COOPERATIVA DE CONSUM COM STREHAIA

Aprobat,
ADMINISTRATOR

I.P.S.I. Nr. 1
TIPURI DE
STINGATOARE SI UTILIZAREA
ACESTORA

TIPURI DE STINGATOARE SI UTILIZAREA ACESTORA

 COOPERATIVA DE CONSUM COM STREHAIA

Stingătoarele sunt principalul mijloc de intervenție pentru stingerea începuturilor de incendii,

ușor de utilizat și la îndemâna oricui. Corecta lor alegere și amplasare, dar și deprinderea
utilizării lor devin de mare importanță pentru limitarea și stingerea, încă din faza incipientă a
incendiilor care pot aduce pagube imense.
Stingătoarele sunt acele dispozitive acționate manual care conțin o substanță ce poate fi
refulată și dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul unei presiuni create în interiorul
respectivului recipient. Sunt proiectate pentru a fi acționate manual, iar din punctul de vedere al
conținutului pot fi: portabile cu o masă de greutate mai mică sau egală cu 20 kg sau
transportabile/carosabile (pe roți) cu o masă de greutate totală de peste 20 kg.

PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE

Stingătoarele au un principiu de funcționare bazat pe refularea produselor de stingere

conținute sub efectul unei presiuni interne, asigurată prin diverse procedee, funcție de soluția
constructivă aleasă de producător. Aici identificăm trei tipuri de stingătoare:
Substanța de stingere este îmbuteliată sub presiune, soluție specifică stingătoarelor cu dioxid de
carbon;
Presiunea este asigurată de un gaz propulsor care este introdus în corpul stingătorului în
momentul utilizării, gazul fiind păstrat într-o butelie din interiorul stingătorului și eliberat prin
spargerea unei membrane sau deschiderea unui ventil din component recipientului. Această
soluție este utilizată în cazul stingătoarelor cu apă, pulbere sau spumă;
Presurizare permanentă cu un gaz propulsor.
Gazele propulsoare permise sau combinații permise ale acestora sunt: aer, argon, dioxid de
carbon, heliu și azot. Conform prevederilor normative din România (SR EN 3-7).
 COOPERATIVA DE CONSUM COM STREHAIA

TIPURI DE STINGĂTOARE

După natura substanței de stingere se identifică:

 Stingător cu apă și substanțe pe bază de apă având o încărcătură de 2, 3, 6, 9 kg fiind
identificate sub simbolul de AP;
 Stingător cu spumă (mecanică sau aeromecanică) având o încărcătură de 2, 3, 6, 9 kg
fiind identificate sub simbolul de S;
 Cu pulbere având o încărcătură de 1, 2, 3, 4, 6, 9, 12 kg fiind identificate sub simbolul
de P;
 Stingător cu dioxid de carbon având o încărcătură de 2, 5 kg fiind identificate sub
simbolul de G;
 Stingător cu înlocuitori de haloni având o încărcătură de 2, 5 kg fiind identificate sub
simbolul de H.

ALCĂTUIREA STINGĂTOARELOR

 Recipientul stingătorului;
 Accesorii, fixate sau înfiletate pe corpul stingătorului și care includ cel puțin:
capacul, dispozitivul de control, ansablul furtun și/sau pâlnii ori duze,
dispozitivul de operare;

Stingătoarele portabile sunt prevăzute cu robinet de control cu autoînchidere care permite ca

încărcarea să fie întreruptă temporar. Cele cu o masă de substanță de stingere mai mare de 3kg
sau volum mai mare de 3 litri sunt prevăzute cu furtun de refulare de minim 400 mm sau mai
mare funcție de încărcătură.
Funcționarea stingătorului se bazează pe principiul sifonului: gazul propulsor
antrenează substanța de stingere din recipient și o dirijează prin furtunul de refulare spre focar.

ALEGEREA STINGĂTOARELOR

Alegerea corectă a stingătoarelor trebuie să se bazeze pe o evaluare temeinică a riscului de

incendiu din spațiul protejat. Se ține seama de:
 natura materialelor combustibile (A, B, C, D, E sau F);
 caracteristicile de ardere în raport cu posibilele surse de aprindere;
 mărimea începutului de incendiu ce se poate dezvolta până la intervenția forțelor
specializate;
 forma de manifestare a incendiului (viteza de ardere: lentă sau rapidă);
 mediul ambient (temperatură, umiditate, posibile incompatibilități chimice);
 existența instalațiilor electrice sub tensiune (pericol de electrocutare).

Mai trebuie ținut seama și de:

 densitatea sarcinii termice (posibilitatea estinderii incendiului la materialele din
apropiere);
 COOPERATIVA DE CONSUM COM STREHAIA

 dimensiunile spațiului; riscul asupra personalului și mediului(reducerea concentrației de

oxigen în aer);
 prezența personalului disponibil și gradul de intruire al acestuia;
 posibilitățile fizice ale persoanelor existente în locul respectiv (când avem persoane
cu vârstă înaintată, femei, tineri sub 16 ani vom amplasa stingătoare până la 6 kg
inclusiv, iar în locurile cu pericol mare și număr de persoane redus se vor alege și
amplasa stingătoare de capacitate mare) .

Întrucât stingătoarele au o capacitate limitată, ele pot fi folosite numai în faza inițială a arderii,
când incendiul se manifestă la suprafața materialelor combustibile și nu în volumul lor.
Acțiunea de stingere poate fi influențată și de îndemânarea utilizatorului, condițiile
intervenției (temperatură, curenți de aer, vizibilitate) la care adăugăm factorii subiectivi (frică,
incertitudine, inhibare, slaba instruire) sau factori de natură tehnică (încărcare necorespunzătoare
a stingătorului ori alte defecțiuni tehnice).

Tipul și mărimea stingătorului funcție de natura și mărimea posibilelor focare:

 Focare mici: maxim 1mp: stingător de 1 – 9 kg (în locuințe, școli, birouri,
magazine cu specific industrial, laboratoare foto sau cu profil mecanic,
centrale telefonice, ateliere mici cu material mediu și ușor inflamabile, săli de
calculatoare, de jocuri, posturi de transformare electrice cu putere mică);
 Focare medii: 1 – 3 mp: stingător 6 – 12 kg (depozite de mărfuri, magazine,
hoteluri, biblioteci, arhive, garaje mici, instalații tehnologice și ateliere cu cantități
reduce de materiale combustibile, subsoluri tehnologice, stații de alimentare cu
energie electrică de dimensiuni reduse);
 Focare mari: peste 3 mp: stingătoare transportabile (depozite de materiale
combustibile cu stive înalte, ateliere mari de tâmplărie și reparații auto, tratament
termic prin călire în ulei, hangare de avioane, garaje, vopsitorii, depozite de
mărime redusă pentru lichide combustibile, instalații tehnologice care prelucrează
produse ce depășest 20 kg/litri).

Tip stingator POSIBILITATI DE UTILIZARE

A B C D E F
Apa DA LIMITAT INEFICIENT NU, apar LIMITAT, Pericol NU
reactii de electrocutare
 COOPERATIVA DE CONSUM COM STREHAIA

periculoase
Spuma DA DA INEFICIENT NU, apar LIMITAT, Pericol NU
reactii de electrocutare
periculoase
Dioxid de carbon LIMITAT DA DA NU, apar DA, Spatii inchise DA, Spatii
reactii inchise
periculoase
Pulbere LIMITAT DA DA NU, apar DA DA
reactii
periculoase
Pulbere speciala INEFICIENT INEFICIENT INEFICIENT INEFICIENT INEFICIENT NU
(metale combustibile)

Înlocuitori de haloni LIMITAT DA DA NU DA DA

Eficiența stingătoarelor este dată și de amplasarea acestora la îndemână, într-un număr

suficient și cu o capacitate corerspunzătoare de stingere ținându-se cont de cantitatea și natura
materialelor combustibile existente în spațiul protejat și dacă sunt folosite de persoane
familiarizate cu punerea lor în funcțiune.

Observații privind eficiența tipurilor de stingătoare:

 Stingătoarele cu apă pulverizată pot fi utilizate, cu rezultate satisfăcătoare, pentru

stingerea lichidelor combustibile cu temperatura de inflamabilitate mai mare de 550C,
unsorilor, grăsimilor și altor substanțe ce se topesc mai ușor;
 Stingătoarele cu spume speciale se folosesc pentru stingerea solvenților polari și trebule
să fie conforme cu SR EN 1568-4;
 Stingătoarele cu dioxid de carbon (CO2) sau pulbere pot fi folosite pentru stingerea
focarelor mici din spații închise, nu sunt recomandate la spații mari, deschise;
 Stingătoarele cu dioxid de carbon (CO2) se utilizează de la distanță asupra
componentelor electronice în așa fel încât acestea să nu fie deteriorate prin răcire în
urma contactului direct cu particulele înghețate de gaz (zăpadă carbonică).

Echiparea construcțiilor cu stingătoare.

Numărul orientativ de stingătoare pentru unele categorii de construcții, pentru care nu

sunt elaborate reglementări specifice, este prevăzut de anexa 6 la Normele generale de apărare
împotriva incendiilor aprobate cu OMAI nr. 163 din 2007.

Categorii de construcții

Clădiri administrative:…………………………………………………………….. 1 buc / 300mp

 COOPERATIVA DE CONSUM COM STREHAIA

 Sedii ale administrației publice centrale și locale;

 Sedii de fundații, organizații neguvernamentale, asociații, agenții etc;
 Sedii de birouri.
Clădiri comerciale:……………………………………………………………… 1 buc / 200mp

 Comerț alimentar și nealimentar;

 Magazine generale;
 Alimentație publică: braserii, restaurante și altele asemenea;
 Spații și încăperi destinate serviciilor.
Clădiri de locuit (recomandare):…………………………………………………1 buc / nivel / AP

 Blocuri;
 Locuințe unifamiliale.
Clădiri civile cu funcțiuni mixte:………………………………………………… 1 buc / 300mp

 Comerț, birouri, reuniuni.

Alte amenajări:…………………………………………………………………….. 1 buc / 150mp

 Circuri mobile, Scene și tribune amenajate provizoriu în aer liber;

 Studiouri de radio, televiziune, îndeosebi cu public.

În zonele în care sunt identificate pericole diferite de incendiu (materiale sau substanțe
combustibile din diferite clase de incendiu) se pot prevedea și utiliza simultan mai multe
tipuri de stingătoare.
Pentru stingerea incendiilor din clasa F (uleiuri și grăsimi în aparatele de gătit) se aleg
stingătoare compatibile cu substanțele care ard și cu aparatele utilizate

CRITERII DE AMPLASARE

Distanța între stingător și un focar posibil reprezintă drumul parcurs efectiv pentru folosirea
stingătorului avându-se în vedere: separațiile, amplasamentul ușilor, coridoarelor, stâlpilor și al
spațiilor de depozitare sau eventualelor împrejmuiri.
Distanța de la locul de amplasare la cel mai important focar posibil în perimetrul suprafeței
protejate nu trebuie să depășească 15m în cazul focarelor din clasa B sau de 20m în cazul
focarelor din clasele A, C și D de incendiu.
Distanța minimă de amplasare față de eventuale focare posibile din zona protejată nu
trebuie să fie mai mică de 2m pentru a evita ca el însuși să fie afectat de incendiu.
Amplasarea stingătoarelor de incendiu se va face de-a lungul căilor de acces la o înălțime
de cel mult 1,4m față de podea pentru un acces adecvat și o manevrare comodă. Înălțimea este
 COOPERATIVA DE CONSUM COM STREHAIA

măsurată de la partea superioară a corpului stingătorului. Nu trebuie să împiedice accesul și

evacuarea în și din zona protejată.
Fixarea stingătorului în locurile destinate trebuie să permită desprinderea ușoară în caz de
incendiu. În cazul stingătoarelor transportabile, pentru a nu favoriza răsturnările accidentale,
acestea trebuie păstrate în poziție cât mai apropiată de verticală, în nici un caz sprijinite pe roți,
pentru a fi mai ușor și rapid de manevrat în situația unei intervenții.
Se va evita amplasarea stingătoarelor în zone joase sau direct pe podea pentru a elimina
riscul coroziunilor din cauza unor eventuale scurgeri sau depuneri de agenți corozivi, precum și
răsturnarea accidentală sau folosirea în alte scopuri.

IDENTIFICAREA STINGĂTOARELOR

CULOAREA: identificarea produsului de stingere se face prin marcarea unei zone de pe corpul
stingătorului printr-o anumită culoare cu o suprafață minimă de 10% din aria recipientului. Sunt
recomandate utilizarea unor zone cu următoarele culori:
ALBASTRU pentru apă;
GALBEN pentru spumă;
ALB pentru pulberi;
NEGRU pentru dioxid de carbon;
VERDE pentru înlocuiotori de haloni.
MARCAREA se face cu inscripții strict necesare și cu pictograme
de utilizare, fiind divizată în 5 zone:
Zona 1: trebuie să cuprindă cuvintele ”STINGĂTOR DE INCENDIU”,
tipul de produs de stingere și încărcătura nominală, performanța pe focare
Zona 2: trebuie să cuprindă informații referitoare la instrucțiunile de
utilizare evidențiate cu pictograme, fiecare cu o explicație;
Zona 3: trebuie să cuprindă informații referitoare la orice restricții sau
pericole de utilizare, în particular în legătură cu toxicitatea și riscul
electric;
Zona 4: trebuie să conțină o instrucțiune pentru reîncărcare, pentru
verificarea periodică, identificarea produsului de stingere (dacă este cazul a
gazului propulsor), codul de model, domeniul de temperatură, avertisment
privind riscul de îngheț (pentru cele pe bază de apă) și o referință asupra standardului
european;
Zona 5: trebuie să cuprinsă numele și adresa producătorului și/sau a furnizoru lui, precum și
anul de producție.

ÎNTREȚINERE ȘI VERIFICARE

Întreținerea se face periodic cu respectarea recomandărilor producătorului. Verificările

periodice se fac numai de personal atestat în acest scop.
Între intervalele prevăzute pentru verificări periodice, se pot realiza, prin sondaj, verificări
 COOPERATIVA DE CONSUM COM STREHAIA

ale funcționării corecte a stingătoarelor, realizând cu această ocazie și instruirea personalului de

pe locurile de muncă. Acest tip de verificări urmăresc: starea de funcționare și funcționarea
corectă, existența, amplasarea și starea de integritate, evitând astfel nefuncționarea lor ulterioară.

CLASE DE INCENDIU

Incendiile sunt clasificate în funcție de natura materialelor sau substanțelor combustibile

prezente în spațiile afectate de incendiu, care pot fi implicate în procesul de ardere.
Clasa A: incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc
în mod normal cu formare de jar. Exemple:lemn, hârtie, materiale textile, rumeguș, piele, produse
din cauciuc, materiale plastice care nu se topesc la căldură.

Clasa B: incendii de lichide sau solide lichefiabile. Exemple:benzină, petrol, alcooli, toluen,
lacuri, vopsele, uleiuri, gudroane, ceară, parafină, materiale plastice care se topesc ușor.

Clasa C: incendii de gaze. Exemple: hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de sondă etc

Clasa D : incendii de metale. Exemple: sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan etc.

Clasa E : : incendii care implică riscuri de natură electrică. Exemple:întrerupătoare, motoare,

transformatoare. Menţionăm că E nu este o clasă de incendiu conform SR-EN, dar poate
fi întâlnită pe eticheta unor stingătoare.

Clasa F : incendii care implică medii de gătit (uleiuri și grăsimi vegetale sau animale) în aparate
pentru gătit.
 COOPERATIVA DE CONSUM COM STREHAIA

MANEVRAREA STINGĂTOARELOR

1. Se deblochează stingătorul
trăgând de inelul de siguranță.

2. Se prinde cu mâna furtunul de refulare (când există),

se apasă pârghia de acționare și se îndreaptă jetul
agentului de stingere spre baza flăcărilor.
 COOPERATIVA DE CONSUM COM STREHAIA

!! Pentru o manevrare corespunzătoare a stingătoarelor de incendiu,

instruirea practică și exercițiile periodice au o importanță deosebită,
indiferent de tipul de stingător utilizat!!

TACTICA FOLOSIRII STINGATORULUI

1. Stingător pe bază de apă:

Aplicarea substanței de stingere trebuie să înceapă cât mai aproape de focar pentru a folosi
energia jetului de pătrundere în masa incendiată. În acelați timp, prin mișcări permanente ale
furtunului de refulare sau de rotire în jurul focarului, se asigură acoperirea întregii suprafețe
incendiate. După ce se observă dispariția flăcărilor, refularea trebuie continuată pentru răcirea
jarului și a suprafețelor care ard mocnit sau cu incandescență.
În cazul utilizării acestui tip de stingător la stingerea lichidelor combustibile, procedeul de
intervenție se desfășoară diferit. Refularea substanței de stingere începe de la distanță de peste
2m și pe o direcție tangențială cu suprafața lichidului incendiat pentru eliminaresa pericolului de
împrăștiere a lichidului combustibil. Nu se acționează cu acest tip de stingător asupra
instalațiilor electrice existând riscul de electrocutare.
2. Stingător cu pulbere:
Dirijarea jetului de pulbere se face de la începutul intervenției la baza flăcărilor (mai ales
la lichidele combustibile), de la marginea cea mai apropiată și progresând către extremitatea
opusă cu o mișcare de măturare (dreapta-stânga) pe întreaga lățime a focarului. Jetul de pulbere
trebuie dirijat tangențial la suprafața care arde pentru a evita turbionarea și deversarea lichidului
3. Se alternează mișcarea de refulare (dreaptastânga) pe
întreaga lățime a focarului pentru acoperirea întregii suprafețe
incendiate.
incendiat. Refularea poate fi întreruptă pentru a fi reluată în zonele cu ardere mai intensă.
La utilizarea stingătorului su pulbere în aer liber se recomandă dirijarea jetului perpendicular
pe direcția vântului cu deplasare spre direcția de înaintare a acestuia. Nu se acționează în sens
contrar direcției vântului. În spații închise, stingătorul cu pulbere se folosește având în vedere:
reducerea vizibilității din cauza pulberii refulate, unele efecte adverse la respirație (pulberea nu
este toxică), necesitatea îndepărtării cantității de pulbere rămasă după intervenție.
3. Stingător cu dioxid de carbon CO2:
Refularea substanței de stingere de poate face cu întreruperi, chiar repetate. Jetul nu se
dirijează direct asupra lichidului care arde pentru a se evita deversarea acestuia, precum și
asupra elementelor electronice sensibile, șocul termic putându-le deteriora. În aer liber
eficacitatea dioxidului de carbon scade apreciabil.
4. Stingător cu spumă:
 COOPERATIVA DE CONSUM COM STREHAIA

Refularea spumei se face pe un plan vertical sau înclinat ori pe marginea (peretele)
rezervorului, vasului sau cuvei incendiate, ceea ce permite etalarea lentă a spumei peste
lichidul care arde.
Se recomandă menținerea unui punct fix de refulare pentru a permite acumularea unei
cantități suficiente de spumă, care să acopere treptat întreaga suprafață incendiată.
Deplasarea în jurul focarului nu este indicată, crearea mai multor puncte separate de
refulare a spumei putând duce la distrugerea rapidă de către flăcări a spumei formate. Se va
evita proiectarea jetului de spumă direct în lichidul combustibil deoarece se produce distrugerea
spumei, stingerea fiind ineficientă. Stingerea incendiilor de lichide combustibile deversate pe
pardoseală sau o altă suprafață solidă se face prin direcționarea jetului de spumă înaintea
frontului flăcărilor pentru limitarea propagării arderii, după care se înainteată pentru stingerea
propriu-zisă.

Pentru o manevrare corespunzătoare a stingătoarelor de incendiu, instruirea practică

și exercițiile periodice au o importanță deosebită indiferent de tipul de stingător
utilizat.

INTOCMIT,
CADRU TEHNIC PSI,
Ing.SIMION VALENTIN