SCHEME DE CONEXIUNI PENTRU STATII ELECTRICE

5.1. CONDITII DE CALITATE A ALIMENTARII

In cele ce urmeaza se va face o analiza comparativa a performantelor

schemelor electrice de conexiuni privind alimentarea cu energie electrica, in
conditii de calitate si eficienta economica, cu respectarea stricta a cerintelor
privitoare la protectia vietii oamenilor si a mediului am 626b11g biant.

In general, calitatea alimentarii cu energie electricase poate

considera ca fiind in mod direct determinata de urmatorii factori:

 siguranta in functionare a instalatiei, care se defineste prin aptitudinea

instalatiei de a-si indeplini functiile pentru care a fost creata, de-a lungul unei
perioade de referinta date;

 calitatea produsului furnizat consumatorilor, respectiv, calitatea energiei

electrice tranzitate prin instalatia respectiva, care se poate defini prin
aptitudinea energiei electrice de a satisface necesitatile consumatorilor
(conformitatea produsului cu normele de calitate);

 compatibilitatea instalatiei cu mediul inconjurator, prin care se intelege

aptitudinea instalatiei de a functiona in mediul sau ambiant intr-un mod
satisfacator si fara a produce perturbatii intolerabile pentru tot ceea ce se afla
in acest mediu.

Imbunatatirea nivelului calitativ al serviciului de alimentare cu energie

electrica este un proces complex, care necesita in general cheltuieli
suplimentare, verificarea eficientei economice a masurilor adoptate pentru
cresterea calitatii presupunand analiza corelatiilor intre variatia costurilor calitatii
(investitii, cheltuieli de exploatare, daune) si variatia indicatorilor de masurare a
calitatii. Comparand, printr-un criteriu oarecare, costurile variantelor cu veniturile
care se pot obtine prin adoptarea unor masuri tehnice de imbunatatire a calitatii
alimentarii cu energie electrica, se poate alege nivelul de calitate eficient din
punct de vedere economic.

5.2. SCHEME CU UN SISTEM DE BARE COLECTOARE SI UN

INTRERUPTOR PE CIRCUIT

Pentru exemplificarea avantajelor/dezavantajelor unor astfel de scheme

electrice, precum si pentru delimitarea unor preferinte in ceea ce priveste
domeniul lor de utilizare, in cele ce urmeaza se considera cazul unei statii de
transformare cu Un 110kV, la care sunt racordate doua circuite de linie si doua
circuite de (auto)transformator.
5.2.1. VARIANTA DE BAZA

In varianta de baza (figura 5.1), schema cu un sistem de bare colectoare

(1BC) presupune existenta unui singur nod de conexiuni, la care sunt racordate
circuite cu solutii de echipare simple.

 In continuare, schema din figura 5.1 va fi considerata ca varianta de

referinta, pentru analiza comparativa a diferitelor tipuri de scheme de conexiuni
utilizate in statii electrice.

Fig. 5.1. Exemplu de schema electrica de conexiuni cu un sistem de bare

colectoare

Principalele avantaje ale schemelor cu 1BC sunt configuratia lor mai

simpla si numarul de aparate mai redus in raport cu alte tipuri de scheme
electrice de conexiuni. Ca urmare, la aceste scheme sunt necesare eforturi mai
mici de investitie si totodata (prin reducerea numarului surselor potentiale de
defecte/greseli de manevrare), numarul intreruperilor in alimentare este potential
mai mic. Deoarece contin echipament putin, astfel de scheme necesita suprafete
de teren mai mici pentru dispunere, fiind indicate si in cazul statiilor amplasate in
constructii (de interior).

Principalul dezavantaj al schemelor cu 1BC consta in faptul ca

defectele (sau reviziile) la sistemul de bare/separatoarele de bare sau refuzul de
actionare al unui intreruptor conduce la scoaterea intregii statii din functiune. In
cazul unor intreruperi in zona barelor colectoare, daunele ca urmare a nelivrarii
energiei electrice vor fi cu atat mai mici, cu cat vor fi conectate mai putine circuite
la sistemul de bare colectoare.
 In cazul reviziilor/reparatiilor la o celula, intreruperea in alimentare va
afecta numai circuitul aferent celulei respective. Daunele ca urmare a nelivrarii
energiei electrice pot fi reduse daca circuitul respectiv este rezervat (pana la zero,
in cazul unei rezerve de 100%).

Scheme cu 1BC si un intreruptor pe circuit sunt folosite pentru

toate treptele de tensiune din retelele de distributie, atunci cand aparatajul
electric este fiabil, presupune mentenanta redusa si/sau consumatorii admit
intreruperi in alimentare ori pot fi preluati de alta sursa de rezerva.

5.2.2. SECTIONARE LONGITUDINALA A SISTEMULUI DE BARE

Cresterea sigurantei in functionare a schemelor cu un sistem de bare

colectoare si un intreruptor pe circuit se poate face prin sectionare longitudinala
a sistemului de bare.

Probabilitatea ca un defect la sistemul de bare/separatoarele de bare sau

refuzul de actionare al unui intreruptor sa afecteze mai multe sectii de bare este
relativ redusa. Prin sectionare se reduce deci numarul de circuite
intrerupte ca urmare a unor defecte/revizii in zona barelor si a
separatoarelor de bare, daca se tine seama de unele aspecte:

 se pot crea atatea sectii de bare cate surse de alimentare exista pentru statia
respectiva;

 consumatorii vor fi cat mai uniform repartizati pe sectii, iar cei cu dubla
alimentare vor fi racordati la sectii diferite;

 intre sectii se prevad circuite suplimentare (cuple longitudinale), care permit

alimentarea a doua sectii de la aceeasi sursa, in cazul defectarii/revizuirii uneia
dintre surse.

In figura 5.2 este prezentat un exemplu de schema de conexiune pentru

o statie de 110kV/MT, cu doua sectii de bare. Fiecare sectie de bare este
alimentata din SEN prin cate o linie electrica, iar numarul plecarilor din statie este
egal repartizat pe cele doua sectii. In cazul unor intreruperi (planificate sau nu) in
zona barelor si a separatoarelor de bare, daunele de nelivrare a energiei electrice
vor fi mai mici, fiind afectati doar jumatate dintre consumatorii alimentati de la
sistemul de bare colectoare.

Aceasta modificare a variantei de baza presupune un efort suplimentar

de investitii, pentru echiparea cuplei longitudinale intre sectiile de bare. Deoarece
in costul unei celule, ponderea principala revine intreruptorului, pentru reducerea
cheltuielilor cu echiparea statiei se cauta solutii de micsorare a numarului de
intreruptoare. In acest scop se pot utiliza mai multe tipuri de cuple
longitudinale (figura 5.3).

Fig. 5.2. Exemplu de schema electrica de conexiuni cu doua sectii de bare

colectoare

Cupla longitudinala cu un separator (figura 5.3,a) presupune o investitie

minima, dar ofera o elasticitate in exploatare foarte redusa, deoarece
cuplarea/decuplarea celor doua sectii de bare se poate face numai in absenta
sarcinii (dupa deconectarea surselor de alimentare). De asemenea, in cazul unor
manevre gresite cu separatorul cuplei sau in cazul revizuirii acestuia, trebuie
scoase din functiune ambele sectii de bare. Acest ultim dezavantaj poate fi partial
remediat prin prevederea unui al doilea separator de cupla (figura 5.3,b). Cele
doua separatoare se pot izola reciproc, ceea ce permite mentinerea in functiune
a uneia dintre cele doua sectii de bare, atunci cand se lucreaza la cealalta sectie.

Fig. 5.3. Variante de echipare a circuitelor de cupla longitudinala

 Elasticitate si siguranta maxima in exploatare sunt oferite de cupla
longitudinala cu doua separatoare si un intreruptor (figura 5.3,c).
Conectarea/deconectarea longitudinala a sectiilor se face in acest caz numai cu
ajutorul intreruptorului (capabil sa stinga arcul electric). Lucrarile de
revizie/reparatie la intreruptorul cuplei se pot face cu mentinerea ambelor sectii
de bare sub tensiune.

In regim normal de functionare, circuitul cuplei longitudinale este

mentinut in rezerva calda(separatoarele cuplei sunt inchise, intreruptorul fiind
deconectat). Mentinerea cuplei in aceasta stare prezinta unele avantaje pentru
siguranta in functionare a statiei:

 se evita ca in cazul unui scurtcircuit pe una din sectii sa declanseze doua

intreruptoare (al sursei de alimentare si al cuplei longitudinale), situatie care
ar conduce la expunerea celeilalte sectii, in cazul nefunctionarii intreruptorului
cuplei;

 se scurteaza durata manevrelor de conectare;

 se reduce riscul unor manevre gresite cu separatoarele.

Pentru cresterea continuitatii in exploatare, cuplele longitudinale

echipate cu intreruptor se prevad cu sisteme de anclansare automata a rezervei
(AAR). Mai nou, se foloseste denumirea "transfer automat".

5.2.3. SCHEME CU UN SISTEM DE BARE COLECTOARE SI CU OCOLIRE

Ca urmare a solicitarilor la care sunt supuse in exploatare, intreruptoarele

sunt aparatele din statii care necesita de regula cele mai frecvente lucrari de
intretinere sau de remediere a unor defecte.

Pe durata efectuarii acestor lucrari se intrerupe functionarea circuitelor

respective si se pot inregistra daune. Pentru reducerea acestora devine uneori
justificata din punct de vedere economic prevederea unui intreruptor suplimentar,
intercalat pe o legatura ocolitoare, astfel incat acesta sa poata inlocui, pe
rand, cate un intreruptor din statie. Prin urmare, prin ocolire se reduce timpul
de intrerupere in alimentarea cu energie electrica, pe un circuit la care a
aparut un defect. Lucrarile planificate in zona unei celule se executa fara
intrerupere in alimentare. In figura 5.4 este prezentat un exemplu de
schema de conexiuni cu un sistem de bare colectoare si bara de ocolire (numita
uneori si bara de transfer).
 Fig.5.4. Exemplu de schema de conexiuni cu un sistem de bare colectoare si
bara de ocolire

Instalatiile cu ocolire presupun investitii suplimentare din cauza

introducerii intreruptorului de ocolire (care impreuna cu separatoarele sale
formeaza cupla de ocolire), a sistemului barelor de ocolire si a separatoarelor de
ocolire, pentru fiecare circuit care urmeaza a fi ocolit. De asemenea, comparativ
cu varianta de baza din figura 5.1, ocolirea presupune un consum suplimentar de
teren pentru amplasarea statiei. Calculele arata ca instalatiile cu bare de
ocolire sunt pot rezulta eficiente din punct de vedere economic atunci
cand:

 durata nelivrarii de energie, ca urmare a lucrarilor de revizie/reparatie in celule

este mare (statii cu multe circuite nerezervate intre ele, cu echipamente
invechite, cu fiabilitate redusa, cu solicitari frecvente ale intreruptoarelor etc.);

 sarcina electrica vehiculata pe circuite este mare (ocolirea se prevede in statii

cu Un  110kV);

 exista o mare sensibilitate la intreruperi a zonelor alimentate si circuitele nu

sunt rezervate prin alte cai de alimentare.

Manevrele pentru ocolirea unui intreruptor aflat in functiune trebuie astfel

etapizate incat sa nu conduca la intreruperea tranzitului de energie pe circuitul
respectiv.

5.2.4. SCHEME CU BARE COLECTOARE SECTIONATE LONGITUDINAL SI CU

OCOLIRE

Pentru marirea continuitatii in alimentarea consumatorilor, schemelor cu

simplu sistem de bare colectoare sectionat longitudinal li se poate asocia ocolirea.
 Pentru o elasticitate ridicata in functionarea unor astfel de scheme,
corespunzator fiecarui nod de bare se pot prevedea cuple individuale: una
longitudinala si doua de ocolire (figura 5.5,a).

Fig. 5.5. Variante de echipare a unor cuple cu functiuni multiple in cazul unor
statii cu

un sistem de bare colectoare si bare de ocolire

In conditiile unei elasticitati mai reduse, efortul de investitii poate fi

sensibil micsorat prin folosirea unor cuple cu functiuni multiple.

Printr-o selectare convenabila a separatoarelor de bare, cu ajutorul unei

astfel de cuple pot fi realizate pe rand, doua (figura 5.5,b) sau toate cele trei
cuple (figura 5.5,c).

Dezavantajul principal al folosirii unor cuple cu functiuni

multiple este acela ca in caz de revizie sau defectare a intreruptorului de cupla
se pierd toate posibilitatile de cuplare a diverselor noduri intre ele. In plus, in
cazul unui refuz al singurului intreruptor de cupla este deconectata toata statia
(intrerupere totala), iar comutatia prin separatoare este o potentiala sursa de
incidente pe barele colectoare, cu consecinte foarte grave.
5.3. SCHEMA CU DOUA SISTEME DE BARE COLECTOARE SI UN
INTRERUPTOR PE CIRCUIT

In cazul sectionarii longitudinale, sectiile apartinand aceluiasi sistem de

bare sunt dispuse una in prelungirea alteia. Fiecare circuit din statie poate fi
racordat doar la una dintre sectiile de bare si isi pierde alimentarea, in caz de
indisponibilitate a sectiei respective. Din aceasta cauza, sectionarea
longitudinala este considerata o sectionare rigida.

Spre deosebire de aceasta, un mod de sectionare elastic poate fi

considerat acela care permite cuplarea circuitelor, pe rand, la oricare dintre
sectiile de bare. Aceasta se poate realiza prin sectionarea transversala a
sistemului de bare din varianta de referinta.

Sectionarea transversala presupune cresterea numarului de separatoare

de bare, care pe langa functia de izolare a circuitului fata de sistemul de bare,
capata si functia suplimentara de selectare a sistemului de bare pe care urmeaza
sa functioneze acesta.

Prin sectionare transversala rezulta scheme cu mai multe sisteme de bare

colectoare.

5.3.1. VARIANTA DE BAZA

In varianta de baza, schemele cu doua sisteme de bare colectoare (2BC)

presupun existenta a doua noduri de conexiuni dispuse alaturat, fiecare circuit
fiind prevazut cu cate doua separatoare de bare, care sunt folosite atat pentru
selectarea sistemului de bare la care urmeaza a fi racordat circuitul respectiv, cat
si pentru separarea celulei la care se lucreaza fata de barele colectoare.

In figura 5.6 este prezentata o schema de conexiuni cu doua sisteme de

bare colectoare pentru statia de transformare 110 kV/MT, folosita ca exemplu in
cazurile anterioare.

Fiecare circuit se poate comuta la fiecare dintre sistemele de bare

colectoare, aceasta manevra efectuandu-se in regim normal de functionare fara
intreruperea functionarii.

Fiecare bara colectoare poate fi izolata in scopul executarii lucrarilor de

intretinere, fara intreruperea vreunui circuit. Un incident pe un sistem de bare
intrerupe doar circuitele racordate in nodul respectiv, timpul de nelivrare a
energiei fiind cel necesar efectuarii manevrelor de trecere a circuitelor pe celalalt
sistem de bare colectoare (deci mult mai mic decat timpul de nelivrare in cazul
variantei de referinta, necesar pentru reparatii).
 Fig.5.6. Exemplu de schema de conexiuni cu doua sisteme de bare colectoare

Cuplarea celor doua noduri de conexiuni prin inchiderea ambelor

separatoare de bare ale aceluiasi circuit presupune riscul unor avarii grave
(insotite de arc electric) si deci o astfel de manevra este strict interzisa. Cuplarea
sistemelor de bare poate fi facuta numai prin intermediul intreruptorului cuplei
transversale, denumit astfel deoarece in teren se adopta o dispunere paralela a
celor doua sisteme de bare colectoare.

Cupla transversala este un circuit specific tuturor schemelor cu un singur

intreruptor pe circuit si doua (sau mai multe) sisteme de bare. Functiile cuplei
transversale sunt :

 punerea sub tensiune a unui sistem de bare colectoare cu scopul de a verifica

starea izolatiei acestuia; intre doua sisteme de bare legate prin cupla
transversala, circuitele pot fi redistribuite fara a fi necesare intreruperi in
functionarea acestora;

 legarea in paralel a doua sisteme de bare colectoare, ambele aflate sub

tensiune;

 ocolirea intreruptorului unui circuit, cu doua scurte intreruperi in functionarea

circuitului respectiv.

Ca urmare a prezentei celui de al doilea sistem de bare, respectiv, a

suplimentarii numarului de separatoare pe fiecare circuit, precum si a introducerii
circuitului de cupla transversala, cresc cheltuielile de investitii pentru echiparea
statiei, precum si cheltuielile de intretinere (comparativ cu varianta de referinta,
prezentata in figura 5.1). Este redus insa considerabil timpul de intrerupere in
alimentare si numarul circuitelor afectate de revizia/reparatia unui sistem de bare
(deci puterea nelivrata).
5.3.2. SCHEMA CU DOUA BARE COLECTOARE SI CU SECTIONARE
LONGITUDINALA

Pentru marirea continuitatii in alimentarea consumatorilor, schemelor cu

bare colectoare duble (sectionare transversala) li se asociaza sectionarea
longitudinala a unuia sau a ambelor sisteme de bare.

In statiile cu doua sisteme de bare, se justifica mai frecvent sectionarea

longitudinala a unuia singur dintre cele doua noduri de conexiuni. Pentru o
elasticitate ridicata in functionarea unor astfel de scheme, corespunzator fiecarei
noi sectii de bare se pot prevedea cuple individuale: una longitudinala si doua
transversale (figura 5.7,a).

Fig. 5.7. Variante de echipare a unor cuple cu functiuni multiple in cazul unor
statii cu

doua sisteme de bare colectoare si sectionare longitudinala

In conditiile unei elasticitati mai reduse, efortul de investitii poate fi

sensibil micsorat prin folosirea unei cuple longo-transversale (figura 5.7,b). Cu
ajutorul unei astfel de cuple cu functii multiple pot fi realizate pe rand o cupla
longitudinala si doua cuple transversale.

Doua variante de cuple cu functii multiple care pot fi folosite in cazul

sectionarii longitudinale a ambelor sisteme de bare sunt prezentate in figura
5.7,c si 5.7,d. In varianta din figura 5.7,c pot fi realizate pe rand doua cuple
longitudinale, respectiv, doua cuple transversale. In varianta din figura 5.7,d, in
locul celor doua cuple longitudinale pot fi realizate doua cuple in cruce (in
diagonala).

Modalitatea si gradul de sectionare dintr-o statie de conexiuni se stabilesc

in functie de conditiile concrete de functionare. Principalele avantaje urmarite prin
aceasta sunt cresterea continuitatii in alimentare si micsorarea curentilor in caz
de scurtcircuit. Pentru marirea continuitatii in alimentare, pe langa sectionare mai
trebuie asigurata si o repartitie judicioasa a circuitelor intre noduri. Pentru
reducerea curentilor de scurtcircuit, statia functioneaza cu cuplele longitudinale
sau transversale "normal deschise".

5.3.3. SCHEMA CU DOUA BARE COLECTOARE SI CU OCOLIRE

Similar celor prezentate in paragraful 5.1.3, pentru reducerea daunelor

de nelivrare a energiei ca urmare a efectuarii unor lucrari la celule, devine uneori
justificata din punct de vedere economic prevederea unei legaturi ocolitoare,
astfel incat acesta sa poata inlocui, pe rand, cate un intreruptor din statie, fara
intrerupere in alimentare.

In figura 5.8 este prezentat un exemplu de schema de conexiuni cu doua

sisteme de bare colectoare si bara de ocolire (numita uneori si bara de transfer).

Fig. 5.8. Exemplu de schema de conexiuni cu doua sisteme de bare colectoare

si sistem de bare de ocolire

 Asa cum s-a aratat deja in paragraful 5.1.3, instalatiile cu ocolire
presupun investitii suplimentaredin cauza introducerii cuplei de ocolire, a
sistemului barelor de ocolire, precum si a separatoarelor de ocolire, pentru fiecare
circuit care urmeaza a fi ocolit. De asemenea, comparativ cu varianta de baza din
figura 5.1, ocolirea presupune un consum suplimentar de teren pentru
amplasarea statiei. In unele cazuri se utilizeaza scheme simplificate, folosindu-
se cuple cu functiuni multiple, la care se renunta fie la cupla transversala (figura
5.9,a), fie la sistemul de bare si cupla de ocolire (figura 5.9,b si c), ceea ce
conduce la reducerea costurilor de realizare a statiei si a suprafetei de teren
necesare pentru dispozitia constructiva.

Ca si in celelalte cazuri, folosirea unor cuple cu functiuni

multiple prezinta dezavantajul ca in caz de revizie sau defectare a intreruptorului
de cupla se pierd toate posibilitatile de cuplare a diverselor noduri intre ele. In
plus, in cazul unui refuz al singurului intreruptor de cupla este deconectata toata
statia (intrerupere totala), iar comutatia prin separatoare este o potentiala sursa
de incidente pe barele colectoare, cu consecinte foarte grave.

a
 Fig. 5.9. Scheme simplificate cu doua sisteme de bare colectoare si ocolire

In variantele de schema prezentate in figurile 5.9,b si c ocolirea se face

prin cupla transversala inseriata cu unul dintre cele doua sisteme de bare
colectoare, care in prealabil trebuie degajat de alte circuite. Prin urmare, pe
durata fiecarei perioade de ocolire, in statiile cu astfel de scheme se dispune de
un singur sistem de bare colectoare.

5.4. SCHEMA CU 2BC LA CARE REVIN INTRE UNUL SI DOUA

INTRERUPTOARE PE CIRCUIT

Mai des intalnite in practica sunt schemele de conexiuni cu 1,5 sau 2

intreruptoare pe circuit. Astfel de scheme prezinta flexibilitate foarte mare in
timpul exploatarii si disponibilitate marita, deoarece:

 in regim normal de functionare, ambele sisteme de bare colectoare sunt

mentinute sub tensiune; toate comutatiile se fac prin intreruptoare, ceea ce
reduce riscul unor avarii grave (insotite de arc electric liber);

 fiecare bara colectoare poate fi izolata in scopul executarii lucrarilor de

intretinere, fara intreruperea vreunui circuit; un incident pe un sistem de bare
nu afecteaza nici un circuit, deci nu conduce la intreruperi in alimentare;

 lucrarile de revizie/reparatii la celule se pot efectua fara intreruperea

functionarii circuitului respectiv, deci fara daune de nelivrare.
 Datorita avantajelor mai sus mentionate, este redus considerabil timpul
de intrerupere in alimentare si puterea nelivrata, nemaifiind necesare circuite
suplimentare de cupla transversala si de ocolire. Principalul dezavantaj al
unor astfel de scheme consta in cresterea investitiilor pentru echiparea statiilor,
atat din cauza numarului sporit de intreruptoare pe circuit, cat si ca urmare a
costurilor mai ridicate pentru asigurarea protectiilor.

 In figura 5.10
este prezentata o schema de conexiuni cu doua sisteme de bare colectoare si
doua intreruptoare pe circuit. Fiecare circuit este in permanenta cuplat prin
celula cu intreruptor la ambele sisteme de bare colectoare, deci prezinta
avantajele unei duble alimentari. Ca urmare a dublarii numarului de intreruptoare
pe fiecare circuit, cresc insa sensibil cheltuielile de investitii pentru echiparea
statiei, precum si cheltuielile de intretinere (comparativ cu varianta de referinta,
prezentata in figura 5.1).

Fig. 5.11. Scheme cu 2 intreruptoare pe Fig. 5.12. Scheme cu 1,5 intreruptoare pe

circuit circuit

Acest tip de schema prezinta interes in cazul circuitelor pentru care

trebuie asigurata o foarte mare siguranta in functionare. Astfel, punerea in
functiune la CET Isalnita, a primului grup frantuzesc de 315 MW, care reprezenta
cel mai mare grup din tara la acea data (31 decembrie 1967), s-a facut prin celula
cu doua intreruptoare. Pe de alta parte, anumite firme constructoare realizeaza
scheme cu bare colectoare duble in sistem "duplex" si la medie tensiune, prin
montarea pe fiecare circuit a cate doua celule prefabricate cu bare colectoare
simple si intreruptor.

 O cale de reducere a investitiilor, aplicata in cazul statiilor de foarte inalta

tensiune, o constituie utilizarea a cate trei intreruptoare pentru doua
circuite (figura 5.11). Ramane insa ca dezavantaj costul ridicat al realizarii
protectiilor si al reanclansarii automate rapide, caci intreruptorul median trebuie
sa functioneze independent in fiecare din directiile celor doua plecari.
 Calculele tehnico-economice arata ca astfel de scheme pot rezulta
eficiente din punct de vedere economic mai ales atunci cand:

 durata nelivrarii de energie, ca urmare a lucrarilor de revizie/reparatie in statii

este mare;

 sarcina electrica vehiculata pe circuite este mare (de regula, in statii

cu Un  220 kV);

 exista o mare sensibilitate la intreruperi a zonelor alimentate si circuitele nu

sunt rezervate prin alte cai de alimentare.

Un exemplu de utilizare in Romania a schemei electrice cu 1,5

intreruptoare pe circuit este cel al statiei de 400 kV, realizata pentru evacuarea
puterii produse si interconectarea cu SEN a CNE Cernavoda.

5.5. SCHEME POLIGONALE

Datorita conturului inchis, desi unui circuit ii revine cate un singur

intreruptor, schema prezinta avantajele conectarii fiecarei plecari la retea
prin cate doua intreruptoare. Aceasta conduce la o mai mare flexibilitate, mai
ales in ceea ce priveste intretinerea intreruptoarelor, cu costuri mai reduse decat
in cazul schemelor prezentate in paragraful 5.3:

 toate comutatiile se fac prin intreruptoare (figura 5.12), ceea ce reduce riscul
unor avarii grave (insotite de arc electric liber);

 deconectarea/declansarea oricarui intreruptor se face fara intreruperea

sarcinii pe circuit, deci nu este necesara prevederea unui sistem de ocolire;

 legaturile transversale intre noduri sunt asigurate prin laturile poligonului

(echipate cu intreruptoare), deci un circuit de cupla transversala este inutil.

Printre dezavantajele schemelor poligonale se pot mentiona:

 amperaj mai mare pentru intreruptoare, care deservesc fiecare cate doua
circuite electrice; sub acest aspect, schema este mai indicata la Un  220 kV;

 volum mai mare de protectii si scheme de circuite secundare mai complicate;

 dificultati legate de numarul uneori insuficient al infasurarilor secundare cu

care sunt prevazute transformatoarele de curent pentru alimentarea
protectiilor (se poate ajunge la folosirea in comun a unei infasurari pentru mai
multe protectii sau la suplimentarea numarului de transformatoare de
masurare).
 Schemele poligonale constituie o alternativa importanta a schemelor cu
1,5 intreruptoare pe circuit pentru realizarea schemelor de conexiuni la statii
electrice de foarte inalta tensiune (spre exemplu, statia de 750 kV de la Isaccea
este "un patrat").

Fig. 5.12. Schema electrica poligonala

a - schema de principiu; b - schema corespunzatoare planului de amplasare

5.6. SCHEME BLOC SI VARIANTE DE MARIRE A FLEXIBILITATII

ACESTORA

O schema bloc constituie un ansamblu functional care este disponibil

numai daca toate elementele sale componente sunt disponibile. Volumul foarte
redus de aparataj electric necesar pentru echipare, precum si lipsa unor legaturi
intermediare cu alte blocuri conduce la unele avantaje, ca de exemplu:

 investitii minime;

 surse potentiale de defect mai putine;

 spatiu foarte restrans pentru amplasarea in teren;

 simplificare a exploatarii;

 limitare a curentilor de scurtcircuit, datorita unui grad de functionare in paralel

mai redus.
 Principalul dezavantaj consta in aceea ca, din punct de vedere
fiabilistic, blocul constituie o structura de tip "serie": la defectarea unui element
al din structura sa, tot ansamblul iese din functiune.

Scheme bloc sunt folosite atunci cand fiabilitatea elementelor

componente este ridicata (necesita mentenanta redusa) si/sau sarcina admite
intreruperi in alimentare ori poate fi preluata de alta sursa.

Cresterea flexibilitatii schemelor bloc se poate realiza prin marirea

volumului de aparataj utilizat pentru echiparea schemei, ceea ce permite
modularea unor subansambluri functionale, astfel incat la defectarea unui
element sa nu se piarda tot ansamblul.

5.6.1. SCHEME PENTRU CENTRALE

In cazul centralelor electrice se utilizeaza scheme bloc formate din

generator electric, transformator (ridicator) pentru evacuarea puterii si
transformator (coborator) pentru alimentarea serviciilor proprii (figura 5.13,a).
Uneori, blocul include si o linie electrica de evacuare a puterii in sistem (figura
5.13,b).

Fig. 5.13. Scheme electrice bloc utilizate in centrale electrice

 a - schema bloc G+TB+Tsp ; b - schema bloc G+TB+Tsp+LE

Cresterea flexibilitatii operationale, a numarului de combinatii posibile si

a sigurantei in functionare se poate realiza prin introducerea in schema a
unui intreruptor de generator (fig. 5.14).

In centrale echipate cu grupuri de putere unitara redusa, se pot realiza

scheme electrice cu doua generatoare, bloc cu un singur transformator
ridicator (figura 5.14,a), iar in cazul centralelor electrice echipate cu grupuri de
mare putere se pot adopta variante de echipare cu un grup bloc cu doua
transformatoare ridicatoare (figura 5.14,b). Aceasta din urma varianta de
echipare mareste disponibilitatea centralei, permitand ca in caz de
indisponibilitate a unuia dintre transformatoare, generatorul sa poata fi mentinut
in functiune la sarcina partiala. In plus, astfel se rezolva mai usor problema
transportului unitatilor de (auto)transformare de foarte mare putere, din fabrica
si pana la locul de montare.

Fig. 5.14. Scheme electrice bloc cu flexibilitate marita utilizate in centrale

electrice

a - cu grupuri de putere unitara mica; b - cu grupuri de putere unitara mare

 Actualmente, mai mult de 60% din totalul centralelor electrice din
intreaga lume sunt echipate cu intreruptor de generator [56], deoarece prin
aceasta:

 se elimina necesitatea prevederii unui transformator suplimentar de IT/MT

pentru alimentarea serviciilor proprii la pornirea/oprirea blocului;

 se evita producerea unor tensiuni tranzitorii, ca urmare a transferului automat

al surselor de alimentare normala si de rezerva a serviciilor proprii.

Functiile pe care le preia intreruptorul de generator sunt:

 izolarea generatorului fata de retea; aceasta functie este deosebit de

importanta, mai ales in cazul centralelor de varf, unde manevrele de
cuplare/decuplare se fac des si trebuie ca aparatul de comutatie sa dispuna de
o buna anduranta electrica si mecanica; peste 80% dintre centralele cu turbine
pe gaze, care sunt cele mai frecvent construite in prezent, datorita costului
relativ mai scazut si a disponibilitatii mai mari (comparativ cu centralele
clasice) si care au porniri/opriri dese, sunt prevazute cu intreruptor de
generator;

 la centralele cu turbine pe gaze, IG are in plus o functie in procesul de pornire

al centralei; mai inainte de a putea functiona autonom, generatorul trebuie
adus la o anumita viteza de rotatie, cu ajutorul unui motor de lansare sau
utilizand regimul de functionare al generatorului ca motor; in acest ultim caz,
se injecteaza generatorului un curent de frecventa variabila, produs de un
convertizor static de frecventa, prin intermediul unui cablu de medie tensiune
si un separator introduse in carcasa intreruptorului de generator;

 sincronizarea generatorului cu sistemul; in caz de cuplare in opozitie de faza,

intreruptorul de generator (dispus pe legatura capsulata a generatorului, deci
cu risc de conturnare din cauze externe practic nul) dispune de o marja de
siguranta mai mare la solicitari electrice decat intreruptorul de inalta tensiune;

 ruperea curentilor de scurtcircuit debitati de generator, in caz de defect la

transformatorul de putere sau la cel servicii proprii, intr-un timp foarte scurt
(sub 80 ms).

Costul unui astfel de intreruptor de generator (introdus pe legatura

capsulata dintre generator si transformator) este foarte ridicat, ca urmare a
solicitarilor mari din regim normal si de scurtcircuit, la care trebuie sa faca
fata IG . In aceeasi legatura capsulata, pot exista diferite optiuni de echipare:
separatoare, cutit(e) de legare la pamant pe fiecare parte, transformatoare
(senzori) de masurare a curentului si tensiunii etc.
 Uneori, pentru reducerea investitiilor, la bornele generatorului electric se
utilizeaza separatoare de sarcina de constructie speciala.

5.6.2. SCHEME DE RACORD ADANC

Statiile de distributie tip racord adanc (SRA) sunt prevazute cu una sau
doua celule bloc linie electrica - transformator de forta, prevazute cu intreruptoare
doar pe partea de alimentare a liniei electrice si pe partea de tensiune inferioara
a transformatorului. Transformatorul fiind amplasat aproximativ in centrul de
sarcina al consumatorului, astfel de scheme sunt folosite in scopul reducerii
pierderilor de energie in retelele electrice. Acest tip de statie este destinat
alimentarii obiectivelor industriale de putere importanta, a centrelor urbane cu
densitate mare de sarcina etc. Alimentarea SRA se face, de regula, de la barele
statiilor de 110 kV sau din liniile electrice de distributie (tip "intrare-iesire" sau
"agatate in T"), direct, fara bare colectoare pe partea de inalta tensiune si fara
alte legaturi intre caile de alimentare (figura 5.15).

Deoarece protectia intreruptorului de la capatul de alimentare al liniei

este insensibila la o buna parte dintre defectele care se produc pe infasurarile
secundare ale transformatorului, in cazul unor curenti de scurtcircuit monofazat
nu prea mari si daca intreruptorul liniei rezista la defect kilometric, se poate
utiliza SRA cu separator de scurtcircuitare la bornele transformatorului (figura
5.15,a). Acesta este prevazut cu dispozitiv de actionare rapida si se inchide
automat in caz de defect in transformator, transformand defectul in scurtcircuit
trifazat, pentru a fi sesizat si deconectat de intreruptorul de la capatul liniei de
alimentare.

Atunci cand nu sunt indeplinite conditiile de utilizare ale separatorului de

scurtcircuitare, buna functionare a unor astfel de scheme (figura 5.15,b) poate fi
asigurata prin utilizarea unor canale de telecomunicatii (cabluri pilot, canale de
inalta frecventa prin conductoarele liniilor de inalta tensiune, canale hertziene
prin unde ultrascurte). Toate aceste solutii presupun insa un efort de investitii pe
care reducerea numarului de intreruptoare nu-l poate uneori compensa. Pentru
lungimi mari ale racordului (de regula, peste 10 km), poate rezulta oportuna din
punct de vedere economic montarea unui intreruptor suplimentar pe partea de
inalta tensiune a transformatorului (figura 5.15,c).
 Fig. 5.15. Scheme electrice de distributie tip racord adanc

a - cu separator de scurtcircuitare; b - prevazuta cu canal de telecomunicatii; c

- cu intreruptor pe partea de inalta tensiune a transformatorului

5.6.3. SCHEME DE TIP H

Denumirea provine din asemanarea schemei de conexiuni cu

majuscula H, schema fiind obtinuta prin legarea a doua celule bloc linie electrica
- transformator de forta printr-o punte (cupla longitudinala). Schema prezinta o
disponibilitate marita fata de SRA cu doua celule bloc linie - transformator,
deoarece in cazul indisponibilitatii unui circuit din structura blocului, functionarea
statiei poate continua cu elementele ramase, prin intermediul puntii (cuplei).

In functie de pozitia puntii in raport cu intreruptoarele schemei, se pot

realiza scheme de tip Hsuperior (figura 5.16,a) sau de tip H inferior (figura
5.16,b).
 Fig. 5.16. Scheme electrice cu conexiuni tip H

a - superior; b - inferior.

Alegerea uneia dintre variante se poate face in functie de complexitatea

manevrelor pe care le implica exploatarea circuitelor de linie, respectiv, de
transformator. In cazul schemei H superior, manevrele de cuplare/decuplare a
unui circuit de transformator se fac direct, prin comutatia unui singur intreruptor
si deci implica un numar mai mic de operatii decat manevrele corespunzatoare
cuplarii/decuplarii unui circuit de linie. In cazul schemei H inferior, manevrele de
cuplare/decuplare a unui circuit de linie se fac direct, prin comutatia unui singur
intreruptor, in timp ce manevra de scoatere in revizie a unui circuit de
transformator implica cinci operatii succesive. 