BTC‐2 

Universitatea Tehnică 
”Gheorghe Asachi” din 
Iași 
 
Specializarea TTC 
 

TRATAMENTE 
UMIDOTERMICE 
 TRATAMENTE UMIDOTERMICE

8.1. Tehnologia de tratare umidotermică

Obiectivele tehnologice ale tratării umidotermice
Tratamentele umidotermice aplicate confecţiilor textile se constituie ca
prelucrări tehnologice de natură calitativă (figura 8.1) în realizarea componentelor de
produs, cît şi la nivelul produsului finit.
Tratamentele interfazice şi de
finisare finală deţin ponderi diferenţiate de
19,2 – 36,5% în durata proceselor de
confecţionare, respectiv 2 -7minute pentru
cămăşi, 26 -34minute pentru pantaloni
clasici, 27 - 49minute pentru sacou.
Din perspectiva implicării asupra a b
rentabilităţii sistemelor de fabricaţie a Fig.8.1 - Rolul tratamentelor umidotermice
confecţiilor textile procesele TUT sunt a – stare iniţială b – tratat
caracterizate în general: umidotermic
 ca principala cale de risipă, respectiv sursa de economisire a energiei (pentru
confecţionarea sacoului, de exemplu, 89% din consumurile energetice revin
proceselor umidotermice) ;
 prin semnificative implicaţii în asigurarea calităţii produselor
Durata şi conţinutul procesului de tratare umidotermică sunt variabile, fiind
dependente de o serie de factori de diferenţiere, printre care se remarcă:
 categoria de sortiment ;
 categoria de produs - clasic sau sport ;
 modul de finisare a produsului - cu sau fără prespălare, vopsire ;
 tipul materialelor de bază;
 nivelul dotării tehnice;
 calitatea programelor tehnologice elaborate;
 nivelul cerinţelor de calitate impuse produselor de îmbrăcăminte ;
 sistemul logistic la nivelul locului de muncă şi cel interoperaţional.
Tehnologia de tratare umidotermică, ca parte componentă a fabricaţiei
îmbrăcămintei, are drept obiective generale la nivel de produs:
1. modificarea poziţiei relative a suprafeţelor şi contururilor reperelor de
produs ;
2. modificarea formei, a dimensiunilor şi a aspectului superficial, la nivel nivel
de reper (suprafeţe şi contururi) şi la nivelul produsului finalizat din punct de vedere
constructiv.
În acest context, ţelurile operaţiilor de tratare umidotermică vizează (figura
8.2):

2
 OBIECTIVE TEHNOLOGICE TUT GENERALE

II. Modificarea:
-formei;
I. Modificarea pozitiei
-dimensiunilor;
relative a reperelor
-aspectului superficial a
reperului, produsului.

Asigurarea
Asigurarea conditiilor Conferirea
corespondentei
de calitate B Obtinerea efectelor C dimensionale si D aspectului
A
pentru alte estetice comercial
de forma
faze tehnologice
produs - corp

TELURI TUT

Fig.8.2 – Obiectivele tehnologice TUT la nivel de produs

A. Asigurarea condiţiilor necesare realizării fazelor tehnologice de alte specializări
(prin descălcări şi preformări de rezerve).
B. Obţinerea efectelor estetice (plisare, formare dungi, cute, etc.)
C. Asigurarea corespondenţei dimensionale şi de formă între produs şi corp
(prin modelare spaţială).
D. Conferirea aspectului comercial şi a valorii de prezentare pentru produsul
fabricat (netezire, aburire, etc).
Atingerea scopului tratamentelor umidotermice se obţine în practică pe
seama obiectivelor tehnologice specifice (tabelul 8.1).

3
 Tabel 8. 1 - Obiective specifice TUT
Nr. Ţeluri TUT
Obiective tehnologice specifice
crt. A B C D
Netezire produs
1. şifonat x

2. Modelare spaţială x

3. Descălcare rezerve x

4. Călcare rezerve x

5. Preformare margini x x

6. Plisare x

7. Presare canturi x x

8. Aburire x

Tratamentul umidotermic include:

 prelucrări interfazice, care au în vedere ţelurile A, B, C, D şi participă la
transformarea succesivă a mulţimii de repere croite în detalii şi subansambluri
de diferite complexităţi, în scopul constituirii structurii morfologice a produsului
- prelucrare, asamblare, montaj (figura 8.3).

4
 a - modelare spaţială - spate b - presare buzunare faţă

c - descălcare pense, cusătură clin d - presare – modelare faţă

f - descălcarea cusăturii pe linia

e - descălcarea cusăturilor - spate
umărului

g - descălcarea mînecii pe linia

h - descălcarea mînecii pe linia cotului
interioară
Fig.8.3. Obiective –topografie
Tratamente umidotermice interfazice (sacou)

Prelucrările umidotermice interfazice se desfăşoară într-un flux discontinuu,

impus de succesiunea operaţiilor de coasere.
 prelucrări de finisare finală, care au in vedere ţelurile B, C, D, fiind implicate în
transformarea produsului finalizat din punct de vedere constructiv
(confecţionat), în produs finit, respectiv produs marfă (figura 8.4)

5
 a - presare şi modelare faţă b - presare şi modelare spate

d - presare şi modelare- umeri+ vîrful

c - presare şi modelare guler-rever
capului mînecii

e - presare şi modelare cap+şliţul mînecii f - modelarea finală a mînecii

g - rulare reever
Fig. 8.4 - Obiective tratamente umidotermice finale (sacou)

Conţinutul şi volumul prelucrărilor TUT interfazice este strict dependent de

tipul de produs şi nivelul exigenţelor de ordin calitativ impuse acestuia, de
particularităţile de model, starea suprafeţei, rigiditatea la încovoiere şi capacitatea de
revenire din şifonare a materialului.
Conţinutul procesului de finisare umidotermică finală se caracterizează printr-
o orientare mai accentuată pe produs, fiind diferenţiat în funcţie de sortiment,
categoria de produse - clasice, respectiv tip sport - fapt confirmat şi de oferta de linii
specializate din partea constructorilor de utilaje în domeniu.
Operaţiile de tratare umidotermică pot fi clasificate în funcţie de rolul îndeplinit
în fabricaţia prduselor:
 principale, de conferire a efectelor tehnologice utile - se stabilesc în baza
analizei tehnologice a modelului de produs ;
 auxiliare, de înlăturare sau diminuare a efectelor tehnologice secundare
dobîndite în prelucrările anterioare (luciu, imprimări ale rezervelor, şifonări etc.)
care deţin o pondere de aproximativ 26%. Reducerea ponderii acestor operaţii se
realizează prin proiectarea tehnologică adecvată şi conducerea eficientă a
proceselor.

8.1.1.Conţinutul tehnologic şi fizic al procedeelor de tratare umidotermică

Conţinutul tehnologic
Definirea componentelor structurale din punct de vedere al acţiunilor
tehnologice specifice operaţiilor de tratare umidotermică, ca sistem tehnologic şi a
6
relaţiilor dintre acestea, este evidenţiată prin modelul structural al PTTUT (figura
8.5).
Din punct de vedere al acţiunilor tehnologice efectuate asupra obiectelor
muncii operaţiile OTUT, se structurează
din trei trepte:
Treapta I (TI) - include alimentarea şi poziţionarea semifabricatului sau a
produsului finit pe suprafaţa de lucru.
Treapta II (TII) - include tratarea umidotermică (călcarea) propriu - zisă.
Treapta III (TIII) – include mînuirile pentru evacuarea semifabricatului sau a
produsului finit din zona de lucru şi depozitarea acestuia.

PTTUT

OTUT, IF1.......OTUT,IFn OTUT, FF1.......OTUT,FFm

TI TII TIII

SII1 SII2 SII3

s1.1 s1.n s2.1 s2.m s3.1 s3.p

Fig. 5. Model structural al PTTUT

PTTUT - procesul tehnologic TUT; OTUT,IF – operaţii tehnologice TUT interfazice; OTUT,FF -
operaţii tehnologice TUT de finisare finală, TI, II, III – trepte ale operaţiei TUT; S1, 2, 3 -
stadiile tehnologice ale treptei TII; s1.1…s3.p - secvenţe specifice fiecărui stadiu
Treapta TII defineşte conţinutul fizico - tehnologic specific scopului tehnologic
al operaţiei OTUT şi presupune acţiuni umidotermice şi mecanice la nivel de material.
TII se structurează din trei stadii
tehnologice succesive (figura 8.6) Q F Q Q
diferenţiate prin conţinutul lor fizic, în funcţie
W
de caracteristicile materialului textil şi SII.1 SII.2 SII.3
obiectivul tehnologic urmărit. W W Q
Stadiul SII.1 - pregătirea deformaţiei - TII
asigură condiţii eficiente pentru deformarea Fig.8.6. Structura stadială a fazei T
II
propriu - zisă. Pentru a reduce intensitatea
legăturilor intermoleculare din structura
polimerilor fibroşi, în acest stadiu se acţionează prin intermediul umidităţii W
(umezire) şi a căldurii Q (încălzire).
Stadiul SII.2 - deformaţia propriu - zisă se realizează în prezenţa temperaturii
şi umidităţii, sub acţiunea unor forţe deformatoare.
Stadiul SII.3 - fixarea deformaţiei se realizează prin creşterea suplimentară a
temperaturii, în baza suplimentării de căldură Q (uscare), urmată de reducerea
temperaturii şi a flexibilităţii pînă la nivelul iniţial, anterior stadiului SII.1, prin racire.

7
 Derularea celor trei stadii are loc în mod secvential. Secvenţele “si” (figura 8.5)
surprind acţiunile tehnologice elementare specifice ale agenţilor tehnologici şi ale
organelor de lucru asupra obiectului muncii.
Avînd în vedere ponderea deţinută de utilajele tip presă, cu două organe de
lucru (fix şi mobil), se va exemplifica structura secvenţială a operaţiei pentru acest
caz particular:
Închiderea presei - presarea - oscilarea pernei mobile - distanţarea
pernelor - alimentarea aburului la perna mobilă în una sau două etape
(aburirea) - vacuumare la perna mobilă în una sau două etape - vacuumare prin
pernă fixă - suflare cu aer cald.
Secvenţa de închidere poate fi comună celor trei stadii, durata fiind mai mică
sau egală cu durata treptei TII. Secvenţele ce se pot realiza după deschiderea presei
sunt în general secvenţele finale de vacuumare şi de suflare a aerului cald.
Presarea este o secvenţă aparţinînd stadiului SII.2 şi realizează efectiv
deformaţia impusă de efectul tehnologic util.
Oscilarea pernei mobile se utilizează la materiale cu desene în relief,
suprafaţă scămoşată sau buclată, pentru a preîntîmpina modificarea stării suprafeţei.
Durata acestei secvenţe este foarte mică.
Distanţarea pernelor se realizează în una sau mai multe etape, pe intervale
mici de timp înainte de alimentarea sau îndepărtarea agenţilor tehnologici, în scopul
perfecţionării fenomenelor de transfer ale caldurii şi umiditaţii (termic şi masic), cît şi
a protejării suprafeţei materialelor sensibile la contactul mecanic direct cu organele
de lucru.
Alimentarea cu abur (aburirea) se realizează prin perna mobilă în una sau
două etape, sau prin ambele perne. Cantitatea de abur şi parametrii acestuia se
stabilesc în funcţie de caracteristicile materialului textil şi ale zonei de produs supusă
prelucrării precum şi de obiectivul tehnologic al operaţiei.
Vacuumarea se realizează prin ambele perne, în una sau mai multe etape.
Vacuumul poate avea rol diferit, în funcţie de stadiul în care acţionează. Astfel, în
stadiul SII.1, prin vacuum se fixează poziţia produsului pe perna fixă, pe cînd în
stadiile SII.2 şi SII.3 prin vacuum se intensifică transferul termic şi hidric înspre şi
respectiv dinspre produs. Intensitatea vacuumului poate fi de asemenea programată
(vacuum normal sau vacuum fin).
Suflarea aerului cald are drept scop uscarea produsului în stadiul final SII.3.
Ansamblul secvenţelor (si) defineşte programul tehnologic al operaţiei OTUT,
iar dimensiunea secvenţelor se exprimă prin valorile parametrilor tehnologici (figura
8.7):

a - Temperatura b - Durata c - Umiditatea d - Presiunea *

Fig. 7. Parametrii tehnologici
*Presiunea-organului de lucru, sau a gentului tehnologic, în funcţie de
procedeul tehnic de tratare umidotermică

8
 Caracterizarea tehnicilor TUT
Printre criteriile semnificative de diferenţiere a procedeelor tehnologice TUT se
evidenţiază:
a) Poziţia relativă şi interacţiunea fizico-mecanică între organele de lucru şi
materialul textil (material fix, instrumentul se deplasează, material comprimat
între instrumente, material liber suspendat, material se deplasează între
suprafeţe cilindrice în mişcare etc.);
b) Natura acţiunii deformatoare asupra materialului (mecanică directă,
aerodinamică direct prin agenţi de lucru, prin membrane elastice, rigide, câmp
de forţe centrifuge, vibratoare);
c) Sensul de acţiune al forţei deformatoare (din exterior, interior, combinat);
d) Modul de încălzire a materialului (indirect, prin organ de lucru, agent
tehnologic, direct – neconvebţional);
e) Agentul de plastifiere a materialului (apă, abur, abur activat chimic, căldura
generată direct sau indirect);
f) Modul de fixare a deformaţiei:
 Uscare
- termică
- aerodinamică (vaacum, suflare cu aer cald)
 Răcire
- prin suflare cu jet de aer rece
- prin vacuumare (filtrarea aerului rece din mediu prin material)
- liberă
- combinată.
În baza acestor criterii se identifică următoarele procedee tehnice de tratare
umidotermică:
 Procedee clasice:
- netezirea cu fierul de călcat
- presarea cu prese de călcat
 Procedee moderne:
- aerodinamice (pe manechine gonflabile, prese autoformabile, tunele de
finisare) ;
- dinamice (prin centrifugare şi vibromodelare) - în prezent doar în faze
de cercetare, laborator ;
- neconvenţionale (higrochimiotermice, în curent de înaltă frecvenţă sau
radiaţii infraroşii).
Procedeul tehnic TUT reprezintă criteriul principal de diferenţiere a categoriilor
de utilaje specializate pentru tratamente umidotermice şi condiţionează conţinutul
programelor tehnologice.

Conţinutul fizic al proceselor de tratare umidotermică

La nivelul materialului textil, obiectivul tratamentului umidotermic constă în
obţinerea de deformaţii programate, cu caracter stabil şi se realizează pe seama
solicitărilor fizico - mecanice la nivelul macro- şi microstructurii acestuia, în condiţiile
menţinerii identităţii materialului.
Complexul de solicitări asupra materialelor textile, în scopul materializării
obiectivului tehnologic, coordonat prin programe tehnologice la nivelul OTUT,
acţionează efectiv pe durata fazelor FI, FII şi FIII (figura 8.5).
Fazele FI şi FIII sunt faze auxiliare care înglobează un volum mare de
manevrări ale obiectelor muncii.

9
 Structura stadială a fazei FII permite individualizarea solicitărilor primare şi
identificarea interacţiunilor între acestea, ca premisă a structurării secvenţiale şi
dimensionării riguroase a programelor tehnologice pe criterii ştiinţifice.
În consecinţă în cadrul TUT materialele textile sunt supuse simultan unor
solicitări asociate (mecanice şi termice în condiţii de umiditate) care, prin cumularea
efectelor de obosire şi degradare pot conduce la modificări substanţiale în structura
fizică, cu implicaţii asupra funcţiilor estetice, de fiabilitate şi funcţionale ale produselor
vestimentare.

A. Solicitări mecanice în procesele umidotermice

Deformarea materialelor textile în procesele TUT se poate realiza prin
acţiunea statică sau dinamică a forţelor utile procesului în cauză, în funcţie de
procedeul TUT utilizat.
Particularităţile deformării materialelor în procesele TUT se manifestă la nivel
de macro- şi microstructură.
În acest context solicitările mecanice, la nivelul macrostructurii materialului
textil vizează modificarea dirijată, temporară, a caracteristicilor geometrice de
bază ale materialului în procesul transformării suprafeţei textile în produs de
îmbrăcăminte:
 Modelarea formei plane a reperelor şi a zonelor de produs prin tratament
umidotermic - netezirea acestora, plisarea sau fixarea dungilor;
 Modelarea spaţială a reperelor sau zonelor de produs pentru asigurarea
corespondenţei tridimensionale şi de formă între corp şi produs;
 Modificarea densităţii aparente a materialului pentru uniformizarea grosimii
zonelor adiacente din produs (aplatizarea), fie modelarea spaţială prin susţinerea
sau întinderea pe zone diferite;
 Modificările privitoare la starea suprafeţei materialului textil prin tratamente
umidotermice.
Capacitatea şi mecanismul de deformare mecanică a materialelor textile la
nivel de microstructură sunt dependente în principal de structura fizică, condiţionată
de legile arhitectonice de agregare supramoleculară, specifice fiecărui polimer, în
formaţiuni morfologice (microfibrile, macrofibrile, fibre). Mecanismul deformării
materialului textil în starea înalt-elastică, pe durata proceselor umidotermice are la
bază comportarea reologică a compuşilor macromoleculari.

B. Fenomene fizice specifice proceselor TUT

Fundamentarea teoretică a deformării materialelor textile şi a fixării
deformaţiilor în cadrul proceselor TUT are la bază fenomenele de tranziţie de ordin II
(în ambele sensuri) ale polimerilor fibroşi între două stări fizice - starea sticloasă şi
înalt-elastică - caracterizate prin stări energetice diferite şi delimitate prin
temperatura de vitrifiere (Tv) şi fenomenele de transfer termic şi de masă.
Procesele de încălzire - umezire şi uscare impuse de mecanismul tranziţiilor
de stare a materialelor în cadrul TUT se materializează pe seama fenomenelor de
transfer termic şi masic, iar răcirea pe seama fenomenelor de transfer termic.
Conţinutul tehnologic şi fizic al tratamentelor umidotermice se materializează
prin acţiunea organelor de lucru şi al agenţilor tehnologici (tabel 8.2)

10
 Tabel.8.2 - Acţiunea agenţilor tehnologici
Agenţi
Funcţii Mod de acţiune Observaţii
tehnologici
0 1 2 3

Direct pe material

Abur Încălzire, umezire

Aburire prin perna
superioară

Aburire prin perna

inferioară

Abur Încălzire, umezire

Aburire cu fierul de
călcat

Suflare cu aer cald -

-Încălzire uscare la prese,
-Încălzire şi modelare - uscare modelare la
prese autoformabile

Răcire, fixare în poziţie de Vacumare, prin perna

lucru inferioară

Aer comprimat
Absorbţia excesului de Vacumare, prin perna
abur superioară

-Prevenirea formării
cutelor pe căptuşeală
Formarea pernei de aer -reducerea efortului la
călcare cu fierul

  8.1.2.Factori de influenţă a programelor tehnologice de   tratare umidotermică 

Un program tehnologic bun, trebuie sa fie capabil sa asigure nivelul

planificat al obiectivelor tehnologice, cu modificări minime ale caracteristicilor iniţiale
ale materialelor (în limite admisibile).
În dimensionarea programelor tehnologice pentru tratamentele umidotermice
se au în vedere următoarele obiective :
 maximizarea efectului tehnologic util şi a stabilităţii acestuia;
 minimizarea modificării caracteristicilor fizico - mecanice ale materialului;
 minimizarea duratei totale a programului.

11
 Utilajele moderne de tratament umidotermic asigură condiţiile necesare privind
minimizarea şi reglarea sensibilă a intensităţii solicitărilor specifice precum şi de
protecţie privind factorul termic de risc, prin echipamente de control a regimului
termic şi al solicitărilor de natură mecanică.
Temperatura continuă să fie factor de risc în special la operaţiile efectuate cu
fierul de călcat şi în cazul supradimensionării duratei de contact direct a materialului
cu organele de lucru.
Astfel în cazul utilizării fierului de călcat, temperatura suprafeţei de lucru ia
valori între 80 -180oC, la prese 90 - 230oC, la manechinul gonflabil 80 - 105oC, în
tunelele de finisare se dezvoltă temperaturi de 120 - 150oC. Presiunea exercitată de
fierul de călcat are valori de 0,01 - 0,03 daN/cm2, iar la prese 0,15 - 0,35 daN/cm2.
Valorile parametrilor tehnologici (temperatura agentului tehnologic T150oC ,
umiditatea higrică 10 - 20%, presiunea 0 - 7 bari, depresiunea vacuum 0,16 - 0,2
daN/cm2, care asigură răcirea semifabricatului la 40 - 60oC), nu constituie factori de
risc pentru materiale.
Comportarea diferenţiată a materialelor la solicitările specifice proceselor de
tratare umidotermică şi repetitivitatea acestora, diferenţele structurale, privind
numărul şi tipul straturilor de material în cadrul zonelor de produs prelucrate,
evidenţiază necesitatea dimensionării prin compensare a parametrilor tehnologici
(presiune, temperatură, durată) în cadrul programelor tehnologice TUT, în funcţie de
material, produs şi obiectivul tehnologic al operaţiei.
Dimensionarea programelor tehnologice de tratare umidotermică la nivelul
dotărilor actuale se limitează la :
 alocarea “dimensiunilor temporale” pentru stadiile şi secvenţele incluse în
structura acestora ;
 în această situaţie temperatura şi presiunea agentului tehnologic se menţin
constante ;
 presiunea organului de lucru se programează în corelare cu scopul
tehnologic şi tipul materiei prime;
 tipul şi numărul de secvenţe incluse în program au în vedere funcţiile
acestuia care derivă din obiectivul tehnologic al operaţiei şi gradul de
specializare al utilajelor pe operaţii şi zone de produs.

Efectele deficienţelor proiectării programelor tehnologice

 imperfecţiunile proiectării parametrice generează programe tehnologice la
nivel de operaţie neperformante, generatoare de efecte tehnologice
secundare;
 înlăturarea sau diminuarea efectelor secundare se răsfrînge asupra
proiectării structurale în sensul necesităţii introducerii unor operaţii
suplimentare, de retuşare şi corecţie care nu sunt de natura intervenţiilor
care adaugă valoare produsului;
 suplimentarea numărului de operaţii, în structura procesului, determină
creşterea repetitivităţii solicitărilor umidotermice asupra materialelor şi
implicit a probabilităţii de modificare a parametrilor caracteristicilor
acestora, cu efecte negative asupra condiţiei menţinerii identităţii
materialului şi a productivităţii muncii.

8.2.Condiţii de asigurare a calităţii prelucrărilor tehnologice TUT

Implicaţiile proceselor de tratare umidotermică asupra calităţii produselor
vestimentare se reflectă în special la nivelul:

12
  aspectelor estetice - precizia formelor, a dimensiunilor şi a poziţiei relative
a componentelor de produs ;
 aspectelor de fiabilitate şi mentenanţă - stabilitatea formelor şi
dimensiunilor şi menţinerea caracteristicilor materialelor la parametrii iniţiali.
Rolul principal în dirijarea planificată a calităţii prelucrărilor tehnologice prin
diminuarea, respectiv prevenirea efectelor secundare revine:
 proiectării tehnologice;
 reglării şi întreţinerii utilajelor;
 calificării executanţilor şi metodelor de lucru.

Efectele tehnologice secundare la nivelul proceselor TUT au un caracter

general, iar dimensiunile acestora furnizează informaţii privind criteriile de
restricţionare în proiectarea proceselor TUT:
1.Modificarea caracteristicilor geometrice ale materialelor textile:
contractii pe lungime, lăţime, suprafaţă, grosime.
2.Modificarea caracteristicilor mecanice şi optice ale materialelor - se va
acorda atenţie în special celor referitoare la caracteristicile optice (culoare, luciu)
care definesc aspectul estetic al suprafeţei materialului.
3.Modificarea stării suprafeţei materialului sub aspect tehnic - imprimarea
rezervelor, a contururilor elementelor de produs integrate (clape, leisturi, aplatizarea
stratului fibros superficial).

Cauzele care produc efecte secundare:

1. Efectele secundare sunt o consecinţă indispensabilă a derulării ciclului
tehnologic prin procedeele clasice TUT de netezire şi presare.
2. Dimensionarea sau derularea incorectă a programelor tehnologice la nivelul
operaţiilor TUT implică apariţia efectelor secundare.
3. Efectele secundare sunt generate de imperfecţiunile tehnice şi organizatorice
a activităţilor logistice (manevrare, transport semifabricatelor) la nivel de
operaţie, interoperaţionale şi la depozitare.

Soluţii posibile pentru diminuarea efectelor secundare:

 optimizarea programelor tehnologice;
 reglarea corespunzătoare a utilajelor;
 includerea de operaţii suplimentare, cu implicaţii directe asupra eliminării
efectelor secundare;
 introducerea de corecţii specifice în etapa de proiectare constructivă a
produselor prin optimizarea dimensionării adaosurilor în construcţia
şabloanelor;
 înlocuirea procedeelor clasice TUT cu noi procedee care să excludă acţiuni
mecanice directe asupra stratului superficial al materialelor textile.
Evaluarea obiectivă (cantitativă) a calităţii efectelor tehnologice utile în cadrul
tratamentelor umidotermice presupune măsurarea sau estimarea acestora pe produs
/ semifabricat şi compararea rezultatelor în baza unor indicatori de calitate.
Calitatea efectului tehnologic util TUT se va aprecia prin măsura în care este
atins obiectivul tehnologic, unghiurile de descalcare, modificarea grosimii,
gradul de netezime etc.

13
 8.3.Utilaje de tratare umidotermică

UTILAJE TUT

PROCEDEU GRAD DE NIVEL DE GRAD DE

TEHNIC AUTOMATIZARE AGREGARE SPECIALIZARE

AERODINAMIC

SPECIALIZATE
UNIVERSALE
Utilaje simple

Prese carusel
de comanda
NETEZIRE

PRESARE

in tandem
Comanda

Program
manuala

Prese
Presa gonflabila

Presa gonflabila
Masa de calcat
Fier de calcat

autoformabila

Tunel de
finisare
Presa

Presa

Fig.8.8 - Criterii de clasificare a utilajelor pentru tratamente umidotermice

Criterii de clasificare a utilajelor de tratare umidotermică sunt prezentate în figura 8.8.

 Procedeul tehnic condiţionează caracteristicile constructiv – funcţionale
 Gradul de automatizare condiţionează modul de comandă şi de derulare a
programului tehnologic:
- clasice, cu program de comandă
- cu grad avansat de automatizare (cu roboţi de alimentare - evacuare).
 Nivelul de agregare condiţionează capacitatea de producţie, nivelul
productivităţii (simple, în tandem, carusel)
 Gradul de specializare condiţionează flexibilitatea utilajului şi calitatea
prelucrării tehnologice (universale, specializate pe produs, zonă de produs, pe
operaţie).

Caracteristicile constructiv - funcţionale ale utilajelor TUT sunt

determinante în ceea ce priveşte modul de derulare a operaţiilor umidotermice.
Printre principalele firme producătoare de utilaje pentru tratarea umidotermică
a confecţiilor textile se remarcă: Veit, Sussman, Macpi, Brisay, Silk, Indupress,
Hoffman, Lemaire, Kannegieser, Certus, Emery, Max-stir, Veronesi, Compacta,
Domena, Malawasi etc.

8.3.1.Fierul de călcat
Fierul de călcat se constituie ca utilaj propriu - zis sau este inclus în dotarea
meselor de călcat sau a preselor de finisare finală a produselor. Pentru primele două
situaţii acesta reprezintă un echipament tehnologic de bază şi reprezintă echipament
auxiliar prin asociere cu presele de finisare finală în scopul efectuării retuşurilor
necesare.
Factorii de diferenţiere a variantelor oferite de constructorii specializaţi devin
criterii de adoptare a fierului de călcat (tabel 8.3).
În funcţie de destinaţia tehnologică se evidenţiază mai multe tipuri de fier
de călcat (figura 8.9):
- fier universal;
14
- fier pentru retuşuri;
- fier pentru descălcarea rezervelor.

Fig.8.9 - Fierul de călcat

Tabel 8.3 - Caracteristici specifice – fier de călcat

Dimensiuni de gabarit : lungimea şi lăţimea suprafeţei de lucru ;
l = 70 -185 mm, L= 150 –250 mm, masa = 1,25 – 5,5 kg.
Caracteristici
Dispunerea şi forma orificiilor de pe talpă, pentru evacuare abur,
constructive
aer
Parametri de formă ai tălpii (în funcţie de destinaţia tehnologică)
Parametri de formă ai mînerului (în funcţie de masă şi
performanţele ergonomice)
Caracteristici Materialul utilizat (oţel, fontă, aluminiu) pentru realizarea tălpii şi a
constructive mînerului (material plastic, lemn, plută)
Tipul şi amplasarea topografică a butoanelor de acţionare (pe
mîner, pe corpul fierului, mecanice, digitale etc.)
Caracteristici Mod de încălzire: electric, cu abur, combinat
funcţionale Mod de reglare a parametrilor tehnologici: termostat, sistem
electronic de programare
Tălpi interschimbabile: din teflon, tip perie, din oţel sau aluminiu
Sisteme flexibile de suspendare şi manevrare
Sisteme de deschidere a rezervelor de coasere: mecanice sau cu jet
Dotări de aer
suplimentare Sisteme de tăiere a capetelor de benzi cu foarfece
Termostat de siguranţă
Plăci reflectorizante de protecţie termică a operatorului, plasate între
mîner şi corpul încălzit al fierului

15
 Masa cu fier de călcat (figura 8.10)

Fig.8.10 - Masa cu fier de călcat

Configuraţia minimală pentru un utilaj standard include componentele
constructiv – funcţionale evidenţiate în tabelul 8.4.
Specializarea tehnologică şi nivelul performanţelor de ordin constructiv –
funcţional şi tehnic (tabel 8.4) constituie principalii factori care implică modificarea
configuraţiei standard, structurarea bandajelor, structurarea şi dimensionarea
programelor tehnologice.

Tabel 8.4 - Caracteristici specifice – Masă cu fier de călcat

Numărul şi tipul organelor de lucru: suprafaţa de lucru, 1-2 perne
interschimbabile sau neschimbabile, rabatabile.
Dimensiunile organelor de lucru: lungimea şi lăţimea suprafeţei de
lucru şi a pernelor rabatabile
Dispunerea şi forma orificiilor, practicate pe suprafaţa organelor de
lucru pentru admisia şi absorbţia agenţilor tehnologici (abur, aer
comprimat)
Caracteristici
Parametri de formă ai organelor de lucru:
constructive
-suprafeţe de lucru plane rectangulare sau trapezoidale,
-suprafeţe de lucru şi perne rabatabile profilate, adecvate zonei de
produs prelucrate
Structura bandajelor,clasică, specială pentru materiale predispuse
la formarea luciului, rigidă, moale, standard
Sisteme de reglare a poziţiei pe verticală a organelor de lucru, în
scopul adaptării la înălţimea operatorului
Mod de încălzire: electric, cu abur, combinat
Mod de furnizare a agentului tehnologic: de la instalaţii centrale, de
Caracteristici la generatorul de abur, pompă şi compresor, individual sau de grup
funcţionale Gradul de specializare tehnologică:
 Nespecializate (mese universale)
 Specializate :
- pentru tratamente interfazice

16
 - pentru tratamente de finisare finală pe produs (pentru pantaloni,
sacouri –jachete, produse din tricot etc)
- pe operaţii: descălcare cusături cu şi fără modelare, netezire şi
modelare
- pe materiale: pentru materiale sensibile ( de grosimi mici, culori
închise, velurate, mătăsuri, etc.)
Reglarea parametrilor tehnologici: cu termostat pentru
temperatură, relee de timp, drosele pentru reglarea debitului de fluid,
sistem electronic de programare automată etc.
Sisteme flexibile de suspendare şi manevrare a fierului de călcat
Dispozitiv de aburire, vacuumare locală
Dotari Sistem de iluminare propriu
suplimentare Sistem de contorizare a producţiei
Display cu afişaj a parametrilor tehnologici, în diferite limbi
Dispozitiv pentru dedurizare a apei

8.3.2.Presele de călcat (figura 8.11)

Utilajele din această categorie sunt universale şi specializate pe operaţii şi
produse. Procesul de tratare interfazică sau de finisare finală, parţială, succesivă, pe
zone de produs, are la bază acţiunea mecanică a pernelor active, cu forme
corespunzătoare zonelor de produs prelucrate.

Fig.8.11 - Prese de călcat

Efectul tehnologic se obţine prin acţiunea organului activ -mobil (tabelul 8.5) şi
a agenţilor tehnologici, care se desfăşoară în conformitate cu structura şi
dimensiunea programului tehnologic.
În această grupă sunt incluse următoarele categorii de utilaje:
 presele cu perne, ce prelucrează produsul în poziţie orizontală depus pe
suprafaţa organului de lucru pasiv
 presele cu manechin rigid, integral sau parţial pe care se prelucrează produsul
depus în poziţie verticală, similară celei de purtare.

17
  prese manechin speciale.
Procesul de finisare finală integrală, a produsului fixat pe manechin, se
realizează prin procedeu aerodinamic, prin admisia agenţilor tehnologici din interiorul
manechinului.
 presă cu manechin rigid, perforat, fără perne de presare, utilizată pentru
omogenizarea efectelor tehnologice de finisare finală secvenţială, pe zone de
produs (jachete, sacouri, confecţionate în special din materiale cu suprafeţe
sensibile la solicitări mecanice directe).
 prese combinate, care includ organe de lucru diferenţiate pentru diferite
zone de produs şi care din punct de vedere funcţional cumulează procedee
de tratare umidotermică diferite.
Caracteristicile constructiv funcţionale şi echipamentele speciale (tabelul 8.5)
definesc performanţele tehnice şi tehnologice ale preselor, restricţionează domeniile
tehnologice de utilizare.
Specializarea tehnologică şi nivelul performanţelor de ordin constructiv –
funcţional şi tehnic constituie principalii factori, care implică adoptarea configuraţiei
locurilor de muncă, structurarea bandajelor, structurarea şi dimensionarea
programelor tehnologice.

Tabel 8.5 - Caracteristici specifice – prese de călcat

Tipul, numărul, poziţia organelor de lucru: perne pasive de
poziţionare; perne active de presare, orizontale sau verticale
Caracteristici
Forma organelor de lucru: perne plane, perne profilate
constructive
Tipul de structură a bandajelor: rigidă pentru pernele active
deformatoare; elastică pentru organele de poziţionare a produsului
Mod de încălzire: electric, cu abur, combinat
Mod de furnizare a agentului tehnologic: de la instalaţii centrale, de la
generatorul de abur, pompă şi compresor, individual sau de grup
Gradul de specializare tehnologică:
 Nespecializate (mese universale)
 Specializate :
- pentru tratamente interfazice
- pentru tratamente de finisare finală pe produs (pentru pantaloni,
Caracteristici sacouri –jachete, produse din tricot etc)
funcţionale - pe operaţii: descălcare cusături cu şi fără modelare, netezire şi
modelare
- pe materiale: pentru materiale sensibile (de grosimi mici, culori
închise, velurate, mătăsuri, etc.)
Reglarea parametrilor tehnologici: cu termostat pentru
temperatură, relee de timp, drosele pentru reglarea debitului de fluid,
sistem electronic de programare automată etc.
Particularităţile structurale ale ciclogramei tehnologice:
- program individual
- program ciclic, pentru presele carusel

18
 - program unic pentru funcţionarea în tandem a două organe de
lucru, pentru prelucrarea produsului pe zone simetrice,
- program unic pentru funcţionarea în tandem a două prese.
Poziţia topografică a organelor suport de produs pe durata
procesului: stabilă în timp, variabilă în timp,( la presele carusel)
Caracteristici Modul de poziţionare a semifabricatului:
funcţionale - direct pe organul de lucru
- pe şablon (în cazul preselor interfazice de preformare pe contur
şi pentru întoarcerea şi presarea elemente de produs.)

Mişcarea organelor de lucru :

- pentru organele active- de oscilaţie în plan vertical şi translaţie
rectilinie alternativă în plan vertical şi orizontal;
- pentru organele de poziţionare –translaţie sau rotaţie
intermitentă, la presele carusel.
Acţionarea organelor de lucru mobile: manuală, mecanică
pneumatică, hidraulică, electromecanică
Fier de călcat pentru retuşuri
Dispozitiv de umezire prin pulverizare locală
Dispozitiv automat de evacuare a produsului prelucrat
Sisteme optice sau grafice, pentru orientarea şi poziţionarea
produsului,
Sistem de contorizare a producţiei
Dotari Display cu afişaj a parametrilor tehnologici, în diferite limbi
suplimentare Sisteme de asigurare şi menţinere a poziţiei corespunzătoare a
produsului, pe durata procesului ( pânză elastică, superioară şi
inferioară)
Sistem de recuperare a agenţilor tehnologici
Sisteme de protecţie a operatorului
Dispozitiv pneumatic sau mecanic pentru deschiderea rezervelor
descălcate

8.3.3.Prese autoformabile
Această categorie de utilaje, destinate în special finisării umidotermice finale
prin procedeul aerodinamic a pantalonilor şi a fustelor tip sport din materiale cu
permeabilitate redusă la aer, nu se echipează cu organe de lucru propriu-zise (figura
8.12).
Obiectivele tehnologice ale procesului se limitează la netezirea (prin relaxare)
a materialului şi a cusăturilor, prin acţiunea succesivă, directă a jeturilor de aer cald-
rece şi de abur supraîncălzit, asupra produsului în stare întinsă. Debitul şi viteza de

19
curgere a jeturilor de agenţi tehnologici asigură efectul deformator asupra
materialului, prin gonflarea produsului.

Fig.8.12 - Presa autoformabilă

Produsul se fixează la partea superioară, în mod direct la sursa de admisie a

agenţilor tehnologici iar la partea inferioară, în dispozitivul de delimitare a lungimii,
prin clemele.
Pentru finisarea finală a pantalonilor de croială sport-clasic, fără dungă, se
poate utiliza şi presa combinată, cu manechin gonflabil pentru partea superioară a
pantalonului şi manechin autoformabil pentru corpul pantalonului.
Caracteristicile constructiv - funcţionale sunt sintetizate în tabelul 8.6.
În general, se recomandă ca pe aceste utilaje, procesul de finisare să se
desfăşoară în camere închise, în scopul protejării mediului ambiant.
Tabel 8.6 - Caracteristici specifice – prese autoformabile
Forma, numărul şi tipul elementelor de fixare a produsului,
depinde de specializarea utilajului:
- la presa pentru finisarea integrală a pantalonilor, se utilizează
Caracteristici
cleme, pentru fixarea produsului la sursa de furnizare a agenţilor
constructive
tehnologici, respectiv a terminaţiilor inferioare şi clemă cu bandaj
pentru presarea şliţului

Flexibilitatea şi adaptabilitatea utilajului la dimensiunile

Caracteristici produsului şi de formă, se asigură prin soluţia constructivă a
constructive elementelor de fixare a produsului şi posibilitatea deplasării pe
orizontală şi verticală a acestora.
Caracteristici Mod de încălzire: cu abur, cu rezistenţă electrică, pentru aerul
funcţionale cald.
Mod de furnizare a agentului tehnologic (abur, aer comprimat,) de

20
 la instalaţii centrale, de la generatorul de abur şi compresorul,
individual sau de grup
Circulaţia fluxurilor de fluid: gonflare directă a produsului cu aer
cald, aburire, răcire cu aer comprimat, din interiorul manechinului.
Gradul de specializare tehnologică:
- pentru tratamente de finisare finală
- pe produs ( pantaloni, salopete)etc)
Particularităţile structurale ale ciclogramei tehnologice:
- admisie aer cald,
- admisie abur supraîncălzit
- admisie aer rece
Reglarea parametrilor de lucru: în funcţie de material, suprafaţa
produsului, cu sisteme electronice de programare automată.
Comanda elementelor de fixare a produsului: manuală, optică
Acţionarea elementelor de fixare a produsului: manuală,
mecanică pneumatică,
Dotari Sistem de contorizare a producţiei
suplimentare Dispozitiv automat de evacuare a produsului prelucrat
Display cu afişaj a parametrilor tehnologici, în diferite limbi
Sisteme de asigurare şi menţinere a poziţiei corespunzătoare a
produsului, pe durata procesului

8.3.4.Prese gonflabile
În cadrul acestei categorii de utilaje procesul de tratare umidotermică are la
bază procedeul aerodinamic, prin admisia succesivă din interiorul manechinului, a
fluxurilor de aer cald, aer rece şi abur.
Manechinul (figura 8.13) preia forma interioară a produsului în procesul de
finisare, prin gonflare, iar obiectivele tehnologice se rezumă în acest caz la netezirea
materialului şi a cusăturilor, pe produsul întins prin admisia aerului comprimat şi
relaxarea tensiunilor acumulate în prelucrările anterioare, prin aburire. Fixarea
efectului tehnologic se asigură prin admisia aerului rece din interiorul manechinului.

Fig.8.13 - Prese gonflabile

21
 Domeniul de utilizare se limitează la :
 finisarea finală integrală a produselor realizate din materiale cu permeabilitate
redusă la aer, de modă (bluze, cămăşi, produse tip sport, produse din tricot
etc.) ;
 finisarea finală a mînecilor în stare întinsă.
Principalele caracteristici ale preselor gonflabile sunt prezentate în tabelul 8.7.

Tabel 8.7 - Caracteristici specifice – prese gonflabile

Forma şi dimensiunea organelor de lucru, depind de
specializarea utilajului: manechin pentru finisarea integrală a
produsului; manechin pentru finisarea mînecilor.
Numărul organelor de lucru: organe pentru poziţionarea
semifabricatului: 1-pentru. Manechin integral; 2-pentru presele de
finisare a mînecilor.
Forma şi dimensiunile zonei rigide de sprijin a manechinului,
Caracteristici depinde de specializarea presei: pentru produse cu sprijin pe umeri,
constructive pentru produse cu sprijin în talie; pentru fixarea mânecilor.
Materiale utilizate pentru realizarea bandajelor şi a organelor de
lucru
Flexibilitatea dimensională şi de formă, se asigură prin soluţia
constructivă a manechinului şi a elementelor de fixare a produsului.
Sisteme de reglare: ajustarea dimensiunilor transversale a
manechinului; a poziţiei produsului pe manechin; a poziţiei şi a
presiunii elementelor de fixare a produsului.
Mod de încălzire: cu abur, cu aer cald.
Mod de furnizare a agentului tehnologic (abur, aer comprimat,):
de la instalaţii centrale, de la generatorul de abur, pompă şi
compresor, individual sau de grup
Circulaţia fluxurilor de fluid: gonflare cu aer cald, aburire, răcire cu
aer comprimat, din interiorul manechinului.
Gradul de specializare tehnologică:
- pentru tratamente de finisare finală
Caracteristici - pe produs (produse din tricot, tip sport etc)
funcţionale Particularităţile structurale ale ciclogramei tehnologice:
- program individual
- program unic pentru funcţionarea în tandem a două prese de
acelaşi tip(polideservire)
Reglarea parametrilor tehnologici: cu termostat pentru
temperatură, relee de timp, sistem electronic de programare
automată etc.
Comanda elementelor de fixare a produsului: manuală, optică
Acţionarea elementelor de fixare a produsului manuală,
mecanică pneumatică,
Dotari Ecran absorbant, de protecţie a mediului ambiant pentru absobţia

22
suplimentare şi reciclarea aburului evacuat.
Dispozitiv automat de evacuare a produsului prelucrat
Sisteme optice, de orientare şi poziţionare a produsului.
Sistem de contorizare a producţiei.
Display cu afişaj a parametrilor tehnologici, în diferite limbi
Sisteme de asigurare şi menţinere a poziţiei corespunzătoare a
produsului, pe durata procesului.

8.3.5.Tunele de finisare
Acest tip de utilaje asigură o creştere a productivităţii muncii în procesele de
finisare umidotermică finală cu 100% pentru produsele din tricot şi 50 - 80% pentru
produsele din ţesături.
Tunelele (figura 8.14) sunt specializate pentru finisarea umidotermică finală
integrală a produselor, prin procedeu aerodinamic, după finisarea fragmentată pe
zone de produs, pe utilaje specializate.
O caracteristică specifică pentru aceste utilaje constituie echiparea cu
sisteme de transport pentru deplasarea continuă succesivă a produselor, suspendate
pe umeraşe.

9. 1.zona alimentare
2.cilindri gonflabili
3.camera de aburire
8.
4.duze aburire
5.cilindri tranport
7.
6.cilindri evacuare
7.camereuscare
racire
1.
6. 8.radiator
9.sistem de programare
2. 4. 5.
3.

Fig.8.14 - Tunel finisare

Obiective tehnologice: relaxarea tensiunilor din material şi fixarea efectelor

tehnologice anterioare la produse din tricot, tip sport, rochii, bluze etc.
Pe traseul tehnologic, produsul parcurge zone de aburire şi uscare –răcire.
Caracteristicele tehnice ale tunelelor de finisare sunt sintetizate în tabelul 8.8.

23
 Tabel 8.8 - Caracteristici specifice – tunele de finisare
Tipul camerelor şi numărul secţiunilor de lucru:
- camera de aburire cu 1-2 module
Caracteristici
- cameră de uscare-răcire cu 0-4 module;
constructive
în multiple combinaţii,
Sistem de transport: continuu sau discontinuu
Soluţia constructivă privind dispunerea produselor pe sistemul
de transport:
 produsele din tricot se poziţionează în stare întinsă pe suport
cadru, reglabil, d.p.d.v.dimensional,
 produsele din ţesături, se depun pe umeraşe în stare liberă:
- umeraşe fixate direct pe sistemul de transport
- cârlige cu bară pentru un grup de umeraşe,
Soluţia constructivă privind accesul şi evacuarea produselor
în/din camerele de lucru: -cu cilindri rotitori şi fără cilindri rotitori
Mod de derulare a secvenţelor procesului:
- aburire, unitară sau în două etape (la partea superioară, respectiv
la partea inferioară a produsului),
- uscare-răcire, unitară, -într-o singură fază, la temperatură
constantă, sau graduală, în 2-3-4 faze, cu temperatură
descrescătoare.
Gradul de specializare tehnologică:
- pentru tratamente de finisare finală)
- pe produs (produse din tricot sau din ţesături etc)
Funcţiile programului de comandă:
Caracteristici
 control pentru :
funcţionale
- modul de alimentare (continuu sau discontinuu)
- modul de aburire (unitar sau în 2 faze, la partea superioară,
respectiv inferioară)
- temperatura aerului
- viteza de transport a produselor
- contorizarea producţiei
- semnalizarea căderii produselor de pe umeraş
 reglare pentru – parametrii tehnologici
Modul de alimentare a produselor: continuu viteză constantă sau
discontinuu, cu viteză variabilă.
Sistem de contorizare a producţiei
Dispozitiv automat de evacuare a produsului prelucrat
Dotari
Display cu afişaj a parametrilor tehnologici, în diferite limbi
suplimentare
Sisteme de asigurare şi menţinere a poziţiei corespunzătoare a
produsului, pe durata procesului

24