Cursul 7 Obiectivarea continuturilor in documentele

scolare
Obiectivarea continuturilor in documentele scolare

Din punctul de vedere al produsului, curriculumul se

obiectiveaza in documente si materiale ale invatamantului: planul de
invatamant, programe, manuale scolare, materiale auxiliare de lucru
pentru profesor sau elevi, pachete de studii, soft-uri educationale.

Planul-cadru de invatamant este un document oficial in care se

structureaza continuturile invatarii pe nivele si profiluri scolare,
stabilind numarul de ore minim si maxim pentru fiecare disciplina sau
arie curriculara. In acelasi timp, planul de invatamant include
conceptia pedagogica ce fundamenteaza stiintific procesul instructiv-
educativ la nivel national. Acesta este elaborat de catre o echipa
formata din persoane aflate la diferite niveluri de decizie.

In cadrul Reformei invatamantului in Romania, Comisia de

elaborare a Planului de invatamant a finalizat in anul 1998 un proiect
curricular care propune gruparea obiectelor de studiu pe sapte arii
curriculare, pentru invatamantul preuniversitar:

Aria curriculară Proporţia la Proporţia la liceu

gimnaziu
1. Limbă şi cca. 37 % 28 %
comunicare
2. Matematică şi ştiinţe cca. 20 % 28 %
3. Om şi societate cca. 10 % 16 %
4. Arte cca. 10 % 8%
5. Sport cca. 10 % 8%
6. Tehnologii cca. 8 % 8%
7. Consiliere şi cca. 5 % 4%
orientare

Ariile curriculare reprezinta grupaje de discipline care au in

comun anumite obiective de formare. Raportul intre ariile curriculare

1
se modifica in functie de varsta elevilor si de specificul ciclurilor
curriculare.

Ciclurile curriculare reprezinta periodizari ale scolaritatii, grupand

mai multi ani de studiu, care au in comun anumite finalitati. Plan-
cadru de invatamant romanesc stipuleaza constituirea urmatoarelor
cicluri curriculare:

Ciclul achizitiilor fundamentale (grupa pregatitoare din gradinita

si clasele I-II) care-si propune acomodarea la cerintele sistemului
scolar si alfabetizarea initiala.

Ciclul de dezvoltare (clasele III-IV) - formarea capacitatilor de

baza necesare pentru continuarea studiilor.

Ciclul de observare si orientare (clasele VII-IX) - orientarea in

vederea optimizarii optiunii scoalre si profesionale ulterioare.

Ciclul de aprofundare (clasele X-XI) - aprofundarea studiului in

profilul si specializarea aleasa, asigurind, in acelasi timp, o pregatire
generala.

Ciclul de specializare (clasele XII-XIII) - prespecializarea in

vederea integrarii eficiente in invatamantul universitar de profil sau pe
piata muncii.

Programele analitice sau scolare reprezinta o sinteza a

continuturilor invatamantului pe ani de studiu sau pe cicluri de
invatamant. Programa analitica este echivalenta cu curriculumul scris
sau oficial.

Structura unei programe analitice de tip traditional (centrata pe

o disciplina de invatamant) include doua parti: o parte de prezentare
generala in care se specifica obiectivele educationale generale ale
disciplinei, importanta disciplinei in invatare pentru elevi, principiile
fundamentale pe care se structureaza continutul disciplinei si
organizarea lui; in partea a doua se precizeaza temele si subiectele
organizate pe capitole si subcapitole si numarul de ore alocate lor.

Noile programe scolare realizate pe arii curriculare se deosebesc

de programele traditionale prin: tipul de abordare a continutului

2
domeniului ca perspectiva si obiective; se precizeaza obiectivele
pentru fiecare an de studiu al ariei respective; sunt sugerate temele
optionale la alegerea profesorului sau la decizia scolii; se fac sugestii
privind metodologiile de predare si evaluarea elevilor in functie de
standardele nationale de evaluare (se precizeaza nivelul minim,
maxim si mediu de performanta). Noile programe scolare sunt
construite pe principiul flexibilizarii si descentralizarii curriculare,
oferind profesorilor posibilitatea conceperii unor trasee curriculare
diferentiate si personalizate. Concret, alaturi de curriculumul
nucleu sau obligatoriu (65-70%), exista curriculum la decizia
scolii (35-30%) care presupune libertatea optiunilor pentru anumite
activitati didactice, in functie de specificul zonei geografice sau al
comunitatii din care face parte scoala.

1. Intre programa scolara si planul-cadru trebuie sa existe

unitate, in sensul ca obiectivele, tematica si standardele pe care le
pretinde programa trebuie sa corespunda calitativ si cantitativ
normelor precizate in planul de invatamant.

Manualele scolare - concretizeaza continutul precizat in

programa scolara si realizabil in relatia concreta dintre profesor si
elev.

Functiile pe care le indeplineste manualul:

- functia de informare - se realizeaza prin mijloace didactice

sau grafice specifice;

- functia de formare a capacitatilor si de dobandire a

cunostintelor pe care le vizeaza profesorul - se realizeaza prin modul
in care este prezentat continutul, prin exercitiile pe care manualul
respectiv le propune;

- functia de antrenare a capacitatilor cognitive, dar si

afective in experienta de invatare;

- functia de autoinstruire si de mentinere a interesului

pentru invatare - aceasta functie depinde foarte mult de tehnicile de
autoevaluare pe care le foloseste manualul.

3
 Problematica manualelor alternative, in Romania, presupune din
partea profesorilor competente psiho-pedagogice care sa le permita
alegerea celui mai bun manual in functie de caracteristicile clasei de
elevi, dar si in functie de propriile aptitudini si de stilul didactic.

Materialele suport (curriculum de suport) sunt materiale didactice

sau documente elaborate in sprijinul profesorilor sau elevilor.

1. Pentru profesori: ghiduri metodologice, pachete de formare

sau autoformare, liste sau inventare de teme sau sugestii pentru
curriculumul aflat la dispozitia lor.

2. Pentru elevi: culegeri de texte sau de exercitii, soft

educational, fise de activitate independenta, atlase etc.

Structura unui curs de sah

Nenumărati jucători de şah consideră că-i suficient să treacă pe la

club şi să joace câteva competiţii pentru a deveni mari campioni.
Puţin dintre aceştia îşi dau seama care este rolul unui antrenor şi de
faptul că în şah trebuie muncit mult.
În funcţie de numărul de jucători, un antrenor are la dispoziţia sa mai
multe forme de activităţi, pe care le poate combina şi alterna:
 studiul individual, ţinând întotdeauna cont de nivelul,
personalitatea şi ritmul de muncă al unor jucători.
 analiza şi jocul în doi, asigurând fiecăruia un partener pe
măsură.
 lucrul în grupe mici, formate în funcţie de preocupările
comune, de stilurile de joc asemănătoare, de pregătirea pentru
aceeaşi competiţie şi adversari etc.
 cursurile pe diverse teme, în faţa unui grup de nivel mediu
pentru a le trece, după un program didactic pregătit dinainte, un
anumit volum de cunostinţe.

4
După numărul şi nivelul jucătorilor săi, antrenorul ar putea ţine din
când în când nişte cursuri la 15-20 de tineri şi – pe măsură ce nivelul
lor creşte – numărul lor poate fi micsorat la 12 până la 6. Cu elita, nu
trebuie lucrat decât cu 1-3 jucători, de valoare, stil sau repertorii
apropiate. Trebuiesc în special evitate pregătirile «pe bandă rulantă»
sau cu grupele având diferenţe prea mari de forţă de joc, unde
participarea mai activă a unora ar putea inhiba sau chiar bloca pe
ceilalţi.
Ţinerea unui curs de şah nu se aseamănă cu nici o altă activitate
şahistă: aici antrenorul este în reprezentaţie permanentă, el nu are
niciun moment de răgaz şi cheltuiala sa de energie este maximală.
Anumite cluburi au obiceiul de a organiza adevărate «cursuri
spectacol» unde maeştri de mare forţă îşi etalează cunoştintele fără
însă să se preocupe de veritabilul impact asupra auditoriului lor. În
afara efectului admirativ, o asemenea demonstraţie nu face decât să
semene flori în deşert, chiar dacă ele sunt dintre cele mai frumoase!
În antrenamentul modern, asemenea reuniuni, unde un maestru îşi
citeste cursul său universitar, sunt din ce în ce mai des înlocuite de
un dialog maestru-jucători în vederea transmiterii de informaţii, a
formării de automatisme şi a dezvoltării creativităţii prin discuţii
controversate, experimentări practice şi raţionamente comune.
Pe de altă parte, cum este din ce în ce mai greu de reunit
întotdeauna un grup omogen care să se intereseze de aceleaşi
subiecte, această formă de învăţământ şahist pierde din ce în ce mai
mult teren, doar dacă putem s-o combinăm cu alte forme de
antrenament. Şi dacă vom aborda metodologia unui asemenea curs
de şah complex, o facem pentru că comportă principiile de
pregătire şi de organizare pe care le regăsim deasemenea în alte
structuri.
Să rămânem pentru moment în domeniul proiectelor preparative, cu
câteva scurte explicaţii:

5
PROIECTUL UNUI CURS DE ŞAH

Ce vrem să facem? Precizarea concretă a performanţelor

minimale şi maximale de atins.
a se preciza obiectivele  Stabilirea a ceea ce jucătorii ştiu să facă mai
mult sau mai bine.
 Verificarea utilităţii cursului în vederea
realizării obiectivelor.

Cu ce să facem?  Fixarea titlului şi conţinutului cursului.

 Examinarea condiţiilor materiale.
a se analiza resursele  Luarea în calcul a capacităţii şi psihologiei
existente jucătorilor

Cum să facem?  Procurarea materialului necesar

 Selecţionarea mijloacelor de predare cele mai
a elabora strategiile de potrivite
utilizat  Alegerea metodelor adecvate
 Combinarea celor 3 M pentru creşterea
eficacităţii şi oferirea jucătorilor de teme
concrete de învăţătură.
 Construirea scenariului concret al cursului.

Cum să ştim dacă e bine  Alegerea (elaborarea) unui sistem de

făcut? evaluare şi control al progresului jucătorilor şi
prin urmare a eficienţei cursului.
a se stabili sistemul de
evaluare-control

1. Orice curs de şah trebuie să fixeze în mod clar şi precis obiectivele

sau rezultatele urmărite, care pot fi de ordin informaţional - ceea ce
jucătorii ar trebui să ajungă să ştie şi formativ - ceea ce ei trebuie să
ajungă să ştie să facă. Aceasta trebuie comunicat jucătorilor căci,
oricare ar fi părerea antrenorului, ceea ce lui îi va părea reuşit, din
punctul de vedere al elevilor săi ar putea să se dovedească un eşec.
6
2. Există în principiu trei tipuri de resurse:
 condiţiile materiale: spaţiul existent, dotarea tehnică, timpul
alocat.
 conţinutul cursului: cunoştinte, exerciţii, teste, partide etc. în
doze corespunzătoare scopului urmărit.
 capacităţile jucătorilor: nivel de înţelegere, posibilităţi de
asimilare, motivaţii şi interese etc.

Este de responsabilitatea antrenorului de a asigura resursele

necesare şi adecvate pentru reuşita cursului său. Astfel, pentru a-şi
motiva elevii, el poate încerca să suscite:
 curiozitatea lor naturală faţă de creaţie, de tot ce este nou, de
conflictual etc.
 spiritul de competiţie pentru a deveni mai buni decât alţii.
 dorinţa de independenţă în muncă şi în rezolvarea exerciţiilor.

Cu un pic de ingeniozitate, antrenorul va găsi mereu diverse

posibilităţi şi ocazii pentru:
 a le reaminti că chiar şi cei mai mari campioni au fost la
începuturile lor tineri amatori.
 a repeta că-n lumea noastră nimic nu-i uşor şi că fiecare lucru
are importanţa lui.
 a explica că victoriile uşoare se pregătesc prin muncă grea.
 a le sugera, de fiecare dată când situaţia o permite, ce
capacităţi dezvoltă un anumit antrenament, exerciţiu sau test.
 a-i face să înţeleagă că la finele cursului ei vor fi cu un pas mai
sus pe scara măiestriei şahiste.

3. Ca materiale se pot utiliza: jocuri de şah, ceasuri de control, 1-2

table de demonstraţie, fişe de partidă, o sonerie, un sevalet (tablă
albă), baze de date şi un laptop, diverse chestionare, un
videoproiector etc.
Există nenumărate metode de învăţare:
– orale: de expunere, de interogaţie, de dezbatere etc.

7
– scrise: de studiu individual, de cercetare şi investigatie, de
demonstraţie etc.
– practice: de experimentare, de rezolvare de exerciţii, de simulare
practică, de lucru pe computer etc.
Toate aceste mijloace şi metode de învăţare pot fi utilizate împreună
şi în interdependenţă cu alte compozante ale procesului instructiv-
educativ. Luate individual, cele trei M (materiale - mijloace - metode)
nu sunt nici bune nici rele şi mai mult sau mai puţin eficace dar pot
deveni fiabile în funcţie de diversele lor combinaţii.
Astfel, se ştie că noi reţinem în general 10% de ceea ce citim, 20%
de ceea ce auzim spus şi 30% de ceea ce vedem. Dar asociaţiile pot
să se dovedească mai productive, de exemplu: 50% de ceea ce
vedem şi auzim în acelaşi timp, 80% de ceea ce vedem şi ni se
explică, 90% de ceea ce vedem, ni se explică şi ni se repetă în mod
conştient. Antrenorul trebuie să acţioneze în aşa fel ca fiecare M să-şi
aducă concursul la celelalte şi laolaltă să contribue la realizarea
obiectivelor pe care şi le-au propus.
4. Pregătirea şahistă fiind o succesiune de mici paşi, uneori chiar în
cerc concentric, este esenţial să efectuăm din când în când
operaţiuni de evaluare-control. În acest fel, jucătorii ştiu că ne
interesăm de ei, că apreciem ceea ce au făcut bine, făcându-i
totodată să înţeleagă că nu trebuie să trişeze niciodată căci practica
nemiloasă a competiţiilor n-o permite niciodată. Din etică profesională
şi respect faţă de jucătorii săi, este de dorit ca antrenorul să-şi
pregătească dinainte cursurile după un scenariu-tip, comportând
mai multe etape:
Astfel, după instalarea materialului necesar şi pregătirea
grupului pentru curs, antrenorul trebuie să încerce să creeze o bună
ambianţă. Cum nu există o reţetă perfectă, antrenorul va trebui să
imagineze de fiecare dată procedee inedite pentru a suscita
curiozitatea şi atentia grupului. Nici o şedintă de antrenament nu
trebuie tratată izolat, ci integrată într-un lanţ didactic cu circuit închis.
Antrenorul este astfel obligat să se preocupe de ceea ce s-a făcut

8
înainte şi de perfecţionarea ulterioară a elevilor săi. Aceasta se poate
face simplu, reluând câteva idei sau poziţii legate de cursurile
anterioare. Prezentarea clară şi explicită a subiectului, a planului şi a
obiectivelor cursului are darul de a responsabiliza jucătorii, care ştiu
astfel ce-i aşteaptă.
Expunerea conţinutului cursului n-ar trebui să pună probleme unui
antrenor experimentat dar, din contra, nu putem fi niciodată siguri de
impactul asupra clasei. De aceea, în timpul transmiterii cunoştinţelor,
antrenorul trebuie să păstreze un contact permanent cu elevii săi,
imaginând dinainte tot ceea ce trebuie să le spună şi tot ceea ce ei
trebuie să facă la fiecare secvenţă a cursului, ce forme de activitate,
ce mijloace de învăţământ, ce exerciţii, poziţii şi partide vor fi cele mai
potrivite pentru a fi prezentate. Tonul trebuie să fie calm, gesturile
corecte, retorica convingătoare si antrenând mereu colectivul prin
stimulente de genul: «să vedem», «să verificăm», «să încercăm
împreună», «este foarte interesant», «ce părere aveţi?» etc.
Trebuie să recunoaştem că această etapă a transmiterii de
cunoştinte poate fi uneori aridă. Atunci, partea practică
competitivă ar putea să reînvie interesul, să ajute la fixarea
materialului prin metoda revelaţiei şi să ne confirme dacă putem să
mergem înainte. Aici, fiecare metodă de lucru are avantajele sale:
– a face să lucreze în acelaşi timp toată clasa, antrenorul putând
astfel organiza şi controla mai bine activitatea iar timpul alocat să fie
utilizat cu maximum de eficacitate.
– a împărţi jucătorii în grupe mici, în funcţie de anumite principii
sau necesităţi: forţă de joc, repertoriu de deschidere, atacant contra
apărător etc., în scopul de a putea trata pe fiecare într-un mod mai
nuanţat.
– a împerechea jucătorii doi câte doi pentru a le asigura astfel un
partener pe măsură şi cele mai bune condiţii de corectare a
greşelilor.

9
– a organiza un studiu individual, unde antrenorul poate urmări şi
dezvolta mai bine spiritul lor de auto-organizare si auto-control.
Pentru a evalua şi consolida cunoştinţele transmise, antrenorul poate
utiliza diferite metode: analiza poziţiilor, comentariile de partide,
soluţionarea de exerciţii, parcurgerea testelor, diversificarea situaţiilor
de joc practic etc. Ca regulă generală, este întotdeauna mai bine de a
prezenta înainte poziţia şi, numai după ce jucătorii s-au confruntat cu
greutăţile, să le dezvăluim soluţia şi să generalizăm, fără însă a
prelungi prea mult cercetările. Orice curs trebuie să ofere materie
de gândit şi lucru independent cu obiective precise.
Desigur, această structură nu-i dată decât ca titlu indicativ şi un
antrenor experimentat nu trebuie să înceteze niciodată să-şi
amelioreze cursurile, cu toate că fiecare din intervenţiile sale trebuie
să rămână o creaţie de sine stătătoare, a cărui succes va depinde de
propriile competenţe pedagogice şi şahiste. Cel mai important este
să evite banalităţile şi platitudinile, să găsească de fiecare dată micul
plus care face un curs atractiv şi eficace şi să utilizeze o pedagogie
capabilă, nu numai să transmită şi să perfecţioneze cunoştintele dar
şi să modeleze şi să facă să progreseze jucătorii săi. Principalul merit
a unei teme abordate într-un curs trebuie să fie interesul comun al
grupului. Şi, în acest sens, orice antrenor are obligaţia profesională
de a-şi constitui asemenea subiecte şi să le prezinte în faţa elevilor
săi într-o înlănţuire metodologică cât mai potrivită.
Uneori, din lipsă de cunoştinţe necesare unei pregătiri serioase, unii
antrenori exagerează cu prezentarea de exerciţii sau distribuirea de
foi cu diagrame de rezolvat. Dincolo de formarea abilităţii găsirii unui
mat sau a unei soluţii, este mai bine să dăm prioritate altor aptitudini
şi comportamente care le vor fi mai utile în adevărata lor practică
şahistă. Este poate momentul să le insuflăm principiile de
sportivitate şietica jocului de şah, cum ar fi: respectarea strictă a
regulelor şi a adversarului, deferenţa faţă de arbitri şi organizatori,
necesitatea de a acţiona întotdeauna într-un spirit sportiv şi a nu trişa
niciodată etc. şi să le transmitem principalele mesaje educative ale
şahului:

10
 egalitatea şanselor: a învăţa să joace şah este la îndemâna
tuturor, partidele încep întotdeauna dintr-o poziţie egală şi,
avansând cu mutări alternative, jucătorii sunt în principiu
stăpâni pe destinul lor căci, competiţie cavalerească prin
excelenţă, şahul nu cunoaste întorsăturile hazardului, atât de
prezente în alte sporturi.
 responsabilitatea angajamentului: jucătorul trebuie să se
gândeascà bine înainte de a face orice căci, înafara regulei
«pièce touchée, pièce joué», este indispensabil să ne
construim partida printr-o muncă personală, să anticipăm cursul
jocului şi să găsim de fiecare dată mutările adecvate situatiei
de pe tablă. Pentru aceasta, trebuie tot timpul să ne motivăm şi
să ne angajăm căci greşelile pândesc la fiecare mutare,
excepţiile sunt nenumărate şi cel mai mic detaliu poate răsturna
în orice moment situaţia.
 stăpânirea reacţiilor: canalizarea pozitivă a agresivităţii
naturale, confruntarea permanentă între ideile sale şi punctul
de vedere advers, distanţarea faţă de schimbările şi rezultatul
partidei, jucătorul trebuie să-si controleze în permanenţă
dezvoltarea partidei sale: planuri, operaţii, greşeli, timp de
gândire etc.
 afirmarea celor mai bune calităţi: veritabil şlefuitor de caractere,
jocul de şah permite testarea a nenumărator aptitudini dintre
care:calmul şi răbdarea, concentrarea atenţiei, memoria
creativă, gândirea suplă, riguroasă şi independentă, simţ logic
în raţionamente, imaginaţie în anticipări, spirit de investigaţie şi
de elaborare, înalt simţ de responsabilitate în luarea deciziilor,
self-control în gândire şi acţiune, voinţă de a învinge şi de a
rezista etc.
 preocuparea constantă de calitate şi de estetic: în eforturile lor
de cercetare şi analiză, jucàtorii sunt confruntaţi cu tot felul de
mutări, de idei şi de planuri pe care trebuie să le aprecieze şi
să le trieze; ei aleg în principiu cele mai eficace şi expeditive
dar sunt deasemenea impresionaţi de tot ce este interesant si
spectacular. Si atunci când calitatea şi frumuseţea se întălnesc,

11
 această preocupare pentru estetic poate să conducă la crearea
unei partide frumoase.
 educarea fair-play-ului; este interzis să ne incomodăm în orice
fel adversarul şi trebuie întotdeauna să-i strângem
mâna: înaintea partidei – în semn de respect al codului de
bună purtare şi după, pentru a-i mulţumi pentru contribuţia la
realizarea unei partide interesante si a-i arăta că nu resimţim
niciun resentiment pentru înfrângere.
 preţul greşelii comise: cum a juca orice – chiar contra unui
adversar mai slab – nu poate duce la nimic bun, de aceea
trebuie întotdeauna să ne concentrăm, să fim atenţi la orice, să
ne respectăm adversarul şi, dupà partidă, să analizăm
eventualele greşeli, să găsim antidoţii şi să extragem de aici
sursele viitoarelor succese.
 să ştim să tragem întotdeauna învăţămintele necesare: trebuie
să ne obişnuim să învingem fără aroganţă şi să pierdem fără să
ne simţim umiliţi. De aceea, în loc să recurgem la tot felul de
pretexte arătând cu degetul, fie conditiile de joc, ostilitatea
adversarului sau neşansa sub toate formele, să nu uităm că
celelalte degete sunt îndreptate spre sine însuşi. Ceea ce vrea
să spună că o bună autocritică şi o muncă perseverentă
valorează mai mult decât justificările cele mai evidente.
 alternativa unui alt mod de viată: într-o lume de fracturi şi de
excluderi sociales, de inegalităţi şi de injustiţii, de conflicte
familiare şi sociale, de violenţe şi de dependinţe abrutizante, o
partidă de şah reprezintă o adevărată oază unde toate
problemele sunt reglate într-un spirit pacific, de toleranţă şi de
respect reciproc.
 vector social şi de înţelegere: jucătorul descoperă aici un mijloc
excelent pentru a-şi afirma libertatea de alegere, pentru a găsi
compensaţii la eventualele sale frustrări, pentru a-şi cheltui
energia sa psihofizică, pentru a exersa un anumit ascendent –
prin piese interpuse- pentru a realiza şi obţine o recunoaştere
socială prin intermediul rezultatelor pe care le obţine.

12
 PROIECT DE LECTIE

Semestrul al II-lea

Profesor:.......
Data: Tema lectiei:
Anul II de studiu
Efectiv: 18 elevi 1. Principiile generale ale deschiderilor;
Locul desfasurarii: 2. Scoala combinatiilor: - dezlegari de
probleme ( mat in 1 – 2 – 3 mutari ).

MATERIALE NECESARE:
 9 garnituri de sah Tipul lectiei: mixt – verificare –
predare
 9 ceasuri de control Scopul lectiei:de consolidare a
cunostintelor
 carti de specialitate insusite anterior si de asimilare a
noilor
cunostinte .

Competente generale:
 sa invete unele procedee tehnice noi si sa le consolideze pe cele insusite
in stadiul anterior de pregatire;
 sa perfectioneze procedeele tehnice si actiunile tactice insusite;
 sa-si dezvolte aptitudinile de comunicare si sentimentul de apartenenta la
grup.

Competente specifice:
 Sa inteleaga principiile care guverneaza jocul in deschidere;
 Sa inteleaga modul in care se duce lupta sahista;
 Sa inteleaga importanta mobilizarii fortelor pentru a da sah si mat la
adversar.

Obiective operationale:
La sfarsitul lectiei elevul va fi capabil sa cunoasca principiile generale
ale deschiderilor in vederea pregatirii repertoriului de deschideri.
Etapele lectiei:

13
a. Moment organizatoric 5’
b. Verficarea lectiei predate anterior 15’
c. Predarea lectiei noi 20’
d. Fixarea lectiei noi 10’
Aspecte metodice ale lectiei: expunerea, explicatia, demonstratia ,
observatia dirijata, exercitiul, problematizarea.
Evaluarea : sumativa

ORGANIZAREA DIDACTICA A LECTIEI

Partea introductiva:
a. Moment organizatoric: verificarea prezentei pe grupa si a materialului
didactic; prezentarea temei lectiei.

Partea fundamentala:
b. Verificarea cunostintelor anterior predate .
Se vor rezolva cateva exercitii - problema cu tematica finalurilor in
sah pentru verificarea si consolidarea cunostintelor insusite in lectia predata
anterior.

Exercitiul nr. 1
Alb: Re1, Da8, Th1, Cf3, Ce5 Nh7, Nf8
Negru; Rc1, Tb2, d4, d7
Albul muta si da mat intr-o mutare – 3’
Rezolvare: 0 - 0#

Exercitiul nr. 2
Alb: Rb1, Db3, Tg1, Na2, Nd2, Cf6, d3, f3, h3, a7
Negru: Rf8, Tb6,Th1, Cc5, d4, e7, f7, h7
Albul muta si da mat intr-o mutare – 3’
Rezolvare: Nh6#

Exercitiul nr. 3
Alb: Ra4, Db7, Ta6, Tg1, Cc8, Ch6, Nb3, Nf6, c2, e3, f4, h7
Negru: Rg6, Ta1,Th2, Cd1, Ng2, e2, g5, h5
Albul muta si da mat intr-o mutare – 4’
Rezolvare: N x a1#

Exercitiul nr. 4
14
Alb: Rh2, Dg2, Te1, Tf7, Ce3, Nc4, Nb8, c7
Negru: Re6, Dd5, Ta2, Nb1, Nh8, Cd8, b3,b7,h3,h7
Albul muta si castiga dintr-o mutare – 5’
Rezolvare: e x d8C +#

c. Predarea lectiei noi:

1. Principiile generale ale deschiderilor. Principiile lui Capablanca .
Profesorul expune regulile deschiderilor cu exemplificarea modului de
respectare a lor ( teoria deschiderilor). Ca exemplificare se va expune
partida italiana:
1. e4 – e5; 2. Nc4 – Nc5; 3. Cf3 – Cc6.

2. Scoala combinatiilor: dezlegari de probleme in sah.

Exercitiul nr. 1: Exercitiul nr.2

Alb: Rb2, Th2, Na1, Nd1 Alb: Rb6, Te2, Nf1, Cd6,
Cd5, b4,a2
Negru: Rg3, Tf8 Negru; Ra6, Cc4
Albul muta si castiga din 2 mutari Albul muta si castiga din 2
mutari
Rezolvare:1.Dh8 Tx h8; 2.Ne5# Rezolvare:1.a3 Cx a3;
2.Tac# - sah
prin descoperire de la N –
3’

Exercitiul nr.3: Exercitiul nr.4

Alb: Rc7, Df4, Cc5, Cb2, Nf1, a3,a4,e2,a6 alb: Rg8, Da1,Te3,
Cg7,Nh6,h5
Negru: Ra5,Th4, Th3, Nh1, Ce6,a7,b4,d4,f3,h5 Negru; Rf6,
Cb7,Cd3,e5,f4
Albul muta si da mat in 2 mutari Albul muta si da mat in 2
mutari
Rezolvare:1.e x f3 Tx f4; 2.Cb3# - 3’ Rezolvare:1.Dd4 e x d4;
2.Te6# - 3’

Exercitiul nr. 5 Exercitiul nr.6

Alb:Rh8,De5, Nb7 Alb: Rg6,Db4, Cf4, f5,
c2, Nh2

15
Negru: Rh1,Dg2, Tg1, g5 Negru: Re5, Ng3, Ng2
Albul muta si castiga din 2mutari Albul muta si castiga din
2mutari Rezolvare:1.Dg3 Dx b7;2.Dh3# sau Rezolvare:1.c3
Nx f4; 2. Dd4# - 3’
1.Dg3 g4; 2. Dh4# - legatura D neagra – 3’

Partea de incheiere:
Pana la sfarsitul lectiei se va juca o partida de sah cu respectarea
principiilor generale ale deschiderilor( sub atenta supraveghere a
profesorului).

16