Iarna În Natura
Iarna În Natura
Iarna În Natura
Iosif și Maria se gândeau mereu la cuvintele îngerului și știau că Pruncul care urma să se nască avea să fie cu
totul deosebit. Se pregăteau pentru acest eveniment, dar, cu puțin înainte de sosirea momentului așteptat, Iosif a
aflat că trebuiau să plece într-o lungă călătorie spre sud. Trebuiau să ajungă la Betleem, de unde se trăgea
familia sa, în localitatea unde trăise cândva marele său strămoș David.
Când au ajuns la hanul unde voiau să se cazeze, acesta era deja plin. Iosif și Maria au găsit doar un staul, în
care au putut înnopta. Acolo, în acel loc umil, Maria L-a născut pe Fiul său. L-a înfășat în scutece curate și L-a
așezat în ieslea cu fân, care I-a ținut atunci loc de leagăn.
Îngerii vestesc
În ținutul din jurul Betleemului se aflau în acea noapte păstori care stăteau pe câmp cu turmele lor. Ei își păzeau
oile de numeroasele animale sălbatice ce dădeau târcoale în întuneric.
Dintr-o dată, noapte adâncă din jurul lor a fost luminată de slava lui Dumnezeu și un înger al Său a venit lângă ei.
Văzându-l, păstorii s-au înfricoșat, însă îngerul i-a liniștit și le-a propovăduit despre nașterea Mântuitorului.
Păstorii au putut vedea alături de îngerul care le vorbise, o mulți de alți îngeri.
După ce îngerii au plecat, păstorii, încă foarte uimiți, și-au propus să meargă să vadă nașterea Mântuitorului.
Când au ajuns la Betleem, i-au găsit pe Maria și Iosif și-au văzut cu ochii lor pruncul culcat în iesle, întocmai cum
le spusese îngerul. Păstorii au povestit totul Mariei și lui Iosif, explicând plini de însuflețire ce îi adusese la ei.
Maria a primit cu bucurie cuvintele lor și le-a păstrat cu smerenie în inima ei.
Există o legendă potrivit căreia staulul unde au stat Iosif și Maria împreună cu Iisus aparține, de fapt, lui Moș
Crăciun.
Se spune că Maica Domnului, atunci când i-a venit vremea să nască, a bătut mai întâi la poarta lui Moş Ajun.
Acesta fiind un om sărac, a trimis-o la fratele său mai bogat, Moş Crăciun.
Soția acestuia, Crăciunița a primit-o în iesle pe Fecioara Maria, care l-a născut pe Iisus, în fân, printre animale.
Se spune ca Hristos s-a născut pe data de 25, deși nu se știe luna exactă. A fost aleasă luna decembrie pentru
că atunci aveau loc sărbătorile păgâne.
Crăciunul mai este numit și sărbătoarea familiei. Este o bună ocazie când se reunesc părinți, copii și nepoți. Cu
alte cuvinte, Crăciunul este momentul care unește familiile.
Se colindă casele pentru un an mai bun, se pregătesc mâncăruri tradiționale și se împodobește bradul, sub care
copiii aşteaptă darurile Moşului.
Semnificația bradului de Crăciun
Se spune despre brad că este un pom al vieții datorită faptului că el rămâne verde tot timpul, simbolizându-l,
astfel, pe Hristos, veșnic viu.
Despre obiceiul bradului de Crăciun nu se știe exact de unde a luat naștere. Se bănuiește că pomul de Crăciun
ar fi apărut pentru prima dată la popoarele germanice, iar cu timpul acest obicei a intrat și în tradiția creștină.
În România bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în
anul 1866, iar de atunci românii au preluat această tradiție.
Bradul de Crăciun era împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a trecut la ornarea
acestuia cu fel si fel de minunății, printre care: globulețele de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile
luminoase, etc
Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al stelei care i-a
călăuzit pe magi până la Betleem. Despre această stea se spune că aduce noroc și duce la îndeplinire dorințele.
Rolul colindelor în perioada Sărbătorilor de iarnă
Veche tradiţie la români, colindatul dă mărturie despre felul cum înţelepciunea populară a ştiut să vestească, prin
versuri, venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu. Colindele româneşti sunt încărcate de frumuseţe şi duioşie, dar
au, totodată, şi un puternic mesaj teologic. Prin vechimea lor, ele sunt un tezaur valoros al culturii şi spiritualităţii
româneşti. Perioada pregătitoare Sărbătorii Naşterii Domnului este marcată de cântatul colindelor, ca modalitate
de a vesti Întruparea Mântuitorului.
Colindele prin care se vesteşte Naşterea Domnului în ajunul zilei de 25 decembrie sunt de inspiraţie biblică. Prin
versurile imnurilor dedicate Crăciunului se reconstruiesc imagini din Sfânta Scriptură sau aspecte surprinse în
icoane.
Primele colinde au apărut cinci secole mai târziu de la naşterea lui Hristos.
Cuvântul „colind” provine din latinescul „Calendae Ianuarii”, denumire pe care o aveau sărbătorile păgâne din
preajma Anului Nou, atunci când se făceau urările de belşug pentru noul an. Tot atunci se împărţeau şi daruri
celor care colindau, obiceiul fiind întâlnit şi astăzi.
Potrivit tradiţiei, colindătorii trebuie să primească un colac făcut din grâu curat, numit colindeţ. Romanii
sărbătoreau prin „Calendae” Naşterea Soarelui, iar în colindele lor dansabile se vorbea despre astrul ceresc.
Istoricii sunt de părere că inclusiv în prezent, prin obiceiul de a împărţi colaci şi nuci colindătorilor, se fac trimiteri
la simbolul cercului, al perfecţiunii.
Naşterea Soarelui era vestită timp de şase zile de un grup de de bărbaţi care mergea din casă în casă şi colinda
aşezându-se în forma unui cerc. În prezent, cu colindul merg copiii şi tinerii, iar în unele zone, după apusul
soarelui, anunţă naşterea lui Iisus chiar şi adulţii.
Se spune ca in noaptea de SFANTUL VASILE cerul se deschide de trei ori pentru cate o clipa. De
asemenea, se spune ca pe Iisus Hristos il cheama Vasile: Iisus Hristos s-a nascut de Craciun, iar la o
saptamana, de SFANTUL VASILE, a fost botezat in legea cea veche si a primit numele "Vasile". Numele
Hristos (crestin) i-a fost pus la varsta de 30 de ani, cand a fost botezat. In traditia populara se spune ca
Sfantul Vasile s-a rugat de Dumnezeu sa-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea dintai zi, cea a Anului Nou.
Fericit, SFANTUL VASILE a luat un clopotel, i-a legat la toarta o crenguta de busuioc si s-a suit la Dumnezeu
sa-i ureze lucruri bune. De aceea, de SFANTUL VASILE exista obiceiul de a ura. In ziua de Anul Nou, copiii
umbla cu Sorcova din casa in casa, in special pe la cunoscuti, urandu-le viata lunga, sanatate si prosperitate.
Sorcova era confectionata, la inceput, din una sau mai multe ramurele de pomi fructiferi (mar, par, visin, prun)
sau de trandafir, taiate si puse in apa la inmugurit si inflorit in ziua de Sfantul Andrei (30 noiembrie) sau de
Mos Nicolae (6 decembrie). Apoi, sorcova a inceput sa fie realizata dintr-o nuia cu ramurele impodobite cu
fire colorate de lana, cu beteala si cu un fir de busuioc in varf.
TEMA GLOBALĂ:EU CA PERSONALITATE TEMA PROIECTULUI:IARNA ,TE IUBIM.