UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” IAȘI

FACULTATEA DE TEXTILE-PIELĂRIE ȘI MANAGEMENT

INDUSTRIAL
Domeniul: Inginerie chimică
Specializarea: Ecodesign în finisarea textilelor

Finisaje ecologice în industria textilă

Masterand:
Dumitru Deleanu

1
 INTRODUCERE

Prelucrarea industrială a materialelor textile este un proces complex, în cadrul căruia

finisarea chimică textilă implică un mare consum de apă, utilizată ca mediu de transport al
coloranților, auxiliarilor chimici și energiei termice. Din cauza volumului deversat și a faptului
că circa 90% din apa consumată se folosește în operațiile de prelucrare (tratare preliminară,
vopsire, imprimare și finisare finală), apele uzate generate de industria textilă au un grad ridicat
de impurități, astfel că această industrie reprezintă unul din cele mai poluante sectoare
economice. De aceea, industria textilă a răspuns cu o gamă largă de modificări drastice și
inovații în generarea, tratarea și reutilizarea apelor uzate. Producătorii de coloranți au elaborat
sisteme noi de auxiliari de vopsire, cum ar fi emulsificatori nederivați din alchil fenol, pigmenți
fără halogeni substituiți sau metale grele, agenți de înălbire fără clor și aglutinanți sintetici, care
reduc cantitatea de colorant rezidual. În domeniul sintezei și al aplicării coloranților organici, se
vizează înlocuirea produselor cu risc toxicologic, cancerigen și mutagen.
Compoziția și gradul de poluare a apelor uzate sunt reflectate în caracteristicile fizice,
chimice, biologice și bacteriologice ale acestora. Apa reziduală conține impurități naturale
extrase din fibre și procese chimice, precum: compuși organici, săruri anorganice, coloranți și
metale grele. În general, efluenții sunt puternic colorați, au o conductivitate ridicată și sunt
alcalini. Din cauza prezenței agenților poluanți în cantități și amestecuri extrem de variate în
apele uzate, provenite din industria textilă, este deosebit de dificilă elaborarea unor metode
generale de epurare, fiind propuse scheme tehnologice în funcție de compoziția și structura
acestora, precum și de mediul din care provin.
Progresele înregistrate pe plan mondial în sinteza, determinarea structurii biopreparatelor
enzimatice și cunoașterea mecanismelor prin care pot avea loc procesele catalitice au dus la
lărgirea sferei de aplicare a biotehnologiilor în procesele industriale textile, în scopul elaborării
unor tehnologii de finisare ecologică, care să asigure o dezvoltare durabilă.
Prelucrarea textilelor determină consumul unor cantități mari de apă și substanțe
chimice și eliberarea în atmosferă a numeroși agenți volatili dăunători. Din punct de vedere al
mediului, hainele pe care le purtăm pot provoca mari daune. Un nou concept de finisare a
țesăturilor cu extracte de plante având valori medicinale apare în zilele noastre și are un grad de
acceptabilitate echitabil. Spre exemplu, a fost pusă în aplicare, cu succes chiar, posibilitatea
finisării textilelor din extracte de plante medicinale din materiale precum frunze de busuioc,
Neem, turmeric, lemn de santal etc. Pe lângă acestea, mai există și alte tehnici de finisare care
sunt denumite "prietenoase pentru mediul înconjurător", precum nanotehnologia, finisarea
enzimatică, tratamentul cu plasmă și microîncapsularea.

2
 I

Este bine cunoscut faptul că fiecare produs are un impact mai mic sau mai mare asupra
mediului, pe care consumatorul nu îl cunoaște. Orice produs, care este fabricat, utilizat sau
eliminat într-un mod care reduce în mod semnificativ prejudiciul pe care, altfel, îl poate provoca
pentru mediu, ar putea fi considerat produs ecologic. În același mod, industria textilă poate fi
împărțită între fibrele naturale cum ar fi lâna, mătasea, inul, bumbacul și cânepa și cele
artificiale, dintre care cele mai frecvente sunt fibrele sintetice (poliamidă, acrilică) obținute din
petrochimie. O cantitate mare de apă și substanțe chimice este consumată în procesul de vopsire
și imprimare. În același timp, numeroși agenți volatili sunt eliberați în atmosferă, ceea ce este
deosebit de dăunător pentru sănătatea noastră.
Din punct de vedere ecologic, hainele pe care le purtăm și materialele/fibrele din care
sunt fabricate pot provoca mari daune mediului înconjurător. Este de așteptat ca, datorită
schimbărilor rapide ale cerințelor clienților, industria de finisare a textilelor să fie provocată să
utilizeze cantități mari de coloranți și auxiliari. Din cauza costului ridicat al testelor
convenționale pe animale, majoritatea substanțelor chimice implicate în tehnologia actuală de
fabricație au fost prost testate pentru toxicitatea lor, ceea ce reprezintă un fenomen biologic
complex. Doar testele biologice pot face distincția între ceea ce este sau nu dăunător
organismelor vii.
Textilele sunt rezultatul unei serii complexe de procese de fabricație, în cursul căreia se
poate utiliza o gamă extrem de diversă de substanțe chimice. Câteva exemple de produse chimice
periculoase sunt:
 pesticide
 pentaclorfenol
 coloranți
 corectori de aciditate/alcalinitate
 vopsea
 compuși volatili
 parfumuri
 formaldehide
 metale grele
 substanțe ignifuge
Procesul de finisare a țesăturilor într-un mod ecologic devine foarte avansat în aceste
zile. Știința a venit cu multe tehnologii pentru prelucrarea ecologică a produselor textile, care
includ finisarea enzimatică a produselor textile, tehnologia plasmei, finisarea cu produse naturale
și o tehnică foarte interesantă care acum câștigă popularitate, și anume finisarea țesăturilor cu
plante și extracte din plante care au o mare valoare medicală.
Diferite proprietăți cum ar fi antimicrobian, anti-mâncărime, parfum, antialergice,
antiseptice, prospețime etc. pot fi încorporate în țesătură prin aplicarea de extracte din plante.
Frunzele de busuioc, coaja de rodie, Aloe-vera, Neem, Jatropha curas etc. se numără printre
materialele ecologice care au avut succes în domeniul textilelor.
Au fost făcute multe încercări de a dezvolta articole de îmbrăcăminte tratate cu extracte
de plante medicinale, utilizând concepte medicale alternative pentru a vindeca boala selectată.
Multe plante au potențialul de a vindeca boli ca dermatita alergică, psoriazis, astm, tulburări
hepatice, dureri de cap, dureri articulare etc.

3
 Proprietățile medicinale ale unei plante pot fi încorporate într-o țesătură prin procesul
de vopsire, finisare, micro-încapsulare etc. Orientarea globală asupra coloranților naturali pe
bază de plante și a altor extracte naturale bioactive în învelișul textil ca finisaj textil
antimicrobian a câștigat un impuls semnificativ.
Principalii agenți antimicrobieni pentru acoperirea textilă sunt agenții chimici care
prezintă probleme toxice și de mediu. Există mulți coloranți naturali obținuți din plante care
prezintă proprietăți antimicrobiene puternice.
Există un interes ascendent în tehnologia îmbrăcămintei din întreaga lume pentru o și
mai solicitantă funcționalitate a produselor cum ar fi rezistența la cute, respingerea apei,
rezistența la decolorare și rezistența la invazia microbiană. Dintre acestea, dezvoltarea finisajelor
textile antimicrobiene este foarte necesară și relevantă, deoarece articolele de îmbrăcăminte sunt
în contact direct cu corpul uman.
Textilele cu finisaj antimicrobian nu doar protejează țesătura, ci și utilizatorul de
infestarea microbiană. Igiena a devenit o prioritate pentru textile, deoarece acestea sunt numite "a
doua piele" și sunt cele mai apropiate de corpul uman. Acest aspect determină acordarea unei
importanțe deosebite substanțelor cu rol antimicrobian din textile.
Proprietățile inerente ale fibrelor textile oferă spațiu pentru dezvoltarea
microorganismelor. În plus, structura substraturilor și procesele chimice pot induce creșterea
microbilor. Practic, finisajul antimicrobian este aplicat pe materialul textil în vederea protejării
purtătorului și a substratului textil însuși.
Într-un studiu de cercetare efectuat pentru a testa microbii s-a constatat că bacteriile
izolate din îmbrăcăminte sunt similare cu cele izolate din flora pielii normale, cum ar fi:
 cămășile conțin Staphylococcus epidermis și bacteriile Coryneform responsabile pentru
mirosul corpului
 pantalonii, buzunarele conțin Bacillus și cantități mai mici de Staphylococcus epidermis
și Micrococcus
 pielea picioarelor, a perineului conține Staphylococcus aureus, bacterii gram negative,
drojdii și ciuperci Candida albicans care produc infecții cutanate, deoarece aceste zone
sunt în mod normal umede și întunecate
În ultimele decenii, căutarea unor noi agenți anti-infecțioși a reprezentat studiul a
numeroase grupuri de cercetar. Recio a analizat cele mai relevante articole pe această temă, în
care autorul a stabilit activitatea extrasului de plante, împreună cu spectrul și principiile
responsabile de această activitate. În general, raportul a arătat că fenolii sunt substanțele chimice
predominant active în aceste plante, iar bacteriile gram pozitive fiind germenii cei mai sensibili.
Termenul Herbal Textile (textile pe bază de plante) este folosit pentru un material textil
care este vopsit sau finisat în întregime cu extracții din plante, fără a folosi nici un fel de
substanțe chimice. Aceste plante sunt diferite de coloranții vegetali, deoarece sunt naturali și au,
de asemenea, valoare terapeutică.
Valoarea terapeutică a textilelor tratate pe bază de plante (sau a îmbrăcămintei pe bază
de plante) și a utilizării acesteia se bazează pe principiul atingerii. Când corpul vine în contact cu
țesătura pe bază de plante, acesta pierde toxine și metabolismul său este îmbunătățit.
În ultimii ani au avut loc noi evoluții în domeniul textilelor funcționale și inteligente.
Aceste textile sunt capabile să perceapă modificări ale condițiilor de mediu sau ale funcțiilor
organismului și să răspundă acestor schimbări.

4
 Atitudinea și cerințele consumatorilor față de igienă și stilul de viață activ au creat o
gamă largă de produse textile finisate cu proprietăți antimicrobiene, ceea ce, la rândul lor, a
stimulat cercetarea și dezvoltarea intensivă.
Există o resursă nesfârșită a peptidelor antimicrobiene naturale care pot fi exploatate
pentru a conferi proprietăți antimicrobiene substraturilor textile.
Principalul avantaj al substanțelor antimicrobiene este acela că ele sunt molecule mici
care pot fi impregnate sau legate covalent la textile într-o depunere foarte eficientă și omogenă.
Finisajele textile cu valoare adăugată, în special pentru îmbrăcămintea medicală, sunt
foarte apreciate, ceea ce a creat provocări pentru cercetătorii de îmbrăcăminte.

5
 II

Pe lângă textilele pe bază de plante și finisarea făcută prin extracte de plante, există și
alte tehnici de finisare a textilelor denumite "eco-friendly" (prietenoase cu mediul) și care aduc o
contribuție semnificativă protejării mediului înconjurător.

Tratamentul în plasmă a materialelor textile

Textilele au devenit un domeniu pentru abordări interdisciplinare, cum ar fi aplicarea
nanotehnologiei, dezvoltarea țesăturilor conductoare și a țesăturilor inteligente. Tehnicile
utilizate în modificarea suprafeței sunt realizate fie cu substanțe chimice, fie cu radiații de mare
energie. Modificarea suprafețelor textilelor care utilizează raze gamma și plasme capătă frontul
cercetării într-un ritm rapid.
Plasma este definită ca un gaz parțial sau total ionizat, cu un număr egal de particule
încărcate pozitiv și negativ. Este adesea numit "a patra stare a materiei".
Plasma poate fi, de asemenea, creată artificial prin expunerea gazelor, cum ar fi
oxigenul. Acest tratament a fost folosit ca o tehnică ecologică pentru a îmbunătăți eficacitatea
proceselor chimice textile, fiind cea mai atractivă alternativă, un proces curat, simplu și
multifuncțional.
Plasma există în două tipuri: plasmă la temperatură înaltă și plasmă la temperatură
joasă. Plasma de înaltă temperatură este plasma găsită la o presiune atmosferică în forma sa
artificială, ca torță cu plasmă în depunere de oțel inoxidabil sau care apare în mod natural ca
fulgere. Plasma la temperaturi scăzute reprezintă gazele ionizate generate la presiuni cuprinse
între 0,1 și 2 torri utilizate pentru modificarea suprafeței și pentru curățarea organică.
Această tehnică prezintă următoarele avantaje:
 este o tehnică ecologică deoarece consumă cantități scăzute de energie și substanțe
chimice și nu există nici o problemă în ceea ce privește eliminarea deșeurilor.
 optimizarea proprietăților suprafeței fără modificarea caracteristicilor de bază.
 timpul necesar pentru tratament este scurt.
 nu rezultă produse chimice și gaze și se consideră o tehnică prietenoasă de operare.
 procesul este realizat într-un sistem uscat, închis și excelează în fiabilitate și siguranță.
 proprietățile suprafețelor polimerilor, care nu pot fi modificate utilizând chimicalele
umede, pot fi de asemenea modificate prin utilizarea tehnicii plasmei.
 materialele polimerice modificate în plasmă pot fi utilizate ca materiale textile,
membrane, folii, nețesute, compozite, etc.

6
Finisarea enzimatică
Termenul enzimă este derivat din cuvântul grecesc “Enzymos”, care înseamnă “în
celulă sau fermenți”. Enzimele sunt macromolecule de origine proteică cu rol de biocatalizatori,
cu ajutorul cărora celulele vii pot înfăptui reacții complexe într-un timp scurt, la temperatura
mediului înconjurător. Catalizând reacțiile biochimice din organism, ele au un rol esențial în
biosinteza și degradarea substanțelor din materia vie, întâlnindu-se în toate organismele animale,
vegetale și în microorganisme, mai fiind denumite din această cauză biocatalizatori. Fără
enzime , procesele biochimice s-ar desfășura cu viteze foarte mici.

Utilizarea enzimelor în textile

Industria textilă utilizează agenți chimici diferiți în diferite procese, cum ar fi
micșorarea, înmuierea bumbacului, spălarea denimului, degomarea mătăsii etc. Aceste substanțe
chimice, după utilizarea lor, provoacă poluarea în efluenți; de asemenea, unele dintre ele sunt
corozive și ar putea deteriora echipamentul și țesătura în sine.
Introducerea proceselor enzimatice în industria textilă asigură o producție ecologică,
fiind utilizată cu succes în diverse procese textile precum pre-tratarea, vopsirea și finisarea.
Fiind produse naturale, enzimele sunt complet biodegradabile și își realizează
activitatea eficient, fără a lăsa în urmă nici un poluant. De asemenea, procesul are loc la
temperaturi relativ scăzute și la presiune atmosferică scăzută, cu un scăzut grad de formare a
produselor secundare.
Numeroasele cercetări și analize fizico-chimice și fizico-mecanice efectuate pe
materiale textile din fibre naturale tratate enzimatic, comparativ cu tratamentele clasice de
prelucrare, precum și analizele principalilor indicatori de calitate a apelor reziduale au dus la
concluzii care susțin eficacitatea și caracterul prietenos al acestui tip de finisare.
Procesele enzimatice aplicate în fazele de descleiere-biocurățare/albire duc la obținerea
unui grad de alb comparabil cu cel obținut prin tratamentul clasic de pregătire preliminară
(descleiere-fierbere alcalină-albire). Valorile analizelor de hidrofilie au evidențiat faptul că toate
variantele de tratare enzimatică asigură o capacitate de umectare foarte bună, corespunzătoare
desfășurării în bune condiții a tratamentelor ulterioare de finisare. De asemenea, s-a evidențiat că
tratamentul de descleiere-biocurățare în faze succesive determină scăderea conținutului de ceruri
cu aproximativ 13%, față de tratamentul clasic de descleiere, fierbere alcalină; rezistența la
tracțiune este mai mare în cazul variantelor tratate enzimatic, comparativ cu tratamentul clasic,
ceea ce demonstrează că aceste tratamente sunt mai puțin agresive pentru fibra de bumbac;
procedeele de tratare enzimatică a materialelor textile din bumbac duc la eliminarea conținutului
de hidroxid de sodiu din flotele reziduale și la reducerea consumului de energie/apă.
În ceea ce privește biocurățarea materialelor textile din in, analizele au evidențiat faptul
că gradul de îndepărtare a conținutului de lignină și gradul de alb al țesăturilor tratate enzimatic
sunt comparabile cu cele ale țesăturilor finisate clasic, iar utilizarea unor cantități mari de enzime
duce la creșterea gradului de alb. Totodată, caracteristicile fizico-mecanice ale țesăturilor din in
tratate enzimatic sunt îmbunătățite comparativ cu cele tratate prin rețeta clasică. Variantele de
biocurățare cu pectinază alcalină duc la eliminarea conținutului de hidroxid de sodiu din flotele
reziduale, la reducerea consumurilor de energie/apă și la reducerea duratei totale a procesului de
pregătire preliminară.
Tratamentul enzimatic este aplicabil și în cazul lânii. Spre exemplu, tratamentul cu
protează duce la scăderea contracției prin împâslire și se reduce tendința de formare a pilingului.

7
Nanotehnologia
Nanotehnologia este știința micilor cu potențial mare. Este una dintre cele mai rapide
tehnologii cheie emergente ale secolului XXI. În ultimii ani, nanoparticulele de metale nobile au
fost subiectul cercetărilor datorită proprietăților electronice, optice, mecanice, magnetice și
chimice unice, care sunt semnificativ diferite de cele ale materialelor în vrac. Prin urmare,
nanoparticulele metalice și-au găsit aplicații în diverse domenii.
Cel mai utilizat exemplu de finisaj textil prin nanotehnologie este reprezentat de
finisarea antimicrobiană. Deși utilizarea agenților de finisare a textilelor este cunoscută de zeci
de ani, numai în ultimii ani s-au făcut încercări privind finisarea produselor textile cu
nanoparticule ca și compuși antibacterieni.

Microîncapsularea
Microîncapsularea este una din noile metode de obținere a finisajelor funcționale pe
textile. Microîncapsularea este o tehnică de micro-ambalare care implică depunerea stratului
subțire de polimer pe particule mici, solide sau lichide. Acest proces este mai avantajos
procesului convențional din punct de vedere economic, economiei de energie, caracterului eco-
friendly și eliberarea controlată a substanțelor. Agenții anti-bacterieni se află în suspensie
coloidală cu zona amorfă a liantului polimeric, astfel încât un rezervor de agent este prezent în
matricea polimerică
Microincapsularea poate fi gândită ca un proces tehnologic în care substanțe în stare
solidă, lichidă sau gazoasă de mici dimensiuni sunt înconjurate complet de învelișuri individuale
polimerice. În sens mai larg, microîncapsularea poate fi definită ca un proces prin care entități
individuale de solid, lichid sau gaz sunt înglobate într-un material polimeric, astfel încât
substanțele încorporate să fie cedate într-un anumit ritm și/sau în anumite condiții.

8
 CONCLUZII

Industria textilă emite o mare varietate de poluanți din toate etapele procesării fibrelor
și țesăturilor. Acestea includ efluenți lichizi, deșeuri solide, deșeuri periculoase, emisii în aer și
poluare sonoră. Minimizarea deșeurilor este importantă deoarece: reduce costurile de operare;
reduce riscul de răspundere; îmbunătățește eficiența procesului; sporește imaginea publică;
protejează sănătatea și mediul; și îmbunătățește moralul angajaților. Este important să se
investigheze toate aspectele legate de reducerea deșeurilor și a emisiilor din industria textilă,
deoarece nu numai că va avea ca rezultat o performanță îmbunătățită a mediului, dar și economii
substanțiale pentru companiile individuale.
Există multe extracte de plante care au o mare importanță medicală. Până în prezent,
aceste extracte și ierburi au fost administrate pe cale orală sau au fost aplicate direct pe piele
pentru a trata diferite afecțiuni. Dar acum există un nou mod de tratament medical prin utilizarea
acestor extracte din plante în aplicații textile.
Tehnica plasmei, finisarea enzimatică, nanotehnologia și microîncapsularea sunt, de
asemenea, procese foarte bune pentru realizarea ecologică a finisajelor.
Tehnica plasmei s-a dovedit a fi foarte eficientă deoarece consumul de energie și
substanțe chimice este scăzut și nu există nici o problemă în ceea ce privește eliminarea
deșeurilor.
Enzimele, fiind produse naturale, sunt complet biodegradabile și nu lasă nici un poluant
în urmă. Cu introducerea acestor procese în prelucrarea textilelor, scenariul s-a schimbat în
ultima vreme, asigurând o producție ecologică.
Odată cu creșterea poluării, problemele legate de mediu cresc pe zi ce trece. Și
industria textilă deține o poziție importantă în gradul de poluare a mediului. Deci, este o datorie
morală a fiecărui individ de a adapta industriei astfel de tehnologii, astfel încât să confere
bunăstare mediului și, implicit omenirii.

9
Bibliografie

http://www.certex.ro/Certex/IndustriaTextila/RezumateArticole201004.pdf

http://textilevaluechain.com/index.php/article/technical/item/269-eco-friendly-textile-finishes-
finishes-for-well-being
https://www.fibre2fashion.com/industry-article/7250/eco-textile-dyeing-and-finishing

https://www.intechopen.com/books/eco-friendly-textile-dyeing-and-finishing/the-use-of-new-
technologies-in-dyeing-of-proteinous-fibers

https://www.textiletoday.com.bd/waste-minimization-textile-industry/

10