Cauciuc

Cauciucul natural si sintetic
Cauciucurile sunt compusi macromoleculari care au proprietatea de a

se alungi foarte mult sub actiunea unei forte de intindere si de a reveni la
forma initiala dupa incetarea actiunii. Aceste substante se numesc
elastomeri.
Cauciucul natural :
Cauciucul natural se separa din seva arborelui de cauciuc(Hevea

brasiliensis) originar din bazinul Amazonului. Prin crestarea scoartei acestor
arbori se culege un latex, o dispersie coloidala care contine particule mici de
cauciuc cu diametrul de 0,5, in concentratie de circa 40%.
Cauciuc înseamnă copacul care plânge. În limba aborigenilor din

America de Sud, cau înseamnă copac, iar ciuc – plânge, curge.
Cauciucul provine, deci, din „zeama” numită latex a unui arbore din
America de Sud. Locuitorii zonei îl foloseau să-și ungă picioarele, obținând
la uscare un soi de șosețele impermeabile. Tot ei lipeau bucăți de pânză între
ele cu acest lichid, pentru corturi și haine de ploaie.
Prima dată când a fost adus în Europa, latexul era folosit la fabricarea
gumelor, lipiciului și țevilor.
Un arbore este gata de „recoltat” începând de la 5-6 ani. Seva se poate
extrage din el până pe la 25 de ani sau până ajunge la vreo 30-40 de metri
înălțime și 35 de centimetri diametru.
În Europa, cauciucul a apărut pentru prima dată în secolul al X-lea,

atunci când Christofor Columb a descoperit America de Sud. El a văzut
acolo mingile de cauciuc şi le-a adus pe continentul european.
Ceea ce-i da importanţă cauciucului şi-l face pe acesta să fie valoros,

este elasticitatea acestuia, proprietatea de a-şi schimba formă sub acţiunea
unei forţe, de a se întinde sau contracta şi de a reveni la starea iniţială.
De asemenea, cauciucul mai are o caracteristică importantă, aceea că

nu se dizolvă în apă. Pe baza acestei proprietăţi, englezul Macintosh a
obţinut un material ce respinge apa după ce a vărsat cauciuc pe o bucată de
pânză. Iar începând cu anii 1832 a început să confecţioneze impermeabile de
ploaie şi galoşi, numite Macintosh. Acestea nu erau rezistente la
temperatură, astfel la frig deveneau fărâmicioase, iar la căldură lipicioase,
însă, aşa cum am văzut, câţiva ani mai târziu, Goodyear a descoperit
procesul de vulcanizare a cauciucului.
Cauciucul sintetic:
Cauciucurile sintetice sunt elastomeri cu proprietati asemanatoare

cauciucului natural, obtinuti prin sinteza chimica.
Charles Goodyear este inventatorul cauciucului sintetic. Acesta şi-a

dorit să creeze un cauciuc mai tare care să reziste în timpul curselor de
maşini şi astfel, în urma unui experiment care s-a dovedit a fi o întâmplare
(căci Goodyear a scăpat din greşeală o bucată de cauciuc presată cu sulf pe o
plită fierbinte), a reuşit să înmoaie cauciucul natural şi apoi să-l întărească. A
doua zi, a observat că bucata de cauciuc era elastică şi rezistentă la frig şi
căldură mare. În 1839, a făcut Goodyear această descoperire, după o muncă
de doi ani.
În anul 1860, Greville Williams reușește să obțină și să stabilească

formula chimică a izoprenului (C5H8) prin distilarea cauciucului natural.
Această descoperire face posibilă etapa următoare de sintetizare a
cauciucului artificial din izopren și acid clorhidric, în anul 1879 de către
„Gustave Bouchardat”. Prin anul 1900 J. Kondakow reușește sintetizarea din
dimetilbutadienă, patentul de obținere a cauciucului artificial a fost acordat
în anul 1909 lui „Fritz Hofmann”. Această descoperire permite firmei Bayer
din Leverkusen să producă între anii 1915 -1918 o cantitate de 2 500 de tone
cauciuc artificial. Prima producție de cauciuc sintetic reentabilă din punct de
vedere economic a fost cauciucul (SBR) produs în 1929 prin metoda de
polimerizare a emulsiei a lui Walter Bock din 1,3-Butadienă și styrol.
Vulcanizarea este procesul de tratare a cauciucului cu sulf (până la

8%.).
Prin vulcanizare se obţine un material mai elastic, mai rezistent si mai

stabil la variaţiile de temperatură.
În procesul fabricării cauciucului se mai adaugă diferite ingrediente

pentru a-i conferi culoare: funingine ( culoare neagră), praf de cretă
(culoarea albă)etc. Dacă la vulcanizare se adaugă mai mult sulf (20-40%), se
obţine ebonită,un material dur, cu proprietăţile izolante.
După importanţa sa practică, cauciucul poate fi comparat cu

aluminiu,petrol, cărbunele pe pământ. Din cauciuc se produc anvelope
pentru mijloacele de transport, furtunuri, centuri, materiale electroizolante,
tesaturi impermeabile, incaltamite, etc.

Cauciuc

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cauciuc

Încărcat de

Informații document

Descriere originală:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cauciuc

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cauciucul natural si sintetic

Cauciucurile sunt compusi macromoleculari care au proprietatea de a

Cauciucul natural se separa din seva arborelui de cauciuc(Hevea

Cauciuc înseamnă copacul care plânge. În limba aborigenilor din

În Europa, cauciucul a apărut pentru prima dată în secolul al X-lea,

Ceea ce-i da importanţă cauciucului şi-l face pe acesta să fie valoros,

De asemenea, cauciucul mai are o caracteristică importantă, aceea că

Cauciucurile sintetice sunt elastomeri cu proprietati asemanatoare

Charles Goodyear este inventatorul cauciucului sintetic. Acesta şi-a

În anul 1860, Greville Williams reușește să obțină și să stabilească

Vulcanizarea este procesul de tratare a cauciucului cu sulf (până la

Prin vulcanizare se obţine un material mai elastic, mai rezistent si mai

În procesul fabricării cauciucului se mai adaugă diferite ingrediente

După importanţa sa practică, cauciucul poate fi comparat cu

S-ar putea să vă placă și