EXAMEN SEMESTRIAL

Tipuri de curriculum
2. Enumerați și descrieți succint tipurile de curriculum clasificate după structura
Curriculumului Național

Planul cadru cuprinde două tipuri de curriculum: curriculum nucleu și curriculum la decizia
școlii (CDȘ).

Curriculum nucleu reprezintă trunchiul comun de experiențe de învățare (65-75%) pentru

elevii dintr-un ciclu de învățământ. Oficial, el constituie unicul sistem de referință pentru
toate tipurile de evaluare externă școlii și trebuie consemnat la nivelul standardelor naționale
de performanță.

Curriculum la decizia școlii este o expresie a reformei curriculare din România, care permite
flexibilizarea experiențelor de învățare (25-35%) ale elevilor în acord cu nevoile lor
diferențiate și chiar personalizate. CDȘ se compune, la rândul său, din trei subtipuri
curriculare:
1.Curriculum nucleu aprofundat- aprofundarea, în sensul de repetare până la însușirea, în
acord cu standardele naționale ale curriculum-ului nucleu, a experiențelor de predare-
învățare-evaluare oferite de școală, pe tot parcursul plajei orare alocate în planul de
învățământ, disciplinelor respective. Acest tip de curriculum se recomandă elevilor cu
potențiale medii și sub medii de învățare, și/sau cu o motivație redusă pentru domeniile de
studiu abordate.
2. Curriculum extins- școala urmează sugestiile din programele incluse în Curriculum
Național, pentru un segment suplimentar de 25-35% de competențe. Se recomandă elevilor
capabili de performanțe intelectuale și care au o motivație deosebită pentru disciplinele
respective. Cunoștințele asimilate prin acest curriculum nu trebuie incluse în sistemul
probelor de evaluare externă și nici în cadrul probelor ce vor fi notate oficial în documentele
școlare curente. Evaluarea acestui tip de curriculum trebuie să fie continuă, de progres.
Recunoașterea meritelor elevilor antrenați în acest tip de curriculum visează concursurile
școlare organizate la toate nivelurile de dificultate/prestigiu, selecțiile elevilor în vederea
admiterii acestora în forme exclusiviste, elitiste de formare.
3.Curriculum elaborat în școală- vizează activități adaptate intereselor elevilor, posibilităților
și cerințelor specifice ale școlii și ale comunității locale. De cele mai multe ori, acest tip de
curriculum este introdus în planurile de învățământ sub forma disciplinelor opționale. El se
poate adresa tuturor categoriilor aptitudinale de elevi. Diversitatea și calitatea ofertelor de
experiențe de învățare din cadrul acestui tip curricular, fac o diferență semnificativă de
evaluare între școli.

3. Ce tip de curriculum la decizia școlii, dintre cele cunoscute, recomandați pentru elevii de
nivel intelectual mediu. Vă rugăm argumentați răspunsul .

Pentru elevii de nivel intelectual mediu se recomandă curriculum nucleu aprofundat.

Curriculum nucleu aprofundat- aprofundarea, în sensul de repetare până la însușirea, în acord
cu standardele naționale ale curriculum-ului nucleu, a experiențelor de predare-învățare-
evaluare oferite de școală, pe tot parcursul plajei orare alocate în planul de învățământ,
disciplinelor respective. Acest tip de curriculum se recomandă elevilor cu potențiale medii și
sub medii de învățare, și/sau cu o motivație redusă pentru domeniile de studiu abordate.

Constructivismul
10. Prezentat succint impactul modelului curricular constructivist asupra proiectării
curriculare, din perspectiva triadei predare-învățare-evaluare .

Constructivismul este o teoria cunoașterii cu rădăcini în filozofie, psihologie și

cibernetică. Învățarea în viziunea constructivistă reprezintă un proces de aplicare a unor
modele mintale ce au în vedere înțelegerea sau familiarizarea cu noile experiențe.
Principii de bază:
1.Cunoașterea reprezintă un proces activ de construcție din partea subiectului
cunoscător .
2.Funcția de cogniție este adaptativa. Cogniția servește organizării lumii experiențială
și nu descoperirii realității ontologice.
Învățarea este un proces de investigare a sensurilor la înțelesurilor, care trebuie să
înceapă de la experiențele de care sunt interesați elevii să le cunoască, și să le descifreze
sensul (să construiască înțelesuri). Comprehensiunea înseamnă asimilarea atât a întregului cât
și a părților, adică părțile trebuie înțelese în contextul întregului. Astfel procesul de învățare
se focalizează pe concepte primare, originare, și nu pe fapte izolate și parțiale.
Perspectiva pedagogică a constructivismului pune accentul pe comprehensiune în
cheia modelelor mintale ale elevului. Pentru ca predarea să fie de calitate profesorul trebuie
să înțeleagă aceste modele modele mintale de care dispun elevii când le aplică atunci când
încearcă să înțeleagă o realitate și să facă argumentări referitoare la aceste modele. Elevul
trebuie să-și construiască propriile înțelesuri și nu se memoreze răspunsurile formulate de
altcineva și să-și atrebuiască aceste înțelesuri.
Evaluarea performanțelor de învățare ale elevului sunt acelea de a integra procesul de
evaluare continua în procesul de învățare și astfel se furnizează în permanență informații
despre calitățile învățării elevului.
Constructivismul încearcă să înlocuiască curriculum standard oferit tuturor elevilor cu
un curriculum adaptat pe prioritățile acestora și să-i implice în rezolvarea de probleme.
În viziunea constructivistă procesul de predare realizat de către profesor ar trebui să se
centreze pe evidențierea conexiunilor dintre fapte și de fixarea noilor elemente ce duc la
înțelegere de către elevi.
Profesorii trebuie să-și construiască strategii de predare în funcție de răspunsurile
elevilor, să-i încurajeze să analizeze, să interpreteze, să anticipeze informațiile, și să recurgă
de multe ori la întrebări cu răspunsuri multiple și să promoveze dialogul dintre elevi.
Evaluarea rezultatelor școlare devine astfel o parte a procesului de învățământ prin antrenarea
elevului în aprecierea propriului său progres.

Competențe /obiective educaționale

13. Cum definiți competențele educaționale?

1A Conceptul de competenţă a fost definit în diverse moduri. Într-o accepţiune largă,
conceptul de competenţă poate fi definit ca fiind capacitatea unei persoane de a mobiliza un
ansamblu integrat de resurse cognitive, afective, gestuale etc. pentru a realiza o serie de
sarcini sau de situaţii problemă.

În termeni pedagogici, competenţa este capacitatea elevului de a mobiliza un ansamblu

integrat de cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi valori pentru a realiza familii de sarcini de
învăţare.

Competenţa este un potenţial care trebuie probat/demonstrat de elev în situaţii concrete.
Desprindem concluzia că o competenţă este un potenţial; se poate afirma că un elev deţine o
competenţă anume numai dacă acel potenţial este probat/demonstrat/verificat în situaţii
concrete ce aparţin unei familii de situaţii; pentru a proba o competenţă, un elev trebuie să
mobilizeze resursele necesare.
„A mobiliza” resursele înseamnă a le identifica, a le combina şi a le activa în situaţii concrete.
Resursele necesare unei competenţe se compun din: cunoştinţe (a şti), deprinderi (a face),
atitudini, valori (a deveni).

Obiectivele educaţiei centrate pe competenţe:

1. Să pună accentul pe competenţele pe care elevul trebuie să le stăpânească la sfârşitul
fiecărui an şcolar şi la sfârşitul şcolarităţii obligatorii. Din această perspectivă, accentul cade
pe ceea ce trebuie să ştie, dar mai ales să facă elevul cu ceea ce ştie. Rolul profesorului
trebuie să fie acela de a organiza învăţarea într-o manieră cât mai adecvată pentru a duce
elevii la nivelul aşteptat.

2.Să dea sens învăţării, să arate elevului la ce-i serveşte ceea ce învaţă el în şcoală. Pentru
aceasta trebuie să se depăşească listele de conţinuturi – materii ce trebuie reţinute/învăţate pe
dinafară. Din contră, abordarea prin competenţe îl învaţă pe elev să raporteze permanent
învăţarea la situaţii care au sens pentru el şi să utilizeze achiziţiile sale în aceste situaţii.

3.Să certifice achiziţiile elevului în termeni de rezolvare de situaţii concrete şi nu în termenii
unei sume de cunoştinţe şi de deprinderi pe care elevul le va uita, pe care nu ştie cum să le
utilizeze în viaţa activă. Abordarea prin competenţe de bază este un răspuns la problematica
analfabetismului funcţional.

Competenţe cheie vizate de învăţământul românesc: Competenţa de comunicare în limba

română şi în limba maternă în cazul minorităţilor naţionale; Competenţe de comunicare în
limbă străină; Competenţe digitale; Competenţe de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
Competenţe sociale şi civice; Competenţe antreprenoriale; Competenţe de sensibilizare şi de
expresie culturală; Competenţe de a învăţa să înveţi.

2B. Competenţa

Într-o accepţiune largă, conceptul de competenţă poate fi definit ca fiind ansamblul structurat,
articulat de cunostinţe, deprinderi,capacitaţi și aptitudini care permit unei persoane să rezolve
o problema într-un domeniu profesional într-un timp scurt,cu cel mai bun rezultat.
O competenţa este ansamblul între:
-o competenţa operaţionala necesară
-o competenţa instrumentală(arată ce ştie să faca/ce poate sa facă)
-o competenta aptitudinala(manifestare de interes față de domeniul respectiv, aspirația spre
inovatie)
În termeni pedagogici, competenţa este capacitatea elevului de a mobiliza un
ansamblu integrat de cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi valori pentru a realiza familii de
sarcini de învăţare.
Competenţa este un potenţial care trebuie probat/demonstrat de elev în situaţii concrete.
Învăţarea centrată pe dezvoltarea competenţelor nu este o metodă de predare, ci o
abordare de predare extinsă. Poate presupune o gamă largă de metode, iar unele dintre acestea
pot îmbrăca forma predării tradiţionale.
Aspectul definitoriu este că pune accentul în principal pe satisfacerea nevoilor elevului.

Învăţarea tradiţională/centrata pe Invatarea bazata pe dezvoltarea

continuturi competentelor
Instruire centrată pe profesor Instruire centrată pe elev
Informaţii foarte multe transmise doar de Schimb de informaţii
profesor
Acestea nu sunt si funcţionale si Conţinuturile devin instrumente de
operaţionale exersare,de formare a unor
De multe ori intervine uitarea deoarece nu competenţe,elevii având capacităţ
toţi copii au o memorie dezvoltata superioare de operare cu acestea
Factuală, bazată pe cunoştinţe Gândire critică, luare de decizii bine
Predare bazată pe disciplinele tradiţionale informată
Organizare traditionala în sala de clasă Abordare în funcţie de nevoi
Elevii pun întrebări şi rezolvă probleme
Aranjamente flexibile cu ajutorul
Învăţare pasivă mobilierului modular
Învăţare activă, de plăcere, provenită din
Răspuns ca reacţie bucuria de a învața prin explorare, bazată pe
cercetare
Un singur mijloc media Acţiune interactivă, planificată
Muncă individuală Multimedia
Evaluarea în mare parte prin examene Muncă în colaborare
 Diversitate de evaluări(evaluarea continua)

14. Alegeți-vă un conținut dintr-un manual digital pentru o anumită disciplină

(https://www.manuale.edu.ro/). Formulați 5 obiective operaționale, respectând condițiile
operaționalizării (Mager, 1962) și cele 3 domenii taxonomice (cognitiv, afectiv,
psihomotor).

Obiectivele definesc noul comportament după ce elevul a parcurs o experiență de

învățare. Obiectivele sunt enunțuri ce specifică în termeni comportamentali (măsurabili,
concreți, observabili) performanțele elevului, realizate ca un rezultat al procesului de
instruire.
Pentru a stabili obiectivele educationale putem folosi modelul ACCM (o abreviere
mnemică) adaptat dupa teoria propusa de către cercetatorul Robert Mager:
A – auditoriul – înseamna ca obiectivele trebuie centrate pe elev.
C – comportamentul – se va constata un comportament al elevului, rezultat al
procesului de învațare, care trebuie să fie măsurabil. Taxonomia lui Bloom oferă o gama de
verbe ce delimitează comportamentul urmărit.
C – condițiile situaționale în care se produce comportamentul, parametri ai procesului
de învațare și evaluare. În obiective sunt stipulate materiale ce pot sau nu fi folosite de elevi
(text, harta, imagine, etc)
M – măsura, standardul minim de performanță acceptat, din punct de vedere calitativ,
cantitativ sau al timpului (să scrie 4 propozitii)
Având ca tematică educațională ziua de 1 Decembrie, se poate proiecta următorul tip
de lecție, pentru disciplina Comunicare în limba româna – clasa a I-a, având obiectivele
operaționale structurate în funcție de disciplinele integrate: Arte vizuale și abilitati practice,
Dezvoltare personală, Muzică si mișcare.
Scopul lecției este cultivarea sentimentului de patriotism prin receptarea şi difuzarea
unei varietăţi de mesaje orale sau scrise, în contexte de comunicare cunoscute precum și
îmbogăţirea, precizarea, nuanţarea şi activizarea vocabularului.
Analizând competențele specifice și integrate ale fiecarei discipline, se vor putea
stabili Obiectivele pentru fiecare conținut în parte.
COMPETENȚE SPECIFICE: Comunicare în limba română:
1. Identificarea semnificaţiei unui mesaj oral, pe teme accesibile, rostit cu claritate
2. Formularea unor enunţuri proprii în diverse situaţii de comunicare
3. Exprimarea propriilor idei referitoare la contexte familiare, manifestând interes şi
încredere în sine
4. Exprimarea interesului pentru lectura unor texte simple, susţinute de suport imagistic
5. Redactarea unor mesaje scurte, formate din cuvinte scrise cu litere de mână, folosind
materiale diverse

COMPETENȚE INTEGRATE:
Dezvoltare personală
1. Transmiterea unor mesaje verbale şi nonverbal simple despre propriile experienţe de
viaţă
Muzică şi mişcare
1. Cântarea individuală sau în grup, asociind mişcarea sugerată de text şi de ritm
2. Executarea unui dans cu mişcare repetată, pe un cântec simplu sau pe audiţie
Arte vizuale şi abilităţi practice
1. Sesizarea elementelor de detaliu ale unui mesaj vizual simplu, exprimat printr-o
varietate de forme artistice.
2. Manifestarea curiozităţii faţă de explorarea de mesaje artistice simple, exprimate
vizual
3. Exprimarea ideilor şi trăirilor personale prin utilizarea liniei, punctului, culorii şi
formei
4. Participarea la activităţi integrate adaptate nivelului de vârstă, în care se asociază
elemente de exprimare vizuală, muzicală, verbală, kinestezică

OBIECTIVE OPERATIONALE: La sfarsitul proiectului elevul va fi capabil sa:

Cognitive:
O 1 - Să citească corect, conştient şi expresiv textul dat;
O 2 - Să formuleze 4 întrebări și răspunsuri referitoare la conținutul textului;
O 3 - Să utilizeze cel putin 3 cuvintele/expresiile noi în alte contexte;
O 4 - Să desprindă informațiile esențiale din text;
O 5 - Să interpreteze cântecul „Alunelul”
O 6 - Să recunoască anotimpul în care ne aflăm si sărbătoarea de azi
O 7 - Să coloreze o imagine care conține costume populare românești – se pune fisa la
dispozitia elevului
Afectiv - atitudinale:
O 8 – Să manifeste interes pentru o scriere corectă şi îngrijită;
O 9 – Să manifeste spirit de colegialitate (să-i asculte pe colegi) și competitivitate;
O 10 – Să exprime prin gesturi sentimentele pe care le simt față de țara natală
O 11 – Să adopte un comportament de relaxare, bună dispoziţie, empatie ;
Psihomotorii:
O 12 – Să adopte o poziţie corectă şi comodă a corpului pentru scris;
O 13 – Să danseze „Alunelul” în ritmul muzicii.

Metode și procedee: conversaţia, observarea, munca independentă, lectura, explicaţia,

exercitiul, jocul didactic.
Mijloace de învățământ: manual, caiete, fișe de lucru, plansă cu portul popular, laptop pentru
auditie, imagini cu costume populare din zonă
Forme și tehnici de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, evaluarea
orală, evaluarea scrisă, autoevaluarea, evaluarea reciprocă, aprecieri verbale.

Bibliografie:
*Programa şcolară pentru disciplina COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ - Clasa
pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a
*www.programe.ise.ro

Conținuturi educaționale

15.Ce înțelegeți prin procesul de transpunere didactică?

Conceptul de transpunere didactică

Conceptul de transpunere didactică reprezintă o transformarea cunoștințelor
științifice sau savante în cunoștințe oferite spre asimilare în școală elevilor.
În procesul transpunerii didactice ,,conținuturile sunt structurate, simplificate, traduse
în forme susceptibile de a stimula interesul și de a facilita înțelegerea”(Landsheere).
 Sunt două etape ale transpoziției didactice:
1. se trece de la o știință fundamentală la cunoașterea unui ansamblu de elemente
care sunt prelucrate de educator și adaptate pentru elevi în funcție de ce aptitudini
au aceștia, de interesele lor cognitive, de nevoi și de preferințe.
2. activitatea didactică din clasă se desfășoară pe baza unui proiect curricular.
Registrele transpunerii didactice a conținuturilor
Din perspectiva teoriei informației în procesul de transpunere didactică toate mesajele
sunt prelucrate pentru a fi mai bine înțelese de elev, astfel:
Statistic se prelucrează mesajul cantitativ, termenii și ideile noi apar în funcție de ce a
acumulat elevul anterior.
Semantic - prelucrare calitativă adică se decodifică mesajul astfel încât elevul să-l
înțeleagă ușor și corect.
Pragmatic – dacă informația ajunje la elev așa cum se așteaptă educatorul
Sintactic - informațiile sunt organizate după anumite unități având grijă la conținutul
și forma de prezentare.
Funcțiile profesorului în procesul de transpunere didactică.
Pe tot parcursul transpunerii didactice educatorul trebuie să reedifice conținuturile în
timpul predării ținînd cont de anumte operații:
Temele studiate trebuie sa fie în acord cu competențele și performanțele elevilor.
Se realizează un raport între informația de bază și informația de relație.
Se realizează precizarea performanțelor școlare și standardele de evaluare.
Se proiectează metodele didactice de predare și de evaluare.
Trebuie să fie armonie între mediul de predare și mediul de învățare.

Proiectare curiculară

18. Care considerați că sunt avantajele proiectării curriculare axate pe competențe?

Prezentați-le succint, cu propriile cuvinte.

Avantaje ale curriculum-ului centrat pe competenţe:

-răspunde exigenţelor pieţei muncii, deoarece asigură pregătirea absolvenţilor pentru viaţa
socială şi profesională;

- instruirea este orientată către rezultatele finale;

-  se lucrează în echipă pentru actualizarea ofertei educaţionale;

- oferta educaţională câştigă în structuralitate, funcţionalitate şi actualizare, răspunzând

cerinţelor profesionale;

- elevii sunt implicaţi în activitatea de învăţare continuă şi de autoevaluare a competenţelor;

-permite valorificarea întregii experienţe didactice a profesorului şi posibilitatea estimării

performanţelor elevilor;

- asigură flexibilitatea parcursului educaţional prin organizarea sistemuli modular, sistem care

-debutează şi se finalizează cu evaluarea competenţelor, este orientat către cel care învaţă,
respectiv către disponibilităţile sale, urmând să le pună mai bine în valoare;

-  poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;

- la modulele parcurse pot fi adăugate altele noi pentru formarea continuă, ceea ce răspunde
imperativului educaţiei permanente;

- profesorii dobândesc competenţe de proiectare didactică în baza modelului centrat pe

-rezultate – reconstruiesc oferta de curs din perspectiva competenţelor intenţionate, stabilesc

nivelurile de complexitate ale competenţelor, asociază teme suport care susţin şi asigură
formarea competenţelor, creează situaţii practice de învăţare implicând activ clasa, stabilesc
criterii de evaluare privind dobândirea competenţei, evaluează elevii într-un mod complex,
precum şi oferta educaţională;
- elevii au reprezentarea achiziţiilor finale şi a demersului (teoretic şi practic) de dobândire a
acestora. Prin evaluarea pe criterii şi indicatori de performanţă, fiecare elev înţelege cum este
evaluat şi de ce are nevoie pentru câştigarea/dobândirea competenţei.

19. Alegeți unul dintre documentele curriculare cunoscute de dvs., abordate la curs și
seminar, și precizați care sunt informațiile (în vigoare!) pe care
le conține acesta și de ce îi este el util cadrului didactic în activitatea profesională (cu ce îl
ajută/sprijină pe cadrul didactic cunoașterea documentului curricular ales).
20. Oferiți o definiție succintă și menționați etapele+componentele pentru proiectarea
curriculară. Precizați documentele curriculare care sunt considerate produse ale micro-
proiectării. Realizați o descriere succintă pentru unul dintre acestea (definiție, structură,
exemplificare a unei componente din structura documentului).