori, la abateri ale
calităţii energiei electrice, pot fi determinate din relaţia generală [13.10]
D  Cr  C N  p N  pr  Dc  Dr  Dt , (13.15)
în care Cr sunt cheltuielile reale de producţie în condiţiile abaterilor de la indicato-
rii de calitate; CN  cheltuielile de producţie în condiţii de calitate la nivelul para-
metrilor contractaţi (CN < Cr); Dc  daune determinate de reducerea calităţii produ-
selor şi de nerealizare a contractelor de livrare; Dr  daune datorate rebuturilor în
producţie; Dt  daunele datorate reducerii duratei de viaţă a echipamentelor; pN 
profit realizat în condiţii de calitate normată; pr  profit realizat în condiţii reale de
calitate a energiei electrice (pr < pN).
Stabilirea indicatorilor la care un utilizator este sensibil, analiza domeniului
lor de variaţie în nodul din sistemul electroenergetic exterior, la care este conectat,
precum şi deciziile privind creşterea nivelului calităţii energiei electrice furnizate,
prezintă un interes deosebit pentru consumator, dar şi pentru furnizorul de energie
electrică, care este interesat să satisfacă cerinţele consumatorului pentru a-l men-
ţine ca client.
Analizele realizate trebuie să pună în evidenţă caracteristicile calitative ale
energiei electrice ce poate fi furnizată în mod normal consumatorului. Acesta decide
dacă ele corespund exigenţelor sale sau este necesară efectuarea de investiţii, la
furnizor sau la consumator, pentru creşterea nivelului de calitate sau, în cadrul sis-
temului electroenergetic interior, pentru creşterea imunităţii.
În prezent, pentru toate tipurile de perturbaţii există soluţii tehnice eficiente
pentru limitarea acestora la nivelul admis [13.7]. Pentru justificarea tehnico-econo-
mică a acestora sunt necesare studii amănunţite privind caracteristicile echipamen-
telor utilizatorului, calitatea energiei electrice furnizată, stabilirea cauzelor care de-
termină abaterile de la indicatorii de calitate, stabilirea soluţiilor optime şi, desigur,
analiza eficienţei economice a acestora.
13.3.1 Daune determinate de variaţia tensiunii de alimentare
În cele mai multe cazuri practice, daunele D determinate de abaterea tensiunii

de alimentare U faţă de tensiunea normată Ur a receptoarelor poate fi exprimată sub
forma unui polinom de gradul doi [13.10]
D  a  (U  U r )  b  (U  U r ) 2
(13.16)
,
în care coeficienţii a şi b sunt specifici fiecărui proces tehnologic.
Este evident faptul că relaţia (13.16) poate fi aplicată numai pentru un

domeniu relativ restrâns al variaţiei tensiunii de alimentare. Reducerea tensiunii de
alimentare sub o valoare critică Ucr1 precum şi creşterea peste o valoare Ucr2 pot
conduce la daune deosebit de importante.
În tabelul 13.5 sunt indicate, pentru câteva receptoare, legile de variaţie a
puterilor absorbite la variaţia tensiunii de alimentare. De asemenea, sunt calculate
şi puterile absorbite la o reducere cu 10% a tensiunii de alimentare.
Datele din tabelul 13.5 [13.11] indică faptul că, la modificarea tensiunii,
puterile absorbite nu variază linear, modificând astfel caracteristicile consumato-
rului în ansamblu.
Scăderea tensiunii de alimentare în raport cu tensiunea normată a receptoa-
relor conduce, de cele mai multe ori, la reducerea puterii absorbite şi, în consecinţă,
la reducerea productivităţii maşinilor de lucru şi la reducerea calităţii produselor
realizate.
Tabelul 13.5
Variaţia puterilor absorbite în funcţie de tensiunea aplicată
Puterile la o
Tipul Relaţia de calcul abatere de 10% a
receptorului tensiunii [%]
P*=1,0+1,3958U+9,991U2 +84,72U3 +293U 4 0,90491

Frigider
Q*=1,2507+4,387U+23,801U2+154U3 + 555U 4 0,95151
Maşină de P*=1,0+1,2786U+3,099U 2+5,939U 3 0,89719
spălat Q*=1,6388+4,5733U+12,948U 2+55,677U 3 1,25527
P*=1,0+1,2471U+0,562U 2 0,88091
Televizor
Q*=0,2431+0,9830U + 1,647U 2 0,16127
Lampă P*=1,0+0,6534U1,65U 2 0,91816
fluorescentă Q*= 0,15350,0403U + 2,734U 2  0,12213
Lampă cu P*=1,0+0,3409U  2,389U 2 0,94202
sodiu Q*=0,060+2,2173U + 7,620U 2 -0,08553
Lampă P*=1,0+1,5209U + 0,223U 2 0,85014
incandescentă Q*=0 0
Cuptor cu P*=1,0+0,0974U + 2,071U 2 1,01097
microunde Q*=0,2039+1,313U + 8,738U 2 0,15998
Semnul (*) indică faptul că valorile respective sunt raportate la valorile nominale.
Calculele efectuate privind daunele determinate de abaterea tensiunii faţă de

valoarea normată pun în evidenţă următoarele [13.12]:
 la cuptoarele cu arc electrice  o reducere a tensiunii de alimentare cu 8%
conduce la o reducere a productivităţii cu circa 6% şi o creştere a consumului spe -
cific cu circa 7%;
 la cuptoarele cu inducţie electromagnetică alimentate la frecvenţă industrială
 o reducere a tensiunii de alimentare cu 5% conduce la o reducere a productivităţii
cu circa 10% şi o creştere a consumului specific cu circa 8%;
 la cuptoarele cu inducţie electromagnetică alimentate la frecvenţă ridicată 
o reducere a tensiunii de alimentare cu 10% determină o creştere a consumului spe-
cific cu circa 5%;
 în instalaţiile de sudare, reducerea tensiunii de alimentare cu până la 10%

conduce la creşterea duratei procesului, dar reduceri peste 10% pot determina
rebutarea operaţiei efectuate.
13.3.2 Daune determinate de variaţia frecvenţei

tensiunii de alimentare
Interconectarea sistemelor electroenergetice şi măsurile adoptate pentru menţi-

nerea frecvenţei în limitele impuse, face ca abaterile de la valorile normate ale
acesteia să fie evenimente foarte rare. În acest fel, analiza influenţei variaţiilor de
frecvenţă asupra consumatorilor finali se face numai pentru un interval redus de
circa  3 Hz în jurul valorii nominale şi pentru durate relativ mici.
În acest domeniu de variaţie, o mare parte dintre consumatorii statici (circa
40% din total consum) nu sunt afectaţi de variaţia frecvenţei (instalaţii cu redre -
soare, cuptoarele cu rezistoare, cuptoarele cu arc electric etc.).
Motoarele de antrenare asincrone şi sincrone, utilizate în mare măsură în cadrul
acţionărilor din industrie, conectate direct la reţeaua de alimentare, prezintă o ca -
racteristică putere  viteză P = M  dependentă de caracteristica mecanică a sar-
cinii antrenate M = F(), în care M este momentul cuplului la arborele motorului,
iar   viteza de rotaţie a motorului.
P
În figura 13.14 sunt indicate curbele de 4
variaţie a puterii absorbite în funcţie de 3
frecvenţă pentru diferite tipuri de 2
P 1
receptoare. Curba 1 corespunde n
receptoarelor care, în domeniul de frecvenţă

analizat, absorb o putere independentă de
frecvenţă (de exemplu, echipamente de
încălzire rezistivă). Receptoarele de tipul fmin f0 fmax f
instalaţii de ridicat, ascensoare de mină,
benzi transportoare cu încărcătură uniformă Fig. 13.14  Puterea absorbită de diferite
prezintă un cuplu practic independent de tipuri de receptoare la variaţia frecvenţei.
viteza şi, deci, puterea absorbită este pro-
porţională cu frecvenţa (curba 2). Curba 3 este caracteristică sarcinilor vâscoase
(calandrele pentru fabricarea hârtiei, maşini de prelucrat mase plastice la cald,
maşini din industria textilă etc.). Curba 4 corespunde unui mare număr de
receptoare care prezintă o caracteristică mecanică parabolică (pompe, ventilatoare)
şi deci o caracteristică cubică putere  frecvenţă.
Viteza de antrenare în cazul motoarelor asincrone sau sincrone, conectate
direct la reţeaua electrică de alimentare, variază direct proporţional cu frecvenţa
tensiunii aplicate. În acest sens, variaţia frecvenţei conduce la reducerea productivi-
tăţii procesului pe durata alimentării cu frecvenţă redusă.
Variaţia frecvenţei de alimentare are influenţă şi asupra puterii reactive
determinată de bateriile de condensatoare Q care depinde direct proporţional de
frecvenţa f
Q  2  π  f  C U 2 , (13.17)
în care C este capacitatea bateriei de condensatoare, iar U  tensiunea la borne.
Din relaţia (13.17) se poate constata faptul că variaţia frecvenţei tensiunii de

alimentare poate influenţa valoarea factorului de putere realizat la barele de ali-
mentare prin modificarea aportului puterii reactivă datorat bateriilor de condensa-
toare. Pentru domeniul admis de variaţie a frecvenţei, în cele mai multe cazuri,
influenţa asupra factorului de putere nu este importantă. Efectele modificării frec-
venţei sunt resimţite, în mod deosebit, în cazul în care bateriile de condensatoare
intră în componenţa filtrelor de armonice.
În regim normal de funcţionare (pentru frecvenţa egală cu cea nominală), pa-
rametrii Lh şi Ch ai circuitului rezonant sunt acordaţi pe armonica de rang h, astfel
încât impedanţa circuitului este practic nulă pentru această armonică
1
2  π  f h  Lh  0 (13.18)
2  π  f h  Ch ,
La funcţionarea la o frecvenţă diferită de cea nominală, filtrul prezintă o impe-
danţă diferită de zero, ceea ce indică un anumit grad de dezacordare faţă de armo-
nica de rang h care corespunde noii frecvenţe de lucru.
La scăderea frecvenţei tensiunii de alimentare, impedanţa de intrare a circuite-
lor rezonante devine capacitivă, ceea ce poate determina supraîncărcarea circuitului
de rang h datorită armonicelor de rang inferior care nu sunt integral filtrate [13.13].
De remarcat faptul că în anumite procese tehnologice (de exemplu, filaturi),
variaţia frecvenţei poate conduce la rebuturi ale producţiei.
13.3.3 Daune determinate de întreruperi ale tensiunii de alimentare
Daunele care apar la întreruperile de scurtă şi lungă durată au valori diferite

dacă aceste întreruperi sunt anunţate sau neanunţate. De exemplu, în tabelul 13.6
sunt prezentate valori medii orientative pentru daunele determinate de întreruperile
anunţate şi cele neanunţate [13.14].
Tabelul 13.6
Costul întreruperilor anunţate şi neanunţate
Tipul consumatorului Întreruperi anunţate Întreruperi neanunţate
€/kWh €/kWh
Industrial 5,61 8,05
Comercial şi servicii 8,20 12,07
Agricol 1,22 1,83
Rezidenţial 0,85 0,98
Sectorul public 1,22 1,59
Industrie alimentară 1,34 1,59
În cazul întreruperilor neanunţate, daunele depind, în mare măsură, de tipul

consumatorului. În figura 13.15 [13.4] sunt indicate câteva modele  curbe de
daune  privind relaţia dintre daunele înregistrate şi durata întreruperii.
Modelul A corespunde consumatorilor la care efectul întreruperii apare după
un interval de timp numit durata critică de întrerupere tA şi determină o daună dA
(de regulă rebutul de producţie).
D
D
d6 4
d5
3
d4
B
d3 2 C
d2
dA A
d1 1
0 t 1 tA t2 t B t3 tC t
Fig. 13.15  Curbe reprezentative de daune la întreruperi,

pentru diferite procese tehnologice.
Modelul B corespunde consumatorilor la care nu apar daune pentru o durată a

întreruperii sub o anumită valoare tB dar în continuare daunele cresc proporţional
cu durata întreruperii (fabrici de ciment, unele produse din industrial chimică etc.).
Modelul C este o combinaţie a primelor două modele. Efectele întreruperii
apar după un interval de timp tC, dar daunele au, apoi, o valoare ridicată şi cresc
odată cu creşterea duratei întreruperii (industria aluminiului, procese tehnologice
din siderurgie şi metalurgie etc.).
Modelul D, caracteristic unor procese din industria chimică, petrochimică,
industria celulozei etc., prezintă diferite durate critice şi diferite relaţii de propor-
ţionalitate.
Determinarea concretă a legii de variaţie a daunelor, pentru fiecare tip de
consumator şi tip de întrerupere, necesită studii complexe care impun o bună
cunoaştere a proceselor tehnologice şi a sistemelor de comandă şi control al
proceselor.
Specialiştii din cadrul întreprinderilor trebuie să dezvolte relaţii de calcul
proprii, în care trebuie să ia în considerare atât factorii agravanţi, dar şi posibilita-
tea de a recupera producţia nerealizată.
În tabelul 13.7 sunt indicate valori orientative privind costurile induse de între-
ruperi, pentru diferite tipuri de industrii [13.14] şi pentru diferite durate ale între-
ruperii.
Tabelul 13.7
Costul mediu [€ /kW] al întreruperilor de tensiune la consumatori din sectorul
industrial
Durata
Scurte 3 min 20 min 1 oră 2 ore 4 ore 1 zi
Tipul
Exploatare minieră 0,85 1,36 1,85 2,49 3,57 5,86 11,77
Industrie alimentară 3,24 4,69 16,12 20,5 33,17 41,22 106,50
Industrie de textile 0,74 0,77 4,74 9,01 10,19 12,45 24,93
Industrie chimică 1,96 2,20 3,25 5,40 8,70 15,17 28,26
Industrie materiale plastice 2,72 2,80 8,75 22,03 22,05 29,83 53,58
Industrie materiale metalice 1,07 1,29 2,91 7,36 12,95 24,06 52,44
Altele 2,52 2,69 3,55 5,11 6,93 10,05 18,39
În general 1,97 2,37 6,02 9,52 13,66 18,71 40,95
Analiza datelor din tabelul 13.7 pune în evidenţă faptul că daunele specifice
(€/kWh) pot să difere mult în funcţie de durata întreruperii.
Efectele asociate întreruperilor, în multe dintre cazuri, pot fi cuantificate va-
loric, însă, în unele cazuri, acest lucru este dificil de realizat. Amplitudinea acestor
efecte depinde, în mare măsură, de caracteristicile consumatorilor (tipul consuma-
torului, gradul de dependenţa de energia electrică, tipul operaţiei afectate, densi-
tatea sarcinii  GWh/km2  etc.) şi de parametrii întreruperii (durată, frecvenţă de
apariţie, momentul apariţiei, durata repornirii procesului etc.).
Determinarea costurilor aferente întreruperilor accidentale ale consumatorilor
impune o analiză de detaliu a fiecărui tip de consumator, a duratei întreruperii pre-
cum şi a condiţiilor specifice în care a avut loc întreruperea. În figura 13.16 [13.14],
sunt prezentate valori orientative, stabilite pe baza unor anchete, în cadrul diferi-
telor tipuri de consumatori în funcţie de durata întreruperii.
Analiza curbelor din figura 13.16 pune în evidenţă faptul că daunele cele mai
importante apar, în general, la consumatorii industriali, în domeniul duratelor
relativ reduse, dar în domeniul duratelor mari de întrerupere (o zi), costurile devin
comparabile în sectorul industrial şi sectorul comercial.
Având în vedere nelinearitatea daunelor în raport cu durata întreruperii, eva-
luarea acestora pe baza energiei nelivrate ENS (Energy not Supplied) nu conduce la
informaţii suficient de corecte în toate situaţiile. Indicatorul costul puterii active
întrerupte P pe durata de întrerupere (prezentat în figura 13.15) oferă date mai rele-
vante pentru evaluarea daunelor.
C
[$/kW]
10
1
2
0,1
1 10 100 1000 t [min]
Fig. 13.16  Costul întreruperilor C pentru consumatori industriali şi comerciali în

funcţie de durata t a întreruperii:
1  valoarea medie pentru consumatorii industriali; 2  consumatori comerciali
(vânzare); 3  consumatori comerciali (organizaţii).
În prezent, se consideră că daunele determinate de întreruperile în alimentarea

cu energie electrică sunt cele mai importante dintre toate efectele abaterilor de la
indicatorii de calitate a energiei electrice. În acest sens, au fost analizaţi şi sunt în
curs de elaborare indicatori care oferă informaţii relevante privind calitatea servi-
ciului de alimentare cu energie electrică. Cunoaşterea curbelor din figura 13.16,
pentru cazul specific al fiecărui consumator, poate asigura adoptarea deciziilor,
justificate economic, privind creşterea fiabilităţii sistemului de alimentare cu ener-
gie electrică şi evaluarea valorilor acceptate ale indicatorilor de calitate a energiei
electrice privind continuitatea în alimentare.
Analiza daunelor la consumatori necesită precizarea faptului că, pentru un
consumator, durata întreruperii are altă semnificaţie decât pentru furnizorul de
energie electrică. Furnizorul de energie electrică evaluează durata întreruperii din
momentul întreruperii tensiunii până în momentul revenirii tensiunii la bara de ali-
mentare a consumatorului. Consumatorul de energie electrică evaluează durata
întreruperii din momentul lipsei de tensiune şi până în momentul repunerii în
funcţiune a fluxului tehnologic, la parametrii anteriori întreruperii. Cele două valori
pot fi foarte diferite. Astfel, o întrerupere de 3 minute la o fabrică de hârtie, deter-
mină întreruperea fluxului tehnologic şi necesită practic 24 ore pentru curăţarea
pastei de celuloză de pe tamburii instalaţiei şi revenirea la parametrii anteriori
întreruperii.
13.3.4 Daune determinate de golurile de tensiune
În cele mai multe cazuri, golurile de tensiune determină daune importante

numai în măsura în care conduc la deconectarea instalaţiei prin funcţionarea
releelor de minimă tensiune, dezexcitarea bobinelor contactoarelor sau oprirea
motoarelor de acţionare. În acest sens, monitorizarea golurilor de tensiune se face
pentru 4 niveluri ale tensiunii remanente, care corespund principalelor efecte ale
acestora:
 0,85Ur  nivelul de control al releelor de minimă tensiune;
 0,7Ur  nivelul de dezexcitare al contactoarelor din circuit;
 0,4Ur  oprirea motoarelor asincrone;
 < 0,05Ur  se consideră ca o întrerupere.
În tabelul 13.8 sunt indicate unele efecte ale golurilor de tensiune în funcţie de
amplitudinea şi durata golului.
Repornirea instalaţiei, manuală sau automată, poate avea o durată importantă,
în funcţie de tipul procesului. În special în cazul proceselor cu flux continuu de
fabricaţie, orice gol de tensiune poate determina oprirea întregului ciclu de pro-
ducţie. În acest sens, golurile de tensiune, mult mai frecvente decât întreruperile
propriu zise de tensiune, pot determina în ansamblu, prin întreruperea procesului de
producţie, daune mult mai importante decât întreruperile neanunţate. Revenirea
tensiunii la barele de alimentare, la valoarea normată, nu este însoţită şi de reluarea
imediată a procesului de producţie.
Daunele determinate de golurile de tensiune sunt puternic dependente de tipul

consumatorului. De exemplu, un gol de tensiune, urmat de o întrerupere determină
daune de circa 1 milion € într-o fabrică de semiconductoare.
Tabelul 13.8
Efectul golurilor de tensiune asupra echipamentelor electrice
Caracteristici ale golului
Tensiunea Durata [s], Efectul asupra echipamentelor electrice
remanentă
Perturbarea funcţionării echipamentelor de control
pentru durate foarte scurte,
< 0,9Uc şi reglare la convertoare, echipamente electronice
0,2 ... 0,3 s
etc.
pentru durate foarte scurte, Deconectarea contactoarelor de joasă tensiune din
(0,7 ... 0,8)Uc
0,2 … 0,3 s circuitele secundare
(0,4 … 0,5)Uc 0,5 … 1,5 s Instabilitatea motoarelor trifazate
(0 … 0,3)Uc peste 0,5 s Deconectarea motoarelor trifazate
Uc este tensiunea contractată la barele de alimentare a consumatorului
Pentru a lua în considerare daunele determinate de golurile de tensiune care

pot fi urmate de întreruperi se operează cu întreruperi echivalente. Astfel în tabelul
13.9 sunt indicaţi factorii de echivalare a golurilor ca întreruperi echivalente,
pentru diferite valori ale tensiunii reziduale a golurilor.
Deoarece golurile de tensiune sunt cele mai frecvente evenimente din reţeaua
electrică, neglijarea acestora poate conduce la distorsiuni importante ale nivelului
costurilor induse datorate abaterilor de la calitatea normată a serviciului de alimen-
tare cu energie electrică. Ca exemplu, în tabelul 13.10 sunt indicate întreruperile de
calcul, pe baza cărora se face evaluarea daunelor. Se observă faptul că deşi numărul
de întreruperi este 5, evaluarea, care include şi întreruperile echivalente, se face pe
baza celor 16,9 întreruperi de calcul [13.15].
Tabel 13.9
Echivalarea golurilor cu întreruperi
Factor de
Evenimentul analizat
echivalare
Întrerupere 1
Tensiunea reziduală sub 50% 0,8
Tensiunea reziduală între 50% şi 70% 0,4
Tensiunea reziduală între 70% şi 90% 0,1
Tabelul 13.10
Determinarea întreruperilor de calcul
Factor de Număr eveni- Număr echivalent
Eveniment
echivalare mente pe an de întreruperi
Întrerupere 1 5 5
Tensiunea reziduală sub
0,8 3 2,4
50%
Tensiunea reziduală
0,4 15 6
între 50% şi 70%
Tensiunea reziduală
0,1 35 3,5
între 70% şi 90%
Total 16,9
Analiza datelor din tabelul 13.10 pune în evidenţă faptul că prin luarea în
consideraţie a golurilor care conduc la întreruperi se obţine practic o triplare a
numărului de întreruperi de calcul.
Fiecare receptor poate fi caracterizat prin valori admise ale duratei golului în
funcţie de amplitudinea acestuia. Curbele ITIC (fig. 13.17) pot să ofere primele
indicaţii privind valorile admise ale golurilor de tensiune. Informaţiile prezentate în
figura 13.17 corespund unor condiţii medii, fiecare tip de receptor fiind însă carac-
terizat de o curbă proprie.
În figura 13.17 sunt indicate şi valorile admise ale supratensiunilor în funcţie
de durata acestora, precum şi valorile admise ale întreruperilor de scurtă durată.
Toate perechile de valori tensiunedurată din afara zonei haşurate pot determina
daune în echipamentele consumatorului.
Datele cuprinse în figura 13.17 se referă la goluri trifazate. În realitate pot să
apară goluri mono sau bifazate, care trebuie luate în considerare în analiza com-
portării receptoarelor la abateri ale indicatorilor de calitate a energiei electrice.
În analiza daunelor determinate de golurile de tensiune, ca şi în cazul altor
tipuri de perturbaţii, este necesar să se evalueze şi modul în care se propagă această
perturbaţie în reţea. Studiile privind aria de vulnerabilitate (zona din jurul nodului
în care apare perturbaţia şi în care nivelul acesteia depăşeşte valorile admise)
pentru o anumită perturbaţie permit cunoaşterea zonei de extindere a perturbaţiei şi
a modului în care are loc atenuarea acesteia [13.10].
U/Ur
3
Domeniul admisibil al
tensiunilor
2
1,4
1,2
1
0,7
0
0,0001T 0,001T 0,01T 0,1T T 10T 100T 1000T
1 s 1 ms 3 ms 20 ms 0,5 s 10 s
Fig. 13.17  Curba ITIC (Information Technology Industry Council) privind domeniul
acceptat al tensiunilor (perioada T are 1/60 s).
13.3.5 Daune determinate de forma nesinusoidală a tensiunii

de alimentare
Forma nesinusoidală a tensiunii în nodurile reţelei electrice este determinată,

în cea mai mare măsură, de sarcinilor nelineare ale consumatorilor. În prezent, sis -
temele moderne de control al proceselor, utilizând electronica de putere, sunt sursa
cea mai importantă a curenţilor nesinusoidali care se propagă în reţeaua de alimen-
tare. În general, sursele de curenţi nesinusoidali, efectele acestora asupra pierderilor
din reţeaua electrică, modul în care determină apariţia tensiunilor nesinusoidale la
barele de alimentare, efectele tensiunilor nesinusoidale asupra receptoarelor ali-
mentate, precum şi soluţiile tehnice pentru limitarea nivelului acestora sunt cunos-
cute [13.10]. Penetrarea largă a sistemelor electronice de comandăcontrol a deter-
minat o creştere accentuată a daunelor determinate în reţeaua electrică de poluarea
cu armonice.
Ca exemplu, în tabelul 13.11 sunt indicate rezultatele unor analize privind
costurile necesare pentru controlul armonicelor în sistemele electroenergetice ale
diferitelor ţări, în lipsa unor mijloace eficiente pentru limitarea nivelului de
distorsiune la nivelul consumatorilor [13.15].
Tabelul 13.11
Costuri pentru limitarea armonicelor în reţeaua electrică
Consum de Costuri pentru limitarea armonicelor
PIB energie Populaţie Costuri
Ţara
[miliarde €] electrică [milioane] Măsuri adoptate [miliarde €]
[TWh]
Incorporarea de filtre
active în staţiile IT/MT
Franţa 1500 450 60 şi întărirea 22
conductorului neutru
în reţelele de JT
Întărirea instalaţiilor în
Germania 2300 500 85 întreg sistemul 20
electroenergetic
Spania 500 180 40 Măsurile indicate mai 6
sus
Datele din tabelul 13.11 pun în evidenţă faptul că operatorul de reţea ar trebui
să acopere costuri de circa 1% din PIB pentru controlul armonicelor din reţeaua
electrică, dacă acestea nu ar fi limitate la nivelul consumatorilor perturbatori. Se
consideră că această valoare corespunde, cu mici variaţii, tuturor sistemelor
moderne de alimentare cu energie electrică. Apare, evident, necesară folosirea unor
mijloace eficiente pentru controlul încadrării consumatorilor perturbatori în limitele
alocate (admise)
În cazurile practice se pot lua în consideraţie următoarele date [13.10]:
 pentru un factor de distorsiune pe curba de tensiune THDU < 5% pot să
apară probleme reduse şi relativ rar;
 pentru 5% < THDU < 7% încep să apară probleme în mod obişnuit;
 pentru 7% < THDU < 10% creşte probabilitatea apariţiei unor probleme
serioase;
 pentru THDU > 10% rezultă o probabilitate ridicată de apariţie a unor
probleme serioase.
13.3.6 Daune determinate de nesimetria tensiunii de alimentare
Nesimetria tensiunii de alimentare determină daune importante, în primul

rând, în reţeaua de joasă tensiune, unde încărcarea neechilibrată a fazelor conduce
la curenţi de fază inegali, valori importante ale curenţilor de secvenţă negativă şi de
secvenţă zero [13.16].
În general, sunt cunoscute efectele regimurilor nesimetrice asupra maşinilor
electrice, generatoarelor, asupra funcţionării sistemelor de redresare trifazată, pre-
cum şi asupra sistemelor de telecomunicaţii. Desigur, trebuie luată în considerare
atât nesimetria de modul, cât şi nesimetria de unghi.
În reţelele de joasă tensiune, daunele cele mai importante sunt datorate supra-
încălzirii şi întreruperii conductorului neutru, ca urmare a trecerii unor curenţi im-
portanţi de secvenţă zero, cu consecinţe deosebit de importante asupra integrităţii
echipamentelor monofazate conectate în reţea.
La dimensionarea conductorului neutru, trebuie avut în vedere şi faptul că
odată cu creşterea poluării armonice, acesta este parcurs, în special, de componen-
tele armonice de rang multiplu de trei, care prezintă caracteristici corespunzătoare
componentelor de secvenţă zero [13.17].
Daunele importante pe care nesimetria de tensiune le poate determina în reţeaua
electrică şi la consumatori impun ca monitorizarea nesimetriei şi adoptarea unor
măsuri pentru limitarea acesteia (de multe ori prin măsuri simple organizatorice) să
aibă o pondere importantă în deciziile necesare creşterii eficienţei proceselor din
sectorul energetic.
În analiza efectuată, trebuie să fie luată în calcul nesimetria determinată de
geometria liniilor electrice, în special aeriene, cu parametri diferiţi pe cele 3 faze.
Acest tip de nesimetrie este sesizat, în special în cazul consumatorilor alimentaţi
din linii electrice aeriene de lungime relativ mare.
O atenţie deosebită trebuie acordată însă interpretării corecte a informaţiilor
obţinute în urma măsurătorilor efectuate.
În primul rând, noţiunea de nesimetrie, în sensul utilizat în normativele
europene, nu poate fi definită decât în regim sinusoidal, ceea ce face ca în regimu-
rile nesinusoidale (practic generalizate în reţeaua electrică) nesimetria să fie definită
numai pentru armonica fundamentală.
În al doilea rând, trebuie precizat că unele dintre echipamentele de monitori-
zare utilizate determină factorul de nesimetrie pe baza normativelor americane
IEEE, care iau în consideraţie doar modulele mărimilor trifazate.
Cele două valori ale factorului de nesimetrie sunt diferite şi necorelate, astfel
că informaţiile obţinute, prin compararea acestora, nu sunt coerente. Analiza
experimentală a problemelor legate de nesimetrie necesită cunoaşterea amănunţită
a tipului de aparat de monitorizare utilizat (algoritm conform normativelor
europene sau conform IEEE).
13.3.7 Daune determinate de fluctuaţii de tensiune (efect de flicker)
Deşi daunele determinate de apariţia fluctuaţiilor de tensiune la barele de

alimentare sunt dificil de cuantificat având, practic, numai efecte asupra stării de
sănătate a ochiului uman, monitorizarea nivelului de flicker şi necesitatea încadrării
în limitele alocate fiecărui consumator perturbator, prezintă un interes deosebit, în
special în cadrul întreprinderilor cu receptoare cu consum variabil în limite largi
(cuptoare cu arc electric, laminoare etc.).
În prezent, sunt în curs studii aprofundate, tehnice şi medicale, pentru
îmbunătăţirea curbei de iritabilitate, raportată, în prezent, la lămpile cu incandes-
cenţă, prin corelarea acesteia cu lămpile cu fluorescenţă.
Valorile admise ale nivelului fluctuaţiilor de tensiune, la diferitele niveluir de
tensiune, trebuie să asigure ca la nivelul de joasă tensiune, efectul de flicker să fie
sub limitele de perceptibilitate.
13.4 Amplasarea surselor de energie electrică în cadrul

sistemului electroenergetic interior
Amplasarea judicioasă a staţiilor şi posturilor de transformare, precum şi a
tablourilor de distribuţie din cadrul unei întreprinderi are un rol important în mini-
mizarea pierderilor de energie electrică în sistemul electroenergetic interior. Am-
plasamentul, determinat pe baza unui calcul de optimizare, este stabilit, în final,
având în vedere şi alte criterii practice (posibilitatea accesului personalului de
intervenţie, condiţiile locale, etc.).
Calculul de amplasament se face pe baza cartogramei sarcinilor electrice din
zona care urmează a fi alimentată (întreprindere, hală de producţie, zonă de con-
sum) [13.4]. Ca exemplu, în figura 13.18 este indicat cazul simplu al unei întreprin-
deri, cu 5 puncte principale de consum, pentru care urmează a se stabili amplasa-
mentul optim al staţiei de 20 kV din care vor fi alimentate acestea.
Fiecare loc de consum este definit prin puterea sa activă de calcul şi prin factorul
de putere corespunzător, luându-se în consideraţie eventualele surse locale de
putere reactivă sau filtre de armonice.
Pentru a obţine pierderi minime în circuitele de alimentare a celor 5 locuri
principale de consum, postul de transformare trebuie să fie amplasat în centrul de
greutate al sarcinii, definit de coordonatele x0 şi y0 [13.4]
N N
 Pk  xk  Pk  yk
x0  k 1 ; y0  k 1 .
N N (13.19)
 Pk  Pk
k 1 k 1
,
În relaţiile (13.19) s-a notat cu xk şi yk coordonatele posturilor de transformare
din cadrul întreprinderii (pentru exemplul analizat, cele 5 locuri principale de
consum), Pk  puterea absorbită în postul de transformare din punctul k, N 
numărul posturilor de transformare din cadrul întreprinderii.
y [m]
400
4 P=200 kW,
 = 0,9
300 2 5 P=500 kW,
 = 0,8
P=500 kW, 3 P=300 kW,
200  = 0,8  = 0,85
100
1 P=100 kW,
 = 0,85
0
0 100 200 300 400 x [m]
Fig. 13.18  Cartograma unui consumator de energie electrică

 post de transformare.
La utilizarea relaţiilor (13.19) este necesar să se ţină seama de următoarele

aspecte:
 Având în vedere condiţia de minimizare a pierderilor, relaţiile (13.19) ar
trebuie scrise în funcţie de puterea aparentă Sk. Deoarece calculul oferă numai
datele necesare estimării amplasamentului, locul final fiind corectat pe baza unor
considerente de ordin practic, în mod obişnuit, sunt utilizate puterile active, mai
uşor de obţinut.
 Coordonatele xk şi yk ale posturilor de transformare din zonele principale de
consum se determină, în prealabil, pe baza unor relaţii asemănătoare cu relaţiile
(13.19), dar cu referire la receptoarele din fiecare zonă de lucru şi având în vedere
consideraţii practice privind amplasarea postului. În mod identic este stabilit
amplasamentul tablourilor principale de distribuţie.
 Având în vedere graficul de sarcină al consumatorului, calculele conform
relaţiilor (13.19) sunt făcute, în mod obişnuit, pentru sarcinile orare. În acest fel
rezultă, în realitate, 24 puncte corespunzătoare centrelor de greutate a sarcinii care,
în mod obişnuit, se înscriu pe o elipsă.
 La stabilirea amplasamentului final al staţiei electrice, posturilor de
transformare, tablourilor principale de distribuţie trebuie să se ia în consideraţie
posibilitatea de acces a echipelor de intervenţie, posibilităţile practice oferite de
zonă, precum şi posibila extindere a consumului utilizatorului.
 În cazul consumatorilor cu extindere pe verticală, calculele efectuate trebuie
să ia în consideraţie şi coordonata z.
 Pentru determinarea locului de amplasament a staţiei de transformare
(postului de transformare) pot fi utilizate şi metode mai precise; în cele mai multe
cazuri, calculele pe baza relaţiilor (13.19) oferă suficiente informaţii pentru a
stabili amplasamentul acestora.
Pentru exemplul din figura 13.17 rezultă :
100  150  500  100  300  180  200  180  500  330
x0   200 m ;
100  500  300  200  500
100  20  500  160  300  140  200  300  500  140
y0   158,75 m .
100  500  300  200  500
Din motive practice, staţia de transformare este plasată în acelaşi loc cu postul
de transformare din hala cu numărul 3 (x0f = 180 m; y0f = 140 m).
13.5 Alegerea puterii transformatoarelor
Transformatoarele de putere reprezintă elementul principal al unei staţii

electrice sau a unui post de transformare. Acestea sunt caracterizate prin:
 puterea nominală Sn ;
 tensiunile nominale din primar şi din secundar;
 nivel de izolaţie, dat de tensiunile de ţinere standardizate la frecvenţă
industrială şi la impuls de tensiune;
 domeniul de reglare al comutatorului cu ploturi (în mod obişnutit 2,5% sau
5%);
 modul de legare a înfăşurărilor în circuit trifazat (stea, triunghi, zig-zag);
 grupa de conexiuni (un număr cuprins între 0 şi 12 corespunzător raportului
între unghiul format de fazorii similari din primarul şi din secundarul transforma-
torului  maxim 360  şi unghiul de 30);
 tehnologia de realizare (în ulei, uscat, pentru interior, pentru exterior etc.).
Stabilirea numărului, parametrilor şi puterii transformatoarelor din posturile
de transformare se face pe baza unor calcule tehnico-economice şi are o influenţă
importantă asupra indicatorilor tehnici şi economici ai întreprinderii.
La alegerea puterii transformatoarelor din posturile de transformare trebuie să
fie avute în vedere următoarele aspecte:
 graficul de sarcină zilnic şi anual;
 posibilităţile de extindere a consumului;
 reducerea costurilor de mentenanţă prin utilizarea unui număr cât redus de
tipuri de echipamente;
 posibilitatea de rezervare;
 capacitatea de suprasarcină;
 fiabilitatea în funcţionare.
Din motive practice, în staţiile electrice şi în posturile de transformare nu se
folosesc mai mult de două transformatoare; în general, se folosesc două trans-
formatoare dacă schema este realizată cu bară colectoare secţionată. În acest caz,
cele două transformatoare au putere egală.
Fiabilitatea ridicată a transformatoarelor actuale face ca schema de funcţionare
cu două transformatoare conectate în paralel, din motive de siguranţă în alimentare,
să nu mai fie utilizată.
Durata de viaţă a unui transformator depinde în mare măsură de regimul
termic al acestuia, asigurat de sistemul de răcire. În acest sens, trebuie avută în
vedere o capacitate mai redusă de încărcare pe durata intervalelor de timp cu

temperatură ridicată.
Puterea nominală a unui transformator se alege în funcţie de puterea maximă a
graficului de sarcină anual şi a duratei tm de utilizate a puterii maxime, pentru zona
alimentată
8760
 P  dt (13.20)
tm  0 .
Pmax
În funcţie de valoarea calculată a duratei de utilizare a puterii maxime şi a
intervalului de timp când apare puterea maximă (pe durata iernii, transformatoarele
pot fi încărcate mai mult având în vedere o răcire mai bună), se alege factorul k ,
supraunitar, şi se determină valoarea de calcul St, calcul a puterii transformatorului
folosind relaţia
S
St ,calcul  max . (13.21)
k
La alegerea puterii nominale a transformatorului, pe baza valorii calculate
St,calcul trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
 Randamentul maxim al transformatorului se obţine pentru o încărcare de
60 ... 80% din puterea sa nominală.
 Puterea Smax trebuie determinată pe baza relaţiei Pmax/ (în care  este
factorul de putere şi nu pe baza înregistrărilor de putere activă şi de putere reactivă,
deoarece pot să apară diferenţe mari între cele două moduri de calcul, având în
vedere faptul că, în aplicaţiile industriale, există practic întotdeauna, regimuri
perturbate (nesinusoidale) care determină o încălzire suplimentară a transforma-
torului.
 Supraîncărcarea transformatoarelor, în cazul unor regimuri perturbate, poate
fi făcută numai în limitele indicate de fabricant.
 În cazul unui consumator având caracteristică puternic neliniară (spectru
important de armonice) este necesar a asigura denominarea transformatorului
(reducerea capacităţii de încărcare datorată încălzirii suplimentare determinată de
armonicele de curent electric).
 Utilizarea, dacă este posibil, a unui singur tip de transformator în cadrul
întreprinderii, atât pentru reducerea cheltuielor de mentenanţă, cât şi de eventuala
înlocuire a unui transformator defect cu altul disponibil.
Bibliografie
[13.1] *** Regulamentul de furnizare a energie electrice.

[13.2] Eremia M., Electric Power Systems, Electric Networks, Editura Academiei Române, Bucureşti,
2006.
[13.3] Leca A., Muşatescu V., Managementul energiei, Editura AGIR, Bucureşti, 2006.
[13.4] Albert Hermina, Florea I., Alimentarea cu energie electrică a întreprinderilor industriale,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1987.
[13.5] *** Metering, Load Profiles and Settlement in Deregulated Markets, EURELECTRIC 2000,
Ref:2000-220-0004.
[13.6] Hellwig M., Entwicklung und Anwendung parametrisierter Standard-Lastprofile, Teză de
doctorat TH München, 2003.
[13.7] *** Electrical Installation Guide, Schneider-Electric, 2005, http://theguide.merlin-gerin.com
[13.8] *** Voltage characteristics of electricity supplied by public distribution systems,
EN 50160/2006.
[13.9] *** Improving reliability with standby power supplies, http://www.lpqi.com
[13.10] Golovanov N., Postolache., Toader C., Eficienţa şi calitatea energiei electrice, Editura AGIR,
Bucureşti, 2007.
[13.11] Grigsby L.L., Electric power engineering Handbook, CRC press IEEE 1998, New York.
[13.12] Borisov B.P. ş.a., Povâşenie efectivnosti ispolzovania elektroenergii, Kiev, Naukova Dumka,
1990.
[13.13] Golovanov N., Şora I. ş.a., Electrotermie, Bucureşti, Editura Tehnică, 1997.
[13.14] Dialynas E.N., Megaloconomos S.M., Dali V.C., Interruption cost analysis for the electrical
power customers in Greece, CIGRE/PES Montreal 2003.
[13.15] McGranaghan M., Roettger B., Economic Evaluation of Power Quality, IEEE Power
Engineering Review, February 2002, pg. 8-12
[13.16] *** Technico-economic analysis of methods to reduce damage due to voltage dips,
Katholieke Universiteit Leuven, 2003, ISBN 90-5682-463-5.
[13.17] Golovanov Carmen, Albu Mihaela, Probleme moderne de măsurare în electroenergetică,
Editura Tehnică, Bucureşti, 2001.
[13.18] Cicco G., Postolache P., Toader C., Analysis of Three-Phase Systems with Neutral under
Distorted and Unbalanced Conditions in the Symmetrical Component-Based Framework, IEEE
Transaction on Power Delivery, vol. 22, no.1, January 2007, pg. 674-683.

13.cap.13. Utilizatori Si Sarcini

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

13.cap.13. Utilizatori Si Sarcini

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

13.cap.13. Utilizatori Si Sarcini

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

13 Utilizatori şi sarcini

13.1 Aspecte generale

13.2 Sistemul de alimentare cu energie electrică

Sistemul de alimentare cu energie electrică a receptoarelor unui consumator

consumatorului se conectează la înstalaţiile electrice ale furnizorului şi care repre-

13.2.1 Sistemul electroenergetic exterior

Configuraţia reţelei electrice exterioare, din care este alimentat consumatorul

Fig. 13.1  Schema unei reţele electrice

În cazul schemelor radiale, liniile conectate la bara de 20 kV asigură alimenta-

În cazurile practice este necesar a face deosebirea dintre o reţea construită

Fig. 13.3  Schema unei reţele electrice buclate.

Echipamentele de comutaţie moderne, existenţa transformatoarelor de putere

Transformatoarele uscate, de puteri reduse (până la 50 kVA), pot fi amplasate

13.2.2 Sistemul electroenergetic interior

În cazul întreprinderilor industriale, reţeaua electrică pentru alimentarea

mentare cu energie electrică. Această etapă determină principalii indicatori tehnici

13.2.2.1 Graficul de sarcină al unui consumator

Puterea electrică necesară unui consumator, pentru a asigura desfăşurarea acti-

Fig. 13.5  Exemplu de schemă de alimentare

Deoarece fiecare consumator are curba sa de sarcină specifică, din motive

maximă de vârf (de scurtă durată), determinată pe intervale de timp de 1  10 s

Factorul de neuniformitate al graficului de sarcină este definit ca raportul

Fig. 13.7  Graficul de sarcină anual P = f(t) şi durata de utilizare a

Se defineşte durata de utilizare a puterii active maxime tm ca fiind durata

13.2.2.2 Profile de sarcină

Odată cu deschiderea pieţelor de energie electrică, a fost acordată o atenţie

Definirea unor clase profile de consum, în care consumatorii cu consum redus

13.2.2.3 Criterii de dimensionare a sistemului electroenergetic interior

Stabilirea puterii active necesară este prima etapă în abordarea şi rezolvarea

Fig. 13.8  Exemple de profile de sarcină.

Factorul de cerere kc al unui grup de receptoare se defineşte ca fiind raportul

kc5 < kc4 < kc3 < kc2 < kc1

Fig. 13.9  Variaţia factorului de cerere în sistemul

În mod practic, factorul de cerere se determină ca fiind raportul dintre sarcina

principiu, cu cât numărul de receptoare, în cadrul ansamblului luat în consideraţie,

Factorul de diversitate kd , (ks  1) recomandat de normativele CEI, este

Fig. 13.10  Circulaţia puterilor active în sistemul electroenergetic interior.

de putere la un moment dat. Modificarea factorilor de utilizare şi a factorilor de

13.2.2.4 Alegerea tensiunii de alimentare a consumatorului

Tensiunea de alimentare din reţeaua electrică publică se alege în funcţie de

În cadrul întreprinderilor industriale, pentru scopuri deosebite, pot fi întâlnite

Tensiunea medie este specifică reţelelor de distribuţie din zonele urbane şi

13.2.2.5 Dimensionarea circuitelor sistemului electroenergetic industrial

Dimensionarea circuitelor sistemului electroenergetic industrial se face pe

Metoda consumului specific de energie

Metoda factorului de cerere

 maşinile unelte sunt alimentate prin intermediul unor convertoare de

Fig. 13.11  Puterile de calcul în sistemul electroenergetic interior.

13.2.2.6 Siguranţa în alimentarea receptoarelor de energie electrică

Sistemele de alimentare cu energie electrică a consumatorilor sunt proiectate,

0,4 kV AAR 0,4 kV AAR

Fig.13.12  Schemă a sistemului electroenergetic interior cu siguranţă mărită.

Cele două secţiuni B1 şi B2 ale staţiei de alimentare de 20 kV sunt alimentate

nectează întreruptorul propriu. Receptoarele alimentate din linia defectă, după o

sistemul electroenergetic exterior, după separarea de secţiunile laterale, sunt ali-

13.3 Calitatea energiei electrice şi daune

nuitatea în alimentare (calitatea serviciului de alimentare), a constituit întotdeauna

o preocupare importantă, întreruperile fiind generatoare de daune în industrie sau

13.3.1 Daune determinate de variaţia tensiunii de alimentare