Cap 3

78 BAZELE GOSPODĂRIRII APELOR
cumulative pe fiecare tronson de curs de apă; acest tronson cuprinde o

lucrare de gospodărirea apelor şi folosinţele pe care le deserveşte.
Capitolul 3 Apar situaţii în care debitele captate de folosinţe într-o secţiune se restituie în
mai multe secţiuni (fig. 3.1). În situaţia în care este necesară introducerea unei
DIMENSIONAREA SCHEMELOR DE secţiuni de bilanţ între cele două restituţii, sistemul de calcul adoptat permite
GOSPODĂRIRE A APELOR PENTRU FOLOSINŢE. efectuarea analizelor de bilanţ în modul următor:
SECETA HIDROLOGICĂ • se împarte secţiunea reală de prelevare 1 în două secţiuni fictive succesive
adiacente: 1.1 şi 1.2; în ambele secţiuni se consideră debitele egale cu cele
din secţiunea reală 1;
3.1. Întocmirea schemelor de calcul
• în secţiunea 1.1 se ia în considerare ca debit prelevat numai cel care se prelevă
Schema de amenajare complexă a unui bazin hidrografic se obţine suprapunând la C.P.C. şi care se restituie parţial aval de secţiunea 2;
peste reţeaua hidrografică toate folosinţele de apă din bazin precum şi posibilităţile • în secţiunea 1.2 se ia în considerare ca debit prelevat numai cel care se prelevă
de realizare a lucrărilor de gospodărire a apelor. pentru C.E.T. şi care se restituie parţial amonte de secţiunea 2; deoarece debitele
Pentru rezolvarea problemelor de gospodărire a apelor se determină bilanţul prelevate de C.P .C. nu se restituie amonte de secţiunea 1.2, acestea intră integral
în toate secţiunile caracteristice. În situaţia unei amenajări complexe, numărul în calcul ca debite consumate (nerestituite) de folosinţele din amonte.
secţiunilor caracteristice fiind mare se recurge la eliminarea numărului de secţiuni
de calcul al bilanţului prin întocmirea schemelor de calcul, plecând desigur de la
schema de amenajare.
Posibilităţile de reducere a numărului de secţiuni de calcul al bilanţului:
• Eliminarea din calcul a unor anumite secţiuni:
secţiuni amplasate în zone ce nu sunt controlate de lucrări de gospodărirea
apelor;
secţiuni în care debitele necesare ale folosinţelor sunt satisfăcute;
secţiuni în care deficitele înregistrate sunt mici.
• Gruparea folosinţelor pe un sector de râu:
gruparea în paralel; Fig. 3.1. Schema de reprezentare a unei folosinţe cu mai multe puncte de restituţie
gruparea în serie; a – schema reală; b – schema de calcul
gruparea mixtă.
Debitele derivate se introduc în calcule numai în secţiunile de captare şi de
• Determinarea secţiunilor de calcul fictive
restituţie; efectul prelevărilor şi restituţiilor respective este transmis tuturor secţiunilor
în urma grupării folosinţelor se obţin secţiunile determinante pe fiecare
din aval.
sector de râu; apoi, aceste secţiuni se grupează în secţiuni de calcul fictive
Cap. 3. Dimensionarea schemelor de gospodărire a apelor pentru folosinţe. Seceta hidrologică 79 80 BAZELE GOSPODĂRIRII APELOR
debitelor pentru sectoarele râului, volumul lacului fiind limitat atât de

3.2. Metode de calcul caracteristicile orografice ale bazinului cât şi de valoarea debitului mediu al
râului în punctul hidrologic al acumulării.
3.2.1. Generalităţi
• regularizarea prin compensare, metoda care se aplică în cazul în care într-un
Gospodărirea apelor încearcă să rezolve două probleme de regularizare a punct hidrologic al unui râu în care nu se poate realiza o acumulare este
debitelor şi anume: necesar un anumit debit regularizat asigurat prin condiţiile de folosire a lacurilor
• dimensionarea: având un debit regularizat sau o succesiune de debite se stabileşte superioare în acest sens ;
volumul necesar al acumulării • transformarea viiturilor în lacuri, astfel încât în aval de secţiunea acumulării
• verificarea capacităţii acumulării: având propus un anumit volum de lac se să fie transmise debite care să nu depăşească valoarea unui debit admis;
verifică debitul care poate fi regularizat. • regularizarea dispecer, metoda care are la bază un grafic dispecer cu ajutorul
Regularizarea debitelor se poate produce: căruia se pot stabili debitele ce se pot regulariza în diferitele perioade ale
• integral, când debitul mediu regularizat (debitul mediu al cerinţei de apă a anului printr-un calcul obiectiv şi determinat, fără a recurge la prognoze.
folosinţei) este egal cu debitul mediu afluent pe perioada considerată;

3.2.2. Calcul gospodăririi apelor în cazul unei singure folosinţe
• parţial, când debitul mediu regularizat este mai mic decât debitul mediu afluent.
Acumularea de regularizare
Perioada de timp în care se petrece umplerea şi folosirea unui lac determină
Lacul din figura 3.2 controlează integral debitele afluente din secţiunea de
timpul şi metoda de regularizare aplicată. Acestea pot fi: metode principale de
priză a folosinţei.
regularizare şi metode speciale de regularizare.
a. Metode principale de regularizare:
• regularizarea multianuală, în care ciclul de umplere şi golire a lacului cuprinde
Qaa ≅ Qap
o perioadă de mai mulţi ani. Este cazul lacurilor de acumulare cu ciclu de
umplere şi folosire multianuală, care au ca scop să majoreze debitele anuale
ale anilor săraci în apă;
Fig. 3.2. Schema unei acumulări de regularizare
• regularizarea anuală, care presupune repetarea în fiecare an a ciclului de
umplere şi folosire a lacului. Lacurile de acumulare anuale, de proporţii mai În cazul folosinţelor cu cerinţă de apă constantă, calculul analitic se efectuează
mici asigură în perioadele de secetă ale anului un anumit debit regularizat; de obicei tabelar şi parcurge următoarele etape de calcul:
• regularizările sezoniere, săptămânale, zilnice corespunzătoare unor lacuri de 1. Determinarea excedentelor şi deficitelor / Calculul bilanţului apei în secţiunea de
acumulare mai mici (chiar rezervoare), care se pretează unor perioade mai priză a folosinţei
reduse ( sezoane, săptămâni sau zile). ∆ = Qap − Qn
b. Metode speciale de regularizare: unde: Qap – debitele medii afluente;

• regularizarea în trepte care se referă la dispoziţia în cascadă a lacurilor de Qn – debitele cerinţei de apă;
acumulare atunci când un singur lac nu poate rezolva problema regularizării ∆ – valorile excedentelor sau ale deficitelor.
2. Calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea Din şirul de n ani se ordonează descrescător valorile volumelor Vmax a căror
folosinţei umplere este necesară pentru satisfacerea folosinţelor în fiecare an şi se determină
V f = Vi − ∆ ⋅ t volumul necesar satisfacerii folosinţei cu asigurarea p %.
unde: Vf – volumul de apă golit din lac până la sfârşitul intervalului t; i - 0.3
p= ⋅ 100 (%)
Vi – volumul de apă golit din lac până la începutul intervalului t. n + 0.4
Când volumul final rezultă negativ, înseamnă că debitele afluente depăşesc Vlac = V fp %
debitele necesare pentru umplerea totală a lacului de acumulare. Deoarece umplerea
În cazul în care lacul de acumulare nu este un lac de regularizare anuală
lacului nu este posibilă peste cota sa maximă, eventualele surplusuri fiind deversate,
rezultă că în cazurile în care Vf rezultă negativ, se ia în calcule egal cu zero. Variaţia valoarea Vmax max astfel obţinută reprezintă volumul de apă care trebuie acumulat
volumelor în lac pe perioada de calcul se determină aplicând succesiv relaţia de pentru satisfacerea folosinţelor cu asigurarea dată p%.
mai sus pentru toate intervalele de timp ale şirului de calcul. În cazul acumulărilor multianuale din şirul de valori V se constată că există ani
Valoarea finală a unui anumit interval de timp se admite ca valoare iniţială în care nu se atinge valoarea V = 0 (în acest caz limitarea volumului lacului Vmax max
a intervalului următor. Ca valoare iniţială se admite Vi = 0, adică lacul este plin la va putea influenţa modul de umplere al acumulării). De aceea, în acest caz se reia
începutul perioadei de calcul. Este indicat ca valoarea finală a şirului de valori calculul variaţiei volumului în lac introducându-se în afara condiţiei V ≥ 0 şi a doua
ale volumelor în lac să fie egală cu valoarea iniţială cu care s-a început calculul. condiţie limitativă V ≤ Vmax. Efectuarea calculelor se face prin aproximaţii succesive
În caz contrar se reiau calculele prin aproximaţii succesive până la satisfacerea până când valoarea finală a ultimului interval de timp devine egală cu valoarea
condiţiei puse, introducând ca valoare iniţială a primului interval de timp valoarea iniţială a primului interval de timp şi apoi se reiau calculele până când noua valoare
finală rezultată. Vmax max coincide cu valoarea anterioară Vmax max . Rezultă că valoarea iniţial aleasă
3. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigurarea satisface condiţia ca acumularea multianuală să satisfacă şi folosinţele cu asigurarea
Pentru determinarea volumului a cărui acumulare este necesară în vederea dată p%.
satisfacerii folosinţei cu asigurarea prescrisă se alege pentru fiecare an valoarea În cazul folosinţelor cu cerinţă de apă variabilă succesiunea calculelor este
maximă Vmax din şirul de valori al volumelor în lac obţinut. Această valoare reprezintă aceeaşi ca şi în cazul folosinţelor cu cerinţă de apă constantă cu observaţia că
volumul pe care trebuie să-l aibă lacul de acumulare pentru a permite acoperirea determinarea excedentelor şi deficitelor se face, scăzând din valoarea debitelor
necesarului de apă al folosinţelor în anul respectiv. Pentru a exista certitudinea afluente un debit variabil, corespunzător cerinţei de apă a folosinţei.
cuprinderii întregii perioade deficitare, în alegerea volumelor lacului de acumulare
Acumularea de compensare
se lucrează pe intervale de timp de un an hidrologic, cuprins între 1 aprilie – 31 martie
sau 1 mai – 30 aprilie. În cazul amenajările de compensare (fig. 3.3) lacul fiind situat la distanţă
În cazul în care volumul lacului de acumulare este egal sau mai mare decât mare în amonte sau pe un afluent nu controlează decât o parte din debitele afluente
valoarea maxim maximorum a acestui şir Vmax max este posibilă satisfacerea folosinţelor în punctul de priză al folosinţei. Acumularea de compensare are în secţiunea lacului
pe întreaga perioadă luată în considerare. un regim al debitului natural diferit de cel din secţiunea folosinţei.
Dimensionarea acumulării de compensare cuprinde următoarele etape:

1. Determinarea excedentelor şi deficitelor în secţiunea de priză a folosinţei
Qaa ≠ Qap ∆ = Qap − Qn
Calculul de bilanţ în cazul schemelor cu o singură folosinţă şi o acumulare

de compensare se efectuează în două secţiuni de calcul: în secţiunea de priză
Fig. 3.3 - Schema unei acumulări de compensare a folosinţei şi în secţiunea acumulării.

În secţiunea de priză se determină excedentele şi deficitele, iar în secţiunea
Volumele prelevate din lac în perioadele deficitare servesc, ca şi în cazul
acumulării se verifică modul de umplere a volumului de apă golit din acumulare
acumulării de regularizare, la acoperirea necesarului folosinţelor. În perioadele
în perioada deficitară anterioară.
excedentare însă situaţia este diferită de cazul acumulărilor de regularizare (fig. 3.4),
Debitele disponibile în secţiunea acumulării sunt determinate astfel :
acumulările de compensare neavând decât posibilitate a de a reţine debitul natural
afluent în secţiunea acumulării, mai puţin debitul de scurgere salubră Qs aval de Qda = Qaa − Qs
baraj.
2. Compararea excedentelor rezultate din calculul anterior cu debitele afluente în
secţiunea acumulării
Se determină în locul şirului de valori ∆ un nou şir de valori ∆' în care
excedentele din secţiunea de priză a folosinţei sunt limitate la excedentele
utilizabile pentru umplerea acumulării. Din comparaţie rezultă două situaţii:
• ∆ > Qda
Debitele afluente pot fi utilizate în întregime pentru umplerea

acumulării şi atunci rezultă: ∆ ' = Qda .
• ∆ ≤ Qda
Debitele afluente pot fi reţinute în acumulare numai într-o cotă parte, egale cu
excedentul din secţiunea de priză a folosinţei şi rezultă: ∆′ = ∆ .
Fig. 3.4. Graficul regularizării de compensare
În general se poate stabili regula că excedentele utilizabile sunt egale cu
I – perioada deficitară; II – perioada excedentară în care debitul acumulabil este
valoarea minimă dintre excedentele din secţiunea de priză a folosinţei pe de o
determinat de excedentele din secţiunea de priză; III – perioada excedentară în
care debitul acumulabil este determinat de debitele afluente în acumulare; parte şi debitele afluente în secţiunea acumulării pe de altă parte, adică:
a – volume deficitare; b – volume excedente acumulabile; ∆′ = min (∆, Qda )
c – volume excedente neacumulabile
3. Calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea folosinţei Diagramele de calcul (fig.3.5) sunt construite de obicei în valori relative.
V f = Vi − ∆′ ⋅ t Mărimea cerinţei de apă se exprimă prin coeficientul de utilizare Ku, reprezentând

raportul dintre debitul constant al cerinţei de apă a folosinţei Qp şi debitul mediu
unde: Vf = volumul de apă golit din lac până la sfârşitul intervalului t; multianual al râului Qo.
Vi = volumul de apă golit din lac până la începutul intervalului t.
Qp
4. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigurarea p% Ku =
Qo
Vlac = V fp % Din diagramă se obţine coeficientul de acumulare Ka care reprezintă raportul
dintre volumul util Vu al cărui acumulare este necesară şi volumul mediu anual Vo:
Calculul folosind curba de durată
Vu Vu
În cazul în care nu se dispune de date hidrologice de bază suficiente pentru Ka = =
Vo 31,56 ⋅ 106 ⋅ Q0
aplicarea metodelor anterioare se folosesc diferite diagrame de calcul întocmite pe
baza prelucrării datelor pentru numeroase alte râuri, admiţându-se că aplicarea lor
3.2.3. Calcul gospodăririi apelor în cazul mai multor folosinţe
nu duce la diferenţe sensibile.
Pentru aplicarea metodei indirecte de determinare a volumului de apă acumulat Gradul de asigurare a unei folosinţe
este necesară cunoaşterea unor date hidrologice generale, care să reflecte caracterul Cerinţele de apă trebuie satisfăcute cu o anumită probabilitate exprimată prin
scurgerii din bazinul analizat şi anume: gradul de asigurare.
t – raportul între durata perioadei de ape mici şi durata totală a anului Gradul de asigurare a unei folosinţe reprezintă probabilitatea ca debitele
m – raportul între volumul de apă afluent în perioada de ape mici şi volumul sursei, în secţiunea de prelevare a apei, să fie egale sau mai mari decât debitul
total de apă afluent anual în anii secetoşi; cerinţei de apă.
Cv – coeficient de variaţie a curbei de frecvenţă a debitelor medii anuale. Se deosebesc următoarele forme de exprimare a gradului de asigurare a unei
folosinţe în funcţie de frecvenţă, durată sau volum.
a. Gradul de asigurare după frecvenţă – pf – se exprimă prin raportul dintre numărul
de ani m în care cerinţa de apă poate fi integral satisfăcută (fără restricţii sau
întreruperi) şi numărul total de ani n luaţi în considerare pentru determinarea
regimului hidrologic al sursei.
m
p f = lim
n →∞ n
Deoarece în majoritatea cazurilor perioadele de calcul sunt scurte (zeci de ani)

expresia lui pf se modifică adoptându-se diferite formule empirice aproximative:
Fig. 3.5. Diagrame pentru calculul indirect al volumului de acumulare necesar
m Tabelul 3.1. Probabilităţi de satisfacere a cerinţelor de apă

pf = ⋅ 100 [%] (Weibull)
n +1 Gradul de asigurare
Cerinţe de apă
m − 0.5 după frecvenţă (%)
pf = ⋅ 100 [%] (Hazen)
n Pi > 300 MW 95
m−a Pi = 10.... 300 MW fără acumulări
pf = ⋅ 100 [%] ( Alexeev) Uzinele 90
n+b hidroelectrice cu lacuri de acumulare 80….90
unde:
Pi < 10 MW 75
1 1− b
b= ; a= Pi > 10 MW centrale termice 97
n +1 2
1+
n Pi < 10 MW centrale termice 95
Alimentări cu
Gradul de asigurare după frecvenţă se utilizează în unul din următoarele Întreprindere industrială de interes
apă industrială 95....97
cazuri: naţional
• când producţia naţională pe ramura respectivă se realizează într-un număr Întreprindere industrială
85....95
de interes local
foarte redus de unităţi;
Localităţi urbane şi localităţi
• când în cadrul folosinţei nu se pot realiza stocuri de produse pentru compensarea 95...97
Alimentări cu balneo-climaterice
producţiei pe intervalul unui an;
apă potabilă Localităţi cu caracter turistic 95....97
• când reducerea cerinţei de apă sub cerinţa minimă are drept consecinţă
Centre populate în mediul rural 80....90
deteriorarea instalaţiilor folosinţei sau consecinţe negative asupra populaţiei.
Irigaţii 80
Gradul de asigurare după frecvenţă se ia pe categorii de folosinţe conform
Irigaţii Culturi legume şi culturi orez 85
tabelului 3.1.
Culturi de câmp 75
Limitele superioare ale gradelor de asigurare se adoptă în situaţiile:
Pepiniere 85
• când efectele negative, sociale şi economice provocate de lipsa de apă sunt
Unităţi piscicole Crescătorii furajate 80
deosebit de grave;
Alte amenajări piscicole 75
• când nu se ridică probleme tehnico-economice deosebite din punct de vedere
Căi navigabile magistrale 95
al asigurării sursei de apă şi al sistemului de alimentare cu apă.
Navigaţie Căi navigabile principale 90
Asigurarea după frecvenţă este cea mai des utilizată în calculele de Căi navigabile secundare 85
gospodărirea apelor în regim amenajat; mai ales în cazurile în care există o Căi navigabile locale 80
lucrare de gospodărire a apelor care, realizează un grad ridicat de regularizare Amenajări de
Toate categoriile 80
a debitelor. agrement
b. Gradul de asigurare după durată – Pd – se exprimă prin raportul dintre durata funcţii de apă, producţie. Asigurarea de calcul este un element rezultat pe baza unor
totală cumulată a perioadelor în care cerinţa poate fi integral satisfăcută (fără calcule de optimizare economică.
întreruperi sau restricţii) şi durata totală (suficient de mare) luată în considerare
Folosinţe cu aceleaşi asigurări
pentru determinarea regimului hidrologic al sursei.
În situaţia în care într-un bazin hidrografic apar mai multe cerinţe dispersate,
d calculul bilanţului trebuie efectuat în mai multe secţiuni de calcul. În acest caz
pd = lim
D →∞ D
metodele utilizabile în practica sunt: metoda bilanţurilor cumulative şi metoda
Gradul de asigurare după durată se utilizează cu precădere la folosinţele cu modificării hidrografelor.
caracter industrial în cazurile în care acestea pot realiza stocarea şi compensarea
• Metoda bilanţurilor cumulative
producţiei pe parcursul unui an.
În această metodă, calculele de bilanţ al apelor se fac în diferite secţiuni
c. Gradul de asigurare după volum – pv – se exprimă prin raportul dintre volumul
succesive. În fiecare din aceste secţiuni se ţine seama atât de cerinţa de apă din
total de apă care poate fi efectiv livrat de sursă pe întreaga perioadă (suficient de
secţiunea respectivă cât şi de consumul de apă din amonte. Prin această metodă se
mare) luată în considerare pentru determinarea regimului hidrologic al acesteia şi
determină direct volumele de apă necesare în amonte de o anumită secţiune de
volumul total al cerinţei pe aceeaşi perioadă.
calcul.
v
pv = Metoda bilanţurilor cumulative se aplică numai în cazul schemelor de amenajare,
V
în care acumulările conlucrează la satisfacerea folosinţelor şi nu se aplică la schemele
Gradul de asigurare după volum se utilizează la folosinţele în care procesul care prevăd acumulări care redistribuie succesiv în timp debitele regularizate în
de producţie este condiţionat cu precădere de volumul de apă furnizat şi într-o amonte.
măsură mai redusă de perioadele şi regimul de furnizare al apei.
Exemplu
Gradul de asigurare după frecvenţă în situaţiile exceptate conform tabelului 3.1,
În cazul unei scheme de amenajare care are în partea din amonte a bazinului
precum şi gradul de asigurare după durată şi cel după volum se stabilesc prin calcule
acumulări cu folosinţă hidroenergetică, iar în zona inferioară irigaţii, regimul energetic
tehnico-economice. Între aceste trei moduri de exprimare a asigurării există următoarea
din amonte cu mărirea debitelor în perioada de iarnă nu convine irigaţiilor cu necesar
relaţie:
mare de apă vara şi debite micşorate iarna. Apare evidentă în această situaţie includerea
p f < pd < pv
în schema de amenajare a unor noi acumulări în aval de amenajările hidroenergetice
În practică stabilirea probabilităţilor de satisfacere a folosinţelor de apă se cu efect opus efectului primului grup. Aceste acumulări nu mai regularizează debitele
poate face prin: metoda asigurărilor normate şi metoda optimizării economice. naturale, ci debitele în regim modificat de amenajările din amonte.
Metoda asigurărilor normate constituie măsura gradului de satisfacere a ′
Într-o secţiune oarecare de calcul k, debitele afluente în regim amenajat Qak
cerinţelor de gospodărirea apelor fără a lua în considerare explicit efectele economice
sunt date de relaţia:
ale satisfacerii şi respectiv nesatisfacerii cerinţelor.
k -1
Metoda optimizării economice este o metodă bazată pe cunoaşterea efectului ′ = Qak − ∑ Qci
Qak
economic al folosirii apei, respectiv studiul pagubelor provocate de lipsa apei prin i =1
Şirul de valori ∆′k (deficite de calcul) se determină astfel:
∆′k = min (∆a, ∆b,......., ∆j , ∆k )
În relaţie s-a introdus condiţia de minim, ţinând seama de semnul negativ al

deficitelor.
Cu privire la modul de aplicare al acestei relaţii se fac următoarele observaţii:
• relaţia se aplică şi în cazul în care în secţiunea de calcul K apare un excedent,
însă în una sau mai multe din secţiunile din amonte apare un deficit;
Fig. 3.6. Schema de calcul în cazul mai multor folosinţe
• în cazul în care se introduc în calcul secţiuni de bilanţ în amonte pentru care
unde: Qak – debitele naturale afluente în aceeaşi secţiune; schema nu prevede acumulări, acoperirea unor eventuale deficite din aceste
Qci – debitele consumate în amonte de secţiunea k. secţiuni nu este posibilă. Din acest motiv deficitele din aceste secţiuni se anulează,
Cunoscând debitele în secţiunea de calcul se pot determina deficitele şi urmând a fi considerate în calculele ulterioare egale cu zero. De asemenea,
excedentele într-o secţiune oarecare de calcul : deficitele din toate secţiunile din aval se micşorează cu mărimea consumurilor
k -1
care rămân neacoperite în secţiunea respectivă;
∆ k = Q′ − Qnk = Qak − (Qnk + ∑ Qci ) • în cazul în care în amonte de o secţiune de bilanţ există secţiuni amplasate pe
i =1
afluenţi diferiţi ca deficite, se consideră suma deficitelor din secţiunile aflate
Rezultă că excedentele şi deficitele în secţiunea de calcul k se determină pe diferiţii afluenţi din amonte, neţinând seama într-o primă aproximaţie de
scăzând din debitele naturale afluente în secţiunea respectivă suma dintre debitele eventualele excedente care ar apărea în unele secţiuni.
consumate în amonte şi cele ale cerinţelor în secţiunea de calcul. Relaţia de mai sus Se trece la analiza excedentelor, având în vedere faptul că aceste excedente
se aplică pentru întreg şirul de calcul, obţinând un şir de valori ∆k cuprinzând se utilizează pentru umplerea volumului golit din lacurile de acumulare. Dacă în
excedentele (valorile pozitive) şi deficitele (valorile negative) din secţiune. aval de o anumită secţiune K există o altă secţiune de calcul al bilanţului M, în care
Următorul pas constă în compararea deficitelor lunare din secţiunea de calcul într-o anumită lună apare un excedent mai mic decât cel din secţiunea K, în acumulare
∆k cu cele dintr-o secţiune din amonte ∆j. Într-o anumită lună a şirului de calcul va putea fi reţinut acest excedent mai mic. Reţinerea unor valori mai mari pentru
pentru satisfacerea folosinţelor în secţiunea j şi din amonte de aceasta este necesară umplerea acumulărilor duce la deficite în secţiunea M. De asemenea, dacă într-o lună
suplimentarea debitelor naturale afluente cu valoarea ∆j, iar pentru satisfacerea în care apar excedentele în secţiunea K apar deficite în secţiunea M rezultă că nu pot
folosinţelor din secţiunea k din amonte de aceasta, suplimentarea debitelor naturale fi reţinute debite pentru umplerea acumu1ărilor din amonte de secţiunea de calcul K,
afluente în secţiune cu valoarea ∆k. Pentru a putea satisface simultan secţiunea k şi orice reţinere de debite ducând la mărirea deficitelor din secţiunea M. Ca atare, în
secţiunea j din amonte debitele naturale trebuie suplimentate cu un debit ∆′k numit cazurile în care în şirul de valori ∆k apar excedente, acestea trebuie comparate cu
deficit de calcul, egal cu valoarea deficitului maxim dintre ∆k şi ∆j. valorile excedentelor sau deficitelor secţiunilor din aval. Din aceste valori se înscrie
În cazul existenţei mai multor secţiuni în amonte, valoarea ∆′k este egală cu în şirul ∆′k valoarea minimă, în cazul în care în toate secţiunile apar excedente sau
valoarea deficitului maxim dintre ∆k şi deficitele din secţiunile din amonte. valoarea zero, dacă în una sau mai multe din secţiunile din aval apar deficite.
Şirul de valori ∆′k (excedente de calcul) va fi : • acumularea unui volum mai mic decât Vk , însă cel puţin egal cu Vj în amonte
de această secţiune, combinată cu acumularea diferenţei de volum între cele
∆′k = min (∆K , ∆M ,......., ∆N ) ≥ 0
două secţiuni de calcul (fig. 3.7 b);
Prin aplicarea succesivă a relaţiilor la şirurile de excedente şi deficite ∆A, • acumularea volumului Vj în amonte de secţiunea J şi a volumului Vjk între cele
∆B, ..., ∆K, ..., ∆N se obţin şiruri ale excedentelor şi deficitelor de calcul ∆′A , două secţiuni (fig.3.7 c).
∆′B , ..., ∆′K , ..., ∆′N , şiruri care se vor utiliza în calculele următoare. Numărul de variante distincte de amplasare a volumului de apă în acumulări
Din analiza acestor şiruri se determină variaţia volumelor în lacurile de se poate determina cu relaţia:
acumulare din amonte de o anumită secţiune şi se stabileşte volumul necesar
N = 3n −1
pentru satisfacerea folosinţelor din această secţiune, cu o asigurare dată. Pentru
amplasarea acestor volume în bazin (fig.3.7) se compară succesiv rezultatele unde: N – număr de acumulări distincte;
bilanţurilor a două secţiuni succesive. În bazin în amonte de secţiunea J este nece- n – numărul secţiunilor de calcul succesive.
sară acumularea volumului Vj, iar în amonte de secţiunea K volumul Vk (Vk > Vj). Metoda bilanţurilor cumulative implică introducerea unor corecţii în cazul
Diferenţa de volum poate fi acumulată fie în amonte de secţiunea J, fie în secţiunea unor bazine hidrografice mari, care traversează zone variate din punct de vedere
şi secţiunea K. climatic. Datorită faptului că anii ploioşi într-o zonă pot fi secetoşi în alte zone,
este posibil ca în aceste bazine, anii în care folosinţa nu este asigurată (care se
elimină din calcul) să nu coincidă. În asemenea cazuri, soluţia se găseşte printr-o
analiză critică a rezultatelor obţinute şi prin reluarea calculelor în diferite aproximaţii
succesive.
În fiecare secţiune de calcul, în metoda bilanţurilor cumulative se introduc
consumurile totale de apă din amonte de secţiunea respectivă, consumuri care au ca
efect reducerea debitelor afluente în secţiune, ceea ce este corect numai în situaţiile
în care cerinţele de apă din secţiunile amonte au putut fi efectiv acoperite.
Există situaţii în care din cauza unor deficite în secţiunile din amonte
neacoperite, metoda bilanţurilor cumulative duce la rezultate exagerate. Din
acest motiv, în situaţiile în care nu există posibilitatea acoperirii unor deficite
Fig. 3.7. Amplasarea volumelor în bazin ţinând seama de dintr-o acumulare din amonte se analizează pentru secţiunea respectivă modul
secţiunile de calcul al bilanţului de introducere a restricţiilor pentru folosinţe. Determinându-se modul în care
Din calculele de bilanţ ale celor două secţiuni rezultă că pentru acoperirea au scăzut consumurile de apă efective, se corectează bilanţurile din toate secţiunile
deficitelor sunt posibile următoarele soluţii : din aval cu mărimea consumurilor neacoperite. Corecţia este denumită în mod
• acumularea întregului volum Vk în amonte de secţiunea J (fig. 3.7 a); convenţional corecţie tip III.
• Metoda modificării hidrografelor k -1

′ = Qak − ∑ Qci ± ∆QR -1
Qak
În schemele complexe care prevăd redistribuiri ale debitelor într-un şir de i =1
lacuri de acumulare este necesar să se cunoască modul în care amenajările din amonte unde: Qak – debitele afluente (valori medii lunare pe şirul de ani de calcul) în regim
modifică regimul debitelor afluente în acumularea din aval. Aceste modificări pot natural în secţiunea K;
k-1
proveni din două motive: consumarea unei părţi din debite de către folosinţe şi
∑ Qci – debitele consumate în secţiunile din amonte;
redistribuirea în timp a debitelor prin acumulările din amonte, având ca efect o i=1
sporire a debitelor naturale în perioadele de golire a acumulărilor şi o reducere a ∆QR–1 – modificările de debite provocate de acumulările din amonte, care sunt
debitelor naturale în perioadele de umplere a acestora. pozitive în lunile în care acumulările se golesc mărind debitele
naturale şi negative în lunile în care o parte din debite se reţin pentru
umplerea acumulărilor.
Cu aceste debite afluente în regim amenajat se determină excedentele şi
deficitele în secţiunea de calcul:
′ − Qnk
∆ k = Qak
Pe baza valorilor ±∆k se calculează volumele ale căror acumulări sunt necesare
pentru acoperirea consumurilor de apă din secţiunea K.
Aplicarea metodei modificării hidrografelor cere determinarea succesivă a
modului de gospodărire a apelor din secţiune în secţiune pe întregul şir de ani de calcul.
Folosinţe cu asigurări diferite

Scopul calculelor de bilanţ este de a determina volumul de apă al cărui cumulare
este necesară pentru a permite satisfacerea cerinţelor de apă ale folosinţelor cu
asigurarea de calcul dată.
În cazul unor scheme complexe de amenajare intervin mai multe folosinţe cu
asigurări diferite p1, p2, ..., pn (în ordinea crescătoare a asigurărilor).
Exemplu
O schemă complexă cuprinde amenajări pentru irigaţii p1 = 80%, hidroenergetice
p2 = 90%, alimentări cu apă industrială p3 = 97%.
Fig. 3.8. Schema de amenajare pentru metoda modificării hidrografelor Existând n folosinţe sau grupe de folosinţe cu asigurări diferite, grupate în
ordinea crescătoare a asigurărilor, volumul acumulărilor din bazin trebuie astfel
Pentru calculele de bilanţ ale unei secţiuni din aval trebuie cunoscuţi ambii
determinat încât să respecte simultan următoarele condiţii:
factori. Se presupune că se cere determinarea debitelor afluente în regim amenajat
• să permită satisfacerea tuturor folosinţelor suprapuse cu asigurarea p1 %
′ :
într-o anumită secţiune K de calcul al bilanţului Qak
(cea mai mică);
• să permită satisfacerea ultimelor (n-1) folosinţe suprapuse cu asigurarea p2 % De asemenea, se pot elimina din calcul şi secţiunile în care debitele necesare
(în unele cazuri se impune şi condiţia asigurării unei cote din folosinţele cu ale folosinţelor sunt satisfăcute implicit, dacă se asigură debitele necesare în secţiunile
asigurări mai mici); din amonte. În această situaţie, din schema de calcul se elimină secţiunea 2 fără
• să permită satisfacerea ultimei folosinţe cu asigurarea pn % (cea mai mare). eroare.
În cazul exemplului dat va rezulta:

• satisfacerea simultană a necesarului de apă al irigaţiilor, hidroenergeticei şi
Qe1 > Qn 2
alimentării cu apă în 80% din anii şirului de calcul
• satisfacerea simultană a necesarului de apă al hidroenergeticei şi alimentării în
90% din anii şirului
Se pot mai elimina şi secţiunile în care deficitele înregistrate sunt mici, astfel
• satisfacerea necesarului de apă al alimentării cu apă în 97% din anii şirului.
încât erorile introduse în calculele de bilanţ pentru secţiunile din aval nu le depăşesc
Calculele constau în determinarea volumului al cărui acumulare este necesară pe cele admise. Din schema de calcul de mai jos se elimină secţiunea 1.
pentru satisfacerea fiecăreia din aceste condiţii şi în alegerea volumului corespunzător
condiţiei celei mai defavorabile. Calculele se efectuează adoptând, după caz, fie
metoda bilanţurilor cumulative, fie metoda modificării hidrografelor.
∆1 ≤ (2...3)% ⋅ ∆ 2
3.3. Scheme complexe ∆1 , ∆ 2 < 0
3.3.1. Algoritmul de calcul

Eliminarea din calcul a unor secţiuni
Exemplu
Secţiunile amplasate în zone ce nu sunt controlate de lucrări de gospodărire a
apelor nu sunt luate în calculul schemei de amenajare, aşadar rezultă că debitul Secţiuni de calcul ce pot fi eliminate din schema de mai jos:
necesar al folosinţelor în secţiune este satisfăcut în regim natural. • secţiunea folosinţei 3, dacă se îndeplineşte condiţia: Qe1 > Q p 3 ;
Din schema de calcul de mai jos, secţiunile 1 şi 2 se pot elimina fără erori. • secţiunea folosinţei 4, dacă se îndeplineşte condiţia: Q p 4 > Qa 4 min .
Fig. 3.9. Schema de amenajare

În urma eliminării secţiunilor de calcul 3 şi 4, schema de amenajare va avea Folosinţele din secţiunile 1 şi 2 respectiv din secţiunile 3 şi 4 sunt
o nouă formă: grupate în paralel.
• Tronsonul B
Qn5 = Q p 5
Qn 6 = Q p 6 + Q p 5 Qn = max(Qn 6 , Qn 7 )
Qn 7 = Q p 7 + Q p 6 + Qc5
Fig. 3.10. Noua schemă de amenajare Folosinţele din secţiunile 5 şi 6 sunt grupate în paralel.
Gruparea folosinţelor pe un sector de râu • Tronsonul C

În urma grupării folosinţelor se determină debitele necesare în secţiunile de Qn10 = Q p10
priză ale folosinţelor şi debitul necesar în secţiunea determinantă, rezultând schema
• Tronsonul D
de calcul.
Qn8 = Q p8
Qn = Qn9
Qn9 = Q p8 + Q p 9
Folosinţele din secţiunile 8 şi 9 sunt grupate în paralel, iar secţiunea

determinantă este secţiunea din aval unde debitul necesar este maxim.
• Tronsonul E
Qn11 = Q p11
În urma grupării în paralel, serie şi mixtă a folosinţelor rezultă schema de

calcul (fig. 3.12).
Fig. 3.11. Schema de amenajare După determinarea schemei de calcul, o altă etapă este să se calculeze bilanţul
Gruparea folosinţelor se face pe tronsoane de râu: apei prin metodele analizate în acest capitolul (metoda modificării hidrografelor,
• Tronsonul A metoda bilanţurilor cumulative).
Qn1 = Q p1 Aplicând metoda bilanţurilor cumulative se calculează bilanţul apei în fiecare

din secţiunile de calcul pentru a se stabili volumul de apă necesar satisfacerii tuturor
Qn 2 = Q p 2 + Q p1
Qn = max (Qn 2 , Qn 3 , Qn 4 ) folosinţelor.
Qn3 = Q p 3 + Q p 2 + Qc1
Volumul de apă se repartizează în lacurile de acumulare propuse pentru a
Qn 4 = Q p 4 + Q p 3 + Qc1 + Qc 2
satisface cerinţele de apă ale folosinţelor (fig. 3.13).
Dimensionarea lacului 1
Lacul 1 este o acumulare de regularizare. Pentru determinarea volumului
lacului se parcurg următoarele etape:
a. calculul bilanţului apei
∆ 2 / 3 / 4 = Qa 2 / 3 / 4 − Qn 2 / 3 / 4
b. calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea

folosinţei
V f = Vi − ∆ 2 / 3 / 4 ⋅ t
c. calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigu-

rarea p%
Fig. 3.12. Schema de calcul Vlac1 = V fp %
Lacul 2 este o acumulare de regularizare. Pentru determinarea volumului
lacului se parcurg următoarele etape:
a. calculul bilanţului apei
∆ 6 / 7 = Qa 6 / 7 − Qn 6 / 7

folosinţei
V f = Vi − ∆ 6 / 7 ⋅ t
c. calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigu-

rarea p%
Fig. 3.13. Schema de calcul a amenajării complexe Vlac 2 = V fp %
• Ipoteza 1 de calcul Dimensionarea lacului 3
Lacul 1 satisface folosinţa din secţiunea determinantă 2/3/4 Lacul 3 este o acumulare de regularizare pentru folosinţa din secţiunea
Lacul 2 satisface folosinţa din secţiunea determinantă 6/7 10, iar pentru folosinţa din secţiunea 11 este o acumulare de compensare. Pentru
Lacul 3 satisface folosinţele din secţiunile 10 şi 11. determinarea volumului lacului se parcurg următoarele etape:
a. calculul bilanţului apei Dimensionarea lacului 1

∆10 = Qa′ 10 − Qn10 Lacul 1 este o acumulare de regularizare. Pentru determinarea volumului
Qa′ 10 = Qa10 − (QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 6 + QC 7 ) ± ∆Qlac1 ± ∆Qlac 2 lacului se parcurg următoarele etape:
a. Calculul bilanţului apei
∆11 = Qa′ 11 − Qn11
∆ 2 / 3 / 4 = Qa 2 / 3 / 4 − Qn 2 / 3 / 4
Qa′ 11 = Qa11 − (QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 6 + QC 7 + QC 9 + QC10 ) ± ∆Qlac1 ± ∆Qlac 2
∆ f = min (∆10 , ∆11 ) b. Calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea
folosinţei
V f = Vi − ∆ 2 / 3 / 4 ⋅ t
folosinţei
V f = Vi − ∆ f ⋅ t c. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigu-
rarea p%
c. calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigurarea p%
Vlac1 = V fp %
Vlac3 = V fp %
• Ipoteza 2 de calcul
Lacul 2 este o acumulare de regularizare pentru Qn6/7 şi de compensare
Lacul 1 satisface folosinţa din secţiunea determinantă 2/3/4.
pentru folosinţa din secţiunea 10. Pentru determinarea volumului lacului
Lacul 2 satisface folosinţa din secţiunea determinată 6/7 şi folosinţa din
se parcurg următoarele etape:
secţiunea 10.
Lacul 3 satisface folosinţa din secţiunea 11.
∆ 6 / 7 = Qa 6 / 7 − Qn 6 / 7
∆10 = Qa′ 10 − Qn10
Qa′ 10 = Qa10 − (QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 6 + QC 7 ) ± ∆Qlac1
∆ f = min ( ∆ 6 / 7 , ∆11 )
b. Calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea

folosinţei
V f = Vi − ∆ f ⋅ t
c. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigu-

rarea p%
Vlac 2 = V fp %
Fig. 3.14. Schema de calcul a amenajării complexe
Dimensionarea lacului 3 Lacul 2 satisface integral folosinţa din secţiunea determinată 6 / 7

Lacul 3 este o acumulare de compensare pentru folosinţa din secţiunea 11. Lacul 3 satisface integral folosinţa din secţiunea 11 şi parţial folosinţa din
Pentru determinarea volumului lacului se parcurg următoarele etape: secţiunea 10 ((100 – x %) Qn10).
a. Calculul bilanţului apei Dimensionarea lacului 2
′ 3 = Qalac 3 − (QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 6 + QC 7 + QC10 ) ± ∆Qlac1 ± ∆Qlac 2
Qlac
∆11 = Qa′ 11 − Qn11
∆ 6 / 7 = Qa 6 / 7 − Qn 6 / 7
′ 3 , ∆11 )
∆ f = min (Qalac
folosinţei
b. Calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea V f = Vi − ∆ 6 / 7 ⋅ t
folosinţei
V f = Vi − ∆ f ⋅ t c. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigu-
rarea p%
c. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigurarea p%
Vlac 2 = V fp %
Vlac3 = V fp %
• Ipoteza 3 de calcul a. Calculul bilanţului apei
Lacul 1 satisface integral folosinţa din secţiunea determinantă 2/3/4 şi parţial
∆ 2 / 3 / 4 = Qa 2 / 3 / 4 − Qn 2 / 3 / 4
folosinţa din secţiunea 10 (x % Qn10).
∆10 = Qa′ 10 − x% ⋅ Qn10
Qa' 10 = Qa10 − (QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 6 + QC 7 ) ± ∆Qlac 2
∆ f = min ( ∆ 2 / 3 / 3 , ∆10 )

folosinţei
V f = Vi − ∆ f ⋅ t
c. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigu-

rarea p%
Vlac1 = V fp %
Fig. 3.15. Schema de calcul a amenajării complexe
∆10 = Qa' 10 − (100 − x)% ⋅ Qn10
Qa′ 10 = Qa10 − (QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 6 + QC 7 ) ± ∆Qlac 2 ± ∆Qlac1
∆11 = Qa′ 11 − Qn11
∆ f = min (∆10 , ∆11 ) Fig. 3.16. Schema folosinţelor cu asigurări de calcul
b. Calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea Q p1 > Qa1min
folosinţei Qe1 > Q p 3
V f = Vi − ∆ f ⋅ t
Q p 7 < Qa 7 min
Qc 7 + Q p8 < Qa8min
Vlac3 = V fp %
Q p 9 < Qa 9 min
3.3.2. Folosinţe cu asigurări diferite Q p10 < Q a10 min
Dimensionarea schemei folosinţelor cu asigurări de calcul diferite (fig. 3.16) Folosinţele din secţiunile 10 şi 11 cu asigurarea de calcul p1 % se elimină
parcurge următoarele etape: din calcul. Noua schemă de dimensionare arată ca în figura 3.17.
1) În prima etapă se determină volumul necesar de apă ce trebuie acumulat în
bazinul hidrografic pentru satisfacerea tuturor folosinţelor la asigurarea p1 % ,
cunoscând ca p1 % < p2 % < p3 %. După eliminarea secţiunilor folosinţelor 3, 7, 8 şi 9,
gruparea celorlalte secţiuni pe sectoare de râu şi calculele de bilanţ preliminar
efectuate în secţiunile determinante rezultă un volum de apă necesar V p1%.
2) În cea de-a doua etapă se determină volumul necesar de apă pentru satisfacerea
folosinţelor cu asigurările p2% şi p3% , la asigurarea p2%, (V p2%). Comparând Fig. 3.17. Schema de dimensionare a folosinţelor cu asigurări de calcul p2%
debitele prelevate şi evacuate se constată că secţiunea folosinţei 3 poate fi În continuare se grupează secţiunile folosinţe1or pe sectoare de râu
eliminată din schema de calcul. Folosinţele din secţiunile 7, 8 şi 9 pot fi rezultând o nouă schemă (fig. 3.18) şi apoi se calculează bilanţul preliminar
eliminate din schema de calcul deoarece sunt satisfăcute în regim natural, în secţiunile determinante. Aplicând metoda bilanţurilor cumulative se obţine
conform relaţiilor: volumul de apă necesar Vp2%.
Volumele de apă determinate în cele trei etape se compară şi se alege volumul

care satisface cerinţele folosinţelor în situaţia cea mai defavorabilă.
V = max (VPl % , VP 2% , VP3% )
Dacă V = Vp2%, atunci repartizarea în bazinul hidrografic poate fi făcută

conform schemei de calcul din figura 3.20.
Fig.3.18. Schema de dimensionare la asigurarea de calcul p2%
3) În etapa a treia, din schemă se elimină şi secţiunile folosinţelor cu asigurarea

de calcul p2% (fig. 3.19).
Fig.3.20. Schema de calcul la asigurarea de p2%
Dimensionarea lacului
Fig.3.19. Schema de dimensionare la asigurarea de calcul p3%
∆ 2 / 4 = Qa 2 / 4 − Qn 2 / 4
După efectuarea calculelor de bilanţ preliminar în cele două secţiuni
∆5 = Qa′ 5 − Qn5
determinante rezultă volumul de apă necesar cu asigurarea p3% (V P3%).
a. Calculul bilanţului apei Qa' 5 = Qa 5 − (QC1 + QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 7 + QC 8 )
∆ 2 = Qa 2 − Qn 2 ∆ 6 = Qa' 6 − Qn 6
∆5 = Qa′ 5 − Qn5 Qa′ 6 = Qa 6 − (QC1 + QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 5 + QC 7 + QC 8 )
Qa′ 5 = Qa 5 − QC 2 ∆ f = min (∆ 2 / 4 , ∆5 , ∆ 6 )
∆ f = min( ∆ 2 , ∆ 5 ) b. Calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea
folosinţei
V f = Vi − ∆ f ⋅ t
folosinţei
V f = Vi − ∆ f ⋅ t
Vlac = V fp 2%
Dacă V = Vp3% repartizarea se poate face conform schemei de calcul din
Vlac = V fp 3%
figura 3.21.
Fig. 3.21. Schema de calcul la asigurarea de p3%
Dimensionarea lacului
∆ 2 = Qa 2 − Qn 2
∆5 = Qa′ 5 − Qn5
Qa′ 5 = Qa 5 − (QC1 + QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 7 + QC 8 ) Fig. 3.22. Schema de pompare cu circuit deschis

∆ f = min (∆ 2 , ∆5 ) P1
Qn1 =
9,81 ⋅ η1 ⋅ H1
folosinţei unde: P1 – puterea instalată la turbine [kW];
η1 – randamentul sistemului;
V f = Vi − ∆ f ⋅ t
H1 – căderea brută între nivelul apei din lac şi axul turbinei [m];
c. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigurarea p% a'. Calculul bilanţului apei în orele de pompare
Vlac = V fp 3% ∆′lac1 = Qa′ 1 − Qn1
Qa′ 1 = Qa1 + Q p
3.3.3. Tipuri de scheme şi amenajări cu derivaţii
Qn1 = 0
Scheme cu circuit deschis
Pentru acest studiu se ia o schemă de pompare cu circuit deschis.
folosinţei
Se dimensionează cele două lacuri de acumulare din schema cu circuit deschis
∆ lac1
din figura 3.22. V f = Vi − ⋅t
∆′lac1
Dimensionarea lac 1
a. Calculul bilanţului apei în orele de turbinare
∆lac1 = Qa1 − Qn1 Vlac1 = V fp 3%
Dimensionarea lac 2 b. Calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea
a. Calculul bilanţului apei în orele de funcţionare a centralei folosinţei
∆ lac1
∆lac12 = Qa 2 − Q p V f = Vi − ⋅t
∆′lac1
Qp = 0
a'. Calculul bilanţului apei în orele de pompare
Vlac1 = V fp 3%
∆′lac 2 = Qa 2 − Q p

folosinţei
∆lac 2
V f = Vi − ⋅t
∆′lac 2
Vlac 2 = V fp 3%
Scheme cu circuit închis

Pentru acest caz se ia o schemă de pompare cu circuit închis (fig. 3.23). Debitele
turbinate Qn1 şi cele pompate Qn2 sunt debite orare din graficul zilnic de sarcină sau
debite medii lunare din graficul anual de sarcină, în funcţie de tipul acumulării.
Dimensionarea lac 1 Fig. 3.23. Schema de pompare cu circuit închis
a. Calculul bilanţului apei în orele de turbinare Dimensionarea lac 2
∆lac1 = Qa1 − Qn1 a. Calculul bilanţului apei în orele de turbinare
P1 ∆lac12 = Qa′ 2 − Qn 2
Qn1 =
9,81 ⋅ η1 ⋅ H1 Qa′ 2 = Qa 2 + Qn1
a'. Calculul bilanţului apei în orele de pompare Qn 2 = 0
∆′lac1 = Qa′ 1 − Qn1 a'. Calculul bilanţului apei în orele de pompare
Qa′ 1 = Qa1 + Qn 2 ∆′lac 2 = Qa′ 2 − Qn 2
Qn1 = 0 Q 'a 2 = Qa2
P2 Derivaţia realizată în regim natural pe ambele râuri va funcţiona cu un debit

Qn 2 =
9,81 ⋅ η2 ⋅ H 2 variabil şi trebuie să îndeplinească condiţia:
unde: P12 – puterea instalată la pompe [kW]; Qd max ≤ Qa1 min

η1 – randamentul sistemului de pompare;
Dimensionarea derivaţiei se va face la debitul maxim ce trebuie transportat
H2 – înălţimea brută de pompare [m].
din secţiunea 1 în secţiunea determinantă 3. Şirul de valori al debitelor afluente în
secţiunea 3 se compară cu şirul de valori al debitelor necesare în aceeaşi secţiune,
folosinţei
rezultând şirul de valori Qd din care se alege valoarea maximă.
∆
V f = Vi − lac 2 ⋅ t
∆′lac 2 Qd = Qn3 − Qa 3
c. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigurarea p% Qa 3 ≈ Qa 2
Vlac 2 = V fp 3% Qd = (0" Qd max )
Amenajări cu derivaţii Condiţia Qd max ≤ Qa1 min , fiind foarte restrictivă este de cele mai multe ori
Derivaţiile sunt lucrări de gospodărirea apelor care modifică regimul debitelor greu de îndeplinit. În asemenea situaţii se pune problema regularizării debitelor
în scopul satisfacerii cerinţei de apă a folosinţelor. Spre deosebire de o acumulare printr-o acumulare.
care este amplasată pe un curs de apă, o derivaţie face legătura între două cursuri de • Ipoteza 1
apă. Această derivaţie se poate realiza între două cursuri de apă din acelaşi bazin Într-o primă fază se pune problema regularizării debitelor în secţiunea 1
hidrografic sau dintre două cursuri de apă din bazine diferite (fig. 3.24). printr-o acumulare (fig. 3.25).
Fig. 3.24. Derivaţie între două cursuri de apă

Schema de calcul a derivaţiei se rezolvă astfel: Fig. 3.25. Derivaţia între două râuri în regim modificat
- pe râul 1 avem o singură folosinţă (1), a cărei cerinţă de apă trebuie satisfăcută;
Pentru ca derivaţia să poată fi realizată se pune condiţia ca debitul mediu
- pentru râul 2 avem două folosinţe (2 şi 3) şi un afluent.
multianual al derivaţiei să fie cel mult egal cu debitul mediu multian afluent pe râul 1:
Secţiunea de confluenţă a derivaţiei cu râul 2 şi secţiunea determinantă 3 pot
sau nu să se găsească pe acelaşi sector de râu. Qd ≤ Qa1
Derivaţia va funcţiona cu un debit variabil şi se va dimensiona la debitul Qd ≤ Qn3 − Qa3

maxim ales din şirul de valori, apoi se trece la dimensionarea lacului.
Qa 3 ≈ Qa 2
Qd = Qn3 − Qa 3
unde: Qa 3 , Qa 2 – debitul mediu multianual afluent în secţiunea 3, respectiv în
Qd = (0" Qd max )
secţiunea 2;
Dimensionarea lacului Qn3 – debitul mediu multianual necesar.
Pentru ca derivaţia să poată fi realizată pe râul 1 trebuie îndeplinită condiţia:
∆ = Qalac1 − Qd
Qd ≤ Qa1
unde: Qa1 – debitul mediu multianual afluent pe râul 1 în secţiunea1.
folosinţei
V f = Vi − ∆t Derivaţia funcţionează la un debit variabil care satisface condiţia Qd ≤ Qa1 .
c. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigurarea p% Dimensionarea lacului:

Vlac1 = V fp %
∆3 = Qa′ 3 − Qn3
• Ipoteza 2 Qa′ 3 = Qa 3 + Qd
În a doua ipoteză se pune problema regularizării debitelor afluente prin
amplasarea unui lac pe al doilea curs de apă (Fig.3.26). b. Calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea
folosinţei
V f = Vi − ∆3t
Vlac = V fp %
• Ipoteza 3
Dacă relaţia Qd ≤ Qa1 nu este satisfăcută, atunci se impune realizarea unei
acumulări şi pe râul l (fig. 3.27).
Fig. 3.26. Derivaţia între două râuri în regim modificat
Dimensionarea derivaţie
Lacul de acumulare împreună cu derivaţia asigură debitele necesare în secţiunea
determinantă 3. Dimensionarea derivaţiei se face pentru un debit mediu multianual Qd = Qn3 − Qa 3
( Q d ) dat de re1aţia: Qa 3 ≈ Qa 2

folosinţei
V f = Vi − ∆3t
Vlac1 = V fp %
Fig. 3.27. Derivaţia între două râuri în regim modificat

3.4. Seceta
Debitul mediu al derivaţiei nu trebuie să depăşească potenţialul hidrologic
Q a1 al râului 1, în secţiunea lacului 1. Seceta afectează mai mulţi oameni decât orice alt dezastru natural şi implică
imense costuri economice, sociale şi de mediu. Dezvoltarea monitorizării efective a
Qd ≤ Qa1
secetei, avertizării rapide şi a sistemelor de distribuţie a constituit o provocare
Dimensionarea lacului 2 importantă datorită caracteristicilor unice ale secetei. În ultimii ani s-au făcut diverse
a. Calculul bilanţului apei studii pentru îmbunătăţirea eficienţei acestor sisteme.
∆3 = Q 'a 3 -Qn3
Q 'a 3 = Qa3 + Qd

folosinţei
V f = Vi − ∆3 t
Vlac 2 = V fp %
Debitul transportat de derivaţie poate fi:

- constant ( Q d );
- variabil Qd ≤ Qn3 − Qa 3 sau Qd > Qn3 − Qa 3 .

Optimizarea monitorizării secetei reprezintă componenta cheie a planurilor
de prevenire a situaţiilor de secetă şi a politicii naţionale de gestionare a secetelor.
a. Calculul bilanţului apei Sistemele de avertizare pot furniza factorilor de decizie informaţii optime asupra
∆lac1 = Qalac1 − Qd măsurilor de diminuare ce pot fi folosite. Există numeroase posibilităţi de îmbunătăţire
a acestui sistem, dar o abordare adaptată la tipul de climat, precum şi la strategia de respectiv parcurgerea fazelor şi durata acestora este strâns legată de evoluţia şi
monitorizare a alimentării cu apă se dovedeşte a fi de succes în mai multe ţări. intensitatea factorilor ecologici.
Secetele constituie fenomene climatice extreme, care prin efectele lor repre- Impactul fenomenului de secetă pedologică este variat şi deosebit de complex,
zintă calamităţi naturale cu manifestare periodică, constând în reducerea drastică iar efectele asupra stării de vegetaţie şi productivităţii culturilor agricole sunt:
a precipitaţiilor şi resurselor de apă pe perioade lungi de timp (de obicei un sezon directe/indirecte, singulare/cumulative, momentane/prelungite, locale/extinse.
sau câteva sezoane sau ani la rând). Deficitul de precipitaţii conduce la reducerea Efectele directe conduc la deprecierea stării de vegetaţie şi reducerea producţiei
rezervelor de apă disponibile pentru toate folosinţele, ca şi pentru protecţia mediului. agricole anuale, deteriorarea treptată până la compromiterea totală a culturii etc.
Efectele indirecte sunt mai complexe, determinând schimbări în practicile de
Tipuri de secete
utilizare a terenurilor agricole şi tehnologia de cultivare, precum şi a modului de
• Seceta meteorologică
folosinţă al acestora, fiind afectată stabilitatea recoltelor anuale şi chiar dezvoltarea
Pentru regiunile cu climat caracterizat de diferenţe intersezonale mari în
privinţa precipitaţiilor, ca şi cu o variabilitate extinsă şi în interiorul sezoanelor, economică a unei regiuni sau zone agricole, atunci când fenomenul se succede în
seceta meteorologică este definită în raport cu gradul de reducere a precipitaţiilor timp şi spaţiu şi nu se iau măsuri de prevenire şi/sau diminuare a consecinţelor
faţă de o valoare medie multianuală sau "normală" şi cu durata perioadei cu precipitaţii nefavorabile.
reduse. Deficitul de precipitaţii are variaţii mari atât în timp, pe intervale lunare, • Seceta hidrologică
sezonale, anuale, cât şi ca extindere teritorială. Are în vedere efectele perioadelor cu precipitaţii reduse (inclusiv precipitaţii
Unele definiţii ale secetei meteorologice identifică perioadele de secetă pe solide) asupra volumului scurgerii pe râuri, volumului de apă acumulat în lacuri şi
baza numărului de zile cu precipitaţii sub un anumit prag. Apreciere de acest gen în straturile acvifere.
este recomandată pentru regiuni cu regim pluviometric bogat şi bine repartizat în Frecvenţa şi severitatea acestei secete se defineşte pe bazine hidrografice.
timpul anului. Seceta hidrologică se manifestă cu o anumită întârziere faţă de seceta agricolă şi
• Seceta agricolă meteorologică. Analiza acestei secete implică stabilirea influenţei deficitului de
În condiţiile lipsei precipitaţiilor pentru un anumit interval de timp se instalează precipitaţii asupra componentelor sistemului hidrologic (infiltraţia, scurgerea de
seceta atmosferică. Lipsa îndelungată a precipitaţiilor determină uscarea profundă a suprafaţă, scurgerea subterană, debitele râurilor, volumele de apă şi nivelurile din
solului şi instalarea secetei pedologice. Asocierea celor două tipuri de secetă şi lacurile de acumulare, nivelurile freatice). Totodată, această influenţă este pusă în
diminuarea resurselor subterane de apă determină apariţia secetei agricole, care legătură cu cererea ce se manifestă în diferite sectoare utilizatoare de apă: agricultură,
duce la reducerea sau pierderea totală a culturilor agricole. Seceta agricolă este un alimentări cu apă potabilă şi industrială, irigaţii, piscicultură, navigaţie, habitat-
fenomen natural de risc climatic posibil a se produce pe tot parcursul unui an sau în recreaţional, fauna salbatică.
succesiune lunară/anuală, principalele caracteristici genetice fiind evoluţia în Impactul secetelor hidrologice este sesizabil, atunci când seceta meteorologică
dinamică a parametrilor caracteristici şi extinderea locală sau regională. se prelungeşte mai mulţi ani consecutivi, efectele fiind în directă legătură cu caracte-
Factorii ecologici acţionează asupra plantelor concomitent şi în interacţiune cu risticile lacurilor de acumulare. Aceste caracteristici (de înmagazinare şi regularizare)
intensităţi diferite pe parcursul fazelor de vegetaţie. Evoluţia acumulărilor vegetale, prezintă interes şi în cazul manifestării secetelor în acvifere subterane.
• Seceta socio-economică secetelor conduc către definirea dificilă a unor indici unitari care să caracterizeze
Definiţiile socio-economice ale secetei asociază cererea şi oferta unor bunuri fenomenul de secetă.
economice cu seceta meteorologică, hidrologică şi agricolă. Satisfacerea cererii de Precipitaţiile atmosferice prin absenţa şi/sau insuficienţa acestora constituie
apă pentru foraje, culturi agricole, piscicultură, ca şi cea pentru producţia de energie factorul meteorologic/climatic cel mai important care determină apariţia, intensificarea
hidroelectrică depind de climă. Valorile scăzute ale precipitaţiilor fac ca în perioade şi extinderea fenomenelor de uscăciune şi secetă.
de secetă să nu poată fi satisfăcute nevoile umane şi cele pentru menţinerea
• Indici şi criterii pluviometrice
echilibrului factorilor de mediu.
Fenomenul de secetă este direct influenţat de regimul pluviometric care
Seceta socio-economică survine atunci când cererea pentru apă ca bun economic
evidenţiază deficitul de umiditate din aer şi sol, creşterea evapotranspiraţiei potenţiale
depăşeşte oferta, ca rezultat al secetelor şi reducerii cantităţilor de apă. De multe
şi scăderea treptată a rezervelor de apă accesibile plantelor agricole.
ori, cererea creşte datorită creşterii populaţiei sau consumului pe cap de locuitor.
Precipitaţiile reprezintă principala sursă de apă pentru creşterea şi dezvoltarea
Oferta creşte şi ea prin îmbunătăţirea randamentelor de producţie, a tehnologiilor
plantelor agricole, iar elementele cele mai semnificative ale acestui parametru
sau prin construirea de noi lacuri de acumulare. Vulnerabilitatea la astfel de secete
meteorologic sunt variabilitatea cantitativă, distribuţia şi repartiţia spaţio-temporală.
se poate mări în viitor, dacă cererea creşte mai repede decât oferta.
Ca fenomene de risc/stres hidric cu impact asupra culturilor agricole sunt analizate prin:
Din punct de vedere meteorologic, secetele se caracterizează prin intensitate
suma anuală; media multianuală; numărul de zile cu precipitaţii; limite optime şi
şi durată. Aceste elemente prezintă importanţă pentru că de ele depind efectele
critice ale cantităţilor de precipitaţii pe diferite intervale caracteristice/zilnice,
asupra producţiilor agricole pe plan local. Dacă analiza este la scară regională se va
lunare, sezoniere, anuale etc.; sezonul critic de producere al ploilor etc.
lua în calcul şi aria de extindere a secetei, cu observaţia că analiza extinderii teritoriale a
Un alt indicator specific precipitaţiilor este şi numărul de zile cu ploi, care
secetei va fi precedată de analize punctuale la staţii1e meteorologice din regiune.
durează astfel:
Analiza din punct de vedere istoric a secetelor impune şi studiul frecvenţei de
60 de zile, în medie, pe litoral şi în zonele de câmpie;
producere a acestora. Legătura dintre elementele ce caracterizează secetele depinde
80 zile în zonele colinare;
în mare măsură de condiţiile fizico-geografice locale, care prezintă o neuniformitate
până la 180 zile în zona de munte.
pronunţată determinată de influenţele climatice, neuniformitatea reliefului, a solurilor,
a condiţiilor geologice etc. Acest indicator evidenţiază distribuţia lunară neuniformă pe parcursul întregului
Fenomenul de secetă este direct influenţat de regimul pluviometric care sezon vegetativ al culturilor agricole, o lună fiind optimă sub aspect pluviometric
evidenţiază deficitul de umiditate din aer şi sol, creşterea evapotranspiraţiei potenţiale atunci când se înregistrează 70-80 mm precipitaţii utile/efective ( ≥ 5 mm /zi) în
şi scăderea treptată a rezervelor de apă accesibile plantelor agricole [Donciu, 1973]. cel puţin 8-10 zile.
Indici de caracterizare a secetelor • Indici de caracterizare a secetelor hidrologice

Existenţa mai multor medii (solurile, apele, atmosfera) şi sectoare afectate de Seceta hidrologica este apreciată în funcţie de debitul şi volumul scurgerii
secete (agricultura, industrie, piscicultura, hidroenergetica, agrement-turism, salubritate, râului de rezerve (volumele) de apă din lacurile de acumulare, de nivelurile apelor
sănătate etc.), condiţiile particulare de ordin geografic şi variabilitatea în timp a subterane. Seceta determinată de reducerea precipitaţiilor pe perioade îndelungate
de timp se manifestă în hidrologie prin perioade cu debite mici, însă un astfel de

fenomen sezonier care intervine special vara nu constituie în mod necesar secetă. 3.5. Probleme
Dacă este însă o perioadă continuă cu debite reduse existente şi în afara perioadelor
1. Care sunt caracteristicile unui sector de râu ?
normale cu debite minime, atunci desigur că ea se înscrie în manifestările unei 2. Întocmiţi schema de calcul
secete hidrologice.
Analiza debitelor se referă la stabilirea frecvenţei debitelor minime sau la
intesitatea scăderii debitelor în râu în absenţa precipitaţiilor. Se poate face şi prin
întocmirea curbelor de durată ale debitelor. Totuşi, aceste modalităţi nu permit
stabilirea directă a începutului şi sfârşitului perioadelor de secetă.
Cel mai relevant mod de analiză hidrologică pentru evidenţierea secetelor 3. Amplasaţi lacurile de acumulare în bazinele hidrografice pentru schemele date:
este cel referitor la perioadele continue în care debitul s-a menţinut sub o mărime
prestabilită (numit debit de referinţă). Analiza acestor perioade se poate face pe bază
de date cu rezoluţie zilnică şi mai rar decadală sau lunară. Numărul de intervale de
timp consecutive în care debitul sau volumul scurgerii a avut valori sub valoarea de
referinţă reprezintă durata fenomenului de secetă. 4. Dimensionaţi schemele complexe de mai jos:
Pentru fiecare manifestare a fenomenului în parte, suma abaterilor volumului
scurgerii faţă de valoarea de referinţă pe durata secetei reprezintă deficitul cumulat
al scurgerii sau severitatea secetei. Împărţind acest deficit la durata la care se referă
rezultă intensitatea secetei hidrologice.
Analizele se efectuează pe şiruri lungi de ani. În ţara noastră, fără a avea un
caracter ciclic real, se constată o succesiune între perioadele secetoase şi perioadele
5. Care este algoritmul de calcul al metodei bilanţurilor cumulative / modificării
ploioase, la un interval de aproximativ 12-15 ani. hidrografelor?
Secarea râurilor este un fenomen natural sau indus antropic prin care debitul 6. Definiţi gradul de asigurare după frecvenţă / durată / volum.
râului ajunge să fie nul. La originea acestui fenomen stau în principal factorii 7. Determinaţi deficitul / excedentul în secţiunea de calcul la o acumulare de compensare.
climatici (precipitaţii, temperaturi), gradul de acoperire cu vegetaţie şi tipul acestei 8. Care sunt tipurile de secetă ?
vegetaţii, precum şi factorii litologici (permeabilitatea / impermeabilitatea unor 9. Care sunt indicii ce caracterizează o secetă pluviometrică ?
tipuri de roci). 10. Care sunt indicii ce caracterizează o secetă hidrologică ?
11. Volumul Vi determinat prin metoda bilanţurilor cumulative este identic cu volumul
necesar doar folosinţei din secţiunea i ?
12. Cât este debitul recirculat la o schemă mixtă a unei folosinţe dacă cel evacuat este 0 ?

Cap 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap 3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

78 BAZELE GOSPODĂRIRII APELOR

cumulative pe fiecare tronson de curs de apă; acest tronson cuprinde o

debitelor pentru sectoarele râului, volumul lacului fiind limitat atât de

folosinţei) este egal cu debitul mediu afluent pe perioada considerată;

b. Metode speciale de regularizare: unde: Qap – debitele medii afluente;

Dimensionarea acumulării de compensare cuprinde următoarele etape:

Qaa ≠ Qap ∆ = Qap − Qn

Calculul de bilanţ în cazul schemelor cu o singură folosinţă şi o acumulare

Fig. 3.3 - Schema unei acumulări de compensare a folosinţei şi în secţiunea acumulării.

Debitele afluente pot fi utilizate în întregime pentru umplerea

V f = Vi − ∆′ ⋅ t Mărimea cerinţei de apă se exprimă prin coeficientul de utilizare Ku, reprezentând

Deoarece în majoritatea cazurilor perioadele de calcul sunt scurte (zeci de ani)

m Tabelul 3.1. Probabilităţi de satisfacere a cerinţelor de apă

Şirul de valori ∆′k (deficite de calcul) se determină astfel:

∆′k = min (∆a, ∆b,......., ∆j , ∆k )

În relaţie s-a introdus condiţia de minim, ţinând seama de semnul negativ al

• Metoda modificării hidrografelor k -1

 Folosinţe cu asigurări diferite

În cazul exemplului dat va rezulta:

3.3.1. Algoritmul de calcul

Fig. 3.9. Schema de amenajare

 Gruparea folosinţelor pe un sector de râu • Tronsonul C

Folosinţele din secţiunile 8 şi 9 sunt grupate în paralel, iar secţiunea

În urma grupării în paralel, serie şi mixtă a folosinţelor rezultă schema de

Qn1 = Q p1 Aplicând metoda bilanţurilor cumulative se calculează bilanţul apei în fiecare

b. calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea

c. calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigu-

Fig. 3.12. Schema de calcul Vlac1 = V fp %

b. calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea

c. calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigu-

Fig. 3.13. Schema de calcul a amenajării complexe Vlac 2 = V fp %

• Ipoteza 1 de calcul  Dimensionarea lacului 3

a. calculul bilanţului apei  Dimensionarea lacului 1

∆10 = Qa′ 10 − Qn10

Qa′ 10 = Qa10 − (QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 6 + QC 7 ) ± ∆Qlac1

b. Calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea

c. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigu-

 Dimensionarea lacului 3 Lacul 2 satisface integral folosinţa din secţiunea determinată 6 / 7

Qa' 10 = Qa10 − (QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 6 + QC 7 ) ± ∆Qlac 2

b. Calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea

c. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigu-

∆10 = Qa' 10 − (100 − x)% ⋅ Qn10

Qa′ 10 = Qa10 − (QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 6 + QC 7 ) ± ∆Qlac 2 ± ∆Qlac1

∆11 = Qa′ 11 − Qn11

Qa′ 11 = Qa11 − (QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 6 + QC 7 + QC 9 + QC10 ) ± ∆Qlac1 ± ∆Qlac 2

∆ f = min (∆10 , ∆11 ) Fig. 3.16. Schema folosinţelor cu asigurări de calcul

3.3.2. Folosinţe cu asigurări diferite Q p10 < Q a10 min

Volumele de apă determinate în cele trei etape se compară şi se alege volumul

Dacă V = Vp2%, atunci repartizarea în bazinul hidrografic poate fi făcută

Fig.3.18. Schema de dimensionare la asigurarea de calcul p2%

3) În etapa a treia, din schemă se elimină şi secţiunile folosinţelor cu asigurarea

Fig.3.20. Schema de calcul la asigurarea de p2%

∆5 = Qa′ 5 − Qn5 Qa′ 6 = Qa 6 − (QC1 + QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 5 + QC 7 + QC 8 )

Fig. 3.21. Schema de calcul la asigurarea de p3%

Qa′ 5 = Qa 5 − (QC1 + QC 2 + QC 3 + QC 4 + QC 7 + QC 8 ) Fig. 3.22. Schema de pompare cu circuit deschis

b. Calculul variaţiei teoretice a volumelor de apă din lac pentru satisfacerea

c. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigurarea p%

 Scheme cu circuit închis

P2 Derivaţia realizată în regim natural pe ambele râuri va funcţiona cu un debit

Folosinţe cu asigurări diferite

Gruparea folosinţelor pe un sector de râu • Tronsonul C

• Ipoteza 1 de calcul Dimensionarea lacului 3

a. calculul bilanţului apei Dimensionarea lacului 1

Dimensionarea lacului 3 Lacul 2 satisface integral folosinţa din secţiunea determinată 6 / 7

Scheme cu circuit închis

c. Calculul volumului acumulării pentru satisfacerea folosinţei cu asigurarea p% Dimensionarea lacului:

Indici de caracterizare a secetelor • Indici de caracterizare a secetelor hidrologice