Cursul nr 4

Teorii de îngrijire

În 1990, la Copenhaga, întânlire OMS şi UNICEF au stabilit că nursingului este partea integrantă a
sistemului de asistenţă socială care cuprinde ocrotirea sănătăţii, prevenirea bolilor şi înfrijirea bolnavilor
fizic, psihic etc. în toate formele de asistenţă socială şi aşezări comunitare.
Nursingul este o parte importantă a sistemului de îngrijire ce cuprinde promovarea sănătăţii,
prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave fizic, mental, psihic, îngrijirea handicapaţilor de toate vârstele
în toate unităţile medicale, aşezările comunitare şi sub toate formele de asistenţă medicala. (OMS)
Nursingul – să ajuţi individul bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi
individul bolbav sau sănătos să-şi folosească fiecare funcţie pentru a promova sănătatea sau recuperarea cu
condiţia ca aceştia să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea necesară pentru a o face, şi să acţionezi în aşa fel
încât aceştia să-şi poarte de grijă singuri cât mai curând posibil. (Virginia Henderson)
Nursingul este o artă care necesită devotament exclusiv, pregătire temeinică ca orice pictor sau
sculptor. (Florence Nightingale)
Nursingul este arta şi ştiinţa care îl împiedică pe pacient în întregul său corp, intelect, afect şi care
promovează sănătatea sa fizică, mentală şi spirituală punând accent pe educaţia sănătăţii, pe menţinerea
sănătăţii şi pe ajutarea bolnavului. (Olivia Gowen)
Nursingul este disciplina care se concentrează asupra servirii directe a indivizilor si o grupă de
oameni, având ca scop facilitarea şi menţinerea sănătăţii optime folosind îngrijirea prin procesul de nursing.
(Dorothy Johnson)
Nursingul este un proces interpersonal semnificativ terapeutic ce funcţionează în cooperare cu alte
procese umane făcând posibilă existenţa sănătăţii. (Hildergard Peplau)
Nursingul este o profesie care funcţionează autonom fiind preocupată de nevoia de ajutor reală sau
potenţială a individului. (Ida Jean Orlando)
Nursingul este ştiinţa şi arta care caută să studieze natura şi direcţia de dezvoltare a unei persone
unitare în interacţiune cu mediul. (Martha Rogers)
Nursingul este un serviciu solicitat când cerinţele terapeutice ale autoîngrijirii depăşesc resursele
proprii. (Dorothy Orem)
Dorothy propune trei reguli:
 Contactul vizual cu pacientul cu grijă faţă de sănătatea nevoilor
 Contactul continuu pentru a dezvolta acţiuni de îngrijire
 Etape de pregătire a pacientului pentru a dezvolta acţiunea de asistentă medicală independentă
şi de supraveghere medicală
Ea diferenţiază trei tipuri de cerinţe:
 Cerinţe universale
 A insipra aer suficient
 A ingera suficient lichid
 A consuma alimente suficiente
 Cerinţele determinate de dezvoltare se află în strânsă corelaţie cu procesul de dezvoltare al
omului, cu evenimentele apărute în difrite stadii de viaţă sau cu întâmplări care pot fi dăunătoare dezvoltării.
 Cerinţe determinate de starea de sănătate. Acestea derivă din starea de boală, traumă, care au
legătură cu îngrijirea medicală prescrisă de medic.
Nursingul este o profesiune unică care abordează variabilele care afectează persoana ca întreg.
(Betty Newman)
Teoria este influenţată de conceptul de stres şi propune 2 instrumente pentru studiul îngrijirii
medicale:
 Gândirea inductivă
1
  Abordarea deductivă
Betty concepe individul ca un ansamblu de factori ce funcţionează precum un sistem deschis iar
scopul îngrijirilor este de a ajuta individul, familia, grupul de indivizi să atingă starea de bine şi să o menţină
la un nivel optim.
Nursingul este cerut atunci când o persoana cheltuieşte mai multă energie în depăşirea situaţiilor
actuale rămânându-i mai puţină energie pentru satisfacerea nevoilor de creştere, suprevieţuire, reproducere şi
perfecţionare. (Calista Roy)
Conform teoriei sale, îngrijirile trebuie să fie centrate pe individ şi pe sistemul său adaptiv.
Propune 6 etape în procesul de îngrijire:
 Aprecierea comportamentului bolnavului
 Influenţa factorilor
 Identificarea problemei
 Stabilirea obiectivelor
 Intervenţii
 Evaluare
Totodată pledează şi pentru utilizarea termenului de diagnostic de nursing.
Nancy Roper a fondat teoria asistenţei medicale care se bazează pe activităţi de viaţă. Teoria se
bazează pe 2 modele concepute:
I. Modelul de viaţă – în care sunt luate în consideraţie dimensiuni diferite: durata de viaţă,
dependenţă, independenţă şi activităţi de viaţă.
II. Modelul de asistenţă medicală – se bazează pe modelul de viaţă şi serveşte pentru a oferi
aistenţei medicale o structură atât conceptuală cât şi practică pentru a furniza îngrijirea
medicală la persoane fizice.

Virginia Henderson

S-a născut la 30 Noiembrie 1897 la Kansass City, în Virginia, USA. A

stusiat nursingul fiind eleva unei asistente medicale care se pregătise la rândul ei cu
Goodrich, o renumită profesionistă americană. S-a impus printr-o activitate de
înaltă competenţă dar mai ales prin scrierile sale care stabilesc cu claritate concepţiile
privind activitatea asistentei medicale în îngrijirile specifice acordate bolnavului şi
familiei sale. În 1948 a început să scrie principiile fundamentale ale îngrijirii
bolnavului

Virginia Henderson consideră omul ca fiind o unitate psiho- socială.

Sănătatea omului este corelată cu nevoile fundamentale umane pe care se bazează activitatea de îngrijire. În
principiile de bază, o îngrijire medicală diferenţiază 14 nevoi de viaţă. Tot în teoria ei, bolile sau stările
patologice, pot influenţa modul de satisfacere a nevoilor de bază.
Asistenta medicală este un membru recunoscut în cadrul echipei de îngrijire, cu rol în asigurarea
nevoilor de bază a pacientului. Ştiinţa îngrijirii de bază a bolnavului este aplicabilă la orice pacient, în orice
mediu şi este dirijată atât spre promovarea stării de sănătate cât şi spre activitatea medicală preventivă şi
curativă. Gradul de independenţă al pacientului constituie un criteriu important de evaluare.

Cele 14 Nevoi Fundamentale ale Virginiei Handerson

1. Nevoia de a respira
2
 2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se mişca şi a păstra o bună postură
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
6. Nevoia de a se imbrăca şi a se dezbrăca
7. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
8. Nevoia de a fi curat a-şi proteja tegumentele
9. Nevoia de a evita pericolele
10. Nevoia de a comunica
11. Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale
12. Nevoia de a se realiza
13. Nevoia de a recreea
14. Nevoia de a învăţa

Funcţiile nursei

1. Funcţia de natură independentă – asistenta asistă pacientul din propria iniţiativă, temporar sau
definitiv în:
a. Îngrijiri de comfort atunci când el nu-şi poate îndeplini independent anumite funcţii;
ajutorul asistentei e în funţie de vârstă, de natura bolii, de alte dificultăţi fizice, psihice,
sociale.
b. Stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu rudele acesteia
c. Este alături de indivizi şi de colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune
de viaţă şi sănătate.
2. Funcţia de natură dependentă – la invitaţia medicului, aplică metodele de observaţie, de tratament,
observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament şi le transmite medicului.
3. Funcţia de natură interdependentă – asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniul
sanitar, social, educativ, administrativ şi participă la activităţi interdisciplinare.
Alte funcţii
Profesional - este vorba de rolul cel mai important al asistentei, acela de a se ocupa de pacient.
Educativ - asistenta tebuie să aibă calităţi psihologice şi aptitudini pedagogice, de a şti să
comunice şi să fie convingătoare.
Economic - asistenta trebuie să fie o bună gestionară.

Domenii de activitate
 Servicii de sănătate în staţionar şi ambulator
 Învăţământ
 Cultură
 Cercetare
 Educaţie
 Administraţie
 Igienă

Locul de muncă a asistentului

1. În comunitate şi ambulator, adică în dispensar urban sau rural, policlinică, şcoli,
grădiniţe, creşe, leagăne, cămine de bătrâni.
2. În staţionari, adică în secţii de chirurgie, pediatrie etc.
3
 3. În sectoarele de poliţie sanitară.

Îngrijiri primare de sănătate(IPS)

Definiţie: Prin IPS înţelegem îngrijiri esenţiale de sănătate accesibile tuturor persoanelor şi familiilor din
comunitate prin mijloace ce le sunt acceptabile cu participarea lor plenară şi la un preţ de cost abordabil
comunităţii şi ţării.
IPS se sprijină pe comunitate.
Comunitatea – ansamblul unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat de care este legat
prin interese şi valori comune, având o formă de gestiune administrativă iar membrii săi au inter-relaţii cu
grupuri sociale şi instituţii.
IPS-ul acoperă 3 niveluri de intervenţii:

1. Îngrijiri de prevenire primară

 prin prevenirea primară înţelegem menţinerea şi promovarea sănătăţii precum şi
prevenirea îmbolnavirii lor
 intervenţia asistentei urmăreşte:
o educaţia sanitară
o prevenirea specifică
2. Îngrijiri de prevenire secundară
 Urmăreşte intervenţii curative pentru tratamenrul bolnavilor şi prevenirea agravării
sau a complicaţiilor
 Rolul asistentei este să descopere problema la timp.
3. Îngrijirea de prevenire terţiară
 Urmăreşte recuperarea
 Rolul asistentei este să susţină persoana îngrijită pentru a o readapta la diferitele
dificultăţi cauzate de problemele de sănătate.
Cadrul conceptual al îngrijirilor

1. Conceptul de om – este o fiinţă unică având nevoi biologice, sociale şi culturale, o fiinţă în continuă
schimbare şi în interacţiune cu mediul său înconjurător, o fiinţă responsabilă liberă şi capabilă de a se adapta.
Virginia Henderson spune că individul este o entitate bio-psiho-socială, formând un tot indivizibil, are calitati
fundamentale cu manifestări specifice pe care şi le statisface singur dacă se simte bine. El tinde spre
autonomie, spre satisfacerea nevoilor sale.
2. Conceptul privind sănătatea – defiiţia OMS-ului despre sănătate:
“Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social şi nu constă numai în absenţa bolii sau
infirmităţii”.
Virginia Handerson spune că sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfacute în mod
autonom, nu se limitează la absenţa bolii.
3. Concepţia despre boală – este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin
suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.